DREPT ROMAN

EXEM SUBJECTA
 JUS ROMANORUM.
EXEM SUBJECTA. MMXX

20/06/2021 2
DOCIMOLOGIA ET ANTIADFECTUM TABULA
SUBJECTORUM

20/06/2021 3
 • CODIFICAREA JUSTINIANĂ
• ORGANIZAREA JUDICIARĂ ÎN EPOCA POSTCLASICĂ
• PROBATORIILE ÎN EPOCA POSTCLASICĂ
• DOBÂNDIREA ȘI PIERDEREA CALITĂȚII DE CETĂȚEAN ROMAN
• DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE CETĂȚENILOR ROMANI DE PLIN DREPT (CIVES
ROMANI OPTIMO JURE)
• CĂSĂTORIA ROMANĂ. CONDIȚIILE DE FOND ȘI DE FORMĂ ALE CĂSĂTORIEI
• PERSOANELE JURIDICE (PERSONA FICTA)
• JUS RERUM. CONCEPTELE FUNDAMENTALE
• JUS RERUM. DIVISIO BONORUM. RES EXTRA PATRIMONIUM
• JUS RERUM. DIVISIO BONORUM. RES IN PATRIMONIO
• JUS RERUM. PROPRIETAS SIVE DOMINIUM. EVOLUȚIA DREPTULUI DE PROPRIETATE
ÎN ROMA ANTICĂ 20/06/2021 4
 • DOMINIUM EX JURE QUIRITIUM
• DOMINIUM BONITARIUM
• PROPRIETATEA PEREGRINĂ
• PROPRIETATEA PRETORIANĂ
• LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE
PROPRIETATE IMOBILIARĂ
• CONDOMINIUMUL ÎN REGLEMENTAREA
JUSTINIANĂ
• NUDUM DOMINIUM
• PROPRIETATEA CONDIŢIONALĂ
20/06/2021 5

• PROPRIETATEA SUSPENDATĂ
  Înstrăinările etatice
 Occupatio
 Accessio cu privire la bunurile imobile
 Accessio privitoare la bunurile mobile
 Specificatio
 Fructi perceptio
 Mancipatio
 In jure cessio
 Traditio

20/06/2021 6
 Jus rerum. Servituţile prediale
rustice şi urbane
Jus rerum. Clasificarea servituţilor
personale
Jus rerum. Căile de sancţionare a
servituţilor
Jus rerum. Emphyteusis
Jus rerum. Dreptul de superficie

20/06/2021 7
 Jus rerum. Pignus
Jus rerum. Fiducia
Jus rerum. Hypotheca. Izvoarele
ipotecii
Jus rerum. Efectele ipotecii
anterioare momentului înstrăinării
bunului ipotecat
Jus rerum. Efectele ipotecii
posterioare înstrăinării bunului
ipotecat
20/06/2021
Jus rerum. Antichresis 8
  Elementele esenţiale ale posesiei
 Clasificarea posesiei după criteriul
originii ei şi al celor trei subcriterii: a)
caracterul aprehendării corpus-ului, b)
al izvorului formal al titlului ei şi c) al
credinţei subiective a posesorului în
proprietatea sa
 Clasificarea posesiei după criteriul
efectelor ei
 Clasificarea posesiei după criteriul
obiectului juridic al ei
20/06/2021 9
 Dobândirea posesiunii prin
propriile acte sau fapte ale
posesorului
Dobândirea posesiei printr-un
intermediar
Încetarea raporturilor posesorii
Sancţiunea juridică a posesiunii
Deosebiri şi asemănări între
20/06/2021
posesiune şi proprietate 10
 Jura obligationum. Gaius, Julius Paulus,
Justinian şi concepţiile lor în planul
definiţional al obligaţiei
 Jura obligationum. Comentarii şi
analize pe seama noţiunii de obligaţie
 Jura obligationum. Subiectele
obligaţiilor
 Obligatio elementorum. Juris vinculum
 Obligatio elementorum. Jus in
personam, voluntas sive libertas şi
consensus
 Obligatio elementorum. Dies (tempus)
şi praetio aestimabilis
11
  Obiectul juridic al obligatiei. Dare
 Obiectul juridic al obligaţiei. Facere
 Obiectul juridic al obligaţiei. Non facere
 Obiectul juridic al obligaţiei. Praestare
 Efectele obligaţiei. Acţiunea oblică şi
acţiunea pauliană
 Efectele obligaţiei. Sancţiunile judiciare şi
dezdăunările aferente (daunele-interese)

20/06/2021 12
  Izvoarele obligaţiilor. Actele juridice
unilaterale
 Izvoarele obligaţiilor. Actele juridice
bilaterale
 Izvoarele obligaţiilor. Contractele
 Izvoarele obligaţiilor. Delictele
 Izvoarele obligaţiilor. Quasi ex
contractu
 Izvoarele obligaţiilor. Quasi ex delicto
 Legea ca izvor de obligaţii
20/06/2021 13
  Obligationum divisio. Criteriul obiectului juridic al
obligațiilor
 Obligationum divisio. Criteriul subiectelor sau părților
obligației
 Obligationum divisio. Criteriul izvoarelor juridice ale
obligațiilor
 Obligationum divisio. Criteriul sancționării obligațiilor
prin acțiuni judiciare
 Cristalizarea elementelor constitutive ale delictului în
dreptul Epocii Clasice romane și în dreptul lui Justinian
 Termeni fundamentali in contract: conventio, contractus,
pactum
 Elementele fundamentale in contract: capax, cum sentire,
praestatio, causa. Aspecte generale
 Error
 Dolus malus, metus (vis) et laesio
 Praestatio ca obiect juridic al contractului
20/06/2021 14
 Lupa Capitolina:

VALETE & SALVETE OMNIS ENIM!!!

20/06/2021 15
 Jus rerum
Structuri noetice II. De possessio

1
 DE POSSESSIO
 Def.: Disponibilitate factice asupra bun., exercitată în nume & interes proprii, cu intenţia neechivocă a
permanentizării & asimilării propriet.
 Obs.: aparenţa de drept vs. esenţa dreptului subiectiv.
 Considerente soc. (Ulpianus: pax societatis = lupta pt. teren= rebus sic standibus) + creşterea interesului pt.
bunuri (Vigilantibus …)
 Possessio elementorum:
 Corpus=aprehensiune factice, dispon.de facto (abstractizate, juridicizate);
 Animus sibi habendi (possidenti, dominantis pt. sine, necondiţionat & fără termen = elem. voliţional, intenţional,
perpetuu sau nesincopat;
 Titulus = causa = fundament legal, origine cf. princip.: Nemo sibi ipse causam possessione mutare potest; răspunde la
întrebarea: “Cum şi pt.ce motiv?; Cum se justifică faptul posesiei?” Vezi INRI…
 Dobândire: Julius Paulus: Apiscimur possessionem corpore et animo, neque per se animo aut per se
corpore.
 Fie prin fapte proprii (traditio, loco movere, inducere in fundum)
 Fie prin intermediar (mandatum & negotiorum gestio)

 Încetare: derelictio/ relegatio/ defunctus.

 A contrario: joncţiunea posesiilor = posibilă. 2

 Possessio vitiosa: VIS/ CLAM/ PRECARIO

 III. DE POSSESSIO . Clasificare + INTERDICTE (retinendae/ recuperandae/ animus corpus titulus

adipiscendae possessionis causa). CRITERII:

A) Origine: cu subcriterii: X X X

1. Caracterul aprehensiunii corpus.: = justa/injusta prin vis/clam/precario ;

2. Izvor formal: sine causa (depositum, comodatum, mandatum) & cum causa;
- cum causa de jus civile (emptio, donatio, dota),
- respectiv, cum causa de jus praetorium (possideo quia possideo) ;
3. Credinţa sub. în propriet. sa = bona fidem/male fidem (doar longissimi temporis = validată).

