Sunteți pe pagina 1din 6

POVERTY AND SOCIAL EXCLUSION AMONG YOUTHS

Mariana BĂLAN, Prof. univ.dr., CS I, Institute for Economic Forecasting-NIER,


Romanian Academy, “Athenaeum” University from Bucharest

Abstract
As effect of the economic crisis, the absolute poverty rate began to increase after 2009, at a higher rate in
the case of children and youths. More than one quarter of the youths with ages between 18 and 24 years find
themselves in relative poverty, thus placing Romania among the three countries with the most severe situation within
EU-28. The youths are affected by unemployment more than other demographic categories and have fewer
opportunities to integrate on the labor market. They must face some challenges generated by the educational and
vocational training systems and by the access to the labor market that are aggravated by the global economic crisis.
In this context the youths are at a higher risk also from the viewpoint of absolute poverty.
The paper intends a brief analysis of labor market and labor market indicators and of the social exclusion
forms among youths in Romania.
The development of the range of indicators derived from the necessity of increasing sensitivity in reflecting
the situation of the youths subjected to poverty, and to increase the ability to pinpoint more realistically where
poverty is higher. Estimating the poverty indicators for youths allows for building up what is called in the literature
the poverty profile, and for highlighting the characteristics and reasons of poverty.

Keywords: poverty, youth unemployment, youth social exclusion, statistical methods

Introducere

Conform statisticilor Eurostat, în Uniunea Europeană, tinerii reprezintă o cincime din


populaţia totală. Chiar dacă în prezent Europa modernă oferă tinerilor oportunităţilor fără
precedent, totuşi, tinerii se confruntă cu unele provocări (agravate şi de criza economică) legate
de sistemele educaţionale şi formare şi de accesul la piaţa forţei de muncă.
Şomajul în rândul tinerilor este foarte mare, situându-se la 22,1 % în anul 2012. În acest
context, atingerea obiectivului de ocupare a forţei de muncă de 75% pentru populaţia în vârstă de
20-64 de ani din strategia “Europa 2020”[4], necesită îmbunătăţire a măsurilor/căilor de tranziţie
a tinerilor către piaţa forţei de muncă.
Problematica incluziunii sociale a tinerilor a fost prezentă pe agendele politice
dintotdeauna, dar numai în ultimele două decenii a cunoscut o amploare deosebită [2].
Pentru perioada 2010-2018, direcţiile de acţiune europene în domeniul tineretului au fost
reunite în documentul strategic „Tineretul – Investiţie şi Capacitare” („EU Strategy for Youth –
Investing and Empowering. A renewed open method of coordination to address youth
challenges and opportunities”), care vizează politicile legate de tinerii din Europa în ceea ce
priveşte educaţia, ocuparea forţei de muncă, incluziunea socială, participarea civică,
antreprenoriatul etc[3].
Participarea redusă a tinerilor pe piaţa muncii a fost văzută ca una din principalele
provocări pe termen scurt şi mediu şi de Raportul Naţional Strategic privind Protecţia Socială şi
Incluziunea Socială 2008-2010 [5].
Problemele pe care le întimpină tinerii pe piaţa muncii au consecinţe semnificative asupra
nivelului lor de trai, asupra familiilor lor şi asupra comunitaţilor naţionale sau internationale ai
căror membri sunt. Cele mai importante efecte ale inactivităţii tinerilor sunt: riscul de sărăcie,
incapacitatea de a juca un rol activ în dezvoltarea societăţii.
În România trăiesc mai mult de 6 milioane de tineri între 15 şi 34 de ani. Statisticile
oficiale indică o scădere continuă a ponderii în populaţia totală a tinerilor (de la 32,1% în anul
2003, la 28,6% în anul 2012). Acesta este rezultatul combinării între mai mulţi factori: creşterea
speranţei de viaţă, scăderea natalităţii şi emigrare, ultimul fenomen implicând tinerii într-o
proporţie mult mai ridicată decât alte grupe de vârstă.
Chiar dacă în România ponderea populaţiei tinere era, la nivelul anului 2012, peste media
UE-27 (25,1%) totuşi, scăderea din ultimii 10 ani este mai accentuată la noi în ţară. Proiecţiile
Eurostat indică o descreştere abruptă până în anul 2060 a ponderii populaţiei tinere în populaţia
totală la nivel european, iar România este printre ţările afectate în mare măsură de acest trend [6].
În anul 2012, în România, riscul sărăciei şi excluziunii a crescut cel mai mult în cadrul
segmentului de vârstă de până în 18 ani (de la 49,1% în anul 2011 la 52,2%). De asemenea, a
crescut semnificativ şi procentul copiilor care suferă din cauza lipsurilor materiale severe, de la
35,8% în anu 2011, la 37,9% în anul 2012.

