Boala Parkinson

REALIZAT DE: POPESCUL SIMONA

ANUL III GR. A6
Boala Parkinson este o afecțiune neurologică, idiopatică, degenerativă. Aceasta se
manifestă prin bradikinezie (mișcări lente, cu amplitudine redusă), tremor, hipertonie
(rigiditate musculară), dificultăți în realizarea anumitor activități fizice, precum mersul
sau menținerea echilibrului. Odată cu progresia bolii, pacienții pot prezenta și tulburări
de vorbire, tulburări de somn, disfuncții cognitive.

Această afecțiune neurodegenerativă debutează majoritar între 50-60 de ani.

Aproximativ 1% dintre persoanele peste 65 de ani dezvoltă simptomele specifice.
Numărul de bărbați diagnosticați cu boala Parkinson este de două ori mai mare,
comparativ cu cel al femeilor.
De ce apare boala Parkinson?

Deficientele motorii specifice bolii Parkinson sunt cauzate de pierderile celulare ale substantei nigra situata
in regiunea cerebrala mediana, care duc la scaderea nivelurilor de dopamina din organism. Cauza exacta a
acestor pierderi neuronale nu se cunoaste cu exactitate, insa este suspectata o legatura intre BP si acumularea
de proteine alpha synuclein (alpha synuclein aggregates) cu efect citotoxic la nivel cerebral, sub forma
corpilor Lewy care altereaza activitatea celulelor nervoase cu aparitia tulburarilor motorii.
Principalii factori de risc pentru aparitia bolii Parkinson sunt reprezentati de catre:

Varsta: afectiunea apare in special la persoanele de peste 60 de ani;

Sexul: persoanele de sex masculin sunt mai predispuse la dezvoltarea BP;
Nivelul scazut al dopaminei favorizeaza instalarea afectiunii;
Expunerea repetata, pe termen lung la substante toxice- mangan, disulfura de carbon;
Istoricul familial: persoanele care prezinta in familie cel putin 1 ruda cu aceasta afectiune
prezinta risc de a dezvolta boala Parkinson.

Cauze secundare de apariție ale bolii:

- șoc emoțional;
- traumatisme;
- intoxicații;
- infecții virale;
- unele medicamente (neuroleptice, antidepresive).
Simptomele bolii Parkinson se instaleaza insidios si sunt adesea trecute cu vederea pana la agravarea acestora in
fazele avansate de boala. Deficitele motorii clasice pentru aceasta afeciune sunt reprezentate de catre: tremor al
extremitatilor, bradikinezie (lentoarea miscarilor) rigiditate musculara (tonus muscular crescut asociat contractiilor
continue involuntare) si instabilitatea posturala. Simptomele non motorii devin evidente mai tarziu si pot fi reprezentate
de tulburari neuropsihiatrice (schimbari ale dispozitiei- depresie, apatie, anxietate si comportamentului sau ale
gandirii), alterarea simtumului olfactiv si aparitia alterarea calitatii somnului.

Pierderea partiala sau totala a reflexelor (clipit), alterarea capacitatii de exprimare cu aparitia discursului lent uneori
neclar, modificarea scrisului sau prezenta halucinatiilor vizuale si a ideatiilor paranoice reprezinta alte simptome care
completeaza tabloul clinic al pacientilor cu BP.

Stadializarea bolii Parkinson se face in functie de simptomatologia pacientului si cuprinde:

Stadiul I manifestat prin aparitia unui tremor distal usor care nu afecteaza activitatile cotidiene ale pacientului,
schimbarea posturii cu adoptaea unei pozitii inconvoiate si dificultate la mers;
Stadiul II recunoscut prin aparitia rigiditatii musculare cu caracter generalizat (afecteaza membrele de ambele parti ale
corpului);
Stadiul III este acompaniat de pierderile de echilibru si aparitia bradikineziei care impiedica bolnavul sa desfasoare
activitati precum imbracatul sau spalatul;
Stadiul IV este definit de agravarea simptomatologiei cu aparitia tremorului distal continuu, a dezechilibrului postural
pronuntat si a dificultatilor de vorbire;
Stadiul IV se manifesta prin aparitia rigiditatii musculare generalizate intense care fac imposibila deplasarea
pacientului.
Sir William Richard Gowers, neurolog, cercetător și
artist, a desenat această ilustrație în 1886 ca parte a
documentării sale despre boala Parkinson.
Imaginea a apărut în cartea sa, A Manual of
Diseases of the Nervous System, încă folosită astăzi
de către profesioniștii medicali ca referință
principală pentru această boală.
Diagnosticul bolii Parkinson este stabilit de catre medicul specialist neurolog pe
baza anamnezei, examenului fizic si neurologic al pacientului. Investigatiile imagistice
recomandate pentru stabilirea diagnosticului de BP sunt reprezentate de catre:

• Tomografie cu emisie de pozitroni PET CT pentru identificarea leziunilor cerebrale

care determina deficitul de dopamina;
• Computer tomograf cu emisie singulara de fotoni poate exclude alte patologii care
evolueaza cu aparitia tremorului esential;
• Rezonanta magnetica nucleara de difuzie poate diferentia demența cu corpi Lewy
de alte patologii cu simptomatologie similara.
Tratamentul bolii Parkinson

Tratamentul dementei cu corpi Lewy este utilizat in prezent pentru a reduce intensitatea simptomelor și
pentru a imbunatati calitatea vietii bolnavilor de Parkinson prin intermediul:

• Tratamentului medicamentos cu Levodopa si inhibitorii de Catechol-O-methyltransferase COMT

(substanta care degradeaza levodopa inainte ca aceasta sa traverseze bariera hematoencefalica pentru
a si indeplini functiile), agonisti de Dopamina;
• Deep brain stimulation DBS- metoda chirurgicala de stimulare a activitatii cerebrale care presupune
insertia unor electrozi in anumite regiuni cerebrale prin prin DBS surgeries;
• Exercitiile fizice constante, alimentatia sanatoasa si mentinerea unui program regulat de odihna sunt
benefice pentru imbunatatirea flexibilitatii si ameliorarea schimbarilor de dispozitie ale pacientilor cu
BP.
 Webografie

• https://paginadenursing.ro/project/boala-parkinson/
• https://www.medicover.ro/despre-sanatate/boala-parkinson-factori-favorizanti-simptome-si-tratament,658,
n,295
• https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/boala-parkinson-cauze-simptome-tratament