Luca Amalia-Gabriela

Seria A, grupa 5

Boala Parkinson și
receptorii
DOPA

Ce reprezintă boala Parkinson?

Boala Parkinson este o boală neurodegenerativă cronică
progresivă, cu un debut lent insidios, care afectează
sistemul dopaminergic și este caracterizată prin prezența
simptomatologiei predominant motorie (tremor,
bradikinezie, tulburări de echilibru). Se întâlnește la 0.3%
din populația totală, având o tendință de creștere
exponențială o dată cu vârsta: 1,5% în populția cu vârstă
după 65 de ani și 3,5% în populația cu vârstă după 85 de
ani. Boala Parkinson este a doua cauză de handicap motor
de origine neurologică (după accidentul vascular cerebral) din punct de vedere al persoanelor
cu vârstă înaintată.

Pacienții cu debutul bolii înainte de 40 de ani, se consideră cu debut precoce, în cazul

debutului între 21-40 de ani-cu debut la vârstă tânără, iar până la 21 de ani-cu debut juvenil.
Se consideră, în urma cercetărilor din domeniul geneticii, că pacienții cu debut al bolii la o
vârstă tânără sau juvenilă au în mare parte o etiologie de origine genetică.

Etiologie.
Atunci când boala Parkinson se instalează, celulele nervoase din substanța neagră, situată în
centrul creierului, încep să se degradeze și chiar să moară. Aceste celule produc dopamină, un
neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor. Astfel, prin moartea acestor neuroni
din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de dopamină iar creierul nu își mai
desfășoară activitatea în parametrii normali. În mod normal, controlul mișcărilor este
rezultatul unui echlilibru dintre cantitatea de dopamină și acetilcolină(un alt
neurotransmițător). Prin pierderea acestui echilibru, apare tremorul, pierderea echilibrului și
tulburarea capacității de a vorbi.

Încă nu există o cauză concretă în ceea ce privește deteriorarea acestor neuroni.

Există, însă, câțiva factori de risc ce pot juca un rol-cheie în apariția și progresia
acestei afecțiuni:
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

 Nivelul scăzut al dopaminei( lipsa acestui receptor poate provoca dereglări

xsemnificative la nivelul creierului);
 Prezența corpurilor LEWY la nivelul creierului(acestea sunt niște formațiuni
de proteine, care apar în interiorul celulelor nervoase, perturbând activitatea
acestora și provocând schimbări de ritm, mișcare și comportament);
 Vârsta înaintată;
 Sexul persoanei (bărbații sunt mai predispuși decât femeile la dezvoltarea
bolii)
 Factorii genetici (se întâmplă mai des atunci când există în familie mai multe
persoane cu această boală)
 Factorii de mediu:
o intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan;
o expunerea de-a lungul vieții la poluante chimice sau pesticide;
o consumul unui drog (MPTP)-are efecte asemănătoare cu
pesticidele;
o medicamentele neuroleptice(antipsihotice), sau medicamentele care

blochează receptorii de dopamină;

o tumorile craniene, boala Wilson, hematom subdural.

Stadiile evolutive ale bolii Parkinson:

Scala lui Hoehn si Yahr este folosita pentru a descrie progresia simptomelor maladiei
Parkinson. Scala aceasta a fost inițial descrisă in anul 1967 si a inclus stadiile numerotate de
la 1 la 5. De atunci, scala Hoehn si Yahr a fost modificata si i s-au adaugat stadiile 1,5 si 2,5,
pentru a se lua in calcul cursul intermediar al bolii Parkinson, potrivit experților.

• Stadiul 0 - pacientul nu prezintă niciun semn al bolii Parkinson

Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

• Stadiul 1,0 - simptomele sunt foarte ușoare; afectarea este doar unilaterală (pe o parte a
corpului)

• Stadiul 1,5 - afectarea este unilaterală (pe o parte a corpului) si axială (jumătatea
corpului)

• Stadiul 2: afectarea este bilaterală (ambele părți ale corpului), fără sa fie perturbat
echilibrul

• Stadiul 2,5 - boala este bilaterală, intr-o formă ușoară

• Stadiul 3 - boala este bilaterală, intr-o forma ușoară spre moderată; apar unele instabilități
posturale; pacientul este independent fizic

• Stadiul 4 - dizabilitate severă; pacientul încă poate sa meargă sau să stea în picioare fără
sa fie ajutat sau fără să se sprijine

• Stadiul 5 - pacientul este in scaunul cu rotile sau este țintuit la pat.