B) EFECTE : ad usucapionem/ naturalis (detențiuni precare)/ ad interdicta (chiar pt. hoți) X X X

C) OBIECT : corporis & incorporales («usucapio » : libertatis, civitatis, X X X

ingenuitatis)CONVERGENȚĂ parțială: possessio incorporales (creanțe)

3
 SANCȚIUNEA JURIDICĂ A POSESIEI (INTERDICTELE POSESORII). Vezi jus actionum

 I. Retinendae possessionis causa (contra vis, clam, precario):

 A) Uti possidetis (imoventes);
 B) utrubi (moventes);

 II. Recuperandae possessionis causa:

 A) De vi cottidiana causa (metus, vis, anti-violent);
 B) De precario causa (anti-precarist);
 C) De clandestina possessione causa (anti-furtum);

 III. Adipiscendae possessionis causa (atributive, în baza unui titulus):

 A) Quorum bonorum (punerea în posesie; e.g., possessor pro herede);
 B) Interdictum Salvianum (pe seama unui gaj, pignus al arendașului);
 C) Interdictum possessorium (în baza cumpărării, bonorum emptor);
 D) Et ejusdem farinae: interdictum quam hereditatem; legatorum; usufructum; quam
4 servitutem etc.
DREPT ROMAN
STRUCTURI NOETICE 4
VALERIU M. CIUCĂ
 OBLIGATIONUM DIVISIO (FĂRĂ TEORII GENERALE)
- Justinian, Institutionum sive elementorum:
- 1) Obligationum prior divisio (criteriul izvorului formal):
- A) - de jus civile;
- B) - de jus praetorium sive honorarium;

- 2) Obligationum posterior divisio (criteriul izvorului real):

- A) - ex contractu;
- B) – ex delicto sive maleficio;
- C) - quasi ex contractu (negotiorum gestio – din gestiunea de afaceri + indebiti solutio
– din plata nedatorata + tutelae administratio, procuratoribus – din gestiunea
tutorilor, curatorilor, procuratorilor et gestio ocasione communionis – gestiunea
temporara a bunurilor comune + haereditatis aditio - acceptarea mostenirii );
- D) - quasi ex maleficio (delict din culpă, fără intenție).
Justinian, Digesta: criterii ale literaturii pandectiste:
- 1. Criteriul obiectului juridic, cu sub-criteriile:
- A) Concretețe: dare/ facere/ non facere/ praestare;
- B) Divizibilitate: divizibile (pro parte)/ indivizibile/ succesive;
- C) Posibilitate: imposibile: principiu: Impossibilium nulla obligatio
(prin natura lor; e.g., Leviathan/ interzise prin lege: e.g., vizând
rei extra patrimonii) & posibile;
- D) Liceitate și moralitate: ilicite & imorale (nulitate) & licite &
morale;
- E) Determinabilitate: determinate prin genus (q/q/q/)/ species/
praestatio/ actio/ inactio & non-determinate sau indeterminabile
& determinabile (prin quantum/ genus/ praestationes vicissitudines,
3
alternative). Convergentia: art. 1189 C.c.N.
- 2. Obligationum divisio. Criteriul subiectelor obligatiei
- A) obligații simple (un creditor & un debitor) vs. obligații plurale (active &
pasive);
- B) Subdiviziunile obligațiilor plurale:
- 1. conjuncte, obișnuite (Aemilius Papinianus: « codebitori și cocreditori
independenți ab initio et post factum »);
- 2. solidare sau in solidum (delictuale), excepționale;
- a) obligații conjuncte: = majoritatea; excepții născute din: indivizibilitatea
obiectului material / convenția părților/ natura obligației (e.g., facere)/
echitate (în delicte, pt. a evita riscul insolvabilității vreunui codebitor solidar
de către victimă).
- b) obligații solidare (excepționale): surse= convenția părților sau natura
obiectului (e.g. lectica etc.).
- CONVERGENTIA: solidaritatea nu se prezumă; doar ex lege & ex partis 4
conventiae (a.1202 C.c.N. etc.)
- Continuare: efectele solidarității convenționale

- A) Înainte de somare sau de executare: efectul liberator al plății integrale dintr-o dublă perspectivă:

a) – a cocreditorilor (fiecare poate pretinde: Javolenus (s. I a.C.)/ Nero/ Titus/ Vespasien;

b) – a codebitorilor (suficientă o plată efectuată de unul dintre ei: J. Paulus/ D. Ulpianus).

- B) În momentul somării sau al executării:

a) – dreptul creditorului de-a-l acționa pe oricare dintre codebitori: Justinian;

b) – întreruperea prescripției opozabilă oricărui codebitor;

c) – recunoașterea datoriei de către unul = opozabilă tuturor codebitorilor.

- C) După executarea obligației de către unul dintre codebitori:

- a) – dreptul de regres (acțiune recursorie - subrogare în drepturile creditorului = doar în Epoca Clasică,
abolit de Justinian, vizând: acțiuni, garanții, beneficiul solidarității codebitorilor neplătitori, privilegii
ale creditorului etc.);

b) – beneficiul de diviziune (Novella XCIX) = controversat (anti-subrogare = oblig. solidară se

transformă în oblig. conjunctă (CONVERGENTIA: art. 1052 C.c.N. etc.)

c) – iertarea de datorie (strict personală, între creditorul gratifiant și codebitorul liberat: Res inter alios
acta aliis nec nocet nec prodest); 5

d) – menținerea diferențierii modurilor de executare (codebitori pur și simplu/ codebitori sub

modalitatea condițiilor rezolutorii, a condițiilor suspensive sau sub termen).
3. Obligationum divisio. Criteriul regulilor de drept
aplicabile (“viziunea”, “ochiul” dreptului):
- A) De jus civile (jus Quiritium);
- B) De jus praetorium (honorarium);
- C) De drept imperial (imperatorium constitutionis).

6
4. OBLIGATIONUM DIVISIO. CRITERIUL IZVORULUI
OBLIGAȚIEI
Justinian, Institutes, Liber tertius, Lex 13, par. 2:
- A) Ex delicto;
- B) Ex contractu;
- C) Ex variis causarum figuris:
- ( C1.) quasi ex delicto: actio de effusis et dejectis; actio de positis et suspensis; actio quod
metus causa, contra profitorilor violențelor;
- (C2.) quasi ex contractu: actio negotiorum gestio; actio ab causam praeteritum (e.g.:
acțiunea din plata nedatorată; acțiunea contra succesorului legal pt. a pune
legatul testamentar la dispoziția legatarului; plata nedatorata; administrarea
tutelei etc.).
- D) Lex? – neindicată în Institute, în ciuda edictului pretorian ce-o sancționează;
e.g.: Officium pietatis erga proximos et altera;
- CONVERGENTIA: doar indirect: e.g.: art. 6 C.c.N.:, C.c.r. (direct în Callimach, 1817);
direct în Cod civil italian;
- În general, legea = sursă în materii precum: pensii alimentare, servituți, 7

vecinătăți, tutelă, curatelă etc.

5.Obligationum divisio. Criteriul (non)sancționării cu acțiuni judiciare:
- A) Obligații civile (sancționate prin acțiuni);
- B) Obligații naturale (naturales obligationes) = Julianus: Justinian,
Digesta, Liber XLVI, Titulus primus, De fidejussioribus,16, 4)
- Acestea nu sunt sancționate cu acțiuni civile, dar produc două efecte
indirecte, după Ulpianus:
- 1) non-repetițiunea plății efectuate voluntar;
- 2) dreptul creditorului natural de-a-i opune compensația plății
debitorului natural.
• Convergentia: a. 1235 C.c.N.;
• C.c.r.: art. 1.471
8
• 6. Obligationum divisio. Criteriul modalităților obligațiilor
(causae obligationum, accidentele lor, după Julius Paulus,
Digesta, XLIV.7.44 pr.):
• A) -termenul (dies, tempus), ca eveniment viitor și cert:
• a) – extinctiv;
• b) - suspensiv;
• B)- condiția (conditio), ca eveniment viitor și incert, dar
prefigurat, fie:
• a) – condiție rezolutorie = potestativa conditione (inițial=
inacceptabilă, atingând princip. eternității proprietății;
acceptată în Ep. Clasică și sub Justinian, în numele echității,
printr-un pactum de remere sive retrovendendo; Convergentia:
Napoleon acceptă (a. 1659 C.c.) ; interdict: cond.potest.pură 9

• b) – condiție suspensivă = pendente conditione

• 7. Obligationum divisio. După obiectul material, concret:
• A) - oblig. conjunctive;
• B) - oblig. alternative;
• C) - oblig, facultative;
• CONVERGENTIA: 3Q (quod, quale, quantum): a. 1244 C.c.N. Etc.

10
Drept roman. Jus rerum
Structuri noetice 5
IZVOARELE
OBLIGAȚIILOR:

- Gaius: Omnis enim obligatio:

- 1. vel ex contractu nascitur
- 2. vel ex delicto (Institutes)
- Justinian (Institutes, Liber tertius, Lex 13, par. 2) = ex variis causarum
figuris: CONVERGENTIA: C.civ. Napoleon
- 3. quasi ex contractu: e.g.: negotiorum gestio = convergentia
- 4. quasi ex delicto: e.g.: delicte fără intenție = convergentia
- 5. Lex: e.g.: officium pietatis erga proximos= nu expressis verbis =
convergentia
- 6. NOTA BENE! Lipsesc promisiunile unilaterale, după principiul: Ex
nudo pollicitatio actio non nascitur ( în ciuda excepțiilor: votum =
gratiae relig., pollicitatio = magistr. pol., indicium= recompense)
- CONVERGENTIA: ESTOPPEL (common law doctrine of legitimate
expectation) contra autorităților administrative neparoliste sau
indolente în raport cu așteptările legitime ale populației.
2
 Răspunderea delictuală
(aquiliană)
- De lege Aquilia, 286 a.Cr. cu două
tipuri de responsabilitate: Actio tam
in rei (despăgubire) quam poenae
persecutoriae (punițiune prin dublul
valoric);
- - Piatra unghiulară: Ob(s) =
obstringere, abstringere + elemente
ritualice ancestrale calchiate pe
principiul răzbunării private sau pe
jurisdicții etatice quasi-vendetta;
- Concept fundamental: CULPA (boală,
păcat, morav rău... și în contract),
inefabil: Lex XII. T./ Lex Aquilia/
jurisprud. clasică/ Justinian:
individualist/ contractualist, deși, încă,
formalist (Ex nudo pacto
actio non nascitur…)... 3
 Lex Aquilia. Regula Aurea
- Ideea centrală sau Regula de aur = ALTERUM NON LAEDERE
(Domitius Ulpianus: Dig.1.1.10pr ”Justitia est constans et
perpetua voluntas jus suum cuique tribuendi. Juris
praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere,
suum cuique tribuere.”).

