Obtinerea si utilizarea acidului benzoic si a sarurilor

sale(E 210-E 213)

Alimentele, prin compoziţia lor bogată în elemente nutritive sunt expuse degradării în
timp.
Deteriorarea alimentelor nu poate fi stopată dar poate fi redusă rata de degradare, prin
controlul compoziţiei alimentului, a condiţiilor de procesare, a modului de ambalare,
depozitare şimanipulare a alimentului. Datorită schimbărilor intervenite pe piaţa
agroalimentară, alimentelesunt rareori consumate imediat după producere, fiind, de cele
mai
multe ori, consumate la săptămâni, luni sau chiar ani de la producere.
Cu toate că în ultimele decade au fost puse la punct numeroase procedee tehnologice
prin care se măreşte rezistenţa alimentelor la acţiunea factorilor
nocivi (metode fizice noi de procesare şi conservare şi metode noi de ambalar
e), acestea sunt, înmarea lor majoritate,procedee scumpe, care nu sunt la dispoziţia
tuturor procesatorilor dinindustria alimentară.

Principalele mecanisme prin care se deteriorează alimentele sunt de naturăfizică,

chimică şi microbiană, mecanisme care, de cele mai multe ori, se desfăşoară
concomitent.

Rezultatul final al degradării alimentelor este imposibilitatea de valorificare a acestora.

Dintre

cele trei mecanisme enumerate, cele de natură microbiană sunt şi cel mai des implicate
deoarecemicroorganismele sunt ubicvitare, fiind aproape imposibilă excluderea lor din
alimente. În plus,prezenţa unor microorganisme în alimente reprezintă o problemă de
siguranţă alimentarădeoarece pot determina toxiinfecţii alimentare la consumatori.
Utilizarea metodelor chimicepentru reducerea fenomenelor de degradare a alimentelor
a fost, este şi va rămâne o alternativăviabilă prin care se reduc pierderile din industria
alimentară.

Conservanţii alimentari
sunt compuşi chimici capabili să reducă sau să stopeze creşterea microorganismelor,
prevenind dezvoltarea unor procese nedorite produse de acestea (alterări,fermentaţii,
modificări de gust, textură) şi consecutiv, reducerea valorii nutritive a alimentelor.
Rolul substanţelor conservante în alimente.

Conservanţii alimentari se adaugă în alimente pentru:

• Extinderea perioadei în care alimentul îşi păstrează nemodificate proprietăţile

senzoriale;
• Păstrarea pentru o perioadă mai mare de timp a valorii nutritive a alimentelor;
• Furnizarea către consumator a unor alimente lipsite de pericole de natură microbiană;

Conservanţii alimentari nu se utilizează pentru a masca eventualele deficienţe de

procesare,manipulare şi/sau depozitare a alimentelor.

Caracteristici generale ale conservanţilor alimentari:

• Au acţiune

antimicrobiană (efect static sau cid) cu spectru cunoscut;

• Principiul activ persistă şi îşi exercită acţiunea în aliment pe parcursul procesării şi

depozitării
acestuia;
• În concentraţiile utilizate nu manifestă efecte adverse (toxice, metabolice, etc)
asupraconsumatorului;
Alimentele, prin compoziţia lor bogată în elemente nutritive sunt expuse degradării în
timp.
Deteriorarea alimentelor nu poate fi stopată dar poate fi redusă rata de degradare, prin
controlul compoziţiei alimentului, a condiţiilor de procesare, a modului de
ambalare,depozitare şimanipulare a alimentului. Datorită schimbărilor intervenite pe
piaţa agroalimentară, alimentelesunt rareori consumate imediat după producere, fiind,
de cele mai multe ori, consumate la săptămâni, luni sau chiar ani de la producere.
Cu toate că în ultimele decade au fost puse la punct numeroase procedee tehnologice
prin care se măreşte rezistenţa alimentelor la acţiunea factorilor
nocivi (metode fizice noi de procesare şi conservare şi metode noi de ambalare),
acestea sunt, înmarea lor majoritate,procedee scumpe, care nu sunt la dispoziţia tuturor
procesatorilor dinindustria alimentară.

Principalele mecanisme prin care se deteriorează alimentele sunt de naturăfizică,

chimică şi microbiană, mecanisme care, de cele mai multe ori, se desfăşoară
concomitent.

Rezultatul final al degradării alimentelor este imposibilitatea de valorificare a acestora.

Dintre

cele trei mecanisme enumerate, cele de natură microbiană sunt şi cel mai des implicate
deoarecemicroorganismele sunt ubicvitare, fiind aproape imposibilă excluderea lor din
alimente. În plus,prezenţa unor microorganisme în alimente reprezintă o problemă de
siguranţă alimentarădeoarece pot determina toxiinfecţii alimentare la consumatori.
Utilizarea metodelor chimicepentru reducerea fenomenelor de degradare a alimentelor
a fost, este şi va rămâne o alternativăviabilă prin care se reduc pierderile din industria
alimentară.