1. Sărăcie și forme de excluziune socială a tinerilor

Oricare ar fi metoda de estimare a sărăciei, copiii şi tinerii au fost, în ultimele decenii,


categoriile de vârstă cele mai expuse. Datele statistice indică faptul că mai mult de un sfert dintre
tinerii cu vârsta cuprinsă întreîntre 18 şi 24 de ani se află în sărăcie relativă (28,1% în anul 2011).
După acest indicator, România se situează printre ţările cu situaţia cea mai gravă din UE-28.
Dintre toate grupele de vârstă, riscul de sărăcie persistentă cel mai ridicat îl au tinerii sub 18 ani
(28.6% în anul 2010). Mai mult de o treime dintre tineri sunt în risc de sărăcie sau excluziune
socială, respectiv 40,3%, faţă de 24,3% în UE-28 [1].
Tinerii sunt în risc mai ridicat şi din punct de vedere al sărăciei absolute, indicator care
măsoară resursele de subzistenţă, ei fiind mai săraci chiar şi decât copiii. Chiar în perioada în care
sărăcia absolută a fost mai scăzută, 2008-2009, tinerii au continuat să fie comparativ mai săraci.
Astfel, în anul 2008, pe total populaţie, nivelul sărăciei era de 5,7%, iar pentru tinerii între 15 şi
24 ani, acesta a fost de 7,8%. Ca urmare a crizei economice, rata sărăciei absolute a început să
crească după anul 2009, cu un ritm mai accentuat în cazul copiilor (grupa de vârstă 0-17 ani) şi
tinerilor (grupa de vârstă18-23 ani). În anul 2011 nivelul sărăciei în rândul tinerilor a fost de
8,4% pentru tinerii din grupa de vârsta 15-19 ani, de 7,6% pentru segmnetul 20-24 de ani, de
6,0% pentru 25-29 ani şi de 4,6% pentru 30-34 de ani.
Analiza deprivării materiale severe este o altă modalitate de a măsura sărăcia: cu o rată de
32,9%, tinerii din segmentul de vârstă 16-24 ani sunt de trei ori mai afectaţi în România, decât în
UE-28.
Tinerii români din aceasta categorie de vârsta aveau, în anul 2011, cel mai scăzut nivel al
veniturilor mediane pe adult echivalent la standardul puterii de cumpărare din UE-27.
În ceea ce priveşte şomajul, tinerii sunt sunt cei mai vulnerabili, deoarece aceştia au cea
mai puţină experienţă şi cele mai multe contracte temporare de muncă. Piaţa forţei de muncă este,
de asemenea, mai competitivă în timpul unei crize, în sensul că există mai mulţi solicitanţi pentru
mai puţine locuri de muncă1.
Conform estimărilor Eurostat [6], în anul 2012, procentul tinerilor care nu erau încadraţi
profesional şi nu urmau un program de educaţie sau formare (tinerii NEET) s-a ridicat la 13,2%
din populaţia cu vârste între 15 şi 24 de ani din UE-27 (figura 1). Acest procent variază
semnificativ de la un stat membru la altul: de la 4,3% în Olanda la 21,5% în Grecia şi 21.1% în
Italia. Cu excepţia Irlandei, României, Bulgariei, Austriei, Regatului Unit, Lituaniei şi Letoniei,
care în anul 2012 au înregistrat uşoare reduceri ale persoanelor din categoria NEET (figura 1), în
celelalte toate statele membre s-a înregistrat o creştere. Astfel, în anul 2012, în Grecia, şi
Slovenia, populaţia din această categorie a crecut cu 2.9 pp, respective cu 2.2 pp. (figura 1), în
Ungaria, Cipru, Portugalia, Italia şi Estonia cu valori cuprinse între 1 şi 2 pp, iar în celelalte state
membre, creşterile fiind sub 1 pp.

