Lectia I

Distinctiile Saussuriene, despre limba, limbaj si vorbire, Aceste disctinctii sunt notiuni pe care Ferdinand
le-a delimititat.

Limba: este mijlocul de comunicare intre oameni care este concretizat in mod diferit de la o comunitate
lingvistica la alta.

Limbajul: reprezinta facultatea proprie oamenilor de a comunica printr-un tip special de semne.
Ansamblul procedeelor fizice si fiziologice pe care le detine omul pentru a vorbi.

Dupa Saussure, limbajul are o latura individuala care tine de fiecare individ, si o latura soicala, pe care o
folosim in relatiile interumane.

Vorbirea: manifestarea particta a limbii. Aspectul idividual al limbajului. Reprezinta actul prin care
vorbitorul foloseste limba pentru a-si comunica trairile si ideile.

Prin limbaj trebuie sa intelegem, ca reprezinta o calitate umana intrinseca, o proprietate specifica
fiecarui individ. Aceea de a produce semne vocale specifice.

Prin limba intelegem caracterizarea istorica a facultatii umane universale a limbajului.

Daca limbile sunt multiple, limbajul uman natural, este unic.

Limbile au caracter comunitar, in sensul ca sunt create si functioneaza in cadrul unei comunitati date.

Limbajul se manifesta in plan social.

Saussure spune ca limba este un sistem de semne care expirma idei, cum ar fi: ritualuri simbolice,
limbajul surdo mutilor, scrierea, formulele de politete.

Caracteristica limbii este functia de comunicare. Limba este un sistem de semne verbale, instrument al
realizarii concrete al limbajului vocal articulat.

Prin limbajul vocal articulat intelegem ca este universal. Si ca indiferent de treapta de civilizatie
materiala pe care se afla, cat si de civilizatia spirituala, acest limbaj vocal articulat prezinta identitati
concrete distincte.

O alta idee privind limba, este naturala prin origine si conventionala prin folosire(supusa unor norme).
Lectia II

Semnul lingvistic

Tot Ferdinand de saussure, defineste semnul lingvisitic asa cum a definit si acele notiuni.

Semnul lingvisticii dupa el, are doua componente:

- Semnificant (prima componenta) Aflat in planul expresiei, reprezinta materia sonora a limbii
- Semnificatul: Se realizeaza in planul continutului sub forma de mesaj, reprezinta sensul (ideea
comunicata). Cuvantul: ZIAR.
Semnificant= sunetele.
Seminificatul= sensul.

Semnul lingvistic uneste nu un lucru anume, nu un lucru cu un nume, uneste un concept si o

imagine acustica. Aceasta din urma, nu este sunetul material ci amprenta psihica a acestui
sunet. Ce reprezentare li se ofera simturilor.

Semnul lingvistic, este caracterizat prin doua trasaturi primordiale:

1. Arbitrarul semnului: legatura ce uneste semnificantul de semnificat, este arbitrarul, pentru
ca intelegem prin semn, intregul ce rezulta din asocierea unui semnificant. Semnul lingvistic
este arbitrar.

Orice mijloc de exprimare se bazeaza pe o norma.EX: Semnele de politete sunt dotate cu o

anumita expresivitate naturala, dar suunt si ele fixate de reguli care ii obliga pe oameni sa le
foloseasca.

Concluzie: Termenul de arbitrar se refera la ideea ca semnificantul depinde de libera alegere a

vorbitorului.

2. Caracterul linear a semnficantului: Semnificantul fiind de natura auditiva se desfasoara

numai in timp . Si are caracteristicile pe care le imprumuta de la acesta. Aceasta intindere
este masurabila.

Ferdinand introduce ideea ca limba gandire organizata in materie fonica se refera la doua
elemente:
1. Ideile.
2. Sunetele.

Ferdinand compara limba cu o foaie de hartie: Gandirea este fata foii si sunetul este spatele
foii. Daca eu decupez fata, nu pot sa ocolesc spatele foii.
Concluzia fiind ca in limba nu se poate izola gandirea de sunet, si nici sunetul de gandire.

Comunicarea lingvistica; act locutional, o inlantuire a semnelor lingvistice intr-un enunt,

Reprezinta si un act ilocutional (enuntarea textului) care presupune realizarea unui sens al
enuntului si un act perlocutional, louctiorul isi manifesta anumite intentii asupra
interlocutorului.