Simptomele bolii Parkinson

Simptomele non-motorii:

 Oboseală;
 Transpirație excesivă;
 Halucinații;
 Tulburări de somn;
 Tulburări de dispoziție (anxietate, depresie);
 Pierderea sau creșterea în greutate;
 Probleme de vedere (hipermetropie);
 Hipertensiune arterială;
 Diplopie(vederea dublă).

Simptomele motorii:

 Tremor de repaus
 Bradikinezia
 Postura în flexie
 Rigiditatea
 Pierederea reflexelor posturale
 Hipokinexia
 Fenomenul de “înghețare”
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

Dopamina și receptorii dopaminergici

Dopamina este un compus chimic ce aparține familiei catecolaminelor, este un
neurotransmițător monoaminic, ce joacă rol important in procesele biologice ale
organismului.Această substanță, numită și “molecula de recompensare a creierului”, are rolul
de a transmite informația între neuroni, în controlul motilității, a mișcărilor musculare și în
prevenirea anxietății și depresiei(de unde și o altă denumire de „hormon al fericirii”).Din
punct de vedere chimic, dopamina are o grupare amino (NH2) legată de o structură catecol,
numită dihidroxifenilalanina. Astfel, din această denumire s-a format acronimul DOPA.

În creier, dopamina este produsă în mai multe zone, dar în special în substanța neagră din
mezencefal. Interacțiunea acesteia cu diferiți receptori, determină permiterea modulării
metabolismului, excitabilității sau diferențierea celulelor. Creierul uman posedă 5 tipuri de
receptori pentru dopamină, numerotați D1, D2, D3, D4, D5. Aceștia sunt cuplați cu o proteină
G și funcționează prin modularea ciclic AMP-ului, care este un mesager secundar, pentru a
produce un răspuns celular. Receptorii D1 și D5 generează potențiale de acțiune, având un
efect stimulator, pe când receptorii D2, D3 și D4, opresc generarea unui potențial de acțiune,
fiind inhibitori.

Datorită faptului că dopamina este foarte abundentă și distribuită în multe regiuni

neuronale, a dus la apariția sistemelor dopaminergice. Aceste sisteme dau nume diferitelor
conexiuni ale dopaminei în diferite zone ale creierului, precum și activităților și funcțiilor
efectuate de fiecare dintre acestea. În acest fel, dopamina și proiecțiile sale pot fi grupate în 3
sisteme principale.

1. Sisteme ultra scurte

În cadrul acestui sistem, dopamina formează două grupuri de neuroni dopaminergici majori:
un grup cu neuroni de la nivelul bulbului olfactiv și unul cu neuronii de la nivelul straturilor
plexiforme ale retinei. Aceste două grupuri sunt responsabile cu receptarea vizuală dar și
olfactivă.

2. Sisteme de lungime intermediară

Aceste sisteme includ celulele dopaminergice care pornesc în hipotalamus și se termină în

nucleul intermediar al glandei pituitare. Acest grup se caracterizează prin reglarea
mecanismelor motorii și a proceselor interne ale corpului, cum ar fi temperatura, somnul și
echilibrul.

