LITERATURĂ_ROMÂNĂ_SEMINAR_28.04._ȘI_12.05.

2021

Citește textele de mai jos și rezolvă cerințele:

A. E vremea rozelor ce mor,

Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.

În tot, se simte un fior,

O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, și mor și-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine,
Duioase-și pleacă fruntea lor... –

E vremea rozelor ce mor.

(Al. Macedonski, Rondelul rozelor ce mor)

1.Transcrie din textul citat o personificare și o hiperbolă.

2.Notează tema textului citat.
3.Indică două motive literare prezente în textul citat.
4.Prezintă două trăsături care fac posibilă încadrarea textului citat în simbolism.
5.Comentează, în 60-80 de cuvinte, prima strofă din textul citat.
6.Prezintă, în 60-80 de cuvinte, semnificația titlului textului citat.

B.Te uitã cum ninge decembre...

Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aducã jãratec
Si focul s-aud cum trosnește.

Si mânã fotoliul spre sobã,

La horn sã ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sã le-nvãt simfonia.
Mai spune s-aducã si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape, -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ningã... zãpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,

Si toate din casã mi-s sfinte, -
Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.

E ziuã si ce întuneric...
Mai spune s-aducã si lampa -
Te uitã, zãpada-i cât gardul,
Si-a prins promoroacã si clampa.

Eu nu mã mai duc azi acasã...

Potop e-napoi si nainte,
Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.
(George Bacovia, Decembre)

1.Transcrie din textul citat o imagine vizuală și o imagine auditivă.

2.Notează tema textului citat.
3.Indică două motive literare prezente în textul citat.
4.Prezintă două trăsături care fac posibilă încadrarea textului citat în simbolism.
5.Comentează, în 60-80 de cuvinte, ultima strofă din textul citat.
6.Prezintă, în 60-80 de cuvinte, semnificația titlului textului citat.

C.Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată

Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,

Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, și-albaștri struguri
Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum.

Șovăitor ca robul, ce calcă o comoară

Din basmul cu o mie și una de nopți, mă-nchin:
Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –
Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară.

Se-aprind fantasmagoric caise și gutui:

Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.
(Ion Pillat, Cămara de fructe)

1.Indică două motive prezente în textul citat.

2.Precizează tema textului citat.
3.Transcrie două figuri de stil diferite din textul citat.
4.Comentează primele două strofe din textul citat.

D.Actul III, scena 13

Dacia: Nu-nțelegi fiindcă nu mai ești în toate mințile... tu nu vezi? Cu un gest
nesocotit ai distrus atâtea planuri, atâtea speranțe, atâtea visuri.
Spirache (încruntat oarecum): Ale cui visuri, ale cui speranțe, ale cui planuri,
mărog? (Gest al mâinilor ca și cum ar întreba cu ele.)
Dacia: Ale mele... ale lor... ale noastre... (Gesturi succesive).
Spirache: Da... dar am și eu planurile mele, visurile mele... speranțele mele! Îmi
pare rău că nu se potrivesc cu ale voastre... Am fi fost atât de fericiți...
Dacia: Știu eu visurile tale... Le cunosc... Știu că vrei să rămâi aici, în provincie...
să creștem pui de găină... s-avem stupi de albine și cotețe de porumbei...
Spirache: Și ce, n-ar fi bine? Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o
familie unită... cu soacră, cu copii, cu gineri și cu nepoți... trăind într-un colț de
lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care
n-ar face decât s-o zbuciume și s-o fărâmițeze... Eu așa judec... Familia și
liniștea în casă sunt cele mai bune lucruri pe care le-a dat Dumnezeu pe
pământ... Și numai pentru gândul ăsta... m-am luptat cu voi și sunt fericit că v-
am biruit... (Îi privește). Uite, văv văd pe toți la un loc, strânși în jurul meu... A
trebuit să fac multe ca să v-adun... Dar să știți că de azi înainte... nu vă mai las
să vă risipiți... Vreau să mor cu voi toți în jurul căpătâiului și să dea Dumnezeu
să fiți câți mai mulți și din ce în ce mai mici!
(Tudor Mușatescu, Titanic vals)

1.Precizează care sunt valorile în care crede Spirache.

2.Indică două elemente specifice genului dramatic prezente în fragmentul citat.
3.Explică rolul punctelor de suspensie din ultima replică a lui Spirache.
4.Comentează secvența: Da... dar am și eu planurile mele, visurile mele...
speranțele mele! Îmi pare rău că nu se potrivesc cu ale voastre... Am fi fost atât
de fericiți...