- Esențialmente: Nu faceți altora ceea ce nu ați vrea să vi se

facă/ « Tu îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți » (Levitic,
18, 19); «Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit eu!» (I.
Cristos)

- Regula aurea: Confucius/ Biblie: exortația lui Tobias către

fiul său Tobit, / Levitic/ Cicero/ stoici (Seneca/Marcus
Aurelius)/Mevlana Rumi și literatura sufită/ umaniști/, John
Locke/ J.-J. Rousseau/ Kant/ Jean Domat/ Jacques Cujas/
Robert Pothier/ Mircea Eliade/ G.B. Shaw/ Carbonnier etc.
4
 - Limita romană a responsabilității = respectarea cu
strictețe a propriului drept: Qui suo jure utitur
neminem ledit, Gaius, Dig. 50.17.55, );
- Divergentia: plecând de la adagiul roman Summum jus
summa injuria, în spirit voltairian, dreptul civil și
european (dr. concurenței) modern recunoaște teoria
abuzului de drept (în ciuda obiectiviștilor culpei, precum
Planiol & Saleilles); la fel, în pretorianul common law
(S.XIX); persoana modernă trebuie să acționeze
CIVILITER, pentru ca exercițiul dreptului său să concorde
cu al comunității, să nu devină abuziv (mal praxis/
delict de inițiere în piața acțiunilor/ abuz de
procedură/ excepții dilatorii abuzive, șicanatorii/
hărțuire instituțională/ instrumentalizarea justiției/
procesomanie/ denunț calomnios/ dumping social/
dumping fiscal/ dumping ecologist/ discreționarism
juridic etc.). 5
 Limite ale responsabilității aquiliene:
determinate de:
- 1) Responsabilitate predeterminată (delicte descrise
în corpus-ul legii: Nullum crimen sine lege);
- 2) Sancțiuni pretarifate (limite, dublul valorii prejud.
etc.: Nulla pœna sine lege) = ridiculizarea acestui
sistem plecând de la modicitatea unor pedepse
(forumuri romane...)
- 3) Electa una via non datur recursus ad alteram (o
dată aleasă instanța dezbaterilor judiciare asupra
daunelor, nu poate fi schimbată... convergentia):
« Penalul ține în loc civilul »;
- 4) In lege Aquilia et levissima culpa venit = criteriul
demonstrației concrete victimale, culpa levis in
concretto, care sancționează culpa minima, pe
când, culpa contractuală = dominată de criteriul lui
bonus pater familias (diligența unui
6
bun
administrator): culpa levis in abstracto.
 Cristalizarea celor trei elemente
constitutive ale delictului civil în Epoca
Clasică
- 1. DAMNUM = prejudiciul
A)- prejudiciul material (valoarea intrinsecă a bunului lezat);
B)- prejudiciul patrimonial = valoarea reală formată din:
a) - lucrum cessans = pierderea materială reală;
b) - damnum emergens = câștigul nerealizat (privarea, frustrarea);
c) – moralis damnum = eventual, prejudiciul moral;
- Mai mult, prejudiciul cert nu înlătură prejudiciul virtual (care poate atrage rente
viagere) , după cum, nu-l înlătură pe acela agravat (infirmități, estropieri etc.);
- CONVERGENTIA: fostul principiu al responsabilității delictuale (Ubi
emolumentum ibi onus esse debet: « Acolo unde se găsește avantajul, trebuie
să fie și sarcina, obligația”) realizează tranziția spre o responsabilitate centrată
pe culpă, ceea ce va accentua dihotomia dintre responsabilitatea aquiliană
(”penală”, avant la lettre) și responsabilitatea civilă (materială). 7
 - 2. CULPA = William Occam = nominalism= un simplu nume: « Stat rosa pristina
nomine, nomina nuda tenemus (Berlando Morliacense, S.XII).
- Forme: Culpa = in comitendo & in omitendo (Julius Paulus: non-
diligență; imprudență; indolență; impreviziune. Criteriul culpei este
relativizant sau circumstanțial, cu alte cuvinte, moralizant, adică
BONUS PATER FAMILIAS , după gradul de previzibilitate și după
existența sau nu a unei posibilități de adoptare a unei conduite
alternative.
- CONVERGENTIA: culpa suportă o transformare calitativă exorbitantă,
moralizându-se (relațională, circumstanțială, parafraza lui Einstein la absența lui
Dumnzeu: deficit de pozitivitate, de lumină, de căldură).
- A) Common Law = culpability/ culpableness/ culpable/ offence/ thing
wrongly done/ guilty/ fact to blame;
- B) Drept civil continental-european sau romano-germanic =
culpabil/greșeală/ păcat= morav rău, deplasat/ilegalitate/ eresie sau
eroare/leziune/ imperiu al răului...
- C) Principii aculturate în culturile juridice penale (aquiliene) : Nulla
culpa sine poena ex lege, sive nulla poena sine lege, sive nulla poena
sine culpa. 8
  3. NEXUM = RAPORTUL DE CAUZALITATE ÎNTRE FAPTUL CULPABIL ȘI EFECTUL
PREJUDICIABIL
 Raport necesar care impune cultura faptelor la judecător (analiza științifică a
factualității) sub brocardul aristotelian: POST HOC ERGO PROPTER HOC =
NECESSARIUS unde evidența = CERTITUDINE sau non-volatilitate = NON-
INTERRUPTIVITATE CAUZALĂ = nu simplă APARENȚĂ, ci ESENȚĂ, pentru a se evita
eroarea în interpretarea factuală:

 https://storify.com/aaliyahdi/post-hoc-ergo-propter-hoc

 CONVERGENTIA: apariția curților cu jurați.

 Probleme foarte controversate în lume în raport cu culpa indirectă și fără intenție
9
pentru faptele altora (sclav, copil, discipol, ucenic, angajat, animal, lucru,
subordonat etc.) e.g. C.civ.nap., art. 1384 – 1386.
 Consecințe ale ignorării nexum-ului. The Salem (Massachusetts) witch trials,
1692. Simulacre comuniste de procese politice (1947-1964)

6/18/2012 10
Drept roman. Jus rerum.
Structuri noetice. 6
Contractus
 CONTRACTUS (virtute a vieții colective, a unității ).
2 Providență (guvernanță) & profeție (previziune) la scară
umană sive predeterminare prin Rațiune (Voltaire, principiu
masculin) versus Natură (armonie spontană, Diogene +
Rousseau, princ. feminin) pe pavimentul Fericirii (armoniei
perpetue)
 Termeni fundamentali:
1. CONVENTIO = CUM VENIRE = IN ITEM PLACITUM
3
CONSENSUS = intenția ”comună” a oamenilor;
finalitate (cauză, ”teodicee”) comună;
CONVERGENTIA = C.civ. nap. & writ of covenant in
contract law (breve de coventione or praecipe = până în
1852 = care abolește forms of action)
DIVERGENTIA = common law = ultra-individualist (nu
există ”intenție comună”, doar ofertă și acceptare…)
2. CONTRACTUS = Domitius Ulpianus = act care
precizează, sancționează, delimitează convenția.
3. PACTUM, PACTIO = PACISCI = a pacifica formal
contradicțiile contractuale = J. Paulus: Ex nudo pacto
inter cives Romani actio non nascitur (oritur).
6/18/2012
 Elementele fundamentale ale
4
contractului:
1) capax (capacitate)
2) cum sentire (consimțământ)
3) praestatio (obiect)
4) causa (cauză)
eventual:
5) garanții;
6) condiții & termene
 1. - CAPAX DE JURE (exceptio: servi et dediticii)/
& DE FACTO (persoane sub tutelă & curatelă) =
5
caput + persona

6/18/2012
 2. - CUM SENTIRE: Justinian, Digestorum, D. Ulpianus ad Edictum Pauli: Nam
et stipulatio quae verbis fit, nisi habet consensum nulla est - Nu există
contract, nici măcar solemn, care să nu presupună consimțământul
6 părților.
- EXCEPTIO:
1) - VOTUM= divinități= divergentia!
2) - POLlICITATIO= magistraturi = convergentia minima;
3) - INDICIUM= recompense = convergentia optima!
- convergentia maxima: doctrina ESTOPPEL a legitimei expectanțe față de
actele administrației publice (Franța, USA, Canada, Germania etc.).
http://www.elsalondon.org/understanding-equitable-estoppel/

6/18/2012
 - Cele trei calități ale consimțământului:
- A) seriozitate; B) sinceritate; C) neviciere.
7 - A) – SERIOZITATEA = non jocandi causa (CONVERGENTIA: St. Valentin &
tramway marriage; Carnaval);
- B) – SINCERITATEA = Ep. Clasică: simulația = prohibită; Justinian,
așijderea: Dioclatianus: Simulata non valent, dissimulata possunt
valere; CONVERGENTIA= a. 1321 C.c.nap.
- simulacrul este anti-drept, imaginativ, pygmalionic;
- eventual, doar contractul disimulat poate fi acceptat.

