Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este publicata in 1881,in volumul de debut “Novele
din porpor”,reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Nuvela este o specie epica in proza cu o constructie riguroasa,un fir narativ central; personajele
relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal,complex,puternic si indivdualizat.
Nuvela apartine realismului clasic avand trasaturi realiste precum:tema,importanta acordata
banului,atitudinea critica fata de aspect ale societatii,verosimilitatea intrigii si a
personajelor,obiectivitatea perspective narrative si prezenta personajelor tipice(carciumarul) in
situatii tipice.
Tema sustine caracterul realist dar si pe cel psihologic al nuvelei:efectele nefaste si
dezumanizante ale dorintei de inavutire in contextual societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al
XIX-lea.Din perspectiva sociala,nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statulul
social,pentru asta confruntandu-se cu personal antagonist,Lica Samadaul(conflictul exterior).Din
perspectiva psihologica,nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte
puternice,dar contradictorii:sa ramana om cinstit,pe de o parte,sis a se imbogateasca alaturi de
Lica,pe de alta parte.Astfel,conflictul nuvelei este complet,de natura sociala,psihologica si morala.
In nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a personajelor narative,impersonalitatea
obiectiva a naratorului,naratiunea la persoana a III-a si atitudinea detasata in descriere.Pe langa
perspectiva obiectiva a naratorului omniscient,intervine tehnica punctului de vedere,in interventiile
simetrice ale batranei exprimand cu autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei:”Omul sa fie
multumit cu saracia sa,caci,daca e vorba,nu bogatia,ci linistea colibei tale te face fericit” si “[…] asa
le-a fost data.”
Titlul nuvelei este mai degraba ironic,carciuma numita “Moara cu noroc” inseamna de fapt
“Noara cu ghinion”,pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave(nelegiuirea si
crima).
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an,intre doua repere temporale cu valoare
religioasa:de la Sfantul Gheorge pana la Paste,repere temporale specifice viziunii populare.
Alcatuita din 17 capitole,nuvela are un subiect concentrate,o structura narativa complicata si
un ritm epic neomogen,cu modificari ale timpului povestirii.Actiunea se desfasoara prin continue
acumulari si izbucniri de tensiune epica,in deplina concordanta cu framantarile psihologice
surprinse.
In expozitiune,descrierea drumului care duce la “Moara cu noroc”,realizata in maniera
realista,prin tehnica detaliului semnificativ,si a locului in care se afla carciuma,reda un peisaj-cadru
obiectiv al actiunii:’’De la ineu[…]si mai departe locurilor sunt rele.’’Semnele parasirii (vechea moara
“cu lopetile rupte”,ce cinci cruci)anticipeaza destinul tragil al familiei.Simetria incipitului cu finalul se
realizeaza prin descrierea drumului.Simbolistica initial a drumului se completeaza,in final,cu sugestia
drumului vietii care continua si dupa tragedia de la “Moara cu noroc”:Apoi ea lua copiii si pleca mai
departe.”
Ghita se dovedeste de la inceput harnic si prieceput,iar primele semne ale bunastarii si ale
armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara:”Sambata de cu seara locul se deserta si Ghita
ajungand sa mai rasufle,se punea cu Ana si cu batrana sa numere baii,si atunci el privea la Ana,Ana
privea la el,amandoi priveau la cei doi copilasi,[…]iara sporul era dat de la dumneazeu,dintr-un castig
facut cu bine”.
Aparitia lui Lica Samadaul,seful porcarilor,care tulbura echilibrul familiei,constituie
intriga.Lica are un orogliu de stapan si isi impune inca de la inceput regulile.Ana intuieste ca Lica este
un “om rau si primejdios”si il avertizeaza pe Ghita.Cu toate ca isi da seama de pericol,Ghita nu se
poate sustrage influentei malefice pe care Lica o exercita asupra lui.In sufletul carciumarului se
declanseaza conflictul interior intre dorinta de a ramane om cinstit si tentatia de a se imbogati
alaturi de Samadau.
Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata de
familie.Devine mohorat,violent,ii plac jocurile crude,primejdioase are gesture de brutalitate
neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci si se poarta brutal cu cei mici.Ghita ajunge sa
regret ca are familie si copii,pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica.Prin
intermediul monologului interior sunt redate framantarile personajului,acesta punand esecul sau pe
seama destinului..
Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii morale.Dispus sa faca orice pentru a se razbuna,Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica,la
sarbatorile Pastelui.Dezgustata de lasitatea sotului,Ana I se daruieste lui Lica,deoarece Lica “e
om”,pe cand Ghita “nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.Cand se intoarce si realizeaza
acest lucru,Ghita o ucide pe Ana,iar el la randul lui este ucis de Raut,din ordinal lui Lica.
Deznodamantul este tragi.Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma.Pentru
a nu cadea viu in mainile lui Pintea,Lica se sinucide,izbindu-se cu capul de un copac.Nuvela are un
final moralizator deoarece “sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masura faptelor
savarsite”(Pompiliu Marcea).Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de
incordare,consemnandu-le gesturile,limbajul,prezentant relatiile dintre ele(caracterizare
indirecta).De asemenea realizeaza portrete suggestive(caracterizare directa);detaliile fizice releva
trasaturi morale sau statulul social.Sunt folosite si mijloace de investigatie psihologica
precum:scenele dialogate,monologul interior,monologul interior adresat,stilul indirect liber,notatia
gesticii, a mimicii si a tonului voii.
Stilul nuvelei este sobru,concis,fara podoabe fiind specific prozei realiste.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.Descrierea
initiala are,pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale,functie simbolica
de anticipare.Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta
marcilor subiectivitatii,prin impresia de stil cenusiu.Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a
personajelor,sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje si concentrarea epica.
Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi register stilistice:limbajul
regional,ardelenesc,limbajul popular si oralitatea.Intelesul clasic-moralizator al nuvelei este sustinut
prin zicale si proverb populare sau prin replicile-sentinte rostite de batrana la inceputul si sfasitul
nuvelei.
Opera literara “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realista,deoarece are ca
trasaturi:oglindirea vietii sociale si a vietii de familie,efectele,in plan moral,ale patrunedrii relatiilor
capitaliste in mediul rural,importanta acordata banului,crearea de personaje tipice,reprezentatieve
pentru lumea ardeleneasca din perioada evocate,modalitatile de constructive si de investigare
psihologica a personajelor,coodonatele conflictului,descrierile detaliate,sobrietatea stilului si nu in
cele din urma veridicitatea operei.

-Ana, pers. Oglinda a dezumanizarii lui Ghita,

-incipitul si finalul: functia anticipative(vocea intelepciunii) si idea personajelor stigmatizate
de destin…
-Lica, persona LINEAR, DEMONIC (rolul pe care il ocupa in roman)
_ moartea celor trei personaje
- Caracterizarea pe care Ana o face Samadaului
- Autocaracterizare( Ghita)
- Cele doua triunghiuri
- Replici importante(de invatat)