An 14 C 1

PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI

DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA EXERCIŢII INIŢIATICE SIMPLE PENTRU
TREZIREA ŞI DEZVOLTAREA CLARVIZIUNII ÎN VEDEREA
OBSERVĂRII AUREI
BIOENERGETICE
(continuare la cursul nr. 48, An 13)
Dacă persoana observată are, în mod brusc, o trăire puternică, aura sa, iniţial liniştită
şi relativ stabilă din punctul de vedere al formei şi al culorilor, va fi deodată
„străpunsă" şi inundată de o altă culoare şi formă, corespunzătoare stării sale
emoţionale intense. Apoi, după ce trăirea nu mai este atât de intensă, aura persoanei
respective îşi recapătă înfăţişarea sa obişnuită. Durata acestor schimbări variază de la
un individ la altul şi depinde de anumiţi factori. Dacă persoana nu-şi exteriorizează
deloc sentimentul, culoarea specifică acestei trăiri va rămâne în aură - la început
puternică, apoi din ce în ce mai estompată - până când acest sentiment va fi exprimat.
Dacă îşi exteriorizează imediat, măcar în parte trăirea, această atitudine va determina o
izbucnire spontană de benzi luminoase care au culori ce sunt asociate acelei trăiri.
Culorile şi formele specifice unei emoţii intense pot „exploda" rapid, declanşând
descărcări subtil-energetice impresionante, pentru a dispărea apoi aproape imediat din
câmpul nostru auric. Dacă starea de rezonanţă cu respectiva trăire nu mai este
întreţinută, iar noi pur şi simplu nu o mai evocăm, culorile şi formele astrale specifice
acesteia se pot estompa lent după o perioadă de timp care variază de la câteva minute
până la câteva săptămâni. Aceste frecvenţe, apărute ocazional în sfera trăirilor noastre
psihice şi mentale, pot fi caracterizate de culori subtile mai intense faţă de fondul
general auric sau, dimpotrivă, pot fi mascate de celelalte culori şi forme ale câmpului
nostru auric astral fundamental. Unele forme şi culori aurice astrale, astfel impregnate
în aură, prin forţa unor experienţe şi trăiri deosebit de intense, pot rămâne în câmpul
nostru subtil chiar şi ani de zile. Prin urmare, aceste experienţe de clarviziune
astrală ne permit să înţelegem şi mai clar, într-un mod direct, faptul că fiecare gând,
fiecare sentiment, fiecare experienţă personală
creează întotdeauna un efect şi determină o modificare vibratorie în aura noastră. O
parte dintre aceste efecte pot rămâne impregnate, la nivel de germene sau
potenţialitate, pentru totdeauna în aura noastră. Acestea nu sunt altceva decât acele
reziduuri şi tendinţe psihice şi mentale pe care ştiinţa milenară YOGA le numeşte
SAMSKARA-uri şi VASANA-e. Ele nu pot fi eliminate complet decât printr-o
practică yoga adecvată şi perseverentă care conferă o ardere profundă a
condiţionărilor noastre KARMA-ice. Atunci când realizăm tehnici de PRANAYAMA
şi, de asemenea, atunci când cântăm, aura noastră se extinde şi străluceşte mai intens,
în special în zona pieptului. De
exemplu, în cazul în care cântăm melodii armonioase pe o scenă, în faţa unui public,
fulgere subtile strălucitoare de un albastru-violet irizat izbucnesc de fiecare dată când
inspirăm înainte de a începe să rostim un nou vers al melodiei. Pe măsură ce
spectatorii devin mai atenţi, aura lor se dilată şi fuzionează exact pe frecvenţele de
vibraţie corespunzătoare trăirii pe care cântăreţul o generează. Arcuri mari de lumină
subtilă sunt emise de către cântăreţ şi se îndreaptă către auditoriu şi astfel, mai ales în
cazul unei interpretări de succes, care stârneşte din plin interesul şi admiraţia
celorlalţi, cele două aure (a cântăreţului şi aura unificată a publicului) fuzionează.
Astfel, datorită stării de sintonanţă care survine atunci când sentimentele artistului
sunt profund şi integral împărtăşite de către spectatori, se creează în mod sinergie
forme şi culori subtile comune. La sfârşitul cântecului sau al spectacolului, aceste
forme se separă, fiind întrerupte de aplauze, care acţionează ca o veritabilă „radieră"
psihică. Ele şterg „pânza" aurică creată anterior, lăsând-o liberă pentru următoarea
creaţie sau manifestare artistică. Atât cântăreţul, cât şi spectatorii sunt energizaţi prin
absorbirea energiei subtile generate de acea muzică, ce evocă diferite armonii şi
rezonanţe specifice la care aceştia se acordează. În cazul în care muzica generează o
stare de rezonanţă benefică, înălţătoare, o parte din această energie va fi interiorizată şi
chiar somatizată. Astfel, ea poate ajunge chiar să spargă blocajele energetice şi să
elimine rapid tensiunile existente în corpul fizic. Aceasta este de altfel şi cauza subtilă
a eficienţei muzicoterapiei. O altă parte a energiei induse va fi folosită pentru
receptarea şi mai profundă a următoarei creaţii muzicale.
Când o persoană vorbeşte pe o temă cu caracter spiritual sau despre un subiect
preferat, de natură profund benefică, aura sa se extinde foarte mult şi devine galben-
aurie, cu irizări argintii-aurii sau albăstrui. Şi în acest caz apare acelaşi fenomen între
vorbitor şi spectatori, dar de data aceasta accentul este pus (şi, prin urmare, este
stabilită rezonanţa) la nivelul energiilor mentale elevate, care ne apar în plan astral ca
fiind de culoare galben-auriu sau albastru. După conferinţă, aura vorbitorului rămâne
mult expansionată o anumită perioadă de timp, deoarece el continuă să fie încă
însufleţit de discursul său înălţător şi de transfigurarea celor care l-au urmărit cu multă
atenţie. Astfel, putem spune că în acest caz a avut loc un sui-generis transfer mutual
de „conştiinţă" subtil-energetică. Acum, o parte dintre spectatori, mai ales cei care l-au
ascultat într-o stare de maximă deschidere empatică, vibrează auric la unison cu el şi
manifestă un nivel energetic mult mai înalt care poate fi perceput în plan subtil printr-
o expansionare şi elevare a culorilor aurice. De exemplu, în cazul unei persoane care
este pasionată de domeniul pedagogiei, cei care o ascultă vor „împrumuta" sau, altfel
spus, vor prelua prin rezonanţă anumite energii specifice aurei sale, care în acest caz
au în general culoarea subtilă roz-cafeniu. Acest fenomen auric rezonant prin
intermediul căruia se receptează, de exemplu, un mesaj înălţător are loc întotdeauna
printr-un proces de elevare a frecvenţei dominante de vibraţie a aurei proprii la nivelul
artistului sau la nivelul celui care ţine conferinţa, urmată după aceea de o inducţie
armonioasă a energiilor elevate specifice ale aurei acestuia în aura celor care îl ascultă.
Dragostea adevărată străluceşte în multe culori subtile. Uneori ea poate fi obiectivată
la nivel auric printr-o minunată nuanţă trandafirie. Alteori, ea are irizări aurii.
Sentimentele înălţătoare sunt caracterizate şi ele la nivel auric de nuanţe diferite:
albastru senin pentru cel care rosteşte adevărul,
o nuanţă purpuriu-violet sau galben-auriu pentru o fiinţă care este în mod autentic
spirituală şi o nuanţă auriu deschis pentru fiinţele ce manifestă adesea stări de puritate.
Cel mai adesea, oamenii au în aură exact curenţi subtili care sunt similari şi care
corespund, în spectrul de vibraţie al lumii fizice, culorilor preferate de ei pentru
îmbrăcăminte. De exemplu, o femeie care conducea un curs de terapii psihodinamice
(terapie compusă din exerciţii fizice inspirate din practica milenară yoga, care îi ajută
pe practicanţi să se concentreze asupra interiorizării şi exteriorizării sentimentelor
proprii, pentru a înţelege astfel mai bine psihodinamica lor) adora culoarea verde şi
prefera să poarte de obicei haine de această culoare. Curentul subtil verde este asociat,
aşa cum ştim, cu starea de sănătate fizică şi psihică şi, de asemenea, cu munca de
vindecare pe care terapeuta o realiza. Un alt exemplu este cel al unui bărbat care
manifesta la nivel auric, în mod predominant, curentul subtil liliachiu şi, tocmai din
acest motiv, el prefera să poarte aproape întotdeauna cămăşi de această culoare.
Nuanţa lui preferată se corelează în acest caz perfect cu sentimentele sale de iubire şi
cu blândeţea sa.
Putem continua aceste exemple sugestive cu cel al unei femei care se preocupă intens
de posibilitatea de a-şi mări energia subtilă a câmpului auric pentru a deveni în acest
fel o femeie cât mai fascinantă şi mai atrăgătoare, o SHAKTI cât mai aproape de
perfecţiune. Datorită autotransfigurării sale repetate, aura sa ajunge să cuprindă o
multitudine de culori vii, intense şi armonioase, dintre care unele coboară în zona lui
SWADHISTHANA CHAKRA, într-o mişcare fluidă, pentru a se ridica apoi din nou,
în efluvii, spre centrii superiori, în special la nivelul lui
VISHUDDHA CHAKRA.
Când o femeie rămâne însărcinată, câmpul ei auric se extinde şi devine mult mai
luminos, în special în zona abdomenului. ... _ „ _____
Acestea sunt doar câteva exemple sugestive, menite să ne impulsioneze în demersul
nostru transformator de dinamizare a capacităţii de clarviziune aurică, exemple ce ne
arată felul în care câmpul uman de energie subtilă aurică este legat intrinsec de tot
ceea ce se petrece la nivel fizic, psihic şi mental, de toate atitudinile, obiceiurile,
preocupările şi gândurile noastre.
Modalităţi simple şi eficiente de purificare a ambianţei subtile
Aura noastră este profund influenţată de ambianţa subtilă în care ne aflăm. Din acest
motiv, vom prezenta sintetic câteva modalităţi simple şi eficiente de purificare a
ambianţei subtile:
- plante sau substanţe recunoscute pentru forţa lor de purificare şi dinamizare benefică
a ambianţei: busuiocul (purifică ambianţa de energii malefice subtile), menta (creează
o stare de prospeţime şi puritate), tămâia;
- cristale şi, în general, obiecte care emană sau întreţin un câmp de energie subtilă
benefică;
- formele armonice (piramide create folosind Numărul de Aur);
- muzica şi acordurile sonore elevate;
- meditaţii şi în special LAYA YOGA;
- practica spirituală yoga, în general;
- fuziunile amoroase cu continenţă realizate cu iubire şi transfigurare;
- binecuvântarea locului respectiv.
FELUL ÎN CARE SUNT PERCEPUTE LA NIVEL AURIC FURIA ŞI ALTE
EMOŢII
NEGATIVE
Aşa cum am mai precizat, un om furios are cel mai adesea o aură dominată de
curentul subtil roşu-închis, murdar (în limbajul popular există chiar expresia „roşu de
furie"). Atunci când este exteriorizată, energia furiei sau a supărării ţâşneşte din aura
sa, fiind percepută, la nivel subtil, sub forma unor fulgere sau sfere. În continuare,
vom analiza cazul mai neobişnuit dar foarte semnificativ al unei fete care trăia
preponderent sentimente de pesimism şi dezamăgire. Deşi lăuntric ea era cuprinsă de
aceste sentimente negative, nu îşi exterioriza deloc supărarea şi durerea. O pată roşie
întunecată emana la nivel subtil din regiunea gâtului său şi se îndepărta1 încet,
exteriorizându-se lent. La un moment dat, când cineva a făcut un comentariu dureros
la adresa ei, pata formată din curentul subtil roşu întunecat a avut o traiectorie opusă,
îndreptându-i-se direct spre inimă. Când i-a atins inima, fata respectivă a început să
plângă. Plânsul nu a avut însă un caracter catartic, purificator, ci exprima mai degrabă
autocompătimire. Această reacţie s-ar putea interpreta la nivel subtil prin faptul că fata
s-a „autoînjunghiat" cu propria ei supărare.
Sentimentul de teamă se obiectivează adesea în aură printr-o nuanţă subtilă albicios-
cenuşie. Acest curent subtil inferior este neplăcut la vedere şi uneori este asociat cu un
„miros" subtil respingător.
Invidia este percepută în aură cel mai adesea având culoarea subtilă verde-închis,
murdar. Din acest motiv există chiar în popor expresia „a fi verde de invidie". Această
energie perturbatoare generează în plus senzaţia tactilă subtilă de „lipicios".
Tristeţea se traduce la nivel auric printr-un curent subtil cenuşiu-închis şi conferă
senzaţia de greutate. Exact astfel sunt reprezentaţi uneori, în desenele animate,
oamenii trişti, care au desenaţi nori întunecaţi deasupra capetelor lor şi care par efectiv
împovăraţi de greutatea acestora.
Frustrarea şi iritabilitatea vor genera, cel mai adesea, tonuri subtile de roşu-închis
maroniu. Totuşi, aceste stări pot fi cel mai uşor identificate la nivel auric mai ales prin
vibraţiile perturbatoare şi prin formele neregulate şi agresive ale câmpului subtil de
energie al omului respectiv. În virtutea fenomenelor inerente de rezonanţă ocultă care
se declanşează atunci, acestea cauzează senzaţii foarte neplăcute în aurele celor din jur
(în cazul în care aceste fiinţe mai păstrează încă şi ele, la nivel auric, frecvenţele
inferioare ale frustrării şi iritabilităţii). De obicei, în asemenea situaţii, prietenii,
colegii sau rudele unei astfel de persoane reacţionează inconştient la starea acesteia,
urmărind să o determine să-şi exprime direct sentimentele negative, de care aceştia s-
ar putea apăra mult mai bine în cazul în care ar fi exprimate direct. De exemplu, cei
din jurul său îi pun întrebarea: „Eşti supărat?", iar cel întrebat răspunde furios: „Nu!"
Totuşi, chiar şi în urma unui astfel de dialog, care pare a fi absurd şi lipsit de o
finalitate creatoare, o parte din tensiunea negativă existentă în aură se eliberează.
EFECTELE DROGURILOR ASUPRA AUREI
Drogurile, cum ar fi LSD, marijuana, cocaina şi alcoolul, afectează culorile
strălucitoare ale aurei, schimbându-le treptat într-un „mucus eteric", fenomen care se
produce de altfel şi în stările
grave de boală. Acesta reprezintă un motiv în plus, pentru cei care practică yoga, să nu
recurgă niciodată la utilizarea drogurilor. De exemplu, în urma unei investigaţii aurice,
un clarvăzător a remarcat în cazul unei persoane care obişnuia să inhaleze pe nas
cocaină, faptul că acesta prezenta la nivel auric mult mucus eteric gri lipicios în partea
dreaptă a feţei şi a capului, în timp ce partea stângă rămăsese aproximativ curată.
Persoana respectivă a recunoscut ulterior că foloseşte preponderent nara dreaptă
pentru a inhala drogul.
Aura unui bărbat care a consumat LSD şi a băut mult alcool evidenţiază, cel mai
adesea, pete de culoare subtilă verde-murdar care se mişcă uşor în jos, către centrii
inferiori de forţă, generând o dominantă la nivelul lui MULADHARA CHAKRA, şi
se sedimentează aici, corelându-se din punct de vedere al frecvenţelor de vibraţie cu
sentimentele sale refulate de furie, invidie şi durere. Dacă o asemenea persoană
decăzută ar putea, prin forţa unei voinţe puternice şi prin discernământ, să se detaşeze
de toate aceste sentimente şi tendinţe degradante, să înţeleagă de unde provin, să le
obiectiveze cu luciditate şi apoi să se elibereze de ele, atunci curenţii subtili din aura
sa ar deveni cu siguranţă mai clari şi mai luminoşi, iar tonurile inferioare de gri ar fi
eliminate definitiv din aura sa. Dar, din cauza fenomenelor intense de contaminare
aurică, asemenea persoane îşi creează o veritabilă dependenţă faţă de substanţele ce
produc aceste efecte nocive în aura lor. Din acest motiv, ele trebuie să urmeze un
tratament îndelungat care constă într-o curăţare subtilă a mucusului eteric ce a fost
creat în acest mod insidios, înainte de a se putea ridica ele însele la un nivel subtil de
vibraţie a energiei aurice şi la stări de conştiinţă suficient de înalte pentru a-şi eleva
sentimentele şi pentru a îndepărta astfel tendinţele mentale negative care le creează
atracţia către droguri şi le anulează voinţa.
„GREUTATEA" APARENTĂ A AUREI
Într-un alt exemplu, oferit de un alt clarvăzător autentic, aura unui individ care a
consumat, timp de mai mulţi ani, LSD şi marijuana, a fost percepută ca având global
culoarea subtilă verde-murdar. Acest obicei nefast lăsase o urmă în aura sa, în special
în partea din dreapta a capului. În acest caz, sfera de culoare verde murdar asociată
acestor tendinţe inferioare părea chiar să aibă o anumită greutate, deoarece persoana
îşi ţinea aproape întotdeauna capul înclinat în partea opusă, ca şi cum ar fi vrut astfel,
în mod inconştient, să contrabalanseze „greutatea" formaţiunii aurice negative care se
formase. Pata a putut fi observată mereu în aceeaşi poziţie, săptămâni de-a rândul.
Când i s-a atras atenţia asupra acestui fapt, el a reuşit să-şi dea seama de fenomen,
conştientizându-şi tendinţa de a ţine mai mereu capul înclinat. Pentru a îndepărta însă
această formaţiune aurică negativă, el a trebuit să renunţe definitiv şi total la droguri.
Ulterior, el a început să-şi purifice câmpul auric prin vizualizări creatoare şi HATHA
YOGA. Pe lângă acestea, el a recurs la perioade de post alimentar (minim 2 zile pe
săptămână) şi la o dietă purificatoare bazată pe o hrană lacto-vegetariană de
predominanţă YANG. După aceasta, el a putut să-şi întărească mult mai uşor voinţa şi,
implicit, câmpul energetic, reuşind astfel să-şi elimine treptat, receptivitatea morbidă
şi să risipească apoi total acel reziduu auric acumulat.
= VA URMA =
An 14 C 2
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
„GREUTATEA" APARENTĂ A AUREI
(continuare la cursul nr. 1, An 14)
Un alt exemplu foarte interesant în care a putut fi identificată „greutatea aparentă"
aurică ce corespunde unei formaţiuni de „mucus" eteric îl reprezintă cazul unei femei
care, timp de mulţi ani, fusese considerată de către toţi cei care o cunoşteau drept o
persoană amabilă şi „de treabă", însă, la un moment dat, ea a încetat să mai fie
„drăguţă" şi politicoasă cu ceilalţi. Eliberându-şi tensiunile acumulate în urma unei
vieţi pline de frustrări, a devenit foarte furioasă şi agresivă. În timpul unei şedinţe de
psihoterapie, ea a aruncat cu scaunele prin cameră, a călcat în picioare cutia de
şerveţele, rupând-o apoi în bucăţi, dar după această criză a plecat în final din cabinet
simţindu-se eliberată de tensiuni şi mult mai liniştită. Totuşi, în săptămâna următoare
a devenit foarte tensionată şi retrasă, iar la următoarea şedinţă de psihoterapie a acuzat
o durere teribilă de cap. Se mişca încet, cu grijă, ridicându-şi umerii ca şi cum ar fi
purtat o povară pe cap. Atunci un clarvăzător care asista la aceste şedinţe de tratament
a putut observa, la nivel subtil, o sferă de „mucus" eteric aflată în zona din creştetul
capului. Această energie negativă condensată era acumulată în aură de fiecare dată
când persoana se înfuria. Ea rămânea „atârnată" în câmpul energetic al persoanei
respective, amplificându-se pe măsură ce acest comportament se repeta.
Fenomenul eliberării, la nivel auric, de „toxine subtile" este bine cunoscut de către
energoterapeuţi. Un flux puternic de bioenergie purificatoare poate să elibereze
asemenea obstacole şi tensiuni lăuntrice. Astfel, se elimină atât impurităţile subtile
sau, altfel spus, toxinele aurice, cât şi toxinele din ţesuturile corpului fizic. Uneori, în
urma unui asemenea proces purificator, mai ales dacă energia vehiculată de
energoterapeut este puternică, oamenilor trataţi li se face „rău". Acest fenomen firesc
de purificare energetică, urmat de stări de leşin, poate fi constatat de asemenea şi la
unele persoane care participă la primele cursuri de YOGA sau la meditaţiile realizate
în spirală
YANG.
În procesul vindecării prin metode psihoterapeutice, femeia din exemplul nostru
încetase să mai fie violentă, dar acum manifesta un comportament mai degrabă
masochist, de autopedepsire. I s-a sugerat să înceapă să practice HATHA YOGA.
Când ea a început să îşi aplece cât mai mult trunchiul în faţă, pentru a realiza
PADAHASTASANA, sfera subtilă de mucus eteric s-a deplasat şi ea în jos,
extinzându-se efectiv până la podea. Sfera părea să se întindă sub propria sa greutate
eterică şi a devenit un ovoid a cărui extremitate ajunsese la o depărtare de aproximativ
1 metru distanţă de ea. Datorită acestei formaţiuni aurice, femeia continua să se aplece
în faţă, parcă împinsă de ceva. Apoi „mingea" de mucus eteric a revenit spre capul ei,
ca trasă înapoi de un elastic. La sfârşitul uneia dintre primele şedinţe de HATHA
YOGA, sfera de mucus eteric deja se „spărsese", dar nu dispăruse încă în totalitate, iar
energiile nocive care anterior o alcătuiau se împrăştiaseră acum într-un strat subţire în
întreaga sa aură, în jurul trupului ei. Durerea de cap dispăruse. După câteva săptămâni,
timp în care persoana a practicat zilnic tehnici adecvate de HATHA YOGA, a putut fi
îndepărtat şi eliminat definitiv întregul strat de mucus din aura acesteia.
EXPERIMENTE INIŢIATICE SIMPLE PENTRU A SIMŢI GREUTATEA
APARENTĂ A CÂMPULUI DE ENERGIE AURICĂ
Ne vom aşeza pe un scaun, cu spatele drept. Consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod
integral şi necondiţionat, fructele acestui experiment spiritual. Stabilim în prealabil ca
doi colegi de la cursul de yoga să rămână în picioare, de o parte şi de cealaltă a
noastră. La un anumit semnal, ei vor urmări să ne ridice în acelaşi moment, drept în
sus, apucându-ne simultan de braţe, având grijă să nu ne legene într-o parte sau în alta.
Pentru început, ne vom concentra mental, timp de minim 5 minute, pentru a proiecta
în mod ascendent fluxul nostru de energie aurică. Vom realiza acţiunea conştientă
volitivă de ascensiune, UTKSHEPANA, a energiei de la nivelul tuturor centrilor de
forţă, pe care o vom focaliza la nivelul lui SAHASRARA, mentalizând astfel că
energia noastră se îndreaptă în sus. Ne vom concentra apoi energia către zona de
deasupra creştetului capului. Când vom simţi că am realizat această proiecţie
ascensională în care am angrenat şi energia subtilă UDANA VAYU, le cerem
colegilor să ne ridice. Vom sesiza cât de uşor le va fi atunci să realizeze acest lucru.
Apoi, în faza a doua a acestui experiment, ne vom imagina că din zona perineului
(zona de proiecţie în plan fizic a lui MULADHARA CHAKRA) şi din tălpi ne cresc
rădăcini adânci care se înfig în pământ. Ne concentrăm asupra legăturii energetice
puternice pe care o avem cu pământul. Angrenăm totodată suflul descendent, APANA
VAYU, şi ne focalizăm energiile la nivelul lui MULADHARA CHAKRA. Realizăm
acţiunea conştientă, volitivă, de coborâre, APAKSHEPANA, a energiilor fiinţei
noastre la nivelul lui MULADHARA CHAKRA. În continuare, le vom cere din nou
celor doi colegi să ne ridice. Diferenţa de greutate se va sesiza net, de această dată
fiindu-le mult mai greu să ne ridice.
Putem continua acest exerciţiu de mai multe ori, fără să le spunem colegilor în
prealabil, pentru a nu-i sugestiona, cu ce tip de energie (ascendentă sau descendentă)
vom opera. În felul acesta vom putea să intuim, de asemenea, ce se produce în cazul
SIDDHI-urilor corespondente care ţin de controlul acestor energii subtile şi care
conduc fie la starea de levitaţie (LAGH1MA), fie la acel SIDDHI care face ca trupul
fiinţei umane să devină „greu precum un munte" (GARIMA).
FORMELE-GÂND DIN AURĂ ŞI CORELAŢIA LOR CU ŞABLOANELE
NOASTRE
MENTALE
Clarvăzătorii înzestraţi cu o putere de pătrundere mentală excepţională şi cu o
capacitate de înţelegere mult mai profundă decât cea obişnuită au observat un
fenomen pe care l-am putea denumi
„spaţiile dinamice ale realităţii noastre subtile virtuale". Aceste sui-generis spaţii
subtile ar putea fi analizate prin metode care sunt similare celor utilizate în topografie,
unde un „domeniu" dat conţine un set de caracteristici ce definesc legile şi operaţiile
matematice care sunt posibile în cadrul acelui domeniu.
În universul nostru psihomental, putem spune că există în mod analogic „spaţii ale
realităţii noastre subtile virtuale" sau, altfel spus, „sisteme de credinţă şi mentalităţi"
care conţin în ele însele şi sunt formate din grupuri de idei şi, în mod corespunzător,
forme-gând proprii, ce sunt asociate cu concepţiile noastre, corecte sau greşite, despre
realitate. Toate acestea ne definesc, în ultimă instanţă, sistemul de valori şi întreaga
noastră viziune asupra lumii. În mod corespunzător, fiecare formă-gând conţine, la
rândul ei, într-o manieră implicită, propriile definiţii sau concepţii care ne structurează
viziunea noastră interioară cu privire la anumite aspecte ale existenţei. De exemplu, în
cazul unei femei frustrate, care a suferit o decepţie în dragoste, vor fi prezente din
abundenţă idei de genul: „Toţi bărbaţii sunt răi"; „Dragostea înseamnă slăbiciune";
„Trebuie să te stăpâneşti tot timpul şi să nu le arăţi celorlalţi că iubeşti" etc., care se
vor manifesta toate, în aura sa, prin diferite forme-gând dizarmonioase şi care se vor
structura într-un „spaţiu al realităţii sale subtile".
În timp ce ne confruntăm cu diferitele experienţe cotidiene şi reacţionăm la acestea
într-un mod specific, propriu personalităţii noastre, noi trecem, din punct de vedere
lăuntric, prin diferite asemenea „spaţii subtile" ale realităţii proprii, spaţii aflate în
corespondenţă precisă cu nivelul nostru de conştiinţă. Aceste spaţii interioare sunt
generate, de fapt, de un ansamblu de forme-gând care au frecvenţe de vibraţie
apropiate şi care formează structuri energetice stabile în aura noastră. Astfel, lumea
este percepută de către noi în mod distinct din perspectiva fiecăruia dintre aceste
„spaţii ale realităţii subtile" în care conştiinţa noastră individuală pătrunde în mod
succesiv. Aceste structuri lăuntrice astrale ar putea fi comparate cu nişte ochelari care
au lentile de diferite culori, prin intermediul cărora noi vedem nuanţat lumea
exterioară.
Prin urmare, aceste forme-gând complexe conţin energie şi sunt realităţi obiective,
vizibile în plan subtil, care radiază lumini colorate de diferite nuanţe şi intensităţi.
Intensitatea şi forma lor reprezintă o expresie astrală a energiei mentale corespondente
şi reflectă importanţa pe care persoana respectivă o acordă sistemului ei de gândire.
Formele-gând sunt create, edificate şi menţinute în aură de către posesorii lor prin
însuşi procesul obişnuit al gândirii. Aşa cum am mai precizat, cu cât gândurile noastre
sunt mai clare, mai precise, mai limpezi, cu atât forma lor este mai bine definită.
Natura şi intensitatea emoţiilor asociate gândurilor noastre dau la rândul lor culoare,
intensitate şi forţă formelor-gând corespondente. Gândurile pot fi pe deplin conştiente
sau se pot menţine doar la limita dintre mentalul conştient şi subconştient. De
exemplu, o formă-gând distructivă se poate naşte menţinând, adeseori în mod
obsedant, un gând aberant de genul „O să mă părăsească iubitul (iubita)." în mod
evident, acest gând este expresia unei stări egotice, adesea inconştiente, de frică. În
această situaţie, forma-gând va acţiona la nivel subtil ca şi cum acest aspect este deja
pe cale să aibă loc. Cel care gândeşte astfel va declanşa energii care vor hrăni constant
şi vor amplifica forma-gând corespunzătoare. Aceasta va produce la rândul ei efecte
negative în aura fiinţei iubite şi va declanşa chiar consecinţele nefaste respective, pe
care fiinţa iubită le va prelua inconştient (datorită
interacţiunilor aurice deosebit de puternice care există între cei doi). Apoi ea va avea
tendinţa să se conformeze acestui gând puternic. Astfel, chiar dacă până atunci nu
avusese intenţia să îşi părăsească fiinţa iubită, acum va resimţi din ce în ce mai
puternic impulsul să o facă, deoarece se va afla sub influenţa energiilor-gând
distructive declanşate de aceasta prin repetare obsesivă. Astfel, câmpul energetic al
respectivei forme-gând va afecta treptat, într-un mod profund negativ, întregul câmp
auric al persoanei care o emite. Prin infestarea aurică pe care o va genera, această
formă-gând va avea, ea însăşi, ca efect, cel mai adesea, îndepărtarea fiinţei pe care o
iubeam, dar de care ne ataşasem. Totodată, ea va face să se insinueze într-un mod
stupid o teamă penibilă de a nu fi părăsiţi, teamă care va rămâne în continuare în aura
noastră şi va bloca într-o mare măsură orice tentativă ulterioară de a stabili o relaţie
profundă de iubire cu o fiinţă de sex opus. Cu cât această formă-gând negativă devine
mai puternică prin energizarea ei constantă, realizată conştient sau inconştient, cu atât
va avea loc mai repede despărţirea de care ne-am temut. În povestirea binecunoscută a
„drobului de sare", acesta este o expresie simbolică a temerilor obsesive de genul celei
despre care am vorbit, temeri care nu au doar expresii simbolice, ci sunt chiar
manifestate în mod concret în aura noastră astrală.
Formele-gând sunt, într-un mod atât de natural, o parte din personalitatea noastră,
încât, de obicei, noi nici nu le observăm, nefiind conştienţi de ele. Unele încep să se
formeze încă din copilărie şi se bazează iniţial pe tendinţele, experienţele şi gândurile
noastre din acea perioadă a vieţii, care sunt integrate apoi într-un mod stabil şi profund
în personalitatea noastră. Ele sunt ca un sui-generis bagaj suplimentar apăsător pe care
îl cărăm în mod inutil, fără a-i observa efectul, care este de fapt foarte puternic pentru
noi. Aceste ansambluri de forme-gând similare sau sisteme de credinţă ce creează
„spaţii dinamice ale realităţii noastre subtile" au multe efecte, adeseori nebănuite,
asupra universului nostru interior şi exterior.
Dar, deoarece aceste forme-gând nu sunt totuşi adânc înrădăcinate în inconştient, ci se
află la „marginea" conştientului, ele pot fi sublimate, eliminate sau transcense cu
destul de multă uşurinţă prin intermediul diferitelor metode dintre care cele mai
eficiente sunt anumite tehnici posturale, ASANA-e, tehnici de control al suflului
subtil, PRANAYAMA, şi meditaţii care au ca efect trezirea şi dinamizarea intensă a
lui AJNA CHAKRA. Astfel se poate obţine o ardere rapidă a condiţionărilor
KARMA-ice sau, altfel spus, o resorbţie a acestor forme-gând negative. Atunci când
formele-gând respective sunt aduse la nivelul domeniului conştient, prin
conştientizarea lucidă şi detaşată a sentimentelor psihice asociate lor, se produce o
eliberare sau, cu alte cuvinte, o detaşare profundă de condiţia individuală, strict
egotică, cu care ne identificam total până acum. Astfel, se obţine o transformare
profund benefică (şi implicit o expansiune şi purificare foarte intensă a aurei astrale).
Înţelegerea acestui proces ne permite de asemenea să obţinem o viziune mult mai
clară asupra fenomenelor şi, realităţilor de natură mentală din care se „întrupează" la
nivel astral formele-gând. Atunci când conştientizăm, vizualizăm sau, altfel spus,
obiectivăm cu luciditate şi detaşare şi în final eliminăm respectiva formă-gând falsă
(să nu uităm că aceasta se bazează cel mai adesea pe o raţiune şi o logică formate
adeseori încă din copilărie), ea va putea fi înlocuită cu o viziune matură, clară, asupra
realităţii, ceea ce conduce apoi, în mod firesc, la apariţia unor experienţe şi viziuni
profund spirituale cu privire la viaţă şi existenţă.
La unele persoane, aceste forme-gând se întrepătrund cu multe altele de frecvenţe
vibratorii oarecum similare dar nu identice. Tocmai din acest motiv, conştiinţa
persoanei este rareori cufundată total într-un astfel de „spaţiu psihic" auric, ea fiind
conştientă sau măcar semiconştientă şi de alte forme-gând proprii (în caz contrar, ea
va ajunge să trăiască stări obsesive). Această distributivitate a atenţiei şi multiplă
potenţare a vieţii noastre psihice face ca fiinţa umană să îşi menţină un grad înalt de
integrare în viaţa cotidiană.
Pe de altă parte, în cazul unor persoane care se află într-un stadiu evolutiv inferior sau
care au grave probleme psihice, acestea se pot cufunda total sau aproape total într-un
asemenea „spaţiu virtual al realităţii sale subtile" sau pot translata rapid dintr-unul în
altul, fără a fi conştiente de legăturile care există între acestea două. Într-o astfel de
situaţie, este foarte posibil ca fiinţa umană respectivă să nu fie în stare să integreze în
mod armonios sau să înţeleagă semnificaţia fluxului dinamic al propriei sale vieţi.
Astfel, ea va trăi în confuzie, mai ales când anumite tendinţe psihomentale inferioare
cronice, care se repetă ciclic, sunt declanşate într-un mod instinctiv. Atunci, datorită
ataşamentelor sale excesive, fiinţa umană în cauză poate ajunge să fie prinsă într-un
veritabil flux secvenţial automat de tendinţe aurice care i se va părea aproape
imposibil de controlat. În felul acesta, ea va trece, precum un calculator în care se
rulează un program, de la un gând la altul, de la o emoţie la alta (care pot fi adesea
contradictorii). Ceea ce caracterizează în primul rând aceste trăiri este faptul că fiinţa
umană se află într-o stare de receptivitate inferioară, în care rămâne în mod inevitabil
înlănţuită, fiind incapabilă să se elibereze din acest cerc vicios până când nu se
consumă întreaga experienţă. Aceste energii se acumulează în aură datorită gândurilor
şi tendinţelor psihice inferioare şi, la un moment dat, ajung să aibă suficientă forţă
pentru a depăşi cenzura pe care voinţa conştientă o impune. Despre astfel de momente
fiinţa umană respectivă poate spune: „Parcă am fost luat pe sus" sau „Parcă pur şi
simplu nu mai eram eu." În realitate, în cele mai multe dintre situaţii nu este vorba
despre o posedare sau, altfel spus, despre o entitate sau forţă exterioară care să o
domine, ci de acumularea în exces în aură a unei energii inferioare, prin intermediul
unui proces de genul celui descris anterior. Aceste tendinţe aparent inexplicabile
pentru persoana care le trăieşte dispar numai după ce energia care le-a generat se
consumă complet în manifestarea propriu-zisă, care cel mai adesea provoacă mari
suferinţe. De-abia atunci fiinţa umană respectivă poate păşi către o nouă etapă
caracterizată de o viziune diferită asupra realităţii, şi aceasta numai fiindcă acţiunea
ciclică a formei-gând şi-a epuizat toată energia, într-un mod similar se petrece şi în
cazul acumulărilor KARMA-ice. Efectele specifice încetează doar atunci când energia
KARMA-ică ce corespunde acestora ajunge să fie complet consumată.
Acest proces care ţine de condiţia limitată a fiinţei umane poate fi transcens prin
operarea la nivelul lui AJNA CHAKRA. În felul acesta, datorită stării de luciditate şi
detaşare, fiinţa umană nu se mai identifică cu diferitele fluctuaţii şi condiţionări
mentale, ceea ce conduce în mod spontan şi firesc la arderea acestor acumulări
energetice KARMA-ice. În cazul unei fiinţe umane obişnuite, după ce a ieşit dintr-o
astfel de criză (prin epuizarea acelor energii), ea nu va şti cum a depăşit pentru
moment această tendinţă ciclică repetitivă şi, de aceea, va fi incapabilă să se opună şi
să se „extragă" conştient dintr-un alt episod asemănător, cu o altă ocazie. Pe de altă
parte, în cazul unui iniţiat aflat pe o cale spirituală autentică, acesta va recurge la
diversele modalităţi pe care le are la
dispoziţie pentru a atinge starea de martor lucid şi detaşat al respectivei situaţii, în care
nu se va mai implica în mod egotic, ceea ce îi va permite să iasă din aceste veritabile
„închisori" lăuntrice. De aceea, tradiţia taoistă afirmă că suntem victimele propriilor
noastre „adevăruri", deoarece adeseori, atunci când ele nu mai reprezintă trăiri
inspiratorii directe, ci s-au „împietrit" în concepţii şi mentalităţi rigide, ele ne pot
„întemniţa" în propria noastră viziune, „colorând" pentru noi realitatea exterioară.
Existenţa acestor nenumărate tendinţe lăuntrice limitatoare sau „spaţii dinamice ale
realităţii noastre subtile virtuale" constituie baza ezoterică a teoriei iniţiatului
Qurdjieff cu privire la personalităţile noastre multiple, ce ajung să se suprapună peste
fiinţa noastră reală, precum nişte măşti.
= VA URMA =
An 14 C 3
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA FORMELE-GÂND DIN AURĂ ŞI CORELAŢIA LOR
CU ŞABLOANELE NOASTRE
MENTALE (continuare la cursul nr. 2, An 14)
În plus, merită să precizăm faptul că apariţia unei noi scheme psiho-dinamice
corespunde momentului iniţierii acelui impuls psihic originar existent la începutul
realizării oricărei acţiuni, impuls ce tinde să se degradeze odată cu desfăşurarea
întregului ciclu ce caracterizează respectiva acţiune. Aceste tipare ale „realităţii
noastre subtile virtuale", tipare ce caracterizează aura noastră, pot fi euforice şi
utopice, ca în cazul unei persoane care crede că va reuşi să facă lucruri mari şi că va
deveni celebră şi bogată, fără să fie însă conştientă de cantitatea de muncă necesară
pentru atingerea unui asemenea scop şi fără a avea tenacitatea şi forţa necesare pentru
a fi consecventă ţelului ei, sau pot fi, dimpotrivă, pesimiste şi spline de tristeţe, situaţie
în care persoana se percepe lăuntric cu pesimism, într-o condiţie existenţială mult mai
rea decât este în realitate. În fiecare dintre aceste situaţii, fiinţa umană în cauză nu îşi
poate aprecia în mod obiectiv propriile resurse şi starea reală în care ea se află. În
ambele cazuri, în acele momente, ea nu are decât reprezentarea unei părţi din ea însăşi
cu care se identifică total şi care îi oferă astfel o perspectivă deformată cu privire la
propria personalitate. De exemplu, în situaţiile descrise, este posibil ca fiinţa umană în
cauză să deţină potenţialul de a crea lucrurile pe care le vede cu un entuziasm naiv
deja realizate, dar are nevoie pentru aceasta de multă muncă şi tenacitate. Pe de altă
parte, în al doilea caz - în care fiinţa umană respectivă se autolimitează prin pesimism
- ea vede într-adevăr în personalitatea sa aspecte negative ce ar trebui eliminate, însă
uită sau ignoră complet, datorită scepticismului ei cronic, faptul că ele pot fi într-
adevăr transformate.
În cartea sa „Cum să citim aura", celebrul clarvăzător William Butler afirmă că a
observat cum anumite forme-gând rămân „staţionare" şi latente în câmpul de energie
auric, până când acestea sunt făcute active în virtutea unui impuls energetic provenit
din interior (sau, cu alte cuvinte, din propriile tendinţe personale) sau din exterior. În
această situaţie - mai ales atunci când fiinţa umană nu se transformă absolut deloc din
punct de vedere spiritual - asemenea forme-gând se deplasează în aură, urmând mereu
aceleaşi direcţii, şi tind să se diminueze odată cu epuizarea acţiunii pe care au
guvernat-o, dar nu sunt totuşi eliminate aproape niciodată din câmpul auric. Formele-
gând mai puternice din aura noastră ajung să constituie, aşa cum am precizat anterior,
structuri astrale ce tind să devină din ce în ce mai independente. Ele îşi amplifică în
mod constant energia, preluând-o din gândurile noastre obişnuite şi din sentimentele şi
trăirile emoţionale asociate acestora. Ele îşi extrag, de asemenea, forţa, conturându-şi
forma şi culorile prin declanşarea proceselor de rezonanţă cu gândurile şi trăirile
similare ale celorlalţi oameni. Prin urmare, afirmaţia plină de înţelepciune „Cine se
aseamănă se adună" îşi găseşte o expresie concretă în cazul formelor-gând. Cu alte
cuvinte, dacă noi ne condamnăm mereu lăuntric pentru ceva, care poate fi adeseori o
vină pur şi simplu imaginară, acţiunile şi sentimentele noastre vor fi conforme cu
atitudinea noastră mentală. Din acest motiv, curând, oamenii cu care ne confruntăm
vor sesiza şi ei, cel mai adesea într-un mod intuitiv, inconştient, aceste forme-gând
apăsătoare ale vinovăţiei şi vor avea tendinţa să aibă la rândul lor atitudini critice
similare cu privire la noi. De exemplu, dacă o femeie îşi spune mereu cu supărare că
este proastă, nedemnă, urâtă şi grasă, ceilalţi oameni vor deveni, într-un interval de
timp destul de scurt, datorită câmpului de inducţie creat de aura femeii, întru totul de
acord cu părerile ei. Această energie negativă care provine de la ceilalţi se va adăuga
atunci, prin rezonanţă subtilă, „stocului" sau rezervelor energetice pe care deja ea le
are, până când forma-gând va căpăta destul de multă energie pentru a deveni activă,
chiar şi la nivel fizic, într-un mod similar celui în care o rază laser se declanşează în
momentul în care energia particulelor din generator trece de pragul critic. Atunci,
femeia respectivă va ajunge să fie convinsă pe deplin că este proastă, urâtă, inferioară
şi grasă, şi va păstra apoi acest gând până când energia formei-gând se va dispersa,
diminuându-se pentru o anumită perioadă de timp (datorită fluctuaţiilor ciclice ale
energiilor din aura sa), pentru a renaşte ulterior cu şi mai multă forţă. Intr-un mod
similar, putem atrage prin rezonanţă un eveniment exterior profund benefic, care să
declanşeze apoi în aura noastră o explozie de energie spiritualizantă sau impulsul de a
trăi starea de iubire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. În ambele cazuri (şi cel
distructiv şi cel profund creator), esenţa procesului subtil este aceeaşi - fenomenul de
rezonanţă ocultă. De exemplu, o declanşare explozivă de forţă, dacă se integrează într-
un proces de transformare spirituală, ne poate ajuta să ne desprindem definitiv de
anumite tendinţe perverse, elevându-ne brusc nivelul general al vibraţiilor aurice
suficient de mult pentru a putea controla apoi cu uşurinţă şi pentru a bloca ulterior alte
eventuale manifestări ale respectivelor tendinţe negative.
Pe baza acestor revelaţii fundamentale, devine evident faptul că existenţa unui grup
spiritual poate să ajute extraordinar de mult evoluţia fiinţelor umane care fac parte din
el, deoarece ele se pot influenţa şi impulsiona în mod benefic, reciproc; prezenţa la
nivelul aurei unora dintre participanţi a unor energii spirituale elevate, pure, va
cataliza în aura tuturor declanşarea unor stări elevate, pure,
cu condiţia ca aceştia să aspire cu toţii în mod autentic la atingerea acestor" trăiri
sublime. În cazul unei fiinţe umane care nu este integrată într-un grup spiritual,
evoluţia sa se realizează în absenţa unui astfel de mediu subtil fertil şi de aceea jiu
există posibilitatea impulsionării subtile pe care o oferă energia grupului spiritual. În
plus, în cazul absenţei unei relaţii de comuniune autentică cu un maestru spiritual sau
în lipsa protecţiei subtile pe care o oferă integrarea într-o frăţie spirituală, ea va fi mult
mai vulnerabilă la frecvenţele aurice inferioare ale altora. De aceea, atunci când se
manifestă în mediile obişnuite, profane, ea va putea fi influenţată în rău sau va recepta
energii dizarmonioase cu mult mai multă uşurinţă. Dacă, în urma trezirii şi dinamizării
lui AJNA CHAKRA, vom fi capabili să percepem cu detaşare şi claritate aceste
realităţi de ordin subtil şi să le obiectivăm, controlul asupra stărilor noastre psihice şi
mentale va fi, în mod evident, mult mai bun deoarece va dispărea complet tendinţa
noastră de a ne identifica cu aceste stări.
Aceste revelaţii cu privire la diferitele moduri în care sunt actualizate la nivel auric
formele-gând ne vor ajuta să ne menţinem cât mai mult timp starea de conştiinţă
martor lucidă şi detaşată, la care putem accede prin activarea intensă a lui AJNA
CHAKRA. Astfel, vom putea să identificăm cu mult discernământ fiecare grupă de
forme-gânduri sau fiecare spaţiu psihic lăuntric în care pătrundem la un moment dat
sau din care ieşim. Datorită acestei lucidităţi, obţinute prin dinamizarea lui AJNA
CHAKRA, vom fi capabili să ne obiectivăm mult mai clar tendinţele negative
„cronice" ale gândirii noastre, tendinţe generatoare de KARMA, şi să găsim astfel
mult mai uşor drumul direct şi sigur către starea de eliberare supremă. Aceste noţiuni
au o valoare excepţională pentru cei care vor şti să le aplice cu înţelepciune, deoarece
ele ne facilitează cunoaşterea directă, inefabilă şi intuitivă a modului în care pot fi
eliminate, sublimate sau transcense orice limitări şi şabloane mentale, atunci când
acestea tind să se declanşeze în aura noastră.
O persoană cu tendinţe schizofrenice ajunge adeseori să fie limitată şi dependentă doar
de câteva forme-gând obsesive, care îi vor defini astfel un „spaţiu al realităţii sale
subtile virtuale" foarte distorsionat şi limitat. În cadrul unui experiment devenit
celebru, un clarvăzător a desenat pe o tablă formele-gând pe care le percepea la nivel
auric pe măsură ce bolnavul îşi exprima cu voce tare sentimentele şi trăirile. De
fiecare dată când persoana îşi repeta ideile sale fixe şi obsesiile aberante, clarvăzătorul
percepea în plan astral o sui-generis săgeată venită dinspre forma aurică a gândului
anterior către cea a noului gând exprimat, săgeată care obiectiva astfel, într-un mod
foarte sugestiv, procesul mental repetitiv al schizofrenicului. Curând, toate gândurile
reluate ciclic au fost figurate pe tablă. Zona exterioară acestor forme-gând repetitive
(sau, cu alte cuvinte, zona formelor-gând care aparţineau unui alt domeniu decât cel
specific obsesiei) era, în acest caz, destul de limitată, ceea ce arăta în mod clar că
bolnavul trăia într-o realitate foarte îngustă, în care diferitele situaţii ale vieţii sale erau
privite întotdeauna fie în mod pesimist, fie fără a produce vreun ecou în el, dar nu
datorită unei stări de detaşare lucidă, ci din cauza unei trăiri dominate de platitudine şi
inerţie.
Toţi ceilalţi, oameni îi apăreau a fi „departe" din punct de vedere sufletesc şi chiar
periculoşi. În consecinţă, pacientul ajunsese astfel să creadă, datorită propriilor sale
gânduri distructive, că ei este cu adevărat o victimă a vieţii. Punctul creator de hiat
sau, cu alte cuvinte, momentul eliberator în care îşi va putea elimina tendinţele
schizoide va apărea atunci când bolnavul va deveni capabil să
menţină unul dintre gândurile sale benefice, în special unul dintre cele cu un conţinut
emoţional deosebit de puternic şi profund benefic, suficient de mult timp, astfel încât
să-şi poată exprima într-un mod constant şi liber emoţia elevată care îl animă. De
obicei, dacă o persoană care se confruntă cu astfel de probleme va fi în stare să-şi
controleze furia, durerea sau alte asemenea emoţii inferioare asociate unor gânduri
corespunzătoare, ea va diminua în acest caz, în mod spontan, forţa acelor gânduri
distructive şi astfel va deveni capabilă să treacă la un nivel mai profund de înţelegere
mentală şi de integrare a structurii sale aurice.
După ce pacientul şi-a putut vedea formele sale gând negative şi obsesive, aşa cum
fuseseră acestea schiţate pe tablă de către clarvăzător, i-a fost mult mai uşor să le
obiectiveze din punct de vedere lăuntric. Aceasta l-a ajutat să se concentreze mental
mult mai uşor şi să se elibereze de vechile sale tendinţe schizoide. O mare parte dintre
aceste structuri aurice superficiale create de formele sale gând obsesive se
constituiseră într-o veritabilă mască, pe care persoana respectivă nu o conştientiza şi
de care nu se simţea responsabilă, având mereu tendinţa de a da vina pe ceilalţi.
În timpul existenţei noastre cotidiene, noi cheltuim adesea multă energie căutând să ne
reprimăm anumite forme-gând, datorită faptului că acestea ne evocă sentimente sau
emoţii nedorite. Totuşi, chiar şi în situaţia în care evităm sistematic conjuncturile care
ne-ar putea aminti aceste emoţii dureroase, noi nu vom reuşi să le reprimăm în
totalitate, deoarece ele sunt permanent reîncărcate chiar şi de către formele noastre
gând care sunt în legătură cu teama noastră de a evoca şi de a ne confrunta cu acele
emoţii. Pe măsură ce evoluăm spiritual şi învăţăm să ne acceptăm cu iubire şi
înţelepciune pe noi înşine, forma-gând tensionantă devine, prin sublimare, încetul cu
încetul, tot mai armonizată şi mai integrată în ansamblul personalităţii noastre. Astfel,
aspectele aurice negative pe care ne străduiam cu îndârjire şi suferinţă să le reprimăm
se transformă, în virtutea unui proces spontan de sublimare afectuoasă, în manifestări
subtile pozitive. Astfel, ele se
vor integra în mod firesc în aura noastră sub forma unor culori luminoase, benefice.
TIPURI DE BLOCAJE ALE ENERGIEI LA NIVELUL AUREI 1) Blocajul
energetic de tip „slab" (vezi Fig. 1)
Blocajul energetic de tip „slab" este, cel mai adesea, rezultatul reprimării unor emoţii
uşor neplăcute şi a anumitor tipuri de energie grosieră, care totuşi nu au o intensitate
foarte mare. Acest aspect are drept consecinţă stagnarea şi acumularea unor fluide
subtile care generează tensiuni în regiunea respectivă şi în aura corespunzătoare
acestei zone. În mod obişnuit, acest blocaj nu este caracterizat de o acumulare
excesivă de energie: Prin urmare, energiile au la acel nivel o intensitate scăzută,
blocajul fiind mai degrabă asociat unor stări psihice proaste, trecătoare, cum ar fi, de
exemplu, starea de tristeţe, de nemulţumire sau starea de dispreţ. Dacă blocajul
energetic subtil persistă însă o perioadă mai îndelungată la nivelul respectiv, este
totuşi posibil să se reflecte chiar şi în plan fizic, şi atunci apare starea de boală cu toate
simptomele ei specifice. Afecţiunile spre care ne predispune blocajul energetic de tip
„slab"
Fig. 1 Blocajul energetic dc tip „slab"
sunt cel mai adesea anghina pectorală şi colita. Culoarea subtilă asociată acestei forme
de blocaj energetic este, de cele mai multe ori, bleu-cenuşiu, dar depinde în primul
rând de natura emoţiilor inferioare reprimate. Această energie grosieră poate fi
obiectivată cel mai uşor la nivelul corpului eteric, unde poate fi resimţită din punct de
vedere subiectiv ca fiind lipicioasă şi „consistentă", întocmai ca o mucozitate.
2. Blocajul energetic de tip „compact" (vezi Fig.2) Blocajul energetic de tip
„compact" apare în situaţia în care sunt
suprimate, în mod constant, sentimente sau emoţii de o intensitate mult mai mare
decât cele din cazul precedent. Acest gen de blocaj energetic poate fi, de exemplu,
expresia unei stări de furie acumulată - în care energia reprimată este înzestrată cu o
forţă potenţială care ar putea fi privită drept un veritabil vulcan auric. Cel mai adesea
el poate fi vizualizat la nivel subtil şi perceput ca având culoarea roşu-închis. Forţa
acumulată la acest nivel îi conferă adeseori un caracter ameninţător. Acest blocaj de
energie are drept rezultat, la nivelul corpului fizic, acumularea grăsime şi mărirea în
volum a muşchilor din regiunea respectivă. Dacă această acumulare energetică
negativă se prelungeşte, fiinţa umană respectivă va fi predispusă către boli de natură
inflamatorie, în special în zona pelviană. In astfel de cazuri, datorită intensităţii
energiei care se manifestă, persoana este cel mai adesea conştientă de emoţiile sale
inferioare, dintre care cea mai reprezentativă pentru blocajul de tip „compact" este
furia. Ea se simte ca şi cum ar fi prinsă într-o capcană de aceste tendinţe inferioare ale
sale, deoarece manifestarea stărilor de furie este asociată, în cazul acestor oameni, cu
teama de a nu fi umiliţi. De exemplu, menţionăm cazul unei femei căreia încă din
copilărie i s-a indus ideea aberantă că a avea relaţii sexuale este ceva degradant şi
umilitor. Această concepţie s-a născut din cauza faptului că, în perioada pubertăţii,
tatăl său o umilea adesea invocând (pentru a-i crea şi accentua starea de vinovăţie şi
inferioritate) aspecte de natură sexuală. Rezultatul tragic al acestei pseudo-educaţii a
fost blocarea sentimentelor şi a trăirilor benefice legate de sexualitate, ceea ce a făcut
ca energia ei erotică să rămână acumulată în mod dizarmonios şi tensionant la nivelul
lui SWADHISTHANA CHAKRA. Pe măsură ce sentimentele şi dorinţele sale de a se
apropia fizic de un bărbat au fost astfel în mod constant reprimate, ele au degenerat
gradat în accese de furie. Şi, deoarece furia care o măcina adeseori nu a fost eliberată ,
din cauza temerii ei de a nu fi umilită (în cazul în care ar fi lăsat-o să se manifeste
liber), acumularea energiei perturbatoare stagnate în plan subtil în zona pelvisului a
generat o scădere gradată a imunităţii, care a atras după sine îmbolnăvirea. După ani
de infecţii aparent nesemnificative dar repetate, acestei femei i s-a cronicizat o boală
inflamatorie la nivel pelvian.
3. Blocajul de tip „armură-plasă"
Blocajul de tip „armură-plasă" reprezintă efectiv un blocaj energetic, în sensul cel mai
propriu al acestui cuvânt, deoarece el constrânge fiinţa umană respectivă să îşi evite
sau să nu îşi manifeste sentimentele. În acest caz se produce adeseori o deplasare
rapidă a blocajului energetic dintr-o zonă în alta a corpului astral al fiinţei în cauză,
atunci când aceasta este ameninţată sau doar se simte
astfel. Asemenea modificări aurice au loc fie în diferitele situaţii obişnuite ale vieţii,
fie chiar în cursul unei şedinţe de bioterapie. De exemplu, dacă terapeutul urmăreşte
să-i elimine persoanei blocajul energetic prin pase biomagnetice sau masaj, blocajul
va tinde pur şi simplu să se mute în altă parte. Prin realizarea cu consecvenţă a unor
„şedinţe" de HATHA YOGA care să includă tehnici posturale, ASANA-e, în vederea
dinamizării tuturor centrilor subtili de forţă, CHAKRA, şi de asemenea tehnici de
control al suflurilor subtile, PRANAYAMA, realizate pentru dinamizarea întregii
structuri aurice, blocajul de tip „armură-plasă" poate să fie totuşi eliminat cu uşurinţă.
= VA URMA =
An 14 C 4
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
TIPURI DE BLOCAJE ALE ENERGIEI LA NIVELUL AUREI
3. Blocajul de tip „armură-plasă" (vezi Fig. 3) (continuare la cursul nr. 3, An 14)
Acest tip de blocaj nu are ca rezultat îmbolnăvirea iminentă, precum în cazul celorlalte
tipuri de blocaje energetice prezentate până acum. Din punct de vedere exterior, totul
poate apărea ca fiind perfect în viaţa unei asemenea fiinţe umane. Ea poate avea
succes în viaţă, satisfacţii în plan social sau familial şi, totuşi, dacă asemenea blocaje
energetice persistă în aura sa, ea va trăi mereu sentimentul acut că îi lipseşte ceva şi
din această cauză se va simţi aproape mereu neîmplinită. Menţionăm că această
incapacitate de a se bucura plenar de realizările avute nu trebuie să fie în nici un caz
confundată cu nostalgia pe care o trăieşte o fiinţă umană atunci când intuieşte prezenţa
lui Dumnezeu şi începe să nu mai acorde importanţă unora dintre aspectele vieţii sale
de până atunci, deoarece ar vrea să se focalizeze din ce în ce mai mult asupra
revelaţiei divine. Dimpotrivă, o astfel de persoană nu va fi capabilă să trăiască
sentimente cu adevărat profunde decât pentru perioade foarte scurte de timp, după
care ea va avea tendinţa să fugă de ele sau chiar să le evite în mod constant. În cele din
urmă, în viaţa unei astfel de fiinţe umane se va declanşa, în mod inevitabil, o criză
puternică ce o va face să se confrunte cu sentimentele sale profunde pe care le-a evitat
de atâtea ori, datorită temerilor şi tendinţelor sale către superficialitate. Prin urmare,
blocajul de tip „armură-plasă" conduce în final la o criză lăuntrică ce poate lua, din
punct de vedere KARMA-ic, în general, trei forme principale: fiinţa respectivă se
poate îmbolnăvi, poate suferi o mare decepţie sau, în cazul cel mai fericit, poate trăi o
stare sublimă de îndrăgostire (poate fi dragostea faţă de o fiinţă umană sau dragostea
de Dumnezeu), care o va face să se transforme radical, eliminând totodată spontan,
pentru totdeauna, acest blocaj din aura sa.
4. Blocajul energetic de tip „platoşă" (vezi Fig. 4)
Acest tip de blocaj inhibă toate sentimentele, iar fiinţa umană în cauză, lipsită fiind de
dinamismul lor energetic obişnuit, ne apare distantă şi rece, ca „de gheaţă". Prin
urmare; energiile benefice care sunt asociate anumitor sentimente sunt reţinute în plan
subtil în imediata apropiere a
corpului fizic. Ele nu se mai pot expansiona, fiind paralizate de un câmp asemănător
celui de înaltă tensiune. Acest câmp auric tensionant, generat în mod artificial şi care
este nociv, constrânge persoana respectivă să-şi creeze o viaţă lipsită de profunzime
sufletească, structurată excesiv „la suprafaţă". Corpul său fizic va fi bine proporţional;
muşchii vor fi - în cele mai multe cazuri - foarte bine dezvoltaţi şi puternici. În plan
intim însă, viaţa sa lăuntrică nu va fi deloc satisfăcătoare, deoarece blocajul energetic
de tip „platoşă" anulează efectiv aproape toate sentimentele benefice, creatoare şi
trăirile sufleteşti profunde. Aceasta duce la acea stare de tensiune şi nelinişte în care
fiinţa umană respectivă se simte parcă „mereu în priză". De aceea, ea va trăi adesea o
stare de încordare bolnăvicioasă ce va fi resimţită la nivelul întregului organism, ceea
ce provoacă diverse tipuri de maladii, cum ar fi ulcerul (datorită suprasolicitării) sau
probleme cardiace (datorită unei angrenări reci şi mecanice, lipsită de „hrană" şi
căldură emoţională). Aşa cum ştim, priza de conştiinţă asupra nenumăratelor senzaţii
existente la nivelul corpului fizic nu poate fi aprofundată decât pe fondul unei stări de
relaxare. Deoarece o asemenea persoană care este mai mereu încordată nu-şi poate
simţi şi conştientiza pe deplin corpul fizic, vor surveni, de asemenea, tensiuni inutile
de-a lungul muşchilor. Ea îşi va suprasolicita acele grupe musculare care sunt astfel
afectate de acest tip de blocaj, ceea ce va avea drept consecinţă producerea frecventă
de întinderi sau chiar rupturi musculare. Şi în cazul existenţei blocajului de tip
„platoşă" fiinţa umană va avea o viaţă exterioară aparent „perfectă", datorită faptului
că ea nu se implică sufleteşte aproape în nici o situaţie. Persoana care a generat în aura
sa un blocaj energetic de tip „platoşă" se va confrunta la un moment dat în viaţă cu o
profundă criză lăuntrică. La fel ca şi în cazul celor care au un blocaj energetic de tip
„armură- plasă", această criză existenţială poate fie să propulseze fiinţa umană
respectivă pe calea evoluţiei spirituale, ajutând-o să se integreze într-o realitate de un
ordin mai profund, fie să o aducă într-o stare de depresie nervoasă (în cazul în care
persoana este lipsită de voinţă), care va conduce gradat la îmbolnăvirea şi
îmbătrânirea prematură a corpului fizic. Unii bărbaţi caracterizaţi de un asemenea
blocaj auric sunt expuşi la crize
Fig-3 Blocajul energetic dc tip „artntirs-plas-ă"
Fig-4 Blocajul encrgţtta de tip „ptatoş,i"
cardiace. Prezentăm în continuare cazul semnificativ al unui afacerist renumit care era
proprietarul câtorva mari magazine, dar care se confrunta cu acest tip de blocaj
energetic. Acest om era atât de implicat în munca sa de negoţ, încât s-a desprins
complet de propria familie. După ce a suferit un atac de cord, copiii săi l-au vizitat şi
i-au spus: „Trebuie să te opreşti din această cursă nebunească după bani, sau vei muri.
Învaţă-ne cum să te ajutăm, pentru a putea fi astfel alături de tine." El s-a
conformat, devenind mult mai comunicativ şi afectuos. În acest fel, cauzele blocajului
său energetic au fost eliminate definitiv.
5. Blocajul energetic de tip „epuizare" (vezi Fig. 5) Blocajul energetic de tip
„epuizare" constă, pur şi simplu, într-o reducere
semnificativă a fluxului de energie care trece în mod normal prin zona respectivă.
Aceasta se produce în special în partea inferioară a membrelor, atât a braţelor, cât şi a
picioarelor. Datorită unei carenţe generale de vitalitate, persoana îşi retrage aproape
complet priza de conştiinţă asupra membrelor sale, ca şi cum ea însăşi şi le-ar tăia din
punct de vedere auric. Astfel energia nu mai curge în mod liber şi firesc prin ele.
Aceasta are ca rezultat fizic slăbirea musculaturii membrelor şi, în unele cazuri, chiar
o atrofiere a acestora. O astfel de persoană va avea tendinţa de a evita cât mai mult, în
mod instinctiv, folosirea picioarelor şi a mâinilor pentru a nu-şi simţi slăbiciunea. În
plan psihic se vor dezvolta sentimente şi stări de teamă şi neîncredere, care vor avea
drept consecinţă generală dificultatea de a rămâne „pe propriile picioare" în viaţă.
Această gravă indisponibilitate lăuntrică îi va genera apoi treptat sentimentul că este
un om ratat. Practica intensivă a tehnicilor de HATHA YOGA îndreptate în special în
direcţia dinamizării centrilor subtili de forţă MULADHARA CHAKRA,
SWADHISTHANA CHAKRA şi MANIPURA CHAKRA elimină gradat acest tip de
blocaj.
6. Pierderea de energie (vezi Fig. 6)
Acest fenomen apare atunci când unei fiinţe umane i se „scurge" din aură energie sau,
cu alte cuvinte, atunci când energia sa se dispersează, în special la nivelul
încheieturilor, în loc să circule în continuare de-a lungul membrelor. Acest fenomen
auric se produce cel mai adesea în mod inconştient, fiinţa umană în cauză reducându-
şi fluxul energetic din membre până la nivelul la care nu va mai avea puterea sau
voinţa să răspundă în mod fizic, prin gesturi necesare şi | de energie fireşti, la
anumite experienţe sau stimuli din mediul înconjurător. Motivul pentru care o astfel
de fiinţă umană acceptă această „strategie" a pasivităţii şi a inerţiei, TAMAS
(refuzând să răspundă cu naturaleţe stimulilor din exterior), şi dă curs, cu bună ştiinţă
sau nu, unei asemenea scurgeri nefireşti de energie din propria sa aură, se găseşte
ascuns în unele dintre prejudecăţile sale care au apărut cel mai adesea în copilărie,
când a ajuns la concluzia aberantă că a răspunde celorlalţi este un lucru adeseori inutil
sau care poate deveni uneori chiar periculos. În felul acesta, persoana devine treptat
din ce în ce mai inertă şi mai apatică.
Acest fenomen auric de pierdere a energiei (care nu mai este propriu-zis un blocaj)
conduce, de asemenea, la o proastă circulaţie periferică, aspect care face ca picioarele
şi mâinile unei astfel de persoane inerte să fie mai mereu reci. De obicei, persoana este
foarte vulnerabilă la nivelul corpului fizic exact în regiunile prin care (la nivelul
corpurilor eteric şi astral) energia creează în special probleme la încheieturi, deci la
articulaţiile membrelor inferioare şi superioare.
Tipul de blocaj energetic pe care ajungem să îl generăm în mod preponderent în
propria noastră aură depinde de mulţi factori de natură fizică, psihică şi mentală. El
este întotdeauna o reflectare a problemelor principale ale personalităţii noastre şi ale
determinismelor KARMA-ice. Orice fiinţă umană care nu şi-a armonizat pe deplin
personalitatea se mai confruntă încă, într-o măsură mai mare sau mai mică, cu
asemenea blocaje energetice.
DE
SISTEME ENERGETICE APĂRARE AURICĂ
Orice om obişnuit are tendinţa să îşi creeze blocaje şi „scuturi" energetice, deoarece
consideră că lumea care îl înconjoară este nesigură şi l-ar putea agresa într-un mod sau
altul. Aceste blocaje şi „scuturi" energetice sunt însă adeseori profund nocive şi ele
pot perturba întregul sistem energetic al organismului nostru. Atunci când se confruntă
cu o forţă nedorită ce provine din exterior, sistemul nostru energetic de apărare poate
fie să respingă în mod solar, activ, acel factor perturbator, fie, dimpotrivă, poate
reacţiona într-un mod lunar, pasiv. Sistemul energetic de apărare al aurei mai multe
funcţii subtile: 1) de apărare; 2) de etalare a puterii noastre interioare (pentru ca astfel
să poată fi speriat sau intimidat un eventual agresor; 3) de a atrage - într-un mod
indirect - atenţia celorlalţi asupra noastră (mai ales atunci când vrem să fim luaţi în
seamă dar, pe de altă parte, nu dorim să recunoaştem acest fapt).
Vom prezenta în continuare asemenea exemple de sisteme energetice de apărare care
se activează de obicei în aura unei fiinţe umane atunci când aceasta se simte în pericol.
1. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „arici" (vezi Fig. - este cel care face
ca aura unei persoane, să devină „ţepoasă" şi chiar „dureroasă" la atingere. În astfel de
cazuri, aura are de obicei culoarea alb-cenuşiu. De multe ori, atunci când atingem o
persoană stresată, care doreşte aceasta, se poate simţi o senzaţie neplăcută de
respingere, ca şi cum nişte sui-generis ace ne-ar pătrunde în palme. Majoritatea
oamenilor răspund la această formă de apărare subtilă îndepărtându-se sau evitând
orice alt contact fizic cu persoana în cauză.
2. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „retragere"
are
7)
nu
În forma de apărare energetică prin retragere a câmpului auric (vezi Fig. 8), porţiunea
aurei noastre care corespunde acelei părţi a universului nostru psihic care a fost
ameninţată sau agresată părăseşte corpul astral, îndepărtându-se într-un sui-generis nor
de energie care are, cel mai adesea, culoarea subtilă albastru-deschis. Într-un
asemenea caz, ochii acelei persoane vor avea o privire absentă şi, în general, ea ne dă
senzaţia că parcă ar fi „în altă parte" chiar dacă fiinţa umană în cauză poate pretinde că
este atentă şi ne ascultă.
3. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „deviat"
Acelaşi fenomen se petrece şi în cazul unei persoane care şi-a dezvoltat un sistem
energetic de apărare în care ea ne apare ca fiind mai mereu „pe dinafara"
conjuncturilor şi a situaţiilor cu care se confruntă, având - la nivel auric - corpul astral
desincronizat sau „deviat" faţă de corpul fizic (vezi Fig. 9). În acest caz, deformarea
aurică este mai de durată decât în cazul apărării energetice subtile de tip „retragere" şi
rămâne astfel un interval care poate varia de la câteva zile până la câţiva ani. Există
oameni a căror aură rămâne, timp de ani de zile, parţial disociată de corpul lor fizic
din cauza unui traumatism sau a unei operaţii avute în copilărie. Se cunoaşte, de
exemplu, cazul unei tinere care a fost operată pe cord la vârsta de doi ani. În mod
semnificativ, de-a lungul timpului, ea s-a confruntat cu diferite probleme şi blocaje
afective. La vârsta de douăzeci şi unu de ani, câmpul ei auric astral, în special
structurile superioare ale acestuia, erau parţial disociate de corpul ei fizic, plutind
deasupra şi puţin în spatele acestuia. Desprinderea aurică era o consecinţă inerentă a
unei separări şi înstrăinări de sentimentele ei.
= VA URMA =
An 14 C 5
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
SISTEME ENERGETICE DE APĂRARE AURICĂ
(continuare la cursul nr. 4, An 14) 4. Sistemul energetic de apărare aurică de tip
„refuz verbal"
„Refuzul verbal" (vezi Fig. 10), ca sistem energetic de apărare aurică, este adesea
asociat unei acumulări de energie, de obicei de culoare subtilă galben murdar, la
nivelul zonei gâtului şi a capului. El se manifestă sub forma unui blocaj energetic
puternic la nivelul gâtului, în legătură cu activarea dizarmonioasă a, lui VISHUDDHA
CHAKRA, centrul subtil de forţă ce coordonează
capacitatea de comunicare verbală. Concomitent cu acest fenomen auric, adeseori
energia din partea de jos a aurei (corespunzătoare zonei picioarelor) este dispersată
prin procesele „de scurgere" (sau, altfel spus, pierdere de energie) pe care le-am
menţionat anterior. Din acest motiv, aura sa este, la acest nivel, mult mai pală şi inertă.
Sistemul energetic de apărare aurică de tip „refuz verbal" generează cel mai adesea
dificultatea de a comunica verbal.
Există totuşi situaţii în care, ca să menţină aparenţele, persoana continuă să vorbească
pentru a-şi induce şi susţine astfel ei înseşi sentimentul că ea este în continuare
„prezentă" sau, cu alte cuvinte, activă. Totuşi, interlocutorul va avea senzaţia că
persoana în cauză, deşi vorbeşte, parcă nu îi transmite cu adevărat nimic. În general,
comunicarea verbală păstrează fluxul energetic predominant la nivelul capului.
5. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „absorbţie orală"
„Absorbţia orală" (vezi Fig. 11) reprezintă o altă tendinţă sau expresie a sistemului
energetic de
apărare aurică ce este strâns legată de cea reprezentată prin „refuzul verbal". În această
situaţie, individul în cauză absoarbe energia celor din jurul său pentru a-şi completa
astfel carenţele energetice; de regulă, el nu este capabil să-şi creeze şi să-şi menţină
sistemul energetic auric bazându-se doar pe absorbţia energiei din mediul înconjurător
şi pe rezonanţa cu sursele de energie din Macrocosmos. Prin urmare, în această
situaţie fiinţa se comportă ca un sui-generis vampir energetic. Cu alte cuvinte, în acest
caz survine o diminuare a capacităţii fiinţei umane în cauză de a metaboliza sau de a
integra, în mod transformator, atomii PRANA-ici din atmosfera subtilă înconjurătoare,
aspect care conduce la nevoia vampirică de a prelua energii „gata digerate" sau deja
metabolizate de alţii. Această formă de absorbţie orală a energiei poate fi simţită cu
uşurinţă în cazul pălăvrăgelii sau al vorbăriei inutile, care ajunge să fie extrem de
obositoare şi epuizantă pentru cel care cedează energia. Această tendinţă de „absorbţie
orală" a energiei poate fi remarcată în cazul persoanelor care sunt „numai ochi şi
urechi", extrem de curioase şi avide de informaţii care sunt însă adeseori lipsite de
valoare pentru ele, deoarece ceea ce le preocupă cu adevărat (deşi cel mai adesea sunt
inconştiente de acest fapt) este tocmai absorbţia subtilă energie. În general, acestor
fiinţe umane le face o foarte mare plăcere să se afle în societate pentru că, în astfel de
medii, ele pot acţiona nestingherite.
Pe de altă parte, există persoane cărora le face plăcere să se descarce de excesul lor de
energie, pe care, neştiind cum să-l sublimeze sau să-l folosească în mod creator,
preferă să-l risipească pentru a nu le crea tensiuni. Acesta este cazul tipologiei
aurice masochiste. Cei care fac parte din această tipologie aurică { îşi
aleg adesea parteneri de discuţii sau chiar de viaţă persoane de tipul „bureţilor orali"
(la care funcţionează foarte puternic sistemul energetic de apărare aurică de tip
„absorbţie orală"). Împreună, ei îşi completează foarte bine carenţele şi dizarmoniile
energetice, dar nu se poate vorbi totuşi, în cazul unui asemenea cuplu, despre o
transformare sau evoluţie realizată împreună, ci doar despre o satisfacere mutuală a
unor necesităţi morbide.
6. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „cârlig"
„Cârligul" (vezi Fig. 12), ca formaţiune energetică astrală care poate fi văzută în
special deasupra capului unor oameni, denotă de obicei fiinţe umane cu o structură
caracterială psihopată (psihopatia este starea patologică ce constă în apariţia unor
fenomene psihice discordante). „Cârligele energetice" apar atunci când cei care fac
parte din această tipologie sunt puşi în situaţia de a interacţiona cu un grup de oameni.
În astfel de cazuri, ei se pot simţi, chiar i--■-^rr.-1 fără
absolut nici un motiv real, foarte ameninţaţi. De aceea, în aura lor, în zona creştetului
capului se formează o structură energetică asemănătoare cu un cârlig, pe care ei o vor
folosi ca pe o veritabilă armă subtilă de luptă. Dacă „spiritele se încing" şi o astfel de
fiinţă umană se enervează, ea îşi va „arunca" în mod inconştient cârligul energetic spre
oricine consideră a fi agresorul ei. De
cele mai multe de ori, „cârligul" aruncat la nivel subtil este însoţit şi de invective
rostite verbal. Prin urmare, acest gen de interacţiune aurică, profund dizarmonioasă, se
realizează în special la nivelul zonei capului, prin intermediul unor astfel de „cârlige"
aurice.
7. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „acaparare mentală" Pe de altă
parte, dacă doreşte să se confrunte cu cineva, persoana care şi-a creat un sistem
energetic de apărare de tip „cârlig" va urmări „să prindă" cu acesta aura astrală din
zona capului interlocutorului, înconjurându-l apoi cu energia sa mentală în care
predomină vibraţii inferioare. Interlocutorul este menţinut astfel în câmpul mental al
„agresorului", într-un gen de „acaparare
mentală" (vezi Fig. 13) până ce „agresorul" este sigur că punctul său de vedere a fost
înţeles şi acceptat exact aşa cum a dorit el. Acest mod subtil de operare aurică este
foarte nociv pentru persoana faţă de care este manifestat, fiindcă - după toate
aparenţele - aceasta este abordată logic, pas cu pas, şi condusă către concluzia aşa-zis
„corectă", dar care era prestabilită de „agresor". Prin urmare, mesajul „dintre rânduri"
stabilit prin intermediul unei presiuni psihice, adeseori insuportabile pentru
interlocutor, este acela că ar fi mai bine să abandoneze orice alte puncte de vedere şi
să fie întru totul de acord cu el. Acest schimb energetic subtil este însoţit adeseori de
sugestia insidioasă că interlocutorul este „prost" şi că este evident că nu are dreptate,
în timp ce „agresorul" este „deştept" şi are întotdeauna dreptate. 8. Sistemul energetic
de apărare aurică de tip „tentacule" „Tentaculele" (vezi Fig. 14), atunci când apar
în aura unei fiinţe umane sunt formaţiuni energetice „lunecoase", „lente" şi „greoaie".
Ele se întind în special către plexul solar al persoanei cu care respectivul se confruntă.
Procedând astfel, cel care are un sistem energetic de apărare de tip „tentacule"
urmăreşte să „captureze" aspecte importante ale acelei personalităţi şi să „extragă"
acest veritabil nucleu energetic aflat în zona plexului solar pentru a-l
absorbi. Această acaparare a unor părţi importante din energia aurică J'Z-'J.! a
celuilalt se realizează sub pretextul unei dorinţe de a se simţi mai în „siguranţă".
Datorită superficialităţii şi a tendinţelor sale inferioare, o astfel de persoană este, în
general, incapabilă să pătrundă în adâncurile propriei sale fiinţe, pentru a se regenera
prin contactul cu natura sa divină, esenţială, cu Sinele Suprem, ATMAN.
Incapacitatea de comunicare şi de a avea acces la structurile sale profunde şi la
scânteia divină din ea îi produce adeseori stări de angoasă şi panică, ceea ce face ca,
din cauza neîncrederii şi a confuziei în care
trăieşte, să îşi piardă şi mai mult legătura cu propria esenţă divină. Uneori, o astfel de
fiinţă umană poate fi tăcută şi ursuză. Atunci „tentaculele" sale energetice acţionează
asupra ei înseşi, „dărâmând-o" sau, cu alte cuvinte, generând stări abisale şi
persistente de deprimare. Această retragere egotică în sine însuşi, precum şi atitudinea
posomorâtă sunt stări total diferite de cele de interiorizare şi linişte specifice unei
fiinţe umane elevate din punct de vedere spiritual; De fapt, asemenea tendinţe de
închidere lăuntrică sunt de natură să creeze perturbări foarte profunde la nivel
energetic.
Vom prezenta în continuare un exemplu de strategie energetică a unei astfel de
persoane. Să presupunem că aceasta se află în picioare, afişându-şi în mod ostentativ
starea sa proastă, într-o cameră plină cu oameni care se distrează, la o petrecere.
Curând, ea va fi înconjurată de către persoane binevoitoare care pur şi simplu doresc
să o facă să se simtă bine. Afişând o stare de „deprimare interiorizată" (vezi Fig. 15),
ea le va mulţumi în mod convenţional, cu amabilitate şi condescendenţă pentru
ajutorul oferit (ajutor care este în primul rând de natură subtilă), le va spune că nu se
simte prea bine şi le va cere, mereu şi mereu, alte sugestii, ajutor şi susţinere pentru a
ieşi din această stare. Persoana care şi-a dezvoltat astfel de formaţiuni aurice
tentaculare crede că are neapărat nevoie de ceva sau de cineva din afara sa pentru a se
simţi cu adevărat întregită. De fapt, ea are nevoie, dimpotrivă, să se exteriorizeze într-
un mod creator, armonios, punând suflet şi iubire în tot ceea ce face.
= VA URMA=
An 14 C 6
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA SISTEME ENERGETICE DE APĂRARE AURICĂ
8. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „tentacule" (continuare la cursul nr.
5, An
14)
În continuare, în cazul în care constată că prin strategia folosită anterior - de a obţine
compasiunea celor din jur - nu reuşeşte să genereze efectul scontat de a atrage atenţia
şi grija tuturor (sau cel puţin a unui număr important dintre participanţi), ea va avea
tendinţa să-i provoace pe aceştia, de exemplu prin agresiuni verbale, stârnindu-le
astfel stări de mânie. Aceste energii aurice pe care ea le emite au forma unor sui-
generis săgeţi şi sunt chiar mai dureroase din punct de vedere lăuntric decât
agresiunea verbală. „Tentaculele" sau „săgeţile" sale străbat spaţiul subtil şi îi lovesc
pe oponenţi într-un mod foarte precis şi eficient (vezi Fig. 16-17). „Arcaşul" pervers
speră - în mod
inconştient - ca această manevră să producă în celălalt destulă durere pentru a stârni
furie, care astfel îi va oferi o scuză pentru a-şi elibera şi el propria sa furie, în aşa fel
încât să evite situaţia considerată de el ca fiind umilitoare de a se purta demoniac fără
a avea totuşi un motiv anume. Prin această strategie desfăşurată la nivel auric, cel mai
adesea în mod inconştient, dar foarte pervers şi precis, el urmăreşte să-i perturbe şi să-
i umilească pe ceilalţi şi, în acelaşi timp, să-şi justifice sentimentele negative.
9. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „isteric"
Fiinţa umană care foloseşte sistemul energetic de apărare de tip „isteric" (vezi Fig. 18)
va răspunde cu promptitudine agresiunilor sau „săgeţilor" subtile trimise de ceilalţi,
„explodând" la nivel auric. Persoana care şi-a dezvoltat sistemul energetic de apărare
de tip „isteric" va răbufni auric în astfel de situaţii, ceea ce va avea un efect profund
negativ nu numai asupra propriei sale fiinţe, ci şi asupra câmpurilor energetice ale
celorlalţi. Ea îi va agresa cu fulgere şi explozii de culori astrale inferioare, care sunt
hrănite de o forţă a furiei atât de mare încât ceilalţi se vor simţi
~555