6/18/2012
 C) – NEVICIERE: ERROR/DOLUS MALUS/METUS-VIS
- C1. ERROR = Justinian: Non consentiunt qui errant: numai ignorantia
8 facti, non ignorantia juris ( Nemo censetur ignorare legem, deci
contra erorii de drept, după brocardurile: Jura novit curia/
Vigilantibus, non dormientibus jura scripta sunt), cum ar fi :
- a) in personam (în contractele intuitu personae); Convergentia:
Common Law;
- b) in negotium;
- c) in corpore; convergentia: Common Law /
- d) in substantia;
- e) in significatione.
- f) in qualitate (Convergentia: problema colecționarului înșelat
asupra identității operei achiziționate în Germania sau Elveția )
 - C2. DOLUS MALUS (nu și dolus bonus, contra hoțului,
inamicului, înșelătorului) = Labeo, Dig. Lib. IV, Titulus I,
9
Articulus 1, par. 1: Dolum malum esse omnem
calliditatem, fallaciam, machinationem, ad
circumveniendum, fallendum, decipiendum alterum
adhibitam: « Orice șiretenie, închipuire, mașinație, utilizate
pentru a înșela pe cineva»
- Convergentia: Cod civ. Napoleonian: fără distincția
bun/rău;

6/18/2012
  - C3. VIS, METUS (violența fizică și psihică, chiar prin intermediar)
 Convergentia: C.c.N., a. 1111;
10  Studiu: Valerius M. Ciucă (Tâlhărie & șantaj; deosebiri; criteriul temporal dintre
acțiune și efect, Revista Română de Drept, N° 6/1986, pp. 62 et sq.)

6/18/2012
  C4. LAESIO (nu simpla temere reverențioasă)
- Fundament = aequitas = motiv quasi-economic (mari dezavantaje): 4 cazuri:
11 - a) convenția lezionară de partaj;
- b) distribuirea lezionară a dividendelor sau a despăgubirilor ori suportarea
lezionară a pagubelor;
- c) resciziunea în favoarea unui tânăr de 25 de ani: MINOR RESTITUITUR NON
TAMQUAM MINOR SED TAMQUAM LAESUS! = CONVERGENTIA: C.civ. Nap.;
- d) laesio enormis = preț de 6/12; vânzare imobiliară; anul următor înstrăinării.
- Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (edictul De pretiis rerum venalium)
experimentează salariile minimale în locatio conductio operarum și
mercurialul (prețuri maximale), măsuri ”socialiste” avant la lettre...

6/18/2012
 3 . PRAESTATIO (obiectul juridic) = calități:
- A) posibil prin natură (non hippocentaurus, Leviathanus etc.);
12
- B) posibil d.p.d.v. juridic (in commercio);
- C) licit (Quod lege non prohibitum licitum est);
- D) moral (Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, ”Dominus et Deus”, 284-305,
interzice pactele asupra succesiunilor viitoare și pactele comisorii);
- E) determinat sau cel puțin determinabil;
- F) interesant pt. creditor și evaluabil în bani (legătura cu cauza: greu
acceptate contractele fără cauză eficientă, imediată, precum stipulațiile
pentru altul; inacceptabile contractele încheiate dintr-un capriciu, fără
cauză impulsivă și determinantă morală) .
- Convergentia: codurile civile moderne
4. CAUSA (motivul determinant al contractului):
- A) eficientă, reală = evenimentul declanșator (do ut des...);
- B) finală, abstractă = scopul specific al contractului (vânzare, gratificare,
prelucrare etc.)
- C) impulsivă și determinantă = motivul profund, moral, psihologic, subiectiv,
neformalist, esențialist pentru canoniști și civiliști în Evul Mediu, repudiat de
common law (sursă de inspirație pentru Domat, apoi pentru Pothier, ambii
obiectiviști), preluată de la canoniști sub forma NON ADIMPLETI CONTRACTUS:
”Dacă nu execuți obligația, nu o execut nici eu”). Henri Capitant o
subiectivizează (roman /canon).
Convergentia: C.c.nap., a.1131; Pacta sunt servanda
Divergentia: Pacta sunt servanda = principiu care n-are succes în common law
din cauza doctrinei CONSIDERATION (Consideration is that which is actually
given and accepted in return for the promise, care, evident, favorizează
formalismul juridic). Opoziția lordului Mansfeld este not.orie

13
 5. FIDUCIA = adminicula (Aemilius Papinianus) sau garanțiile contractuale
- element eventual;
14 - CONVERGENTIA: garanțiile moderne din dreptul civil și din common
law în conexiune cu drepturile consumatorilor (uneori cu grosiere
exagerări; vezi: Stella Liebeck Award ( 1994, New Mexico civil jury =
2,86 mil. $... sau jurisprudențele insolite).
- Convergentia minora: TRUST (anglo-american…)
 6. Termenul (eveniment viitor și cert) &
15
condiția (eveniment viitor și incert), ambele
fiind elemente eventuale
Convergentia & divergentia: civil law &
common law.
DREPT ROMAN. JUS RERUM

Structuri noetice 7. Conventionis divisio

 C O N V E N T I O N I S D I V I S I O S AU C O N T R AC T E L E S P E C I A L E . C R I T E R I I
D E D I V I Z A R E A C O N T R AC T E L O R R O M A N E

I. Motiv determinant:
a) – cu titlu oneros:
a1. - aleatorii: incerte, alea, variabile = joc de
noroc (gambles) Dig. Lib. VIII
(CONVERGENTIA:1635-38, C.c.N.);
a2. - comutative: cu contraprestație certă;
b) – cu titlu gratuit (nu între soți din grijă pt.
patrimoniul familial).

2
II. Reguli de drept aplicabile (surse
formale):
a) - de jus civile (cetățeni/ peregrini cu jus
commercii/ latini):
a1. - sponsio (promisiuni de dotă/
donații/ novațiuni etc.);
a2. - litteris ( adversaria/ codex
accepti et expensi/ nomina arcaria et
transcripticia)
b) - de jus gentium (ceilalți peregrini și
romani);

3
III. Părți care se obligă (simplicitatea/
multiplicitea rap. jur.):
a) - unilaterale (e.g. donatio);
b) - bilaterale (sinalagmatice):
cauza unei obligații se regăsește în
contraprestație.

4
IV. După solemnități (formalități):
a) - formale (solemne, abstracte, fără cauză):
a1. - nexum (per aes et libram);
a2. - verbis (sponsio/ stipulatio/ jus jurandum liberti/ dictio dotis);
a3. - litteris (codex accepti et expensi/ adversaria/ nomina
transcripticia et arcaria) = convergentia: writ of debt on a
obligation (până-n 1852, abolirea forms of actions).
b) - non-formale (concrete, precizând cauza) = numite sau nenumite:
b1. - consensuale (solo consensu): emptio-venditio/ locatio-
conductio (rei/operis faciendi/ operarum)/ mandatum
(serviciu gratuit)/ societas;
b2. - reale: depositum/ pignus/ fiducia/ comodat (Convergentia:
împrumutul de folosință, usum = leasing & share leasing)/ mutuum (
împrumut de consumație)
b3. - nenumite: permutatio/ precarium/ transactio = convergentia =
writ of debt on a contract (până-n 1852, abolirea forms of actions).

5
V. Puterea de apreciere a judecătorului în acțiunile
contractuale:
a) - stricti juris: mutuum/ verbis/ litteris (actio certae
creditae pecuniae); contracte
unilaterale: donatio/ sponsio/ dictio/ stipulatio = putere
redusă de apreciere;
b) - bonae fidei: toate contractele sinalagmatice:
onestitate/ prezența sau nu a dolus-ului/ erorii/ violenței/
intenției/ bona fides și echitate = la origine = arbitraj al
BONI VIRI SELECTI (ALBUM JUDICUM)

6
VI. După calificările juridice aplicabile:
a) - numite: sancționate cu acțiuni specifice (actio
empti/venditi/ pro socio/ commodati etc.);
b) - nenumite: toate celelalte, cu o acțiune comună:
actio de prescriptis verbis = transactio, praecarium,
permutatio etc.

