BOALA PARKINSON

Boala Parkinson este o afectiune incurabila care afecteaza in

pricipal oamenii varstnici si implica degenerarea treptata a pertilor
din creier implicate in deplasare.

Simptome ale bolii lui Parkinson au fost raportate inca din

vremurile biblice, insa prima descriere a fost facuta in 1817, cand
medicul englez James Parkinson (1755 – 1824) si-a publicat lucrarea
„Eseu despre paralizia tremuratoare”. Numele de boala lui Parkinson a
fost stabilit abia peste alti 50 de ani, cand medicul francez Jean
Charcot ( 1825 – 1893) a efectuat studii pe pacienti cu aceasta boala
intr-un spital din Paris. Charcot a fost cel care a denumit aceasta
boala in onoarea lui Parkinson.
In populatia generala de azi, boala lui Parkinson afecteaza o
persoana din 200. La varste de peste 65 de ani, incidenta se apropie
de una din 50. Persoanele mai tinere pot suferi si ele de boala lui
Parkinson, si aproximativ 5% din pacienti au varste de sub 40 de ani.
Boala afecteaza toate grupurile etnice, dar mai mult la barbati decat
la femei. Din motive inca necunoscute fumatorii au sanse mai mici sa
se imbolnaveasca de Parkinson decat nefumatorii.

Cauzele bolii Parkinson

Boala Parkinson este provocata de absenta dopaminei din creier.
Dopamina este o substanta chimica responsabila pentru transmiterea
mesajelor de la o celula nervoasa la alta. Ea este produsa de o
regiune de celule pigmentate mari din centrul creierului, numita
substantia nigra (substanta cenusie). La pacientii suferinzi de boala
lui Parkinson, celulele substantei cenusii sunt vatamate si in cele
din urma mor. Drept rezultat, ei sunt incapabili sa furnizeze dopamina
intr-o alta regiune a creierului numita ganglionii bazali, care este
implicata in controlul miscarii.
Traectul dopaminei intre substanta cenusie si ganglionii bazali are
doua efecte. In primul rand, ea inabusa contractiile musculare
incostiente, facandu-ne misacrile „line” – o absenta a dopaminei duce
la „tremur” smucit. In al doilea rand, ea transmite semnale din acea
parte a creierului de unde vine intentia initiala de miscare spre acea
parte a creierului in care apar semnalele propriu-zise catre muschi.
Vatamarea acestei cai duce la o dificultate in miscarile voluntare,
care este principala problema ce trebuie sa o infrunte suferinzii de
boala Parkinson. Simptomele bolii Parkinson devin evidente dupa ce 60-
80% din celulele producatoare de dopamina sunt vatamate.
In putine cazuri boala se transmite genetic, provocata de o mutatie
intr-o gena specifica numita gena parkin si afecteza oamenii tineri
(parkinsonism recesiv autosomal recesiv). In majoritatea cazurilor
vatamarea creierului nu are o cauza cunoscuta si nici un factor
ereditar. Se spune ca aceste cazuri sunt idiopatice.
Simptomele acestei boli sunt foarte variate, atat de la un pacient
la altul cat si la celasi pacient de-a lungul timpului. Unul dintre
pricipalele simptome este tremurul muscular. Ce i mai multi pacienti
observa tremurul la mana. Tremurul se agraveaza atunci cand mana este
in repaussi el se atenueaza sau dispare complet in timpul miscarilor
deliberate. Tremurul este cel mai usor de recunoscut simptom al bolii
Parkinson, insa 25% din suferinzi nu prezinta cest simptom.
Cel de-al doilea simptom principal, care apare intr-o forma oarecare
in toate cazurile si in cele din urma este mult mai neplacut pentru
pacient, este miscarea voluntara, muschii devenind rigizi, ceea ce
provoaca dureri cand se misca sau intepeniri. Intr-un stadiu avansat
al acestei boli pacientii prezinta o expresie faciala fixa.