ameninţaţi, intimidaţi şi chiar aproape paralizaţi. Scopul său, conştient sau nu, este de
a goni pe toată lumea din jurul său.
■

Fig, 16 Sistemul energetic de apărare aurica de tip „tentacule" care se exprima în mod specific aut» forma unor „săgeţi"
în cazul unei agresiuni verbale
Flg.l 7 Sistemul energetic de apărare Liuritu în care apare o
combinaţie a mal multor itiattgîi de aparent
10. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „izolare"
Persoana care foloseşte sistemul energetic de apărare prin „izolare" sau, altfel spus,
prin crearea unor „graniţe" aurice foarte clare (vezi Fig. 19) are pur şi simplu tendinţa
de a se retrage adeseori foarte brusc din unele situaţii de viaţă cu care se confruntă şi
care o nemulţumesc. Din
55T 5

acest motiv ea îşi întăreşte şi îşi „îngroaşă" graniţele corpului auric, pentru a nu mai fi
afectată de cei din jurul său. Mesajul transmis celorlalţi este de superioritate, arătând
astfel refuzul său de a se mai „amesteca" cu ceilalţi. În mod evident, această atitudine
exprimă de fapt orgoliu, infatuare, aroganţă şi vanitate.
11. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „emfatic"
Un alt gen de fiinţe umane îşi poate etala cu emfază, în mod egotic, superioritatea,
exprimând-o la nivel auric printr-o prezenţă puternică, plină de voinţă şi control,
echilibrată, atitudine care le expansionează aura, făcând-o foarte luminoasă, pentru a-i
indica în mod incontestabil drept adevăraţii şefi sau conducători (vezi 20). Totuşi, nici
această atitudine de trufie şi îngâmfare nu poate confere o stare lăuntrică armonioasă
şi spirituală.
astfel
Fig.
să
mai
dintre
EXERCIŢII PENTRU AFLAREA SISTEMULUI NOSTRU ENERGETIC
PREDOMINANT DE APĂRARE AURICĂ
Cunoscând toate aceste informaţii, se recomandă să fim cât atenţi şi lucizi pentru a
analiza în cazuri concrete şi a obiectiva, împreună cu un grup de colegi de la cursul de
YOGA, fiecare aceste sisteme de apărare, pentru a conştientiza cu o totală detaşare pe
care dintre ele suntem tentaţi să le folosim cel mai des. Chiar mai mult decât atât,
fiecare dintre cei care participă la acest experiment va merge prin cameră şi va realiza
diferite gesturi pentru a exersa şi a conştientiza astfel cât mai plenar, prin atitudini
specifice (care însă nu trebuie să fie niciodată negative), diferitele sisteme energetice
de apărare pe care le-am prezentat anterior. Astfel, vom putea simţi cu mai multă
uşurinţă care dintre ele ne este cel mai familiar.
Este foarte important să reţinem faptul că, deşi aceste atitudini subtile sunt atât de
răspândite încât au ajuns să fie considerate drept „normale" sau proprii fiinţei umane,
în realitate ele nu sunt
decât diferite reacţii şi expresii ale unor strategii ale egoului. Aşa cum se poate
remarca, toate acestea se bazează pe jocul unor energii individuale menite să ne
limiteze fiinţa şi să ne hrănească egoul. „Pilonii" importanţi pe care aceste sisteme
energetice de apărare se bazează sunt frica, mânia, invidia, isteria, sentimentul van al
superiorităţii etc., etc. Din acest motiv, este necesar să conştientizăm cu multă
luciditate efectele pe care aceste sisteme energetice de apărare le generează. Starea
supramentală de martor lucid şi detaşat al acestor fenomene şi interacţiuni aurice
astrale face ca aura noastră să-şi păstreze energiile luminoase şi elevate fără a mai
exista influenţe şi reacţiuni de natură egotică. Datorită Stării de continuă rezonanţă cu
sursele de energie pură din Macrocosmos, o fiinţă umană înţeleaptă nu mai dezvoltă la
nivel auric astfel de sisteme individuale de apărare şi reacţiune egotică. O fiinţă umană
care a atins nivelul supramental realizează că, în realitate, un astfel de sistem energetic
de apărare nu face altceva decât să apere egoul.
Cu siguranţă că mai există şi alte sisteme energetice de apărare aurică decât cele
descrise în cadrul acestor cursuri. Dacă vom practica în mod perseverent tehnicile de
trezire şi dezvoltare a clarviziunii prin dinamizarea celui de-al treilea ochi (AJNA
CHAKRA), vom ajunge să le recunoaştem cu uşurinţă, intuind totodată şi multe dintre
efectele lor subtile. Un element important, pe care nu trebuie să-l pierdem niciodată
din vedere, este că, atâta timp cât încă ne mai păstrăm la nivelul conştiinţei individuale
egotice, fiecare dintre noi folosim asemenea sisteme energetice de apărare şi, prin
urmare, cu toţii realizăm, conştient sau nu, interacţiuni astrale cu celelalte fiinţe
umane, urmând tipare relaţionale subtile de genul celor pe care le-am prezentat
anterior. Totuşi, este necesar să înţelegem că nici o fiinţă umană nu este niciodată
forţată să se implice în vreo interacţiune pe care ea nu şi-o doreşte. De aceea, nu
trebuie să privim niciodată sistemele energetice defensive ale celorlalţi cu repulsie sau
criticism exagerat. Putem răspunde mai degrabă cu toleranţă şi înţelegere decât într-un
mod exagerat defensiv sau ofensiv. Dacă structura noastră aurică prezintă frecvenţe de
vibraţie înalte, atunci nu va mai exista nici o implicare personală, egotică, aceasta va
alcătui automat o „platoşă" invulnerabilă, noi fiind apăraţi permanent de orice
agresiune de natură subtilă astrală care ar putea să vină de la o fiinţă umană egoistă,
răuvoitoare, malefică sau demoniacă. De aceea este foarte important să ne elevăm
frecvenţa de vibraţie aurică, să facem să predomine în aura noastră culorile pure,
elevate. În această situaţie, fiinţa umană care a avut tendinţa să ne agreseze va reprimi
înapoi exact energiile negative pe care ea le orientase către aura noastră, acesta fiind
aşa-numitul „şoc în retur" despre care vorbeşte tradiţia ocultă occidentală. Există
întotdeauna un motiv egotic pentru care vrem să ne apărăm - acela de a proteja o parte
vulnerabilă din noi pe care dorim să o ţinem sub control sau ascunsă. Sistemele
energetice de apărare se creează cel mai adesea încă din copilărie. Aura bioenergetică
şi, în mod corespunzător, personalitatea unui copil nu sunt încă pe deplin dezvoltate şi
stabilizate. În cazul unui copil obişnuit, aura sa se dezvoltă în general direct
proporţional cu dezvoltarea corpului fizic, având aproximativ acelaşi ritm de creştere
ca acesta. Prin urmare, pe măsură ce fiinţa umană se maturizează şi îşi conturează tot
mai clar personalitatea şi trăsăturile caracteriale de bază, care includ atât calităţile, cât
şi defectele sale, aura astrală se dezvoltă şi ea, trecând prin diferite stadii.
OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA INTERACŢIUNILE AURICE CE SE
STABILESC
55
CU PRILEJUL DIFERITELOR RELAŢII PE CARE LE AVEM CU FIINŢELE
UMANE DIN JURUL NOSTRU
Modul în care influenţăm câmpul auric al persoanelor din jurul nostru depinde de
sistemele energetice de apărare pe care le-am generat în aura noastră. Totuşi, în
esenţă, orice modificare energetică din aura noastră se datorează în primul rând
interacţiunilor care au loc la nivelul celor 7 centri fundamentali de forţă. Unele dintre
aceste interacţiuni sunt profund benefice, altele, dimpotrivă, ne creează stări neplăcute
sau chiar suferinţă. Atunci când între noi şi o altă fiinţă umană se stabileşte un
fenomen de inducţie armonioasă reciprocă de energie, ne acceptăm unul pe celălalt cu
iubire, exact aşa cum suntem şi nu urmărim în mod egotic să îl manipulăm pe celălalt
pentru a ne realiza fiecare, cu orice preţ, propriile scopuri meschine. În interacţiunile
subtile pozitive, benefice, simţim lăuntric întotdeauna că suntem trataţi aşa cum se
cuvine şi rămânem, din punct de vedere auric, centraţi în noi înşine, comunicând astfel
în mod liber, spontan şi deschis. Acesta este motivul pentru care iubirea adevărată
implică întotdeauna aspiraţia de a oferi o libertate totală fiinţei iubite. Dacă apropierea
se face păstrând dorinţa de a-l modifica cu orice preţ pe celălalt, acesta va simţi cu
siguranţă respectiva limitare şi condiţionare aurică şi, mai devreme sau mai târziu, va
reacţiona. Pe de altă parte, iubirea adevărată, profundă, nu creează aproape niciodată
conflicte, iar dacă acestea apar, ele nu sunt în nici un caz fundamentale. De aceea,
între două fiinţe umane pline de iubire şi înţelepte, iubirea este eternă şi infinită.
Există însă şi anumite tipuri, aşa-zis „clasice", de interacţiuni subtile negative în urma
cărora survin tensiuni acute, adeseori ireconciliabile, care sunt de fapt expresia unor
tendinţe de manipulare şi de dominare a celuilalt la nivel auric. De obicei, oamenii
obişnuiţi stabilesc asemenea interacţiuni subtilei negative datorită stărilor lor de frică
şi de ignoranţă. Cel mai adesea, ei de fapt nu sunt cu adevărat conştienţi de ceea ce fac
şi nici de consecinţele subtile ale unor asemenea conflicte. În astfel de cazuri, o fiinţă
umană plină de bune intenţii va urmări să stabilească o stare de simpatie, de vibraţie
elevată între câmpul auric al persoanei cu care interacţionează şi câmpul ei auric,
printr-un proces de inducţie energetică armonioasă. În general, tendinţele
fundamentale care se nasc în noi atunci când interacţionăm la nivel auric cu o altă
persoană sunt: 1) să emitem energie, 2) să absorbim energia, 3) să stopăm energia sau
4) să lăsăm energia să curgă liber prin aura noastră. Fiecare dintre aceste tipuri de
operare se realizează prin intermediul unor fluxuri energetice - care sunt denumite de
unii clarvăzători „curenţi bioplasmatici" - care se nasc în mod spontan între aurele
noastre atunci când acestea sunt suficient de apropiate. Aceste fluxuri sau canale
energetice sunt asemănătoare unor corzi care ne unesc şi prin intermediul cărora se
realizează influenţa subtilă propriu-zisă. Noi urmărim fie să ne „agăţăm" reciproc, fie
să îl prindem pe celălalt în mrejele acestor corzi astrale. Bineînţeles că toate aceste
interacţiuni aurice sunt invizibile pentru omul obişnuit, fiind realizate cel mai adesea
chiar inconştient; dar, utilizând tehnicile de trezire şi dinamizare a celui de-al treilea
ochi (AJNA CHAKRA), le vom putea conştientiza şi percepe cu uşurinţă la nivel
subtil. Astfel, vom învăţa totodată şi cum este cel mai înţelept să acţionăm pentru a
contracara influenţele aurice inferioare.
Aşadar, există, în general, patru moduri fundamentale de circulaţie a fluxului energetic
subtil în timpul diferitelor interacţiuni la nivel auric. Astfel:
1) emitem (sau, altfel spus, împingem) energia;
2) recepţionăm (sau, altfel spus, tragem, absorbim) energia;
3) stopăm fluxul energetic;
4) lăsăm energia să curgă în mod liber prin fiinţa noastră.
Dacă, de exemplu, o fiinţă umană are tendinţa să atragă şi să absoarbă energia aurică a
unei alte fiinţe umane, aceasta, la rândul său, poate să-şi „retragă" energia sau să
stopeze acea circulaţie energetică nedorită.
= VA URMA =
An 14 C 7
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA INTERACŢIUNILE AURICE CE SE
STABILESC CU PRILEJUL DIFERITELOR RELAŢII PE CARE LE AVEM
CU FIINŢELE UMANE DIN
JURUL NOSTRU (continuare la cursul nr. 6, An 14)'
Un exemplu tipic de interacţiune subtilă în cazul unei relaţii intime în care au apărut
conflicte este următorul: femeia vrea să simtă iubire din partea bărbatului şi, din acest
motiv, ea se apropie de el şi urmăreşte să-i absoarbă sau să-i „sustragă" această
energie a afectivităţii şi a tandreţii din aură. El însă ar vrea să fie lăsat în pace pentru o
perioadă şi, de aceea, va împinge către ea o energie puternic neplăcută şi agresivă,
astfel încât femeia se va simţi rănită sufleteşte şi va pleca deznădăjduită şi
decepţionată considerând că el nu o mai iubeşte. O altă modalitate, care este de
asemenea dizarmonioasă, prin care bărbatul i-ar putea răspunde la nivel subtil într-o
astfel de situaţie, constă în a stopa pur şi simplu fluxurile sale energetice aurice care ar
putea circula în mod spontan şi liber către ea, refuzând astfel să răspundă cu iubire
apelurilor ei. În această situaţie, toate eforturile ei de apropiere afectivă se izbesc parcă
de un zid.
Acest exemplu sugestiv ne poate face să înţelegem că o modalitate foarte directă de a
ne transforma spiritual şi de a îmbunătăţi totodată relaţiile noastre cu ceilalţi, constă în
a medita zilnic, înainte de culcare, timp de minim 7 minute, asupra felului în care noi
am interacţionat subtil cu ceilalţi oameni în ziua respectivă. De exemplu, ne putem
întreba dacă în cadrul interacţiunilor noastre aurice, atunci când cineva a „împins"
energie din aura sa către noi, noi am „împins", la rândul nostru, energia aurică proprie
spre acesta. Putem analiza, de asemenea, situaţiile în care am „atras" energia aurică a
altuia către noi, conjuncturile în care am oprit-o sau, dimpotrivă, am lăsat-o să circule
liber prin noi. Atunci când o energie care este nedorită sau necunoscută este „împinsă"
către o fiinţă umană obişnuită, tendinţa generală a acesteia este să o stopeze printr-o
atitudine rigidă,
sau să o „împingă" înapoi, într-un mod aproape agresiv. Fiecare dintre noi şi-a creat
anumite moduri proprii, specifice, de a interacţiona auric. Acestea s-au constituit
gradat în veritabile obiceiuri sau pattern-uri psihice repetate inconştient. Toate
interacţiunile noastre obişnuite se structurează treptat în adevărate sisteme energetice
de apărare, de genul celor descrise în cursurile anterioare de YOGA, sisteme prin
intermediul cărora noi tindem în mod egotic să ne protejăm de o lume pe care ne-o
imaginăm ostilă şi plină de pericole. În anumite situaţii suntem capabili să ne adaptăm
foarte uşor la sistemul energetic de apărare al unei alte fiinţe umane, în timp ce în alte
cazuri suntem foarte intoleranţi cu ceilalţi.
În situaţia în care suntem incapabili să înţelegem cum poate fi controlată şi sublimată,
printr-un proces alchimic benefic, o acţiune energetică negativă îndreptată asupra
noastră, se poate declanşa cu uşurinţă o buclă de reacţie care va face ca energia
perturbată să ne afecteze la nivel subtil din ce în ce mai puternic. În acest caz, fiecare
fiinţă umană va apela la propriul său sistem de apărare, care va tinde să distorsioneze
în mod aberant situaţia reală, printr-un veritabil proces reciproc de proiecţie
imaginativă negativă care nu va înceta până când energia perturbatoare nu va fi
complet consumată. Consecinţele unei asemenea interacţiuni pot fi foarte dureroase.
Acest fenomen subtil se poate produce în plan astral atât la nivel individual, între două
persoane, cât şi la niveluri mai profunde de integrare aurică, între două grupuri de
oameni sau chiar între două naţiuni şi, în acest caz, poate să rezulte chiar un conflict
armat de proporţii. Dacă vom învăţa cum să preîntâmpinăm toate aceste interacţiuni
conflictuale şi dureroase la nivel individual, vom fi capabili după aceea să le
prevenim, dacă este cazul, la nivelul unui grup de oameni sau chiar şi la nivel
internaţional.
Interacţiunile aurice extrem de negative pot produce veritabile dezastre sau sui-generis
„cataclisme" în câmpurile subtile ale celor care au trecut printr-o astfel de confruntare,
aura astrală continuând să se refacă mult timp după aceea. Această regenerare aurică
are loc, în general, în mod perfect natural, exact în felul în care corpul fizic se
regenerează în urma unui accident.
Un proces similar de regenerare - dar cu implicaţii şi semnificaţii ezoterice şi
spirituale mult mai profunde - se realizează şi în cadrul tehnicii CHOD din tradiţia
yoghină tibetană, descrisă succint şi doar cu titlu informativ în cadrul cursurilor
noastre de YOGA despre dedublarea în planul astral. În cadrul acestui procedeu
extrem de periculos pentru cei neiniţiaţi, adeptul, într-o stare de abandon total în faţa
voinţei lui Dumnezeu, îşi lasă corpul astral să fie „devorat" de către entităţi
demoniace, pentru ca apoi această structură energetică să se regenereze spontan, însă
total purificată. Prin acest gest sunt eliminate foarte rapid din aură energiile inferioare
corespunzătoare ataşamentelor, fricilor, dogmelor şi, în general, tuturor tendinţelor
egotice. În mod evident, aceste entităţi inferioare nu pot interacţiona şi prin urmare nu
vor devora acele substraturi aurice caracterizate de frecvenţe elevate. Acest procedeu
poate fi practicat doar de către adepţii yoga avansaţi, care sunt capabili să realizeze un
control perfect asupra procesului de „devorare" a corpului lor astral de către entităţile
demoniace, în cazul unei fiinţe umane obişnuite, practicarea acestui procedeu poate să
conducă foarte uşor la nebunie.
Anumite „răni" aurice sau „cicatrice" psihice, în cazul în care sunt foarte profunde, pot
rămâne însă în aura unei fiinţe umane pentru toată viaţa şi ele pot să reapară şi să
persiste chiar şi în existenţele următoare. Astfel de „răni" se păstrează atât de mult în
câmpul auric - precum nişte
veritabile stigmate ale ignoranţei persoanei respective - deoarece, în general, oamenii
evită să se confrunte în mod direct cu experienţele lor neplăcute şi cu tendinţele
psihice traumatizante. Ei preferă cel mai adesea să le suprime în profunzimile
structurilor aurice, pentru a le „îngropa" acolo. Răni profunde de acest gen pot apărea,
de exemplu, în urma unor interacţiuni subtile extrem de dure, care sunt mutilante
psihic şi auric, în urma unor traume psihice cauzate de dezastre naturale sau de
accidente, sau drept consecinţă a unor interacţiuni aurice negative repetate.
Interacţiunile subtile aurice benefice pe care le stabilim cu cei din jurul nostru conferă
o susţinere energetică de bază pentru sănătatea noastră; pe de altă parte, interacţiunile
negative creează premisele bolii şi suferinţei.
În continuare, pentru a înţelege şi mai profund tendinţele noastre comportamentale la
nivel auric, vom studia cinci structuri energetice caracteriale arhetipale, care sunt
cunoscute în studiul aurei bioenergetice şi al interacţiunilor subtile dintre oameni.
Vom constata astfel că orice om care nu a atins încă starea de eliberare spirituală mai
este caracterizat, într-o proporţie mai mare sau mai mică, de fiecare dintre aceste cinci
structuri energetice arhetipale. Noţiunea de „structură caracterială" este folosită de
mult timp în psihologie pentru a descrie ansamblul criteriilor fizice şi psihice care
definesc tipologiile umane. Profilul auric temperamental diferă însă de cel psihologic
obişnuit prin faptul că, în acest caz, criteriile de analiză nu sunt de natură strict fizică,
ci se bazează pe tendinţe şi indicii aurice şi psihice subtile. Totodată, studiul acestor
elemente ne permite să înţelegem cauza profundă pentru care noi suntem caracterizaţi
de un anumit temperament psihologic şi nu de un altul. Aşa cum ştim, evenimentele
care au loc pe parcursul vieţii noastre, tendinţele actuale proprii precum şi însăşi aura
noastră bioenergetică nu sunt decât efectele unor cauze pe care „le-am pus în mişcare"
cu mult timp înainte, uneori chiar în existenţele anterioare. Pornind de la noţiunea de
KARMA, unii ocultişti au folosit expresia „KARMA negativă" sau „KARMA grea"
pentru a desemna pedepsele pe care le avem de suferit pentru tot ceea ce am greşit.
Totuşi, o fiinţă umană înţeleaptă realizează că această „KARMA grea" nu este de fapt
o pedeapsă. Conform legii KARMA-ei - legea cauzei şi a efectului - noi ne
confruntăm cu circumstanţe şi evenimente care nu sunt altceva, în fond, decât
rezultatele acţiunilor noastre din trecut, rezultate încriptate în mod tainic în aura
noastră.
De fapt, felul în care diferitele evenimente ale vieţii ne afectează existenţa depinde de
modul în care le înţelegem şi le experimentăm prin intermediul concepţiilor şi
şabloanelor noastre aurice şi mentale. Astfel, purtăm cu noi, de la o existenţă la alta,
tendinţe către anumite viziuni şi mentalităţi deformate, până când, datorită experienţei
acumulate, devenim capabili să ne purificăm şi să ne eliberăm-de respectivele
deformări psihice şi aurice. Cu toate acestea, de fiecare dată când ne confruntăm cu un
eveniment neplăcut sau când apare o interacţiune subtilă negativă, aceasta reprezintă
de fapt pentru noi o şansă de a ne elibera de anumite energii negative sau
perturbatoare din aura noastră, în funcţie de modul în care noi răspundem la acea
agresiune. Singurul motiv pentru care ajungem să considerăm că un anumit eveniment
reprezintă pentru noi o pedeapsă este că, în concepţia noastră, el chiar ne apare astfel.
De exemplu, există unii cursanţi din cadrul şcolii noastre de YOGA care îşi justifică
ineficienţa, lipsa forţei spirituale şi absenţa virilităţii afirmând că aceste probleme
există acum deoarece în trecut ei au abuzat de forţa lor interioară sau şi-au folosit-o în
mod greşit. Ei consideră că au fost crunt pedepsiţi pentru acele ipotetice greşeli şi de
aceea în prezent sunt condamnaţi să rămână în mod iremediabil nişte neputincioşi.
În realitate, deşi este posibil ca ei să-şi fi folosit într-adevăr în trecut în mod greşit
forţa lăuntrică de care dispuneau, iar anumite circumstanţe ale vieţii actuale au ajuns
într-adevăr să fie rezultatul utilizării necorespunzătoare a potenţialului pe care l-au
avut cândva, aceste evenimente şi circumstanţe nefavorabile cu care se confruntă
acum, în această viaţă, nu sunt de fapt altceva decât exact situaţiile de care ei au
nevoie, în prezent, pentru a învăţa să-şi folosească în mod corect potenţialul propriu,
pe care apoi l-ar putea amplifica oricât de mult. De fapt, Dumnezeu ne oferă în toate
aceste situaţii lecţii precise pentru a ne putea mântui astfel de toate imperfecţiunile
noastre.
Prin urmare, o structură caracterială astrală reprezintă un model arhetipal de
distorsiune a câmpului nostru auric, care se prezintă astfel drept consecinţă a
concepţiilor şi mentalităţilor noastre (deformate pe care le păstrăm cu inconştienţă cel
mai adesea pe durata a mai multor existenţe. Cu alte cuvinte, o asemenea structură
caracterială este efectul concepţiilor negative, al dogmelor şi al viziunilor deformate
cu privire la sensul existenţei proprii. Toate acestea se reflectă asupra psihicului
nostru, asupra câmpului nostru auric şi, implicit, asupra corpului nostru fizic.
Cele cinci structuri caracteriale majore care sunt cercetate în studiul aurelor şi în
vindecarea prin mijloace bioenergetice sunt următoarele: 1) structura schizoidă; 2)
structura orală; 3) structura deplasată sau psihopată; 4) structura masochistă; 5)
structura rigidă.
Precizăm faptul că aceşti termeni folosiţi în contextul de faţă nu au însă aceeaşi
semnificaţie ca termenii similari care sunt folosiţi în psihologia freudiană.
1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID"
Principala trăsătură caracteristică a celor care prezintă, ca strategie de interacţiune
aurică, apărarea „schizoidă", este teroarea existenţială. Cel mai adesea, fiinţele cu un
caracter auric schizoid au trăit existenţe de-a rândul în stări de suferinţă fizică şi
traume sufleteşti. De asemenea, este posibil ca în cazul acestora moartea (părăsirea
definitivă a corpului fizic) a survenit în unele din existenţele lor anterioare în urma
unor torturi cumplite. O fiinţă umană care are o structură aurică de tip „schizoid"
reacţionează la tortură printr-o tendinţă anormală de a „uita", de a fugi sau de a
„scăpa" de corpul fizic. Având în vedere aceste experienţe prin care a trecut anterior,
respectiva persoană a ajuns să considere, la nivel subconştient, că a trăi în corpul fizic
şi a accepta existenţa în corpul fizic reprezintă adeseori o experienţă dureroasă şi
periculoasă. Tocmai de aceea, fiinţele din tipologia aurică „schizoidă" evită pe cât
posibil contactul fizic şi subtil cu ceilalţi oameni, pe care îi consideră apriori ostili.
Experienţele lor de viaţă vor urma această traiectorie destinică, deoarece ei sunt
„programaţi" auric să îi vadă pe ceilalţi în acest mod. De exemplu, dacă mama unui
asemenea copil cu o structură aurică de tip „schizoid" este înfuriată pe un om
oarecare, copilul va avea tendinţa să-l considere pe acel om drept un criminal
periculos care i-ar putea agresa grav. În realitate, de exemplu, mama este supărată pe
vânzătorul de la aprozar care i-a luat mai mulţi bani decât ar fi trebuit. Prin urmare,
putem constata în acest caz semnificativ disproporţia de reacţie a copilului care are
asemenea tendinţe.
Reacţiile defensive pe care le manifestă o fiinţă umană cu o structură aurică de
tip
„schizoid" în stări de frică
Dacă vom privi la un nivel şi mai profund felul în care apar determinismele KARMA-
ice, realizăm că însăşi familia care s-a încarnat o astfel de fiinţă umană chinuită va
avea un important în destinul său schizoid. Astfel, familia însăşi va reflecta şi va
contura, într-un anumit mod, tendinţa maladivă a copilului de a crede că toţi oamenii
sunt periculoşi. Cazul cel mai comun este acela în care părinţii se vor înfuria des şi se
vor purta tiranic cu el. Această teamă care continuă să crească sufletul său, îl va face
să-şi deplaseze priza de conştiinţă şi energiile proprii în afara corpului său fizic,
orientându-le adeseori către lumi iluzorii, fantasmagorice, în care el îşi caută astfel
refugiu şi protecţie. Prin urmare, teama fiinţelor umane un caracter auric de tip
„schizoid" se traduce în plan subtil printr-o tendinţă de a-şi părăsi corpul fizic. Ele
realizează aceasta „ieşind" prin zona din creştetul capului sau prin zona posterioară a
capului, dar nu într-un mod armonios, aşa cum se petrece în cazul în care, într-o
meditaţie, ne proiectăm cu luciditate conştiinţa prin BRAHMARANDHRA, ci într-un
mod haotic. Astfel, conştiinţa devine dispersată şi nebuloasă, în cazul unei persoane
despre care spunem că „este cu capul în nori". O altă consecinţă a acestei atitudini de
nesiguranţă şi lipsă de încredere în ceilalţi este că aura sa ajunge să fie lipsită aproape
complet de stratul exterior protector şi, de aceea, ea va putea fi „penetrată" foarte uşor
de către aurele celorlalţi. Răsucirile şi contorsionările care survin în astfel de cazuri la
nivelul unor structuri subtile existente în aură se pot reflecta şi în planul fizic, unde
este posibil să apară din acest motiv deformări osoase şi deviaţii, mai ales la nivelul
coloanei vertebrale. Lipsa dezvoltării armonioase a corpului astral va crea o structură
fizică plăpândă şi foarte sensibilă la boli. Astfel, urmând un cerc vicios, pe măsură ce
tendinţele caracteriale aurice „schizoide" ajung să fie din ce în ce mai puternice în
cazul respectivului individ, vulnerabilitatea sa fizică se măreşte, fapt care va
determina la rândul său o şi mai mare vulnerabilitate astrală.
Figura nr. 1 ne ilustrează sistemul energetic de apărare al unei fiinţe umane cu un
profil auric „schizoid". Tendinţa sa subtilă de retragere şi de fugă poate fi reperată cu
uşurinţă şi în planul fizic deoarece, în asemenea cazuri, privirea îi este absentă sau
aproape mereu temătoare.
Necesităţile de ordin moral şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe
un sistem auric de apărare de tip „schizoid"
Necesităţile fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă o astfel de fiinţă umană
pentru a-şi depăşi în acest fel condiţionările caracteriale aurice se referă, în primul
rând, la nevoia de siguranţă în planul fizic şi la modul în care ar putea comunica în
mod armonios cu ceilalţi oameni. În plan
spiritual, este necesar să realizeze intuitiv că există o scânteie divină, un Sine Suprem
Dumnezeiesc, ATMAN, înlăuntrul propriei sale fiinţe. = VA URMA =
An 14 C 8
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHIME DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A ' CELUI DE AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID" (continuare la cursul nr. 7, An 14)
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un
sistem auric defensiv de tip „schizoid"
Vom studia în continuare care ar putea fi reacţiile negative ale celor din jur în situaţia
în care interacţionează subtil cu o fiinţă umană care are o structură aurică de tip
„schizoid".
I) O primă reacţie la tendinţa unei persoane care are o structură aurică de tip
„schizoid" de a se retrage, aparent inexplicabil, „lăsând totul baltă", este enervarea.
Deoarece fiinţa umană respectivă nu mai este atentă şi comunicativă, noi vom
„investi" mai multă energie pentru a susţine în mod suplimentar interacţiunea subtilă
creată. De aceea, vom „împinge" mai multă energie din aura noastră către aura sa.
Dacă vom reacţiona astfel, persoanele cu un caracter de tip „schizoid" se vor speria şi
mai mult, îndepărtându-se grabnic, exact cum ar face un animal speriat. După o
asemenea experienţă, la următoarea întâlnire ne va fi mult mai greu să o convingem să
se apropie de noi. Figura nr. 2 ne arată ce se produce în câmpul nostru auric atunci
când ne enervăm şi „împingem" energia spre exterior. Este ilustrat totodată şi felul în
care persoana care are o structură aurică de tip „schizoid" răspunde în mod subtil la
mânia noastră.
II) Un alt gen de reacţie aurică din partea noastră este acela de a ne simţi abandonaţi.
În acest caz, vom tinde să „apucăm" aura celuilalt. Dacă vom persevera în a-i atrage
spre noi aura, persoana cu un temperament schizoid se va retrage şi mai mult deoarece
ea evită intimitatea. Figura nr. 3 ne arată felul în care ni se modifică aura atunci când
vrem să „apucăm" la nivel subtil şi să tragem spre noi aura unei fiinţe cu o structură
energetică subtilă de tip „schizoid", precum şi felul în care aceasta reacţionează la
nivel auric în astfel de situaţii.
III) O altă atitudine interioară posibilă constă în a stopa brusc fluxul energetic care
începuse să circule liber între noi şi persoana cu un temperament schizoid. Odată cu
blocarea circulaţiei energiei, este foarte posibil să ne scufundăm în mod egotic fiecare
în noi înşine, refuzând prin
această închidere orice altă posibilitate de comunicare între noi, ca şi cum ne-am
înstrăina brusc unul de celălalt. Există însă posibilitatea ca stoparea energiei să fie
asociată cu o stare de aşteptare nerăbdătoare din partea noastră, stare care este însoţită
de comanda subtilă sau de intenţia mentală de a-l aduce pe celălalt cât mai repede
„înapoi". Dar nici în acest caz fiinţa umană care are o structură aurică de tip
„schizoid" nu va simţi nevoia să revină pentru a continua interacţiunea subtilă.
Această situaţie este ilustrată în figura nr. 4.
IV) De asemenea, o altă reacţie posibilă din partea noastră este aceea de a ignora
atitudinea de îndepărtare a celuilalt. În acest caz, asistăm pur şi simplu la ceea ce se
petrece ca şi cum nu ne-ar veni să credem că aşa ceva este cu putinţă. Astfel, vom
continua să purtăm conversaţia, dar de fapt nu facem decât să ne pierdem timpul,
deoarece atunci comunicarea subtilă cu celălalt a încetat, chiar dacă noi nu vrem să
recunoaştem acest lucru. Este evident că nici într-un asemenea caz nu se poate vorbi
despre o interacţiune subtilă armonioasă (vezi figura nr. 5).
V) O altă posibilă reacţie din partea noastră este aceea de a ne îndepărta, la rândul
nostru, exact în acelaşi mod, anulând astfel total orice altă eventuală posibilitate de
comunicare subtilă. Figura nr. 6 ilustrează felul în care două persoane ajung să „fugă"
la nivel auric una de cealaltă. În această situaţie, persoana sănătoasă va avea tendinţa
să reacţioneze mimetic sau, altfel spus, „în oglindă", imitând persoana cu tendinţe
schizoide, proces care se produce adeseori inconştient: Această reacţie nu va
determina nici ea o modificare semnificativă de atitudine în comportamentul fiinţei
umane care are un sistem energetic de apărare de tip „schizoid", care va continua să
„fugă" şi să evite apropierea aurică.
FLţj.4 Tendinţa aurică „schizoid!" de apirare (A> ţi reacţia de stopare (BJ
Fia.5 Tendinţa aurică „.schizoidă" de apărare (A) si atitudinea de ignorare a
celuilalt <B)
Pentru a-şi masca sau justifica această reacţie subtilă, fiinţa umană care are o structură
aurică de tip „schizoid" va adopta adeseori o atitudine plină de aroganţă care are
scopul de a ne intimida. Ea va căuta să sugereze că face acest gest deoarece este mai
rafinată, mai evoluată şi mai spirituală decât noi. În acest caz, este din nou necesar să
analizăm cu multă luciditate şi detaşare felul în care noi tindem, cel mai adesea, să
reacţionăm. De exemplu, este posibil să acceptăm în mod necondiţionat faptul că
persoana respectivă este, într-adevăr, mult mai evoluată sau mai spirituală şi atunci ne
vom retrage discret. Aceasta este valabil mai ales dacă avem tendinţa de a considera
acest „joc" strategic al celuilalt drept realitate şi dacă în fiinţa noastră preexistă
anumite tendinţe mentale fantasmagorice care ne fac să fim uşor de păcălit. O altă
variantă de răspuns auric este aceea în care
ne enervăm şi ne manifestăm cu agresivitate, în forţă. Sau, este posibil, de asemenea,
să rămânem imperturbabili şi distanţi, fără a ne lăsa impresionaţi de şiretlicurile abile
ale celuilalt. Însă, oricare dintre atitudinile descrise anterior am aborda, nu vom fi
capabili să realizăm o comunicare reală şi o interacţiune astrală profundă cu o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „schizoid", iar acesta este un indiciu
elocvent că este necesar să ne modificăm cu înţelepciune reacţiile subtile.
Fig,G Tendinţa auriră „schizoida" dc apărare (A) şi reacţia de retragere (B)
=VA URMA=
An 14 C 9
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE
METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA 1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE
UMANE CARE
ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID"
(continuare la cursul nr. 8, An 14)
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic în cazul unei
interacţiuni subtile armonioase cu o fiinţă umană care foloseşte un sistem auric de
apărare de tip „schizoid"
Dacă dorim cu adevărat să ajutăm o fiinţă umană care are o structură energetică
subtilă de tip „schizoid" să se simtă în siguranţă şi să-şi elimine temerile care o
îndepărtau de noi, este necesar să ne armonizăm în prealabil noi înşine, cât mai
profund, câmpul auric propriu, în vederea unei interacţiuni cu adevărat benefice.
Astfel, o convingem să revină „cu picioarele pe pământ" şi să înceapă să comunice din
punct de vedere auric pentru a putea realiza împreună lucrurile pe care ni le-am
propus.
Figura nr. 7 ne arată modul în care putem interacţiona profund benefic cu o persoană
care şi-a dezvoltat un sistem de apărare de tip „schizoid". Această atitudine interioară
aducătoare de armonie este foarte importantă deoarece ea este singura de natură să
inducă în fiinţa umană cu un sistem auric de apărare de tip „schizoid" un sentiment de
siguranţă care face posibilă continuarea liberă şi deschisă a comunicării subtile
începute. Prin urmare, în cazul interacţiunii cu o fiinţă umană care şi-a dezvoltat
reacţii aurice de tip „schizoid" este esenţial ca energia manifestată de noi să fie cât mai
armonioasă. Astfel, climatul, de siguranţă indus o va ajuta să-şi depăşească
comportamentul de tip
schizoid. In mod evident, răspunsul nostru trebuie să fie de asemenea natură încât să
elimine orice fel de temeri absurde şi tendinţe schizoide de apărare. Pentru aceasta, în
virtutea principiului subtil al reflectării, este necesar să manifestăm în primul rând noi
înşine o totală deschidere sufletească şi o absenţă deplină a temerilor, fapt care va
permite stabilirea cu rapiditate a unei comunicări sincere. Pentru aceasta, ne
interiorizăm şi ne relaxăm cât mai profund. Consacrăm lui Dumnezeu Tatăl integral
fructele acestei acţiuni. Numai după ce vom fi foarte siguri că am simţit răspunsul
inefabil care ne arată că acţiunea noastră este armonioasă şi divin integrată vom
începe operarea subtilă propriu-zisă. În cadrul interacţiunii noastre subtile armonioase
va trebui să folosim cu înţelepciune diferitele moduri prezentate anterior de operare cu
energia [1) „împingere", 2) „atragere", 3) stopare şi 4) curgere liberă a energiei] în
vederea creării unui spaţiu subtil cât mai sigur, benefic şi confortabil pentru persoana
care se confruntă cu tendinţe aurice psihotice de tip „schizoid".
O primă regulă în stabilirea unei interacţiuni armonioase cu o astfel de fiinţă umană se
referă la faptul că noi trebuie să avem grijă să nu îi agresăm niciodată aura, şi în
special acele margini sau frontiere ale structurii subtile aurice despre care menţionam
anterior că sunt foarte vulnerabile în cazul structurii aurice de tip „schizoid". În
interacţiunile noastre cu o asemenea fiinţă umană, nu îi vom „agresa" niciodată aura
printr-o expansiune a fluxurilor noastre bioplasmatice realizată în mod violent sau în
forţă. Pentru a înţelege sensibilitatea subtilă a unei astfel de fiinţe umane, ne putem
gândi că nivelul cel mai exterior al câmpului auric al persoanei cu o structură
energetică subtilă de
apărare de tip „schizoid" ar putea fi comparat cu coaja spartă sau insuficient calcifiată
a unui ou. De aceea, de fiecare dată când noi emitem brusc fluxuri aurice intense
asupra acestei persoane, ele îi vor pătrunde cu uşurinţă stratul auric protector, care este
foarte vulnerabil, şi îi vor produce răni sufleteşti neaşteptat de puternice. Adeseori, un
mod mai expansiv şi dinamic de a ne exprima trăirile o poate face să se sperie şi să se
închidă imediat.
Un alt element pe care este foarte util să-l cunoaştem în legătură cu interacţiunea cu
fiinţe umane care au înclinaţii aurice de tip „schizoid" se referă la faptul că acestea
tind să se raporteze adeseori la energii de frecvenţe elevate, şi din acest motiv ele sunt
deschise către fiinţe umane la care rezonanţele aurice superioare, elevate, sunt uşor de
perceput. Totuşi, din păcate, în cazul lor această raportare are de cele mai multe ori un
caracter formal sau exaltat. În pofida acestei fascinaţii către tot ceea ce este spiritual,
ocult şi misterios, atracţia lor rămâne aproape întotdeauna superficială, deoarece ea
provine în primul rând dintr-o nevoie alienantă de a fugi de lumea în care trăieşte şi nu
dintr-o căutare spirituală autentică. Prin urmare, o asemenea persoană, deşi ne poate
da senzaţia că este fascinată de o fiinţă umană înţeleaptă, caracterizată de energii
aurice elevate, nu va face altceva decât să „graviteze" în jurul acesteia, imitând-o, dar
păstrându-şi în continuare superficialitatea şi tendinţele bolnăvicioase. Tipologia
fiinţei umane cu o structură aurică de tip „schizoid" este una dintre cele mai răspândite
în cadrul membrilor unei secte.
Prin urmare, pentru a trezi interesul şi pentru a inspira siguranţă unei fiinţe umane cu o
structură aurică de tip „schizoid", este necesar să ne elevăm noi înşine frecvenţele de
vibraţie din câmpul nostru auric (prin evocarea unei stări de linişte, pace, fericire,
deschidere sufletească) şi apoi să lăsăm fiinţa umană care se află în faţa noastră să
simtă aceasta, printr-un fenomen de inducţie rezonantă armonioasă. Pentru a realiza
aceasta cu uşurinţă este necesar să ne focalizăm atenţia asupra centrilor superiori de
forţă (ANAHATA CHAKRA, VISHUDDHA CHAKRA, AJNA CHAKRA şi
SAHASRARA), sau pur şi simplu să evocăm realităţi sau trăiri elevate, de ordin
spiritual. Pentru a actualiza cât mai complet şi mai intens o asemenea experienţă de
natură pur spirituală, accesibilă şi fiinţei umane cu un caracter auric „schizoid", putem
să utilizăm toate modalităţile de operare de care dispunem. De exemplu, putem evoca
interior imagini sublime sau ne putem focaliza lăuntric asupra percepţiei sunetelor
subtile MANTRA-ice. Dacă vom putea realiza cu uşurinţă aceasta şi dacă, în acelaşi
timp, vom ţine cont de faptul că nu trebuie să emitem spre aura acesteia fluxuri
bioenergetice intense, cealaltă persoană va începe să se simtă în siguranţă şi astfel va
deveni din ce în ce mai liniştită şi mai încrezătoare. Pentru a evita proiecţia
inconştientă a unor fluxuri energetice subtile mult prea puternice pentru celălalt, care
ar putea emana din aura noastră, va trebui să ne focalizăm atenţia asupra aurei proprii,
pe care o vom vizualiza ca fiind precum un ovoid caracterizat numai de vibraţii
armonioase, fără nici un fel de formaţiuni sau prelungiri ascuţite (de genul celor
figurate în cazul aurei de tip „arici").
În momentul în care între noi s-a stabilit o stare de rezonanţă profund benefică, iar
frecvenţele de vibraţie ale câmpurilor noastre aurice sunt oarecum egale, vom emite
spre celălalt o stare de calm profund şi de încredere. În acest caz, starea respectivă va
putea fi transferată cu uşurinţă, prin inducţie armonioasă, şi în câmpul auric al fiinţei
umane cu un sistem energetic de apărare de tip „schizoid". Într-o fază mai avansată,
după ce am realizat deja câteva întâlniri în care au predominat
comuniuni aurice de acest gen, caracterizate de sentimente de linişte şi simpatie
reciprocă, putem opera chiar şi transformări benefice directe în aura unei asemenea
fiinţe umane. Acest demers necesită nu numai bune intenţii, ci, în primul rând, o stare
de abandon în faţa Voinţei lui Dumnezeu, pentru a nu acţiona în mod egotic, şi, de
asemenea, un control foarte bun la nivelul propriului nostru câmp auric, asupra
gândurilor şi sentimentelor noastre. În continuare, deoarece asemenea fiinţe umane
prezintă în general o repulsie puternică faţă de atingeri, pe care le percep ca pe o
agresiune, îi vom cere persoanei cu constituţia aurică de tip „schizoid" permisiunea de
a o atinge şi de a opera transformări benefice la nivelul aurei sale. Dacă este de acord,
o rugăm să se ridice în picioare şi să rămână într-o stare de receptivitate şi de
deschidere faţă de noi. Apoi, ne plasăm mâna dreaptă în zona spatelui acesteia, în
regiunea sacrală, acolo unde în plan subtil se află proiecţia lui SWADHISTHANA
CHAKRA. Urmărim să păstrăm în mod continuu gânduri pure de iubire, iar în special
la nivelul aurei propriei noastre mâini menţinem o energie cât mai liniştitoare, fără a
emite benzi aurice sau fluxuri energetice bruşte care să-i agreseze sau să-i violenteze
aura. Procedând astfel, emitem apoi cu multă grijă curenţi energetici subtili armonioşi
şi profund benefici, care vor creşte gradat în intensitate. Ne vom concentra pentru a
direcţiona descendent acest flux de energie, care va trece prin SWADHISTHANA
CHAKRA spre MULADHARA CHAKRA şi apoi în jos, către sol. Realizăm aceasta
deoarece, aşa cum am mai precizat, aura fiinţei umane care are o structură energetică
subtilă de tip „schizoid" tinde să se disocieze de corpul fizic, deplasându-se ascendent,
ca o consecinţă a dorinţei alienante a acesteia de a fugi de tot ceea ce este teluric şi ar
putea să o menţină în planul material. Conştientizăm atunci felul în care energia
indusă de noi îi creează o conexiune subtilă profundă cu energiile telurice şi un
sentiment de integrare armonioasă în mediul ambiant, aspect care îi va aduce, implicit,
o stare de siguranţă, stare care este atât de neobişnuită pentru această tipologie aurică.
Apoi, pentru a aprofunda comuniunea energetică existentă între noi, vom urmări să
realizăm nişte sui-generis „punţi" de energie care pornesc în special de la nivelul
centrilor noştri subtili de forţă MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA
către centrii de forţă MANIPURA CHAKRA şi respectiv ANAHATA CHAKRA ai
persoanei cu care interacţionăm astfel subtil într-un mod profund benefic.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „schizoid"
Dacă vom fi capabili să realizăm cu succes toate aceste interacţiuni aurice armonioase
vom reuşi să ajutăm extraordinar de mult acea fiinţă umană care are o structură aurică
de apărare de tip „schizoid" să se angreneze în relaţiile fireşti cu cei din jurul său cu o
mai mare încredere şi siguranţă în forţele proprii. Această disponibilitate lăuntrică
necesită din partea noastră o stare de empatie afectuoasă şi un control foarte bun
asupra sentimentelor şi gândurilor proprii, precum şi asupra felului în care acestea pot
fi emise prin intermediul fluxurilor aurice binefăcătoare. Este important să nu uităm,
în astfel de situaţii, că este posibil ca persoana cu caracter auric schizoid, marcată de
temeri şi ezitări care au chinuit-o toată viaţa, să nu fi simţit niciodată starea de
siguranţă şi încredere în interacţiunile sale cu ceilalţi şi nici sentimentul de comuniune
prietenoasă şi afectivă pe care noi îl simţim în mod firesc atunci când stabilim
rezonanţe şi conexiuni subtile armonioase cu ceilalţi, mai ales la nivelul lui
MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA. Adeseori, printr-un
asemenea mod de operare subtilă la nivel auric, care este profund spiritual, este posibil
să-i inducem pentru prima oară fiinţei umane care are o structură aurică defensivă de
tip „schizoid" starea de iubire pură sau de prietenie adevărată. Acest aspect poate fi
foarte important pentru ea deoarece, pornind de la acest prim exemplu de deschidere
sufletească autentică ce i-a fost indus prin intermediul nostru direct în aură, ea va
putea ulterior, prin evocare, să genereze această stare, din ce în ce mai intens, în
propria sa fiinţă. Astfel, ea se va putea transforma în mod profund benefic şi va
elimina pentru totdeauna reacţiile aurice de tip schizoid.
Această lecţie a stabilirii unor comunicări subtile profunde şi deschise în relaţiile cu
ceilalţi oameni este esenţială pentru o fiinţă umană care are o structură aurică
defensivă de tip „schizoid", deoarece doar prin intermediul unor asemenea relaţii
armonioase ea îşi poate elimina blocajele subtile şi tendinţele aurice perverse. Astfel,
ea va ajunge treptat la o profunzime sufletească din ce în ce mai mare şi atunci îşi va
trezi aspiraţia interioară de a-şi conştientiza propria natură divină, Sinele Suprem,
ATMAN. Atunci când, datorită eliminării blocajelor aurice, va apărea o stare de
trezire a sufletului şi va surveni spontan, pentru prima dată, intuiţia reală a naturii sale
divine, a Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN, fiinţa umană care a depăşit astfel,
măcar parţial, condiţionările specifice tendinţelor aurice schizoide se va afla într-un
moment de răscruce în evoluţia sa. După o asemenea experienţă, ea îşi va diminua
foarte mult angoasele şi înclinaţiile schizoide. Dar, pentru a realiza aceasta, fiinţa
umană care are o structură aurică defensivă de tip „schizoid" are nevoie să se reflecte
benefic şi creator în ceilalţi, pentru că doar printr-o constantă comunicare sinceră cu
ceilalţi ea poate să realizeze transformări şi salturi spirituale autentice. Tocmai de
aceea, dincolo de orice teorii şi sfaturi pe care i le-am putea oferi, modalitatea cea mai
eficientă prin care noi o putem ajuta să evolueze spiritual constă în a ne păstra un
câmp auric plin de iubire şi de armonie.
Chiar şi acum, după ce cunoaştem toate aceste elemente operative cu caracter ezoteric,
deosebit de valoroase, este foarte posibil ca data viitoare când o fiinţă iubită sau foarte
apropiată, care exprimă asemenea tendinţe aurice de tip „schizoid", îşi va manifesta în
prezenţa noastră fluxurile sale energetice dizarmonioase, noi să răspundem instinctiv
în modul nostru obişnuit, exact aşa cum procedam anterior. Mai ales atunci când o
interacţiune de acest gen se produce pe neaşteptate, rapiditatea transferurilor
energetice face să ne fie destul de dificil să prevenim apariţia reacţiei noastre „fireşti".
Totuşi, pe măsură ce ne vom familiariza cu realităţile de ordin subtil ale interacţiunilor
aurice, vom fi capabili să înţelegem cu luciditate faptul că, în esenţă, de cele mai
multe ori, cauza profundă a dizarmoniilor care apar între noi este frica. Aceasta există
nu numai în cazul fiinţei umane cu tendinţe aurice schizoide de care suntem ataşaţi şi
care trimite atunci spre noi fluxuri aurice agresive, ci şi în cazul nostru deoarece şi noi
adoptăm instinctiv sistemul energetic propriu de apărare. Pentru a ne depăşi mai uşor
vechile şabloane, vom aborda următoarea atitudine: ne flexăm uşor genunchii, simţind
astfel cum se amplifică priza de conştiinţă asupra energiilor subtile telurice. Totodată
respirăm profund şi conştient, şi urmărim să-i acordăm ajutor subtil fiinţei umane cu
care noi interacţionăm, operând la nivel auric exact în felul în care este indicat în
figura nr. 7. În cazul unei atitudini corecte şi armonioase din partea noastră, în cele
mai multe cazuri interlocutorul nostru va reveni din starea maladivă de disociere
aurică şi va restabili o comunicare firească. La început, această transformare
semnificativă în modul nostru de a comunica cu celălalt se
obţine mai greu, deoarece noi avem tendinţa de a reintra, în mod instinctiv şi mecanic,
pe „coordonatele" sistemului nostru auric obişnuit de apărare. Cu toate acestea, pe
măsură ce vom deveni mai conştienţi de felul în care se realizează interacţiunile aurice
şi vom aplica cu consecvenţă aceste strategii de operare cu energii subtile benefice, ne
va fi din ce în ce mai uşor să acţionăm în mod spontan cu multă armonie şi
înţelepciune. Astfel, în loc să mai pierdem timp cu explicaţii şi discuţii interminabile,
în loc să ne irosim energia subtilă pentru a construi sisteme energetice de apărare din
ce în ce mai sofisticate şi mai alienante, noi vom pătrunde direct în experienţe de viaţă
mult mai profunde, bazate pe comunicări subtile autentice.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„schizoid" atunci când conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
În continuare, vom prezenta atitudinea pe care este necesar să o adoptăm atunci când
constatăm cu obiectivitate şi luciditate că modelul arhetipal auric „schizoid" ne
caracterizează într-o măsură destul de mare sau că este chiar preponderent. În situaţia
în care ne „trezim" că ne aflăm noi înşine în ipostazele unei fiinţe cu tendinţe aurice
„schizoide", primul lucru pe care îl avem de făcut este să conştientizăm cât mai bine
starea în care ne aflăm, precum şi felul în care s-a produs acea „dezaliniere" sau, altfel
spus, deplasare a structurii subtile aurice faţă de corpul fizic. Apoi va trebui să
înţelegem că ne aflăm în respectiva situaţie în primul rând datorită unei stări de frică a
cărei cauză este absolut necesar să o conştientizăm. Pentru a elimina starea de teamă
trebuie, de asemenea, să ne modificăm radical atitudinea cu privire la acţiunile (sau
interacţiunile) pe care anterior le realizam într-un mod ezitant şi cu insuficientă
încredere în forţele proprii. Pentru aceasta, se recomandă să evocăm în fiinţa noastră,
cu putere, o stare dinamică, plină de forţă şi curaj sau, altfel spus, o stare de erou
spiritual, VIRA.
= VA URMA =
An 14 C 10
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE
METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA 1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE
UMANE CARE ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID"
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„schizoid" atunci când conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
(continuare la cursul nr. 9, An 14)
În paralel cu această evocare urmărim totodată să realizăm o integrare cât mai
profundă şi mai armonioasă în ambianţa subtilă a mediului înconjurător. Pentru
aceasta ne vom raporta cu iubire la persoanele din jurul nostru, privindu-le într-un
mod transfigurator. De asemenea, este necesar să ne
păstrăm şi chiar să aprofundăm priza de conştiinţă asupra corpului nostru fizic. Ne
vom focaliza mai întâi asupra zonei din creştetul capului, zona de proiecţie în planul
fizic a lui SAHASRARA, la care ne vom raporta în mod transfigurator ca fiind foarte
energizată, luminoasă şi radiind precum un soare o energie profund benefică. În
continuare, folosind forţa vizualizării creatoare benefice, vom coborî treptat acest sui-
generis soare luminos „al conştiinţei" în zona capului, în zona gâtului, în zona
trunchiului, până la nivelul lui MULADHARA CHAKRA. La acest nivel vom sesiza
starea intensă de rezonanţă cu energiile subtile telurice, benefice, aspect care ne va
conferi un aport de forţă vitală şi care, totodată, va face să apară în fiinţa noastră, în
mod implicit, un sentiment de stabilitate şi curaj. După ce a fost amplificată în acest
mod starea de încredere în sine, vom repeta o sugestie-forţă de genul: „Mă simt
excelent aici şi acum. Mă aflu într-o stare de deplină siguranţă." Este foarte important
- pentru întreaga noastră evoluţie spirituală - să trăim pregnant aceste idei-forţă şi
chiar să ne familiarizăm cu ele sau, altfel spus, să le integrăm în câmpul nostru mental
şi auric, utilizându-le chiar şi în afara situaţiilor de criză. Apoi urmărim să percepem
empatic, dar păstrându-ne starea de luciditate, fiinţa umană cu care conversăm. Dacă
aceasta a simţit sau a intuit la rândul ei măcar o parte din transformările subtile care au
intervenit în aura fiinţei noastre, ea va deveni neaşteptat de prietenoasă şi caldă,
urmărind să se apropie de noi şi chiar să ne atingă. Într-o asemenea situaţie, va trebui
să îi răspundem în acelaşi mod, ajutând-o să facă în continuare alţi „paşi" subtili către
noi. În această fază, se recomandă să stabilim între noi o comunicare subtilă şi mai
profundă, în special la nivelul lui MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA.
Pentru a realiza aceasta, urmărim să vizualizăm felul în care se deschid „punţi aurice",
precum nişte sui-generis arcuri de curcubeu, între centrii noştri subtili de forţă
corespunzători. De asemenea, vom urmări să ne deschidem cât mai mult la nivel
sufletesc, pentru ca astfel comunicarea dintre noi să se realizeze într-un mod cât mai
profund. Merită să reţinem faptul că fuziunile amoroase cât mai intense şi complete,
realizate întotdeauna cu continenţă, cu fiinţe pe care le iubim cu adevărat, ne vor ajuta
extraordinar de mult să îndepărtăm cu uşurinţă temerile şi reticenţele în comunicare.
Pe de altă parte, cei care prezintă această structură aurică de apărare de tip „schizoid"
au, totodată, şi tendinţa de a se închide erotic, invocând adeseori pretexte stranii.
Rezonanţele spirituale realizate constant, în special prin intermediul tehnicii de LAYA
YOGA, cu MANTRA-ele Marilor Puteri Cosmice KALI şi CHINNAMASTA, ne vor
ajuta să dinamizăm cu adevărat starea de curaj în fiinţa noastră.
2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „ORAL"
Elementul definitoriu ce caracterizează o fiinţă umană care tinde mai mereu să
genereze o structură aurică de tip „oral" este HRĂNIREA. Acest gen de fiinţe umane
au trăit în existenţele anterioare multe experienţe nefericite care erau dominate de
sărăcie, de lipsuri şi de privaţiuni de tot felul, sau este foarte posibil ca acestea să fi
murit prin înfometare. Cei cu un sistem energetic auric de apărare de tip „oral" nu au
trăit experienţa stării de împlinire; ei, în general, nu au avut sentimentul de a fi
împliniţi de acele energii pe care acum le doresc cu aviditate şi le caută cu înfrigurare.
Tocmai de aceea ei trăiesc adeseori teama că niciodată nu le vor avea într-un mod
îndestulător. Acest aspect este chiar o trăsătură definitorie nu numai a
comportamentului, ci şi a
existenţei lor. Din cauza propriei lor ignoranţe ei mentalizează cu putere faptul că
anumite aspecte le sunt interzise şi generează astfel în ceilalţi reacţii conforme cu
această mentalizare pesimistă.
Una dintre lecţiile principale pe care le are de învăţat, în existenţa actuală, fiinţa
umană care are o structură aurică defensivă de tip„oral" este, în mod evident, aceea de
a conştientiza şi de a transcende definitiv această tendinţă profund nocivă. Tocmai din
acest motiv ea va fi confruntată cu asemenea probleme încă din copilărie, când va
simţi, de exemplu, stări chinuitoare de frustrare, datorită lipsei de afecţiune, de grijă şi
de atenţie din partea părinţilor. Este, de asemenea, foarte posibil ca ea să fie chiar
abandonată de către părinţi sau să rămână orfană. În orice caz, chiar dacă aceste
situaţii nu se produc în mod real, copilul cu o structură caracterială aurică „orală" se
va simţi ca şi cum ar fi părăsit şi mereu defavorizat, tocmai datorită metalizărilor sale
negative şi a înclinaţiilor sale psihice către frustrare.
Exemplul clasic al modului în care se poate induce unui copil caracterul auric de tip
„oral" este acela în care mama nu are suficient timp şi răbdare să-şi alăpteze de la sân,
îndestulător, copilul. Dacă bebeluşul este luat de la sân înainte de a se simţi sătul, el
nu va putea trăi alăptarea ca pe o experienţă în urma căreia să se simtă împlinit şi
satisfăcut, pentru ca apoi să se îndepărteze el însuşi mulţumit de la sânul matern. Prin
actul aparent banal al alăptării, copilul fuzionează în mod tainic la nivel auric atât cu
mama sa, cât şi cu energiile cosmice arhetipale materne care îl protejează şi care
susţin procesul creşterii. Gestul alăptării este cel mai apropiat de experienţa iniţială a
existenţei în pântecele matern. În această fuziune identificatoare totală copilul se simte
unit cu mama sa. El o priveşte pe mama sa ca fiind totul, ca fiind întregul său Univers,
iar el însuşi se simte perfect identificat cu propria mamă care pentru el reprezintă
întreaga natură divină şi atotprezentă. Astfel, pentru ca bebeluşul să-şi poată simţi
intuitiv natura sa esenţială, divină, el are nevoie „din plin" de „esenţa" mamei sale
(esenţă care pentru el se manifestă sub forma laptelui matern). În continuare, pornind
de la această experienţă primară, care pare banală dar care în realitate este
fundamentală, copilul, simţindu-se împlinit, ajunge să trăiască în mod firesc
experienţa „înfloririi" sale lăuntrice. Cu alte cuvinte, în felul acesta sunt create
premisele pentru a deveni ulterior o fiinţă individuală lucidă şi matură, care va fi
capabilă, într-o etapă superioară, să se raporteze în mod direct la natura sa esenţială
divină, Sinele Suprem nemuritor, ATMAN. Dacă mama nu acordă suficient timp
bebeluşului pentru alăptare ori îl ia de la sânul ei înainte ca acesta să se fi săturat, sau
dacă ea este mereu grăbită, fiind nerăbdătoare, copilul simte că, într-un anumit fel, a
fost abandonat. Dacă situaţia se produce în mod repetat, bebeluşul va deveni agitat şi,
prin urmare, va fi cu atât mai puţin capabil să absoarbă laptele matern şi mai ales
componenta subtilă asociată acestuia, prelungind timpul necesar alăptării. Astfel,
sentimentul frustrării reciproce se va amplifica de ambele părţi.
Uneori, ca o măsură inconştientă de protecţie afectivă, copilul procedează într-un mod
similar şi învaţă la rândul său să-şi abandoneze mama înainte ca aceasta să-l
abandoneze pe el. Acest episod aparent nesemnificativ din viaţa copilului, care este de
fapt tot o expresie a KARMA-ei de lipsuri şi frustrări a acestuia, se reflectă mai târziu
într-o carenţă importantă care apare la nivel psihic şi spiritual şi care se traduce prin
incapacitatea fiinţei umane în cauză de a avea o viziune clară şi lucidă cu privire la
propria sa existenţă reală sau, altfel spus, cu privire la sursa sa divină, Sinele
Suprem, ATMAN. Credinţa sa în Dumnezeu va fi inexistentă sau va avea doar un
caracter pur formal.
Drept consecinţă, fiinţele umane care au o structură aurică de apărare de tip „oral" vor
avea tendinţa să absoarbă, să „sugă" cu aviditate diferite forme de energie de la
ceilalţi. Ele realizează aceasta cel mai adesea în mod inconştient, folosind câteva
strategii de bază:
1) urmăresc să creeze, conştient sau nu, veritabile canale subtile de energie, în special
la nivelul celui de-al treilea centru subtil de forţă (MANIPURA CHAKRA), prin
intermediul cărora să
ltă energie din aurele celorlalţi;
2) urmăresc să îşi fixeze privirea în ochii celuilalt, cerând milă, implorând ajutor sau
compasiune, dar această atitudine aparent nevinovată este de fapt, în cazul lor,
asociată cu un proces subtil de „acaparare" sau, altfel spus, de „vampirism" auric;
3) poartă conversaţii lungi şi plicticoase în care ele vorbesc întotdeauna foarte încet.
Procedând astfel, cei din jurul lor vor avea tendinţa să se dilate auric. Astfel, în efortul
constant de a le auzi şi de a le ajuta, vor trimite către acestea, în mod spontan, curenţi
subtili bioplasmatici. Fiinţele umane care au o structură aurică defensivă de tip „oral"
vor „suge" apoi imediat această energie. Pentru a menţine activ şi constant acest
fenomen de „vampirism" energetic, ele vor continua să vorbească la fel de încet.
Figura nr. 8 ilustrează modul de absorbţie al energiei şi tendinţele unei fiinţe umane cu
o structură energetică de tip „oral". Drept rezultat al sistemului auric de apărare de tip
„oral", lumea înconjurătoare ajunge să-i apară din ce în ce mai puţin generoasă.
Această aparentă „zgârcenie" pe care o manifestă universul întreg faţă de o asemenea
fiinţă umană nu este în realitate nimic altceva decât o reflectare sau, altfel spus, o
oglindire a închiderii sale pline de avariţie şi a lăcomiei sale lăuntrice. De fapt, în mod
aparent paradoxal, un asemenea om refuză el însuşi, fără să ştie, procesul natural al
hrănirii pe care îl caută totuşi cu atât nesaţ. Din moment ce el îşi foloseşte structura
aurică adaptând-o mereu în aşa fel încât să poată „suge" cât mai multă energie de la
ceilalţi, el nu îşi va putea dezvolta niciodată în mod armonios proprii centri subtili de
forţă. Aceste disfuncţii şi carenţe în dezvoltarea aurei sale vor conduce gradat la o
diminuare acută şi dureroasă a posibilităţii de acumulare directă a energiei în propria
sa aură prin intermediul unor fenomene oculte de rezonanţă cu energii corespondente
din Macrocosmos.
Persoana în cauză, care este focalizată să se „umple" cu aviditate cu energia gata
„digerată" de la ceilalţi sau, altfel spus, din exterior, ignoră faptul că, în propria sa
fiinţă, centrii subtili de forţă reprezintă veritabile izvoare nesecate de energie modulată
corespunzător, datorită proceselor de rezonanţă ce pot fi stabilite între aceştia şi
nelimitatele surse macrocosmice de putere care există în
atragă în propria lor aură cât mai
Fig.8 Sistemul energetic de apărare al unei fiinţe umane cu o structura aurica de tip „oral" 1
afara sa. În asemenea situaţii, centrii săi subtili de forţă vor fi foarte slab dinamizaţi,
rămânând aproape total într-o stare de latenţă, ea (persoana respectivă) dezvoltându-şi
în schimb o formă de receptivitate perversă şi morbidă prin intermediul căreia va
putea vampiriza auric fiinţele umane cu o activitate energetică normală. O astfel de
fiinţă umană va avea un câmp auric lipsit de forţă şi strălucire, cu culori terne, care
ilustrează starea sa de lipsă de creativitate şi prospeţime, precum şi starea de
dependenţă de energia „digerată" anterior sau deja metabolizată subtil de către ceilalţi.
Se va crea în acest fel o buclă de reacţie sau, altfel spus, un circuit de biofeed-back
distructiv, care o va păstra mai mereu într-o stare de „subnutrire" la nivel astral şi o va
face să fie din ce în ce mai dependentă de câmpul auric al celorlalţi. Evident, toate
aceste tendinţe bolnăvicioase de vampirism auric produc, la rândul lor, o reacţie
instinctivă de repulsie şi neplăcere din partea celorlalţi şi, de aceea, ea va ajunge
adeseori să se vadă abandonată de către ceilalţi oameni care o resping în mod
instinctiv. Acest fenomen creează şi el o nouă verigă în lanţul ce îi limitează existenţa
la un cerc vicios din ce în ce mai strâmt, deoarece astfel sunt induse alte experienţe
nefericite de viaţă ce vin să-i confirme încă o dată ideea preconcepută că nu se va
simţi niciodată cu adevărat mulţumită şi împlinită.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „oral"
Aceste persoane sunt, în general, uşor de depistat prin faptul că acţionează într-un
mod ezitant, ca şi cum ar avea mai mereu nevoie de ajutor. Ele cer aproape în
permanenţă celor din jurul lor să le susţină sau să aibă grijă de ele în diverse moduri
care totuşi nu sunt deloc normale pentru un adult. În general sunt timide şi vorbesc
mult prea încet pentru a putea fi auzite fără a depune efort. De asemenea, ele adeseori
evită să privească drept în ochi pe altcineva, iar atunci când o fac, ochii lor sunt
rugători şi invocă milă, de parcă ar spune mereu: „Ajută-mă, fă lucrul acesta pentru
mine. Ai grijă de mine, tratează-mă ca pe un copil. Nu vreau să mă priveşti ca pe un
adult deoarece nu sunt în stare să stabilesc cu tine o relaţie obişnuită ca de la un
adult la alt adult."
Necesităţile de ordin moral şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe
un sistem auric de apărare de tip „oral"
O astfel de fiinţă umană are o nevoie imperioasă şi obsesivă de a se simţi complet
„împlinită" energetic sau, altfel spus, satisfăcută lăuntric. Totuşi, ea trebuie să
înţeleagă faptul că pentru a se simţi cu adevărat împlinită nimeni altcineva nu o poate
ajuta. Ea însăşi trebuie să realizeze în mod nemijlocit acest demers. De aceea, ea are
nevoie să înveţe cum să îşi poată împlini toate necesităţile subtile aurice fireşti prin
propriile sale puteri. Pentru a rezolva această problemă în modul cel mai complet,
profund şi înţelept, este necesar să poată ajunge să perceapă în mod intuitiv şi să se
raporteze cât mai des la sursa ultimă a tuturor puterilor şi energiilor benefice la care
aspiră cu atât de mult nesaţ, şi anume, Sinele Divin Suprem, ATMAN, care se află în
mod tainic în adâncul cel mai intim al fiecăruia dintre noi. Atunci când apare această
revelaţie spirituală, nevoia şi atracţia pentru ceea ce este în exteriorul său se va
transforma, prin sublimare, într-o aspiraţie imperioasă plină de puritate de a se apropia
de esenţa divină ultimă care se află în ea însăşi. Astfel, o tendinţă morbidă de „lipsă"
poate fi sublimată rapid într-o stare de vid beatific. Rezonanţa profundă cu Marea
Putere Cosmică DHUMAVATI poate genera în acest caz cu uşurinţă transformări
spirituale excepţionale.
În plus, tehnica de LAYA YOGA folosind MANTRA lui DHYANI BUDDHA
AMITABHA (în cazul în care a primit această iniţiere spirituală) o va ajuta să-şi
sublimeze dorinţele inferioare de acaparare a energiilor celorlalţi în înţelepciunea
discernământului spiritual, în virtutea căreia va învăţa să se raporteze mai mereu, în
mod spontan, la sursa sa divină, Sinele Suprem, ATMAN.
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem
auric defensiv de tip „oral"
Vom studia şi în acest caz reacţiile pe care oamenii obişnuiţi le au atunci când se
confruntă cu o persoană care are o structură aurică de tip „oral". Analiza
interacţiunilor aurice se va face şi de această dată în funcţie de cele patru moduri
principale de direcţionare a energiei subtile, respectiv: „împingere", „atracţie", stopare
şi curgere liberă a acesteia. În prealabil, ne putem imagina că ne aflăm în faţa unei
fiinţe umane cu o structură aurică de tip „oral". Urmărim să analizăm cu detaşare şi
luciditate felul în care am proceda în cazul unei interacţiuni cu o persoană care se
poartă de parcă ar fi lipsită de ajutor, încercând aproape mereu să absoarbă energie,
solicitându-ne întotdeauna câte ceva.
I) O primă reacţie, în mod evident negativă şi gregară, ar putea fi aceea de a ne enerva
pentru insistenţele sale şi pentru felul în care suntem vampirizaţi energetic, şi de a
„împinge" brusc către ea o energie intensă, cu o vibraţie vădit agresivă, astfel încât
fiinţa umană în cauză să se oprească aproape paralizată.
= VA URMA =
An 14 C 11
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE
METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „ORAL"
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un
sistem auric defensiv de tip
„oral" (continuare la cursul nr. 10, An 14)
Dacă o vom insulta plini de mânie sau dacă o vom teroriza printr-un astfel de
comportament agresiv, direcţionând în felul acesta către ea „fulgere" energetice
astrale, această fiinţă umană se va simţi cu atât mai mult nenorocită, se va
autocompătimi şi îşi va deplânge în continuare situaţia tragică în care se află. Cea mai
probabilă reacţie a sa la o astfel de atitudine agresivă şi răutăcioasă va fi aceea de a se
simţi şi mai neajutorată. Nefiind capabilă să găsească nici o posibilitate de a ieşi din
situaţia în care se află, este evident că va evita să mai comunice sau să mai
interacţioneze cu noi.
Figura nr. 9 ne arată ce se petrece în aura noastră bioenergetică atunci când ne
enervăm şi „împingem" energia spre o fiinţă umană care are o structură aurică de tip
„oral", precum şi modul în care aceasta reacţionează energetic la starea noastră de
mânie.
II) O altă posibilitate de răspuns din partea noastră, care trădează de asemenea o
atitudine egotică, este aceea de a reacţiona ca şi cum în această interacţiune ne-am
simţi „prădaţi" sau „jefuiţi" auric. Din acest motiv, vom urmări să „înşfăcăm" imediat
sau, cu alte cuvinte, să „tragem" înapoi energia subtilă care ne-a fost în mod insidios
acaparată. Fiinţa umană cu o structură aurică de tip „oral" va reacţiona printr-o
tendinţă similară de a „trage" sau, altfel spus, de. a absorbi şi mai puternic, cu şi mai
multă aviditate, energia subtilă din aura noastră. În acest caz, tendinţa reciprocă de a
acapara energia declanşată în cadrul interacţiunii va continua până când unul dintre
noi cedează şi se retrage umilit sau profund nemulţumit._
Flg.9 Tendinţa aurică „orală" de apărare {A> şi reacţia de „împingere" (B)
Figura nr. 10 ne arată modul în care are loc la nivel subtil acţiunea de a „atrage" sau
de a „absorbi" energia aurică declanşată în cadrul unei interacţiuni de acest gen,
precum şi reacţia persoanei cu o structură energetică de apărare de tip „oral".
III) Un alt gen de reacţie din partea noastră, care de asemenea este limitatoare şi
dizarmonioasă, constă în a stopa brusc, printr-o atitudine inflexibilă şi rigidă de
închidere lăuntrică, fluxul energiilor aurice care apar în mod inerent în cadrul
interacţiunii dintre două persoane. Procedând astfel, ajung să fie puse în mod foarte
ferm bariere subtile între noi şi cel care vrea, conştient sau nu, să ne absoarbă energia.
În acest mod noi ne izolăm auric şi ne îndepărtăm cu prudenţă şi teamă de acesta. De
asemenea este posibil să rămânem pur şi simplu în expectativă, aşteptând nerăbdători
sau chiar sugerându-i interlocutorului nostru să-şi oprească tendinţele perverse de a ne
vampiriza energetic sau, altfel spus, de a ne „sustrage" energia astrală. Cel mai adesea,
fiinţa umană care are o structură aurică de apărare de tip „oral" nu va da curs acestei
solicitări venite din partea noastră. Atunci, nu vom avea decât să oprim convorbirea şi
să renunţăm la orice tentativă de
a mai comunica. Figura nr. 11 ne arată consecinţele unui asemenea gen de interacţiune
subtilă caracterizată de „stoparea" energiei.
IV) Cea de-a patra posibilitate de răspuns din partea noastră, care exprimă de
asemenea tendinţe proprii gregare, constă în a ne abandona pur şi simplu, în mod
pasiv şi inconştient, în faţa situaţiei create. În acest caz vom continua conversaţia, ca
şi cum tot ceea ce contează pentru noi nu este decât acea parte superficială şi aparentă
a lucrurilor. Astfel, este chiar posibil să abordăm atitudinea sfătuitorului sau, altfel
spus, a celui care este gata să acorde ajutor celorlalţi, deşi vom simţi în acest caz o
evidentă lipsă de integrare şi de eficacitate spirituală în ceea ce facem. În final, vom
suferi consecinţele inerente inconştienţei noastre. Astfel, survine rapid un sentiment
acut de lipsă de energie şi ne putem confrunta chiar cu o stare apăsătoare de oboseală.
Fig. 10 Tendinţa aurica „orala" de apărare (A) ţi reacţia de „tragere" (B)
Fig.ll Tendinţa aurică „orala" dc apărare (A) şi reacţia dţ stopare (B)
În timpul interacţiunii propriu-zise cu celălalt este posibil, de asemenea, să sesizăm
chiar existenţa acelor circuite aurice prin intermediul cărora energia subtilă este
absorbită din aura noastră în special de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA pentru a
satisface „foamea" subtilă de forţă şi energie a celuilalt. Acceptarea cu inconştienţă a
acestei manipulări aurice poate fi însoţită adesea de unele gesturi semnificative pe care
noi le vom realiza instinctiv. Cel mai adesea ne vom înclina trunchiul şi capul spre el
ca şi cum am vrea să-l auzim mai bine sau să îl înţelegem şi să avem grijă de el. Într-o
astfel de atitudine, noi vom răspunde plini de înţelegere la privirea sa rugătoare şi
neputincioasă care nu cerşeşte de fapt nimic altceva decât energia noastră. Procedând
astfel, vom accepta în mod implicit ideea că fiinţa umană cu o structură aurică „orală"
este incapabilă să îşi preia singură prin rezonanţă cu focarele macrocosmice
corespondente anumite forme de energie, dar că, în schimb, noi avem destulă pentru a-
i oferi şi ei, cu generozitate. Totuşi, aşa cum vom constata după un timp, ajutorul
nostru nu va avea nici o finalitate, pentru că nu îi conferă posibilitatea de a se
transforma cu adevărat, satisfăcându-i doar pe moment „foamea" sa de energie subtilă.
Această situaţie este ilustrată foarte bine într-un vechi proverb chinezesc, plin de
înţelepciune, care spune că: „Dacă vrei să ajuţi într-o zi un om sărac şi flămând, îi
dai un peşte. Dacă, în schimb, vrei să îl ajuţi cu adevărat pentru toată viaţa., atunci îl
înveţi să pescuiască."
Figura nr. 12 ne arată ce se produce la nivel subtil atunci când manifestăm reacţia care
este lipsită de integrare şi eficacitate spirituală de a ne ceda energia unei fiinţe umane
care are un caracter auric de tip „oral".
V) O altă posibilitate de a reacţiona constă în a evita pur şi simplu această persoană,
abandonând orice relaţie cu ea. În cazul în care totuşi interacţiunea nu poate fi evitată,
ne vom retrage auric, deplasându-ne corpul astral în direcţia opusă celei în care se află
respectiva persoană. Acest fenomen se poate produce în mod spontan în urma unei
stări de repulsie sau poate fi indus prin efortul nostru de a nu mai lăsa nici un fel de
energie să fie astfel vampirizată din aura noastră.
Această posibilă atitudine a noastră corespunde de fapt reacţiei de apărare aurică de
tip „schizoid".
Persoana cu o tipologie aurică de tip „oral" se va simţi în acest caz decepţionată şi
abandonată. Ea fie va renunţa la comunicare, fie, dimpotrivă, va urmări obsesiv cu o şi
mai mare înverşunare să ne caute pentru a ne absorbi astfel energia subtilă aurică.
Totuşi, în ambele situaţii, fricile sale cu privire la neputinţa sa de a asimila prin
intermediul propriilor centri de forţă suficientă energie pentru a duce o Viaţă normală
vor fi din nou confirmate. Figura nr. 13 ilustrează această formă de interacţiune subtilă
în care noi avem tendinţa instinctivă să ne retragem auric din faţa fiinţei umane Cu un
sistem energetic de apărare de tip „oral".
=VA URMA
An 14 C 12
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA 2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI
FIINŢE UMANE CARE ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „ORAL"
(continuare la cursul nr. 11, An 14)
Felul în care putem răspunde, într-un mod creator şi profund benefic, în cazul unei
interacţiuni subtile armonioase cu o fiinţă umană care foloseşte un sistem auric de
apărare de tip „oral"
Figura nr. 14 ne arată modul în care se recomandă să ne armonizăm câmpul nostru
auric în vederea realizării unei interacţiuni profund benefice cu o persoană care şi-a
generat, în decursul timpului, un sistem energetic de apărare de tip „oral".
Comunicarea dintre noi poate fi considerată cu adevărat creatoare şi eficientă în
măsura în care îi vom putea induce acestei fiinţe umane o stare de siguranţă şi
sentimentul că astfel ea va fi cu adevărat împlinită. Totodată, îi vom arăta maniera în
care poate realiza ea însăşi asimilarea directă, prin rezonanţă cu focarele
corespondente din Macrocosmos, a energiilor aurice de care are atâta nevoie.
Prima regulă pe care este necesar să o respectăm într-o astfel de interacţiune subtilă
este că, încă de la început, nu trebuie să-i permitem absolut deloc să ne absoarbă din
energia subtilă aurică,
aşa cum proceda ea de obicei. Prin urmare, nu îi vom permite să realizeze nici un fel
de conexiuni subtile aurice prin intermediul cărora să ne vampirizeze. Pentru aceasta,
vom opri cu fermitate orice tentativă din partea sa de a crea „punţi energetice" aurice
nocive între centrii noştri subtili de forţă. Este foarte important să menţinem controlul
asupra eventualelor transferuri energetice între aurele noastre în special la nivelul
zonei capului şi a frunţii, acolo unde se află centrul subtil de forţă AJNA CHAKRA,
de unde ar putea fi generate foarte uşor procese de absorbţie energetică din întregul
nostru sistem auric. O modalitate eficientă şi foarte simplă de a împiedica crearea
acestor conexiuni aurice nocive constă în a evita să ne aşezăm faţă în faţă cu o astfel
de persoană. Cel mai bine este să ne poziţionăm în lateral şi să vizualizăm totodată,
prin intermediul imaginaţiei creatoare, active, generarea unui ecran subtil de protecţie
în aura noastră, în special la nivelul lui AJNA CHAKRA, care opreşte, precum un
scut, orice tentativă de vampirizare energetică. De asemenea, vom evita în această
etapă să o privim în ochi pentru o perioadă îndelungată şi nici nu ne vom îndrepta
auric spre ea, într-un mod inconştient şi pasiv, chiar dacă ea ne cere într-un mod
insidios aceasta atunci când, de exemplu, ne vorbeşte foarte încet.
Fig,l4 Operarea subtila flrrrţonîo?sa prjn care poate fi ajutata o fiinţă cu un sistem aurie de apărare de tip „oral"
Totuşi, noi putem să o ajutăm foarte mult să îşi elimine definitiv problema cu care se
confruntă. În plus, putem chiar să o învăţăm să îşi încarce foarte rapid câmpul auric cu
energii benefice. Procesul de punere a noastră în stare de rezonanţă cu sursele infinite,
macrocosmice de energie, urmat de un transfer armonios al acestor energii în aura sa
este chiar foarte simplu, dar trebuie să fie realizat pe deplin conştient şi într-un mod
controlat.
Pentru aceasta, ne interiorizăm şi ne relaxăm cât mai profund. Consacrăm lui
Dumnezeu Tatăl integral fructele acestei acţiuni. Numai după ce vom fi foarte siguri
că am simţit răspunsul inefabil care ne arată că acţiunea noastră este armonioasă şi
divin integrată, vom urmări să realizăm starea de rezonanţă profundă şi globală cu
energiile subtile benefice din Macrocosmos. Astfel, noi devenim precum un veritabil
releu care vehiculează şi modulează în mod precis forţe subtile pure
profund benefice care sunt recepţionate din focarele corespondente din Macrocosmos.
Vom urmări să amplificăm astfel în aura noastră în special curentul subtil alb
strălucitor. În continuare, vom vizualiza fluxuri aurice luminoase (preponderent alb-
strălucitoare) care pornesc de la nivelul mâinilor noastre şi care se îndreaptă spre cel
de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA) al persoanei cu care interacţionăm. Realizând
aceasta, vom evita totuşi orice fel de contact fizic propriu-zis. Transfuzarea aurică sau,
cu alte cuvinte, transferul subtil energetic va putea fi realizat cel mai uşor dacă
amândoi suntem în picioare. Acest fenomen benefic de inducţie energetică poate fi
însoţit eventual de sugestii-forţă emise mental. Acestea vor fi însoţite de rostirea cu
voce tare, pe un ton care este în acelaşi timp plin de blândeţe şi de fermitate, a unor
afirmaţii prin care urmărim să ajutăm persoana în cauză să devină cât mai conştientă
de sursa de energie şi viaţă care se află în ea, precum şi de posibilitatea de a acumula
ea însăşi, în mod direct şi cât se poate de simplu, toate aceste energii. îi vom
recomanda să conştientizeze în special fluxurile energiilor telurice care sunt
recepţionate prin picioare şi care se acumulează la nivelul lui MULADHARA
CHAKRA. În felul acesta se asigură substratul vital care este absolut necesar pentru
receptarea şi asimilarea armonioasă a celorlaltor forme de energie. Astfel, va putea trăi
o stare de reală împlinire energetică şi de armonie aurică, fără a mai simţi nevoia să-şi
activeze sistemul său energetic obişnuit de apărare de tip „oral", sistem care îi
producea atâtea insatisfacţii şi frustrări.
În continuare, este foarte posibil să mai avem de depăşit o altă problemă pe care o
ridică orice comunicare subtilă cu o fiinţă umană care are un sistem auric de apărare
de tip „oral". Principala modalitate de preluare şi asimilare a energiei în cazul unor
astfel de fiinţe umane este, aşa cum precizam anterior, aceea de „sugere" sau
„absorbţie" a energiei din aura celor din jur. Prin intermediul acestui proces profund
nociv care, din păcate, le-a devenit propriu şi aparent indispensabil, ele controlează
într-un mod pervers fluxul de energie subtilă pe care urmăresc să îl preia din aura
celorlalţi. Atunci când inducem în aura lor energie benefică printr-un alt mod decât
acela în care ele sunt obişnuite să o primească, există posibilitatea să reacţioneze
inconştient pentru a stopa curgerea liberă şi abundentă a acestor energii benefice.
Dacă vom continua cu tenacitate modul de operare descris anterior, după un timp ele
vor permite totuşi unei mici cantităţi de energie să pătrundă în acest fel în aura lor.
Deoarece ele sunt foarte puţin familiarizate cu acest mod care este totuşi şi atât de
natural şi firesc de preluare şi asimilare a energiei (prin intermediul lui
MULADHARA CHAKRA), nu vor putea fi conştiente imediat de efectele benefice
ale operării noastre sau se vor plictisi foarte repede şi, din acest motiv, vor stopa din
nou fluxul energetic benefic îndreptat către aura lor. Această mişcare succesivă de
deschidere şi închidere la nivel auric face ca transferul energetic benefic să se
realizeze adesea destul de greoi şi, de aceea, necesită multa răbdare şi tenacitate din
partea noastră.
Dacă vom manifesta o stare de nerăbdare sau dacă ne vom simţi frustraţi de faptul că
răspunsul subtil preconizat de noi nu vine atât de repede precum ne-am fi aşteptat,
starea noastră va putea fi intuită cu uşurinţă de persoana pe care vrem să o ajutăm,
datorită interacţiunilor care există între noi la nivel auric. Această atitudine îi va
genera o nouă tendinţă de închidere, ceea ce va face şi mai dificil procesul subtil
benefic de inducţie energetică. Cunoscând toate aceste aspecte, este esenţial să
înţelegem că este necesară multă răbdare, o stare de dăruire de sine şi, mai ales,
tenacitate până când
procesul de „umplere" a aurei cu energie subtilă benefică este complet realizat. După
ce vom simţi lăuntric prin empatie (SAMYAMA) că acest scop a fost atins, următorul
pas constă în a ne focaliza mental să direcţionăm în jos, spre MULADHARA
CHAKRA, o mare parte din energia subtilă dispersată în câmpul ei auric, pentru a o
ajuta să realizeze ea însăşi o stare de rezonanţă profundă cu energiile telurice. Acest
proces poate fi indus cu uşurinţă dacă vom păstra priza de conştiinţă în special asupra
fluxurilor subtile energetice care ne unesc auric. Acest mod de operare va declanşa la
rândul său o dinamizare (care de această dată va fi armonioasă) a aspectului receptiv,
YIN, la nivelul lui MULADHARA CHAKRA al persoanei pe care o ajutăm la nivel
subtil. Acest proces va mări în mod suplimentar posibilităţile sale de asimilare subtilă
benefică a energiei. În continuare, dacă fiinţa umană cu un sistem auric defensiv de tip
„oral" va fi capabilă să stabilizeze ea însăşi fenomenul fundamental de conexare la
sursele benefice de forţă telurice, energia va pătrunde aproape automat în aura sa şi va
„ţâşni" precum nişte sui-generis arcuri luminoase sau precum apa unei fântâni
arteziene din MULADHARA CHAKRA spre toţi ceilalţi centri subtili de forţă.
Aportul excepţional de energie subtilă benefică va face să devină inutile vechile sale
tendinţe orale de a „suge" energie din câmpul auric al celorlalţi. Odată ce acest proces
de inducţie automată a energiei prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA se
instituie în aura acestei persoane, este necesar să încetăm orice altă operare subtilă,
deoarece efectul vizat a fost pe deplin realizat şi de aceea fenomenul nu mai trebuie
susţinut din exterior.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „oral"
Dacă vom fi capabili să ducem cu multă tenacitate şi detaşare la bun sfârşit un astfel
de proces de vindecare aurică, personalitatea de tip „oral" va învăţa, poate pentru
prima dată, cum să-şi asimileze în mod direct toate energiile benefice de care are
nevoie. Acest aspect este foarte important deoarece va avea ecouri foarte profunde în
fiinţa sa, fiind cu mult mai mult decât o simplă modificare energetică de natură
cantitativă. În mentalul unei fiinţe umane care este dominată aproape în permanenţă
de teama de a nu putea obţine niciodată în mod satisfăcător energiile şi forţa de care ar
avea nevoie, ajunge să se înrădăcineze în mod implicit convingerea lăuntrică a
incompletitudinii şi neîmplinirii sale existenţiale. Astfel, încă de la o vârstă fragedă,
persoana care are un sistem auric de apărare de tip „oral" devine convinsă, în mod
aberant, că propria sa fiinţă nu îi este suficientă pentru a supravieţui. Din acest motiv,
ea nu va putea să fie împlinită sau mulţumită doar cu ea însăşi. Pe de altă parte,
procesul natural şi foarte simplu de asimilare directă a energiilor benefice prin
rezonanţă cu sursele lor corespondente din Macrocosmos îi va putea conferi, într-un
plan mult mai profund, convingerea intimă că priza de conştiinţă asupra propriei sale
fiinţe, înţeleasă în aspectele sale din ce în ce mai profunde, este suficientă pentru a-i
conferi starea de împlinire şi fericire. Astfel se trezeşte sentimentul inefabil al
încrederii în existenţa naturii sale esenţiale, divine, în realitatea Sinelui Suprem,
ATMAN. Odată produsă această transformare fundamentală în „metabolismul" său
auric, ea va învăţa să stabilească interacţiuni aurice armonioase
11 1 5 5