7
VII. După cauza eficientă: factorul declanșator al
obligației, un element care generează efectele
obligației:
a) - do ut des;
b) - do ut facias;
c) - facio ut des;
d) - facio ut facias;
= variabile: verbis/ litteris/ dictio/ stipulatio
DIVERGENTIA: absența cauzei în dreptul englez al
contractelor (precum în Epoca Veche romană)

8
 TRANSMISIUNEA MORTIS CAUSA A PATRIMONIULUI

In aeternum. «Supremus honor» (Virgilius En. 11, 61) post supremus exitus
Accepțiuni:
- lato sensu: transmisiuni inter vivos vs. mortis causa cu titlu particular/ universal sau
universale;
- stricto sensu (sens comun): transmisiune a patrimoniului lui de cujus, in integrum/ pro
parte/ in concreto, spre succesibili;
- strictissimo sensu: masa succesorală.
Forme primare conceptuale:
= pater gentis ;
= donatio in nuce;
=HERES (a tranșa) între succesori;
= HEREDITAS (acțiune și lucru succedat);
= DELATA (devoluțiunea stabilind succesorii). 9
 ONTOLOGIE JURIDICĂ ROMANĂ SAU PRINCIPII
FUNDAMENTALE
• 1. Preeminența testamentului;
• DIVERGENTIA: COD NAPOLEON;

• 2. Bonorum possessio = posesie provizorie recunoscută celor numiți de de cujus,

rudelor directe de sânge (cognati)/ soției supraviețuitoare (uxor);

• 3. Eliminarea concursului simultan între diferitele clase de succesibili

testamentari sau legali sau între ordine;

• 4. Deschiderea succesiunii legale = determinată de absența testamentului =

corolar;

• 5. Succesorul = continuatorul de jure al personalității lui de cujus în materie de

drepturi reale, obligații și cult domestic (sacra privata, lares & penates)

10
 S UC C E S S I UNE A T E S TAM E N TA RĂ

• TESTAMENTUM = Legea prin excelență = act de dispoziție

permanent revocabil vizând integral sau pro parte averea postumă în
beneficiul moștenitorilor.
• FORME ISTORCE:
• Testamentum calatis comitiis (în fața ad. curiate);
• Testamentum in procinctu (în fața legiunilor în arme);
• Testamentum per aes et libram (mancipatio ficta);
• Epoca Clasică:
• Testamentum nuncupativum (formal, mancipatio ficta);
• Testamentum praetorianum (tabulae testamenti+7 martori+signum,
sigilium);
• Testamentum imperialis (fuziune între formal & pretorian).
11
• Epoca Postclasică:
• Testamente:
• A) publice (în fața: împărat, jude, magistrat municipal);
• B) private:
• B1) privilegiate: orbi/ bolnavi contagioși/ militari/ funcționari publici
în misiune/ rustici);
• B2) ordinare = orale= încheiate pe principiul unității de: temporis/
loci/ actus=nefragmentat/ contextus (7 martori);
• B2a) = scrise:
• - olographum = condiții: subscriptio/ obsignatum (sigiliile martorilor +
annulo = inelul)/ preambul;
• - alographum= cu 8 martori pt. scriitura altuia;
• B2b) = eventual, mystice sau secrete (sigilate în plic, semnate cu
mențiunea in reliqua parte) + 7 martori.
12
C O N D I Ț I I L E E X T R I N S E C E D E VA L I D I TAT E A T E S TA M E N T U L U I

• 1.Testamenti factio activă: rezervate persoanelor sui juris

(pater familias);
• 2.Testamenti factio pasivă (numai pentru moștenitori certa
persona, nu incertae personae, precum: postumii sau persoanele
morale – cu câteva excepții-);
• 3. Sine indignitas (nu în dizgrație ):
- suicidarul care vrea să scape de urmărire pt. delicte;
- autorii de libeluri, pamflete defăimătoare;
- condamnații la moarte;
- condamnații la pedepse infamante (in metallum & ad bestias) accompaniate de stigamatum;
- ereticii sau apostații.

13
 C O N ȚIN UTUL T E S TAM E N T ULUI

• 1. Heredis institutio
• 2. Voluntas testamentaria = ilimitată și ambulatorie până la supremum exitus.
• Apoi, principiul: Semel heres, semper heres = « moștenitor o dată, moștenitor
pt. totdeauna »;
• Excepții:
• Condiții imposibile;
• Non- seriozitatea testamentului;
• Incapacitatea psihologică gravă (demența testatorului actant).

• 3. Substitutio (heredes de substituție) = eventual, pt. salvarea testamentului:

• - substitutio vulgaris (primo & secundo gradu);
• - substitutio pupillaris: pt. copilul conceput, eventual predecedat;
• - substitutio quasi-pupillaris (pt. cei deveniți demenți - mente captis).

14
 R E VO C A R E A , I N E F I C AC I TAT E A , N U L I TAT E A Ș I C O D I C I L E L E

• REVOCAREA = expresă sau tacită;

• INEFICACITATEA = caducitatea = dispariția obiectului testat;
• NULITATEA = condiții:
• - potestativ pur: te las moștenitor dacă Titius va agrea;
• - captatoriu: te las moștenitor dacă și tu mă lași;
• - contradictoriu: perplex, irațional (conditionnes perplexae).
• CODICILIUM = Ep. Postclasică
• = complement semnat și sigilat de numai 5 martori, dar fără posibilitățile
următoare:
• Instituțiuni de moștenitori;
• Substituțiuni pupilare;
• Exheredări;
• Revocări de testamente.

15
 S U C C E S S I O A B I N T E S TATO = S U B S I D I A R Ă Ș I D E R E D U S Ă
I M P O RTA N Ț Ă
• Jus Quiritium & jus praetorium = îi avantajează pe agnati proximi = filiera
masculinistă plecând de la pater familias.
• Reformele postclasice (tendințe cognatice și materne):
• Senatus consultum Tertulianum (mama lui de cujus în absența: nepotes sui, pater et
fratres cognati);
• Senatus consultum Orphitianum: fiii și fiicele și nepotes per stirpe pe filieră maternă
sunt incluși în clasa a II-a de agnati proximi.
• Revoluția justiniană: sistem quasi-identic celui actual:
• 4 clase de succesori:
• 1. descendentes cognati ad infinitum;
• 2. ascendentes cognati ad infinitum;
• 3. Ex latere venientes:
• - collateralis privilegiati: fratris boni, Germanici;
• - collateralis ordinarii (unculus, amita, patruelis primi, de grad IV);
• 4. Uxor superfuerat.
• După cum se observă, cognațiunea înlătură agnațiunea. Pater familias devine
amintire...
16
 S U C C E S I U N E A F O R Ț AT Ă .

• JUSTINIAN: lista motivelor exheredării:

• 8 cauze vizându-i pe ascendenți;
• 13 cauze vizându-i pe descendenți; exempli gratia:
• - erezia religioasă;
• - lipsirea de asistență medicală;
• - atentat contra lui de cujus;
• - calomnii proferate la adresa lui de cujus;
• - afaceri încheiate cu concubina lui de cujus;
• - practicarea actoriei (depreciantă în epocă, ca vânzare de trup)...;
• - acuze capitale false.

17
 SANCȚIUNEA JUDICIARĂ A TRANSMISIUNIII SUCCESORALE

• Acțiunea de partaj succesoral: actio de familiae erciscundae

sive de communi dividundo; caractere:
• tam in rem quam in personam;
• Deschisă oricărei persoane interesate;
• ex fide bona;
• Judex = arbiter;
• Partajul suplimentar = permis.

• Hereditas vindicatio vel petitio = acțiune duală (tam in rem

quam in personam): personală (revendicându-se calitatea de
succesor) și reală (cerându-se partajul bunurilor) = vezi
petiția de ereditate modernă.