Figura 1 Ratele NEET în Europa, pe sexe, în 2012


25
(%)

20

15

10

0
BG

CY

LV
BE

EE

EL
EU -27

LU

RO
ES
CZ

DE

LT

NL

PL

SE
FR
IE

MT
DK

HU

SI

SK
FI

UK
PT
IT

AT

Barbati Femei Total

Sursa datelor: Statistici Eurostat (online data code: [edat_lfse_20])

Unele grupuri de tineri sunt mult mai expuse riscului de şomaj decât altele. Tinerii
care au o calificare modestă şi necalificaţii sau cei care intră pentru prima dată pe piaţa
muncii sunt deosebit de vulnerabili în vremuri de criză. Chiar şi cei care sunt angajaţi pot
avea situaţii precare, cu salarii mici, condiţii grele de muncă. Lipsa familiei, reconcilierea
condiţiilor de muncă, discriminarea şi absenţa competenţelor cerute de piaţa forţei de
muncă actuale pot constitui bariere suplimentare ale tineretului în ocuparea forţei de
muncă.
1
EF1237EN, Eurofound, Best days of their lives?Youth in Europe, Foundation Focus, June 2012, issue
11
Pe lângă problemele financiare, survenite în mare măsură ca urmare a lipsei de acces sau
a accesului precar la piaţa muncii, standardul de viaţă al tinerilor este afectat puternic de lipsa
accesului la soluţii de locuire independentă, preţul de cumpărare fiind prohibitiv, chiriile fiind
ridicate mai ales în mediul urban. Această situaţie determină aglomerarea tinerilor în gospodării
multigeneraţionale, locuirea împreună cu părinţii şi alte rude fiind singura opţiune posibilă.
România are cel mai ridicat număr de membri pe gospodărie din UE-28, la egalitate cu Bulgaria,
Croaţia si Malta. În România, 44,9% dintre persoanele angajate full-time locuiesc cu părinţii faţă
de 38% în Europa-28 [6].
Ca urmare a ponderii ridicate a populaţiei rezidente în mediul rural, 43,3% dintre tinerii
din segmental de vârstă 12-17 ani sunt deprivaţi sever în privinţa locuirii.
Aranjamentele în gospodării extinse, dificultatea găsirii şi păstrării unui locul de muncă,
sunt printre factorii care determină comportamentul tinerilor în privinţa întemeierii unei familii şi
a deciziei de a avea copii. Vârsta medie la prima căsătorie a crescut considerabil, de la 22 ani în
anul 1990 la 26,2 în anul 2011 de ani pentru femei şi de la 25 ani la 29,3 ani pentru bărbaţi.
Vârsta medie la prima naştere a crescut de la 22,4 ani în anul 1990 la 26,2 de ani în anul 2011.
Ultima perioadă de recesiune economică este probabil să fi înrăutăţit situaţia. Ca urmare a
crizei economice, aproximativ 1 tânăr din 10 declară că a trebuit să renunţe la educaţie, să amâne
decizia căsătoriei sau pe cea de a avea un copil, conform datelor din Barometrul de tineret.
Ca urmare a dificultăţilor întâmpinate în ţară şi lipsei perspectivelor unui loc de muncă
care să asigure un venit decent şi valorizarea competenţelor dobândite, fenomenul emigrării
tinerilor pentru muncă sau pentru educaţie este în creştere. Statisticile oficiale indică faptul că
aproximativ 80% dintre persoanele înregistrate în ca emigranţi sunt în grupul de vârstă 18-40 de
ani.