Emitator- Receptor circula mesajul printr-un canal de comunicare. Ca sa ajunga mesajul la

receptor, emitatorul trebuie sa se asigure ca mesajul ajuns este corect: Ai inteles, Ai
priceput?

La randul lui, receptorul se asigura ca mesajul este preluat corect: Ce vrei sa spui, Ce intelegi
prin, La ce te referi?

Factorii externi: semnal.

Contextul(referentul): acesta este sesizabil de catre receptor si poate fi verbal sau capabil de
a fi verbalizat.

Mesajul este ansamblul de informatii pe care emitatorul le transmite si se serveste de un

semnal ssau de o secventa de semnale.

Codul reprezinta un sistem de semne specifice si un ansamblu de reguli de combinare a

acestora. Este constituit din foneme, morfeme, reguli de combinare ale acestor elemente,
iar limba este un cod specific care se formeaza in stransa legatura cu dezvoltarea comunitatii
si a societatii.

Contactul si conditiile pentru a se asigura o comunicare eficienta: Presupune canalul fizic,

mijlocul prin care se transmite informatia, Prin cablu, aer, unde radio, TV,

Si existenta unei conexiuni psigologice intre emitator si receptor.

Roman Jakobson incadreaza in toti acesti termeni intr-o schema.

Limitele coumincarii, conditiile unei comunicari eficiente.

 Lectia III

Functiile limbii: Atentie la faptul ca functiile sunt la modul general 3

1. Comunicare
2. Denumire
3. Expresiva

Comunicare: este fundamentala, pentru ca se refera la nevoia de a comunica

Denumite: se refera la faptul ca fiecare obiect sau actiune la care ne gandim, trebuie sa
aiba un sens. Cu ajutorul caruia sa putem delimita diferenta fata de alte obiecte sau
actiuni.
Expresiva: pe langa idei, informatiile transmise, mesajul ne ofera date si cu privire la
persoana vorbitorului.

Karl Buhler identifica si el 3 functii:

1. Expresiva(emotiva) vizand subiectul vorbitor
2. Apelativa(exclamativa) implica pe al doilea protagonist al comunicarii.
3. Reprezentativa reprezentata prin semne lingvistice, transmite un anumit continut de
la emitator la receptor.

Roman Jacobson, plecand de la ceea ce a grupat in schema, identifica si el 6 functii ale limbajului:

1. Functia expresiva(orientata pe emitator) : caracterizeaza relatia dintre emitator si continut.

2. Functia conativa(persuasiva) orientata pe receptor: vizeaza un anumit rezultat. Se materializeaza
prin exprimarea la persoana a 2-a prin vocativ.
3. Functia fatica (orientata pe canal): se refera la faptul ca se verifica starea mesajului
4. Functia cognitiva ?????????????????????????????
5. Functia meta lingvistica : determina dezvoltarea de enunturi.
6. Functia poetica: orientata pe mesaj si reflecta atitudinea fata de mesaj in sine.

Lectia IV

Dubla articulare a limbajului

Saussure a formulat teza prinvid dubla articulare ca trasatura fundamentala a limbajului uman. Teza care
a fost formulata uletorior de Martinet.

Teza dublei articulari a limbajului, consta in faptul ca articularea se realizeaza simultan pe doua planuri
diferite, distinganduse atat unitatile semnificative ale primei articulari (avand fiecare forma acustica,
fonica si continut semantic) cat si unitatile nesemnificative.
Orice enunt practic este un act de comunciare, iar el are simultan articulate doua secvente: intr-o
propoztiei de genul: Copilul deseneaza. Este un act de comunicare si este dublu articulat.

Avem planul expresiei materiale si planul continutului. Facem analiza pe trasaturi.

EX: COPIL-UL DESEN-EAZA O CART-E (E-morfem de singular)

Segmentam secventele in unitati semnificative si nesemnificative.

Copil: poate face parte dintr-o clasas de unitati(Tanar, adolescent, elev, student)

UL: clasa de unitati “ii, lor, ului, a”.

Desen: face parte din clasa de unitati “am, ati” se combina cu clasa “Proiect”

Prima articulare este dublata de o a doua articulare: secventele semnificative pot fi segmentate in
unitati ale celei de-a doua articulari, in elemente la randul lor articulabile, dar nesemnificative pentru ca
sunt monoplane.

Se refera la posibilitatie articulatorii, care pot fi identificate prin aceasta comutare. Unitati minimale
monoplane.