Boala Parkinson

Definitie

• Boala Parkinson este o afectiune

multisistemica, neurodegenerativa, cronica, de
etiologie relativ necunoscuta, care afecteaza
activitatile de executie motorie, cognitive si
vegetative.
• Primul care a remarcat simptomatologia acestui tip de
neurodegenerare a fost me dicul englez James
Parkinson, care a publicat in 1817 primele cazuri de
"paralizie agitanta".
• In prezent, boala Parkinson afecteaza aproximativ 1%
dintre cei care au depasit varsta de 60 de ani,
devenind ca incidenta si prevalenta a doua boala
degenerativa dupa Alzheimer.
• S-a remarcat ca in 15% din cazurile de Parkinson
debutul bolii apare in jurul varstei de 40-50 de ani,
simptomele progresand o data cu inaintarea in varsta.
• Aceasta afectiune predomina
in cazul sexului masculin, nu
are limite sociale, etnice,
economice sau geografice, iar
prevalenta estimata este de 120
de cazuri la 100.000 de
locuitori. in prezent, in
Romania sunt diagnosticate cu
Parkinson aproximativ 70.000
de persoane. De-a lungul
timpului, o serie de
personalitati istorice si
culturale au fost diagnosticate
cu Parkinson: scriitorul
Michael J. Fox, Papa Ioan Paul
al II-lea, dramaturgul Eugene
O"™Neill, pictorul Salvador
Dali etc.
• Din punct de vedere clinic, boala Parkinson este denumita
"boala celor patru semne motorii" (simptome cardinale):
 tremor al extremitatilor (tremorul parkinsonian: este cel mai cunoscut
simptom, fiind unilateral la debutul bolii.Tremorul este maxim in stare
de repaus, frecventa sa diminuandu-se in cazul miscarilor voluntare;
 rigiditatea: cresterea tonusului muscular;
 akinezia/bradikinezia: deficitul de initiere a miscarilor/incetinirea
miscarilor;
 instabilitate posturala.

• Alte simptome motorii, asociate bolii Parkinson includ:

 tulburari de mers;
 dureri ale muschilor scheletici;
 hipofonie (voce diminuata, "limba grea;
 scaderea dexteritatii miscarilor fine;
 facies hipomimic, clipit rar;
 deglutitie rara, cu hipersalivatie;
 oboseala.
• Principalele simptome non-motorii identificate in
boala Parkinson sunt:
 tulburari de comportament: aproximativ 0% dintre pacientii
parkinsonieni sunt afectati de depresie;
 tulburari cognitive: disfunctii executive caracterizate prin
dificultati de concentrare a atentiei, de control al
impulsurilor, de interpretare a unor date;
 dementa: apare tardiv, la 20-40% dintre pacienti;
 diminuarea memoriei;
 tulburari de somn: somnolenta diurna;
 tulburari senzoriale: vedere dubla, percepere gresita a
culorilor si a mirosurilor.
Tipuri de parkinsonism

• Idiopatic: fara o cauza bine specificata; in

boala Parkinson idiopatica sunt incriminati
factorii genetici si de mediu (utilizarea de
pesticide, ierbicide);
• secundar: dupa traumatisme cerebrale,
postencefalic, aterosclerotic, toxic si
medicamentos.
Etiopatologia bolii Parkinson