18
 BIBLOS. REPERE MINIMALE
1. Valerius M. Ciucă, Drept roman. Lecțiuni, Vol. I-II, Ed. Universității ”Al. I. Cuza” Iași, 2014
2. Valerius M. Ciuca, Lecții de drept roman, vol. 1-4, Ed. Polirom, Iasi, 2001
3. Mihail Vasile Jakota, Dreptul roman, vol. I-II, Editura “Chemarea”, Iasi, 1993
4. S.G.Longinescu, Elemente de drept roman, Vol. I-II, Tip. “Curierul Judiciar”, Bucuresti, 1929
5. William L. Burdick, The Principles of Roman Law and their Relation to Modern Law, Published:
Rochester, N.Y., Lawers Co-operative Publishing, c. 1938
6. Y. Poullet, Droit romain. Cours de 1ère candidature (1993-1994), Syllabus, Namur-Louvain
7. Edouard Cuq, Manuel des institutions juridiques des Romains, Lib. Plon, Paris, 1928
8. Gaston May, Éléments de droit romain à l’usage des étudiants des facultés de droit, Lib. De la
Société du Recueil General des Lois et des Arrêts, Paris, 1901
9. Gaius, Institutes
10. Paul Huvelin, Cours élémentaire de droit romain, Tomes I-II, Sirey, Paris, 1929
11. E. Didier-Pailhé, Cours élémentaire de droit romain, Ed. L.Larose et Forcel, Paris, 1887
12. P. Namur, Cours d’institutes et d’histoire du droit romain, Tomes I-II, Ed. Bruylant-Christophe ,
Bruxelles, 1888
13. M.-J.Cornil, Droit romain. Traité élémentaire des droits réels et des obligations, précédé d’un exposé
des notions générales et préliminaires, Bruylant-Christophe &C., Editeurs, Bruxelles
14. J.-J. Dupeyroux, Droit social, Dalloz, Paris, 1970 19
1. Paul Frédéric Girard, Manuel élémentaire de droit romain, Ed. A. Rousseau, Paris, 1929
2. Rudolpf von Jhering, L’esprit du droit romain, Paris (trad. Meuleunaire)
3. C.Accarias, Précis de droit romain contenant avec l’exposé des principes généraux le texte, la
traduction et l’explication des Institutes de Justinien et suivi: 1º d’une table générale des textes des
Institutes, 2º d’une table alphabétique des matières, 3º d’une table des textes littéraires indiquées ou
expliquées, Paris, Lib. Cotillon, la Soc. de législation comparée, 1886
4. - M.Charles Démangéat, Cours élémentaire de droit romain contenant: 1º Un abrégé de l’histoire
externe du droit romain, 2º L’explication complète des Institutes de Gaius et des Institutes de Justinien,
3º L’explication des principaux textes du Digeste et du Code ainsi que des Novelles qui s’y rapportent,
Tome second correspondant aux Livres III et IV des Institutes, Troisième édition, revue et augmentée,
Paris, A.Marescq Ainé, Libraire-Editeur, 1876
5. - Codicis Domini Justiniani, Sacratissimi Principis, ex repetita praelectione, apud Code et Novelles de
Justinien, Novelles de l’Empereur Leon, Fragments de Gaius, d’Ulpien et de Paul, Traduction faite sur
l’édition d’Elzévirs, revue par D.Godefroy, et qui avec la traduction des Institutes et celle du Digeste de
M.Hulot, complète la traduction de tout le Corps du Droit Romain, avec le texte latin à côté; suivie
d’une Table Générale des matières de toutes les parties contenues dans le Corps de Droit, P.-A.Tissot,
Metz, Paris, 1806
6. - Le trèsor de l’ancienne jurisprudence romaine, ou collection des fragments qui nous restent du droit
romain, antèrieur à Justinien, contenant: 1º Les fragments de la Loi des Douze Tables, 2º Les
fragments de Gaius, Traduits en français par P.A.Tissot, suivis 3º Des Codes Grégorien et Hermogénien,
4º Des fragments d’Ulpien, 5º Des Sentences de Paul, Aussi traduits en français par A.G.Daubanton, 20
Metz, Lamort, Imprimeur, M.DCCC.XI.
BIBLOS FROM: Notre-Dame University , Indiana, USA a International Law Institut from
Georgetown University, Washington D.C., USA)
1. - Burdick, William Livesey (1860-1946),The principles of Roman law and their relation to modern
law, Published: Rochester, N.Y., Lawyers Co-operative Publishing, 1938;
2. - The Institutes of Justinian (translated into English by Thomas Cooper -1812, Philadelphia, P., by
J.B.Moyle - 1913, Oxford: Clarendon Press; by J.T. Abdy and Bryan Walker - 1876, Cambridge:
University Press; by Thomas Collet Sandars -1876, Chicago: Calleghan&Co;
3. - Batiza, Rodolfo, Roman law in the French and Louisiana civil codes: a comparative textual survey
(response to David V. Snyder, Tulane Law Review, vol.66, p. 1853, 1992, USA), Tulane Law Review,
June 1995, n.6, pp.1501-1529;
4. - Batiza, Rodolfo, Justinian’s Institute and the Louisiana Civil Code of 1808 (response to article by
David V. Snyder in this issue, p. 1631), Tulane Law Review, June 1995, vol. pp. 1639-1647;
5. - Berman, Harold J. and Charles J. Reid Jr., Roman Law in Europe and the jus commune: a historical
overview with emphasis on the new legal science of the sixteenth century, Syracuse Journal of
International Law and Commerce, Spring 1994, vol.20, pp. 1-31;
6. - Bernard, Fernard, The first year of Roman Law (translated by Charles P. Sherman), New York,
Oxford University Press, American Branch, 1874;

21
1. - Bryson, W. Hamilton, The use of Roman law in Virginia Courts, American Journal of Legal History,
April 1984, vol.28, pp. 135-146;
2. - Carbonnier, Jean, Droit civil, vol.I-IV, LGDJ, Paris, 1996;
3. - Chamier, Daniel, A manual of Roman law, New York: Macmillan, 1893
4. Ciuca, Valerius M., Blessed Are the Poor in Spirit, in Lo Straniero, Napoli, nr.32/2000, pp. 23-24;
5. Ciuca, Valerius M., La Novella Constitutio XCIX. Le bénéfice de division et le souci de Justinien pour
assurer une juste défence du codébiteur solidaire, Lavori del Colloquio dei romanisti dell’Europa
centro-orientale e d’Italia, 2000, sulla direzzione del Prof. Pierangelo catalano, Universita di Roma,
“La Sapienza”;
6. Champlin, Edward, Creditur vulgo testamenta hominum esse morum: why the Romans made wills,
Classical Philosophy, July 1989, vol.84, p. 198;
7. Constantinesco, Leontin-Jean, Traité de droit comparé, vol.I-II, LGDJ, Paris, 1972;
8. - Delestraint, P.Dupont, Droit civil, vol. I-II, Dalloz, Pairs, 1977;

22
1. Drop,Yoav Ben,The perennial ambiguity of culpa in contrahendo, American Journal of Legal History,
April 1983, vol. 27, pp. 142-198;
2. Duguit, Léon, Les transformations générales du droit privé depuis le Code Napoleon, deuxième
édition revue, Paris, Librairie Félix Alcan, 1920
3. - Gaius, Institutiones (Latin & English; with a translation and commentary by: Edward Poste,
E.A.Whittuck, A.H.J. Greenidge), Holmes Beach, Fla., USA:Wm.W.Gaunt, 1991;
4. - Geis, Norman, On the origin of property: the myth of terminus, Probate & Property, Sept-Oct
1991, vol.5, p.56;
5. - Geis, Norman, Title insurance under ancient Roman law: the legend of Terminus (Real estate
Symposum), John Marshall Law Review, Fall, 1989, vol. 23, pp. 3-13;
6. - Hausmaninger, Herbert, “Benevolent” and “humane” opinions of classical Roman jurists, Boston
University Law Review, November 1981, vol.61, pp. 1139-1156;

23
- Herman, Shael, The uses and abuses of Roman law texts (French Civil Code), American Journal of
Comparative Law, Fall, 1981, vol.29, pp. 671-690;
- Herman, Shael, Legacy and legend: the continuity of Roman and English regulation of the Jews
(Symposium: Relationships Among Roman Law, Common Law and Modern Civil Law), Tulane Law
review, June 1992, vol. 66, pp. 1781-1825;
Humbert, Michel, (Professeur à l’Université Panthéon-Assas (Paris II), Institutions politiques et sociales de
l’Antiquité, 7-ème édition, Dalloz, Paris, 1999;

- Hunter,William Alexander, (1844-1898), Introduction to Roman

law, Holmes Beach, Fla.:Wm.W.Gaunt & Sons, Inc., 1994;
- Hyland, Richard, Pacta sunt servanda: a meditation, Virginia
Journal of International Law,Winter, 1994, vol.34, pp. 405-433;
- Ibbetson, David, From property to contract: the transformation of
sale in the Middle Ages, Journal of Legal History, April 1992, vol.
13, pp. 1-22;
24
1. Jackson, Paul, Alluvio and the common law (Great Britain), Law Quarterly Review, July 1983, vol.99,
pp. 412-431;
2. Jacota, Michel, Les transformations de l’économie romaine pendant les premiers siècles de notre
ère et la condition de l’esclave agriculteur, Etudes offertes à Jean Macqueron, Faculté de Droit et
des Sciences economiques d’Aïx-en-provence, France, 1977;
3. - Leslie, R.D., Negotiorum gestio in Scots law: the claim of the privileged gestor, Juridical review, June
1983, vol.28, pp. 12-35;
4. - Mackenzie, Lord Thomas (1807-1869), Studies in Roman law, with comparative views of the laws
of France, England and Scotland, London, W. Blackwood and Sons, 1880;

25
1. - Natelson, Robert G., Comments on the historiography of condominium: the myth of Roman origin,
Oklahoma City University Law Review, Spring 1987, vol.12, pp. 17-58;
2. - Neff, Stephen C., Decline and emergence: Roman law and the transition from antiquity to
feudalism, Journal of Legal History, Sept 1984, vol.5, pp. 91-116;
3. Norr, Dieter, Reflections on faith, frienship, mandate, Irish Jurist, Annual, 1990, vol. 20, pp. 302-310;
4. - Phillimore, John George (1808-1865), Private law among the Romans from the Pandects,
Littleton, Colorado,: F.B.Rothman, 1994;
5. - Poullet,Y.P., Droit romain. Cours de 1ere candidature (1993-1994), Syllabus, Namur – Louvain
6. Pugsley, David, Conversations from Justinian’s Palace (fictional conversations on the writing of
Justinian’s Digest), Bracton Law Journal, 1995, vol.27, p. 38;