3. Sisteme lungi

Aceste tipuri de sisteme includ neuroni din zona mezencefalului care trimit proiecții la trei
regiuni neuronale principale: nucleul striat, cortexul limbic și alte structuri limbice. Aceste
celule dopaminergice sunt responsabile pentru procesele mentale superioare, cum ar fi
cunoașterea, memoria, răsplata sau starea de spirit.
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

După generarea dopaminei, neuronii dopaminergici încep să apară în creier și totodată să

funcționeze pentru a-și desfășura activitățiile. Așadar, ca orice altă substanță chimică, pentru
a lucra, dopamina trebuie transportată de la un neuron la altul. În caz contrar, substanța va
rămâne statică și nu va efectua nicio activitate cerebrală , deci nici stimularea neuronală
necesară nu va apărea. Pentru ca dopamina să fie transportată de la un neuron la altul, este
necesară prezența receptorilor specifici, receptorilor dopaminergici. Atunci când dopamina
este eliberată de un neuron, ramâne în spațiul intersinaptic(spațiul dintre neuroni), până când
unul dintre receptorii dopaminergici o preiau și o introduc într-o altă celulă nervoasă.

Receptorii D1 sunt ceI mai abundenți în sistemul nervos central și se găsesc în principal în
tuberculul olfactiv, in amigdală, nucleul subtalamic și substanța neagră. Receptorii D5 sunt
mult mai limitați decât receptorii D1 și au o performanță foarte asemănătoare. Receptorii D2
sunt prezenți în principal în hipocamp, în nucleul striat și sunt cuplați la proteinele G. În cele
din urmă, receptorii D3 și D4 se găsesc în principal în cortexul cerebral și sunt implicați în
procese cognitive, cum ar fi memoria sau atenția.
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

În ilustrația de mai sus se poate observa substanța neagră din mezencefal alături de
neuronii nigrostriați care se îndreaptă până la nivelul corpului striat. Acesta din urmă este
format din nucleul caudat și de nucleul Putamen. Nucleul Putamen, numit și nucleul
lenticular, include doar 5-15 receptori din numărul normal de receptori, acest defect ducând
de asemenea la boala Parkinson.

Datorită degenerării acestor neuroni(neuronii nigrostriați), dopamina nu este produsă.

Astfel există o diminuare a nivelelor de dopamină în nucleul caudat și putamen, unde
neuronii nigrostriati fac sinapsă. Simptomele de obicei nu apar până când aproape 80% din
neuronii dopaminergici ai substanței negre au degenerat. Reducerea nivelelor de dopamină în
neostriat duce la o creștere a eliberării de acetilcolină de către neuronii colinergici de la acest
nivel, intensificându-se influența inhibitorie exercitată de ganglionii bazali asupra
talamusului. Un talamus inhibat substimulează terminațiile cortexului motor, rezultând
execuția lentă sau pierderea mișcărilor, caracteristic acestei afecțiuni.
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

Tehnici de studiere în boala Parkinson

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), tomografia computerizată cu emisie de
fotoni unici (SPECT) și tomografia cu emisie de pozitroni (PET) permit imagistica cerebrală
a modificărilor structurale, funcționale și moleculare in vivo la pacienții cu boala Parkinson.

Studiile de neuroimagistică a sistemului dopaminergic cu ajutorul tomografiei cu emisie de

pozitroni și tomografie computerizată cu emisie de fotoni unici sunt utile în evaluarea
degenerării neuronale. Anomaliile pot fi identificate la începutul procesului bolii și utilizate
pentru a monitoriza progresia, precum și efectul tratamentului. Studiile asupra receptorilor
dopaminei și a metabolismului creierului pot ajuta la identificarea acelor pacienți care au alte
sindroame parkinsoniene, cum ar fi atrofia sistemului multiplu, paralizia supranucleară
progresivă sau împrăștierea difuză a corpilor Lewy.
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

Tratament
Deși nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate
cu ajutorul medicamentelor, dar și prin modificarea stilului de viață. În general, simptomele
pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat evoluției bolii. Simptomatologia bolii
Parkinson are la baza perturbarea acestei balanțe dopamină/acetilcolină si ea poate fi
influențată de două categorii de medicamente:

-prin L-DOPA sau atagoniști dopaminergici,sau blocante ale transmisiei colinergice

-prin anticolinergice .

Cauza degenerării neuronilor din substanța neagră nefiind însa cunoscută, asupra evoluției
acestei degenerări nu se poate interveni si deci nu se poate vorbi de vindecarea bolii.