• Cercetarile experimentale au demonstrat faptul

ca neurodegenerarea de tip Parkinson se
caracterizeaza prin distrugerea neuronilor care
fac legatura intre substanta neagra si striatum
(formatiune anatomica cerebrala cu doua
componente majore: nucleul caudat si
putamen) - figura urmatoare.
• Substratul biochimic ce sta la baza aparitiei bolii Parkinson este
reprezentat de diminuarea secretiei de dopamina ca urmare a
pierderii progresive a neuronilor dopaminergici. Simptomele bolii
apar cand nivelul dopaminei scade cu 20-50% sub valorile
normale.
• Scaderea progresiva a neuronilor dopaminergici in substanta
neagra si a rolului dopaminei in controlul actului motor a fost
descoperit de Carlsson in 1950, ceea ce a deschis o noua etapa in
cercetarile neurotransmitatorilor.
• Debutul bolii nu poate fi precizat, tinand seama de faptul ca
scaderea neuronilor dopaminergici este un proces natural. La
nastere, omul are aproximativ 500.000 de neuroni in fiecare din
cei 2 nuclei din substantia nigra. La varsta de 30 de ani ramane cu
300.000 de neuroni, iar la 80 de ani, cu 200.000. in momentul in
care scaderea ajunge la 80.000, apar primele semne motorii, iar
boala devine clinic manifesta.
• Simptomele bolii apar dupa ce numarul neuronilor dopaminergici
din sistemul nigro-striatal ajunge la 60- 80% din numarul initial.
 Este boala Parkinson determinata
genetic?
• Cercetari recente de genetica moleculara au
demonstrat implicarea factorilor genetici in
mod special in cazul bolii Parkinson cu debut
inainte de 40 de ani. Majoritatea afectiunilor
neurodegenerative se caracterizeaza prin
formarea unor depozite de proteine anormale.
in cazul bolii Parkinson, aceste agregate se
acumuleaza in corpul neuronal, au drept
componenta proteica majora α-sinucleina si
se numesc corpii Lewy.
• Principalele defecte genetice descrise in boala
Parkinson sunt:
 Mutatii ale genei α-sinucleinei, cu aparitia unor procese
anormale de pliere, agregare si depozitare ale α-
sinucleinei;
 Mutatii ale genei parkinei (ubiquitin- ligaza);
 Mutatii in gena ubiquitin carboxiterminal hidrolaza;
 Mutatii ale oncogenei DJ-1;
 Mutatii in gena ce codifica o protein- kinaza mitocondriala.
Care sunt optiunile de tratament?

• Boala Parkinson este

cronica, progresiva,
avand evolutie lenta in
decurs de ani. Pana in
prezent nu se cunoaste
un tratament curativ al
acestei afectiuni,
terapiile actuale avand
rol de diminuare a
simptomatologiei.
Terapia farmacologica:

• medicamente care stimuleaza biosinteza dopaminei:

levodopa (la nivel neuronal, aceasta este rapid convertita de
dopa-decarboxilaza in dopamina, restabilindu-se astfel
echilibrul datorat diminuarii biosintezei de dopamina). De
obicei, levodopa se asociaza cu un inhibitor de dopa-
decarboxilaza (carbidopa sau benserazida), ceea ce
impiedica transformarea dopaminei inainte de traversarea
barierei hemato- encefalice;
• medicamente care stimuleaza eliberarea dopaminei:
amantadina;
• inhibitori ai monoaminoxidazei mitocondriale de tip B
(MAO-B): selegilina si rasagilina. Acestea inhiba activitatea
enzimei MAO-B, enzima responsabila de inactivarea
dopaminei;
• inhibitori selectivi si reversibili ai enzimei catecol O-metil
transferaza (COMT): tolcapone, entacapone. Acestea inhiba
activitatea enzimei COMT, responsabila de metabolizarea
dopaminei;
• agonisti dopaminergici (actioneaza direct asupra receptorilor
dopaminergici de la nivelul SNC, avand afinitate pentru
acestia, substituind astfel lipsa dopaminei): apomorfina,
bromcriptina, pramipexol, ropinirol, pergolide;
• anticolinergice (amelioreaza tremorul, dar nu si rigiditatea):
trihexifenidil, benztropina.
Terapia chirurgicala:
• stimularea profunda a creierului: se realizeaza prin chirurgie
stereotaxica. Aceasta metoda se utilizeaza pentru ameliorarea
simptomelor legate de tremorul parkinsonian;
• stimulare talamica;
• stimulare subtalamica;
• talamotomie (lezarea chirurgicala a nucleului subtalamic);
• palidotomie (lezarea chirurgicala a formatiunii numite globus
pallidus);
• transplant de celule stem (introducerea unor grefe de neuroni
mezencefalici foetali in nucleul caudat si putamen);
• terapie genetica (implant, prin cateter, la nivelul ganglionilor
bazali, a factorului neurotrofic glial).