şi sănătoase cu ceilalţi oameni, cu care va comunica „de la egal la egal", fără a mai
manifesta tendinţa umilitoare şi perversă de a le „suge" sau de a le „fura" energia
aurică. Totodată, o altă consecinţă benefică importantă constă în faptul că îşi va
transforma în mod radical şi felul în care se
raportează la timp. Anterior, ea se afla aproape în permanenţă într-o criză de timp,
care reprezenta şi ea o expresie a stresului şi a alienării în care se afla. Acum va găsi
suficient timp pentru ea însăşi, savurând astfel bucuria simplă şi esenţială a faptului că
trăieşte. Astfel, i se vor dezvălui tainele fascinante ale conştiinţei plenare a
momentului prezent, a clipei ACUM.
Din punct de vedere spiritual, lecţia pe care o are de învăţat o astfel de fiinţă umană
este raportarea la natura sa esenţială, la Sinele său divin nemuritor, ATMAN, ca la o
sursă permanentă de energie, de fericire şi de împlinire. Prin intermediul unor relaţii
armonioase cu ceilalţi oameni, ea va fi capabilă să intuiască şi să înţeleagă faptul că
Inima sa spirituală este la fel de luminoasă, de plină de iubire şi de toate energiile şi
potenţialităţile divine ca şi aceea a celorlalţi oameni.
Astfel, în situaţia în care vom sesiza că prietenul (prietena) sau iubitul (iubita) nostru
(noastră) are o structură aurică de tip „oral" şi că are tendinţa să acţioneze din nou şi
din nou ca şi cum ar fi neajutorat(ă), absorbindu-ne energia benefică aurică, va fi
necesar să-i reamintim că aceasta nu este decât o consecinţă a faptului că este
dominat(ă) de temeri nejustificate. Aşa cum precizam, aceste fiinţe umane sunt
stăpânite de frica de a nu fi niciodată împlinite şi fericite prin ele însele. Tocmai de
aceea, de fiecare dată când vom constata că reacţionăm cu repulsie sau teamă,
apărându-ne de tendinţa acestora de a ne absorbi energia aurică sau de atitudinea lor
maladivă de a afişa mai mereu o stare de neajutorare, se recomandă să respirăm lent şi
profund, conştientizând totodată o stare globală de relaxare, fapt care va produce o
atitudine de detaşare şi observare lucidă a fenomenelor subtile perturbatoare care au
apărut. Aceasta va genera în mod implicit o detensionare în aura noastră. Apoi,
conştientizăm rezonanţa cu energiile benefice vitale telurice, ne centrăm în noi înşine
şi urmărim să duplicăm, prin inducţie aurică, starea noastră de armonie lăuntrică în
fiinţa celui care are un caracter auric de tip „oral". Totodată, putem opera cu sugestii-
forţă benefice, pe care le vom manifesta atunci în mod telepatic, mental, dar care pot fi
rostite şi cu voce tare astfel încât ele să fie acceptate şi preluate şi la nivel conştient de
către persoana care este caracterizată de o structură aurică de tip „oral".
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip „oral"
atunci când conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
În situaţiile în care ne simţim adeseori neajutoraţi sau solicităm celorlalţi să facă
pentru noi lucruri elementare pe care noi ne simţim incapabili să le realizăm doar prin
forţele proprii, este necesar ca, înainte de toate, să ne relaxăm cât mai profund şi
global la nivel fizic, psihic şi mental. Procedând astfel, vom obţine în mod suplimentar
o stare de detensionare şi detaşare plină de luciditate. De asemenea, vom urmări să ne
inducem ideea că avem suficient de mult timp pentru a duce la bun sfârşit, de unul
singur, tot ceea ce ne-am propus.
În continuare, generăm prin forţa voinţei şi a concentrării noastre mentale un proces
de rezonanţă cât mai plenară cu energiile subtile benefice telurice, aspect care va
declanşa în mod rapid o stare amplă şi tonică de revitalizare. Pentru aceasta, se
recomandă să realizăm în mod suplimentar, pe cât posibil zilnic, tehnici posturale,
ASANA-e, care produc dinamizarea lui MULADHARA
CHAKRA, precum şi tehnici de PRANAYAMA (SHITALI, SITAKARI, SHAKTI
CHALANA,
YONI MUDRA) care au ca efect o stare de regenerare la nivel auric. De asemenea,
după dinamizarea plenară a lui MULADHARA CHAKRA se recomandă să ne
focalizăm la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA, urmărind să percepem o stare de trezire a sufletului şi, prin
aceasta, o intimă raportare la esenţa noastră divină, Sinele Suprem, ATMAN. În
continuare, vom realiza intuitiv faptul că Sinele Suprem, ATMAN, este sursa a tot
ceea ce a reprezentat vreodată o necesitate sau o dorinţă pentru noi. Sinele nemuritor
divin, ATMAN, este, de fapt, nu numai sursa ci şi răspunsul ultim al tuturor dorinţelor
şi năzuinţelor noastre. Prin urmare, noi nu numai că nu suntem neajutoraţi, ci avem în
noi înşine toate potenţialităţile divine, datorită forţei divine pe care o emană Sinele
nostru Suprem, ATMAN, care este de fapt o miraculoasă scânteie din Dumnezeu
Tatăl. Această credinţă lăuntrică intimă şi profundă, însoţită de intuiţia faptului că prin
revelarea Sinelui Suprem Divin, ATMAN, suntem pe deplin împăcaţi cu noi înşine, ne
vor ajuta să trecem, liberi şi suverani, peste absolut orice problemă, oricât de dificilă şi
insurmontabilă ni s-ar părea ea iniţial, eliminând totodată tendinţele aurice maladive şi
înlănţuitoare, care sunt specifice sistemului auric defensiv de tip „oral". = VA URMA
=
An 14 C 13
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr.12, An 14)
2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE
CARE ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „PSIHOPAT"
Teama de trădare reprezintă caracteristica temperamentală principală a unei persoane
care şi-a generat, în decursul timpului, o structură aurică de tip „psihopat". Este foarte
posibil ca astfel de fiinţe umane să fi trăit în existenţele anterioare nenumărate
experienţe în care au dat dovadă de mult curaj, luptând pentru o cauză dreaptă şi
măreaţă. Ele şi-au sacrificat adesea viaţa personală, punându-şi întreaga existenţă în
slujba unui ideal nobil. În general, datorită tenacităţii cu care au luptat pentru apărarea
adevărului sau a idealurilor proprii şi datorită dăruirii lor necondiţionate, ele au reuşit
să obţină ceea ce doreau. De asemenea, în aceste existenţe anterioare ele au fost foarte
conştiente de faptul că au luptat pentru o cauză dreaptă, că au fost oneste şi pline de
bunătate faţă de ceilalţi. Acestea sunt de altfel şi motivele pentru care au simţit
susţinerea şi inspiraţia divină care le-a condus către izbândă. Totuşi, în final, aceşti
oameni au fost înşelaţi, trădaţi şi poate chiar ucişi tocmai de către cei în care avuseseră
cea mai mare încredere. Adeseori, în relaţiile sociale obişnuite,
care sunt dominate de multe tendinţe inferioare şi în special de invidie, cel care
învinge îşi face totodată şi foarte mulţi duşmani.
Pe de altă parte, guvernarea înţeleaptă a unei ţări sau chiar coordonarea unui grup de
oameni necesită un alt gen de conducere decât cel absolutist şi dominator. Din acest
motiv, se recomandă activitatea în echipă, bazată pe o încredere reciprocă, în care toţi
participanţii sunt în mod apriori bine intenţionaţi şi în care este posibil ca mai mulţi
dintre membri să aibă dreptate, nu numai conducătorul grupului. Fiinţa umană cu o
structură aurică de tip „psihopat" nu este capabilă să treacă de la stadiul psihologic al
„luptătorului", la stadiul psihologic al „regelui" sau al „suveranului" iubitor şi
înţelegător cu toţi oamenii. Structura aurică defensivă de tip „psihopat" este, aproape
în permanenţă, războinică. Din această cauză, ea ajunge uneori în situaţia aberantă de
a lupta pentru a câştiga un război care deja nu mai există. Drept consecinţă a acestei
situaţii, în adâncul fiinţei lor aceşti oameni nu mai au încredere aproape în nimeni
dintre cei apropiaţi lor. Din cauza acestei viziuni detransfiguratorii şi anguasante,
aproape oricine ajunge să fie, în ultimă instanţă, duşmanul lor, chiar şi cel mai
apropiat dintre asociaţi sau prieteni. Ei văd în continuare viaţa ca nefiind altceva decât
un neîncetat prilej de luptă sau un câmp de bătălie.
Familia în care ajunge să se reîncarneze o fiinţă umană care are o structură aurică
defensivă de tip „psihopat" devine următorul său câmp de bătălie. Datorită acestui gen
de condiţionare KARMA-ică, persoanele faţă de care fiinţele cu o structură aurică de
tip „psihopat" ajung să se apropie sufleteşte le vor trăda sau le vor dezamăgi. Astfel,
ele se vor confrunta încă din copilărie cu asemenea experienţe dureroase în care sunt
înşelate în aşteptările lor. De altfel, fiinţa umană care trăieşte cu intensitate
convingerea lăuntrică profundă că va fi trădată va genera în cei care o înconjoară, prin
însăşi forţa acestei mentalizări, tendinţa de a reacţiona conform acestei convingeri.
Pentru copiii care au o structură aurică de tip „psihopat" este foarte importantă
victoria, pe care ei o caută cu orice preţ în jocurile lor şi în orice relaţie pe care o au cu
ceilalţi copii şi chiar cu oamenii maturi. În perioada copilăriei cineva apropiat, cel mai
adesea unul dintre părinţi, este luat ca model şi transfigurat într-un învingător
desăvârşit, care este drept şi care trebuie să câştige mereu. Pentru ei, indiferent de
natura cauzei pe care o susţine, persoana care a învins s-a dovedit că este bună, în timp
ce persoana care a pierdut este rea. Este foarte posibil ca într-o astfel de familie, cel
mai adesea, părintele de sex opus copilului să fi avut frustrări şi neîmpliniri în viaţa
conjugală. Din acest motiv, părintele va tinde să transfere emoţional copilului multe
dintre calităţile pe care ar fi dorit să le aibă partenerul său de viaţă. Un astfel de
părinte va utiliza, în mod conştient sau inconştient, forţa seducţiei sale pentru a
controla voinţa şi comportamentul copilului său. Pentru el, copilul devine „bărbăţelul
lui mămica" sau „frumuşica lui tăticu". Prin această atitudine, părintele afirmă
implicit, în mod subtil, cât de mult îl apreciază şi îl iubeşte pe copil în comparaţie cu
soţul sau soţia sa. Prin urmare, copilul ajunge să fie văzut ca fiind întotdeauna „cel
bun", în timp ce celălalt părinte este „cel rău". Adeseori, copilul care are o structură
aurică de tip „psihopat" primeşte responsabilităţi care sunt neobişnuite şi
disproporţionate pentru vârsta sa, iar acest fapt îl va ajuta să se maturizeze rapid.
Adesea, asemenea copii care au o structură aurică de tip „psihopat" ajung, prin forţa
evenimentelor, să îşi dăruiască necondiţionat sufletul şi afecţiunea părintelui de sex
opus. Însă, în momentul în care, odată cu perioada pubertăţii, energiile sexuale ale
copilului se trezesc şi el începe
să se apropie de o fiinţă umană de sex opus, părintele faţă de care fusese foarte ataşat
devine, cel mai adesea, foarte gelos şi posesiv. Aceste atitudini şi tendinţe inferioare
survin deoarece părintele îşi imaginase în mod aberant că va păstra la nesfârşit acelaşi
gen de relaţie cu copilul său, care va rămâne mereu infantil şi nu va simţi niciodată
impulsuri sexuale sau atracţie către anumite persoane de sex opus. Acest
comportament va dezvolta foarte rapid în copilul care are o structură aurică de tip
„psihopat" o scindare între planul sexual şi cel afectiv, deoarece, în viziunea sa, a da
curs impulsurilor sale sexuale înseamnă, în primul rând, a-şi trăda părintele iubit. De
aici se poate naşte chiar un veritabil complex incestuos (care este studiat în
psihanaliză), chiar dacă nu se ajunge neapărat la o concretizare a sa prin relaţii sexuale
propriu-zise. Evident că o astfel de relaţie anormală de ataşament exagerat între
părinte şi copil nu i-a putut oferi acestuia din urmă un model de iubire adevărată. De
aceea, mai ales în adolescenţă, el nu va putea înţelege cum să dezvolte în acelaşi timp
şi alte relaţii profund afective cu fiinţele de care se simte atras din punct de vedere
erotic. În plus, cel mai adesea, fiinţele umane cu o structură aurică de tip „psihopat" se
tem de persoanele de acelaşi sex, care le amintesc, într-un anume fel, de celălalt
părinte, cu care s-au aflat în conflict, în mod tacit sau explicit. Bineînţeles, adevărata
greşeală şi „trădare" (chiar dacă ea se exprimă într-un mod foarte rafinat) provine de
fapt de la părintele care a „manipulat" şi a controlat la nivel afectiv copilul, pentru a-şi
satisface astfel, în mod indirect, necesităţile psihice şi afective care ar fi trebuit să îi
fie împlinite de către celălalt părinte, cu care el nu şi-a rezolvat conflictele. În felul
acesta, în mod disimulat sau nu, fiinţele umane care au o structură aurică de tip
„psihopat" ajung să lupte pentru o cauză (părintele „bun", care cel mai adesea este de
sex opus, împotriva părintelui „rău") şi chiar ajung să considere că au învins (iubindu-
şi părintele „bun" şi sfidându-l sau renegându-l pe cel „rău"). În final, ei se simt totuşi
adeseori înşelaţi sau trădaţi de părintele pentru care au luptat cu atâta înverşunare. În
ultimă instanţă, părintele „bun", urmându-şi cursul firesc al vieţii, fie rămâne cu
partenerul său de viaţă, fie se recăsătoreşte.
Acest exemplu, care nu are totuşi pretenţia să explice într-un mod general şi exhaustiv
felul în care se poate dezvolta o structură aurică de tip „psihopat", ne arată totuşi
foarte bine cum asemenea fiinţe umane ajung să-şi creeze în mod artificial diferite,
frici şi angoase, privind apoi întreaga lume precum un aprig câmp de bătălie. Ele se
tem, aproape obsesiv, de a nu fi trădate sau părăsite, iar această angoasă se manifestă
mai ales faţă de cei mai buni prieteni ai lor. Prin urmare, ele ajung să se teamă de fapt
de ele însele. Ele se tem, de asemenea, că vor fi copleşite de povara pe care sunt
nevoite să o poarte în viaţă. Dar această „povară" care le apasă nu este în realitate
nimic altceva decât expresia propriei structuri aurice „apăsătoare" „încărcate" în
special de gânduri de teamă.
Reacţiile defensive pe care le manifestă o fiinţă umană cu o structură aurică de
tip „psihopat" în cazuri de frică
Ca urmare a temerilor sale, fiinţa umană care are o structură aurică de tip „psihopat"
va avea adeseori tendinţa de a împinge instinctiv în sus şi spre exterior energia din
aura sa. Această tendinţă care apare în copilărie este de fapt expresia unui efort
inconştient de a deveni cât mai mare şi de a creşte mai rapid decât de obicei, pentru a
prelua astfel responsabilităţile unui adult. Aceasta are, în schimb, drept consecinţă
faptul că dezvoltarea fiinţelor umane cu o structură aurică de tip „psihopat" nu este
armonioasă, fiind caracterizată în special printr-o carenţă a energiilor vitale, iar acest
aspect
le va amplifica şi mai mult sentimentele de neîncredere şi de nesiguranţă. Câmpul lor
auric este, în general, mai dezvoltat în partea superioară a trupului decât în cea
inferioară. Pentru a menţine această deplasare aurică, persoanele care au o structură
subtilă de tip „psihopat" direcţionează energia, cel mai adesea inconştient, dar aproape
constant, în zona spatelui, în special în zona lombară la nivelul lui MANIPURA
CHAKRA, pentru a-şi putea amplifica astfel forţa voinţei. Deoarece rezonanţele lor
afective sunt „contaminate" sau inhibate la nivel auric de experienţa dureroasă a
trădării sau de frica unei asemenea posibilităţi, fiinţele umane care prezintă un sistem
auric de apărare de tip „psihopat" se vor teme să se deschidă afectiv faţă de ceilalţi
oameni. Pentru aceste persoane, viaţa apare ca o luptă aproape continuă dominată de
ideea obsesivă de a apăra ceea ce, în viziunea lor, este considerat a fi drept. De aceea,
fiinţele umane cu o structură aurică de tip „psihopat" vor avea tendinţa să întâmpine
foarte multe dintre evenimentele vieţii lor într-un mod agresiv. Considerând adeseori
că ceilalţi oameni îi atacă sau i-ar putea agresa adeseori, ele şi-au dezvoltat instinctiv
un mod aparte de a-şi direcţiona propria energie. Astfel, ele au tendinţa de a-şi retrage
la voinţă o mare parte a câmpului auric înspre spatele corpului fizic, ridicând apoi
energia deasupra capului, pentru a o îndrepta după aceea ameninţător spre presupusul
agresor. Această puternică revărsare de energii subtile dizarmonioase are, la nivel
auric, un aspect tăios (ascuţit), fiind expresia unor forme-gând de genul: „Tu eşti un
om rău." În figura nr. 15 este ilustrată aura unei fiinţe umane care are un sistem
energetic de apărare de tip „psihopat".
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică fiinţei umane cu o
structură aurică de tip „psihopat"
Aceste reacţii subtile care sunt simultan atât defensive, cât şi ofensive, ameninţătoare,
generează, la rândul lor, un sentiment şi mai acut că lumea înconjurătoare este
nesigură şi violentă. În realitate, persoanele care au o structură aurică de tip „psihopat"
sunt ele însele aproape întotdeauna agresive. Din păcate, ele nu îşi dau seama că, în
definitiv, felul în care văd lumea nu reprezintă de fapt decât o sui-generis oglindă în
care ele însele se reflectă. Comportarea lor agresivă le aduce înapoi, conform legii
universale a cauzei şi a efectului corespondent (legea KARMA-ei), mai devreme sau
mai târziu, tot agresiune. Prin urmare, convingerea acestor fiinţe umane că toţi ceilalţi
sunt nişte agresori, le face să simtă nevoia să se apere atacând la rândul lor, ceea ce le
transformă pe ele însele în adevăraţii agresori. Astfel, în cazul în care nu au
înţelepciunea să întrevadă posibilitatea de a ieşi din acest cerc vicios, cei care au o
structură aurică de tip „psihopat" ajung să fie într-o continuă luptă cu ceilalţi,
simţindu-se aproape în permanenţă înşelaţi şi trădaţi,
Fig. 15 Sistemul energetic de apărare al uncî fiinţe umane cu o structura aurică de tip „psihopat"
deoarece ei se luptă aproape pretutindeni cu oricine, chiar şi cu prietenii lor cei mai
buni. Adeseori, câmpul lor energetic auric nu le poate conferi susţinerea vitală
corespunzătoare acestei cvasicontinue atitudini „războinice" şi de aceea ajung să se
simtă slăbiţi şi epuizaţi. Ei îşi deplasează energia către partea superioară a aurei
proprii, dar nu într-un mod armonios, ca atunci când este vorba despre procese
spirituale de elevare a frecvenţelor de vibraţie, ci din dorinţa egotică instinctivă de a-i
domina pe ceilalţi. Din acest motiv, se privează de energie la nivelul primilor doi
centri de forţă (MULADHARA CHAKRA şi SWADHISTHANA CHAKRA) şi astfel
devin şi mai vulnerabili în izbucnirile lor.
Datorită deficitului de energie vitală la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA,
persoanele care au o structură aurică de tip „psihopat" au adesea probleme de natură
sexuală. Chiar dacă uneori ele ne pot apărea drept persoane seducătoare, această
fascinaţie nu va duce la o relaţie stabilă, pe termen lung, deoarece în cazul lor există o
disociere gravă între planul afectiv şi cel sexual. Pe de altă parte, atunci când reuşesc
totuşi să stabilească interacţiuni aurice în plan afectiv, sunt predispuse, prin însăşi
atitudinea lor temătoare, să fie înşelate în aşteptările lor. Alteori, dintr-o tendinţă
egotică de a se autoproteja, ele vor fi primele care vor trăda. Cu cât vor acumula mai
multe astfel de experienţe nefericite de viaţă, cu atât vor fi mai obsedate de lupta lor
pentru victorie sau de nevoia de a-şi demonstra lor însele propriile calităţi. Ele refuză
să vadă diferitele nuanţe ale unor situaţii, privind tranşant lucrurile care, în perspectiva
lor, sunt fie „albe", fie „negre". Propriul lor mod de a judeca binele şi răul se bazează
pe acelaşi criteriu relativ al luptei şi al victoriei. Mai mult decât atât, atunci când sunt
învinse, ajung uneori să se blameze şi chiar să se considere ele însele ca fiind rele,
indiferent dacă motivele şi intenţiile lor au fost benefice. Acest aspect demonstrează o
gravă lipsă a discernământului spiritual. Din acest motiv ele ajung să fie manipulate cu
uşurinţă, fiind astfel atrase de partea celui mai puternic. În realitate, ele nu pot câştiga
niciodată cu adevărat, deoarece însuşi felul în care privesc lumea nu este decât o
proiecţie a conflictelor lor lăuntrice. Adesea, ele au tendinţa să supraliciteze în viaţă,
asumându-şi, aşa cum au fost învăţate încă din copilărie, mai multe sarcini decât sunt
capabile să realizeze. Astfel, îşi asumă misiuni dificile, copleşitoare, făcând cel mai
adesea abstracţie de necesităţile lor personale şi muncind din greu. Dacă în final ele
ajung să fie înşelate sau trădate de ceilalţi există pericolul să se confrunte cu o
puternică stare depresivă. Ele preferă să muncească din greu, ore în şir, să-şi ia mai
multe responsabilităţi decât ar fi prudent pentru sănătatea lor. Dar, în ultimă instanţă
toate aceste eforturi reprezintă pentru ele modalităţi de a-i controla şi de a-i supune
sau, altfel spus, de a-i „învinge" pe ceilalţi. Prin urmare, adeseori motivaţiile lor
subconştiente nu sunt în nici un caz altruiste. Ele au convingerea aproape maladivă că
trebuie să-i conducă şi să-i domine pe cei din jurul lor pentru a putea supravieţui. Din
punct de vedere psihic, ele sunt de obicei fiinţe puternice şi sănătoase. Tonusul moral
le va susţine supraefortul pe care îl realizează, până când apare acea situaţie de criză în
care, cel mai adesea, ele colapsează şi trăiesc veritabile tragedii lăuntrice care se
reflectă adesea foarte puternic şi la nivel fizic. În astfel de situaţii, mai ales datorită
puternicelor impregnări aurice negative care apar brusc la nivelul lui ANAHATA
CHAKRA atunci când sunt trădate sau învinse tocmai de către cei în care au avut cel
mai mult încredere, există chiar riscul să sufere un atac de
cord. De asemenea, ele se pot confrunta cu probleme la nivelul spatelui sau al
încheieturilor, datorită tendinţei lor de a ridica şi de a căra singure obiecte grele, care
le depăşesc posibilităţile.
Oamenii cu o structură aurică de apărare de tip „psihopat" sunt mai mereu grăbiţi. Ei
sunt în criză de timp, deoarece constată că nu au niciodată suficient timp pentru a
realiza tot ceea ce trebuie să facă. De aceea, ei nu sunt capabili să savureze frumuseţea
şi profunzimea fascinantă a clipei prezente, trăind mai mereu proiectaţi într-un viitor
ipotetic care nu mai ajunge niciodată să se împlinească.
= VA URMA=
An 14 C 14
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA 3) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI
FIINŢE UMANE CARE ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „PSIHOPAT" Efectele negative ale strategiei de
apărare care este specifică fiinţei umane cu o structură aurică de tip „psihopat"
(continuare la cursul nr. 13, An 14)
Intuiţia naturii lor esenţiale divine, a Sinelui Suprem, ATMAN, este tradusă în plan
conştient prin căutarea şi lupta lor pentru adevăr. Atunci când aderă la o cauză
măreaţă, spirituală, în măsura în care îşi pot transcende natura egotică, ei ajung să
experimenteze într-un mod direct aspectul inefabil şi sublim care reprezintă substratul
profund spiritual al cauzei pe care o susţin. Pe de altă parte însă, limitările pe care le
creează structura aurică de tip „psihopat" îi împiedică să intuiască şi să perceapă cu
transfigurare şi fascinaţie natura divină a celorlalţi.
Adeseori aceşti oameni consideră că scopul lor în viaţă nu ar putea fi altul decât acela
de a conduce lupta pentru o cauză măreaţă. În mod evident, această atitudine care
trădează orgoliu şi ignoranţă nu le poate conferi o realizare spirituală autentică.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „psihopat"
Cel mai simplu mod prin care putem să intuim faptul că o fiinţă umană are o structură
aurică de tip „psihopat" constă în a observa cu detaşare dacă ea urmăreşte adeseori să
creeze situaţii conflictuale în urma cărora ar vrea să ne demonstreze cu orice preţ că
greşim. Chiar mai mult decât atât, vom conştientiza cu luciditate în ce măsură
greşelile noastre au pentru ea o implicaţie disproporţionat de mare la nivel moral.
Faptul că-am greşit îi creează în general impulsul de a ne eticheta imediat ca fiind
„nişte oameni răi".
Fiinţele umane care au un caracter auric de tip „psihopat" sunt totodată pline de
solicitudine, fiind gata să ne ajute, chiar dacă noi nu le-am cerut acest lucru. Despre
ele însele vor afirma adesea cu emfază că nu au nici o problemă, chiar şi atunci când
este evident pentru toată lumea că se află într-o situaţie dificilă. Această atitudine
orgolioasă şi lipsită de obiectivitate este o consecinţă firească a tendinţelor lor aurice
de tip „psihopat". Dacă ar accepta ideea că se confruntă cu anumite probleme sau că
au greşit într-o anumită direcţie, aceasta ar însemna să accepte în mod implicit că şi
ele sunt rele. De asemenea, aceste persoane vor să îşi demonstreze cu orice preţ
superioritatea, fără să îşi dea seama că prin aceasta riscă să devină uneori penibile,
plictisitoare sau respingătoare în aroganţa lor. De exemplu, dacă noi avem înzestrări
de bioterapeut, oamenii cu o structură aurică de tip „psihopat" vor fi încântaţi să ne
lase să realizăm asupra lor pase magnetice curative pentru că, în viziunea lor, în acest
mod noi putem învăţa să realizăm mai bine acţiuni vindecătoare. Ei vor fi chiar şi mai
mulţumiţi dacă, în final, ne vor expune criticile lor şi ne vor oferi cu generozitate
sfaturi.
Necesităţile de ordin uman şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe
un sistem auric de apărare de tip „psihopat"
Ceea ce trebuie să înţelegem în primul rând în legătură cu fiinţele umane care au o
astfel de structură aurică este că, în mod real, toate atitudinile despre care am vorbit
anterior nu sunt altceva decât nişte simple „măşti". Ceea ce se află în spatele tuturor
acestor disimulări comportamentale nu este decât o profundă teroare existenţială.
Fiinţele umane care şi-au dezvoltat o structură aurică de tip „psihopat" au nevoie să se
simtă în siguranţă sau, cu alte cuvinte, să evite orice acţiune sau situaţie care le-ar
afecta egoul. Pentru a-şi elimina aceste condiţionări, ele trebuie să renunţe în primul
rând la tendinţa de a-i controla pe ceilalţi cu scopul de a-şi satisface dorinţa lor
instinctivă de a se simţi în siguranţă. Ele au nevoie să aibă încredere, atât în ele însele,
cât şi în ceilalţi, realizând că viaţa nu este nicidecum un câmp de luptă, ci o minunată
oportunitate de a comunica liber şi direct cu ceilalţi oameni, pentru a intui astfel,
printr-o divină reflectare de la suflet la suflet, scânteia dumnezeiască ce se află în
fiecare fiinţă umană. Ele trebuie să renunţe la pornirea lor aproape continuă de a se
„lupta cu viaţa" şi să abandoneze cu discernământ greutăţile inutile şi sarcinile
nejustificate care anterior le suprasolicitau. Este necesar, de asemenea, să îşi
controleze tendinţa de a „evada" într-un viitor fantasmagoric, abandonându-se pline de
încredere clipei prezente şi bucuriilor naturale şi spontane ale vieţii, care sunt de fapt o
expresie a graţiei tainice a lui Dumnezeu. Ele au nevoie să înveţe lecţia dăruirii
necondiţionate în faţa Voinţei Atotputernice a lui
55555A

Dumnezeu şi, de asemenea, să iubească în mod necondiţionat umanitatea, aşa

imperfectă cum lor li se pare că este ea. Astfel, ele vor ajunge să se simtă cu adevărat
în siguranţă şi în armonie cu ceilalţi oameni. De asemenea, este necesar să accepte în
mod conştient ideea imperfecţiunii lor inerente, simţindu-se totodată, în pofida
faptului că uneori mai greşesc, în siguranţă, relaxate şi împăcate cu ele însele.
Procedând astfel, ele vor ajunge treptat să scape de obsesia perfecţiunii lor, care le
închidea într-o carapace plină de rigidităţi, şi să intuiască existenţa, la un nivel mult
mai profund, a naturii divine cu adevărat perfecte care există în fiecare fiinţă. Ca o
consecinţă a acestor noi atitudini şi revelaţii spirituale lăuntrice, relaţiile lor cu ceilalţi
oameni se vor transforma radical, într-un mod profund şi benefic.
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un
sistem auric defensiv de tip „psihopat"
Vom studia în continuare care sunt posibilele reacţii subtile ale unui om obişnuit
atunci când el interacţionează, la nivel auric, cu o fiinţă umană care are un sistem
energetic de apărare de tip „psihopat". Şi de această dată vom analiza reacţiile de bază
pe care oamenii le exprimă în funcţie de felul în care, în cazul acestor interacţiuni, este
direcţionată în mod instinctiv energia în aura lor: I) împingere, II) tragere, III) stopare,
IV) abandon pasiv sau V) retragere.
Fig. 16 Tendinţa aurică „psihopată" de apărare (A) şi reacţia de „împingere" (B)
Fig. 17 Tendinţa aurică „psihopată™ de apărare (A) şi reacţia de „tragere" {B)
Să presupunem că interacţionăm cu o fiinţă umană care caută, cu orice preţ, să ne
demonstreze în fiecare circumstanţă că ea este grozavă şi că are mereu dreptate, în
timp ce, în viziunea ei, noi nu numai că greşim, dar în plus suntem răi şi chiar inferiori
acesteia. Persoanele care au o structură aurică de tip „psihopat" susţin energetic la
nivel subtil astfel de acţiuni, îndreptându-şi cu agresivitate energia proprie asupra
noastră, energie care ajunge să „plutească" deasupra aurei noastre, generând astfel o
ambianţă cât se poate de ostilă şi apăsătoare.
I) Ca răspuns la această atitudine, este posibil pentru unii dintre noi să ne enervăm, la
rândul nostru, şi să abordăm aceeaşi strategie de luptă. Dacă reacţionăm astfel,
conflictul va căpăta imediat proporţii. Fiinţa umană care are o structură aurică de
apărare de tip „psihopat" va deveni atunci şi mai agresivă decât era înainte, mai abilă,
mai vicleană sau chiar perversă. O asemenea confruntare o va face să se simtă
întrucâtva precum un animal sălbatic încolţit, care luptă cu disperare pentru
supravieţuire (evident, în cazul ei este vorba despre a lupta pentru supravieţuirea
egoului). Cu cât vom răspunde mai agresiv, cu atât mai mult va scădea încrederea pe
care aceasta o avea în noi. Astfel, ea se va teme din ce în ce mai mult şi va lupta mai
aprig pentru a-şi recâştiga poziţia ameninţată sau pierdută.
Figura nr. 16 arată ce modificări se produc în aura noastră dacă în confruntarea cu o
fiinţă umană care are o structură aurică de tip „psihopat" ne enervăm şi împingem
către ea într-un mod agresiv propria noastră energie aurică.
II) O altă reacţie pe care o putem avea în relaţia cu o persoană care are un sistem
energetic de apărare de tip „psihopat" este aceea de a ne simţi imediat dominaţi de
aceasta şi de a urmări să atragem către noi, fiind plini de admiraţie faţă de ea, energia
aurică a acesteia. Comportamentul nostru receptiv exprimă în acest caz manifestări ale
sistemului energetic de apărare de tip „oral". Dacă vom proceda astfel, ea va simţi şi
mai acut tendinţa de a împinge dominator sau cu agresivitate
energie spre noi, ceea ce ne va face la un moment dat să înţelegem că nu este cazul să
mai continuăm astfel.
Figura nr. 17 prezintă felul în care ni se modifică aura atunci când, fiind plini de
ataşament faţă de o persoană care are un sistem energetic de apărare de tip „psihopat",
vrem să o păstrăm cu orice preţ în preajma noastră, atrăgându-i energie din aură,
precum şi felul în care o astfel de fiinţă umană reacţionează. Este evident că, în acest
caz, între noi nu mai există nici un fel de rezonanţe armonioase, iar energiile pe care
ea le emite cu agresivitate din aura sa sunt total diferite, din punct de vedere al
vibraţiilor, de energiile pe care noi am vrea să le atragem din aura sa. Astfel, eforturile
noastre de a o menţine în acest mod cât mai mult în preajma noastră se dovedesc a fi
sterile.
III) O altă reacţie posibilă este aceea de a stopa, în mod ferm şi complet, atât fluxul de
energie care circulă spre noi, cât şi acela care se deplasează dinspre noi spre fiinţa
umană care are un sistem energetic de apărare de tip „psihopat". Prin acest blocaj
energetic se creează tendinţa de a ne închide în mod egotic în noi înşine. Dar, chiar şi
într-o astfel de situaţie, „norii" aurici emişi de fiinţa psihopată vor pluti în continuare
în mod ameninţător deasupra noastră, menţinând atmosfera tensionată. Prin urmare,
reacţia de blocare a interacţiunilor energetice reciproce nu ne poate face să ne simţim
mai în siguranţă, deoarece ne aflăm în continuare sub incidenţa agresiunilor sale.
Atunci, noi nu avem decât două posibilităţi: fie aceea de a ne îndepărta cât mai
grabnic, evitând astfel continuarea comunicării, fie să rămânem imobili şi insensibili,
stopând în continuare energia şi aşteptând pur şi simplu ca celălalt să-şi sfârşească mai
repede agresiunile subtile sau criza de nervi şi să tacă. În acest caz, speranţele noastre
se vor dovedi lipsite de o bază reală, deoarece în cele mai multe cazuri acesta nu va da
curs aşteptărilor noastre. Rezultatele subtile ale unei asemenea confruntări pot fi
văzute în figura nr. 18._
Fig.l& Tendinţa aurică ^psihopată" de apărare (A) şi reacţia de stopare (B)
= VA URMA =
An 14 C 15
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHIME DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A ' CELUI DE AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA 3) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL
UNEI FIINŢE UMANE CARE ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP
„PSIHOPAT" Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om
obişnuit tinde să le manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă
umană care are un sistem auric defensiv de tip „psihopat" (continuare la cursul nr.
14, An 14)
IV) O altă reacţie din partea noastră poate fi aceea de a ignora, într-un mod
inconştient, acea dezlănţuire necontrolată de energie, lăsând întreaga interacţiune să se
continue ca şi cum, într-o astfel de situaţie, ar mai putea fi posibilă o comunicare
reală. În cazul acestei atitudini, noi suntem tentaţi să ne abandonăm pasiv, mascând
inerţia şi tendinţele noastre TAMAS-ice sub aparenţa detaşării şi a superiorităţii. În
urma acestei sui-generis capitulări necondiţionate din partea noastră, fiinţa umană cu o
structură aurică de tip „psihopat" se va simţi victorioasă. Pe noi ne va considera a fi
inferiori sau chiar răi, însă acest deznodământ, care nu reflectă nicidecum situaţia
reală, nu o poate ajuta cu adevărat să-şi rezolve problemele. Din acest motiv, victoria
însăşi nu poate fi considerată o adevărată izbândă pentru ea. Concluzia inerentă pe
care o poate trage în urma unei experienţe de acest gen va fi aceea, că a avut dreptate
şi că lumea este într-adevăr un câmp de luptă în care, dacă ea se impune în forţă, până
la urmă va câştiga. Dar, prin aceasta, scopul nostru de a o ajuta să se transforme
lăuntric nu a fost nici pe departe atins. Figura nr. 19 ilustrează ce se produce în plan
auric în urma unei astfel de interacţiuni.
V) O ultimă atitudine posibilă, din punctul de vedere al utilizării modalităţilor
principale de operare energetică, este aceea de a ne retrage auric, din cauza stării de
nemulţumire şi dezgust, părăsind parţial corpul fizic. Astfel, deşi din punct de vedere
material corpul nostru fizic se mai găseşte încă în faţa fiinţei umane ce trece printr-o
criză de tip „psihopat", este ca şi cum nu ar mai exista totuşi nimeni acolo care să
resimtă injuriile care sunt aduse. Un astfel de comportament din partea noastră
exprimă în acest caz manifestări specifice sistemului energetic de apărare de tip
„schizoid". Dar nici această atitudine din partea noastră nu este creatoare, deoarece
persoana care are o structură aurică de tip „psihopat" poate deveni şi mai agresivă,
adresându-ne cuvinte de genul: „Uită-te la mine când îţi vorbesc!" sau „Încetează să
te mai prefaci că eşti înfricoşat şi terorizat! Ştiu eu că ţie puţin îţi pasă!"
Figura nr. 20 ne arată modul în care se desfăşoară la niyel auric o astfel de
interacţiune.
j Fig.20 Tendinţa aurica „psihopată" de apărare (A) şi reacţia de retragere (B) |
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic în cazul
unei interacţiuni subtile armonioase cu o persoană care foloseşte un sistem auric
de apărare de tip „psihopat"
Aşa cum precizam şi în cazurile anterioare, răspunsul nostru energetic armonios şi
profund benefic la agresivitatea subtilă de tip „psihopat" are drept scop să ne aducă pe
amândoi, cât mai curând posibil, la termenii unei comunicări profunde şi reale, care să
constituie ulterior pentru fiinţa umană cu o structură aurică de apărare de tip
„psihopat" un model de raportare în eventualitatea unei transformări lăuntrice benefice
definitive. De fapt, fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de tip
„psihopat" urmăresc, prin întreaga lor desfăşurare de forţe, să ne facă să aderăm în
mod forţat şi alienant la viziunea lor distorsionată asupra lumii. A fi de acord cu
punctul lor de vedere, printr-o atitudine conciliantă exagerată, nu ar avea drept
consecinţă pentru ele decât o nouă amplificare a încrederii în sistemul lor deformat de
valori şi concepţii, ceea ce va face ca aura lor să devină şi mai puternică, amplificând
într-un mod hidos formele-gând negative. În general, este destul de dificil să găsim un
răspuns adecvat la atitudinea fiinţelor umane care au o structură aurică de tip
„psihopat" deoarece ele sunt foarte încăpăţânate în argumentarea ideilor pe care le
susţin. În realitate, dacă noi intrăm într-o dispută agresivă cu astfel de persoane nu
facem decât să le confirmăm viziunile lor deformate asupra lumii, pur şi simplu din
cauza faptului că răspundem şi noi în acelaşi mod, adică prin agresiune.
Figura nr. 21 ne arată cum putem opera la nivelul corpului astral pentru a ajuta un
bărbat sau o femeie care are un sistem energetic de apărare de tip „psihopat" să se
simtă în siguranţă, să se reîncarce cu energii vitale şi să recapete o atitudine destinsă şi
deschisă în vederea unei comunicări armonioase.
Ftg,21 Operarea subtila ■armonioasă prin carţ poate fi ajutată o fiinţă umană cu un sistem energetic de apărare de tip
„psihopat"
În general, este destul de dificil să răspundem spontan, într-un mod pozitiv şi calm,
atunci când cineva ne atacă cu multă agresivitate. De aceea, imediat ce putem controla
o astfel de reacţie instinctivă negativă (în cazul în care ea a apărut), se recomandă să
respirăm calm şi profund, şi să ne raportăm la nivelul lui ANAHATA CHAKRA,
pentru a ne putea deschide sufleteşte în vederea stabilirii unei comunicări mai
profunde la acest nivel. Dacă înaintea discuţiei noastre nu am realizat consacrarea,
urmărim să găsim un pretext pentru a ne retrage câteva clipe în scopul de a consacra
acum lui Dumnezeu Tatăl, în mod necondiţionat, fructele acestei acţiuni. Trebuie să
înţelegem faptul că, atunci când se află într-un conflict cu noi, fiinţele umane care au
un sistem energetic de apărare de tip „psihopat" ajung cu uşurinţă să ne trateze ca şi
cum noi am fi de fapt agresorii şi consideră, în mod fantasmagoric, că noi gândim
despre ele că sunt rele, chiar dacă, în realitate, noi
nu facem deloc aceasta. De aceea, aproape orice fluxuri energetice care se îndreaptă în
astfel de momente către aura lor vor fi experimentate de acestea ca fiind expresia unui
atac plin de agresiune. Din acest motiv, la început, va trebui să oprim influxurile
aurice pe care am avea tendinţa să le emitem instinctiv spre ele. Pentru a realiza
aceasta, vom evoca o stare de receptivitate faţă de energiile subtile universale benefice
(atât telurice, cât şi cosmice) care ne vor încărca şi ne vor amplifica aura
bioenergetică. Astfel, ne vom focaliza atenţia doar asupra propriei noastre aure,
continuând totuşi să ascultăm cu calm şi detaşare ceea ce ne spune cealaltă persoană.
Vom putea realiza aceasta mult mai uşor dacă vom înceta pentru o perioadă de timp să
o mai privim direct în ochi. Dacă totuşi persoana în cauză ne va cere în mod explicit
să ne uităm la ea, îi vom răspunde că vrem să ascultăm cât mai bine ceea ce ne spune
şi de aceea preferăm să fim cât mai interiorizaţi. Apoi ne vom amplifica energia vitală
prin focalizare asupra lui MULADHARA CHAKRA şi SWADHISTHANA
CHAKRA. În acelaşi scop, vom deplasa descendent energia în propria noastră aură,
făcând astfel ca jumătatea inferioară a câmpului nostru auric să devină cât mai extinsă.
Pentru a realiza aceasta într-un mod cât mai eficient, ne vom orienta suplimentar
atenţia asupra picioarelor şi în special asupra unei zone subtile cât mai vaste aflate în
jurul tălpilor noastre prin care preluăm energiile benefice telurice. Urmărim să
vizualizăm şi să percepem câmpul auric din această zonă ca fiind cât mai extins şi mai
„dens". Nu ne vom angaja cu nici un preţ în disputa agresivă în care fiinţa umană cu o
structură de tip „psihopat" ne atrage. Simultan, putem folosi câteva sugestii-forţă
pozitive ce vor fi însoţite de evocarea stărilor psiho-mentale corespunzătoare (ca de
exemplu: calm, împăcare, linişte), pentru a ne modula astfel în mod armonios câmpul
auric. Ne vom imagina chiar că aura noastră este făcută dintr-o energie „substanţială",
protectoare care face ca orice influx agresiv care s-ar putea îndrepta spre noi să se
dizolve, transformându-se alchimic într-o energie benefică regenerantă ce este menită
să ne amplifice forţa interioară. Totodată, ne vom propune să ascultăm cu obiectivitate
şi detaşare sămânţa de adevăr ce transpare din acuzaţiile sale exagerate. De fapt,
exagerările nu exprimă altceva decât temerile celuilalt. Pentru o fiinţă umană care are
un sistem de apărare de tip „psihopat" conjuncturile exterioare conflictuale nu
reprezintă nimic altceva decât ocazii de a-şi exprima în mod disimulat temerile şi
tensiunile sale profunde.
Într-o astfel de situaţie nu este bine să polemizăm pe marginea nici unuia dintre
subiectele care au generat disputa, oricât de multe şi de puternice ar fi argumentele
logice pe care noi considerăm că le avem. Astfel, vom rămâne imperturbabili, lucizi şi
detaşaţi, lăsând ca energia subtilă negativă care ne atinge aura să se alchimizeze în
energie benefică aducătoare de forţă interioară. Nu trebuie să uităm niciodată că
fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de tip „psihopat" sunt obsedate
şi înfricoşate de eventualitatea trădării sau a negării şi desconsiderării lor. Le vom lăsa
să îşi continue argumentările până când vom sesiza că s-a produs o sui-generis
descărcare din aura lor a energiilor mâniei. Totodată, este recomandabil să facem
afirmaţii şi să realizăm gesturi din care să înţeleagă că noi nu avem de gând să le
trădăm sau să le contestăm. De exemplu, le putem spune că avem încredere în ele, că
le respectăm şi le apreciem şi că vrem să colaborăm în continuare (sau să aprofundăm
relaţia pe care o avem) deoarece avem foarte multă încredere în ele. Le vom ruga să
ne explice mai mult despre situaţia la care se referă într-un mod atât de critic,
oferindu-le şi o altă
perspectivă, mult mai plină de bun simţ, şi arătându-le că noi suntem cu adevărat
preocupaţi să anulăm orice conflict existent şi să îi explicăm cu onestitate
neînţelegerile apărute.
În continuare, vom urmări să le inducem în mod treptat o stare de calm, de siguranţă,
de încredere şi linişte sufletească. Pentru aceasta, vom evoca noi înşine o stare de
acest gen, imaginându-ne eventual că ne aflăm în mijlocul naturii, pe malul mării sau
că ascultăm muzica noastră preferată. Vizualizăm, de asemenea, că în această
ambianţă liniştitoare persoana care are o structură aurică de tip „psihopat" se află
alături de noi, plină de bunăvoinţă, relaxată şi calmă. Realizăm apoi un fenomen de
inducţie subtilă a unor energii profund benefice vizualizând şi concentrându-ne să
emitem raze subtile de energie alb strălucitoare şi galben auric spre câmpul auric al
acesteia. Transferul subtil se va realiza într-un ritm sau, altfel spus, având o frecvenţă
purtătoare asemănătoare aceleia a valurilor mării. Pentru a asimila la nivel auric acest
mod de operare, ne putem imagina că ne aflăm într-o barcă ce se leagănă lent pe
valurile mici ale unui lac liniştit. Vom realiza toate aceste operări subtile, dar nu vom
înceta totuşi să ascultăm ceea ce fiinţa umană cu o structură aurică de tip „psihopat"
ne spune, acordându-i mereu atenţie şi consideraţie. Pe măsură ce se va calma, ea va
trece la nivel auric într-o stare de receptivitate şi atunci o vom putea copleşi cu energia
iubirii noastre, pe care ea va putea acum să o accepte exact aşa cum este.
= VA URMA =
An 14 C 16
PROCEDEE Şi METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA 3) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI
FIINŢE UMANE CARE ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „PSIHOPAT" (continuare la cursul nr.15, An 14)
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „psihopat"'
Dacă vom fi capabili să ducem la bun sfârşit măcar o parte din strategiile
comportamentale care au fost menţionate anterior, putem produce efecte puternice şi
aparent surprinzătoare, deoarece în acest fel ne vom putea ajuta prietenul să înţeleagă
că, în realitate, aspectul cel mai important pentru el nu trebuie să fie victoria în luptă
sau discuţia elocventă purtată mereu în contradictoriu, ci faptul de a se împăca cu el
însuşi şi de a fi acceptat şi de ceilalţi exact aşa cum este el. Prin urmare, în ultimă
instanţă, ceea ce urmăreşte inconştient o fiinţă umană care are o structură aurică de tip
„psihopat" nu este conflictul în sine, ci respectul din partea celorlalţi. În spatele
incapacităţii sale de a ne recunoaşte nouă meritele, valoarea reală sau faptul că în
situaţia respectivă avem dreptate, se ascunde, disimulată, incapacitatea de a-şi
recunoaşte propria sa valoare. Neîncrederea în ceilalţi
este, de fapt, expresia reflectată în exterior a unei neîncrederi în ea însăşi. În
momentul în care îi vom recunoaşte deschis meritele şi o vom accepta cu iubire în
mod natural şi firesc exact aşa cum este, ea nu va mai trebui să se străduiască să pară
că este altcineva. Tocmai acest efort de a menţine anumite aparenţe este cel care o
făcea să devină din ce în ce mai formală, mai rigidă şi mai lipsită de inspiraţii
înălţătoare.
Astfel, ea va fi capabilă să simtă, poate pentru prima dată, că este ascultată, apreciată
şi respectată, chiar dacă noi nu suntem întru totul de acord cu părerile sale. Din cauza
modului deformat în care a privit până acum realitatea, este posibil ca ea să-şi
închipuie, în acest caz, că noi suntem total de acord cu ea, dar acest lucru în sine nu
are totuşi, pentru ea, cea mai mare importanţă. Fiinţa umană care are un sistem auric
de apărare de tip „psihopat" are în primul rând nevoie să simtă că noi i-am ascultat şi
i-am luat în considerare părerile. Acest aspect o va face să se simtă deja mult mai în
siguranţă la următoarea noastră întâlnire. Prin urmare, încrederea şi deschiderea sa
depind mai puţin de faptul că suntem de acord sau nu cu concepţiile sale. Esenţial
pentru ea este să simtă că îi recunoaştem meritele şi că o apreciem aşa cum ea este, că
ştim că nu este rea, dovedindu-i prin aceasta că nici noi nu suntem răi. Faptul că noi o
întâmpinăm aproape mereu cu o stare de acceptare plină de iubire, deşi ea ne vorbeşte
cu agresivitate sau îngâmfare şi emfază, este de natură să o convingă foarte bine acest
aspect. Astfel, fiinţa umană care are o structură aurică de tip „psihopat"
va trăi o nouă experienţă cu adevărat spiritualizantă pentru ea -aceea a comuniunii
profunde sufleteşti. O dată ce va trăi şi va da curs acestei veritabile revelaţii, ea va fi
capabilă să recunoască intuitiv valenţele sufletului său şi să înveţe apoi să aibă
încredere în tot mai multe fiinţe umane. Astfel, prin raportare la esenţa divină, Sinele
Suprem, ATMAN, care se află tainic prezent în fiecare dintre noi, ca un adevărat izvor
al vieţii dumnezeieşti, ea va deveni capabilă să iubească profund şi să comunice
sufleteşte cu ceilalţi oameni. Totodată, ea va ajunge să capete o foarte mare încredere
în noi şi va face ea însăşi eforturi de a aprofunda această relaţie. Ea va putea renunţa
liniştită la eforturile sale încrâncenate de a ne domina şi de a se impune cu orice preţ,
deoarece acestea nu reprezentau decât mijloacele sau măsurile de prevedere prin care
anterior ea s-ar fi putut simţi în siguranţă. În urma acestei transformări spirituale, care
provine dintr-o radicală modificare de perspectivă, ea va fi capabilă să îşi intuiască
mult mai uşor menirea în viaţă, iar scopurile ei profunde vor fi după aceea guvernate,
în mod suveran, de o intuiţie vie a naturii sale divine, a Sinelui Suprem, ATMAN. În
plan social, ea va fi capabilă să acţioneze, după această transformare, cu detaşare şi
dăruire de sine pentru o cauză nobilă, tratându-i pe cei care o însoţesc cu iubire şi
consideraţie, fără a mai dori în mod obsesiv să se impună. Principalele modalităţi prin
care fiinţele umane înzestrate cu un sistem energetic de apărare de tip „psihopat" pot
trece de la psihologia tensionată a luptătorului la cea conciliantă şi compasivă a
suveranului sunt recunoaşterea plină de iubire a calităţilor celorlalţi, încrederea
deplină în prietenia unor oameni şi chiar intuirea naturii divine ce transpare în orice
relaţie sufletească profundă. Prin urmare, de fiecare dată când o fiinţă umană pe care o
iubim sau care ne este dragă, dar care are o structură aurică de tip
„psihopat" ne va mai provoca în mod agresiv, blamându-ne, făcându-ne reproşuri
exagerate sau enumerându-ne toate greşelile, va trebui în primul rând să ne relaxăm şi
să ne detaşăm de situaţia creată. Consacrăm apoi lui Dumnezeu Tatăl, în mod integral,
fructele acestei acţiuni. Pentru a simţi cât mai uşor starea de rezonanţă cu energiile
subtile telurice, pe lângă focalizarea la nivelul lui MULADHARA CHAKRA şi
realizarea tehnicii yoghine ASHWINI MUDRA, se recomandă să îndoim uşor
genunchii.
Conştientizăm apoi realizarea unei aure de protecţie care să ne permită, în virtutea
proceselor subtile de rezonanţă (realizate doar cu energii şi stări benefice, aducătoare
de pace şi încredere), să alchimizăm energiile agresive în forţe spiritualizante.
Rămânem astfel într-o stare cât mai profundă de calm şi luciditate. În continuare,
evocăm lăuntric o stare psihică tonică şi elevată pe care urmărim să o inducem, la
nivel subtil, celuilalt. În acest fel, îi sugerăm persoanei care are o structură aurică de
tip „psihopat" că avem deplină încredere şi un mare respect faţă de ea. Prin aceasta,
vom reuşi în modul cel mai simplu, direct şi eficient să o scoatem din „lumea" iluzorie
şi alienantă, plină de contradicţii şi temeri, în care ea se complăcea.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„psihopat" în cazul în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
În situaţia în care constatăm că ne manifestăm adeseori cu agresivitate împotriva altor
oameni, bănuindu-i imediat, plini de suspiciune, că ne-au înşelat sau că ne-ar putea
trăda, este necesar să ne impunem să oprim brusc aceste tendinţe, măcar pentru câteva
clipe, chiar în momentele în care conştientizăm că ele au devenit foarte puternice şi că
ne domină comportamentul. Forţa acestei stopări poate modifica în mod fundamentai
situaţia, mai ales atunci când realizăm o astfel de suspendare prin raportare la vidul
beatific divin, în virtutea proceselor de rezonanţă cu Marea Putere Cosmică
BAGALAMUKHI. Imediat după aceea, datorită transformării radicale de perspectivă
şi a elevării bruşte a conştiinţei noastre, care survine dacă rezonanţa cu Marea Putere
Cosmică BAGALAMUKHI s-a produs cu adevărat, vom constata că situaţia nu este
nici pe departe atât de gravă pe cât se arăta la prima vedere. Atunci va trebui să
recunoaştem, măcar faţă de noi înşine, că am exagerat cu siguranţă reacţionând într-un
mod plin de implicare egotică şi agresiv. Ne vom raporta apoi la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA pentru a putea percepe dimensiune afectivă şi sufletească a
relaţiei care s-a stabilit cu fiinţa umană aflată în faţa noastră. În continuare, ne relaxăm
555~