26
Rabello, Alfredo Mordecai (Montesquieu Professor of Comparative and Legal History, The Hebrew
University of Jerusalem), The Samaritans in Justinians’s Corpus Juris Civilis, Israel Law review, Hebrew
University, Faculty of Law, Volume 31, Number 4, Autumn 1997, 9.724 sqq.
- Re, Edward D., The Roman contribution to the common-law (the Eight Annual Brendan F. Brown Lecture,
March 29, 1993), Loyola Law Review, Summer 1993, vol. 39, pp. 295-311;
- Rodger, Alan, Paul’s edictal commentary on the lex Aquilia, Irish Jurist, Annual, 1990, vol. 20, pp. 329-
333;
- Rodger, Alan F., Potestative conditions (response to John Murray, 1991, Scots Law Times, n.185,
Scotland), Scots Law Tomes, Scotland, June 28, 1991,n.22, p. 253;
- Samuel, Geoffrey, Roman law and modern capitalism, Legal Studies, July 1984, vol.4, pp. 185-210;
- Samuel, Geoffrey, Epistemology, propaganda and Roman law: some reflections on the history of the
subjective right, Journal of legal History, Sept 1989, vol.10, pp. 161-170;
- Scrutton, Sir Thomas Edward (1856-1934),The influence of the Roman law on the law of England,
Published: Littleton, Colorado: F.B. Rothman, 1985;

27
-Sherman, Charles Phineas, Roman law in the modern world,The Boston Book Co., 1917;
- Sohm, Rudolf, The Institutes; a textbook of the history and system of Roman private law
(translated by James Crawford Ledlie, with an introduction by Erwin Grueber), New York,
Oxford Clarendon Press, 1907;
- Schultz, Fritz, Principles of Roman Law (translated from a text revisited and enlarged by
the author by Marguerite Wolff), Oxford, Clarendon Press, 1936;
- Spitzer, Hugh, Does Rome have a lesson for us? (evolution of law in Roman Empire),
American Bar Association Journal, October 1980, vol.66, pp. 1226-1229;
- Snyder, David V., Possession: a brief Louisiana’s rights of successsion to the legacy of
Roman law (Symposium: Relationships Among Roman Law, Common Law and Modern
Civil Law), Tulane Law Review, vol. 66, pp. 1853-1888;
- Stanojevic, Obrad, Roman law and common law - a different point of view, Loyola Law
review, Summer 1990, vol.36, pp. 269-274;
- Stein, Peter G., Roman law, common law and civil law, (Symposium: Relationships Among
Roman Law, Common Law and Modern Civil Law),Tulane Law Review, June 1996,
vol.66, pp. 1591-1603;
- Tomkins, Frederick James, A compendium of the modern Roman law: founded upon the
treatises of Puchta, von Vangerow, Arndts, Franz Moehler, and the Corpus Juris Civilis,
Butterworths, London, 1870;
28
Vukmir, Mladen, The roots of Anglo-American intellectual property law in Roman law, Idea, Fall 1991,
vol.32, pp. 123-154;
- Wacke, Andreas, Freedom of contract and restraint of trade clauses in Roman and modern law, Law
and History Review, Spring 1993, vol.11, pp. 1-19;
- Watkin, Thomas G., Stipulatio (Roman law of verbal contract), Journal of Legal History, Dec 1990,
vol.11, pp. 447-450;
- Watkin, Thomas Glyn, Occupatio and the pastio villatica, Journal of Legal History, May 1990, vol.11, pp.
5-28;
- Watson, Alan, The notion of equivalence of contractual obligation and classical Roman partnership
(Roman Empire), Law Quarterly Review, April 1981, vol.97, pp. 275-286;
- Watson, Alan, Thinking property at Rome (Symposium on the Law of Slavery), Chicago-Kent Law
Review, Summer 1993, vol. 68, pp. 1355-1371;
- Watson, Alan, Roman law & comparative law, Athens: University of Georgia Press, 1991, 328 p.
- Watson, Alan, Roman law and English law: two patterns of legal development (The Fifth Annual Brendan
Brown lecture), Loyola Law Review, Summer 1990, vol.36, pp. 247-268;
- Watson, Alan, The spirit of Roman law, University of London, Athlone Press, 1953;

29
Weill, Alex, Droit civil, Dalloz, Paris, 1971;
- Weir,Tony, Contracts in Rome and England (Symposium: Relationships Among Roman Law, Common
Law and Modern Civil Law), Tulane Law Review, June 1992, vol.66, pp. 1615-1648;
- Zimmerman, Reinhard, Unjustified enrichment: the modern Civilian approach, Oxford Journal of Legal
Studies, Autumn 1995, 15, n.3, pp.403-429, United Kingdom;
- Zimmermann, Reinhard, Roman and comparative law: the European perspective (some remarks a
propos a reccent controversy), Journal of Legal History, April 1995, vol.16, pp. 21-33;
- Zimmermann, Reinhard, Roman-Dutch jurisprudence and its contribution to European private law
(Symposium: Relationships Among Roman Law, Common law and Modern Civil Law), Tulane Law
Review, June 1992, vol. 66, pp. 1685-1721

30
Drept roman. Jus rerum.
Structuri noetice 1.
Valerius M. Ciucă
I JURA IN RE ALIENA USUS FRUCTUS ABUSUS
A. Drepturi principale nederivate sau servituți
B. Drepturi reale principale derivate (“dezmembrăminte”)
C. Drepturi reale accesorii (garanții reale contractuale)
A. Drepturi principale nederivate sau servituți:
A1. Praediorum (reale) :
1 Rurale continue și aparente (iter, via, actus etc. până la Lex Scribonia) X X
(Dig. 41 tit. 3 s4 § 29), apropriabile prin praescriptio longi temporis :

2 Rurale neaparente : pascuum; sabulum, silvae ceduae, acvatice: aquae ductus, X

conductus, haustus, captatio, recipiendae, adaquare (pecoris), navigatio

3 Urbane (estetice & de agrement.): altius tollendi, nec altius; projiciendi X

pergula, ambitus etc.; rutiere

A2. Personarum :
1 Ususfructus X X
2 Usus X (-)
3 Habitatio +X X
4 Operae animalis vel servi X 2
2
X
 USUS FRUCTUS ABUSUS

B. Drepturi reale principale derivate din contracte

(“dezmembrăminte”)

1 Emfiteoza (18-99): CONVERGENTIA: VMC-articol + Ulpian (Digesta, 27, X X (-)X

9, 3, 4) = Justinian = Napoleon (divergentia: art. 1728-1 și 1730 C.civ.);

dar, în Franța = legi speciale permisive din 1902 + Cod rural, 1964 ;
Common Law: Hong Kong…; USA: “forever renewable lease”

2 Superficies (urbană, constr. /terenul altuia) X X Xconstr.

3 Jus in agro vectigali (rustică) X X

3
 • C. Drepturi reale accesorii (garanții reale contractuale). NB! noi preferăm
conținutul, prerogativele, nu doar forma, contractul:
1 Pignus (gaj): CONVERGENTIA: f. dezv. azi în Europa de Est, pt. mobile USUS FRUCTUS ABUSUS
X

2 Fiducia (garantie)= CONVERGENTIA = J. Paulus = jus retentionis + lex (pact) comissoria (care X X X
îl slăbește pe debitor); împăratul Constantin îl interzice; Justinian îl interzice; Napoleon pactum
permite lex commissoire; la fel, Common Law: The Law Day (The mortgage upon failure of
mortgagor to pay)

3 Hypoteca (CONVERGENTIA: Justinien versus Napoleon); rei imoventes (art. 2071-2119 X

C.c.Nap. + Common Law: Coles v. Rerry, 7 Supreme Court of Texas; slăbiciune limitată a virtual
debitorului)
DIVERGENTIA: pluralitatea ipotecilor (Justinian); unicitate (Napoleon).
CONVERGENTIA: beneficium de jus retentionis Gordiani (Justinian) = art. 2094 C.c.Nap.

