LICEUL TEHNOLOGIC

UCECOM ,,SPIRU HARET”

TIMIȘOARA
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU
BOALA PARKINSON

ABSOLVENT: MUNTEAN LORAND

AMG III, grupa A2
 BOALA PARKINSON
 este o boală degenerativă ce
survine în urma distrugerii lente şi
progresive a neuronilor

 este o maladie ce aparţine unui

grup de afecţiuni reunite sub
numele de tulburări ale sistemului
motor, boli ce apar ca rezultat al
distrugerii celulelor cerebrale
producătoare de dopamină.
CAUZELE BOLII PARKINSON
Cauza exactă a declanșării acestei boli este necunoscută, însă
există o serie de factori care par să aibă legătură cu declanșarea
afecțiunii: moștenirea genetică, factorii de mediu pot și ei să
contribuie la instalarea bolii.

Boala Parkinson, după unii experți, este cauzată de o pierdere a

neuronilor într-o parte a creierului numită "substanța neagră".

Acest lucru duce la o reducere a cantității de dopamină, o

substanță chimică ce există în creier.

Dopamina joacă un rol vital în reglarea mișcărilor corpului.

O reducere a nivelului de dopamină este responsabilă, spun

experții, de multe simptome ale bolii Parkinson.
 FACTORII DE RISC
Oricine se poate îmbolnavi de Parkinson, însă există anumiți factori
care măresc predispoziția pentru această afecțiune:

VÂRSTA
• tinerii adulți au rareori de-a face cu această boală, risc crescut
prezentând persoanele în jurul vârstei de 60 de ani.
FACTORUL EREDITAR
• persoanele care au o rudă apropiată care suferă de Parkinson au
riscuri mari să facă, la rândul lor, această boală.
SEXUL
• Bărbații prezintă risc crescut de Parkinson, în comparație cu
femeile, care sunt mai rar afectate de această boală.
EXPUNEREA LA TOXINE
• expunerea îndelungată la erbicide și pesticide poate crește riscul
de Parkinson.
 SEMNE ȘI TRATAMENT
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt
 tremorul de repaus
 rigiditatea
 bradikinezia.

O clasificare a tratamentelor posibile propune:

 dopaminergice
 nondopaminergice
 neuroprotectoare
 intervenţii chirurgicale.
METODE DE DIAGNOSTICARE
Nu există un anumit test care ar putea diagnostica această
afecțiune.

Medicul neurolog poate diagnostica boala Parkinson în funcție de

simptomatologie, dar și în urma examinării neurologice și fizice a
pacientului.

Metodele de diagnosticare a bolii Parkinson pot fi: analizele de

sânge, testele de diagnosticare imagistică cum ar fi RMN-ul, CT-ul,
ultrasonografia.

Medicii neurologi recomandă ca pacientul să vină la controale

regulate, pentru a se evalua starea pacientului și simptomele
acestuia, de-a lungul timpului, și pentru a se putea diagnostica
boala Parkinson.
 COMPLICAȚII
Boala Parkinson este însoțită adesea de alte probleme și
complicații, care pot fi tratate: dificultăți în gândire,
depresie și schimbări de natură emoțională, dicultate la
înghițire, dificultate la mestecare și în timp ce pacientul
mănâncă, tulburări de somn și probleme în timpul nopții,
probleme ale vezicii urinare, constipație.

Alte complicații ce pot să apară la pacienții cu Parkinson

sunt: tensiunea arterială este modificată, disfuncția
simțului olfactiv, oboseală, durere, disfuncții sexuale.
METODELE DE PREVENȚIE ALE
BOLII PARKINSON
Boala Parkinson nu are o cauză exactă asupra căreia să se poată acționa cu scopul
prevenirii ei.

Însă există soluții atât pentru menținerea unui stil de viață sănătos pe tot parcursul
vieții, cât și pentru monitorizarea atentă și gestionarea corectă a simptomelor.

Metodele de prevenire pot fi:

 exercițiile fizice realizate în mod constant,
 alimentație sănătoasă, bogată în fibre, proteine, minerale și vitamine,
 odihna adecvată.

Bolnavii de Parkinson au nevoie de o atenție specială, atât în primele stadii ale bolii,
cât și după ce afecțiunea se agravează, când îngrijirea și supravegherea lor constantă
sunt obligatorii.
 VĂ
MULȚUMESC!