cât mai profund şi ne centrăm în interiorul fiinţei noastre, unde ne vom investiga
lăuntric cu cea mai mare sinceritate, pentru a sesiza dacă nu cumva reacţia iniţială nu a
provenit dintr-o stare de teamă sau în urma unui sentiment aparent inexplicabil că am
putea fi trădaţi sau răniţi sufleteşte. Realizând această autoanaliză (pe care o putem
aprofunda ulterior şi de unul singur), va trebui să recunoaştem cu onestitate faptul că
astfel de reacţii lăuntrice ne-au măcinat adeseori existenţa. Totuşi, reacţionând aşa
cum procedam de obicei, cu violenţă, instinctual şi animalic, noi nu făceam decât să
repetăm un pattern sau, cu alte cuvinte, un şablon comportamental care ne devenise
propriu. Este însă necesar să înţelegem faptul că o astfel de reacţie reiterată mecanic,
cu inconştienţă, nu ne va putea aduce o veritabilă transformare lăuntrică ci,
dimpotrivă, poate genera o agravare a situaţiei în care ne aflăm, prin cronicizarea
acesteia. Analizăm, de asemenea, în ce măsură starea de încredere în noi înşine, în
bunătatea şi în caracterul nostru benefic s-ar putea zdruncina în urma unei
interacţiuni în care ceilalţi ne subminează autoritatea sau ne contestă profilul moral.
Dacă simţim că odată cu aceste crize relaţionale survine în mod automat şi o carenţă a
energiilor noastre vitale, va trebui să urmărim asimilarea rapidă a acestora prin
intermediul dinamizării lui MULADHARA CHAKRA şi a amplificării conştiente a
stării de rezonanţă cu energiile subtile benefice telurice. Se recomandă de asemenea să
conştientizăm canalele subtile (NADI-urile) prin intermediul cărora extragem din sol
energiile telurice benefice, într-un mod similar aceluia în care copacul îşi extrage seva
prin intermediul rădăcinilor. Procedând astfel, vom simţi treptat o încălzire evidentă în
zona picioarelor. Asociem atunci toate aceste operări subtile cu repetarea mentală a
sugestiei pozitive: „Sunt în siguranţă, oamenii mă iubesc. Sunt un om bun şi plin de
calităţi."
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOCHIST"
Reamintim faptul că sistemul auric de apărare de tip „masochist" pe care îl poate
manifesta o fiinţă umană în interacţiunile sale aurice cu ceilalţi oameni nu defineşte
neapărat o persoană cu un temperament masochist, aşa cum este acesta descris şi
definit în psihologia freudiană. Prin urmare, acest concept are în cadrul cursurilor
noastre de yoga o semnificaţie diferită, pe care o vom explica în continuare. Principala
trăsătură definitorie a unei fiinţe umane care şi-a creat un sistem energetic auric de
apărare de tip „masochist" este aceea de a fi controlată sau, cu alte cuvinte, „invadată"
la nivel subtil de ceilalţi. Este foarte probabil ca asemenea fiinţe umane să fi trecut în
multe existenţe anterioare prin situaţii în care au fost controlate de ceilalţi, fiind
condamnate la o viaţă austeră, plină de privaţiuni, în care nu li se permitea aproape
deloc să se exprime liber sau să se manifeste cu naturaleţe, în modul în care aceste
fiinţe umane şi-ar fi dorit. Există chiar posibilitatea ca, în vieţile anterioare, ele să fi
suferit din cauza unor pedepse care le-au privat de libertate o lungă perioadă de timp.
De asemenea, în alte ipostaze existenţiale este posibil ca ele să fi fost în sclavie sau să
se fi aflat sub un control foarte strict, dominator, exercitat de alţii asupra lor, din
raţiuni de ordin politic sau religios.
Regimurile politice de tip totalitar, precum şi o viaţă cazonă creează adeseori
premisele apariţiei unui sistem energetic de apărare de tip „masochist". În asemenea
situaţii, orice tentativă de exprimare creatoare sau de manifestare în afara normelor
impuse poate fi considerată drept un gest foarte periculos de nesupunere şi revoltă,
care l-ar putea costa chiar viaţa pe cel temerar care îndrăzneşte aceasta. Fiinţele umane
cu un sistem auric de apărare de tip masochist care s-au aflat în astfel de conjuncturi
au fost silite să se supună autorităţilor într-un mod necondiţionat. În consecinţă, ele
tânjesc în adâncul fiinţei lor după libertate dar, pe de altă parte, se tem să o manifeste.
Ele nici măcar nu ştiu cum ar putea să devină libere. Deşi suferă cumplit pentru faptul
că nu sunt libere şi îi condamnă pe ceilalţi ca fiind vinovaţi pentru lipsa autonomiei
lor, ele se complac totuşi să rămână mai departe victime ale acestei umilitoare
dependenţe, deoarece nu ştiu de fapt cum să o elimine.
Familiile în care asemenea fiinţe umane ajung să se reîncarneze, în virtutea forţelor
KARMA-ice ale necesităţii, devin viitoarele lor „închisori", în care adeseori părinţii
nu sunt altceva decât noii
inchizitori. Cel mai adesea, mama copilului care este predispus să îşi creeze o
structură aurică de tip „masochist" tinde într-un mod abuziv să îl domine ori să îl
sacrifice sau, altfel spus, să profite după urma lui. Astfel, copilul ajunge să nu aibă
nici cel mai elementar spaţiu personal privat, considerând adesea că nici măcar corpul
său fizic nu îi aparţine. El este controlat până şi în intimitatea celor mai banale acţiuni,
cum ar fi aceea de a mânca sau de a merge la toaletă. Astfel, ajunge să se simtă
vinovat pentru orice gest sau idee care l-ar putea face să se exprime liber, în afara
dogmelor şi a normelor care i-au fost impuse. Tocmai de aceea, în el se dezvoltă
treptat un inexplicabil sentiment de vinovăţie pentru orice tendinţă lăuntrică profundă
pe care ajunge să o manifeste şi, în special, pentru trăirile sale de natură sexuală. La
un nivel mai profund, aceste sufocante constrângeri existenţiale nu îi oferă nici măcar
oportunitatea de a-şi conştientiza specificitatea individualităţii sale şi menirea pe care
o are.
Părinţii fiinţelor umane care au un sistem auric de apărare de tip „masochist" folosesc,
în mod inconştient, structuri energetice insidioase sub forma unor sui-generis
cordoane subtile cu ajutorul cărora îşi „agaţă" şi îşi controlează copiii, făcându-i să
„colapseze" auric aproape total în aura lor sau, cu alte cuvinte, obligându-i să
graviteze pasiv, fără putinţă de scăpare din „plasa" subtilă pe care aceşti părinţi le-au
întins-o. În astfel de cazuri, controlul se realizează cel mai adesea în mod predominant
de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA. Între cele două fiinţe umane se generează în
mod spontan un flux energetic prin intermediul căruia voinţa părintelui devine lege
absolută pentru copilul care îşi creează astfel o structură aurică de tip „masochist".
Atunci când asemenea „corzi" subtile aurice dominatoare se stabilesc şi la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA, dependenţa devine şi mai profundă şi foarte complexă. În
acest caz, ea capătă în mod suplimentar o nuanţă de loialitate pasivă faţă de părintele
pe care îi va iubi necondiţionat şi orbeşte, precum îşi iubeşte un câine stăpânul.
Unul sau adeseori chiar ambii părinţi ai copilului care este predispus să îţi creeze o
structură aurică de tip „masochist" ajung să-l trateze ca şi cum acesta nu ar fi altceva
decât o parte din ei înşişi, fără o personalitate proprie, distinctă. Tot ceea ce se
îndreaptă către copil şi tot ceea ce provine de la acesta se află sub controlul strict al
părinţilor, aceasta incluzând ideile, gândurile şi chiar acţiunile sau creaţiile sale.
Astfel, părinţii interferează auric cu aproape toate procesele mentale creative ale
copilului. De fiecare dată când acesta creează ceva, cum ar fi, de exemplu, un desen
sau o pictură, părinţii unui copil predispus pentru o structură aurică defensivă de tip
„masochist" au tendinţa să se poarte ca şi cum aceasta ar fi propria lor creaţie. Ei îşi
manifestă sentimentul proprietăţii într-un mod uşor disimulat, afirmând plini de
mândrie: „Uite ce a făcut copilul meu." Astfel, ei transferă copilului, treptat, aproape
în totalitate propria lor personalitate. În definitiv, scopul oricărei creaţii şi, în ultimă
instanţă, a oricărei acţiuni pe care noi o realizăm este acela de a ne reflecta pe noi
înşine şi de a ne ajuta astfel, în virtutea experienţelor acumulate treptat, să ne
recunoaştem propria noastră esenţă divină, Sinele Suprem, ATMAN. Însă, în astfel de
cazuri, părinţii vor avea tendinţa să blocheze acest proces inspirator, analizând ei înşişi
şi însuşindu-şi într-un mod insidios orice activitate creatoare a copilului, nelăsându-i
acestuia posibilitatea de a se bucura cu adevărat de rezultatul benefic al strădaniilor
sale. Ei interferează auric, mai ales în faza finală a procesului creator, fază în care
obiectul creat ar trebui să-şi împlinească menirea sa
principală şi .anume să reveleze în copil, prin reflectare, aspecte ale propriei sale
personalităţi. În mod normal, în urma acestui proces copilul şi-ar putea obiectiva
dimensiunile profunde ale fiinţei sale. Prin urmare, înainte ca acest copil să poată
beneficia de revelaţiile şi inspiraţiile pe care le produce o astfel de reflectare creatoare,
părinţii îi răpesc acest privilegiu, luând obiectul sau, altfel spus, mica lui creaţie pentru
a o defini şi analiza potrivit concepţiilor lor. Cu alte cuvinte, părinţii ajung să impună
copilului, în aproape orice circumstanţă, propria lor viziune şi mentalitate. Astfel, în
loc să se regăsească pe el însuşi în „oglinda" propriei sale manifestări creatoare,
copilul va fi confruntat în mod forţat şi abuziv cu personalitatea şi tendinţele profunde
ale părinţilor săi. În acest mod putem spune că părinţii ajung efectiv să „fure"
personalitatea şi tendinţele fireşti profunde ale copilului, astfel încât el nu va mai fi
capabil să facă diferenţa între concepţiile, aspiraţiile şi dorinţele sale cele mai intime şi
cele ale părinţilor săi. Un alt mod, la fel de evident, prin care părinţii ajung să
estompeze treptat orice tendinţe care ar putea contura, definitoriu şi creator,
personalitatea copilului constă în a completa şi a sfârşi ei înşişi imediat toate
propoziţiile pe care copilul le începe atunci când vrea să se adreseze celor din jurul
său. = VA URMA = www.nida.netai.net
An 14 C 17
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOCHIST" (continuare la cursul nr.16, An
14) Reacţiile defensive pe care le manifestă o fiinţă umană cu o structură aurică
de tip
„masochist" în stări de frică
Ca urmare a temerilor pe care le nutresc în mod instinctiv fiinţele cu o structură aurică
de tip „masochist", de a nu fi controlate sau umilite, de a nu li se anula personalitatea,
acţiunea lor defensivă constă în principal în a se retrage cât mai adânc în interiorul
fiinţei lor, construindu-şi acolo un fel de fortăreaţă psihică ce este, în viziunea lor,
greu de cucerit. Acest aspect se reflectă adesea chiar şi în plan material, conferindu-le
un corp fizic masiv şi voluminos. Prin această strategie ele speră să poată păstra la
distanţă orice „invadator" care ar dori să le controleze. Astfel, ele nu lasă aproape
deloc să transpară ceea ce se află ascuns adânc în profunzimea fiinţei lor. Ele
procedează în acest mod deoarece s-au obişnuit să fie umilite, dominate sau
„modelate" auric, psihic şi mental, împotriva voinţei lor, de fiecare dată când şi-au
deschis sufletul pentru a le arăta celorlalţi cum sunt ele de fapt. Deoarece îşi stopează
aproape orice tendinţă de exteriorizare a energiilor
proprii, structurile lor subtile şi în special corpul eteric devin destul de mari şi sunt
mai încărcate cu energie în comparaţie cu acelea ale altor oameni. Totuşi, în pofida
înfăţişării lor adeseori robuste, la fiinţele umane care au o structură aurică de tip
„masochist" subzistă o predispoziţie exagerată de a fi invadate şi contaminate auric de
ceilalţi. Din acest motiv, culoarea şi forma aurei lor vor fi foarte fluctuante, depinzând
mai mult decât de obicei de mediul şi de conjuncturile în care se află, iar marginile
acesteia vor rămâne mai mereu fragile şi neclare. În aura lor se vor amplifica doar
acele substraturi aurice difuze, în timp ce formaţiunile subtile care creează în mod
normal frontierele sau marginile puternice şi clare ale aurei, vor rămâne nedezvoltate.
Prin urmare, câmpul lor auric este foarte „poros". Din nefericire, această combinaţie
dintre un corp fizic puternic şi voluminos şi un câmp auric destul de extins dă
impresia că fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de tip „masochist"
sunt bine protejate la nivel subtil şi că ar putea suporta cu uşurinţă orice fel de
presiune psihică. Dar acest aspect nu este deloc adevărat. Fiinţele umane cu o
structură aurică de tip „masochist" sunt foarte vulnerabile faţă de energiile psihice din
mediul astral ambiant care pot pătrunde cu multă forţă şi ajung să aibă o mare putere
de impact asupra lor. Aceasta le determină să se retragă şi mai mult în ele însele, după
fiecare asemenea experienţă umilitoare şi dureroasă. Într-o anumită etapă de creştere
şi maturizare a aurei lor, aceste fiinţe umane vor avea tendinţa să distrugă instinctiv
legăturile subtile înlănţuitoare, în special cele de la nivelul lui AJNA CHAKRA şi
MANIPURA CHAKRA, prin intermediul cărora părinţii îşi exercitau controlul asupra
lor. De obicei, persoanele care utilizează o structură aurică defensivă de tip
„masochist" realizează acest lucru „trăgând" către ele însele acele sui-generis „corzi"
subtile care le înrobeau. În cazul în care legătura ajunge să fie ruptă definitiv, aceste
formaţiuni energetice nu se resorb totuşi imediat în aura lor, ci generează adesea o
structură subtilă foarte încâlcită la nivelul zonei din mijlocul frunţii, în imediata
apropiere a corpului fizic. Prezenţa acestor reminiscenţe aurice ale vechilor structuri
înlănţuitoare aduce după sine lipsa clarităţii ideilor, aspect care este caracteristic
acestor fiinţe umane şi care reprezintă un indiciu subtil al faptului că ele se află încă
într-un stadiu în care nu au depăşit cu adevărat condiţionările KARMA-ice anterioare.
Persoanele care au o structură aurică de apărare de tip „masochist" sunt lipsite de
autonomie şi se tem să acţioneze pe cont propriu. Ele fie rămân ascunse în adâncul
propriei lor fiinţe, menţinându-se cu reticenţă şi prudenţă acolo, fie caută să obţină din
partea altora permisiunea de a se exterioriza, ca şi cum acest gest implică o
responsabilitate pe care ele însele nu şi-o pot asuma integral. Pentru a obţine această
permisiune, ele au tendinţa de a emite în plan astral nişte sui-generis benzi subtile
energetice care pornesc din aura lor, de la nivelul lui AJNA CHAKRA, şi se îndreaptă
spre MANIPURA CHAKRA a fiinţei umane de la care ele solicită atunci acceptul.
Aceste persoane se adresează într-un mod ezitant, folosind propoziţii evazive de
genul: „Am avea ceva de discutat împreună despre o anumită problemă", în loc să
spună direct: „Vreau să discut cu tine pentru că avem de rezolvat împreună această
problemă." În situaţiile în care aceste fiinţe umane se află într-un grup de persoane,
ele nu vor accepta aproape niciodată să fie în centrul atenţiei sau să facă ceva pe cont
propriu, simţindu-se în siguranţă numai dacă mai există şi altcineva care să le
însoţească şi care să preia responsabilitatea deciziilor. Figura nr. 22 arată aura unei
fiinţe umane care şi-a creat un sistem auric de apărare de tip „masochist".
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane ce
are o structură aurică de tip „masochist"
Ca urmare a acestei atitudini care este în mod constant defensivă, întreaga lume va
ajunge să fie văzută şi simţită precum o închisoare, în care autonomia este interzisă şi
în care sunt prohibite orice manifestări libere, creatoare, mai ales atunci când acestea
sunt realizate în prezenţa altor oameni. Există deci o teamă sau o ruşine aparent
inexplicabilă care le inhibă fiinţelor umane ce şi-au generat un sistem auric de apărare
de tip „masochist" aproape orice acţiune creatoare. Această frică adânc înrădăcinată în
ele nu le lasă să se exprime liber, spontan şi natural, şi mai ales le împiedică să
fie ele însele. Lipsa de naturaleţe va produce o stare de alienare, de îndepărtare de
Sinele Suprem Divin, ATM AN. Chiar dacă tendinţa acestor fiinţe umane este de a se
retrage în ele însele de fiecare dată când se tem că ar putea apărea pericolul vreunei
agresiuni, o astfel de introvertire este egotică şi le îndreaptă într-o direcţie exact opusă
aceleia care este specifică interiorizării spirituale, care poate produce, aşa cum ştim
sau am intuit adesea, revelarea naturii noastre divine supreme. Ele pot afişa detaşarea
sau interiorizarea profundă dar, în realitate, această retragere nu este în cazul lor decât
o tendinţă TAMAS-ică, pasivă, o capitulare în faţa vieţii. Adeseori, această retragere
egotică non-creativă se poate întâlni şi în cazul unor cursanţi din cadrul şcolii noastre
de YOGA care, mai ales atunci când se află într-un anturaj format din alţi yoghini, în
loc să se lase inspiraţi de forţe creatoare divine, manifestându-se deschis, liber şi
spontan, preferă să lâncezească, rămânând eventual cu ochii închişi pentru a simula
faptul că meditează, sau nu fac altceva decât să-i analizeze critic pe cei care iau totuşi
iniţiativă şi urmăresc să se exprime în mod creator şi divin inspirat. Evident că această
lipsă a dinamismului lăuntric, conjugată cu teama de a lua chiar şi cea mai mică
iniţiativă pe cont propriu, dezvoltă o psihologie gregară, de turmă, şi reprezintă exact
opusul atitudinii pline de elan, hotărâre şi încredere în sine, care este specifică eroului
spiritual, VIRA. Asemenea tendinţe ezitante se reflectă în întreaga viaţă spirituală a
unui astfel de pseudo-discipol, care va fi marcat uneori de crize lăuntrice generate de
temeri, nehotărâri şi suspiciuni faţă de calea spirituală pe care o urmează şi chiar faţă
de maestrul spiritual. De asemenea, meditaţiile sale vor fi, cel mai adesea, lipsite de
forţă şi nici o experienţă spirituală nu va putea fi încununată de succes căci, de fiecare
dată când va apărea un fenomen deosebit, măreţ, de natură supramentală, fiinţa umană
care are o structură aurică de tip „masochist" se va retrage plină de teamă faţă de
ineditul situaţiei. Ea se va îndoi în adâncul fiinţei sale că ar putea depăşi singură acel
prag până la care se desfăşoară lumea profană, pentru a intra astfel într-un domeniu
subtil elevat care este fără limite şi extatic, dar care îi provoacă-totuşi o teamă
cumplită, pentru că este necunoscut.
Atitudinea lor pasivă le determină pe aceste fiinţe umane să caute cu orice preţ să îi
implice şi pe ceilalţi în acţiunile lor. Prin aceasta, ele acceptă într-un mod indirect să
fie puternic influenţate şi controlate de aceştia. Din cauza tendinţei de a păstra şi de a
opri în mod egotic energiile emoţionale în interiorul fiinţei lor, timpul subiectiv în care
ele trăiesc se scurge mult mai lent. Ele trăiesc în prezent, fără a se preocupa prea mult
de viitor, dar aceasta nu provine dintr-o pornire spirituală de a savura frumuseţea şi
bogăţia clipei prezente (care ajunge astfel să se extindă fascinant şi misterios, pentru a
cuprinde simultan trecutul şi viitorul), ci dintr-o viziune excesiv fragmentară, lipsită
de perspectivă, deoarece aceste fiinţe umane nu pot decide singure asupra viitorului
lor. Tocmai de aceea, ele renunţă să-şi facă planuri de viaţă, lăsându-se orbeşte în voia
forţelor necesităţii, care le modelează destinul într-un mod atât de inexorabil încât
discernământul şi liberul lor arbitru aproape că nu mai există. Aceste persoane
întâmpină o mare dificultate în a-şi exprima sentimentele şi gândurile, iar aceasta face
ca, adeseori, fiinţele umane cu care dialoghează să fie nevoite să intervină pentru a le
completa şi sfârşi propoziţiile. Interferenţa care se produce astfel la nivel mental şi
psihic le inhibă puternic eventualele dezvoltări ideatice creatoare ulterioare. Sărăcia
limbajului şi a exprimării vor trăda, în acest caz, caracterul precar al vieţii lor psihice
şi mentale. Această situaţie apare nu neapărat din cauza unei lipse de disponibilităţi
lăuntrice, ci drept consecinţă a inhibării oricărei expresii personale şi mai ales a
tendinţei de autoafirmare benefică şi creatoare. Această problemă importantă a
persoanelor care au o structură aurică de tip „masochist" ajunge să fie pusă în evidenţă
cu uşurinţă în situaţia în care acestea se află într-un grup. Cel mai adesea, atunci când
le va veni rândul să vorbească, ele vor murmura sincopat doar câteva frânturi de fraze,
se vor exprima telegrafic, vor avea trac şi, în general, vor spune lucruri care deja mai
fuseseră spuse sau vor exprima adevăruri evidente, care nu aduc nici un plus de
informaţii, fiind, din acest motiv, lipsit de valoare şi interes. Limbajul pe care îl vor
folosi va fi stereotip, un aşa-zis „limbaj de lemn". Imediat după ce vor rosti cu
timiditate câteva cuvinte, ele vor face o pauză. În intervalul acestei pauze tendinţa lor
aurică va fi aceea de închidere sau, cu alte cuvinte, de retragere în ele însele, acolo
unde se află ascuns restul ideilor pe care intenţionau să le formuleze şi să le exprime.
Această pauză apare exact în aşa-numita fază de reflectare a procesului creator,
moment în care, încă din copilărie, părinţii lor urmăreau să definească şi să-şi
însuşească ei înşişi ideile ce urmau să fie exprimate de către copilul cu o structură
aurică de tip „masochist". De obicei, atunci când survine o pauză în comunicarea ce
are loc în cadrul unui grup de oameni, câţiva dintre aceştia nu vor fi capabili să
suporte tăcerea care li se va părea jenantă şi apăsătoare şi de aceea vor sări în ajutorul
celui timorat. În realitate, acesta nu poate fi în mod real un ajutor, deoarece
intervenţiile celorlalţi vor bloca şi mai mult orice posibil proces creator al fiinţei
umane cu o structură aurică de tip ,,masochist". În această situaţie, va fi necesar un
interval de timp şi mai îndelungat pentru ca ea să-şi poată relua singură ideea. Prin
urmare, se va opri din nou ezitând şi, atunci când altcineva se va grăbi să pună din nou
capăt pauzei createu ea se va retrage şi mai mult în ea însăşi, devenind şi mai confuză
şi plină de trac. În felul acesta, în jurul persoanei în cauză se va crea în curând la nivel
subtil un veritabil conglomerat amorf de forme-gând şi idei provenind de la toţi
ceilalţi. Totuşi, nimeni nu va mai putea reuşi să afle ceea ce această fiinţă umană ar fi
avut de spus. Procesul în urma căruia ea se va simţi manipulată, ignorată sau
neapreciată va fi resimţit într-un mod foarte dureros, mărindu-i starea
de neîncredere şi amplificându-i repulsia faţă de cei care nu au lăsat-o să se exprime.
Ea va simţi totodată un sentiment de inferioritate care provine din neputinţa de a le
răspunde celorlalţi într-un mod adecvat.
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane ce
are o structură aurică de tip „masochist"
Din nefericire, după o lungă perioadă de timp în care procese de acest gen se repetă,
fiinţele umane care şi-au creat un sistem energetic de apărare de tip „masochist" ajung
să îşi ignore propriile forţe latente creatoare sau să îşi uite înzestrările minunate de
care dispuneau, inhibând, din cauza temerilor şi a refuzului de a le exprima, procesele
de rezonanţă cu forţe inspiratoare benefice şi elevate din Macrocosmos. De asemenea,
ca urmare a incapacităţii lor de comunicare, ele refuză să le ofere celorlalţi roadele
cunoaşterii şi trăirilor lor. Astfel ei întrerup fluxul energetic armonios care le-ar fi
putut conferi integrarea spirituală spontană în mediul ambiant şi în Macrocosmos.
Atunci o asemenea fiinţă umană plină de limitări şi inhibiţii devine „stearpă" şi săracă
la nivel mental şi afectiv. Pe de altă parte, oamenii care au o structură aurică de
apărare de tip „masochist" îşi pot crea totuşi o lume interioară amorfă compusă din
nenumărate idei şi fantezii imprecis conturate şi difuze, care se pot modifica foarte
mult, în funcţie de starea lor psihică de moment. Clarificarea acestei activităţi confuze
interioare şi eliminarea fluctuaţiilor pot fi obţinute doar printr-o exprimare exterioară
adecvată. În cazul unui practicant yoghin care îşi menţine încă o structură aurică de tip
„masochist", activitatea dispersivă mentală va putea fi stopată şi pusă sub control o
dată cu realizarea unei conştientizări lucide şi detaşate a acestor procese lăuntrice. O
fiinţă umană care are o structură aurică de tip „masochist" ar trebui să reflecteze cât
mai profund asupra zicalei: „ftu este suficient să fii bun, este necesar să fii şi bun la
ceva." Chiar mai mult decât atât, înţelepciunea divină universală ne învaţă că, dacă
refuzăm să fim buni la ceva, vom ajunge treptat să nu mai fim buni nici măcar „în noi
înşine" sau, altfel spus, la nivelul intenţiei. Exact acesta este şi mesajul pe care Iisus
Cristos a vrut să ni-l transmită în momentul în care a condamnat la uscăciune
smochinul care nu rodea, deci smochinul care nu le dăruia celorlalţi fructul vitalităţii
şi existenţei sale.
Atât timp cât fiinţele umane care au o structură aurică de tip „masochist" nu vor învăţa
taina transcenderii oricăror frici printr-o stare autentică de iubire care să le poată oferi
libertatea manifestatoare exprimată prin exteriorizarea armonioasă şi firească a ideilor
şi sentimentelor lor, ele vor rămâne încarcerate, singuratice şi umilite, în închisoarea
austeră a ego-ului lor. Pentru starea jalnică de dependenţă şi paralizie sentimentală şi
mentală în care ele se află, ele vor simţi nevoia să îi condamne în mod aberant pe cei
din jurul lor. Chiar dacă, într-o asemenea situaţie disperată pentru ele, vor avea
tendinţa să se manifeste agresiv, proiectând la nivel astral, împotriva celui pe care îl
consideră vinovat de a nu le fi lăsat să se exprime, formaţiuni aurice foarte
asemănătoare unor cârlige ascuţite, situaţia de fond nu se va modifica prea mult
deoarece agresivitatea lor nu reprezintă în ultimă instanţă nimic altceva decât o reacţie
disperată prin care îi solicită celuilalt permisiunea de a acţiona. Prin urmare, nici
măcar pornirea lor agresivă nu este o expresie a unei stări de autonomie şi naturaleţe.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „masochist"
Pentru a verifica dacă o fiinţă umană foloseşte sistemul auric de apărare de tip
„masochist", înainte de toate vom urmări cu detaşare şi luciditate felul în care aceasta
se manifestă. Vom conştientiza în special în ce măsură este capabilă sau nu să îşi
exprime cu uşurinţă ideile, fără a face pauze mari pentru a-şi găsi cuvintele. Faptul că
cineva ne invită, conştient sau nu, să-i exprimăm ideile şi sentimentele este, de
asemenea, un indiciu prin care poate fi recunoscută cu uşurinţă o fiinţă umană care are
o structură aurică de tip „masochist". Aceste persoane au o tendinţă - care cel mai
adesea este inconştientă - să se implice mai mult decât este normal în problemele cu
care se confruntă, deşi nu vor să recunoască acest fapt. În plus, atunci când se referă la
problemele proprii, ele spun adesea „problema noastră" şi nu „problema mea", aceasta
nefiind nimic altceva decât un mod disimulat de a le cere celorlalţi ajutorul.
= VA URMA =
An 14 C 18
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOCHIST" Felul în care putem intui cu
uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul auric de apărare de tip
„masochist" (continuare la cursul nr. 17, An 14)
Din felul în care ele acţionează, vorbesc şi interacţionează în general cu ceilalţi
transpare o incapacitate de a conştientiza empatic diferenţele care există între oameni.
Aceasta reprezintă o tendinţă gregară aproape subumană în care, din cauza gradului
redus de dezvoltare şi rafinament al propriei lor personalităţi, toţi oamenii ajung să le
apară a fi aproape la fel. În mod evident, acest fenomen survine nu pentru că i-ar privi
doar prin raportare la natura lor divină, supremă, ci pentru că aceştia sunt reduşi, în
viziunea lor simplistă, doar la acele necesităţi instinctuale primare. Conversaţiile cu
astfel de fiinţe umane sunt greoaie şi serioase, uneori mult prea sobre, fiind
caracterizate de o atmosferă inertă, apăsătoare şi stânjenitoare. Asemenea discuţii ne
creează senzaţia că aceste persoane atât de indecise şi timorate nu ar putea realiza
aproape nimic fără impulsurile şi sfaturile celorlalţi. Pe de altă parte, este foarte
posibil ca reacţia lor inconştientă de apărare sau teamă să le determine să considere că
sfaturile noastre nu sunt bune şi că nu le pot ajuta. Fiinţele umane care au un sistem
auric de apărare de tip „masochist" vor avea tendinţa să respingă aproape orice
sugestie benefică venită din partea noastră. Aceasta este o tendinţă total opusă aceleia
pe care o întâlnim la persoanele care au un sistem auric de apărare de tip „oral",
despre care menţionam că acceptă cu bucurie sfaturile, cerând chiar cu aviditate şi
altele noi, deoarece intuiesc faptul că orice sugestie din partea noastră este totodată
pentru ele şi o bună ocazie de a ne absorbi cât mai multă energie din aură.
Necesităţile de ordin uman şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe
un sistem auric de apărere de tip „masochist"
Dincolo de toate şicanele şi refuzurile pe care aceste fiinţe umane au tendinţa să ni le
facă, se află dorinţa lor secretă şi adeseori inconştientă de a fi mulţumite şi împlinite
doar prin ele însele şi prin ceea ce fac. Ele au nevoie să se poată afirma în mod natural
şi firesc ca fiinţe individuale libere, capabile să-şi trăiască viaţa exact în felul în care
vor să o facă. Prin urmare, pentru ele este imperativ necesar să îşi poată afirma şi
exprima adevărata lor natură. Pentru aceasta, trebuie să înveţe mai întâi să-şi ofere lor
însele libertatea de a-şi trăi deschis şi nestânjenit sentimentele. De asemenea, ele au
nevoie de un spaţiu privat în care să ştie că îşi pot exterioriza necenzurat, fără a fi
văzute de nimeni, dimensiunile profunde şi reale ale fiinţei lor. În plus, aceşti oameni
au nevoie să-şi obiectiveze toate acele idei şi opinii neclare şi confuze care le
caracterizează gândirea, formulându-le în concepte coerente şi clare care să aibă o
aplicabilitate concretă şi care să poată fi urmate apoi imediat, direct, eficient şi cu
tenacitate în viaţa lor personală. În plan spiritual, aceste fiinţe umane au nevoie să
intuiască faptul că natura lor reală este divină, că ele sunt o scânteie din Dumnezeu.
Astfel, vor înţelege că personalitatea lor nu este altceva decât o individualizare sau,
altfel spus, o personalizare a acestei „scântei" divine. În mod suplimentar, este necesar
să îşi dezvolte o atitudine cât mai autotransfiguratoare şi, în general, să îşi amplifice
modul benefic de a gândi, folosind pentru aceasta şi inepuizabila putere a
subconştientului propriu. Ele au nevoie să îşi amplifice, într-un mod creator şi
echilibrat, conştiinţa individuală şi capacitatea de autoafirmare, iar aceasta se poate
realiza cel mai rapid printr-o dinamizare armonioasă la nivelul lui MANIPURA
CHAKRA şi AJNA CHAKRA.
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un
sistem energetic defensiv de tip „masochist"
Vom studia în continuare care pot fi eventualele reacţii negative în faţa unei fiinţe
umane care foloseşte un sistem auric defensiv de tip „masochist". Şi în acest caz vom
descrie principalele tipuri clasice de reacţie aurică, în funcţie de modurile
fundamentale de a opera cu energia la nivel subtil: 1) împingere, II) tragere, III)
stopare, IV) acceptare pasivă şi V) retragere.
I) În timp ce interacţionează cu ceilalţi, fiinţele umane care şi-au creat un sistem auric
de apărare de tip „masochist" se retrag la un moment dat aproape brusc în ele însele,
atrăgându-l totodată auric spre ele pe interlocutor, pentru ca totuşi, după aceea, să îl
respingă. Aceste alternanţe succesive ale unor tendinţe aurice de atracţie şi respingere
a celuilalt, asociate cu stări în care sesizăm cum, din cauza lipsei unui ax lăuntric, ele
au pur şi simplu tendinţa de a împrumuta în mod gregar personalitatea şi trăirea de
moment a celuilalt, vor continua până în momentul în care acesta va lua o atitudine
fermă împotriva lor. Prin urmare, un mod de a reacţiona împotriva instabilităţii
psihomentale a fiinţelor umane care au un sistem auric de apărare de tip „masochist"
constă în a deveni furioşi şi a împinge cu putere un flux energetic auric agresiv asupra
lor. Dacă procedăm
astfel, ele vor deveni în continuare din ce în ce mai reticente faţă de noi şi chiar mai
temătoare, având astfel tendinţa să îşi accentueze şi mai mult comportamentul
specific, ezitant. La următoarea noastră întâlnire ne va fi mult mai greu să stabilim
între noi o rezonanţă armonioasă, pentru că ele vor avea tendinţa să se închidă cu
prudenţă şi încăpăţânare încă dinainte de a începe conversaţia propriu-zisă. Figura nr.
23 ne arată ce fenomene subtile se produc în aura unei fiinţe umane obişnuite atunci
când aceasta se enervează şi împinge fluide energetice din aura proprie spre persoana
care are un sistem auric de apărare de tip,„masochist", precum şi felul în care aceasta
reacţionează la mânia celuilalt.
F!g,23 Tendinţa aurică „ masochista" de apărare (A) şi reacţia de „împingere" (B)
Flg.24 Tendinţa aurică „masochistă 11 de apărare (A) şi reacţia de „tragere" (B)
II) Un alt mod posibil de a reacţiona la închiderea aurică de tip „masochist" este acela
de a ne simţi abandonaţi. Din acest motiv, poate apărea nevoia de a pătrunde cât mai
mult în intimitatea subtilă a unei astfel de fiinţe umane, pentru a o „trage" apoi în
afară. Un astfel de comportament
este, cel mai adesea, specific părinţilor unui copil care este pe cale să îşi structureze un
sistem auric de apărare de tip „masochist".
Dacă vom proceda astfel, reacţia sa instinctivă va fi aceea de a se ascunde cu
încăpăţânare şi mai adânc în propriul său univers lăuntric. Ulterior, pentru a o
convinge să se deschidă auric din nou faţă de noi, va trebui să depunem un efort şi mai
mare. În orice caz, dacă vom continua să-i atragem aura spre aura noastră, căutând cu
insistenţă să „intrăm pe sub pielea ei", reacţia sa de închidere se va accentua şi mai
mult. Figura nr. 24 ne arată felul în care ajungem să „agăţăm" şi apoi să atragem spre
noi aura unei persoane care are un sistem energetic de apărare de tip „masochist",
precum şi felul în care aceasta reacţionează instinctiv la tendinţele noastre.
Flg.25 Tendinţa aurică „masochistă" de apărare (A) ţr RLMC:|NI de stopare (fj)
Fîg-2j6 Tendinţa aurîcă „masochistă" de. apărare (A) şi reacţia de ignorare (B)
III) O a treia posibilitate de răspuns din partea noastră constă în a renunţa pur şi
simplu la o astfel de interacţiune atât de fluctuantă şi incoerentă, stopând fluxul de
energie care se stabilise între noi. Această oprire se realizează adeseori printr-o
retragere egotică în noi înşine, într-un mod similar celui în care a reacţionat persoana
cu structura aurică de apărare de tip „masochist". În acest caz, putem spune că ne
oglindim în mod penibil unul pe celălalt. Astfel, orice închidere aurică a unuia va
genera în mod reflex o şi mai mare închidere aurică a celuilalt. Această situaţie a fost
desemnată printr-o expresie destul de comună care este foarte adecvată, şi anume: „s-
au îndepărtat unul de celălalt", deşi este evident că la nivel fizic distanţa dintre cei doi
a rămas aceeaşi. De asemenea, este posibil să realizăm stoparea energiilor rămânând
pur şi simplu în expectativă sau chiar cerând cu nerăbdare, prin însăşi atitudinea
noastră de nemulţumire sau nelinişte, ca fiinţa umană respectivă să se deschidă din
nou. Dar, cel mai adesea, această atitudine nu va avea efectul scontat. Rezultatele sale
subtile pot fi văzute în figura nr. 25.
IV) Dacă vom ignora complet reacţiile aurice fluctuante şi lipsite de sens ale celuilalt,
lăsând ca lucrurile să continue astfel, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut şi totul este
normal, mai devreme sau mai târziu, din cauza acestor concesii nepermise, ne vom
simţi obosiţi, epuizaţi, confuzi şi inerţi (TAMAS-ici). Este chiar posibil să simţim
atunci nevoia imperioasă de a ne odihni, pentru că „abia ne mai putem mişca", însă,
prin această atitudine nu am realizat nimic creator, nici pentru noi, nici pentru fiinţa
umană care are un sistem energetic de apărare de tip „masochist". Figura nr. 26 ne
arată cum decurge la nivel subtil o astfel de întâlnire.
= VA URMA =
An 14 C 19
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOcHlST" Tipurile de reacţii subtile
instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le manifeste drept răspuns
atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem energetic defensiv
de tip „masochist" (continuare la cursul nr. 18, An 14)
V) Un alt mod de a reacţiona este acela de a ne retrage auric, „ieşind" din corpul fizic
pentru a ne îndepărta cât mai mult cu putinţă corpul astral de corpul astral al fiinţei
umane care are un sistem auric de apărare de tip „masochist", ca şi cum am vrea să
negăm întru totul orice posibilitate de
comunicare cu ea. Figura nr. 27 ne arată confruntarea subtilă dintre fiinţa umană care
are tendinţe de interiorizare egotică de tip „masochist" şi o fiinţă umană ce manifestă
tendinţa de retragere prin exteriorizare aurică dizarmonioasă de tip „schizoid".
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic în cazul
unei interacţiuni subtile armonioase cu o persoană care foloseşte un sistem auric
de apărare de tip „masochist"
Figura nr. 28 ne arată modul în care putem răspunde la nivel auric, într-o manieră
profund benefică, pentru a induce astfel un sentiment de siguranţă şi intimitate fiinţei
umane care este caracterizată, la nivel subtil, de un sistem de apărare de tip
„masochist". Tendinţa dominantă a unei astfel de persoane este, aşa cum precizam,
aceea de ascundere şi de retragere înlăuntrul propriei sale fiinţe. De asemenea, într-o
astfel de interacţiune nu trebuie să încurajăm absolut deloc un eventual comportament
dominator pe care această persoană ar putea să îl manifeste. Uneori, fiinţa umană cu o
structură aurică de apărare de tip „masochist" urmăreşte în mod inconştient să duplice
atitudinea de agresiune şi „invadare" aurică pe care părinţii săi au avut-o faţă de ea. O
fiinţă umană care are un sistem energetic de apărare de tip „masochist" are adeseori
tendinţa de a se manifesta astfel pentru a se elibera în acest mod de sentimentele
umilitoare de supunere necondiţionată pe care le-a trăit încă din copilărie. Este clar că
acceptarea acestui comportament nu este deloc constructivă şi nu o poate ajuta cu
adevărat să-şi depăşească problemele. Prin urmare, în primul rând este necesar să nu
acceptăm, într-un astfel de dialog, strategia inconştientă şi lipsită de eficacitate
comunicativă pe care ea ne-o propune, făcând din compasiune sau de dragul ei
asemenea compromisuri. Dacă acest mod de a proceda i-ar fi fost cu adevărat de folos,
în momentul de faţă ea nu ar mai fi trebuit să se confrunte cu nici un fel de probleme.
Cu siguranţă, o astfel de fiinţă umană cu un sistem energetic defensiv de tip
„masochist" a avut de a lungul timpului suficiente ocazii de a „invada" subtil
nenumărate persoane; totuşi, acest mod de a proceda nu i-a îmbunătăţit cu nimic
situaţia, ba chiar, dimpotrivă, i-a agravat-o. Pe de altă parte, din cauza receptivităţii lor
maladive, fiinţele umane cu tendinţe aurice de tip „masochist" au fost de multe ori
„invadate" subtil de către ceilalţi şi de aceea nu este cazul să recreăm asemenea situaţii
cu care ele s-au confruntat adesea încă din copilărie ca urmare a condiţionărilor
KARMA-ice. De aceea, încă de la început va trebui să păstrăm un control cât mai bun
asupra propriului nostru câmp auric pentru a nu emite prea intens fluide subtile către
aura unei astfel de fiinţe umane şi pentru a nu manifesta nici un fel de tendinţe de
superioritate sau de dominare asupra acesteia. Tendinţele noastre de expansiune aurică
vor fi ferm controlate şi temperate, în special la nivelul lui MANIPURA CHAKRA.
Dacă ne este greu să realizăm aceasta, se recomandă să nu ne aşezăm la o distanţă mai
mică de 1,5 metri de fiinţa umană care are o structură de apărare de tip „masochist".
De asemenea, vom fi atenţi să nu ne lăsăm la rândul nostru „invadaţi" auric de fluidele
subtile pe care o astfel de persoană perturbată şi instabilă din punct de vedere auric le
poate emite de la nivelul plexului său solar. În mod suplimentar, pentru a preveni
oricare dintre aceste două interacţiuni dizarmonioase (care implică emisia sau recepţia
la nivelul lui MANIPURA CHAKRA), putem vizualiza în zona abdomenului un
puternic „scut" format din curentul subtil alb strălucitor care să ne
ecraneze auric, oprind orice schimb energetic la nivelul celui de-al treilea centru subtil
de forţă (MANIPURA CHAKRA). Dacă simţim că este necesar, putem plasa în mod
suplimentar mâinile în zona ombilicului (cu palmele orientate spre ombilic) pentru a
împiedica şi mai eficient tendinţele menţionate anterior.
F[g,27 Tendinţa aurică „masochistă" de apărare (A) ş[ reacţia de retragere (B)
FIg.28 Operarea subtila armonioasă prin care poate fi ajutată o fiinţă umana cu un o structură aurică de apărare de tip
„masochist''
Dacă vom percepe totuşi lăuntric fluide bioplasmatice perturbatoare venind dinspre
aura acelei fiinţe umane care are o structură aurică de tip masochist", energii care în
general ne creează o senzaţie de „gol în stomac" şi de neplăcere, va trebui să
vizualizăm în mod creator că întreaga
noastră aură este înconjurată de un sui-generis halou luminos care este format din
curentul subtil alb strălucitor şi care are forma unui ou. Acesta va avea capacitatea de
a sublima alchimic orice emoţii şi energii psihice şi mentale inferioare în energii şi
fluide aurice pure, de frecvenţe înalte.
O dată ce întreaga noastră activitate aurică sau, cu alte cuvinte, întregul dinamism
energetic al corpului astral se află sub control, vom urmări să ne modulăm în mod
distinct frecvenţele de vibraţie ale câmpului nostru auric, pentru a facilita starea de
rezonanţă cu energiile benefice din aura celeilalte persoane. Pentru a realiza mai uşor
aceasta, ne putem plasa eventual lateral faţă de corpul fizic al fiinţei umane cu un
sistem auric de apărare de tip „masochist", sau vom lăsa între noi un spaţiu suficient
de mare, astfel încât nici unul dintre straturile inferioare ale structurii noastre astrale să
nu interfereze cu cele ale persoanei care are o structură aurică de tip „masochist".
Dacă nu putem simţi aceasta cu claritate, vom păstra între noi distanţa de 1,5 metri,
care a fost recomandată anterior. De asemenea, vom urmări să ne adecvăm frecvenţele
de vibraţie subtilă ale câmpului nostru auric la frecvenţele benefice existente în
câmpul subtil al celuilalt, pentru a facilita în felul acesta comunicarea şi starea de
empatie dintre noi. Cel mai direct mod de a realiza aceasta este să trezim şi să
amplificăm starea de identificare empatică cu celălalt, SAMYAMA.
În continuare, ne vom expansiona gradat, cu multă precauţie, câmpul nostru auric
până când vom simţi că atingem marginile exterioare ale câmpului auric astral al
celeilalte persoane. În general, fiinţa umană care are un sistem energetic de apărare de
tip „masochist" este capabilă să perceapă intuitiv aceste fenomene specifice
interacţiunii subtile dintre noi. Dacă ea va avea imediat tendinţa să se apropie sau să
îşi încline instinctiv trupul spre noi, acesta va reprezenta un semn fizic concret care ne
va confirma faptul că doreşte amplificarea Comuniunii astrale create. În această etapă
este chiar foarte bine să lăsăm interlocutorului nostru posibilitatea să stabilească el
însuşi distanţa pe care o preferă între corpurile noastre fizice şi, prin aceasta, gradul de
interacţiune dintre corpurile noastre astrale. Acest proces se va realiza foarte uşor şi
firesc deoarece în această fază fiinţa umană care are un sistem energetic de apărare de
tip „masochist" se va simţi deja „în largul ei". Ea va percepe intuitiv câmpul nostru
subtil care, în virtutea stării de identificare, SAMYAMA, a devenit foarte asemănător
cu al ei şi totuşi distinct deoarece este lipsit de tendinţele dominatoare sau invazioniste
de care ea se teme atât de mult. Modul nostru armonios de apropiere îi va crea o stare
de profundă destindere şi intimitate. În toată această perioadă vom urmări să
menţinem starea de sintonanţă aurică fără a manifesta însă absolut deloc tendinţe
solare, YANG (+), de expansiune în plan subtil. Sentimentul de siguranţă care o
cuprinde se bazează în special pe faptul că ea simte o mare asemănare între noi şi că
percepe o ambianţă subtilă propice unei exteriorizări fireşti şi libere.
În această etapă, păstrând starea de sincronizare a frecvenţelor aurice benefice, vom
realiza o raportare la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. Urmărim să ne deschidem
sufleteşte cât mai mult posibil pentru a crea astfel o stare de comuniune profundă între
noi. În acest stadiu al interacţiunii, în care ne privim reciproc cu simpatie şi încredere,
ca de la egal la egal, fluidele subtile purtătoare de energie afectivă, care emană de la
nivelul lui ANAHATA CHAKRA, se vor amplifica, îndreptându-se de la unul spre
celălalt, pentru a se întâlni undeva la jumătatea distanţei dintre noi. Acesta este
indiciul stabilirii unei comuniuni veritabile. Fiecare dintre noi va simţi că interacţiunea
aurică este realizată într-un mod armonios, fără a-l domina pe celălalt şi fără a se simţi
dominat. O
dată stabilită această comuniune intimă şi afectuoasă, ea va putea fi reluată cu