2. Grupuri de tineri excluse social

Persoanele aflate în sărăcie sunt cele mai expuse riscului de excluziune socială şi
de pe piaţa muncii, dar şi lipsa veniturilor adecvate, accesul redus la educaţie şi la sănătate
fac din acestea şi mai vulnerabile.
Fenomenul persoanelor fără adăpost s-a cronicizat în ultimele două decenii în contextul
marginalizării de către factorii de decizie şi a absenţei unor date de cercetare şi analize solide şi
actuale. Au apărut noi mecanisme de abandon în stradă, precum ieşirea din sistemul
instituţionalizat de protecţie a copilului, evacuarea din casele retrocedate sau pierderea locuinţei
ca urmare a escrocării. La nivel European şi national nu există statistici oficiale ale numărului de
copii şi tineri care trăiesc pe străzi.
În ultimele decenii au început să se formeze în mediul urban zone compacte teritorial în
care predomină sărăcia extremă şi în care copiii şi tinerii reprezintă principala categorie de
populaţie (peste 60%), în timp ce populaţia de 60 de ani şi peste reprezintă sub 10% din total.
Un alt element care conduce la creşterea gradului de vulnerabilitate al tinerilor este şi
abandonul şcolar. În regiunile de dezvoltare ale României, acest indicator, pentru învăţământul
primar şi gimnazial în anul şcolar 2009-2010, depăşeste doar în regiunea Sud-Est valoarea medie
de 2,2%. Valori ridicate ale ratei abandonului şcolar se înregistrează la învăţământul vocaţional,
unde valoarea la nivel naţioanl este de 8,6%, iar în regiunile Centru, Sud-Est si Bucureşti-Ilfov
această valoare este depăşită.
Tineri romi, adolescenţii cu cel puţin unul dintre părinţi plecaţi în străinătate, tineri care
trăiesc cu HIV /SIDA, tineri victime ale exploatării pentru muncă și în scopuri sexual, tinerele
mame, tineri discriminaţi pe motive de vârstă, gen, etnie, cetăţenie, orientare sexual, sau cei cu
nevoi special sunt cu grad mare de vulnerabilitate şi de excluziune socială.

Prin urmare, se poate spune că, analiza succintă a unor indicatorilor ai vulnerabilităţii
tinerilor au condus la desprinderea unor concluzii, corespunzătoare caracteristicilor acesteia, şi
anume:
 riscul de sărăcie absolută a fost, în medie, de 4 ori mai mare în mediul rural, decât în
mediul urban;
 Regiunea Nord-Est şi regiunile din zona de sud a României înregistrează rate de sărăcie
mai mari decât cele la nivel naţional în rândul tinerilor;
 cele mai vulnerabile segmente de vârstă sunt, indiferent de regiune, copii şi tinerii;
 după nivelul de educaţie, cele mai mari rate ale sărăciei le au tinerii fără studii, cei care au
absolvit clasele primare (1-4) şi cei cu gimnaziul;
 abandonul şcolar, ridicat în special în regiunea Centru şi cele din regiunile din sudul
României, face ca rata şomajului în rândul tinerilor să fie mult peste cea generală, şi care
împreună cu factorii socio-economici specifici fiecărei regiuni în parte poate deveni un
factor imporatant în atingerea pragului de sărăcie a multor persoane;
 rata sărăciei, este dependentă şi de numărul de copii preşcolari din gospodărie: pe măsură
ce creşte numărul de copii creşte şi rata sărăciei (regiunile Nord-Est şi Sud-Vest Oltenia
fiind cele în care famille au mai mulţi copii;
 persoanele care trăiesc în gospodării mari, cu cinci membri sau mai mult, sunt expuse
unui risc de sărăcie de peste 5 ori mai mare comparativ cu cel corespunzător persoanelor
din gospodăriile cu un singur membru;
 după consumul mediu pe adult echivalent, în regiunile Nord-Est, cele din sudul României
şi Regiunea Centru persoanele sunt cele mai vulnerabile la sarăcie şi excluziune socială;

Confirmare
Articolul a beneficiat de sprijinul Proiectului "Pluri şi interdisciplinaritate în programul de doctorat şi
postdoctorale" co-finanţat de Ministerul Educaţiei Naţionale - OIR POSDRU, contract nr.
POSDRU/159/1.5/S/141086

Bibliografie

1. Anuarul Statistic al României 1990-2012, Institutul Naţional de Statistică al României,


www.insse.ro;
2. Employment and Social Developments in Europe 2012”, The Directorate-General for
Employment, Social Affairs and Inclusion (DG EMPL), Luxembourg: Publications Office
of the European Union, 2012, http://ec.europa.eu;
3. EU Strategy for Youth – Investing and Empowering. A renewed open method of
coordination to address youth challenges and opportunities, www.eur-lex.europa.eu;
4. EUROPA 2020, O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi
favorabilă incluziunii, Bruxelles, 3.3.2010, COM(2010) 2020 final, www. eur-
lex.europa.eu;
5. Raportul Naţional Strategic privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială,
www.stpse.ro;
6. Statistici Eurostat, www.europa.eu