4 Antichresis = utilizarea reciprocă = dobânzile la împrumut = asimilate fructelor bunurilor X

ipotecate; virtual
CONVERGENTIA: JUSTINIAN (Dig. 13,VII,33) + NAPOLEON (art. 2085-2091) + COMMON LAW
(a împrumutat în feudalitate instituția ca desistare activă -vivum vadium- : live pledge or
mortgage
6/18/2012 4
 USUS FRUCTUS ABUSUS

B. Drepturi reale principale derivate din contracte

(“dezmembrăminte”)

1 Emfiteoza (18-99): CONVERGENTIA: VMC-articol + Ulpian (Digesta, 27, X X (-)X

9, 3, 4) = Justinian = Napoleon (divergentia: art. 1728-1 și 1730 C.civ.);

dar, în Franța = legi speciale permisive din 1902 + Cod rural, 1964 ;
Common Law: Hong Kong…; USA: “forever renewable lease”

2 Superficies (urbană, constr. /terenul altuia) X X Xconstr.

3 Jus in agro vectigali (rustică) X X

5
Jura obligationum
Valerius M. Ciucă
JURA OBLIGATIONUM :

David, Louvre, L'enlèvement des Sabines

2
 Julius Paulus: Digesta sive Pandectae, L.44, 7:
Obligationum substantia non in eo consistit ut aliquod
corpus nostrum aut servitutem nostram faciat, sed ut
alium nobis adstringat ad dandum aliquid vel faciendum
vel praestandum. (grosso modo: ”Substanța obligației nu
constă în bunul ce ni-l dă cineva sau în ceea ce face pentru
noi, ci în ceea ce-l constrânge a ne da, a ne face sau a ne
presta ceva”).

3
Definiția = centrată pe constrângere: oportere = plurisemantic: util/ necesar din sanscritul apnas = bunuri,
stăpânire (
Semnificația mitologico-juridică, simbolică a prefixului ob din termenulk obligatio: Ob, Opis, Ops, Op, (
de unde, opulentia, fecunditas, creativitas), asimilată titanidei regine preolimpiene Rhea, fiica lui
Caelus și partenera lui Saturnus-Cronos, uzurpat de Jupiter...
La fel = ”Magna Mater” (”Cibela”, ”Fortuna”, ”Amaltea”) + pars, partio, partitura = obstringere,
astringere, astringentum, constrângere;
Consecutio: Îndatoririle zeiței Ob...
 Cultul matriarhal al sabinei Ob, Op, Ops-Cibela - regină aculturată în Formia, Regia, Latium
(Opiconsivia = 25 august), asimilata Rheei
 Romulus Augustus este cel ce inițiază: ofranda prăzilor opime (spolia opima, prăzi grase: armuri,
scuturi, arme etc.)
Numa Pompilius Sabinus, succesorul lui, sub influența Egeriei desăvârșește civilizarea Romei prin
aculturație olimpiană.

4
Justinian: Institutes, Liber tertius, Titulus XIV, De
obligationibus: Obligatio est juris vinculum quo
necessitate adstringimur alicujus rei solvandae, secundum
nostrae civitatis jura (grosso modo: ...legătură de drept
ce ne obligă a face o plată după legile cetății noastre =
magistrală sinteză între voluntarism -juris vinculum- și
constrângere –adstringimur- pe teren juridic -nostrae
civitatis jura-).

5
 Subiectele obligațiilor:

1. - reus credendi: - Actori incumbit onus probandi Justinian

2. - reus debendi: - Reus in exceptione actor est: Ulpianus
- CONVERGENTIA OPTIMA
3. – Reguli pentru ambii:
a) - Semper necessitas probandi incumbit illi qui agit (regulă neutră, acoperind
reconvenționala debitorului-pârât, după Marcianus);
b) - Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat (Paulus)
c) - Qui dicit de uno, de altero negat;
- CONVERGENTIA OPTIMA: dreptul civil european feudal: Negantis naturali
ratione nulla est probatio (“Natural, cel ce neagă n-are nimic de probat”;
diferența: întâmpinare/reconv.)

6
  Obligatio elementorum

 Cinci elemente ale obligatiilor:

 1. juris vinculum,
 2. jus in personam,
 3. consensus,
 4. tempus,
 5. praetio aestimabilis.

7
 1) - juris vinculum = baza principiului relativității
contractului: Res inter alios acta, aliis nec prodesse,
nec obesse potest / Julius Paulus: Verborum obligatio
inter praesentes non etiam inter absentes
contrahitur;
NB! Prima excepție = promisiunea sau stipulația pentru
altul;

2) - jus in personam (creanța depinde de creditor iar

debitorul este singurul avut în vedere);

3) - consensus: transformat în principiu: contractus =

legem inter partes cu consensus beneficium, non
maleficium ;
8
4) – dies (tempus): acțiunile pretoriene și apoi
toate = prescriptibile (1 an); Obligatio perpetua
non est!
CONVERGENTIA: Justinian a acceptat novatio
rerum sau mijlocul pretorian de datio in solutum
(darea în plată) sau compensatio pt. stingerea
lor.
5) - praetio aestimabilis (Justinian, Ulpianus: Ea
enim in obligatione consistere, quae pecunia lui
praestarique possunt) (prețul = echivalentul
prestației și are o valoare monetară apreciabilă
pt. creditor);
NB & CONVERGENTIA: excepțional = acceptate:
donațiile, sponsorizările, actele caritabile (non
aestimabilis pretii), sau prețurile aleatorii
(jocuri de noroc, pariuri, circ).
9
  Obiectul juridic al obligației: patru ipostaze:
dare/facere/non facere/ praestare
 1.dare (transferul unui drept real; NB! Nemo dat quod non
habet : putem transfera doar ceea ce avem sub un titlu
juridic, nu doar titlul nud (deci, dispositio, sau jus
abutendi);
 2. facere= 2 principii:
a) - In dubio pro debitore, variantă a In dubio pro reo, cu
rădăcini în In dubio pro inocentia;
Divergentia: common law: equity law: Equity imputes an
intention to fulfill an obligation
b) - Pretius ut valeat quam ut pereat contractus (nu-i ”literă
moartă”)
 3. non facere abstențiune particulară; e.g.: clauza de
exclusivitate
 4. praestare (11 accepțiuni cf. Mc.Cormick). 10
  Efectele obligațiilor

 1. măsurile conservatorii,
 2. sancțiunile judiciare (acțiunile),
 3. dezdăunările,
 4. efecte eventuale: a) novatio, b)
missio in possessionem, c) garanții.

11
1. Măsurile conservatorii:

A)- Acțiunea oblică, indirectă (subrogatorie, substitutivă) = Antoninus Pius = Codex

Just., Liber quartus, Lex 15: grosso modo: «Dacă Valentis n-are nimic în
vederea plății decât prin executare silită, debitorii săi vor fi obligați la plată în
locul său.»)
- Convergență totală: a.1166 C.c.Nap. & a.1342 al.2 C.c.r. originar

- B)- Acțiunea directă (pauliană, revocatorie) = Dig. Liber XLII, Titulus IX, §1,
Ulpianus: Edictum Pauli: grosso modo: «Pretorul a trebuit să edicteze pentru a
veni în ajutorul creditorilor, revocând tot ce ar fi făcut debitorii pentru
prejudicierea creanțelor lor»).
- Convergentia: 1167 C.c.nap.; & a. 1562 C.c.r. or.; (consilia fraudis)

12
2) – Sancțiunile judiciare:
a) - actio de jus civile/;
b) -”- -”- jus praetorium/;
c) excepțional: obligațiile naturale = non-repetițiunea plății voluntare sau jus
retentionis (e.g., plăți prescrise; Justinian = jus naturale);
- CONVERGENTIA: acțiunile contractuale în justiție

13
3) - Dezdăunările

- Răspunderea pt. daune-interese (damnum

emergens - daunele interese efective et lucrum
cessans - beneficiul nerealizat) provocate de
inexecutare, proastă executare, calculate după
principiul paulian:
- Utilitas quae modo circa rem ipsam consistit
(Julius Paulus, Digesta): estimarea valorii
prejudiciului fondată pe valoarea utilității
prestației;
- Aceasta nu împiedică părțile a stabili o clauză
penală – stipulatio poenae – pt. garantarea
executării obligației și pt. o ante-evaluare a
14

virtualului prejudiciu contractual.

- Convergentia maxima: la obligațiile bănești, creditorii n-au obligația
de-a proba dobânzile (le stabilește legea, diferențiat pentru actele
de comerț față de împrumuturile între persoane fizice, după
principiul talmudic și roman: Plus valet pecunia mercatoris quam
non mercatoris; mai gravă este neexecutarea între comercianți...)
- Convergență parțială cu dreptul lui Justinian = interzis, în principiu,
anatocismul (capitalizarea dobânzilor pt. a produce alte dobânzi:
C.c.n. + C.c.r. or., 1089-1090);
- Convergență totală cu dreptul roman clasic = permis anatocismul
praeteritii temporis (convenția vizând dobânzile ce-au depășit
minimum un an, deci trecute), și prohibit anatocismul praeteritii
futuri (vizând dobânzile viitoare).

15
4) – Efectele eventuale:
A)- novațiunile (solutio dotis - darea în plată);
B)- trimiterea în posesie
C)- garanțiile următoare:
- a) hypotheca;
- b) pignus;
- c) cautio.
CONVERGENTIA:
- Constantin a abrogat lex comissoria (gaj asupra imobilelor = periculos pt. debitorii
insolvabili);
- Justinian (Codex) a menținut abrogarea constantiniană;
- Napoleon (Cod, a. 2088) a menținut prohibiția vizând lex comissoria:
17

- România = o lege din 1931, reluată în Codul civil originar prohibă lex comissoria.