uşurinţă, într-un mod aproape spontan, la fiecare nouă întâlnire.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „masochist"
Dacă vom fi capabili să realizăm, chiar şi numai în parte, acest mod benefic de
operare subtilă, vom reuşi să ajutăm fiinţa umană cu o structură aurică defensivă de tip
„masochist" să înţeleagă un aspect care este esenţial pentru transformarea ei, şi anume,
că lumea nu este - aşa cum credea ea până atunci - un loc în care oamenii nu urmăresc
decât să se domine unii pe ceilalţi. Totodată, o vom ajuta să înţeleagă faptul că îşi
poate intui cu uşurinţă natura sa lăuntrică profundă mai ales în cadrul relaţiilor
sufleteşti pe care de acum înainte le va putea cultiva în mod liber şi deschis cu ceilalţi
oameni. În acelaşi timp ea va fi capabilă să simtă şi specificităţile caracteriale
profunde ale fiecărui om cu care interacţionează. În urma unui asemenea mod profund
armonios de a comunica, ea se va simţi respectată şi inspirată datorită faptului că noi i-
am oferit spaţiul subtil lăuntric în care să se regăsească şi de unde să aibă acces cu
uşurinţă la orice idee creatoare. În modul acesta, fiinţa umană care are o structură
aurică defensivă de tip „masochist" va avea revelaţia felului în care pot fi dezvoltate
cu uşurinţă procesele profund creatoare, benefice, care îşi au de fapt sursa în
adâncurile propriei sale fiinţe. Astfel, ea va deveni capabilă să se manifeste liber,
simţindu-se totodată descătuşată de condiţionările şi prejudecăţile închistatoare care îi
marcaseră până atunci destinul. În consecinţă, ea va fi pentru prima dată cu adevărat
aptă să îşi modeleze viaţa exact aşa cum doreşte.
De aceea, de fiecare dată când o fiinţă dragă va manifesta în preajma noastră tendinţe
subtile care sunt specifice structurii aurice defensive de tip „masochist", (acţionând la
nivel subtil, în mod succesiv, prin împingerea energiei şi apoi prin tragerea sau
absorbţia acesteia), va trebui să înţelegem că prin intermediul acestor atitudini
contradictorii ea exprimă de fapt o acută nevoie de libertate. Din acest motiv, va fi
necesar să îi acordăm în primul rând spaţiul subtil în care să se poată regăsi sau, altfel
spus, să redevină ea însăşi. Acesta va fi cel mai mare dar pe care i-l putem face,
întrucât astfel noi îi facilităm accesul către propria sa natură divină esenţială, către
Sinele ei Suprem, ATMAN. Bazându-se pe asemenea experienţe creatoare şi
spiritualizante, ea va obţine astfel din ce în ce mai mult încredere în ea însăşi şi va fi
capabilă să îşi determine după aceea, singură, propriul destin. Existenţa ei nu va mai
apărea ca până acum drept o simplă înşiruire de evenimente inevitabile, expresii ale
unui fatalism absolut sau ale unui determinism total. Începând de acum, ea va fi
capabilă să-şi trăiască într-un mod intens şi frenetic viaţa în întregul ei dinamism, ca o
expresie a liberului arbitru care, în realitate, se află întotdeauna sub semnul inspiraţiei
divine. Comunicarea armonioasă şi, în general, relaţiile interumane create pe
asemenea baze solide reprezintă pentru ea şansa de a-şi recunoaşte natura sa divină
esenţială şi de a intui totodată unicitatea pe care o reprezintă fiecare fiinţă umană.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„masochist" în cazul în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
Dacă am conştientizat faptul că în anumite situaţii utilizăm noi înşine o structură
aurică de apărare de tip „masochist", imediat ce remarcăm manifestarea efectivă a
unor asemenea tendinţe, va fi necesar să ne relaxăm cât mai profund şi să ne focalizăm
mental pentru a simţi trezirea şi
amplificarea rezonanţelor cu energiile vitale şi creatoare, prin dinamizarea cât mai
intensă a lui MULADHARA CHAKRA şi SWADHISTHANA CHAKRA.
În continuare, vom urmări să permitem o circulaţie cât mai liberă a energiilor în partea
superioară a aurei noastre, energii pe care anterior aveam tendinţa să le blocăm. Pentru
aceasta, se recomandă să interacţionăm din punct de vedere subtil cât mai intim cu
fiinţele din jurul nostru şi chiar cu întreaga natură. Pentru a evita totuşi orice
interacţiuni negative, ne putem plasa mâinile în zona ombilicului, acolo unde în plan
subtil se află MANIPURA CHAKRA.
= VA URMA =
www.nida.netai.net
An 14 C 20
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOCHIST"
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„masochist" în cazul în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
(continuare la cursul nr. 19, An 14)
În situaţia în care vom simţi totuşi apariţia unor interacţiuni negative la nivelul celui
de-al treilea centru de forţă (MANIPURA CHAKRA), din cauza unei stări de
receptivitate exagerată faţă de aceste energii, se recomandă să mentalizăm şi să
vizualizăm retragerea fluidelor subtile ce emanau din acest centru de forţă şi se
îndreptau spre MANIPURA CHAKRA a celeilalte persoane. Astfel, vom absorbi
aceste energii din nou în aura noastră. Totodată, ne vom raporta la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA şi vom urmări să trăim o stare cât mai profundă de deschidere
sufletească faţă de ceilalţi. Pe fondul acestei trăiri afective, vom urmări să sublimăm
energiile reintegrate în fiinţa noastră pentru a produce astfel, printr-un proces de
autotransfigurare profundă, o elevare a energiilor din propria noastră aură. Vom păstra
cât mai mult timp posibil atenţia focalizată asupra realităţilor profunde de natură
sufletească şi spirituală, pentru a simţi cum, prin raportare la ele, forţa noastră
interioară se amplifică din ce în ce mai mult. Astfel, vom deveni din ce în ce mai
siguri pe noi înşine. În mod suplimentar, putem repeta următoarele autosugestii sau
idei-forţă pozitive: „Sunt liber, sunt total liber şi necondiţionat" sau „Am un control
deplin asupra propriei mele vieţi!"
În cazul în care trăim adeseori sentimente contradictorii şi considerăm despre noi
înşine că suntem o fiinţă complicată şi dificilă, fiind adesea chiar incapabili să ne
punem în perfectă ordine gândurile şi sentimentele proprii, este de asemenea evident
că ne confruntăm cu tendinţe specifice
unei structuri aurice defensive de tip „masochist". Faptul că avem uneori nevoie de
mult timp pentru a decide ce trebuie să facem sau pentru a înţelege care sunt
necesităţile noastre interioare reprezintă de asemenea trăsături caracteriale specifice
unei structuri aurice de apărare de tip „masochist".
Focalizându-ne simultan la nivelul lui AJNA CHAKRA (pentru a trezi şi amplifica
starea de luciditate) şi în zona pieptului, central (în vederea trezirii şi deschiderii
sufletului, JIVATMAN), vom deveni cât mai conştienţi atât de aspectele noastre
mentale superioare şi chiar supramentale, cât şi de cele sufleteşti profunde. În felul
acesta sunt eliminate gradat stările de confuzie sau indecizie. Vom constata cum
gândurile noastre ajung să fie repuse în ordine, „asamblându-se" ca într-un joc de
puzzle, pentru a forma astfel un tot coerent. În cazul în care ne confruntăm adeseori cu
probleme specifice structurii aurice defensive de tip „masochist", o altă modalitate
foarte eficientă de transformare constă în a ne face un jurnal intim în care să descriem
cu obiectivitate şi detaşare toate aceste idei şi tendinţe, oricât de inexplicabile ni s-ar
părea. Atunci când scriem în acest jurnal, lăsăm pur şi simplu ideile să izvorască fluid
şi firesc din fiinţa noastră, chiar dacă la început vom avea sentimentul că nu există nici
o continuitate logică între ele. Într-adevăr, aceste gânduri nu vor apărea şi nu vor
decurge unele din altele într-o manieră simplistă, strict raţională şi lineară. Acest
aspect este firesc deoarece mentalul nostru nu funcţionează linear, ci mai degrabă
holografic.
Dacă un om obişnuit va practica această metodă, scriind cu consecvenţă, sinceritate şi
obiectivitate zilnic, în propriul jurnal, este posibil să aibă nevoie de aproximativ doi
ani pentru a-şi putea crea o imagine completă, lucidă şi detaşată asupra schemelor şi
tendinţelor mentale şi psihice care îi guvernează viaţa. Pentru un practicant yoga
această perioadă poate fi chiar mult mai scurtă. Însă, indiferent de durata acesteia, este
recomandat ca în tot acest interval să nu arătăm nimănui jurnalul nostru intim. Este
indicat, de asemenea, să lecturăm periodic ceea ce am scris în el mai demult. Aceasta
ne ajută să ne conştientizăm şi să ne obiectivăm chiar mai repede schemele
comportamentale limitatoare şi nocive.
De asemenea, este imperios necesar să nu solicităm ajutorul unei alte persoane pentru
a ne interpreta toate aceste tendinţe şi frânturi disparate de gânduri. Nerăbdarea şi
superficialitatea, precum şi atitudinea pasivă prin care cerem mereu altcuiva să ne
explice sensul propriilor noastre trăiri nu ar putea decât să ne încetinească procesul
transformator evolutiv. Doar atunci când vom avea o viziune de ansamblu asupra
conţinutului acestei veritabile oglinzi psihice şi mentale pe care o reprezintă jurnalul
nostru intim, vom fi în stare să înţelegem mult mai mult despre noi înşine şi implicit
despre felul în care ne putem transforma în mod eficient existenţa. Atunci este evident
că putem împărtăşi şi celorlalţi concluziile noastre. De asemenea, pentru a ne elimina
condiţionările specifice structurii aurice defensive de tip „masochist", este necesar să
ne acordăm nouă înşine mai mult respect.
5) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „RIGID"
Reamintim încă o dată faptul că sistemul subtil de apărare de tip „rigid" pe care îl
poate manifesta o fiinţă umană în interacţiunile sale aurice cu ceilalţi oameni nu
defineşte neapărat o persoană cu un temperament „rigid", aşa cum este acesta descris
şi definit în psihologia freudiană.
Principala trăsătură definitorie a unei fiinţe umane care şi-a creat un sistem energetic
auric de apărare de tip „rigid" este lipsa autenticităţii şi a naturaleţei sale. Aceasta se
datorează faptului că, în timp, fiinţa umană care are o structură aurică defensivă de tip
„rigid" s-a îndepărtat de natura sa reală, de Sinele său Divin şi etern, ATMAN.
Această alienare este atât de profundă, încât ea simte adeseori că pur şi simplu nu se
mai poate regăsi pe ea însăşi. Simultan cu aceasta, în cazul unei fiinţe umane care are
un sistem auric de apărare de tip „rigid" se produce o pronunţată exteriorizare forţată
la nivel subtil, provenită din dorinţa de a păstra, în relaţiile cu ceilalţi, aparenţa
perfecţiunii. Este foarte posibil ca asemenea fiinţe umane să fi trecut în multe dintre
existenţele lor anterioare prin situaţii în care au fost nevoite sau constrânse de anturaj
şi de mediul ambiant în care au trăit să păstreze aparenţa unei fiinţe perfecte, care este
lipsită de greşeli şi defecte.
În perioada copilăriei, fiinţa umană care este pe cale să îşi creeze o structură aurică
defensivă de tip „rigid" ajunge să-şi nege în mod sistematic lumea interioară. Toate
experienţele sale negative sau neplăcute sunt imediat negate. Copilul respectiv se va
focaliza asupra unei lumi pozitive care pare perfectă dar care în realitate este falsă,
fiind construită aproape numai din aparenţe. De exemplu, indiferent ce s-ar petrece în
sânul unei astfel de familii, fie că este vorba de certuri constante, de boală, de
alcoolism, sau de alte tragedii personale sau familiale, în dimineaţa zilei următoare
totul pare uitat. Masa de dimineaţă este din nou servită în condiţii ireproşabile, iar
copilul pleacă la şcoală îmbrăcat în haine impecabile.
Filozofia unei astfel de persoane se bazează pe o continuă focalizare asupra lucrurilor
bune, în timp ce aspectele rele cu care se confruntă în mod efectiv sunt ignorate,
negate sau considerate ca fiind total inexistente. O astfel de atitudine diferă totuşi în
mod fundamental de gândirea pozitivă şi creatoare, pentru că în acest caz nu se
porneşte de la datele reale şi obiective ale situaţiei. Deoarece se ignoră aproape
complet problemele care au survenit în mod concret, soluţiile oferite sunt cel mai
adesea fantasmagorice. Din acest motiv, ele nu au aproape niciodată capacitatea de a
conduce efectiv la un rezultat benefic. De aceea, adeseori, lumea perfectă pe care o
caută o fiinţă umană cu o structură aurică de apărare de tip „rigid" nu ajunge să fie
trăită decât în imaginaţia acesteia.
De exemplu, în cazul descris anterior, întreaga situaţie marcată de formalism va duce
la o negare şi deformare a percepţiilor şi viziunilor reale ale copilului cu privire la el
însuşi şi la lumea înconjurătoare. De aceea, el va ajunge în mod inconştient să
gândească: „ftu mai am nici un motiv să îmi fac griji; scandalul care s-a produs azi-
noaptea fost doar în imaginaţia mea" sau „£)e fapt, mama nu are cancer, ea nu ar
putea să aibă o boală atât de cumplită. Cu siguranţă această situaţie nefericită nu
există decât în închipuirea mea." Singurul mod în care o fiinţă umană poate ajunge în
această ipostază alienantă, în care să se autosugestioneze în mod aberant că anumite
fapte sau evenimente neplăcute sunt false sau imaginare (deşi în realitate acestea sunt
foarte concrete), este negarea personalităţii sale profunde care se confruntă efectiv cu
acele probleme. În acest mod se ajunge treptat la o ignorare, subminare şi chiar negare
a propriei sale fiinţe, deoarece, dacă se consideră în ultimă instanţă că evenimentul
respectiv nu s-a produs, atunci va rezulta în mod implicit faptul că nici persoana care
l-a experimentat nu poate fi reală (cel puţin în legătură cu acea experienţă care este
inacceptabilă pentru ea).
Aceste situaţii nu implică o invadare aurică directă a corpului subtil al copilului.
Părinţii acestuia nu procedează precum părinţii copiilor care au predispoziţie pentru
dezvoltarea unei structuri aurice defensive de tip „masochist" (care, aşa cum am
precizat în cursurile anterioare, ajung să-l controleze din punct de vedere subtil,
umilindu-l şi purtându-se mereu dominator). În cazul de faţă, întregul mediu ambiant
al copilului este controlat de părinţi cu scopul de a-i crea acestuia o falsă iluzie a
perfecţiunii. O ilustrare mitică a unei astfel de situaţii este perioada copilăriei şi a
tinereţii lui Buddha în care tatăl acestuia se străduise să îi creeze, în palatul în care
trăia, o iluzie a perfecţiunii. Copilul care are predispoziţii pentru crearea unei structuri
aurice de apărare de tip „rigid" este condiţionat să acţioneze aproape mereu conform
iluziei perfecţiunii şi a aparenţelor legate de aceasta. El este învăţat să se îmbrace
ireproşabil, să se spele pe dinţi dimineaţa şi seara, să-şi facă întotdeauna temele corect,
să meargă la culcare de fiecare dată exact la aceeaşi oră, să mănânce tot ce i se pune în
farfurie şi aşa mai departe.
În concluzie, lumea exterioară a fiinţei umane care are o structură aurică defensivă de
tip „rigid" apare a fi perfectă, în timp ce lumea sa interioară, psihică, ce este plină de
contradicţii şi de aspiraţii spre libertate îndelung reprimate, ajunge să fie negată
complet. De aceea, realitatea
profundă a dimensiunii sale sufleteşti este ignorată aproape total. În spatele acestei
faţade frumos împodobite pe care este gata să o afişeze pretutindeni, fiinţa umană care
are un sistem auric de apărare de tip „rigid" trădează un sentiment foarte vag şi
neînţeles de nesiguranţă şi teamă că ceva totuşi îi scapă. Undeva, pe fundalul trăirilor
sale, subzistă discret dar insidios sentimentul că viaţa se scurge parcă pe lângă ea, fără
să o poată trăi cu adevărat. Totuşi, nici măcar acest sentiment nu are forţa unei
certitudini, iar fiinţa umană care are o structură aurică de apărare de tip „rigid" va avea
adeseori tendinţa să îl nege sau să îl trateze cu aceeaşi superficialitate cu care priveşte
toate evenimentele vieţii sale interioare. Reacţiile defensive pe care le manifestă o
fiinţă umană cu o structură aurică de tip „rigid" în cazuri de frică Ca urmare a
faptului că intuiesc lipsa de sens şi de împlinire sufletească a vieţii superficiale pe care
o trăiesc, acţiunea defensivă a acestor fiinţe umane va avea adeseori un caracter
aparent paradoxal, de neînţeles pentru cei din jur. Ele sunt dominate de multe temeri
ce par celor din jur a fi inexplicabile. In planul aparenţelor, ele urmăresc să ofere din
ce în ce mai mult impresia perfecţiunii. Ele se remarcă la serviciu prin modul
ireproşabil în care îşi rezolvă toate atribuţiile şi afirmă că au o familie perfectă. Este
posibil chiar ca ele să ajungă să aibă o situaţie materială foarte bună. Aceste fiinţe
umane se îmbracă întotdeauna foarte elegant şi îngrijit, iar aproape totul pare că li se
potriveşte foarte bine. Chiar şi
realizările lor par adeseori remarcabile. Corpul lor fizic este robust şi sănătos, fiind cel
mai adesea structurat într-un mod armonios. Ele nu au tendinţe agresive şi, în generai,
relaţiile cu ceilalţi păstrează şi ele o aparenţă a perfecţiunii. În dorinţa de a fi mereu
ireproşabile, ele îşi scindează universul interior. Aceste persoane urmăresc să
controleze cu orice preţ toate efectele exterioare ale atitudinilor şi răspunsurilor lor
emoţionale. Din acest motiv, ceea ce pătrunde în adâncul fiinţei lor, ca impresie şi
trăire, a unui eveniment, este total diferit de ceea ce ele manifestă în lumea exterioară.
În plus, ele se îndepărtează de natura lor esenţială şi prin aceasta în sufletul lor,
JIVATMAN, poate apărea o scindare existenţială foarte gravă. De fapt, aceste fiinţe
umane nu ştiu cum să se raporteze la esenţa lor divină, Sinele Suprem, ATMAN, sau
ignoră total realitatea supremă, dumnezeiască, a propriei lor fiinţe. Figura nr. 29
ilustrează structura aurică de apărare de tip „rigid".
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane ce
are o structură aurică de tip „rigid"
Astfel de atitudini defensive manifestate în mod aproape constant au drept consecinţă
un comportament din ce în ce mai lipsit de naturaleţe şi autenticitate. De aceea,
treptat, lumea şi chiar propria lor existenţă le vor apărea ca fiind fără sens. Pe de altă
parte, datorită vieţii lor ce pare a fi lipsită de probleme şi chiar perfectă, cei din jurul
lor ajung în general să invidieze persoanele care au un sistem auric de apărare de tip
„rigid". Din acest motiv, le va fi destul de greu să îşi facă un prieten adevărat.
Cel mai adesea, ceilalţi vin către fiinţa care are o structură aurică de apărare de tip
„rigid" pentru a se destăinui sau, altfel spus, pentru a-i spune acesteia problemele cu
care ei se confruntă. O astfel de persoană a creat iluzia că poate face aproape orice,
într-adevăr, ea va fi capabilă să ia multe lucruri asupra ei, pe care va putea chiar să le
ducă la bun sfârşit fără a eşua. În pofida acestor realizări remarcabile, ea nu va trăi
totuşi o satisfacţie deplină deoarece motivaţia care a impulsionat-o în realizarea
acţiunii a fost în primul rând aceea de a-i impresiona pe ceilalţi, de a realiza un lucru
doar pentru impresia produsă celorlalţi şi nu pentru bucuria în sine a acţiunii. Din
acest motiv, asemenea fiinţe umane ajung să le apară celorlalţi ca fiind într-adevăr
rigide sau absente şi fără suflet.
Din punct de vedere subiectiv, ele experimentează timpul într-o curgere lineară în care
evenimentele şi stările se desfăşoară inexorabil, o singură dată, şi nu mai pot fi trăite
din nou. Uneori, ele pot simţi că timpul, împreună cu evenimentele sale, pur şi simplu
le asaltează. Din acest motiv, ele nu pot decât să asiste neputincioase la derularea
vieţii lor trepidante. Din punct de vedere psihic, interior, ele au totuşi o viaţă lăuntrică
bogată care nu este însă exteriorizată decât într-o foarte mică măsură. Din această
cauză, ele nici măcar nu sunt sigure dacă simt sau nu cu adevărat sentimentele pe care
le trăiesc. De aceea, pentru a-şi putea conştientiza dimensiunea sufletească profundă şi
pentru a-şi intui apoi propria realitate divină, Sinele Suprem Divin, ATMAN, ele au
nevoie în această fază de ajutorul unei fiinţe umane care şi-a trezit deja sufletul.
Aceste adevăruri spirituale profunde au fost negate de ele încă din perioada copilăriei.
Prin urmare, în prezent ele nici măcar nu îşi pot imagina că acestea ar putea exista. O
consecinţă directă a acestui aspect o reprezintă neputinţa lor de a integra în mod
armonios vibraţiile specifice planului afectiv cu cele specifice nivelului sexual. Pentru
ele este ca şi cum iubirea şi sexualitatea nu pot coexista în acelaşi
timp. De aceea, ele iubesc cu ardoare o fiinţă umană ideală, care nu există decât în
imaginaţia lor, iar pe de altă parte refuză să dăruiască iubire fiinţelor apropiate. = VA
URMA =
An 14 C 21
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
5) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „RIGID"
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane
care are o structură aurică de tip „rigid" (continuare la cursul nr. 20, An 14)
De asemenea, ele acceptă adeseori să aibă relaţii sexuale ocazionale, care nu implică o
comuniune sufletească profundă, aşteptând în schimb la nesfârşit „persoana perfectă"
pe care ele o caută. Din acest motiv, ele sunt predispuse să creeze relaţii care durează
doar o scurtă perioadă de timp, în care ele îl transfigurează pe celălalt şi proiectează
asupra lui propria lor imagine despre ceea ce reprezintă fiinţa ideală. Din punctul de
vedere iniţiatic al evoluţiei unei relaţii de cuplu, ele se vor păstra întotdeauna în aşa-
numita fază de „pătrat", în care fiecare dintre cei doi este ataşat de o imagine iluzorie
cu privire la celălalt. Atunci când imperfecţiunile celuilalt devin evidente, ele vor
constata dezamăgite că această fiinţă umană nu reprezintă idealul lor. Astfel, vor sfârşi
brusc şi fără regrete relaţia abia începută. O altă posibilă atitudine constă în a nega sau
a ignora total existenţa acelor imperfecţiuni, dar şi în acest caz relaţia va deveni strict
formală şi superficială. De fapt, fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare
de tip „rigid" sunt cel mai adesea incapabile să susţină o relaţie veritabilă de cuplu sau
să stabilească o comunicare profundă cu o fiinţă dragă, deoarece ele nu sunt trezite
sufleteşte şi de aceea sunt imature din punct de vedere spiritual. În consecinţă, ele îşi
ignoră sau chiar îşi refuză existenţa lor profundă, reală.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „rigid"
Cea mai bună modalitate prin care ne putem da seama că o fiinţă umană foloseşte un
sistem auric de apărare de tip „rigid" este să verificăm în ce măsură este ea autentică
în trăirile sale. În cazul în care o fiinţă umană se dovedeşte a fi aproape total absentă şi
lipsită de orice implicare personală într-o conversaţie sau dacă ne dă cumva senzaţia
unui comportament mecanic, acestea pot fi pentru noi indicii sigure că respectiva
persoană foloseşte un sistem auric de apărare de tip „rigid". Este totuşi necesar să
putem face foarte clar distincţia dintre o fiinţă umană elevată spiritual care,
datorită înţelepciunii sale, a ajuns la un anumit grad de detaşare faţă de evenimentele
exterioare cu care se confruntă, şi o fiinţă umană care şi-a creat un sistem auric de
apărare de tip „rigid". Persoana care are o structură subtilă defensivă de tip „rigid"
realizează lucrurile fără să pună suflet. Neimplicarea ei nu provine dintr-o detaşare
bazată pe înţelegerea profundă a faptului că voinţa lui Dumnezeu trebuie să fie
întotdeauna forţa care o inspiră, ci se bazează, dimpotrivă, pe o percepţie exact opusă,
şi anume că nu ar exista nimic divin, profund şi adevărat care să se afle în mod tainic
la baza tuturor lucrurilor şi fenomenelor. Ca atare, din perspectiva sa îngustă şi plină
de egoism, nu ar exista nici un motiv pentru care să urmărească apropierea empatică şi
sufletească de evenimentele sau fiinţele cu care interacţionează. Fiinţele umane care
au un sistem energetic de apărare de tip „rigid" afişează perfecţiunea în aproape tot
ceea ce fac. Indiferent de problema cu care se confruntă, ele găsesc mai mereu cu
abilitate căile de a ocoli sensul real al lucrurilor, căutând o rezolvare care, din punct de
vedere exterior, ar putea părea satisfăcătoare. În viaţa acestor fiinţe umane totul pare a
avea raţiuni perfect rezonabile şi logice dar, cu toate acestea, ceva aparent
inexplicabil, o intuiţie profundă, ne împiedică să stabilim o relaţie cu adevărat
profundă cu ele.
Necesităţile de ordin uman şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe
un sistem auric de apărare de tip „rigid"
Necesitatea fundamentală de ordin profund uman a unei fiinţe umane care se bazează
pe un sistem auric de apărare de tip „rigid" este aceea de a deveni cât mai naturală şi
autentică. Ea trebuie să-şi exprime cât mai liber sentimentele şi trăirile lăuntrice
pentru a depăşi astfel zidul interior al nenumăratelor cenzuri rigide şi alienante, pe
care voinţa sa egotică l-a creat şi l-a impus. Persoana care are o structură aurică de tip
„rigid" trebuie să se elibereze de obsesia sa de a fi mereu perfectă şi să îşi accepte în
mod deschis imperfecţiunile, deoarece acest gest de onestitate o va ajuta să îşi
evalueze mult mai corect adevăratele disponibilităţi şi îi va permite totodată să îşi
poată defini mult mai bine individualitatea sa creatoare. O astfel de persoană trebuie
să îşi depăşească teama constantă că ar putea fi sub aşteptările proprii sau ale celorlalţi
sau că ar putea fi criticată. Este necesar să urmărească să înţeleagă cine este ea în
realitate şi care este adevărata semnificaţie a relaţiilor pe care ea le are cu ceilalţi. De
asemenea, ea trebuie să ajungă să experimenteze într-un mod mult mai nuanţat timpul
cu toate ciclicităţile sale specifice, deci altfel decât într-o banală desfăşurare lineară,
mecanică şi omogenă.
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un
sistem auric defensiv de tip
„rigid"
Vom studia în continuare, care ar putea fi reacţiile subtile ale unui om obişnuit atunci
când interacţionează, la nivel auric, cu o fiinţă umană care manifestă tendinţe
comportamentale specifice structurii energetice defensive de tip „rigid". Şi de această
dată, vom analiza, pe rând, diferitele reacţii pe care oamenii le au în funcţie de felul în
care ajunge să fie direcţionată, în mod fundamental, energia în aura lor: I) împingere,
II) tragere, III) stopare, IV) abandon pasiv sau V) retragere.
i Fig.30 Tendinţa aurica „rigida" de apărare (A) şi reacţia de „împingere" (B) |
1) Să ne imaginăm interacţiunea cu o fiinţă umană care are o structură energetică de
apărare de tip „rigid". Conform tipologiei sale, ea este o persoană mai mereu
superficială, care refuză să trăiască autentic, făcând adesea gesturi teatrale, parcă
numai pentru a ne impresiona. Ca răspuns la o astfel de atitudine „de faţadă", un om
obişnuit, care nu este capabil să îşi controleze propriile energii aurice, ar putea să se
enerveze, deoarece va simţi intuitiv că această persoană nu participă propriu-zis la
comunicarea reală pe care el ar vrea să o stabilească cu ea. În acest caz, va fi tentat să
împingă cu putere energia din aura sa (aflată în efervescenţă din cauza stării de mânie)
asupra aurei persoanei care are o structură energetică defensivă de tip „rigid". Dacă va
proceda astfel, aceasta va resimţi imediat, în mod instinctiv, o teamă faţă acel om. Din
această cauză, va urmări să devină şi mai artificială, în strădania ei obsesivă de a-şi
construi o imagine care să pară pentru ceilalţi a fi cât mai aproape de perfecţiune, într-
o asemenea situaţie, este chiar posibil ca fiinţa umană care are o structură aurică de tip
„rigid" să îl întrebe, plină de o aparentă solicitudine, pe cel care şi-a pierdut cumpătul
care este de fapt problema cu care se confruntă, mimând astfel dorinţa de a-l ajuta să
şi-o rezolve. Acest comportament nu reprezintă însă pentru ea decât o nouă modalitate
de a-şi nega frica de conflict. Dacă acest artificiu îi reuşeşte şi celălalt începe să îi
vorbească despre problemele sale, la următoarele întâlniri, acestuia îi va fi din ce în ce
mai greu să stabilească o comunicare autentică şi profundă cu fiinţa umană care are o
structură aurică defensivă de tip „rigid", deoarece ea va fi mereu pregătită să îndrepte
conversaţia către problemele celuilalt sau către alte aspecte cu totul secundare. În felul
acesta, ea va evita orice abordare directă şi sinceră care ar putea să îi pună în evidenţă
vulnerabilităţile.
Figura nr. 30 arată ce modificări se produc în aura unei persoane dacă aceasta se
enervează şi împinge într-un mod agresiv energia către o fiinţă umană care are o
structură aurică defensivă de tip „rigid", precum şi care este reacţia acesteia din urmă
la mânia interlocutorului ei.
II) O altă reacţie pe care un om obişnuit o poate avea în relaţia cu o persoană care are
o structură aurică defensivă de tip „rigid" este aceea de a se simţi abandonat şi de a
urmări, din acest motiv, să atragă către aura sa fluxuri din aura fiinţei umane care are
un sistem energetic de apărare de tip „rigid". Acest comportament trădează
receptivitate exagerată şi ataşament. Dacă va proceda astfel, celălalt îşi va construi la
nivel auric un veritabil zid de protecţie şi se va retrage speriat în el însuşi, chiar şi mai
mult. Din punct de vedere exterior, în planul aparenţelor, persoana care are o structură
aurică defensivă de tip „rigid" va deveni chiar şi mai distantă şi mai „rezonabilă" în
toate gesturile sale. Dacă celălalt va urmări să îi atragă în continuare energia aurică,
într-un efort disperat de comunicare afectivă (care este încă de la început sortit
eşecului), la un moment dat va constata cu surprindere că fiinţa umană care are o
structură aurică defensivă de tip „rigid" refuză sau neagă orice fel de intimitate. Atunci
el se va simţi rănit sufleteşte şi părăsit.
Figura nr. 31 prezintă felul în care se modifică aura unei persoane atunci când aceasta
simte un puternic ataşament faţă de o persoană care are o structură aurică defensivă de
tip „rigid", vrând să o păstreze cu orice preţ în preajma sa. Din acest motiv, va avea
tendinţa să îi tragă energie din aură. În această figură putem observa de asemenea şi
felul în care reacţionează persoana care are o structură aurică defensivă de tip „rigid".
III) O altă reacţie posibilă la atitudinea unei fiinţe umane care are o structură aurică
defensivă de tip „rigid" este aceea de a stopa cu fermitate, complet, fluxul de energie
subtilă care circulă între cei doi. Atunci când un om se hotărăşte să blocheze astfel
energia, tendinţa sa va fi aceea de a se închide în el însuşi. Aceasta reprezintă o reacţie
de nemulţumire la superficialitatea şi falsitatea respectivei conversaţii. În acest caz,
există două moduri în care el ar putea proceda: a) fie se va îndepărta auric, pretinzând
că încă o mai ascultă cu interes când de fapt, în realitate, el se gândeşte la cu totul
altceva; b) fie va rămâne aproape imobil şi imperturbabil, stopând energia şi pur şi
simplu aşteptând, cel mai adesea plin de nerăbdare, ca celălalt să-şi încheie cât mai
repede manifestările teatrale. În acest caz speranţele celui dintâi (ale persoanei care
interacţionează cu o fiinţă umană ce are o structură aurică de tip „rigid") se vor dovedi
lipsite de o bază reală, deoarece ea nu va da curs acestor aşteptări. Atunci, falsitatea şi
superficialitatea îi vor caracteriza pe amândoi. Rezultatele unei asemenea confruntări
pot fi văzute în Figura nr. 32.
= VA URMA =
An 14 C 22
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETÎ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
5) SISTEMUL ENERGETIC DE APARARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „RIGID"
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un
sistem auric defensiv de tip
„rigid" (continuare la cursul nr. 21, An 14)
IV) O altă reacţie din partea unui om obişnuit care interacţionează cu o asemenea
persoană poate fi aceea de a ignora complet situaţia creată, lăsând energia şi întreaga
interacţiune să se continue astfel, ca şi cum cei doi ar comunica într-un mod sincer şi
real. Aceasta nu poate duce decât la o pierdere de timp, deoarece scopul propriu-zis al
comunicării adevărate a fost ratat. Figura nr. 33 ilustrează ce se produce în plan auric
în urma unei astfel de reacţii.
V) O ultimă atitudine posibilă, din punctul de vedere al utilizării modalităţilor
principale de operare energetică, este aceea în care cel care interacţionează cu o astfel
de persoană se retrage auric, părăsind parţial corpul fizic. Astfel, deşi din punct de
vedere material trupul său se găseşte încă în faţa fiinţei umane care are o structură
aurică de tip „rigid", în realitate, acolo nu mai există nimeni care să asculte replicile
perfect „rezonabile" şi comportamentul de complezenţă al fiinţei umane care are un
sistem auric de apărare de tip „rigid". Figura nr. 34 ilustrează ce se produce în plan
auric în urma unei astfel de reacţii.
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic, în cazul
unei interacţiuni subtile armonioase cu o persoană care foloseşte un sistem auric
de apărare de tip „rigid"
Aşa cum am precizat şi în fiecare dintre cazurile anterioare de analiză a tipologiilor
aurice defensive, scopul modului armonios şi profund benefic de răspuns la
comportamentul de tip „rigid" este acela de a ajunge, cât mai curând posibil, la o
comunicare profundă şi reală, care să constituie ulterior un model de raportare în
eventualitatea unei transformări benefice definitive la nivel auric (şi implicit la nivelul
personalităţii).
Figura nr. 35 ne arată felul în care putem opera la nivelul câmpului nostru astral
pentru a ajuta un bărbat sau o femeie care are o structură aurică defensivă de tip
„rigid" să-şi trezească gradat sufletul, să intuiască natura sa divină esenţială, Sinele
Suprem, ATMAN, şi să recapete astfel în mod spontan o atitudine lipsită de temeri,
destinsă şi deschisă în vederea comunicării cu ceilalţi. În general, este destul de dificil
să găsim imediat răspunsul comportamental cel mai adecvat. Aceasta necesită, în
primul rând, să fim noi înşine suficient de deschişi sufleteşte pentru a putea realiza
priza de conştiinţă lucidă şi detaşată asupra aspectelor profunde, divine atât ale fiinţei
noastre, cât şi ale celuilalt.
Fig,33 Tendinţa aurica „rigida" de apărare. (A) ţi reacţia de ignorare, (B)
Fig.34 Tendinţa aurică „rigidă" de apărare (A) şi reacţia de retragere (B)
O astfel de raportare realizată de la nivel supramental reprezintă un prim pas absolut
necesar, deoarece trebuie să ştim într-un mod intuitiv dar cât mai precis, încă de la
început, ce aspirăm să obţinem cu adevărat în urma acestei comunicări. Merită să
avem în vedere faptul că în general, fiinţele umane care au un sistem energetic de
apărare de tip „rigid" au un câmp auric destul de echilibrat, a cărui margine este foarte
bine conturată. De aceea, în interacţiunea cu ele putem să ne apropiem suficient de
mult fără să apară din partea lor pericolul unor reacţii negative. Chiar mai mult decât
atât, în general fiinţa umană care are o structură energetică de apărare de tip „rigid"
simte în mod instinctiv nevoia de a se apropia de interlocutorul ei. De asemenea, în
această situaţie spre deosebire de interacţiunile pe care le realizăm cu persoane care
aparţin altor tipuri structurale aurice
de bază, nu este necesar să ne preocupăm în mod excesiv pentru a controla foarte
riguros felul în care se realizează în mod spontan schimburile energetice dintre noi.
În cazul acestei interacţiuni este însă deosebit de important să menţinem şi să
amplificăm în mod constant o stare de iubire, de bunătate şi de acceptare a celuilalt
plină de înţelegere şi lipsită de critici. Prin urmare, comunicarea va trebui să aibă
întotdeauna-o notă dominantă afectivă. Cu cât această dominantă afectivă este mai
profundă, mai intensă, chiar copleşitoare, cu atât fiinţa umană în cauză se va deschide
mai mult şi în felul acesta o vom putea ajuta cu adevărat să se transforme. Din acest
motiv, indiferent de natura informaţiilor pe care le schimbăm între noi, se recomandă
să realizăm o stare de focalizare lăuntrică în principal la nivelul lui ANAHATA
CHAKRA. De asemenea, este necesar să ne păstrăm întotdeauna calmul, să avem
multă răbdare, să dăm dovadă de umor, de bunăvoinţă, până când se va produce acea
deschidere aurică reciprocă, deschidere pe care de altfel chiar şi fiinţa umană care are
o structură aurică de apărare de tip „rigid" şi-o doreşte, în realitate, foarte de mult.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care foloseşte un sistem auric de apărare de tip „rigid"
Dacă vom proceda în modul descris anterior, vom reuşi cu siguranţă să creăm bazele
unei interacţiuni benefice şi spirituale în comunicarea cu o fiinţă umană care şi-a creat
un sistem energetic de apărare de tip „rigid". Astfel, ulterior, vom fi capabili să o
ajutăm imens din punct de vedere spiritual, inducându-i treptat starea de spontaneitate
şi aspiraţia veritabilă către esenţa sa divină, către Sinele Suprem, ATMAN. În felul
acesta, în sufletul fiinţei umane care are un sistem de apărare auric de tip „rigid" va
putea fi trezită, poate pentru prima dată în această existenţă, o dorinţă de a comunica
într-un mod autentic cu ceilalţi şi, totodată, de a fi total sinceră cu ea însăşi. Aceste
transformări vor fi resimţite în sufletul ei ca o veritabilă eliberare de tot ceea ce
anterior însemna pentru ea închistare şi teamă. Astfel, ea vă avea acum sentimentul că
savurează cu adevărat fericirea pură a existenţei. Modificările produse în
comportamentul ei vor avea caracterul unei adevărate revelaţii, în urma căreia îşi va
înţelege şi accepta universul infinit nuanţat al propriei sale individualităţi, trăite acum
plenar. In mod evident, atâta vreme cât fiinţa umană care are un sistem energetic de
apărare de tip „rigid" este inconştientă de natura sa profundă, divină, nici
personalitatea sa nu se poate contura în deplinătatea valenţelor sale. Noua
transformare îi va aduce, de asemenea, o modificare radicală în modul de percepere a
timpul. Astfel, ceea ce înainte nu reprezenta altceva decât o inexorabilă curgere
temporală, omogenă şi anostă, fără momente de minunare sau clipe pline de
sacralitate, se va transforma în bucuria
Fig.35 Operarea subtila armonioasă prin care poate fi ajutată o fiinţă umană CJ o structură aurică de apărare de tip
„rigid"
simplă de a trăi nuanţat şi profund clipa prezentă, cu toată bogăţia de trăiri şi
sentimente pe care aceasta o aduce unui suflet ce este deschis către nenumăratele
energii şi forţe benefice care se manifestă în Macrocosmos. Toate aceste procese
subtile binefăcătoare vor face ca fiinţa umană care are un sistem auric de apărare de
tip „rigid" să fie mult mai aptă să îşi exteriorizeze şi să îşi exprime sincer sentimente A
pe care le trăieşte deoarece, în acest caz, ea va fi capabilă să devină conştientă de
sufletul său şi chiar de esenţa sa divină, Sinele Suprem, ATMAN, ca sursă ultimă a
acestor trăiri şi sentimente. La rândul său, această revelaţie o va ajuta să devină în
continuare şi mai autentică în tot ceea ce face. O altă consecinţă importantă a trezirii
sale sufleteşti va fi şi integrarea mult mai armonioasă a relaţiilor sale sexuale din care,
după aceea, nu va mai fi deloc exclus aspectul afectiv, înălţător.
Prin urmare, imediat ce vom constata că în conversaţia cu o fiinţă umană care are o
structură aurică de tip „rigid" survine din nou o tendinţă exagerată către perfecţionism
şi superficialitate, va trebui să evităm eventualele noastre reacţii comportamentale
negative. Ne vom relaxa profund realizând totodată o stare cât mai amplă de detaşare
faţă de situaţia neplăcută cu care ne confruntăm. Consacrăm lui Dumnezeu Tatăl în
mod total şi necondiţionat, fructele tuturor acţiunilor şi atitudinilor noastre. Respirăm
apoi profund, ne focalizăm la nivelul lui MULADHARA CHAKRA şi conştientizăm
procesul de rezonanţă cu energiile telurice, vitale. Astfel, operările subtile pe care
urmează să le realizăm vor avea mult mai multă forţă şi eficienţă. În continuare, ne
concentrăm intens la nivelul lui ANAHATA CHAKRA şi urmărim să amplificăm o
stare de trezire şi deschidere sufletească. Vom expansiona apoi treptat această energie
afectivă în toată aura noastră. În acest moment, ne putem apropia şi mai mult la nivel
fizic de fiinţa umană care are o structură aurică defensivă de tip „rigid" şi îi putem
chiar cere permisiunea de a o atinge. În continuare, urmărim să îi inducem la nivel
auric starea noastră de iubire şi de deschidere sufletească profundă, în felul acesta,
prin forţa exemplului nostru şi datorită proceselor subtile de interferenţă şi rezonanţă
care apar între aurele noastre, se va produce în mod treptat o sublimare a energiilor
sale şi o elevare a nivelului său de conştiinţă, aspect care va genera în fiinţa sa o
deschidere spontană şi aproape de neînţeles pentru ea, către tot ceea ce este autentic şi
divin. Astfel, fiinţa umană care are un sistem auric defensiv de tip „rigid" va putea
intui, poate pentru prima oară, felul în care îşi poate îndeplini scopul cel mai profund
al existenţei sale: cunoaşterea naturii sale divine, a Sinelui Suprem, ATMAN, şi
comuniunea profundă cu Dumnezeu prin atingerea stării de Eliberare Supremă.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip „rigid",
în situaţia în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
Dacă vom constata că utilizăm adesea, noi înşine, o structură aurică de apărare de tip
„rigid", va fi necesar să începem prin a ne obiectiva cu multă detaşare şi luciditate
orice fel de manifestări proprii care sunt caracteristice acestei tipologii. Mai ales în
momentul în care remarcăm că manifestăm tendinţa de a deveni superficiali,
convenţionali şi artificiali evitând astfel, conştient sau nu, să comunicăm cu adevărat
cu ceilalţi este important pentru început, să ne relaxăm cât mai profund. Ne vom
raporta atunci la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, urmărind să trăim o stare de
trezire a sufletului. Pe fondul acestei trăiri, ne va fi mult mai uşor să sublimăm
energiile din propria noastră aură pentru a produce astfel, prin autotransfigurare, o
elevare a nivelului nostru de
conştiinţă. Vom păstra cât mai mult timp posibil atenţia focalizată asupra realităţii
profunde a fiinţei noastre pentru a intui astfel Esenţa noastră divină. Sinele Suprem,
ATMAN. Prin raportare la Sinele nostru divin, ATMAN, vom deveni din ce în ce mai
plini de naturaleţe şi spontaneitate, simţindu-ne din nou, cu adevărat, noi înşine. În
mod suplimentar, putem repeta următoarele autosugestii sau idei-forţă pozitive: „Sunt
eu însumi, trăiesc bucuria propriei mele existenţe pline de libertate." Rezultatele
benefice neobişnuit de rapide şi profunde ale unor astfel de operări spirituale ne vor
surprinde chiar şi pe noi.
În cursul următor (An 14 C 23), la pag. 2-3 se vor prezenta în mod sintetic
caracteristicile esenţiale ale aspectelor specifice structurilor aurice defensive de bază.
= VA URMA =
An 14 C 23
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELOI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 22, An 14)
Observaţii ezoterice cu privire la modificările şi interacţiunile subtile aurice care pot
apărea în timpul unei dispute între două fiinţe umane care formează un cuplu, precum
şi modul în care ele pot acţiona, din punct de vedere energetic, pentru a-şi rezolva cu
înţelepciune conflictul
Desigur că interacţiunile subtile dintre două fiinţe umane de sex opus aflate într-un
cuplu sunt foarte complexe şi pot fi caracterizate de mai multe etape şi niveluri
distincte. Vom prezenta în continuare un exemplu ilustrativ al felului în care un cuplu
yoghin, care aspira să se transforme spiritual, a reuşit, în final, să-şi sublimeze
emoţiile negative şi să evolueze de la modurile comportamentale clasice de apărare
aurică la o atitudine înţeleaptă, plină de transfigurare şi iubire care a condus cu
uşurinţă la armonizarea şi sincronizarea profund benefică a aurelor lor. O astfel de
experienţă conflictuală, dacă este depăşită cu bine, poate face cuplul mult mai matur şi
mai puternic din punct de vedere spiritual. Dacă însă noţiunile ezoterice care au fost
prezentate anterior cu privire la atitudinile comportamentale specifice sistemelor
energetice de apărare de tip „schizoid", „oral", „psihopat", masochist" şi „rigid" sunt
ignorate sau dacă, în pofida acestor revelaţii, suntem totuşi incapabili, din cauza
imaturităţii noastre spirituale, să acţionăm adecvat şi profund benefic atunci când este
cazul, relaţiile noastre de cuplu vor trece inevitabil prin perioade repetate de criză.
Acestea vor produce, mai devreme sau mai târziu, o incompatibilitate evidentă între
aurele celor doi. Astfel, putem spune că secretul unei vieţi în cuplu armonioase şi
înălţătoare din punct de vedere spiritual se bazează pe stabilirea unei comunicări
aurice cât mai complete, elevate şi sincere între cei doi iubiţi, comuniune ce are la
bază elementele iniţiatice care au fost prezentate anterior.
Flg.36 Câmpul aurie ai unui cuplu în cart au apărut neînţelegeri
CARACTERISTICILE ESENŢIALE ALE ASPECTELOR SPECIFICE
STRUCTURILOR AURICE DEFENSIVE DE BAZĂ (TABEL SINTETIC)
SCHIZOID ORAL PSIHOPAT MASOCHIST RIGID
PROBLEMA Teroarea Nevoia artificială Teama obsesivă de a Faptul de a fi invadat şi Falsitatea;
FUNDAMENTALĂ existenţială de a se „hrăni" fi trădat „posedat" de ceilalţi negarea naturii
cu energiile sale reale
celorlalţi