Conservanţii alimentari
sunt compuşi chimici capabili să reducă sau să stopeze creşterea microorganismelor,
prevenind dezvoltarea unor procese nedorite produse de acestea (alterări,fermentaţii,
modificări de gust, textură) şi consecutiv, reducerea valorii nutritive a alimentelor.
Rolul substanţelor conservante în alimente.
Conservanţii alimentari se adaugă în alimente pentru:

• Extinderea perioadei în care alimentul îşi păstrează nemodificate proprietăţile

senzoriale;
• Păstrarea pentru o perioadă mai mare de timp a valorii nutritive a alimentelor;
• Furnizarea către consumator a unor alimente lipsite de pericole de natură microbiană;

Conservanţii alimentari nu se utilizează pentru a masca eventualele deficienţe de

procesare,manipulare şi/sau depozitare a alimentelor.

Caracteristici generale ale conservanţilor alimentari:

• Au acţiune

antimicrobiană (efect static sau cid) cu spectru cunoscut;

• Principiul activ persistă şi îşi exercită acţiunea în aliment pe parcursul procesării şi

depozitării
acestuia;
• În concentraţiile utilizate nu manifestă efecte adverse (toxice, metabolice, etc)
asupraconsumatorului;
• Nu induc fenomene de rezistenţă la microorganisme;
Alimentele, prin compoziţia lor bogată în elemente nutritive sunt expuse degradării în
timp.
Deteriorarea alimentelor nu poate fi stopată dar poate fi redusă rata de degradare, prin
controlul compoziţiei alimentului, a condiţiilor de procesare, a modului de
ambalare,depozitare şimanipulare a alimentului. Datorită schimbărilor intervenite pe
piaţa agroalimentară, alimentelesunt rareori consumate imediat după producere, fiind,
de cele mai multe ori, consumate la săptămâni, luni sau chiar ani de la producere.
Cu toate că în ultimele decade au fost puse la punct numeroase procedee tehnologice
prin care se măreşte rezistenţa alimentelor la acţiunea factorilor
nocivi (metode fizice noi de procesare şi conservare şi metode noi de ambalare),
acestea sunt, înmarea lor majoritate,procedee scumpe, care nu sunt la dispoziţia tuturor
procesatorilor dinindustria alimentară.

Principalele mecanisme prin care se deteriorează alimentele sunt de naturăfizică,

chimică şi microbiană, mecanisme care, de cele mai multe ori, se desfăşoară
concomitent.

Rezultatul final al degradării alimentelor este imposibilitatea de valorificare a acestora.

Dintre

cele trei mecanisme enumerate, cele de natură microbiană sunt şi cel mai des implicate
deoarecemicroorganismele sunt ubicvitare, fiind aproape imposibilă excluderea lor din
alimente. În plus,prezenţa unor microorganisme în alimente reprezintă o problemă de
siguranţă alimentarădeoarece pot determina toxiinfecţii alimentare la consumatori.
Utilizarea metodelor chimicepentru reducerea fenomenelor de degradare a alimentelor
a fost, este şi va rămâne o alternativăviabilă prin care se reduc pierderile din industria
alimentară.

Conservanţii alimentari
sunt compuşi chimici capabili să reducă sau să stopeze creşterea microorganismelor,
prevenind dezvoltarea unor procese nedorite produse de acestea (alterări,fermentaţii,
modificări de gust, textură) şi consecutiv, reducerea valorii nutritive a alimentelor.
Rolul substanţelor conservante în alimente.

Conservanţii alimentari se adaugă în alimente pentru:

• Extinderea perioadei în care alimentul îşi păstrează nemodificate proprietăţile

senzoriale;
• Păstrarea pentru o perioadă mai mare de timp a valorii nutritive a alimentelor;
• Furnizarea către consumator a unor alimente lipsite de pericole de natură microbiană;
Conservanţii alimentari nu se utilizează pentru a masca eventualele deficienţe de
procesare,manipulare şi/sau depozitare a alimentelor.

Caracteristici generale ale conservanţilor alimentari:

• Au acţiune

antimicrobiană (efect static sau cid) cu spectru cunoscut;

• Principiul activ persistă şi îşi exercită acţiunea în aliment pe parcursul procesării şi

depozitării
acestuia;
• În concentraţiile utilizate nu manifestă efecte adverse (toxice, metabolice, etc)
asupraconsumatorului;
• Nu induc fenomene de rezistenţă la microorganisme;