Din punct de vedere al tratamentului simptomatic, medicamentele prescrise au rolul de a

reduce simptomele, dar nu de a opri evoluția sa. Asocierea dintre L-dopa și un inhibitor de
dopa-decarboxilază este tratamentul simptomatic standard pentru boala Parkinson,cu cele mai
puține efecte adverse pe termen scurt.

Pe lângă aceste tratamente, mai există niște tehnici alternative. Acestea sunt: Pompa cu
apomorfină, Duodopa și Tratamentul chirurgical.

Pompa cu apomorfină
Apomorfina este un agonist de receptor de dopamină puternic si cu acțiune directa. Nu este
morfina si nu are un efect narcotic ce ar putea crea dependenta. Sistemele de administrare
conțin apomorfină clorhidrat, care administrată subcutanat, are un efect mult mai rapid in
comparație cu administrarea de L-Dopa pe cale orală. Această terapie s-a dovedit a fi
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

eficienta la pacienții cu boala Parkinson la care medicația orală administrată optim nu

reușește să controleze complicațiile motorii. Efectul favorabil se manifestă și la pacienții care
au avut un răspuns anterior pozitiv la L-Dopa care alternează perioade de ,,on” si ,,off” bine
determinate.

Duodopa
Metodologia duodopa presupune administrarea unui gel intestinal care conține L-Dopa,
carbidopa, excipienți de celuloză si apă. Gelul se administrează continuu in cursul zilei
utilizând o sonda enterală. Pentru a se verifica eficiența medicației si a sistemului de
administrare se practică inițial pasajul gelului prin sonda nazo-gastro-duodenala. Cu unele
excepții nu se administrează noaptea deoarece in timpul somnului dopamina cerebrala scade
in mod natural la un nivel minim fiziologic. Principalele componente ale sistemului Duodopa
sunt pompa, caseta cu gel, tubulatura externa, cea interna (tubul introdus in intestin) si
diverse conducte de conexiune.

Tratamentul chirurgical (DBS - deep brain stimulation)

Mecanismul prin care DBS funcționează nu este pe deplin elucidat, dar există totuși câteva
teorii in acest sens. Una dintre ele susține modificarea fluxului sangvin cerebral regional,
care se corelează cu ameliorarea semnelor motorii (tremorul și rigiditatea) la pacienții cu
boala Parkinson. Stimularea cerebrală profundă este o tehnică medicală pusă la punct la
sfârșitul anilor ‘80. In acest sens anumite zone, foarte precis localizate, ale creierului, sunt
stimulate prin curent electric. DBS este recomandată pacienților cu boala Parkinson avansată
la care terapia medicamentoasă in doze maxim tolerate nu mai oferă un control optim al
simptomatologiei. Pacientul prezintă perioada de ,,off“ sever si diskinezii . Persoanele
operate pot sa recupereze intre 30% si 90 % din simptomele invalidante, dar trebuie reținut că
stimularea cerebrală nu va împiedica totuși evoluția bolii. Doar 10-15 % din pacienți pot să
beneficieze de stimulare cerebrala. Această terapie nu este indicată persoanelor care prezintă
tulburări de memorie, concentrare sau alte disfuncții cognitive, celor cu tulburări de
coagulare, comorbidități severe, complicații ansetezice anterioare sau tulburări psihiatrice.
Luca Amalia-Gabriela
Seria A, grupa 5

Bibliografie:
 Asociatia-Antiparkinson-Revista-Lalele-Rosii-2012-NOI TEHNICI DE
TRATAMENT A PACIENTILOR CU BOALA PARKINSON
 Boala Prkinson-Cauze-Simptome-Tratament-Dr. Oana Cuzino
 Dopamina functiones y mecanismo de accin
 The role of dopamine in the brain - lessons learned from Parkinson's
disease-David Meder
 What Is Parkinson's?-Dr. Ahmad Elkouzi
 Stages of Parkinson's-Dr. Ryan Barmore
 Non-Movement Symptoms-Dr. Chauncey Spears
 Imaging in Parkinson's disease-Gennaro Pagano, Flavia Niccolini, Marios
Politis