FRICILE CARE ÎI Faptul de a exista A nu avea Lipsa de încredere în Teama de a fi controlat Teama de a fi
MOTIVEAZĂ în corpul fizic; suficient din ceilalţi; teama de a fi de ceilalţi; pierderea imperfect
COMPORTAMENTUL conştiinţa ceea ce are abandonat individualităţii
individualităţii nevoie
CARE SUNT ACŢIUNILE Agresiunea Abandonul Ceilalţi se folosesc de Este invadat subtil şi Ceilalţi îi
CELORLALŢI DE CARE directă celorlalţi; el şi apoi îl trădează umilit de către ceilalţi contestă sau îi
SE TEM CEL MAI MULT refuzul ignoră calităţile;
celorlalţi de a-l negarea sau
ajuta ignorarea
realităţii sale
psihice şi
spirituale

TENDINŢA SUBTILĂ îşi părăseşte Absoarbe îi controlează şi îi Cere sprijin de la Acţionează mai
DOMINANTĂ parţial corpul energia subtilă domină pe ceilalţi ceilalţi dar în acelaşi degrabă
DEFENSIVĂ fizic vitală, timp se şi opune „rezonabil" decât
PRANA, de la ajutorului pe care autentic
ceilalţi aceştia i-l oferă
CONSECINŢELE Corp fizic Incapacitatea Trădare a naturii Dependenţă; Incapacitate de
ACŢIUNII SALE DEFENSIVE plăpând de a-şi sale reale; incapacitatea de a face a-şi recunoaşte
metaboliza în temperament diferenţa clară între natura sa reală;
plan subtil agresiv opţiunile sale şi ale existenţa sa este
propriile energii celorlalţi (conştiinţă plină de
gregară) superficialitate şi
formalism

PERCEPEREA TIMPULUI Experimentează Niciodată nu are Se proiectează mereu Experimentează şi Experimentează

timpul într-o suficient timp în viitor trăieşte momentul mişcarea
manieră globală prezent într-un mod constantă, rigidă
şi impersonală; gregar, fără a fi capabil şi mecanică a
este incapabil să să-şi planifice şi să-şi timpului care se
perceapă timpul determine singur îndreaptă în mod
într-un mod viitorul inexorabil spre
coerent şi să viitor
trăiască în
momentul
prezent în lumea
fizică
NECESITĂŢILE DE ORDIN A-şi dezvolta A hrăni aspectele A avea încredere în A fi liber să simtă şi A se deschide
UMAN conştiinţa profunde ale ceilalţi; a fi relaxat şi să-şi exprime natura sa sufleteşte; a-şi
individuală; a fiinţei sale; a şti destins chiar dacă profundă simţi propria
înţelege şi a că doar natura sa face greşeli natură profundă
accepta natura sa profundă şi
profund umană divină îi poate
aduce împlinirea

NECESITĂŢILE DE Experimentarea Experimentare a Recunoaşterea şi Recunoaşterea naturii Experimentarea

ORDIN SPIRITUAL naturii sale faptului că respectarea naturii sale divine, Sinele naturii sale
divine, Sinele natura sa divină, sale divine, Sinele Suprem, ATMAN, ca divine, Sinele
Suprem, Sinele Suprem, Suprem, ATMAN, esenţă proprie a fiinţei Suprem,
ATMAN, şi ATMAN, precum şi a sale. Conştiinţa ATMAN, ca
înţelegerea înţeleasă ca sursă aspiraţiilor elevate prezenţei lui element
faptului că infinită a TOT, ale celorlalţi Dumnezeu, aflat unificator şi sursă
Acesta se află în înlăuntrul fiinţei sale a personalităţii
reprezintă sursa realitate sale autentice
conştiinţei sale înlăuntrul fiinţei
individuale sale

Când au început să îşi prezinte fiecare, pe rând, punctul de vedere cele două persoane
se aflau într-o stare foarte tensionată, din cauza unei dispute care se iscase în urmă cu
câteva zile. În momentul în care au început să evoce starea lor conflictuală, la nivel
subtil s-a putut observa foarte clar felul interacţiunii aurice dintre ei. Bărbatul se afla
într-o atitudine aurică defensivă de tip „oral". El afirma că este nemulţumit deoarece
ar vrea şi ar avea nevoie de mai multă intimitate şi apropiere în relaţia dintre ei.
Auzind reproşurile sale, femeia a abordat imediat la nivel subtil o atitudine aurică
defensivă de tip „psihopat", afirmând că între ei există deja o profundă stare de
intimitate. Ea a început să acţioneze atunci în mod subtil ca şi cum respectiva
problemă ar fi fost în totalitate consecinţa obsesiilor şi a cererilor lipsite de fundament
ale bărbatului. Totodată, ea a urmărit să-l
determine pe el să explice cât mai amănunţit situaţia cu care se confrunta. Aparent, ea
îl asculta cu interes, fără să-i răspundă, în timp ce el se străduia să-i prezinte cu lux de
amănunte tendinţele şi aspiraţiile proprii, în realitate, din punct de vedere subtil, ea se
retrăsese deja auric din faţa lui, repliindu-se cât mai mult în ea însăşi. Apoi, ea a retras
toate fluxurile energetice subtile care se manifestau anterior între aurele lor, în special
de la nivelul lui ANAHATA CHAKRA şi MANIPURA CHAKRA. Această atitudine
lăuntrică a femeii i-a generat iubitului ei o stare aparent inexplicabilă de confuzie. Din
punct de vedere exterior, ea continua să îl asculte cu mult interes dar, din punct de
vedere subtil, ea îşi retrăsese complet aura exact atunci când el, în virtutea tendinţelor
sale aurice defensive de tip „oral", urmărea să se ataşeze cât mai mult de aura ei şi să
absoarbă astfel energia care ar fi putut rezulta dintr-o stare de intimitate şi afecţiune.
Figura nr. 36 ilustrează felul în care decurgea, din punct de vedere subtil, interacţiunea
dintre ei.
Pe măsură ce bărbatul se străduia să îşi expună într-un mod cât mai convingător
argumentele, el s-a adâncit din ce în ce mai mult în atitudinea aurică defensivă de tip
„oral". El a devenit apoi din ce în ce mai confuz în susţinerea argumentelor sale şi,
treptat, pentru că nu primea răspunsul aşteptat din partea iubitei sale, a început să nu
mai aibă încredere nici măcar el însuşi în validitatea afirmaţiilor pe care le făcea.
Femeia şi-a accentuat şi mai mult tendinţele aurice defensive de tip „psihopat",
stopând orice interacţiuni subtile benefice şi armonioase care s-ar fi putut stabili între
ei. În continuare, dezvoltând tendinţe aurice tipic „psihopate", ea şi-a ridicat energiile
agresive prin spatele corpului fizic şi a început să emită curenţi subtili bioplasmatici
violenţi, care treceau pe deasupra capului ei şi se îndreptau în mod ameninţător spre
zona de deasupra corpului fizic al bărbatului, în dorinţa de a-l controla şi de a-i nega
complet punctul de vedere. Această nouă interacţiune energetică subtilă de tip agresiv
pe care ea a generat-o i-a adus, în mod evident, o stare de siguranţă şi încredere în
sine. Bineînţeles, ea nu era absolut deloc conştientă de procesele subtile violente pe
care le pusese în acţiune. Reacţia sa aurică la afirmaţiile iubitului ei arăta totuşi, foarte
clar, că de fapt, ea se temea de dorinţa lui de a crea o mai mare intimitate între ei.
Deşi, din punct de vedere fizic, femeia crea aparenţa unei stări de intimitate şi calm
(care avea de fapt rolul să îi mascheze temerile), ea şi-a declanşat arsenalul defensiv
de tip „psihopat" pentru a-şi domina iubitul. A realizat aceasta retrăgându-şi la nivel
subtil energia astrală şi direcţionând-o către partea posterioară a aurei sale.
Drept rezultat al acţiunilor sale energetice dominatoare, bărbatul a început să se
îndoiască şi mai mult de faptul că ar fi putut avea dreptate. Astfel, el a ajuns să creadă
că problema care constituise motivul conflictului nici măcar nu exista cu adevărat.
Prin urmare, atitudinea ei aurică de tip „psihopat" îşi atinsese scopul, şi anume, acela
de a-l convinge pe bărbat că nemulţumirile sale nu erau reale şi, prin urmare, ea nu
avea de ce să se implice în problemele şi frustrările lui. Însă, în mod inconştient, ea îşi
nega de fapt propriile sale percepţii şi intuiţii cu privire la impasul în care se afla
relaţia lor de cuplu. Undeva, în adâncul sufletului, ea îşi dădea seama că totuşi el are
dreptate, dar refuza să aducă în plan conştient şi să obiectiveze astfel problemele lor
de cuplu. Femeia era conştientă doar de faptul că ar fi fost „folositor" pentru relaţia lor
să înţeleagă cu adevărat ceea ce el îi spunea dar, în acest stadiu, ea continua să creadă
că toate aceste divergenţe nu sunt decât consecinţe ale frustrărilor lui.
= VA URMA =
An 14 C 24
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA Observaţii cu privire la modificările şi interacţiunile
subtile aurice care au apărut în timpul unei dispute între două fiinţe umane care
formau de multă vreme un cuplu, precum şi modul în care ele şi-au rezolvat, din
punct de vedere energetic, conflictul (continuare la cursul
nr. 23, An 14)
Ea şi-a retras energia către partea posterioară a aurei sale şi, totodată, şi-a dinamizat
foarte intens, dar dizarmonios, centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA. Şi-a
amplificat apoi în mod egotic voinţa, pentru a păstra cu orice preţ controlul asupra
situaţiei şi, deşi din punct de vedere fizic rămăsese alături de el, refuza totuşi să dea
curs liber sentimentelor sale deoarece considera că, dacă ar face aceasta, ar putea
deveni vulnerabilă. Într-adevăr, dacă ea ar fi permis energiei să se îndrepte mai mult
către partea anterioară a aurei sale (pentru a favoriza astfel o interacţiune aurică mai
profundă cu iubitul ei, care se afla în faţa sa), ar fi fost mult mai predispusă să îşi
trăiască intens sentimentele, dar totodată ar fi fost mai vulnerabilă. Pe de altă parte,
este însă evident că această atitudine deschisă şi sinceră i-ar fi adus mai multă
intimitate în relaţia de cuplu. Totuşi, ea se temea inconştient de starea de intimitate,
deoarece aceasta ar fi însemnat pentru ea o spontană pătrundere în niveluri mai
profunde ale propriei sale fiinţe, zone pe care, din cauza tendinţelor sale egotice
exacerbate, ea se temea să le exploreze.
Pe măsură ce continua acest proces de îndepărtare şi separare aurică între cei doi,
bărbatul a început să trăiască o stare din ce în ce mai accentuată de nesiguranţă şi de
teamă. El a creat în mod inconştient un sui-generis cârlig auric care pornea din zona
lui MANIPURA CHAKRA şi se îndrepta către MANIPURA CHAKRA a fiinţei
iubite. Prin acest mod de acaparare aproape vampirică a energiei din aura iubitei sale
el a început să tragă şi să absoarbă din energia femeii. Aceasta reprezenta pentru el o
strategie stângace (câre era, în mod evident, lipsită încă de la început de orice şansă de
izbândă) realizată cu scopul de a opri tendinţele ei de retragere aurică. Ea a reacţionat
atunci la rândul său şi a emis brusc un nou flux auric agresiv care pornea de deasupra
capului ei şi se îndrepta către aura bărbatului, cu scopul de a-l domina. Rezultatul
acestor interacţiuni subtile poate fi observat în figura nr. 37. Cu cât fiecare dintre ei se
adâncea şi mai mult
în tendinţele aurice defensive proprii, cu atât mai distorsionat devenea câmpul său
subtil. Distorsionarea câmpului auric al unei fiinţe umane îi generează acesteia o
imagine negativă şi deformată asupra realităţii. Tendinţele alienante de retragere
aurică generează, la rândul lor, o incapacitate de comuniune cu mediul înconjurător şi
o neputinţă de a înţelege cu adevărat ceea ce se petrece în momentul prezent, în taina
plină de savoare divină a lui ACUM. În cazul celor doi, cu cât reacţiile lor specifice
instinctive deveneau mai puternice, cu atât situaţia conflictuală devenea mai dureroasă
pentru ei. Astfel, treptat, a dispărut orice urmă de transfigurare reciprocă şi de
comunicare sufletească autentică, plină de iubire, rămânând doar o îndârjită
confruntare a egourilor.
Fig. 37 Câmpul auric ai unui cupiu in care tensiunile şi neînţelegeTite s-au
amplificat
În acest moment au fost opriţi şi li s-a obiectivat modul în care fiecare dintre ei
proceda. Astfel, ie-a fost descris felul în care se desfăşura, de fapt, în plan subtil,
interacţiunea dintre ei şi le-a fost revelat astfel motivul real pentru care ajunseseră să
se simtă atât de stresaţi. În urma acestei obiectivări, amândoi au urmărit să îşi creeze o
stare de armonie la nivel auric, centrându-se în ANAHATA CHAKRA pentru a simţi
din nou starea de comuniune sufletească dintre ei. Această operare subtilă a fost
însoţită de o priză a conştiinţei asupra energiilor vitale, aspect care a produs, aproape
imediat, o stare de regenerare şi revitalizare. În continuare, ei au fost sfătuiţi cu privire
la modul în care pot interacţiona armonios la nivelul lui MANIPURA CHAKRA.
Astfel, ei au operat împreună pe fiecare dintre nivelurile câmpurilor lor aurice,
realizând la unison purificări, echilibrări şi încărcări energetice. Treptat, pe măsură ce
au apărut toate aceste transformări aurice benefice, starea de rezonanţă dintre ei s-a
amplificat, iar câmpurile lor astrale au reintrat în coerenţă de fază. Rezultatul subtil al
acestui proces purificator s-a simţit nu numai la nivelul aurelor lor, ci s-a extins prin
rezonanţă în întreaga cameră şi chiar dincolo de ea. Apoi, datorită stării lor de armonie
şi iubire s-a putut manifesta cu o intensitate excepţională Graţia lui Dumnezeu şi
astfel, cei doi au trăit o stare model de conştiinţă expansionată. În plan subtil, între
aurele lor s-au creat curcubee subtile luminoase formate din curenţi subtili energetici
coloraţi strălucitori şi cristalini, care curgeau de la unul către celălalt şi generau o stare
exemplară de comuniune subtilă. A putut fi remarcată astfel o
aură unificată. Atunci când acest fenomen subtil excepţional se manifestă aproape
încontinuu, când cei doi sunt împreună, el este expresia unui cuplu care a atins starea
androginală. Aurele celor doi pulsau în acelaşi ritm, într-o sincronicitate şi coerenţă
fascinantă. Comunicarea între ei ajunsese să transceandă orice mijloace limitate şi se
realiza, într-un mod inefabil, direct şi profund la nivelul Sinelui Divin, ATMAN, fără
a necesita un transfer energetic explicit. Totodată, aceasta nu implica nici un fel de
dependenţă egotică limitatoare a unuia faţă de celălalt. Această comuniune făcea
posibilă autoafirmarea fiecăruia, care era dublată de o acceptare totală a celuilalt, pe
fondul unei înţelegeri intuitive excepţionale, aducătoare de fericire şi chiar de
beatitudine. Acest sublim dans de curenţi subtili a înflorit într-o manifestare ale cărei
ecouri erau resimţite profund de fiecare şi care reverberau în mod discret până în cele
mai îndepărtate margini ale Macrocosmosului. Trăirea plenară şi înălţătoare a
continuat aproximativ o oră, timp în care toţi cei prezenţi au trăit o stare de fericire
profundă. Figura nr. 38 ilustrează această stare de Graţie Divină în care între cei doi
iubiţi a survenit o comuniune subtilă profund spirituală.
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE
Flg.3fl Câmpul aurit al unui cuplu yoghin aflat Ihtr-o corn uniune ' _iT
va profundă <_
afectivă
Aşa cum am putut constata, de fiecare dată când două fiinţe umane interacţionează
între ele, aurele lor bioenergetice ajung la rândul lor să comunice prin intermediul
unor fluxuri bioplasmatice de forme şi culori subtile diferite. Atunci când cele două
fiinţe umane se plac una pe cealaltă, între corpurile lor astrale se produce în mod
spontan procese ample şi complexe de rezonanţă. Frecvenţa de vibraţie a energiei
subtile care circulă prin aceste sui-generis canale energetice „de legătură" corespunde
perfect tipului de comunicare stabilit între respectivele persoane sau, cu alte cuvinte,
nivelului de conştiinţă pe care s-a realizat comunicarea. Culorile şi formele subtile ale
acestor structuri energetice de legătură care sunt create spontan exprimă natura
interacţiunii, exact aşa cum
culorile şi formele-gând din aura bioenergetică exprimă tendinţele şi nivelul de
conştiinţă al fiinţei umane în cauză. Într-o comunicare plăcută şi destinsă, aceste
structuri energetice de legătură permit o curgere lină şi uşoară a diferitelor fluide
aurice care au, în acest caz, culori calde şi strălucitoare ce parcă dansează vibrând în
tainicul joc al schimburilor energetice armonioase.
[Mai mult decât atât, se pot stabili interacţiuni aurice foarte subtile, care nu mai
depind de barierele spaţiale sau temporale. Pentru o fiinţă umană iniţiată în aceste
operări subtile sau pentru o fiinţă umană înzestrată cu un înalt nivel spiritual, simpla
utilizare a unei fotografii poate să fie suficientă pentru a lua legătura, la nivel astral, cu
o anumită persoană. Ea poate, de asemenea, avea acces la înregistrarea în AKASHA a
momentului în care acea fotografie a fost realizată. În cadrul acestor acţiuni operative
de natură ezoterică, dacă ne vom focaliza intens asupra unei fotografii putem intra,
prin identificare empatică, SAMYAMA, în rezonanţă cu starea exprimată de fiinţa
umană care este prezentă în acea fotografie. Astfel, putem utiliza fotografia unui mare
înţelept pentru a trezi în noi starea de înţelepciune, sau fotografia unei persoane care
râde, pentru a trezi în noi starea de umor şi veselie etc.]
În momentul în care o astfel de structură bioenergetică „de legătură", care porneşte din
câmpul auric al fiinţei noastre, atinge câmpul auric al altei persoane, ea va putea să
transfere (din şi înspre aura acesteia) felurite energii subtile ale căror efecte vor putea
fi obiectivate în mod specific prin culori, sentimente şi stări de conştiinţă care vor fi
induse la nivelul corpurilor noastre astrale. În interacţiunile obişnuite care se stabilesc
în cadrul relaţiilor dintre două fiinţe umane, iau naştere foarte multe asemenea canale
şi structuri bioenergetice „de legătură", care au mărimi şi forme diferite. Prin
intermediul acestora, între cei doi se creează complexele legături mentale, emoţionale
şi psihice. Aceste sui-generis canale şi structuri bioenergetice „de legătură" pot avea
orice culoare subtilă şi orice formă astrală. Ele nu trebuie să fie considerate în mod
simplist ca fiind doar nişte banale „conducte" identice, din punctul de vedere al rolului
şi al funcţiilor îndeplinite, cu conductele sau tuburile din planul fizic. În acest caz,
calitatea sau, altfel spus, frecvenţa energiei vehiculate prin acestea le conferă şi lor,
întotdeauna, culoarea şi forma corespondentă. De exemplu, în universul astral nu este
posibil ca un canal energetic care are culoarea subtilă galbenă să vehiculeze curenţi
subtili de culoare albastră. Cu cât aceste sui-generis canale şi structuri bioenergetice
„de legătură" sunt mai strălucitoare şi mai pure, cu atât aportul benefic de energie va fi
mai puternic. Astfel se pot genera cu uşurinţă stări de amplificare sinergică a energiei
în aurele celor doi, pe fondul unor spontane trăiri transfiguratorii reciproce şi a unei
profunde elevări a conştiinţei.
Aceste elemente definesc formele creatoare de comunicare subtilă în care fiecare
persoană îi împărtăşeşte şi îi dăruieşte celeilalte cu generozitate şi iubire din energiile
benefice pe care le are la dispoziţie. Astfel, în urma fenomenelor de rezonanţă cu
sursele infinite macrocosmice, cele două persoane care au interacţionat astfel se vor
simţi împlinite sau, cu alte cuvinte, debordând de energie deoarece necesităţile lor au
fost astfel pe deplin satisfăcute în urma acestei inefabile comunicări pe multiple
planuri. Fiecare fiinţă umană prezintă specificităţi la nivelul propriei sale aure, în
virtutea cărora ea vehiculează şi manifestă anumite energii care sunt definitorii pentru
ea şi care fac ca ea să inducă în mod spontan şi să determine în fiinţele din jurul său
stări specifice proprii. Cu cât aura unei fiinţe umane este mai mare, cu atât ea va putea
să dăruiască celorlalţi o cantitate mai mare de
energie. Astfel, ea va polariza, va dinamiza şi va trezi în fiinţele umane cărora le
lipsesc acele aspecte pe care ea le are deja trezite în aură energii subtile care sunt
vehiculate de ea, datorită proceselor de rezonanţă cu sursele nesfârşite de energie din
Macrocosmos.
Relaţiile profunde sufleteşti şi afective sunt exprimate în universul astral prin fluxuri
energetice de culoare albastră, galben-aurie şi roz, ce curg aproape în continuu în
valuri line, mângâietoare, generatoare de încredere reciprocă şi de fericire extatică.
Atunci când două fiinţe umane se îndrăgostesc, în aurele lor survin transformări
inefabile fascinante şi nebănuit de complexe. În special centrul subtil de forţă
ANAHATA CHAKRA şi, în mod corespunzător, un anumit substrat specific al
corpului astral care se află în legătură cu ANAHATA CHAKRA devin foarte active,
facilitând astfel în mod spontan declanşarea unor fenomene sinergice şi de rezonanţă
cu energii astrale benefice care sunt caracterizate de culorile subtile menţionate
anterior. Figura nr. 39 ilustrează modul armonios şi profund benefic în care
interacţionează câmpurile aurice ale unui cuplu de îndrăgostiţi.
= VA URMA =
An 14 C 25
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE AURICE
(continuare la cursul nr. 24, An 14)
În momentul întâlnirii dintre cei doi, sau chiar şi atunci când unul dintre ei evocă cu
dor şi nostalgie imaginea celuilalt, aura bioenergetică se expansionează, vibrează mai
intens, pulsează şi se umple din abundenţă cu curenţii subtili albastru, alb strălucitor,
galben-auriu şi roz. Datorită proceselor de rezonanţă cu energiile infinite,
macrocosmice ale iubirii, cuplurile de îndrăgostiţi creează în jurul lor, la nivel subtil,
un veritabil nor auric, extraordinar de frumos, care cel mai adesea este de culoare roz-
auriu. Oricine se află integrat în interiorul acestuia sau chiar în preajma lui, ajunge în
mod spontan să se simtă transfigurat, plin de elan interior, fericire şi încântare datorită
forţei excepţionale de inducţie pe care o are câmpul auric sinergie sincronizat al celor
doi iubiţi. Acesta este motivul pentru care, în mod spontan, oamenii benefic orientaţi
privesc cu simpatie şi sunt magnetic atraşi de îndrăgostiţi şi de jocurile lor pline de
spontaneitate şi de candoare. Toate fenomenele energetice subtile uimitoare care apar
atunci sugerează, într-un mod discret dar sigur, miracolul şi taina sfântă a inefabilei
Unităţi Divine.
Atunci când ne aflăm în preajma unui cuplu de îndrăgostiţi, datorită stării de
comuniune spontană cu energiile subtile afective aflate în efervescenţă ale celor doi
iubiţi, în aura noastră se produce în mod fulgerător, prin declanşarea unor fenomene
specifice de rezonanţă cu aceştia şi prin evocarea spontană a momentelor în care noi
înşine am trăit stări sublime beatifice asemănătoare, o expansiune a unor energii de
aceeaşi natură, care fac să apară şi în structurile noastre aurice
corespondente fluide subtile profund benefice de culoare roz, albastru, galben-auriu
sau alb strălucitor. Dacă starea de iubire este trăită cu pasionalitate şi ardoare, curentul
subtil roz este atunci însoţit de curentul subtil portocaliu şi chiar de curentul subtil
roşu. Toate aceste fluide energetice au un efect stimulator şi regenerant foarte
puternic. Atunci se spune că iubirea este „înflăcărată" sau „înfocată", aspect care este
perfect adevărat, deoarece corpurile astrale ale celor doi îndrăgostiţi sunt
asemănătoare unor focuri vii. În acest caz, valurile energetice care curg între cei doi
vor fi mult mai rapide şi vor avea o amplitudine foarte
mare.
Una dintre situaţiile cele mai inedite şi mai amuzante totodată care pot fi examinate în
plan auric este aceea în care doi iubiţi sau doi oameni care se simpatizează reciproc
pretind, din cauza constrângerilor exterioare, că nu interacţionează absolut deloc între
ei. În asemenea cazuri este posibil să nu se privească unul pe celălalt, sau să mimeze
că fac pur şi simplu abstracţie unul de prezenţa celuilalt dar, în realitate, la nivel subtil,
între ei încep să apară canale subtile bioplasmatice şi structuri energetice de legătură
care sunt deosebit de puternice şi prin care curg fluxuri subtile de intensitate mărită.
Câmpul auric al fiecăruia răspunde la mesajele şi chemările astrale ale celuilalt cu
scintilaţii strălucitoare sau cu veritabile explozii de lumină subtilă care induc stări de
extaz. Acest fenomen poate apărea şi atunci când două fiinţe umane se întâlnesc
pentru prima dată şi sunt în mod fulgerător foarte atrase sau fascinate una de cealaltă
sau, cu alte cuvinte, în aşa-numita dragoste la prima vedere. Manifestări similare pot
apărea şi atunci când cei doi sunt lăuntric profund marcaţi de relaţia lor secretă, deşi
din punct de vedere exterior ei pretind că nici măcar nu se cunosc.
Atunci când, dimpotrivă, doi oameni nu se plac absolut deloc unul pe celălalt, există
de obicei o primă reacţie instinctivă de a nu realiza nici un fel de schimburi energetice
între ei. Totuşi, uneori această strategie nu este eficientă şi atunci între ei vor apărea şi
la nivel subtil veritabile tensiuni şi chiar conflicte aurice. În astfel de situaţii, se
produce un fenomen similar descărcărilor electrice care apar pe timp de furtună. Se
ştie că doi nori care sunt încărcaţi cu energii electrice de polarităţi opuse, atunci când
se apropie foarte mult între ei ajung să declanşeze un fulger. Şi în cazul interacţiunii
dintre doi oameni care nu se agreează reciproc, mai ales atunci când aceştia au
personalităţi
puternice şi, prin urmare, câmpuri aurice destul de vaste şi bine conturate, pot apărea
de asemenea descărcări energetice atât de intense încât, la nivel subtil, ele sunt
percepute ca nişte flash-uri violente de lumină, dar culorile acestor lumini subtile sunt
întotdeauna stridente şi ameninţătoare. În cazul unei comunicări agresive şi neplăcute,
canalele energetice stabilite între aurele celor două fiinţe umane aflate în conflict dau
senzaţia că sunt ascuţite şi neuniforme, având în general tonuri întunecate. Ele
penetrează câmpul astral al celuilalt exact precum o sabie sau o săgeată. De exemplu,
la nivel auric, energia mâniei este foarte ascuţită şi pătrunzătoare şi invadează aura
celuilalt foarte uşor dacă găseşte germeni energetici similari care să producă în aura
acestuia starea de rezonanţă cu energiile mâniei. Ea are culoarea subtilă roşu murdar şi
întunecat. Energia invidiei se manifestă la nivel auric, de asemenea sub forme foarte
ascuţite şi poate fi percepută în universul astral, atunci când cineva nutreşte acest
sentiment faţă de noi, ca o înţepătură sau ca o străpungere aurică dureroasă. Energiile
care sunt asociate ei, din cauza frecvenţelor inferioare pe care le au, creează
sentimentul de noroios, iar ele au adeseori o culoare subtilă gri-verzuie întunecată şi
respingătoare. www.nida.netai.net
INTERACŢIUNILE SUBTILE AURICE CARE APAR ÎN CAZ DE BOALĂ ÎNTRE DOUĂ
FIINŢE UMANE CARE SE IUBESC SAU ÎNTRE MEMBRII UNEI FAMILII
În situaţia în care un om este bolnav, între el şi persoanele aflate în anturajul său se
produc interacţiuni energetice aurice de o natură mai specială. Acestea se realizează
tot prin intermediul curenţilor subtili care circulă între aurele respectivelor fiinţe,
umane.
În general, persoanele bolnave se confruntă cu două probleme importante în ceea ce
priveşte acumularea de energie din planul astral în propriul lor câmp auric: 1) pe de o
parte, ele au nevoie de un surplus de energie subtilă vitală pentru a putea lupta astfel
cât mai eficient cu boala cu care se confruntă; 2) pe de altă parte, din cauza stării de
boală, sistemul lor energetic şi în special unii dintre centrii de forţă nu mai sunt
capabili să metabolizeze subtil, prin procesele fireşti de transmutare şi sublimare,
energia pe care de obicei, în stare de sănătate, o puteau asimila fără efort. Atunci când
o fiinţă umană se îmbolnăveşte grav, câmpul său auric se micşorează foarte mult.
Culorile aurice scad şi ele în intensitate, devenind mult mai terne. Energia subtilă
eliberată din aura unei fiinţe umane curge întotdeauna, la fel ca în cazul fenomenelor
ce se supun legilor fizicii materiale, de la un potenţial ridicat către unul mai scăzut. De
obicei, atunci când o persoană bolnavă se află în preajma unei persoane sănătoase,
aceasta din urmă transferă o mare cantitate de energie subtilă bioplasmatică sănătoasă
sau, cu alte cuvinte, generatoare de armonie, din aura sa în aura fiinţei bolnave. Acest
fenomen se produce în mod automat şi de aceea el poate fi (şi chiar este), cel mai
adesea, realizat în mod inconştient.
În plus, atunci când persoana bolnavă simte în mod instinctiv şi acut nevoia unei
anumite forme de energie care îi lipseşte din aură, ea va avea tendinţa să absoarbă,
prin intermediul canalelor energetice create spontan între ea şi ceilalţi, o cantitate cât
mai mare din energia benefică, vindecătoare, aducătoare de armonie, care provine din
câmpul auric al unui om sănătos. Procesul absorbţiei aurice este în astfel de cazuri
normal, natural şi inconştient. El are loc spontan, indiferent dacă persoanele în cauză
sunt sau nu conştiente de acesta. Cei care refuză să acorde un astfel de
ajutor subtil fiinţelor umane dragi dau dovadă fie de un egoism feroce, fie de o teamă
schizoidă de a nu ceda din „energia lor" celui bolnav. Astfel de schimburi energetice
au loc adeseori în cadrul unui cuplu sau în cadrul unei familii şi, prin acestea,
persoana bolnavă găseşte întotdeauna o susţinere subtilă din partea celorlalţi pentru a
putea învinge astfel mai uşor boala cu care se confruntă. Acest fenomen reprezintă o
consecinţă firească, benefică a interacţiunii sinergice care are loc în cadrul unui cuplu
iubitor sau al unei familii între membrii căreia domnesc relaţii armonioase. Totodată,
este foarte posibil ca fiinţa bolnavă să fi început acest gen de absorbţie inconştientă de
energie cu luni sau chiar cu ani înainte de manifestarea fizică a bolii, în mod evident,
acest aspect este valabil în cazul afecţiunilor grave şi cronice. Pe de altă parte, în
procesul firesc al vindecării, survine o etapă în care este foarte important ca pacientul
să înveţe să-şi metabolizeze el însuşi, din nou, toate energiile de care are nevoie.
Aceasta reprezintă o parte importantă a procesului de vindecare şi corespunde unei
stări de regenerare aurică ce este însoţită de o funcţionare corectă şi dinamică a
întregului sistem energetic şi a CHAKRA-elor.
Dacă boala este de lungă durată, membrii familiei celui bolnav vor ajunge să simtă
treptat o anumită oboseală psihică ce rezultă în special datorită perceperii intuitive a
fluxurilor subtile energetice pe care cel suferind le preia de la ei într-un mod
inconştient, „vampirizându-i" în felul acesta, în mod constant. Treptat, unii dintre ei
vor ajunge să metabolizeze energia subtil vindecătoare nu numai pentru ei înşişi, ci şi
pentru cel bolnav care are nevoie de ajutorul lor. În cazul unei fiinţe umane obişnuite,
care este dominată de ataşamente, de emoţii inferioare, de temeri şi de gânduri
pesimiste, apare în mod spontan o stare de rezonanţă cu energiile subtile perturbate ale
celui bolnav şi atunci, din cauza acestui gen de interacţiuni aurice, persoana respectivă
va ajunge uneori să manifeste într-o anumită măsură aproape aceleaşi simptome, deşi
din punct de vedere fizic nu există nici un indiciu al acelei boli în cazul ei. Mai ales
din această cauză, ea se va simţi mai
~5

mereu obosită, devitalizată şi va avea uneori tendinţa să se îndepărteze instinctiv de

fiinţa umană suferindă, chiar dacă o iubeşte dar nu suficient de mult. Dacă nu va da
curs acestor impulsuri şi nu se va retrage pentru anumite perioade de timp din acea
intimitate bolnăvicioasă pentru a se regenera, resentimentele faţă de bolnav şi, conex
cu acestea, sentimentul de vinovăţie faţă de asemenea
5T ~~55

resentimente se vor amplifica din ce în ce mai mult. În astfel de cazuri, ele vor
conduce la stări de depresie, la stări de epuizare sau la căderi psihice, care în unele
situaţii vor face posibilă chiar apariţia aceleiaşi boli. Prin urmare, a rămâne lângă patul
bolnavului 24 de ore din 24 este, în pofida bunelor noastre intenţii, un obicei cu
consecinţe dezastruoase atât pentru noi înşine, cât şi pentru cel bolnav. De aceea, în
cazul în care o persoană rămâne mult timp în preajma unei fiinţe umane bolnave, se
recomandă să interacţioneze imediat după aceea cu persoane sănătoase şi pline de
vitalitate pentru a facilita astfel un schimb energetic benefic, creator şi regenerant.
Evident, în cazul unui practicant yoga, el poate realiza o reîncărcare şi rearmonizare a
structurii sale aurice prin intermediul practicilor HATHA YOGA adecvate, care îi vor
permite intrarea în stare de rezonanţă ocultă cu energiile corespondente binefăcătoare
infinite din Macrocosmos.
Fiinţele umane spirituale, care sunt mai mereu creative, pline de inspiraţie şi de
spontaneitate simt în mod natural tendinţa de a interacţiona cu persoane asemenea lor,
deoarece împreună ele generează, prin declanşarea proceselor sinergice de rezonanţă,
un câmp subtil de energii elevate prin intermediul căruia îşi transferă în permanenţă
aceste energii care au o frecvenţă de vibraţie foarte ridicată. Un astfel de transfer
subtil eliberează aproape întotdeauna din adâncul fiinţei noastre nebănuite forţe
spirituale profund benefice.
O fiinţă umană înţeleaptă, care înţelege intuitiv sau chiar percepe în mod direct
felurile în care se realizează transferurile energetice subtile, va găsi întotdeauna calea
cea mai eficientă de a ajuta o persoană bolnavă. Datorită stării sale elevate de detaşare
şi optimism, energiile perturbatoare nu vor putea să îi invadeze aura. Carenţele
energetice ale celuilalt vor putea fi suplinite cu uşurinţă datorită stării sale de releu
divin, stare în care necesităţile energetice ale celuilalt sunt suplinite nu din resursele
proprii, ci în virtutea proceselor de rezonanţă cu focarele energetice corespondente din
Macrocosmos. Experienţa inedită trăită de un astfel de vindecător înţelept va fi
similară aceleia a asimilării unui vaccin. Astfel, de fiecare dată când germenii subtili
ai unei boli sau, cu alte cuvinte, atunci când „semnătura" aurică a acesteia va tinde să
se manifeste în aura sa, vor interveni în mod spontan, printr-un gen de „reamintire"
subconştientă sau, mai bine zis, organică, procesele benefice de rezonanţă cu energiile
macrocosmice aducătoare de echilibru şi sănătate perfectă. Aşa cum precizam
anterior, cele mai eficiente moduri pe care le putem utiliza pentru a obţine
reîncărcarea energetică după ce am ajutat un om bolnav, le reprezintă practica
ASANA-elor adecvate de revitalizare, a tehnicilor de PRANAYAMA, a concentrării
mentale şi a meditaţiilor.
MODUL ÎN CARE SE REALIZEAZĂ TRANSFERUL DE ENERGIE AURICĂ
ASUPRA UNOR OBIECTE
Fluxurile bioplasmatice se pot transfera din aura noastră chiar şi asupra unui obiect
faţă de care ne simţim „ataşaţi sentimental" mai ales atunci când ne îndreptăm cu mult
interes atenţia către acesta. Aşa cum ştim, orice acţiune pe care o realizăm este
precedată de gânduri şi sentimente corespunzătoare, de aceeaşi natură, care pot fi citite
în aura noastră. Cu alte cuvinte, putem spune că, în mod obişnuit, noi realizăm o
acţiune mai întâi din punct de vedere mental şi psihic înainte de a o realiza din punct
de vedere fizic. Dacă această acţiune are un caracter relaţional, ea se va exprima iniţial
la nivelul structurilor fluidice din straturile exterioare ale aurei. De exemplu, dacă ne
hotărâm să telefonăm unei persoane dragi, vom emite atunci, datorită proceselor
spontane de rezonanţă, energii afective nu numai către persoana în cauză, ci şi către
telefonul care, în acest caz, este mijlocul prin care comunicăm. Fenomenul de transfer
subtil apare aproape de fiecare dată când intenţionăm să folosim un obiect, şi în acest
caz o parte din energia noastră bioplasmatică se va transfera subtil în acel obiect. Cu
cât vom folosi mai mult un anumit obiect care ne place şi ne „atrage", sau cu cât
acesta va fi ţinut mai des în preajma noastră, cu atât el va acumula mai mult din
energia câmpului nostru auric. Această impregnare aurică din ce în ce mai puternică
va ajunge să fie resimţită printr-un sentiment de „apropiere" sau chiar de ataşament
faţă de acel obiect. Natura energiei cu care noi încărcăm respectivul obiect prin
intermediul fluidelor bioplasmatice care sunt. emise din aura noastră determină în mod
precis sentimentele pe care le vom avea faţă de obiectul respectiv. Dacă obiectul ne
place şi ţinem la el, aceasta arată că el a fost încărcat în prealabil cu
energia simpatiei sau chiar a iubirii. Totodată, în urma unui proces de biofeed-back,
prin însăşi această atitudine plină de simpatie noi continuăm să-l încărcăm în acelaşi
mod. Dacă obiectul respectiv nu ne place, aceasta arată că el a fost încărcat exact cu
energia corespondentă acelui gen de reacţie ostilă pe care noi o avem acum faţă de el,
şi noi vom continua să îl încărcăm subtil astfel dacă ne păstrăm această atitudine. De
exemplu, dacă nu suntem într-o dispoziţie bună atunci când vorbim la telefon şi ne
certăm cu interlocutorul nostru, o parte din această energie distructivă este acumulată
şi în receptorul pe care îl ţinem în mână. Dacă, dimpotrivă, ne aflăm într-o stare foarte
bună, plină de optimism şi de fericire, o parte din energia corespondentă acestei stări
psihice va fi cedată din aura noastră telefonului.
= VA URMA =
An 14 C 26
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU
PRIVIRE LA INTERACŢIUNILE
AURICE. MODUL ÎN CARE SE REALIZEAZĂ TRANSFERUL DE ENERGlE
AURICĂ ASUPRA UNOR OBIECTE (continuare la cursul nr. 25, An 14)
Astfel, pe măsură ce vom încărca zilnic un obiect din mediul nostru înconjurător cu
anumite energii specifice din aura noastră, el va începe să acumuleze din ce în ce mai
multă energie de genul celei cu care noi l-am „umplut" din punct de vedere subtil.
Obiectul va absorbi şi va păstra energie subtilă, în funcţie de forma sa şi de
proprietăţile materialului din care este confecţionat. Fenomenul de absorbţie şi de
acumulare de energie subtilă într-un obiect neanimat se află la baza psihometriei.
Obiectul va ajunge apoi să cedeze această energie subtilă oricărei fiinţe care intră în
contact cu acesta. Din acest motiv, lucrurile noastre intime, hainele, ceasul, bijuteriile
etc. ne oglindesc foarte bine personalitatea şi pot oferi foarte multe informaţii cu
privire la profilul nostru psiho-mental. Anumiţi vindecători folosesc acest principiu
atunci când încarcă cu energie benefică vindecătoare un cristal sau pur şi simplu un
articol de îmbrăcăminte pe care, după aceea, îl trimit persoanei bolnave. Atunci când
se află în preajma acesteia, cristalul sau respectivul obiect va transfera energia
vindecătoare specific modulată, energie ce va fi absorbită în aura celui suferind. În
acest caz, energia subtilă transferată de obiectul încărcat benefic de către vindecător
reprezintă elementul rezonator activ sau, cu alte cuvinte, catalizatorul subtil al
energiilor aurice vindecătoare ce vor putea fi apoi amplificate oricât de mult în aura
celui bolnav, prin evocare şi autosugestie benefică.
Dar aspectul care poate părea şi mai surprinzător pentru o persoană neiniţiată, care
ignoră fenomenele subtile de transfer energetic din aură, este faptul că vindecătorul
poate continua să încarce de la distanţă obiectul, în virtutea unor fenomene de transfer
subtil, fenomene în care energia aurică purtătoare de informaţie psiho-emoţională este
foarte rafinată ca vibraţie. La fel cum în domeniul undelor radio, cu cât frecvenţa
undei purtătoare de informaţie este mai înaltă, cu atât posibilităţile de propagare sunt
mai mari, tot astfel, în domeniul radiaţiilor subtile, energiile de frecvenţă înaltă se pot
propaga practic la infinit. În acest caz, energia purtătoare pe care vindecătorul o
foloseşte este asemănătoare celei folosite în transmisiile telepatice. Astfel, terapeutul
foloseşte obiectul precum un releu, aşa încât acest obiect rămâne o sursă inedită,
mereu activă de energie vindecătoare pentru pacientul său.
În alte situaţii, un cristal sau un obiect care este încărcat cu energie psiho-mentală
benefică poate neutraliza energiile negative din aura unei fiinţe bolnave. De exemplu,
o clarvăzătoare a relatat la un moment dat modul în care a reuşit să vindece o fată grav
bolnavă, aflată în stare de comă vegetativă. Deasupra patului bolnavei, în plan subtil,
ea a perceput nişte sui-generis baloane
(de fapt sfere subtil energetice) foarte urât colorate sau negre, care prezentau nişte aşa-
zişi ţepi mari de un roşu ţipător, ce erau de fapt nişte forme-gând malefice. În
interiorul fiecărui balon ea a constatat că se aflau şerpi, broaşte şi unele entităţi
demoniace. Clarvăzătorul rus V. Goci, profesor la Şcoala Superioară de Bioenergetică
din Soci - Rusia, vorbeşte şi el despre asemenea forme psiho-mentale care frânează
dezvoltarea spirituală a unei fiinţe umane şi adeseori influenţează negativ starea
sănătăţii acesteia. El chiar atribuie acestor culori şi forme simbolice, anumite energii
astrale specifice care sunt puse în acţiune în astfel de situaţii. De exemplu, prezenţa
unui şarpe negru indică existenţa unor farmece îndreptate către acea fiinţă umană.
Aceeaşi semnificaţie o are şi broasca, dar puterea de impact a acesteia asupra
WSk aurei celui care ajunge să aibă ataşată în plan subtil o astfel de entitate este mult
mai mică în comparaţie cu cea a şarpelui. Plasând în această ambianţă subtilă un
cristal mare de peste 10 centimetri, care emitea în plan subtil culori energetice nespus
de frumoase, s-a produs o veritabilă explozie subtilă, ce s-a tradus apoi şi în plan fizic,
la început printr-un sfârâit puternic, ca atunci când arunci apă peste uleiul încins dintr-
o tigaie. Apoi s -a auzit un pârâit scurt, dar foarte puternic. Dintr-o dată, toţi cei aflaţi
în cameră au fost acoperiţi peste tot - pe faţă, pe mâini, pe haine - cu o pulbere
asemănătoare cu funinginea. Din punct de vedere subtil, clarvăzătoarea respectivă
explica faptul că, în momentul în care energia cristalului a început să se îndrepte
asupra aurei fetei, toate „baloanele" respective sau, altfel spus, acele forme psiho-
mentale subtile malefice s-au îndreptat la rândul lor spre cristal şi apoi au fost
absorbite în acesta. Această interacţiune subtilă a făcut ca toate „baloanele" subtile
malefice să se
5 11
descompună instantaneu dar, în acelaşi timp, să distrugă total şi cristalul, care aproape
că s-a transformat în pulbere. Imediat după aceea, fata suferindă, care până atunci nu
era capabilă să facă vreo mişcare, a început să îşi mişte mâna dreaptă şi a reuşit să
articuleze câteva cuvinte.
La rândul său, marele yoghin tibetan Milarepa relatează cum, fiind otrăvit de către un
om care vroia să îl omoare, el a transferat o parte din energia subtilă perturbată din
aura sa către un obiect neanimat - o uşă - care, sub impactul acestor energii malefice
deosebit de puternice s-a îndoit imediat, iar apoi s-a sfărâmat în mii de bucăţi.
Eficienţa talismanelor se bazează, în esenţă, pe acelaşi principiu al încărcării psihice
intense a unor obiecte capabile să acumuleze o mare cantitate de energie astrală,
obiecte care, din această cauză, se numesc „acumulatori energetici". Atât şamanii,
magicienii, cât şi yoghinii avansaţi cunosc mijloace eficiente de concentrare mentală,
de SAMYAMA (identificare perfectă cu un obiect) şi de proiecţie psihică în
structurile subtile ale acestuia, metode prin intermediul cărora poate fi încărcat cu
energie benefică şi eficacitate operativă un obiect adecvat acestor scopuri. Aceste
obiecte pot fi încărcate cu orice tip de energie din aura noastră, în funcţie de gândurile
şi sentimentele pe care le avem şi le emitem cu putere în acele momente sau, cu alte
cuvinte, conform intenţiei noastre care va fi manifestată atunci în mod ferm. Însă, spre
deosebire de un banal magician, un yoghin autentic ştie foarte bine că întotdeauna
trebuie să fie utilizate şi amplificate numai energiile profund divine, sublime,
binefăcătoare. Deoarece energia angrenată astfel constituie nu numai substanţa
gândurilor, ci şi a trăirilor noastre emoţionale, nu ne vom referi la aceasta folosind
termenul consacrat în ezoterism de „formă-gând", deoarece el este mult prea restrictiv
în cazul de faţă. În acest context, considerăm că este mult mai adecvat să folosim
noţiunea de „formă psiho-noetică", în care termenul „psiho" se referă la domeniul
trăirilor psihice şi al sentimentelor, în timp ce „noetic" se referă la universul minţii şi
al gândurilor noastre. Fiecare energie psiho-noetică ia, în plan astral, forma specifică
gândului şi sentimentului care i-au dat naştere. Aceasta este transferată apoi în aura
obiectului, unde ea rămâne acumulată. În mod tradiţional, ritualurile de încărcare
energetică a unui obiect, atribuindu-i acestuia o formă psiho-noetică, aveau şi au în
continuare acest scop. De fapt, astfel de ritualuri reactivează mereu şi mereu, prin
intermediul fenomenului de rezonanţă ocultă, aceeaşi secvenţă emoţională şi mentală
care este pusă în evidenţă în urma unei practici oculte sau a unor proceduri iniţiatice,
şi care este repetată cu perseverenţă la un interval regulat de timp. Gesturile
sincronizatoare adecvate (MUDRA-ele), formulele magice sau invocaţiile realizate,
precum şi obiectele asupra cărora mentalul practicantului se concentrează intens de
fiecare dată, au rolul de a crea în corpul său astral forme psiho-noetice specifice foarte
puternice. Din acest motiv, adeseori în ritualuri, la fel ca şi în arta dramatică, este
deosebit de important să putem genera la voinţă, foarte uşor, diferite sentimente
(întotdeauna profund benefice), încărcând astfel o anumită formă-gând cu puterea
emoţiei asociate respectivei idei. Acest principiu a mai fost expus în cadrul cursurilor
noastre de YOGA referitoare la legile sugestiei şi era numit în acel context „legea
emoţiei auxiliare". Cu alte cuvinte, un astfel de ritual poate reprezenta o cale rapidă
prin intermediul căreia se poate crea sau recrea la voinţă, graţie unor fenomene de
rezonanţă, un flux specific de energie benefică bioplasmatică sau o formă psiho-
noetică, în vederea atingerii unui scop foarte precis. Aproape întotdeauna, ritualurile
reactualizează, prin fenomene de rezonanţă în AKASHA, anumite
gesturi sau acţiuni devenite sacre, care au fost realizate cândva şi care au avut o mare
eficienţă. În felul acesta, ceea ce aparţine trecutului devine pentru noi un prezent
eficient, de fiecare dată când repetăm acel ritual, acel gest sau acea modalitate ocultă.
Este de asemenea foarte important să urmărim să repetăm, într-o anumită măsură, şi
stările şi gândurile care au fost atunci trăite şi manifestate. În felul acesta funcţionează
orice ritual (benefic sau malefic), în funcţie de intenţia practicantului.
Pentru o fiinţă umană care are suficient de mult trezit şi dinamizat centrul subtil de
forţă VISHUDDHA CHAKRA, vizionarea unui film vechi poate să fie o cale extrem
de simplă prin care să fie sesizată energia timpului secvenţial din acea perioadă, în
comparaţie cu energia timpului secvenţial din momentul prezent. Această experienţă
poate revela aspecte uluitoare, pentru că anumite manifestări energetice oculte care
există în sfera subtilă specifică planetară se modifică şi apoi dispar, o dată cu trecerea
timpului, pentru a fi înlocuite cu altele.
Prin urmare, un anumit ritual este totodată un act conştient de creaţie subtilă. De
fiecare dată când o fiinţă umană repetă un ritual, ea adaugă şi mai multă energie
formei psiho-noetice originare care a fost creată prima dată când acest ritual a fost
realizat. În esenţă, ritualul devine astfel o cale prin intermediul căreia o fiinţă umană,
datorită unei operări sistematic angrenate, ajunge să încarce foarte puternic din punct
de vedere subtil un obiect deşi, în mod normal, această persoană nu are forţa aurică
necesară pentru a realiza dintr-o dată o astfel de impregnare subtilă excepţională.
Această disponibilitate poate să apară prin branşarea la egregorul pe care îl creează un
anumit ritual sau o anumită modalitate de operare ocultă. Ritualul devine astfel, la
nivelul subconştientului colectiv, un veritabil acumulator de forţă modulată pe o
anumită frecvenţă de vibraţie, care este întotdeauna accesibilă atunci când noi repetăm
gesturile, asociate cu stările şi gândurile aflate în corelaţie cu acel ritual. Un asemenea
exemplu este în creştinism semnul crucii. Deoarece ritualurile sunt repetate identic din
generaţie în generaţie, timp de secole, ele devin astfel o modalitate cu totul deosebită
de conectare prin rezonanţă la forme psiho-noetice extraordinar de puternice, forme
care au fost edificate prin forţa unui egregor constituit de-a lungul a zeci sau chiar sute
de ani. În plus, energia aurică necesară încărcării subtile a unui obiect ne poate fi
transferată prin intermediul unei entităţi din lumile astrale care este benefică şi
puternică, în urma unei invocaţii pe care noi i-o adresăm. În acest fel, de fiecare dată
când o fiinţă umană realizează un ritual, ea se conectează într-un mod holografic la
surse de forţă mult mai vaste decât cele la care ea are acces în mod normal şi intră
astfel în rezonanţă cu forme psiho-mentale care o ajută să îşi realizeze scopul dorit, în
cadrul cursurilor de yoga ce vor urma, vom prezenta de asemenea modalităţile precise
şi secrete prin care o fiinţă umană se poate branşa în mod direct şi intim la un anumit
egregor pentru a prelua astfel în mod nemijlocit în aura sa energia acestuia, sau chiar
pentru a induce ea însăşi o idee-forţă benefică în acel egregor. Deoarece această forţă
aurică se amplifică extraordinar de mult în noi prin intermediul unor astfel de operări
subtile benefice, vom fi capabili să încărcăm mult mai uşor obiectul cu forma psiho-
mentală care este generată în timpul ritualului. Făcând abstracţie de contextul magic,
orice tehnică de vizualizare creatoare se bazează şi ea pe acelaşi principiu. Prin
concentrare intensă asupra imaginii a ceea ce vrem să creăm în lumea fizică, noi
construim atunci, de fapt, un sui-generis plan sau chiar o direcţie destinică ce va
apărea întotdeauna mai întâi în
realitatea lumii subtile astrale, prin intermediul formei psiho-mentale născute şi
hrănite de vizualizarea noastră. Apoi, prin repetarea sistematică a vizualizării şi
mentalizării creatoare, ea va căpăta forţa necesară cristalizării şi materializării sale în
lumea fizică. Dacă vom analiza lucrurile mai profund, vom constata că de fapt, într-un
mod inconştient, noi realizăm aceasta în fiecare moment al existenţei noastre, chiar
dacă de obicei nu suntem absolut deloc conştienţi de acest aspect.
Gândurile noastre efemere şi sentimentele trecătoare fac ca structura noastră astrală
să-şi păstreze în permanenţă un caracter schimbător, aceasta fiind în special situaţia
fiinţelor umane care au fixată în mod preponderent conştiinţa la nivelul lui
SWADHISTHANA CHAKRA. Dar, cu cât vom deveni mai conştienţi de procesele
subtile şi de importanţa acestora, cu atât vom fi mai capabili să realizăm rapid
transformări spirituale profunde în viaţa noastră.
ROLUL CANALELOR ENERGETICE (NADI-urilor) CARE APAR LA
NIVELUL CELOR MAI RAFINATE STRUCTURI SUBTILE DIN AURA
NOASTRĂ
Pe lângă legăturile subtile inerente care se stabilesc spontan, pentru durate mai lungi
sau mai scurte de timp, între o fiinţă umană şi diferitele elemente din mediul ambiant
al acesteia, există şi canale subtile de legătură, mult mai puternice şi mai profunde,
care apar la nivelul celor mai rafinate structuri ale corpului astral, precum şi la nivelul
structurii cauzale. Datorită caracterului lor extrem de subtil şi deoarece sunt profund
înrădăcinate în fiinţa noastră, ele se pot menţine pe durata mai multor existenţe atât în
universul fizic, cât şi în lumile subtile. Acestea reprezintă aşa-numitele „legături ale
sufletului", care se pot menţine chiar şi după părăsirea corpului fizic; ele se păstrează
aproape la nesfârşit, nefiind absolut deloc afectate nici măcar de distrugerea corpului
fizic sau de dizolvarea structurilor eterice şi astrale inferioare care apar o dată cu aşa-
zisa moarte. Tradiţia esoterică menţionează existenţa mai multor tipuri de astfel de
canale energetice, NADI-uri, extrem de subtile:
A) „canale subtile ale sufletului", care îi conferă sufletului energiile creatoare necesare
dezvoltării sale spirituale prin conectarea acestuia la sursa noastră divină, infinită şi
eternă, cu Sinele
Suprem, ATMAN;
B) canale subtile care provin din relaţii foarte profunde, stabilite cu prilejul unor
existenţe anterioare trăite pe Pământ sau în lumile subtile;
C) „canale subtile genetice", care asigură conexiunile KARMA-ice cu părinţii şi care
reprezintă baza subtilă a existenţei legăturilor şi condiţionărilor genetice din planul
fizic;
D) canale subtile relaţionale: a) benefice, care apar şi se dezvoltă prin cultivarea
relaţiilor sufleteşti profunde cu părinţii şi cu fiinţele umane pe care le iubim cu
adevărat şi care ne sunt foarte dragi; b) aducătoare de suferinţă, care survin în urma
unor relaţii pline de ataşamente. „Canalele subtile ale sufletului" sunt cele mai
importante structuri ale fiinţei noastre, deoarece ele ne pun întotdeauna în legătură cu
Sursa Divină şi fac posibilă revelarea Sinelui Divin Suprem, ATMAN. Ele
conferă acel sentiment inefabil şi beatific al unităţii în DUMNEZEU a întregii noastre
vieţi fizice,
psihice, mentale şi spirituale atât interioare, cât şi exterioare. Tot ele fac posibilă
trăirea sentimentului divin de Pură Existenţă, necondiţionată de nimic, SAT, sursă a
întregii noastre fiinţe şi a întregii noastre vieţi. Tipuri oarecum asemănătoare de
„canale subtile ale sufletului" ne pun în legătură şi cu îngerul nostru păzitor, precum şi
cu alte fiinţe spirituale (entităţi angelice, DAKINI-uri etc.) care ne ghidează din lumile
subtile. = VA URMA =
An 14 C 27
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE.
ROLUL CANALELOR ENERGETICE (NADI-urilor) CARE APAR LA
NIVELUL
CELOR MAI RAFINATE STRUCTURI SUBTILE DIN AURA NOASTRĂ A)
„Canalele subtile ale sufletului" (continuare la cursul nr. 26, An 14)
De asemenea, atunci când un aspirant pe calea spirituală evoluează suficient de mult,
atingând o anumită maturitate spirituală, între el şi maestrul său se stabileşte o relaţie
subtilă ce este susţinută energetic, informaţional şi spiritual prin asemenea „canale
subtile ale sufletului", care îi vor conferi mereu discipolului inspiraţie divină, ghidare
şi bun simţ spiritual. Aceste „legături" subtile sunt deosebit de profunde şi de rafinate
şi, cel mai adesea, ele nu dispar nici măcar după ce discipolul a atins şi el, la rândul
său, starea de eliberare supremă. Evident, aceste canale subtile extrem de rafinate nu
sunt absolut deloc înlănţuitoare sau condiţionante ci, dimpotrivă, ele sunt capabile să
asigure, de exemplu, în cadrul unei şcoli spirituale, continuitatea şi amplificarea
filonului autentic şi divin ce a fost revelat iniţial de către maestrul spiritual care a pus
bazele acelei mişcări spirituale.
B) Canalele subtile care provin din relaţii foarte profunde stabilite cu prilejul unor
existenţe anterioare ne permit să ne reamintim spontan emoţii, sentimente şi gânduri
pe care le-am avut faţă de anumite fiinţe umane ce ne-au fost foarte apropiate în
existenţe anterioare. Adeseori, noi întâlnim persoane în prezenţa cărora avem foarte
clar şi acut sentimentul că le-am mai cunoscut cu mult timp înainte, în circumstanţe
adeseori net diferite de cele din această existenţă. Încă de la prima întâlnire, noi ne
simţim puternic conexaţi subtil cu aceste persoane în moduri pe care, iniţial, ne este
greu să le descriem, dar care ne dau un sentiment nespus de clar al intimităţii.
Remarcăm, de exemplu, că ne plac aceleaşi lucruri sau că împărtăşim aceleaşi
aspiraţii. Ulterior, în decursul acestei vieţi, noi
constatăm că ne-am angrenat, deloc întâmplător, împreună, pentru a ne împlini aceste
aspiraţii profunde, comune. Uneori, datorită prezenţei canalelor energetice deosebit de
subtile existente între noi, este posibil să apară în anumite momente privilegiate din
punctul de vedere al conjuncturilor KARMA-ice, străfulgerări care să ne reveleze
situaţii şi tipuri preponderente de atitudini şi relaţii care au fost trăite în existenţe
anterioare. Prin intermediul acestor canale energetice subtile este posibil, de
asemenea, să irumpă din adâncurile fiinţei noastre brusc, până la nivelul structurilor
conştiente, o perspectivă globală şi foarte amănunţită a uneia dintre existenţele noastre
anterioare. Acest fenomen are loc cel mai adesea atunci când, datorită unei scări
excepţionale de energizare sau de trezire a energiei KUNDALINI, canalele energetice
KARMA-ice devin neobişnuit de active,
facilitând astfel apariţia unor informaţii de mult uitate.
Totuşi, în această direcţie va trebui să fim foarte atenţi, prudenţi şi lucizi, pentru a
evita astfel cu mult discernământ orice exaltări sau fantasmagorii imaginative. In
special atunci când constatăm că folosim amintirea unei existenţe anterioare drept
scuză pentru un comportament bizar, plin de reticenţe şi resentimente, acesta este un
indiciu de bun simţ că trebuie să devenim foarte prudenţi în ceea ce priveşte
convingerea noastră că totul se justifică prin existenţa unor asemenea reminiscenţe
dintr-o viată anterioară.
Dacă, de exemplu, blamăm o persoană numai pe baza unor impulsuri negative
inexplicabile pe care le justificăm, în mod facil şi copilăresc, afirmând că le avem faţă
de aceasta dintr-o altă existenţă, sau dacă avem tendinţa să ne ipostaziem mai mereu
în poziţii ierarhic superioare celorlalţi (dacă, de exemplu, ne gândim că într-o
existenţă anterioară i-am fost şef prietenului, colegului sau şefului nostru actual, sau
dacă ne gândim că i-am fost profesor ori îndrumător celui care în această viaţă ne este
profesor ori îndrumător), este clar că noi, de fapt, interpretăm greşit şi folosim
distorsionat informaţiile pe care aceste canale deosebit de subtile ni le-ar putea
furniza. Prin aceasta, nu am face nimic altceva decât să acumulăm şi mai multe
condiţionări KARMA-ice, trăind într-o lume fantasmagorică mutilată de dogmele şi
prejudecăţile noastre şi pe care am construit-o exact pe placul orgoliilor noastre. În
virtutea unei legi continue a evoluţiei, problemele de fond cu care ne confruntăm în
această existenţă sunt probleme cu care ne-am mai confruntat şi în existenţele
anterioare dar, în general, acum ele tind să se manifeste mai puţin acut ca mai înainte
datorită lecţiilor şi experienţelor de viaţă pe care le-am acumulat între timp.
Canalele subtile care provin din relaţii foarte profunde stabilite cu prilejul unor
existenţe anterioare nu se referă neapărat numai la vieţi petrecute ca fiinţe umane
încarnate pe Pământ. Aceste conexiuni subtile se află de asemenea la baza stărilor de
inspiraţie şi a revelaţiilor sau a mesajelor primite de la fiinţe din alte lumi.
C) „Canalele subtile genetice" care asigură conexiunile KARMA-ice cu părinţii şi care
reprezintă baza subtilă a existenţei legăturilor genetice şi condiţionărilor din planul
fizic se stabilesc, de exemplu, între sufletul mamei şi al copilului, chiar încă înainte ca
actul propriu-zis al concepţiei să aibă loc. Efortul de a stabili sau de a crea aceste
„canale subtile genetice" provine, cel mai adesea,
în primul rând de la fiinţa care urmează să se încarneze. Dacă potenţiala mamă se
teme în acel moment de eventualitatea unei sarcini sau dacă ea nu vrea totuşi să aibă
copii, ea va putea ajunge chiar să blocheze la nivel subtil, în intimitatea sa sufletească,
în special la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, crearea unor legături astrale puternice
cu o fiinţă din lumile subtile paralele. Acest aspect va împiedica apariţia sarcinii şi
poate conduce chiar la sterilitate. În astfel de situaţii, prin rugăciuni către Dumnezeu şi
prin meditaţii, o femeie îşi poate depăşi temerile şi se poate deschide astfel sufleteşte
pentru o comunicare profundă cu o fiinţă din lumile subtile care urmează să se
reîncarneze în ipostaza viitorului ei copil. Atunci, deschiderea lui ANAHATA
CHAKRA va avea drept efect asupra viitoarei mame, la nivel fizic, o reactivare a
timusului. Apoi, în situaţia în care şi celelalte glande endocrine (în special cele
ovariene şi glanda pituitară) funcţionează armonios, femeia este pregătită pentru a
realiza concepţia.
Cu totul alta este însă situaţia unei femei iniţiate care, în virtutea misiunii spirituale pe
care ea şi-o asumă refuză sau, mai bine spus, sublimează darul maternităţii într-o
energie creatoare de un tip superior. În acest caz, ea va interioriza toate aceste posibile
legături energetice subtile, pentru a crea în fiinţa sa o comunicare din ce în ce mai
clară cu natura sa profundă, cu Sinele Divin Suprem, ATMAN. În felul acesta,
relaţiile sale cu celelalte fiinţe umane vor căpăta o orientare din ce în ce mai
universală, mai impersonală şi mai transcendentă. În concluzie, o femeie care este cu
adevărat angrenată pe o cale spirituală poate sublima conştient darul sacru al
maternităţii, dar acest gest divin nu trebuie confundat nicidecum cu starea inconştientă
în care o femeie nu îşi poate recunoaşte nici măcar feminitatea sa organică, şi nici cu
sterilitatea sau cu închiderea afectivă care provin din refuzul de a comunica profund
cu alte fiinţe umane.
Tradiţia esoterică vorbeşte despre existenţa unor canale subtile energetice care susţin
atât din punct de vedere vital, cât şi sufletesc, noile structuri ale fiinţei care urmează să
se reîncarneze. Astfel, există inefabile structuri energetice care unesc ANAHATA
CHAKRA a mamei cu ovulul ce urmează a fi fecundat, precum şi ANAHATA
CHAKRA a tatălui cu spermatozoizii săi. Atunci când are loc fecundarea, canalele
subtile energetice ale celor doi părinţi se unesc între ele şi „cheamă" astfel sufletul
copilului care urmează să se reîncarneze. În felul acesta, prin intermediul copilului, cei
doi părinţi sunt puternic uniţi energetic între ei.
O dată ce „canalul subtil genetic" iniţial care uneşte sufletul copilului cu cel al mamei
a fost activat, între ei se vor crea apoi şi multe alte „canale subtile genetice" şi la
nivelul celorlalţi centri de forţă. Aceste „canale subtile genetice" îşi vor avea reflexii
în toate relaţiile familiale numite în mod obişnuit „de sânge". Ele constituie baza
subtilă şi reală a arborelui nostru genealogic şi a condiţionărilor genetice. Asemenea
canale subtile ne leagă de unchi, mătuşi, bunici, străbunici etc., într-un lanţ ce îşi are
rădăcinile în timpuri imemoriale. Toate aceste „canale subtile genetice" creează o
reţea imensă de trasee energetice subtile care leagă între ele toate fiinţele umane, până
la cele dintâi fiinţe de pe pământ. Această veritabilă reţea a vieţii există de fapt, în
afara coordonatelor spaţiale obişnuite şi independent de acestea. În felul acesta, având
în vedere şi diferite ipostaze existenţiale prin care am trecut de-a lungul existenţelor
noastre anterioare, noi ne aflăm intim conectaţi în plan subtil cu toate fiinţele care
trăiesc sau care au trăit vreodată pe Pământ. Extinzând şi mai mult această viziune,
realizăm că, de fapt, noi suntem astfel fuzionaţi cu toate formele de
pe
viaţă care au existat sau există pe Pământ. În concluzie, se poate spune că prin aceste
„canele genetice" originare noi păstrăm în plan astral toată moştenirea noastră
genetică, pentru a o transmite de la o existenţă la alta.
D) Canale subtile relaţionale: a) benefice, care apar şi se dezvoltă prin cultivarea
relaţiilor sufleteşti profunde cu părinţii şi cu fiinţele umane pe care le iubim cu
adevărat şi care ne sunt foarte dragi; b) aducătoare de suferinţă, care survin în urma
unor relaţii pline de ataşamente.
Starea de rezonanţă vibratorie a canalelor relaţionale subtile oglindeşte într-un mod
foarte exact, la nivel auric, natura raporturilor care noi le avem în special cu fiinţele
umane care ne sunt apropiate din punct de vedere sufletesc şi pe care le iubim cu
adevărat. De-a lungul vieţii, pe măsură ce trecem prin diferitele stadii ale dezvoltării
umane: copilărie, adolescenţă, maturitate etc., canalele subtile relaţionale ajung şi ele
să se dezvolte şi să se „maturizeze" treptat. Cu fiecare nouă lecţie de viaţă pe care o
învăţăm în urma interacţiunilor şi relaţiilor noastre cu ceilalţi, aceste canale capătă şi
mai multă „rezistenţă", flexibilitate şi stabilitate, ele exprimând, în ultimă instanţă,
abilităţile noastre de a comunica profund cu ceilalţi. Pe de altă parte, natura acestor
canale subtile reflectă în mod precis calitatea relaţiilor inter-umane pe care noi le- am
creat adesea încă din copilărie. Ele ne pot oferi informaţii foarte clare cu privire la
stabilitatea şi caracterul armonios al unei relaţii. Şabloanele sau, cu alte cuvinte,
modelele comportamentale pe care noi ni le formăm în copilărie au tendinţa să se
repete şi după aceea, de-a lungul întregii noastre vieţi. În primii ani de viaţă, structura
noastră aurică este foarte receptivă la diferitele influenţe exterioare şi atunci, ea se
poate modela foarte uşor sub impactul unor forţe subtile care provin, cel mai adesea,
din mediul familial. Un om are tendinţa să reproducă, de foarte multe ori, în existenţa
sa modelele fiecăreia dintre relaţiile sale importante din copilărie, modele care au fost
puternic impregnate energetic în acea perioadă a vieţii sale. Din acest motiv, el tinde
să îşi întemeieze relaţiile cu celelalte femei după şablonul originar al relaţiei sale cu
mama sa, în timp ce comunicarea cu ceilalţi bărbaţi se aseamănă într-un anume mod,
adeseori foarte discret şi disimulat, dar totuşi incontestabil, cu cea stabilită în copilărie
cu tatăl său. Totuşi, aceste raporturi şi relaţii primare stabilite cu părinţii nu trebuie să
fie privite ca fiind cauza ultimă a comportamentului nostru relaţional deoarece, în
ultimă instanţă, chiar şi acestea nu sunt altceva decât expresia unor forţe deterministe
KARMA-ice sub impactul cărora ne putem afla, în mod aparent inexorabil, chiar
existenţe la rând în situaţia în care, datorită ignoranţei şi egoismului nostru, refuzăm
să ne transformăm şi să creştem spiritual sau să învăţăm cu deschidere şi umilinţă, cât
mai mult, în procesul dinamic al interacţiunilor dintre noi şi ceilalţi oameni. În ultimă
instanţă, aceste condiţionări KARMA-ice sunt cele care ne determină tendinţa de a re-
crea mereu şi mereu, în raporturile cu fiinţele umane de care ne simţim apropiaţi
sufleteşte sau pe care le iubim, acelaşi model comportamental pe care l-am dezvoltat,
în copilărie, în relaţiile cu părinţii noştri. Studiind cu atenţie forma unui canal subtil,
precum şi locul de unde el porneşte din aura noastră, un clarvăzător autentic poate să
intuiască cu destul de mare uşurinţă dacă acest canal subtil provine de la o relaţie
creată cu o femeie sau cu un bărbat, deoarece acest flux energetic „împrumută", într-o
anumită măsură, din aura celeilalte persoane caracteristicile specific feminine sau
masculine.
De fiecare dată când stabilim o nouă legătură cu o persoană, indiferent de natura
acestei comunicări, noi creăm un nou canal subtil relaţional. Acesta se modifică şi se
dezvoltă pe măsură ce relaţia se modifică şi devine din ce în ce mai complexă. Totuşi,
este foarte important să înţelegem că aceste relaţii subtile nu se pot stabili decât cu
acordul mutual al celor două persoane. Atât stările chinuitoare de dependenţă faţă de
altcineva, cât şi stările creatoare de comunicare armonioasă şi de comuniune sinergică,
aşa cum sunt, de exemplu, trăirile elevate care apar în cadrul unui cuplu iubitor care
aplică în mod constant continenţa sexuală, nu sunt altceva decât expresia unor
acceptări reciproce, conştiente sau nu. Cu cât o relaţie este mai complexă, mai
profundă şi mai puternică, cu atât canalele energetice create între cele două fiinţe
umane vor fi mai puternice şi mai complexe. Culoarea, forma şi, în general, starea
vibraţională a unei asemenea structuri bioenergetice de legătură sunt indicatori foarte
clari ai naturii respectivei relaţii şi a felului în care noi suntem conexaţi subtil la aura
unei alte fiinţe umane. [În cazul cuplurilor care practică continenţa sexuală,
posibilitatea de a dezvolta asemenea canale subtile aducătoare de armonie şi împlinire
lăuntrică şi de a rafina frecvenţa de vibraţie a energiilor care circulă prin acestea este
mult facilitată în cazul în care, după fiecare fuziune amoroasă, este experimentată aşa-
numita stare de „avalanşă": după realizarea postludiului, unul dintre cei doi iubiţi se
îndepărtează din punct de vedere fizic la o distanţă cât mai mare de celălalt şi rămâne
acolo minim 2 ore, în vederea recreării unui potenţial energetic polar; cu cât distanţa
este mai mare, cu atât stările resimţite ulterior, prin intermediul acestor sui-generis
canale energetice de comuniune subtilă vor fi mai intense, mai ample şi mai
profunde.] Bineînţeles că unele dintre aceste legături subtile care se nasc şi se dezvoltă
în urma unor relaţii de durată cu o altă persoană sunt aducătoare de energie benefică,
sănătate, armonie şi împlinire în timp ce altele, dimpotrivă, sunt epuizante, chinuitoare
şi distructive. „Cordoanele"
subtile care apar în cadrul relaţiilor armonioase sunt aproape întotdeauna vii,
strălucitoare, dinamice, flexibile şi pulsează într-ritm aducător de armonie şi coerenţă
vibratorie a aurelor celor doi. Aceste canale bioenergetice sunt foarte importante şi
valoroase pentru viaţa noastră interioară deoarece ele aduc şi menţin încrederea,
intimitatea, înţelegerea reciprocă, ajutând la stabilirea unei relaţii în care domneşte
libertatea şi deplina înţelegere între cei doi.
În mod evident, atunci când prin aceste sui-generis canale de legătură circulă energii
malefice, avem de-a face cu relaţii în care una dintre cele două fiinţe sau chiar ambele
acceptă în mod conştient sau nu suferinţa. Acest fenomen este cu atât mai pregnant în
cazul fiinţelor cu înclinaţii masochiste accentuate. = VA URMA =
un
An 14 C 28
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE AURICE. ROLUL CANALELOR ENERGETICE (NADI-
urilor) CARE APAR LA
NIVELUL CELOR MAI RAFINATE STRUCTURI SUBTILE DIN AURA
NOASTRĂ D) Canale subtile relaţionale (continuare la cursul nr. 27, An 14)
În relaţiile de dependenţă reciprocă ce ne limitează personalitatea şi tind să o
circumscrie doar la universul îngust şi deformant al ataşamentelor reciproce,
sufocante, aceste canale subtile aduc în aura celor doi rezonanţe inferioare şi de aceea
au culori întunecate sau chiar prezintă nuanţe de negru fiind greoaie, rigide şi
lipicioase. Ele induc totodată tendinţe TAMAS-ice, menţinând o relaţie dominată de
rigidităţi, frici, suspiciuni şi stări dureroase de dependenţă. Există unele situaţii în
care, una dintre cele două fiinţe prezintă înclinaţii sadice, iar cealaltă tendinţe
masochiste. Astfel, ele se potenţează reciproc în trăiri distructive şi dureroase, fiinţa
sadică creând suferinţă, tulburare şi durere în cealaltă care, prin acceptare tacită, nu
face decât să îi întreţină şi să îi amplifice pornirile malefice de tip sadic. Cu cât
devenim mai ataşaţi sau, cu alte cuvinte, mai „legaţi" de o fiinţă umană prin
intermediul unor asemenea sui-generis cordoane subtile aducătoare de limitări şi
condiţionări, cu atât mai mult există tendinţa ca relaţia respectivă să devină mai
„domestică", mai anostă, fiind
lipsită de spontaneitate şi prospeţime. De fapt, într-o relaţie aducătoare de dizarmonie,
cei doi utilizează în mod greşit structurile subtile care le unesc aurele. Dacă, de
exemplu, ne vom folosi adeseori de aceste canale subtile pentru a preveni cu
încăpăţânare orice posibilă modificare în bine a relaţiei, păstrând interacţiunea în
domenii care sunt dominate mereu de inerţie, de o conştiinţă gregară sau de pasiuni
comune vulgare, ce poartă mai mereu amprenta materialismului, cordoanele subtile
dintre noi vor deveni din ce în ce mai limitatoare, mai greoaie şi mai dense. Astfel,
treptat, relaţia însăşi ajunge să hrănească şi să amplifice doar instinctele primare sau
devine încărcată de resentimente, neîncrederi, depresii şi temeri. Pe de altă parte, cu
cât o relaţie devine mai armonioasă, mai liberă şi mai înălţătoare, cu atât canalele
subtile dintre cei doi devin mai strălucitoare, mai pline de energie, mai flexibile şi
totodată mai trainice. Dacă vom urmări să cercetăm mai în detaliu acest fenomen de
natură subtilă, vom constata că de la nivelul fiecărui centru de forţă pornesc diferite
trasee energetice care se află fiecare în legătură cu un aspect particular al relaţiei.

> >
De fiecare dată când, în cadrul unei relaţii, trăim o nouă experienţă de viaţă ce este
caracterizată în mod preponderent de un anumit nivel specific de conştiinţă, din
centrul de forţă corespondent pornesc şi se dezvoltă noi „cordoane" energetice care se
îndreaptă atunci spre respectiva persoană cu care interacţionăm. Dacă, în cadrul unei
relaţii de cuplu, comunicăm subtil într-un mod profund benefic şi total armonios cu o
fiinţă de sex opus pe toate nivelurile noastre energetice, între noi se vor dezvolta
asemenea sui-generis „cordoane" aurice care vor crea interacţiuni subtile profunde la
nivelul tuturor celor şapte centri de forţă. În cadrul relaţiilor intime stabile, care se
menţin pentru o perioadă lungă de timp şi în care cei doi iubiţi aplică cu perseverenţă
continenţa sexuală, ei creează împreună diferite canale energetice care unesc fiecare
aspect sau dimensiune a fiinţei unuia dintre ei cu aspecte corespunzătoare ale fiinţei
iubite.
Prin intermediul canalelor energetice de legătură, noi dezvoltăm relaţii profunde şi
intime cu anumiţi oameni, rămânând aproape în permanenţă în legătură din punct de
vedere spiritual, mental şi afectiv cu aceştia, indiferent de locul în care ei se află sau
de timpul care a trecut de când nu neam mai văzut. De altfel, în tradiţia ocultă a
şamanilor mexicani se afirmă în mod corect că o relaţie intimă, în cadrul căreia a avut
loc un raport sexual chiar şi numai o singură dată, are consecinţe subtile care durează
apoi, la nivel auric, timp de 7 ani. După acest interval, ea se estompează şi dispare
complet dacă, în toată această perioadă, nu a mai avut loc o nouă stare de intimitate
amoroasă.
Fără îndoială că una dintre experienţele de viaţă cele mai dureroase o reprezintă
despărţirea de o fiinţă pe care o iubim foarte mult. Adeseori, atunci când, din anumite
motive, relaţia foarte profundă pe care o anumită persoană o are cu o fiinţă iubită
încetează brusc, mai ales în cazul în care aceasta nu are suficientă credinţă în
Dumnezeu şi forţă de centrare în natura sa divină, esenţială, în Sinele Suprem,
ATMAN, ea poate să se confrunte cu o stare de totală dezorientare şi dezaxare, ca şi
cum nu ar mai şti ce să facă cu viaţa sa şi cu ea însăşi. Duse la extrem, asemenea
impulsuri inferioare pot conduce unele fiinţe umane, care sunt dezechilibrate şi
excesiv de receptive faţă de energii inferioare, chiar la tendinţe suicidare. Atât de
puternice erau aceste legături subtile şi într-atât de mult fiinţa umană respectivă se
baza pe ele şi îşi trăia viaţa în virtutea existenţei lor încât, atunci când acestea se rup,
persoana în cauză are senzaţia că întreaga lume s-a năruit şi că viaţa însăşi, în cazul ei,
nu mai are rost. O asemenea despărţire, extrem de dureroasă din cauza ataşamentelor
şi a legăturilor multiple create în timp, generează sentimentul că ne-am rupt de multe
aspecte proprii vieţii şi universului nostru lăuntric, aspecte pe care le trăisem împreună
cu fiinţa iubită. Astfel, ne simţim copleşiţi de nostalgia amintirilor şi de regrete, şi
totodată avem tendinţa să trăim numai în trecut. Asemenea corzi energetice subtile
(care ajung să se rupă în situaţii dificile ale vieţii) nu reprezintă numai o expresie
aurică generică a fostei relaţii dintre noi, ci şi a activităţilor propriu-zise pe care le-am
realizat în cuplu. Multe cupluri care se separă în această manieră total neaşteptată sau
forţată au tendinţa de a se preocupa excesiv sau chiar obsesiv pentru a re-crea cu orice
preţ legăturile subtile distruse, în scopul de a-şi alina durerea cauzată de separarea care
a survenit brusc. Din nefericire, după aceea, un asemenea om tinde să re-creeze, din
cauza şabloanelor sale psihomentale, acelaşi tip de relaţii negative, aducătoare de
suferinţe şi constrângeri pe care le va stabili cu aceeaşi tipologie subtilă sau, cu alte
cuvinte, cu acelaşi gen de bărbat (sau de femeie) cu
care el a fost în intimitate înainte, deoarece „cordoanele" şale relaţionale poartă în
continuare amprenta acelor energii negative şi limitatoare. În final, în urma
nenumăratelor eşecuri cauzate tocmai de tendinţele sale inferioare, fiinţa umană în
cauză va concluziona cu amărăciune: „Nu am avut niciodată noroc în dragoste."
Ceea ce oamenii obişnuiţi nu înţeleg, cu privire la aceste fenomene de natură ocultă,
este că, în cazul oricărei separări dintre doi oameni între care a existat cu adevărat o
relaţie puternică, anumite conexiuni subtile ajung în mod inevitabil să se dizolve
destul de rapid, în timp ce altele rămân, în pofida tuturor eforturilor făcute pentru a le
ignora sau anula. Când unul dintre cei doi iubiţi se decide să se despartă de celălalt,
ceea ce se produce în universul lăuntric al celui părăsit depinde într-o foarte mare
măsură de starea sa de ataşament şi dependenţă faţă de vechea relaţie. „Cordoanele"
subtile de legătură create anterior şi care sunt aducătoare de suferinţă se opun aproape
întotdeauna oricărei transformări. Ele vor genera în noi o tendinţă de a menţine în
permanenţă starea de fapt, chiar dacă aceasta este în mod evident chinuitoare şi
distructivă. Pe de altă parte, „cordoanele" subtile de legătură care s-au dezvoltat în
cadrul unei relaţii pline de iubire sunt aducătoare de armonie şi, de aceea, ne permit
ele însele să realizăm o stare de detaşare şi libertate, şi să acceptăm cu multă uşurinţă
şi încredere în Dumnezeu transformările din viaţa noastră. Asemenea legături subtile
armonioase se pot menţine indiferent de ceea ce se petrece din punct de vedere
exterior, faptic, între cei doi iubiţi, deoarece ele vor reprezenta în continuare o sursă
de inspiraţie divină. Atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat, această dragoste
nu are cum să dispară vreodată şi, tot astfel, cordoanele subtile care conferă această
inefabilă comunicare sufletească vor dăinui la nesfârşit, chiar şi după părăsirea
definitivă a corpului fizic.
TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR ÎN FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL CELOR 7 FAZE ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
În continuare, vom prezenta modul în care, anumite modificări benefice pot să apară
în corpurile noastre subtile o dată cu procesul vindecării care survine după ce ne-am
confruntat cu o afecţiune gravă. Această transformare interioară complexă ar putea fi
foarte uşor comparată cu expansiunea şi „înflorirea" aurică ce apare în procesul
evoluţiei spirituale. Într-adevăr, adeseori înţelepţii yoghini consideră evoluţia
spirituală a unei persoane ca fiind comparabilă cu o vindecare de „boala" ignoranţei şi
a necunoaşterii Sinelui Suprem, ATMAN, a Esenţei Divine a oricărei fiinţe umane.
Din acest motiv, deşi în continuare ne vom referi în principal la cele şapte etape sau
stări esenţiale de conştiinţă ale procesului vindecării adeseori, aceste atitudini
transformatoare nu caracterizează numai o fiinţă umană care se vindecă de o boală
apărută la nivelul corpului ei fizic, ci şi o persoană care aspiră să se trezească din
punct de vedere spiritual. Procesul vindecării, ca şi cel al evoluţiei spirituale, nu este
niciodată linear, lipsit de urcuşuri şi de coborâşuri. De exemplu, atunci când cineva
începe un tratament naturist eficient, în procesul vindecării, cel mai adesea, el simte o
îmbunătăţire imediată şi evidentă a stării sale de sănătate, aspect care, în tradiţia
ezoterică, este asociat cu impulsul energetic subtil iniţial care susţine şi caracterizează
totodată orice proces evolutiv. Apoi, mai târziu, aparent paradoxal, pacientul pare a
regresa căci boala reapare parcă şi mai violent ca la început. În această fază, cel mai
adesea bolnavul are tendinţa să se îndoiască de
tratament sau, în cazul evoluţiei spirituale, aspirantul se îndoieşte de însăşi calea
spirituală pe care o urmează şi de maestrul sau îndrumătorul său spiritual. În acest
punct de hiatus, de cumpănă sau de gol energetic al procesului evolutiv, fiind
dezamăgit, el ajunge să gândească în mod pesimist că se află într-o stare mai rea decât
în momentul de început (al tratamentului sau al practicii sale spirituale). Într-adevăr,
din punct de vedere subtil, câmpul auric cunoaşte iniţial, o dată cu începerea
tratamentului, o adevărată înflorire pentru ca, după un anumit interval de timp să
survină brusc un regres aparent inexplicabil atât în ceea ce priveşte mărimea aurei, cât
şi calitatea vibraţiilor acesteia. Bineînţeles, este pe deplin justificat să ne punem
întrebarea cum poate fi posibil ca, în pofida unui câmp auric mai echilibrat, obţinut în
urma respectivului tratament sau în urma aplicării consecvente şi corecte a unor
tehnici de transformare, să ajungem să ne confruntăm totuşi, mai târziu, aparent fără
motiv, cu stări foarte puternice de dezechilibru energetic. Adeseori, atunci când este
vorba despre un tratament, pacientul ajunge chiar să aibă dureri mult mai mari decât a
avut iniţial. În realitate, el devine mai puţin tolerant la dezechilibrele pe care anterior
le considera a fi „normale" pentru el. Aşa cum precizam, oamenii trec prin diferite
faze distincte în decursul procesului complex al vindecării. Aceste etape sunt, de
altfel, expresii ale unor procese fireşti de transformare umană. Vindecarea, ca şi
evoluţia spirituală, necesită o transformare a minţii şi a conţinutului emoţional sau, cu
alte cuvinte, a câmpului nostru auric, modificări care însoţesc întotdeauna
transformările fizice. De aceea, în fiecare etapă a vindecării, fiinţa umană în cauză
trebuie să-şi reevalueze atitudinea faţă de resursele proprii (fizice, psihice, mentale şi
spirituale) care sunt implicate în procesul transformării vindecătoare, pentru a le
acorda apoi într-un mod mult mai adecvat şi armonios în noul context.
Pentru a putea începe să ne transformăm în mod real trebuie, în primul rând, să
admitem că există o problemă cu care ne confruntăm; de asemenea, este necesar să
acceptăm să experimentăm într-un mod direct această problemă sau, cu alte cuvinte,
să ne confruntăm efectiv şi nemijlocit cu ea. De aceea, un prim pas constă în a ieşi din
faza gregară în care negăm sau ignorăm complet situaţia neplăcută în care ne aflăm.
De altfel, de fiecare dată când, în procesul transformării, o persoană ajunge să se
confrunte cu diferite probleme, gândind că situaţia este mai rea
decât înainte, în realitate nu este vorba decât despre o conştientizare din ce în ce mai
profundă a unor tensiuni şi probleme pe care, iniţial, tindeam să le ignorăm sau să le
negăm. Adeseori, sentimentele de nemulţumire sau chiar de mânie care apar în această
etapă sunt explicate şi justificate de către cel în cauză prin faptul că situaţia sa este
într-adevăr chiar mai rea decât înainte. În realitate, adâncirea în asemenea stări de
nemulţumire şi de mânie este expresia unor tendinţe demoniace care fac ca fiinţa
umană în cauză să refuze şansa de a se confrunta mai direct cu abisurile
fiinţei sale. Exact aşa cum într-un râu, după ploaie, apele se tulbură, tot astfel, în urma
unui aflux suplimentar de energie în aura noastră este posibil să fie „răscolite"
aspectele profunde ale fiinţei noastre. Această fază, care este inerentă în procesul
transformării, nu poate fi ignorată sau negată. Cu această ocazie, pot să apară la
suprafaţa stratului conştient al fiinţei noastre o mulţime de „zaţuri" psihice, care nu
sunt venite din exterior, ci îşi au provenienţa în adâncul fiinţei noastre.
În această etapă, mulţi pacienţi încep să caute cu disperare o cale de a face cât mai
uşoară confruntarea cu acea parte din ei înşişi. Ei vor cu orice preţ să iasă cât mai
repede din această situaţie şi de aceea ajung adesea să afirme: „Am făcut destule
eforturi în această direcţie şi totuşi parcă e mai rău ca înainte!" sau „O, nu, m-am
săturat până peste cap de asta. Nu mai vreau să continui acest tratament chinuitor."
Putem constata faptul că o atitudine similară îi caracterizează şi pe unii discipoli
atunci când, ajunşi într-un impas, refuză să facă eforturi suplimentare pentru a-l
depăşi. Tocmai prin această stare de inerţie şi indolenţă ei se îndepărtează şi mai mult
de sursele inspiratoare divine, creatoare. Totuşi, dacă persoana decide cu hotărâre să
treacă de aceste obstacole, depăşindu-şi astfel toate slăbiciunile şi inconsecvenţele
apărute în acest context, ea va fi aptă să acceadă la un stadiu superior. Această
atitudine caracterizează un om care are cu adevărat încredere în Dumnezeu şi poate fi
recunoscută foarte uşor la un om înzestrat cu voinţă puternică şi plină de tenacitate. În
aceste situaţii, el va spune: „Ei bine, dacă lucrul acesta trebuie făcut pentru a
redeveni sănătos, atunci îl voi face în pofida acestor dificultăţi de moment!"
Vindecarea, ca şi evoluţia spirituală, sunt procese ciclice care ghidează sau, altfel
spus, poartă o fiinţă umană pe spirala ascendentă a transformării lăuntrice. Fiecare
ciclu cere o putere din ce în ce mai mare de autoacceptare şi o capacitate de
transformare din ce în ce mai amplă, pe măsură ce fiinţa pătrunde mereu mai adânc în
natura sa adevărată şi profundă, în vederea revelării Sinelui său Divin, ATMAN. Cât
de departe şi cât de profund reuşim să pătrundem în adâncurile fiinţei noastre este o
taină care ţine în ultimă instanţă de liberul nostru arbitru. Felul în care fiecare dintre
noi consimte să pornească pe această spirală ascendentă este, de asemenea, o
problemă de liberă alegere.
În cazul oricărei boli, vindecarea reală nu poate fi obţinută decât în momentul în care
este obiectivată şi apoi înlăturată cauza profundă a acesteia. Din acest motiv, este
necesară o transformare profundă a pacientului.
= VA URMA =
An 14 C 29
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE.
TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR ÎN FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL CELOR 7 FAZE ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
(continuare la cursul nr. 28, An 14)
Pe de altă parte, orice transformare spirituală profundă necesită o stare de dăruire faţă
de Dumnezeu şi de abandon a tendinţelor egotice, deci, cu alte cuvinte, aceasta
implică „disoluţia" acelei părţi din pacient care este caracterizată de rezonanţe
inferioare, fie că este vorba despre un anumit obicei, un stil de viaţă dizarmonios, un
serviciu dificil care îl chinuie sau o filozofie proprie distructivă. Astfel, fiecare pacient
ajunge să experimenteze în mod inexorabil cinci stadii fundamentale ale unui proces
de „descompunere" treptată şi de „dizolvare" a unor aspecte negative din el. Celebra
cercetătoare a fenomenelor care survin în momentele de dinaintea morţii corpului
fizic, doctor Elisabeth Kubler-Ross descrie în cartea sa, intitulată „Despre moarte şi
procesul morţii", cinci stadii sau niveluri de conştiinţă prin care trece un om obişnuit
în confruntarea sa cu aşa-zisa moarte. Acestea sunt: 1) negarea, 2) mânia, 3)
negocierea sau trocul, 4) depresia şi 5) acceptarea. În realitate, dacă ne vom referi la
procesul integral de regenerare lăuntrică ce survine în urma vindecării complete sau la
procesul evoluţiei spirituale, vom constata că mai există încă două stadii, care vin să
completeze şi să încununeze transformările benefice apărute, şi anume: 6) renaşterea
interioară sufletească şi spirituală şi 7) trăirea unei existenţe noi, profund spirituale.
Aşa cum vom vedea, toate aceste etape reprezintă părţi naturale şi fireşti ale
procesului de vindecare. Din acest motiv, atunci când vrem să ajutăm cu adevărat pe
cineva să se vindece, trebuie să avem înţelepciunea de a-i accepta pacientului oricare
dintre atitudinile corespunzătoare fiecărui stadiu al procesului vindecării, fără a urmări
în mod egotic să îl scoatem din acea etapă înainte ca el însuşi să o fi înţeles şi depăşit.
Ştiind toate aceste aspecte ezoterice, este evident că noi îi putem oferi o ghidare
pentru a-i uşura astfel transformarea evolutivă, dar această îndrumare trebuie să se
realizeze întotdeauna cu o totală detaşare, fără impuneri abuzive sau forţări, şi într-un
mod foarte discret. Prin urmare,
cele şapte stadii ale procesului vindecării complete sunt: f^^.-. jj^. 1)
NEGAREA; 2) MÂNIA; 3) NEGOCIEREA sau TROCUL; 4) DEPRESIA; 5)
ACCEPTAREA; 6) RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ ŞI
SPIRITUALĂ; 7) TRĂIREA UNEI EXISTENŢE NOI, PROFUND SPIRITUALE. În
continuare, vom studia larg fiecare dintre etapele acestui proces evolutiv al vindecării.
Primul stadiu: NEGAREA.
În mod evident, nevoia de a ne opune şi de a nega ceea ce ne ameninţă şi tinde să ne
agreseze există în fiecare dintre noi şi se manifestă în anumite momente. Cu toţii
sperăm şi chiar urmărim să fim absolviţi de cele mai dificile şi mai neplăcute
experienţe ale vieţii. Din cauza unor temeri, ascunse sau nu, noi tindem instinctiv să
folosim negarea pentru a ne îndepărta rapid de experienţele de viaţă pentru care nu
suntem încă pregătiţi. Atunci, gândim sau simţim că nu suntem capabili să facem un
anumit lucru sau, pur şi simplu, că nu vrem să îl facem.
În cazul în care o persoană se îmbolnăveşte, ea va avea cel mai adesea tendinţa de a
nega, cel puţin parţial, starea propriu-zisă în care se află, refuzând să accepte situaţia
în care se găseşte. Ea poate proceda astfel nu numai în primul stadiu al bolii sale ci, de
asemenea, din timp în timp, chiar şi mult mai târziu. Negarea este o strategie
defensivă, temporară, care ne conferă răgazul de a ne pregăti lăuntric pentru a fi
capabili să acceptăm ceea ce urmează să se producă în stadiile următoare ale
procesului vindecării. În special atunci când este necesar să ne supunem unui
tratament foarte dur, putem constata faptul că noi nu vom fi capabili să ne gândim cu
detaşare la situaţia în care ne aflăm. De asemenea, atunci când vom fi nevoiţi să
vorbim despre aceasta, noi nu o vom face decât pentru o foarte scurtă perioadă de
timp, după care vom simţi nevoia să schimbăm subiectul pentru a orienta discuţia
către lucruri „mai plăcute". Acest fenomen, destul de obişnuit, ne indică foarte clar
faptul că există o problemă cu care ne este încă teamă să ne confruntăm deschis, dar
pe care, cu timpul, o vom putea conştientiza şi apoi depăşi printr-o mobilizare
lăuntrică adecvată, înţelegând faptul că aceste aspecte fac parte dintr-un proces firesc
de autoacceptare, nu este absolut deloc necesar să forţăm ci, dimpotrivă, trebuie să
avem răbdare cu noi înşine şi să ne acordăm timpul de care avem nevoie pentru a
aborda cu suficientă forţă lăuntrică şi discernământ problema respectivă. Este posibil,
de exemplu, să fim capabili să vorbim despre problema noastră cu multă naturaleţe,
direct şi fără a simţi că ne contractăm interior, cu unii dintre membrii familiei, cu
prietenii foarte apropiaţi sau cu doctorii, dar nu vom putea face aceasta la fel de uşor
cu alte persoane. Motivul unei astfel de reacţii care, de altfel, este firească, se află în
gradul de încredere pe care noi îl acordăm fiecărei persoane din jurul nostru. Ea este,
de asemenea, şi în legătură cu felul în care oamenii cu care comunicăm privesc ei
înşişi boala noastră. Într-o astfel de situaţie, este foarte posibil ca noi să reacţionăm de
fapt la gândurile şi atitudinile lor faţă de boală. Tocmai din acest motiv, atunci când ne
propunem să ajutăm un om suferind este absolut necesar să ne examinăm cu atenţie
propriile noastre reacţii faţă de boala respectivă, deoarece acestea se vor reflecta
întotdeauna în comportamentul pacientului şi de aceea, ele pot contribui într-un mod
semnificativ la îmbunătăţirea sau, dimpotrivă, la agravarea stării sale de sănătate. În
concluzie, putem "spune că atitudinea unei persoane de a-şi nega problema cu care se
confruntă reprezintă un comportament normal în cazul unei fiinţe umane cu un nivel
de conştiinţă obişnuit şi de aceea, cel puţin în această primă etapă, nu trebuie să îi
judecăm prea aspru pe cei din jur atunci când descoperim că aceştia se comportă
astfel. De altfel, această tendinţă tipică de protejare a ego-ului poate fi identificată nu
numai în cazuri de boală, ci în toate domeniile vieţii noastre.
Negarea este „instrumentul" prin intermediul căruia noi ne ferim să conştientizăm sau
să simţim trăiri, stări sau experienţe cu care, cel puţin deocamdată, nu suntem încă
pregătiţi să ne confruntăm. În ultimă instanţă, ea reprezintă un sistem de apărare în
lipsa căruia am putea să ne
confruntăm foarte brusc cu experienţe mult prea dure, traumatizante. Pe de altă parte,
dacă simţim că putem controla situaţia respectivă, noi nu mai avem de ce să ne plasăm
pe poziţia defensivă a celui care neagă şi refuză să accepte adevărul. De îndată ce
realizăm că suntem apţi să deţinem controlul asupra situaţiei respective, putem să
abandonăm strategia negării, deoarece ea devine inutilă în noua conjunctură. Negarea,
ca strategie comportamentală de lungă durată, poate fi foarte dăunătoare pentru noi.
Totuşi, este necesar să ne depăşim reticenţele şi temerile cu blândeţe şi compasiune.
De aceea, energia de care avem cel mai mult nevoie pentru a depăşi o situaţie
problematică este energia IUBIRII. Din acest motiv, în situaţiile dificile ale vieţii
simţim în mod spontan nevoia să ne înconjurăm de oameni pe care îi iubim şi în care
avem încredere. Această primă etapă a vindecării poate fi depăşită cu uşurinţă în
situaţia în care ne deschidem sufletul cu iubire faţă de iubirea celorlalţi. Adeseori,
oamenii folosesc aproape exclusiv strategia negării şi tocmai de aceea ei ignoră sau
refuză să accepte mesajele elementare de avertisment care provin de la propriul lor
trup sau de la câmpul lor auric.
Pentru a ilustra cât mai bine şi mai concret toate stadiile procesului vindecării, precum
şi felul în care acestea se reflectă în procesul propriu-zis al vindecării, vom studia
cazul unei femei care, din cauza unor probleme la coloana vertebrală, a ajuns să sufere
de dureri cumplite în zona umărului, şi apoi chiar să paralizeze. În final, ca urmare a
eforturilor sale consecvente care au constat în practicarea sistematică a unor tehnici
posturale, ASANA-e, adecvate problemei cu care se confrunta, a regimului
OSHAWA, a urinoterapiei, precum şi a tehnicilor de meditaţie şi a rugăciunii, ea a
ajuns să se vindece complet. Întrebată fiind cu privire la starea sa de spirit în etapele
iniţiale ale bolii, ea a mărturisit: „De fiecare dată când simţeam o durere puternică în
umăr, care se extindea uneori în tot braţul, îmi spuneam: «Nu-i nimic, nu este decât o
uşoară artrită. La urma urmei, nu mai am 20 de ani. Voi face abstracţie de ea, şi cu
siguranţă că va trece.» Atunci când pictam, simţeam o mare dificultate în a-mi folosi
mâna stângă, dar aceste crize erau trecătoare. Credeam că le voi putea depăşi, aşa
cum reuşisem de altfel să le suport în ultimii 4 ani. Când m-am dus în final la doctor,
mâna şi umărul îmi erau atât de slăbite încât aproape că nu le mai puteam folosi. Cu
toate acestea, negam gravitatea problemei şi, oricum, am refuzat intervenţia
chirurgicală, de altfel foarte riscantă, pe care doctorul mi-a propus-o imediat. O altă
frică foarte puternică pe care o trăiam era că nu voi mai fi în stare să pictez. Pictura
a fost şi este pentru mine o experienţă creatoare minunată atât de necesară încât
teama de a nu mai putea să pictez mă speria mai tare chiar decât teama de a nu mai
fi capabilă să merg."
Al doilea stadiu al vindecării: MANIA.
Pe măsură ce parcurgem procesul complex al vindecării, ajungem să ne confruntăm la
un moment dat cu o etapă în care, pur şi simplu nu vom mai fi capabili să menţinem
cu seninătate şi inconştienţă acel stadiu primar al negării situaţiei în care ne aflăm.
Atunci, este foarte posibil să ne simţim copleşiţi de alte sentimente negative cum ar fi:
mânia, ura, nemulţumirea. În această situaţie,
considerăm că suntem pe deplin îndreptăţiţi să spunem cu năduf, de exemplu: „Dar
de ce eu? De ce eu şi nu Vasilescu, care este un alcoolic nenorocit şi care, pe
deasupra, îşi mai bate şi nevasta?" Adeseori, vibraţiile energetice corespunzătoare
acestei stări de spirit se reflectă în mod distructiv în aura noastră şi, din acest motiv,
noi avem tendinţa să proiectăm orbeşte, aproape la „întâmplare", stările noastre de
mânie asupra celor din jur. Acum ne aflăm în stadiul în care considerăm că prietenii,
familia, fiinţa iubită, doctorii fac mai mereu lucrurile altfel decât ar trebui să le facă.
Atunci când o fiinţă care ne este apropiată şi dragă e nevoită să se confrunte cu crizele
noastre repetate şi inexplicabile de mânie, ea va răspunde adesea prin sentimente de
vinovăţie, regret, remuşcări şi chiar va avea ulterior tendinţa să evite interacţiunile cu
noi. Toate aceste reacţii fireşti ale celor din jur nu vor face decât să ne amplifice starea
de disconfort şi de mânie. Din anumite puncte de vedere, strict profane, mânia noastră
ar putea să-şi găsească justificarea din moment ce, din cauza bolii, noi suntem siliţi să
ne întrerupem activităţile obişnuite, nu mai putem face ceea ce alţi oameni pot realiza
cu uşurinţă, trebuie să ne petrecem concediul prin spitale, sau suntem siliţi să risipim o
mulţime de bani pentru a ne vindeca, în loc să îi folosim în alte scopuri creatoare.
Orice persoană care parcurge procesul vindecării se va confrunta, într-o măsură mai
mare sau mai mică, cu acest sentiment acut de revoltă şi nemulţumire. Pentru unii, ea
se poate manifesta precum o veritabilă explozie, cum s-a produs şi în cazul femeii
despre care vorbeam în exemplul anterior. Acest fenomen de exteriorizare explozivă a
mâniei apare mai ales în situaţiile în care noi avem de obicei tendinţa să ne refulăm
stările de mânie.
Iată cum, ajungând în acest al doilea stadiu al bolii, pictoriţa la care ne refeream s-a
confruntat cu stări de mânie cum nu mai trăise niciodată până atunci: „Jmi aduc
aminte că devenisem foarte nervoasă. Eram supărată pe Dumnezeu deoarece
gândeam: «Dumnezeu m-a pus să trec în această viaţă prin multe experienţe
dureroase» şi îi spuneam revoltată: «Nu se poate, Doamne, să-mi iei puterea mâinilor
pentru a mă face o biată fiinţă neputincioasă. Mâinile mele sunt în strânsă legătură
cu creativitatea mea şi cu întreaga mea viaţă spirituală. Nu se poate să mă distrugi
astfel.»"
Al treilea stadiu al vindecării: NEGOCIEREA sau TROCUL.
Deoarece mânia nu ne va aduce nicidecum ceea ce sperăm sau ne dorim, vom avea
tendinţa, cel mai adesea inconştientă, de a realiza un fel de troc, devenind dintr-o dată
binevoitori şi făcând mai mereu lucruri bune şi frumoase, în speranţa că îl vom
îndupleca pe Dumnezeu sau că ne vom „îmbuna destinul" şi vom obţine astfel ceea ce
dorim sau, cu alte cuvinte, că vom reveni la starea de sănătate. Cele mai multe dintre
aceste trocuri sunt făcute cu Dumnezeu şi sunt de obicei ţinute secrete, cum ar fi, de
exemplu, promisiunea de a crede pe deplin în Dumnezeu sau de a ne dedica întru totul
viaţa lui Dumnezeu sau unei cauze spirituale înalte, în situaţia în care Dumnezeu ne va
asculta rugămintea şi ne va vindeca. Totuşi, în pofida măreţiei şi frumuseţii unui astfel
de angajament, cei mai adesea în spatele acestui legământ se ascunde un sentiment
disimulat de vinovăţie. De exemplu, este posibil să ne simţim vinovaţi deoarece am
făcut multe compromisuri în viaţă şi ne-am îndreptat excesiv către planul material,
ignorând dimensiunile spirituale şi divine ale vieţii. În spiritul acestor noi transformări
care apar în fiinţa noastră, este posibil să devenim foarte atenţi la orice amănunt al
vieţii noastre pentru a respecta cu stricteţe regimul care ne-a fost prescris,
pentru a face cu scrupulozitate tehnicile posturale HATHA YOGA adecvate, într-un
cuvânt, pentru a trăi cât mai „corect". Totuşi, chiar dacă strădaniile noastre ar putea
părea exemplare, aceasta nu este atitudinea corectă deoarece, în spatele ei, există o
motivaţie profund egotică şi sentimentul evident sau disimulat al unui troc meschin.
Din acest motiv, este foarte important să conştientizăm şi să îndepărtăm sentimentul
de vinovăţie deoarece el nu duce la altceva decât la o dorinţă şi mai îndârjită de a
„negocia" cu destinul şi, eventual, la o stare accentuată de depresie psihică deoarece
această atitudine „de faţadă" nu are cum să ne scoată complet din situaţia creată. De
aceea, o metodă eficientă de a depăşi această fază constă în a identifica pe cât posibil
imediat şi cu vigilenţă toate promisiunile şi angajamentele disperate pe care le facem
în mod egotic. Apoi, se recomandă să ne imaginăm - în cadrul unor meditaţii realizate
sistematic - că toate acestea se dizolvă în curentul subtil principal alb-strălucitor.
Această vizualizare va produce gradat o amplificare a energiilor benefice, elevate din
aura noastră. Totodată, putem încredinţa toate aceste promisiuni îngerului nostru
păzitor sau chiar lui Dumnezeu, consacrând astfel lui Dumnezeu Tatăl toate fructele
acţiunilor pe care noi promitem că le vom realiza în vederea vindecării.
= VA URMA =
An 14 C 30
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU
PRIVIRE LA INTERACŢIUNILE
AURICE.
TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR În FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL CELOR 7 FAZE ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
5
Al treilea stadiu al vindecării: NEGOCIEREA sau TROCUL (continuare la cursul
nr. 29,
An 14)
După ce vom parcurge cele 7 stadii ale vindecării, cu siguranţă că vom înţelege mult
mai clar care sunt transformările pe care este absolut necesar să le acceptăm în viaţa
noastră. Dar atunci, ele nu vor mai fi motivate de frică sau de o dorinţă egotică de a
îndepărta cât mai grabnic suferinţa care ne macină, ci de o credinţă veritabilă în
Dumnezeu şi de o dragoste necondiţionată faţă de oameni. La capătul acestui veritabil
drum iniţiatic, vom înţelege că viaţa este frumoasă şi că merită să trăim în primul rând
nu pentru satisfacerea plăcerilor noastre limitate şi grosiere, ci pentru a-i putea ajuta şi
iubi pe ceilalţi. De exemplu, referindu-se la această etapă, pictoriţa despre care
vorbeam afirma: „De teama operaţiei, îmi repetam mereu că totul va fi bine. Îmi
spuneam că, dacă voi medita mai mult, dacă voi practica mai mult ASANA-e, dacă mi
se vor face mai multe şedinţe de masaj, dacă voi continua să practic cromoterapia
folosind lumini de culoare portocaliu şi verde, problemele vor dispărea complet şi nu
va mai fi nevoie să mă operez."
Al patrulea stadiu al vindecării: DEPRESIA.
Depresia se referă la starea interioară pe care o resimţim atunci când energiile subtile
vitale, psihice sau mentale din câmpul nostru auric au atins pragul inferior şi când ne-
am pierdut aproape complet speranţa de a mai putea obţine cu uşurinţă ceea ce
doream, exact în modul facil în care noi gândeam şi speram că o vom face. Atunci
vom pretinde că nu ne pasă de ceea ce se va petrece în continuare deşi, în realitate,
aceste lucruri au, totuşi, o foarte mare importanţă pentru noi. Din acest motiv,
ajungem să fim mai mereu trişti dar, pe de altă parte, cel mai adesea nu vrem să ne
exprimăm public această deprimare. Intrăm astfel într-o stare de pesimism şi, ca
urmare a acesteia, nu mai vrem să interacţionăm deloc cu ceilalţi. Depresia indică,
prin urmare, o sui-generis „depresiune" a „reliefului" vieţii noastre psihice şi
sentimentale. Din punctul de vedere al câmpului nostru auric, depresia înseamnă o
scădere drastică a câmpului nostru de energie vitală, conform tratatelor străvechi de
medicină, există trei cauze care ne pot conduce la stări de depresie:
A) Prima dintre ele este negarea, urmată de un efort de a ne vindeca, dar care
reprezintă o atitudine artificială deoarece acţiunile noastre se justifică pe baza unui
troc, aşa cum am menţionat anterior. În acest caz, noi urmărim să ne vindecăm, deşi
pe de altă parte-evităm şi refuzăm să acceptăm starea reală de fapt. În loc să căutăm cu
curaj şi sinceritate o soluţie concretă şi viabilă pentru situaţia în care ne aflăm,
preferăm să trăim iluzia că o metodă „şablon" ne va rezolva toate problemele.
B) A doua cauză a depresiei este aşa-numitul sentiment al pierderii. Orice boală ne
forţează să pierdem ceva: să abandonăm
un anumit stil de viaţă sau un obicei greşit etc. Dacă ne vom bloca o mare parte din
viaţa noastră interioară cantonându-ne exclusiv asupra acestui sentiment de pierdere,
vom ajunge foarte uşor să ne simţim deprimaţi. Dacă vom avea, în schimb, curajul şi
detaşarea necesară pentru a înfrunta cu
seninătate toate eventualele pierderi cu care ne confruntăm, oricât de mari ne-ar putea
părea acestea, starea de depresie va dispărea şi vom trece astfel într-o stare superioară
de conştiinţă. Unii oameni preferă să se plângă şi să jelească, considerând că prin
aceasta „se eliberează" sau că îşi exprimă în mod liber energiile. În realitate, chiar şi
aceste atitudini nu exprimă altceva decât tot rezonanţe cu energiile subtile ale eşecului
şi, din acest motiv, trebuie să fie evitate. Astfel, confruntându-ne plini de curaj cu
sentimentele de pierdere, vom putea trece, fără să mai dramatizăm în mod inutil, într-
un stadiu superior, acela al acceptării. Pentru aceasta ne poate fi . de
un mare folos rezonanţa cu Marea Putere Cosmică DHUMAVATI.
C) O a treia cauză a depresiei o constituie tratamentele medicale foarte dure, cum ar fi:
chimioterapia, anestezia şi intervenţia chirurgicală, care pot produce dezechilibre
foarte mari, atât la nivelul corpului fizic, cât şi la nivelul structurii aurice, aspect care
poate induce cu uşurinţă stări de depresie. Atunci când atât corpul fizic, cât şi corpul
astral îşi recapătă __ _ ____
echilibrul, depresia este automat eliminată. Din punctul de vedere al câmpului
energetic uman, tratamentele medicamentoase dure stopează, încetinesc sau împiedică
fluxul normal de energie prin NADI-urile structurii noastre aurice. Această contracţie
a structurii aurice poate genera cu multă uşurinţă starea de depresie. Când
medicamentele respective îşi încetează efectul, fluxul energetic reintră în normal şi
atunci, ca prin farmec, depresia dispare. De exemplu, s-a constatat foarte clar faptul că
pasele biomagnetice purifică structura aurică într-un interval de timp de două ori mai
scurt decât cel obişnuit. Din acest motiv, au fost realizate studii medicale care au
demonstrat că pacienţii ies din stările depresive postoperatorii clasice mult mai uşor
dacă apelează la pase biomagnetice. Depresia pictoriţei din exemplul pe care îl oferim
a luat forma unei autorespingeri; ea s-a retras în ea însăşi şi a plâns îndelung:
„Simţeam că sunt un om rău şi păcătos. Simţeam că dacă m-aş fi purificat mai intens,
dacă aş fi fost mai strictă în respectarea recomandărilor date de medic, dacă aş fi fost
o fiinţă mai dăruită lui Dumnezeu, atunci cu siguranţă că aş fi fost capabilă să mă
vindec. Simţeam că nu îmi mai pot face în mod corespunzător meseria şi nici măcar
nu mă mai consideram demnă să rămân alături de iubitul meu. Sentimentul neputinţei
ajungea să fie copleşitor şi nu aveam altceva de făcut decât să mă întorc cu umilinţă
din nou la Dumnezeu, cu senzaţia că am fost pedepsită deoarece nu sunt suficient de
bună. Am fost astfel silită să abandonez o mulţime de activităţi din viaţa mea. Pur şi
simplu, eram incapabilă să mă concentrez o perioadă mai lungă de timp asupra unui
lucru. Am plănuit, împreună cu iubitul meu, să plecăm într-o excursie, dar m-am
simţit apoi incapabilă chiar şi de acest lucru, deoarece durerea era sfâşietoare.
Trebuia să mă forţez în orice activitate făceam; era un veritabil efort să mă ridic
dimineaţa din pat. Nu mă simţeam deloc confortabil în pat dar, pe de altă parte,
atunci când mă sculam din pat mă simţeam mult mai rău. Pur şi simplu, nu ştiam ce
să mai fac, nu mai aveam deloc încredere în mine însămi şi, totodată, nu mai aveam
încredere în nimeni altcineva. M-am decis să plec la tratament, în speranţa că lucrul
acesta mă va ajuta dar, de fapt, rezultatul a fost că, după aceea, m-am simţit şi mai
rău. Drept urmare, am început să plâng, gândind că a sosit momentul să fac operaţia.
O parte
din mine spera că această soluţie mă va ajuta să-mi recapăt sănătatea, în timp ce o
altă parte din mine ştia că nu va fi aşa. Eram nespus de întristată, căci îmi pierdusem
treptat capacitatea de a picta. Acest fapt era cu adevărat foarte greu de suportat
deoarece întotdeauna pictura fusese o modalitate de vindecare şi de purificare pentru
mine. Ea fusese mereu o cale de a depăşi situaţiile grele ale vieţii şi prin care mă
simţisem mereu inspirată, purificată şi înălţată spre sferele superioare ale existenţei."
Al cincilea stadiu al vindecării: ACCEPTAREA
Atunci când am acordat suficientă atenţie, energie şi timp pentru ai depăşi primele 4
stadii inferioare ale procesului subtil al vindecării, intrăm într-o etapă în care nu mai
suntem nici supăraţi şi nici deprimaţi din cauza situaţiei în care ne aflăm. În această
fază, corespunzătoare unei stări mărite de obiectivitate şi luciditate, vom fi capabili să
ne conştientizăm şi chiar să ne mărturisim mult mai liber sentimentele şi conflictele
lăuntrice prin care am trecut în fazele anterioare. Astfel, ne vom putea exprima în mod
deschis şi liber, într-o stare de relativă împăcare cu noi înşine şi cu ipostaza în care ne
aflăm, dorinţa noastră febrilă (care, de altfel, este pe deplin justificată) de a ne
vindeca, recunoscând totuşi şi stările negative, lipsite de orice eficienţă creatoare, cum
ar fi cele de mânie şi de invidie, pe care le-am resimţit faţă de toţi cei care nu sunt
siliţi să se confrunte cu suferinţele bolii. După ce ne-am plâns de milă îndelung şi fără
nici un rezultat pentru situaţia deplorabilă în care am ajuns, precum şi pentru
pierderile pe multiple planuri pe care boala ni le-a adus, noi aspirăm „instinctiv" să
fim lăsaţi singuri, să ne interiorizăm mai mult, preferând mai multă linişte în jurul
nostru. Comunicările cu ceilalţi vor deveni mai puţin zgomotoase şi mai profunde,
deoarece vom avea tendinţa să împărtăşim celorlalţi mai degrabă telepatic decât prin
viu grai sentimentele şi gândurile noastre. În această discreţie magică a tăcerii, noi ne
pregătim de fapt structurile subtile aurice pentru transformările alchimice care vor
urma în etapele ulterioare. Acesta este momentul în care, în urma confruntărilor
adeseori dureroase pe care le-am avut până acum, ajungem să ne cunoaştem pe noi
înşine mult mai bine, pentru a pătrunde, de această dată, cu mult mai mare uşurinţă în
interiorul tainic al fiinţei noastre. Astfel, treptat, devenim din ce în ce mai conştienţi
de noua noastră ipostază existenţială în care câmpul auric propriu este regenerat şi
spiritualizat. În această etapă, putem ajunge chiar în mod firesc şi spontan să ne
punem întrebări fundamentale cu privire la concepţiile şi mentalităţile proprii şi, în
general, cu privire la sistemul de valori după care ne-am ghidat până acum în viaţă.
Astfel, va deveni din ce în ce mai evident pentru noi faptul că, în ultimă instanţă, toate
acestea ne-au condus într-un mod direct sau indirect către starea de boală sau de criză
interioară în care ne aflăm. O modalitate înţeleaptă de a acţiona constructiv pentru a
ieşi grabnic din situaţia în care ne aflăm constă în a începe să învăţăm cum să
pătrundem treptat în profunzimile fiinţei noastre pentru a simţi adevăratele noastre
necesităţi interioare. Astfel, vom trăi revelaţia unor stări excepţionale de regenerare
vitală şi asimilare energetică pe care până acum le consideram inaccesibile pentru noi.
Aceasta este etapa în care este foarte posibil să vrem să ne facem noi prieteni, simţind
totodată lăuntric nevoia de a ne separa de unii dintre prietenii vechi, întrucât vom
sesiza că apar incompatibilităţi din ce în ce mai clare între aspiraţiile noastre actuale şi
rezonanţele pe care aceştia le trezesc şi le menţin în aura noastră. Într-un cuvânt,
putem spune că această fază corespunde tendinţei şi aspiraţiei sincere de a realiza
toate
transformările necesare în viaţa noastră, pentru a facilita procesul real şi profund
benefic al vindecării. Practic, aceasta reprezintă modalitatea cea mai directă şi sigură
de a accelera modificările interioare care ne vor conduce nemijlocit către starea de
sănătate. În mod reflex, noi vom sesiza la toate nivelurile fiinţei noastre o stare
profundă de expansiune şi de libertate, o senzaţie de uşurare, însoţită de o mare
purificare aurică, deşi este foarte posibil să mai fie încă mult până la vindecarea
completă.
În exemplul nostru, în momentul în care pictoriţa a atins etapa acceptării, viaţa ei s-a
transformat în mod radical. Astfel, ea s-a putut apropia mult mai mult de aspiraţiile şi
necesităţile sale reale, pe care a început să le înţeleagă intuitiv, dându-le imediat curs
liber în existenţa sa. Din acest motiv, totul în jurul ei începuse să se afle în
concordanţă şi armonie sau, cu alte cuvinte, să colaboreze sinergie în vederea atingerii
acestor scopuri benefice. O dată cu faza acceptării, ea a căpătat totodată un control
mult mai mare asupra propriei sale vieţi, devenind capabilă să se focalizeze mult mai
intens asupra necesităţilor şi aspiraţiilor sale reale de ordin sufletesc şi spiritual. Pe de
altă parte, deşi capacitatea sa de control asupra propriului destin a crescut foarte mult
prin exercitarea liberului arbitru, ea a învăţat totodată ce înseamnă să se dăruiască cu
adevărat în faţa voinţei lui Dumnezeu, pentru a trăi astfel bucuria şi savoarea unui
abandon total şi necondiţionat de care altă dată s-ar fi îngrozit. Pe măsură ce procesul
vindecării avansa, stările de abandon sau de capitulare a voinţei sale egotice - care, în
mentalitatea sa din trecut, fuseseră un simbol al stării de slăbiciune - au devenit în
noul context un simbol al adevăratei puteri. Ea a înţeles că gestul de a te abandona
plenar implică multă credinţă în Dumnezeu şi putere interioară. Ceea ce înainte
considera, plină de pesimism, a fi o stare insuportabilă şi umilitoare de cădere, de
colaps energetic, de lipsă de putere, era tradusă acum şi înţeleasă, datorită noii sale
viziuni transfiguratoare, drept o abandonare în iubire şi o dăruire necondiţionată în
faţa înaltelor puteri spirituale care se trezeau în ea şi care, totodată, o înconjurau.
Al şaselea stadiu al vindecării: RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ
ŞI
SPIRITUALĂ
Acceptarea şi vindecarea conduc la o stare de veritabilă renaştere interioară sau, cu
alte cuvinte, la o confruntare superioară aducătoare de fascinante revelaţii cu privire la
realităţile de ordin subtil existente în fiinţa noastră. Cel mai adesea, în această fază
avem de asemenea nevoie de cât mai multă linişte şi, de aceea, simţim tendinţa de a
rămâne cât mai mult timp în singurătate, pentru a ne putea adânci astfel cât mai mult
în noi înşine. Această etapă este foarte importantă în procesul transformării câmpului
nostru auric, pentru că este cea care efectiv ne plasează pe o nouă orbită existenţială.
În virtutea noilor rezonanţe aurice create, ea ne permite depăşirea cu uşurinţă a
obişnuinţelor şi a concepţiilor dogmatice care ne condiţionau până atunci existenţa. În
această fază, este însă absolut necesar să ne acordăm timpul de care avem nevoie, fie
că este vorba de câteva zile, de câteva săptămâni sau chiar de luni de zile, pentru a
realiza cu detaşare şi cât mai complet această autoanaliză şi obiectivare interioară. Cu
această ocazie, în procesul restabilirii complete a sănătăţii şi a forţei noastre creatoare
benefice vom face să se reveleze anumite aspecte din profunzimile fiinţei noastre care
au fost adânc îngropate în noi înşine, aspecte pe care le-am refuzat, inconştient, o
lungă perioadă de timp. Acum este foarte posibil să înflorească în fiinţa noastră
elemente noi, profund
benefice, care să ne dezvăluie noi faţete ale personalităţii noastre. Acest fenomen
poate fi perceput la nivel subtil printr-o veritabilă succesiune de explozii de lumină în
aura noastră. Ele pornesc în special de la nivelul centrilor de forţă corespunzători
acestor transformări şi se expansionează strălucitor în întreaga noastră aură, sub forma
unor curenţi subtili de culori foarte vii care până acum lipseau sau erau foarte puţin
prezenţi în ambianţa noastră subtilă. Pentru a cataliza acest fenomen benefic fascinant,
se recomandă să conştientizăm cât mai amplu frumuseţea acestui proces şi să simţim
cu fascinaţie şi autotransfigurare rezonanţele profund benefice din corpul nostru astral
care, în acest mod, este regenerat. Vom găsi astfel, plini de încântare, noi resurse
interioare pe care până acum nu le-am putut trezi şi activa. Este foarte posibil ca noi să
fi intuit mai de mult că ele există latent, gata să se manifeste în noi, dar abia acum ele
vor fi actualizate şi vor începe cu adevărat să se exprime. Toate aceste
transformări aurice regeneratoare uimitoare se constituie într-o veritabilă renaştere
spirituală a fiinţei noastre.
= VA URMA =
An 14 C 31
PROCEDEE ŞI METODE IMIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE.
TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR ÎN FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL
CELOR 7 FAZE
ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
Al şaselea stadiu al vindecării: RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ
ŞI SPIRITUALĂ (continuare la cursul nr. 30, An 14)
Drept urmare, noi începem în mod spontan să experimentăm şi să analizăm toate
evenimentele semnificative din viaţa noastră, atât cele prezente, cât şi cele trecute,
privindu-le dintr-o cu totul altă perspectivă, cu mult mai multă detaşare şi luciditate.
Pentru a desemna această stare, înţelepciunea populară a găsit expresia, care de altfel
este foarte sugestivă: „a privi lucrurile într-o altă lumină". În realitate, nu lucrurile şi
evenimentele se află într-o altă lumină ci, de fapt, corpul nostru astral este cuprins de
o lumină subtilă diferită. Atunci când ne vom analiza trecutul, pornind de la noile
repere fixate în această stare deosebită de conştiinţă, vom simţi - datorită unei stări de
suverană detaşare -că este ca şi cum ne-am raporta la o cu totul altă persoană. Din
acest motiv, multe dintre evenimentele trecute ale vieţii noastre vor căpăta acum noi
semnificaţii şi clarificări iluminatorii. În felul acesta, reconsiderând modul de
raportare la evenimentele trecute, vom realiza foarte clar faptul că ne putem
transforma în mod hotărâtor relaţiile cu ceilalţi oameni. Toate relaţiile semnificative
pe care le avem cu oamenii din jurul nostru fac parte din destinul sau KARMA noastră
şi sunt concretizate, din punct de vedere auric, prin canale energetice „de legătură"
deosebit de subtile. Noul mod de raportare la trecut reprezintă de fapt o veritabilă
atitudine vindecătoare prin care aceste legături subtile traumatizante se întrerup. În
mod evident, toate aceste transformări subtile se produc cel mai adesea automat, ele
fiind declanşate de simplul fapt că ne-am modificat frecvenţele de vibraţie dominante
din aură, ca urmare a elevării nivelului de conştiinţă. In ultimă instanţă, prin
elevarea şi rafinarea vibraţiilor noastre aurice, noi nu facem altceva decât să
transformăm „contextul" în interiorul căruia noi ne trăim viaţa. Abia o
11 5

astfel de modificare subtilă profundă din aura noastră reprezintă ceea ce putem numi
cheia fundamentală a oricărei vindecări adevărate. Pentru pictoriţa din exemplul
nostru, faza de renaştere sufletească şi spirituală a început cu o stare purificatoare de
umilinţă. Ea mărturiseşte:
„Când am devenit pentru prima dată suficient de umilă pentru a le cere ajutorul
celorlalţi oameni care s-au aflat în permanenţă în jurul meu, am avut o veritabilă
revelaţie, înţelegând cât de pesimistă şi neîncrezătoare am fost până atunci în
posibilităţile celorlalţi de a mă susţine şi de a mă ajuta în procesul vindecării. Atunci,
mi-am mărit treptat încrederea în ceilalţi oameni, acceptând necesitatea de a
colabora cu iubitul meu şi cu toţi prietenii care se arătaseră încă de la început atât de
binevoitori şi dornici să mă ajute. Până atunci, însă, mi se păruse inacceptabil să
depind în vreun fel de ei şi să mă resemnez cu ideea că nu aş putea să fac eu însămi
tot ceea ce trebuia să fac. Am învăţat să devin din ce în ce mai fericită, simţind
dragostea şi afecţiunea grijulie pe care ceilalţi le manifestau, cu multă generozitate,
faţă de mine. În acea etapă m-am simţit protejată, liniştită, destinsă şi într-o totală
siguranţă. Consider că vindecarea mea se datorează atât eforturilor proprii pe care
le-am făcut, cât şi, într-o mare măsură, şi prietenilor care au ştiut să creeze în jurul
meu o ambianţă de veritabilă comuniune spirituală care m-a ajutat nespus de mult.
Nu am mai simţit deloc teama de a fi lipsită de putere. Pe de altă parte, deoarece am
început să am din ce în ce mai multă încredere în natura mea profundă, divină, în
Sinele Suprem, ATMAN, atunci când mă retrăgeam în singurătate am început să mă
simt
mult mai bine ca înainte. Totodată, datorită încrederii depline pe care am început să
o am în oamenii din jurul meu, mă simţeam, de asemenea, nespus de fericită şi
împlinită atunci când mă aflam în grupul prietenilor mei. Descopeream cât de
minunat este să am încredere în mine însămi şi în ceilalţi, într-adevăr, mi-am dat
seama că ceea ce înainte consideram a fi o expresie a lipsei de putere nu reprezenta
decât o necesitate destinică de a mă abandona în faţa forţelor superioare, spirituale,
care există atât în lăuntrul fiinţei mele, cât şi în jurul meu. Am înţeles astfel că există
o forţă divină universală, imanentă, care îmi oferă întotdeauna cu generozitate şi din
abundenţă exact ceea ce am nevoie. Am realizat că sunt o parte a ei şi că ea este o
parte din mine."
Într-unul dintre stadiile precedente, în care simţise nevoia să negocieze cu Dumnezeu,
ea se arătase dispusă să-şi dăruiască viaţa unei cauze nobile. Acum însă, în stadiul
renaşterii interioare sufleteşti şi spirituale, pictoriţa a realizat că impulsul de a-şi
consacra viaţa pentru binele oamenilor nu mai provenea dintr-un sui-generis „troc" pe
care ar fi vrut să-l facă cu Dumnezeu şi care se baza pe o frică existenţială
inexplicabilă, înrădăcinată adânc în fiinţa sa, frică ce îi dominase până acum adeseori
întreaga viaţă. În noul stadiu în care se afla, ea a simţit în mod spontan nevoia de a i se
adresa astfel lui Dumnezeu: „Doamne Dumnezeule, îţi mulţumesc că mi-ai salvat
viaţa şi de aceea este perfect firesc să-Ţi dăruiesc la rândul meu întreaga mea viaţă,
îndrumă-mă, Te implor, şi arată-mi calea directă prin care îi pot ajuta cel mai
eficient pe ceilalţi oameni, ajutându-mă astfel şi pe mine în evoluţia mea spirituală."
În stadiul creator al renaşterii sufleteşti şi spirituale, ea a simţit imboldul divin de a se
vindeca în primul rând pe ea însăşi, pentru a putea ajuta apoi, în mod necondiţionat,
întreaga umanitate. Într-adevăr, aceasta este o lege fundamentală ce descrie felul în
care se propagă orice proces şi cu atât mai mult o transformare spirituală.
Transformarea începe întotdeauna cu şi prin noi înşine, pentru a reverbera apoi
holografic în întreaga manifestare.
Al şaptelea stadiu al vindecării: TRĂIREA UNEI EXISTENŢE NOI, PROFUND
SPIRITUALE
O dată cu restabilirea completă a stării de sănătate, ne vom reconsidera atitudinea faţă
de multe domenii ale existenţei noastre. Astfel, nenumărate posibilităţi şi oportunităţi,
pe care înainte le consideram a fi de domeniul fantasticului sau imposibil de atins, se
vor deschide cu uşurinţă în faţa noastră. Vom deveni mult mai oneşti cu noi înşine şi
vom găsi resursele lăuntrice de a înţelege şi de a accepta elementele comportamentale
şi rezonanţele energetice superioare pe care până acum le ignorasem total sau
refuzasem să le acceptăm. În concluzie, vom deveni mult mai umili, mai plini de
credinţă, de sinceritate şi de iubire. Aceste uluitoare transformări interioare vor
conduce în mod automat şi la transformări exterioare. Ele sunt expresii fireşti ale
expansiunii forţei creatoare a sufletului nostru care va cuprinde cu noile sale rezonanţe
benefice, în mod holografic, întreaga noastră viaţă. În această fază este de asemenea
foarte posibil să ne facem noi prieteni ale căror rezonanţe aurice sunt mult mai
compatibile cu ale noastre. Este posibil chiar să ne schimbăm profesia, iar dacă nu o
vom face, în orice caz, este cert că ne vom transforma radical felul în care ne raportăm
la munca noastră zilnică. Toate aceste transformări sunt fireşti şi apar spontan în urma
unui proces complet şi real de vindecare. Ele sunt expresia unei viziuni superioare,
supramentale, asupra existenţei.
În exemplul prezentat anterior, după ce a parcurs şi acest ultim stadiu al vindecării,
persoana despre care vorbeam şi-a modificat considerabil atitudinea faţă de viaţă. O
mare parte din temerile sale inconştiente au dispărut. În timpul primelor faze ale
procesului vindecării, ea asociase în mod aberant şi obsesiv frica sa iraţională de a
rămâne paralizată de la gât în jos cu o aşa-zisă amintire dintr-o viaţă anterioară, când -
îşi imagina ea - fusese ghilotinată. În general, existenţa sa a devenit mult mai vie şi
început să îi aducă mari împliniri spirituale. Relaţia ei de cuplu a devenit mult mai
profundă şi mai intimă. De asemenea, activitatea sa artistică a cunoscut o perioadă de
înflorire, căci ea a început să se simtă mai inspirată ca oricând. La aproximativ doi ani
după vindecarea completă, această femeie a început să se dedice unei activităţi de
ajutorare a oamenilor suferinzi, folosind remediile şi metodele pe care ea însăşi le
utilizase şi realizând în mod suplimentar şedinţe de vindecare prin pase biomagnetice.
Ea mărturiseşte: „Când m-am simţit într-adevăr capabilă să ajut alţi oameni, în
virtutea unei sincronicităţi perfecte, foarte multe persoane au început să vină la mine
cerându-mi ajutorul. Deşi nu urmăresc absolut deloc să-mi fac publicitate, din ce în
ce mai mulţi oameni se îndreaptă către mine, plini de credinţă în ajutorul pe care,
prin graţia lui Dumnezeu, îl pot oferi. De îndată ce ajut o persoană, unii dintre
prietenii acesteia vin de asemenea la mine pentru a-mi cere ajutorul. Este adevărat că
pictez mult mai rar, deoarece nu mai am timp pentru aceasta, dar tematica picturilor
mele s-a modificat foarte mult. Temele au devenit mult mai spirituale. Dar cel mai
important eveniment care s-a produs în aceşti ani este că am început să practic
YOGA şi prin aceasta viaţa mea a căpătat cu adevărat sens. Chiar dacă iniţial
venisem la cursurile de YOGA numai cu gândul de a mă însănătoşi, am realizat apoi,
la modul profund, că mă aflu aici, în această viaţă, pentru a mă apropia de
Dumnezeu şi pentru a ajuta, prin Graţia lui Dumnezeu, unii oameni să se vindece,
arătându-le totodată calea prin intermediul căreia vor putea ajunge ei înşişi să-şi
conştientizeze natura lor divină. In trecut, obişnuiam să consider că viaţa mea este
circumscrisă unor determinisme KARMA-ice care şi-au pus în mod irevocabil
amprenta asupra mea. Pe vremuri, simţeam şi gândeam că sunt nenumărate limite în
viaţa mea, dar acum, parcă toate aceste bariere au dispărut şi nu mai există nici un
fel de graniţe care să-mi îngrădească conştiinţa. De asemenea, consider că unul
dintre modurile în care îmi pot exprima propria libertate constă în a-i ajuta şi pe
ceilalţi oameni să realizeze că, în ultimă instanţă, ei sunt de asemenea fără limite."
Dacă vom medita pe rând asupra semnificaţiei fiecăreia dintre aceste 7 etape [1)
NEGAREA; 2) MÂNIA; 3) NEGOCIEREA sau TROCUL;. 4) DEPRESIA; 5)
ACCEPTAREA; 6) RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ ŞI
SPIRITUALĂ; 7) TRĂIREA UNEI EXISTENŢE NOI, PROFUND SPIRITUALE] şi
dacă vom parcurge lăuntric într-un mod empatic, lucid şi conştient toate aceste faze,
vom înţelege caracterul perfect natural şi universal al procesului vindecării unei fiinţe
umane, care poate fi integrată ca parte importantă a unui proces mai vast, acela al
evoluţiei spirituale. Astfel, vom putea înţelege mult mai bine faptul că, în realitate,
chiar şi prin
intermediul stărilor neplăcute de boală cu care ne confruntăm uneori, noi suntem
ghidaţi de către o înţelepciune divină, pas cu pas, pe calea care conduce către starea de
supremă desăvârşire spirituală. În timp ce parcurgem acest sublim „drum" spre
Dumnezeu, care este în egală măsură „drumul" spre Sinele nostru Suprem, ATMÂN,
prin intermediul nenumăratelor confruntări şi lecţii pe care ni le oferă însăşi viaţa
noastră, vom realiza - cu o înţelepciune aducătoare de revelaţii extatice - că suntem, în
acelaşi timp, atât fiinţe individuale, cât şi fiinţe universale, divine. Vom realiza astfel,
plini de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, că noi suntem adesea în mod tainic îndrumaţi
şi ghidaţi cu multă grijă, chiar fără să bănuim vreodată aceasta, de o raţiune divină,
supramentală, pentru care procesul vindecării, viaţa şi transformarea spirituala nu sunt
decât ipostaze diferite ale unei realităţi unice, dumnezeieşti.
NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA SUBSTRATURILE SUPERIOARE
ALE CORPULUI ASTRAL
Tradiţia iniţiatică ocultă revelează faptul că la nivelul corpului astral al oricărei fiinţe
umane există o structură stratificată. Criteriul principal de ierarhizare al acestor
substraturi ale corpului astral îl reprezintă frecvenţa lor fundamentală de vibraţie. Aşa
cum ştim, atât întregul Macrocosmos, cât şi microcosmosul fiecărei fiinţe umane, în
parte, sunt caracterizate de şapte domenii fundamentale de vibraţie. În fiinţa umană,
cei şapte centri de forţă, CHAKRA-ele, reprezintă focarele principale de rezonanţă cu
realităţile corespunzătoare lor din Macrocosmos. Din acest motiv, cifra şapte are o
semnificaţie privilegiată în armonia Creaţiei, fiind un simbol al totalităţii şi al unităţii
holografice în diversitate. Corpul astral are deci şapte substraturi sau, altfel spus,
„învelişuri" energetice la nivelul cărora se regăsesc reflectate diferitele tendinţe,
dorinţe şi aspiraţii umane. În continuare, nu ne propunem să realizăm o analiză
amănunţită a fiecăruia dintre substraturile subtile ale corpului astral. Vom studia însă
felul în care anumite transformări spirituale profunde se reflectă la nivelul
substraturilor superioare ale corpului astral. De asemenea, vom oferi câteva modalităţi
operative iniţiatice, deosebit de eficiente, de trezire şi expansiune a substraturilor
subtile superioare ale corpului astral, în vederea comuniunii cu entităţi angelice din
lumi paradisiace, a dinamizării liberului arbitru, a amplificării stării de Iubire Divină şi
a comuniunii plenare cu Dumnezeu Tatăl.
În cadrul cursurilor de YOGA referitoare la ierarhiile şi entităţile angelice, au fost
prezentate mai multe modalităţi de comunicare spirituală cu fiinţe din lumile subtile
paradisiace care, cu inefabilă discreţie şi graţie, ne pot ghida în permanenţă viaţa,
inspiraţia şi energia spirituală pe care ni le conferă entităţile angelice se reflectă foarte
puternic asupra câmpului nostru astral şi în special asupra substraturilor superioare
(care sunt caracterizate de frecvenţe înalte de vibraţie) ale acestuia. Dinamizările
energetice elevate provenite de la aceste sublime fiinţe „de lumină" ne permit să
devenim, în mod spontan şi natural, din ce în ce mai conştienţi de dimensiunile
spirituale profunde ale fiinţei noastre, dimensiuni care reprezintă însuşi fundamentul
real al existenţei noastre adevărate. Transformările benefice şi spirituale care apar în
aura noastră datorită rezonanţei cu energii subtile de frecvenţe elevate (sau, cu alte
cuvinte, cu anumiţi curenţi subtili coloraţi armonioşi) produc în mod gradat, dar sigur,
uneori aproape pe nesimţite, o reorientare a fiinţei noastre către o viaţă centrată pe
valorile spirituale. Acesta este motivul real pentru care, după câţiva ani de practică
YOGA consecvent realizată, constatăm în mod spontan că nu mai întreţinem absolut
deloc anumite rezonanţe inferioare care altă dată ne măcinau existenţa, că nu mai
avem anumite atracţii şi pasiuni meschine, deşi ne dăm seama că nu am aplicat în mod
direct nici un procedeu yoghin pentru a controla şi anula acele rezonanţe negative.
Transformarea globală a aurei noastre bioenergetice reprezintă cheia tuturor
modificărilor benefice de la nivelul structurilor noastre psihice şi mentale. În acest fel,
survine în mod spontan o reorientare profundă a conştiinţei către realităţi de natură
universală sau chiar transcendentă, ce corespund chiar şi ele unor subniveluri din
câmpul nostru auric astral, care sunt caracterizate de vibraţii energetice foarte elevate.
VA URMA
An 14 C 32
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU
PRIVIRE LA SUBSTRATURILE SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
(continuare la cursul nr.31, An 14)
În domeniul acestui spectru de vibraţii energetice foarte înalte, care este practic
nelimitat (la fel ca şi paradisurile astrale pe care, în virtutea principiului holografic, el
le reflectă în mod tainic) şi care corespunde unor învelişuri sau structuri foarte elevate
ale corpului astral, există de fapt posibilitatea de a intra în mod direct şi precis în stare
de rezonanţă cu toate lumile şi entităţile spirituale ce trăiesc în aceste paradisuri. În
mod evident, în cazul unei fiinţe umane obişnuite, cu un nivel de conştiinţă ce este
circumscris în mod strict tendinţelor instinctuale, aceste structuri aurice superioare
sunt practic complet nedezvoltate în aura sa. Tocmai din acest motiv, fiinţa umană în
cauză nu le poate percepe şi, prin urmare, le va considera întotdeauna ca fiind
inexistente sau doar
simple speculaţii metafizice. Fiinţele umane care aderă din convingere la filozofia
materialistă, care sunt atee şi care nu cred în existenţa lumilor subtile trăiesc, de fapt,
drama de a avea subdezvoltate tocmai acele structuri aurice superioare care sunt,
metaforic vorbind, precum „aripile" cu ajutorul cărora omul are posibilitatea să se
înalţe şi să cunoască, din punct de vedere spiritual, „cerurile" sau, altfel spus,
realităţile divine. Cu cât aura subtilă a unui om va fi mai dezvoltată pe substraturile
superioare ale corpului astral, cu atât fiinţa umană în cauză se va simţi mai deschisă şi
va aspira să cunoască şi mai mult lumile angelice din Macrocosmos, care sunt
corespunzătoare ca frecvenţă de vibraţie structurilor superioare din aura sa. Ea va
înţelege lăuntric aceste taine şi chiar va comunica telepatic cu entităţile şi realităţile de
ordin spiritual. Acesta este motivul pentru care o fiinţă umană evoluată din punct de
vedere spiritual poate intra în comuniune în mod spontan şi foarte uşor cu îngerul
păzitor, cu entităţi din tărâmul spiritual al SHAMBALA-ei, cu Superiorii Necunoscuţi,
cu Mari Puteri Cosmice etc., în timp ce o altă fiinţă umană, care are mai puţin
dezvoltate aceste substraturi aurice superioare, va avea, la început, mari dificultăţi în
perceperea şi stabilirea unor contacte cu lumile subtile spirituale.
Civilizaţia contemporană materialistă, aflată sub incidenţa nefastă a epocii actuale de
decădere spirituală, KALI YUGA, a făcut ca mulţi oameni să devină incapabili să
experimenteze toate aceste minunate realităţi spirituale menţionate anterior, care sunt
reflectate în mod precis în substraturile aurice elevate ale corpului astral. Pentru aceste
fiinţe umane, însăşi ideea existenţei unor astfel de structuri foarte rafinate ale corpului
astral pare absurdă, fantasmagorică sau chiar ridicolă. Totuşi, printr-o practică
spirituală adecvată, tenace şi plină de dăruire, structurile noastre subtile superioare vor
ajunge să fie conştientizate şi dinamizate din ce în ce mai intens, iar acest aspect ne va
permite o comunicare intimă şi vie cu fiinţele angelice din lumile subtile paradisiace.
În substraturile superioare ale câmpului nostru auric astral există sublime reflexii ale
emoţiilor şi gândurilor noastre benefice, care se exprimă în aceste structuri într-un
mod elevat, transfigurator şi transpersonal. Acestea reprezintă, de fapt, octavele
superioare ale trăirilor noastre emoţionale şi mentale.
Pentru a avea o reprezentare mai clară a tuturor acestor substraturi şi a modului în care
ele se reflectă reciproc, vom face, pentru început, o prezentare foarte succintă a
acestora (vezi Fig. 1).
1) La nivelul primului substrat al corpului astral, se regăsesc toate pornirile noastre
instinctuale legate de dorinţa oarbă de a supravieţui. Tot aici se află atavismele şi
tendinţele ancestrale latente care creează ataşamentul puternic faţă de planul material
şi faţă de corpul fizic.
2) La nivelul celui de-al doilea substrat al corpului astral se exprimă energia dorinţelor
primare care răspund unui impuls rudimentar îndreptat spre autosatisfacţie. Energiile
acestui substrat
auric creează ataşamentul faţă de plăcerile senzoriale. Energia dorinţelor sexuale are o
pondere importantă în cel de-al doilea substrat al corpului astral.
3) La nivelul celui de-al treilea substrat al corpului astral se manifestă energia
tendinţelor mentale conştiente şi subconştiente şi a „reziduurilor" mentale,
SAMSKARA, rămase în urma experienţelor zilnice. Existenţa acestor SAMSKARA-
uri la nivelul celui de-al treilea substrat al corpului astral ne revelează faptul că aceste
întipăriri nu sunt doar nişte „vestigii" pasive ale gândurilor, acţiunilor şi intenţiilor
unei persoane, ci reprezintă veritabile forţe dinamice în viaţa sa psihică şi mentală. Ele
creează ataşamentul faţă de diferitele obiceiuri, superstiţii, dogme şi rigidităţi.
Primele trei substraturi ale corpului astral formează zona inferioară a corpului
astral.
4) Cel de-al patrulea substrat al corpului astral alcătuieşte aşa-numita zonă
intermediară a corpului astral. La acest nivel se manifestă natura noastră emoţională,
în special afectivă. Energia de la nivelul acestui substrat creează nevoia unor relaţii
mai profunde, de suflet, între oameni. Atunci când există dizarmonii la acest nivel,
survine o stare de sentimentalism excesiv. Tot în cadrul acestui substrat al corpului
astral se creează ataşamentele faţă de anumite emoţii sau stări lăuntrice.
Următoarele trei substraturi ale corpului astral alcătuiesc zona superioară a corpului
astral la nivelul căreia, în general, nu mai există energii care să creeze ataşamente şi
limitări egotice.
5) Pe primul sau, cu alte cuvinte, pe cel mai de jos dintre substraturile care se află în
zona superioară a corpului nostru astral, se manifestă în mod preponderent energia
Voinţei elevate, care este o expresie a Voinţei Divine, deoarece, la acest nivel, fiinţa
umană este capabilă să perceapă intuitiv Voinţa Divină şi să acţioneze în conformitate
cu aceasta. Voinţa elevată este, de fapt, o replică spirituală a voinţei noastre obişnuite
care ne ajută să trăim în lumea fizică. Cele mai rudimentare impulsuri ale voinţei
noastre obişnuite se regăsesc sub forma instinctului de conservare, care se exprimă în
plan auric pe substratul cel mai de jos, corespunzător domeniului cu cele mai scăzute
frecvenţe de vibraţie ale corpului nostru astral.
6) Nivelul emoţional superior, pe care îl putem numi şi nivelul inspiraţiilor sau al
iubirii noastre divine, se regăseşte ca domeniu de frecvenţe de vibraţie pe al doilea
dintre substraturile care se află în zona superioară a corpului astral. El reprezintă o
replică transfigurată şi cosmizată (sau, altfel spus, octava superioară) a sentimentelor
noastre de automulţumire. În mod corespunzător, narcisismul şi în general orice
tendinţă de a ne proteja şi preamări ego-ul se găsesc, din punctul de vedere al
frecvenţelor de vibraţie, pe al doilea substrat din zona inferioară a câmpului nostru
auric astral.
7) Conştiinţa supramentală, care reprezintă, de fapt, reflectarea în fiinţa noastră a
Mentalului atotcuprinzător al lui Dumnezeu, ne conferă o înţelegere directă şi vie a
structurilor cauzale care animă toate lucrurile, fenomenele şi fiinţele. Ea este o replică
transfigurată sau, cu alte cuvinte, o octavă superioară a mentalului obişnuit. Conştiinţa
supramentală se regăseşte, ca domeniu de frecvenţe de vibraţie, pe al treilea dintre
substraturile care aparţin zonei superioare a corpului astral. Mentalul obişnuit,
dominat adesea de tendinţele subconştiente (SAMSKARA-urile) se află, din punctul
de vedere al frecvenţelor sale de vibraţie, în legătură cu al treilea substrat din zona
inferioară a câmpului nostru auric. Constatăm astfel, că principiul hermetic care
afirmă că: „iot
ceea ce se află jos este precum tot ceea ce se află sus; şi tot ceea ce se află sus este
precum tot ceea ce se află jos" este perfect valabil şi în cazul substraturilor energetice
care compun corpul nostru subtil astral. Pe acest principiu al corespondenţei vibratorii
exacte dintre substraturile corpului astral se bazează de altfel şi metodele yoghine
tibetane tantrice de sublimare a emoţiilor inferioare în stări superioare, divine de
conştiinţă, metode care au fost expuse în cadrul cursurilor despre tradiţia
spirituală KALACHAKRA.
Pe de altă parte, putem înţelege astfel şi felul în care este posibilă o eliminare rapidă a
rezonanţelor inferioare care se pot manifesta la nivelul primelor trei substraturi ale
zonei inferioare a corpului nostru astral, fără a fi absolut necesar să realizăm o operare
directă asupra acestora sau, cu alte cuvinte, fără a urmări în mod expres să eliminăm
în mod specific o anumită stare de conştiinţă inferioară cu care ne confruntăm
adeseori, în această situaţie, energiile din substraturile aurice superioare ale corpului
astral, care au fost trezite şi dinamizate intens prin aspiraţii elevate şi prin practică
spirituală, vor induce - printr-un fenomen de tainică reflexie - energii benefice
armonizatoare, profund echilibrante, şi în substraturile care aparţin zonei inferioare a
corpului nostru astral. Atunci când, în urma unui amplu proces de elevare a
conştiinţei, fiinţa umană atinge înalte culmi spirituale, rezonanţa cu realităţile
superioare este atât de vie încât întreaga sa existenţă devine o expresie a forţei
manifestatoare a acestor sublime energii care radiază toate, în ultimă instanţă, din
esenţa noastră divină, Sinele Suprem, ATMAN. Astfel, gândurile şi procesele noastre
raţionale devin corecte, pline de discernământ, bun simţ spiritual şi luciditate. La
rândul lor, emoţiile şi sentimentele noastre se impregnează toate cu forţa copleşitoare
a iubirii detaşate, iar voinţa noastră egotică se sublimează într-o voinţă divină, care
este caracterizată, în acelaşi timp, de curaj şi de umilinţă, expresie a stării de erou
spiritual, VIRA. Astfel, înţelegem că realitatea spirituală este, în primul rând, o
realitate de ordin interior şi că Dumnezeu poate fi regăsit cel mai uşor chiar în
profunzimile cele mai tainice ale fiinţei noastre.
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină
Al cincilea substrat al câmpului nostru subtil auric este asociat cu capacitatea noastră
de a fi receptivi faţă de Voinţa Divină. Fiind, la rândul său, o oglindire a unor aspecte
energetice mai profunde şi mai rafinate din corpul cauzal, al cincilea substrat al
corpului astral se află, de asemenea, în corespondenţă cu stadiul primar (sau de bază)
al tuturor formelor şi simbolurilor. În momentul în care nivelul nostru de conştiinţă se
acordează în mod preponderent la domeniul de frecvenţe specifice celui de-al cincilea
substrat al câmpului subtil auric, graţie unei inefabile stări de rezonanţă cu Voinţa
Divină atotputernică, în întreaga noastră aură începe să fie indus şi să se amplifice din
ce în ce mai mult, subcurentul subtil albastru de nuanţa cobaltului. De asemenea, în
cazul dinamizării foarte puternice a acestei substructuri aurice din corpul astral, survin
în mod spontan sublime percepţii paranormale de natură subtilă, care ne vor facilita
accesul în lumi astrale paradisiace şi, în special, în acelea în care culoarea
predominantă a luminii subtile este dată chiar de acest subcurent subtil colorat
albastru-cobalt. La început, o astfel de percepţie paranormală poate fi puţin derutantă
pentru noi deoarece, în acest caz, întreaga lume ne apare precum negativul unei
fotografii.
Din punctul de vedere al formelor, aici totul este parcă inversat faţă de planul fizic.
Ceea ce ne aşteptăm să fie solid constatăm că este, dimpotrivă, spaţiu vid, iar ceea ce
în lumea fizică oferă senzaţia de spaţiu gol, în aceste lumi astrale ne apare a fi drept o
lumină albastru-cobalt densă ce sugerează foarte clar soliditatea (evident, în planul
astral noţiunea de soliditate are o conotaţie diferită de cea din planul fizic, deoarece
aici ea este creată nu prin densitatea materiei ci prin „densitatea" energiei subtile
luminoase). Totuşi, după ce vom experimenta pentru o perioadă mai îndelungată de
timp asemenea percepţii subtile inedite, vom începe să ne adaptăm în mod gradat la
această inversare şi, astfel, vom ajunge treptat să facem abstracţie de problemele de
acomodare perceptivă lăuntrică pe care ea le implica iniţial.
= VA URMA =
An 14 C 33
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină (continuare la
cursul nr. 32, An 14)
Din punctul de vedere al frecvenţelor de vibraţie caracteristice, cel de-al cincilea
substrat al corpului astral reprezintă o octavă superioară a primului substrat al corpului
astral (la nivelul căruia se manifestă impulsurile biologice primare şi instinctul de
conservare). Tradiţia ocultă afirmă de asemenea că cel de-al cincilea substrat al
corpului astral este totodată şi o sui-generis matrice formatoare pentru primul substrat
al corpului astral. Al cincilea substrat auric al corpului astral ar putea fi comparat cu
albia unui râu prin care circulă năvalnic un flux de apă care, în cazul de faţă, poate fi
asimilat cu liniile de forţă ale energiei ce ulterior se stabilizează şi se condensează la
nivelul primului substrat auric („condensarea" desemnează în acest context un
fenomen de diminuare a frecvenţei de vibraţie a energiei. Prin urmare, „condensarea"
este fenomenul opus sublimării. „Condensarea" este un fenomen inerent în procesul
Creaţiei Divine, în care Logosul Creator, Lumina Dumnezeiască primordială ajunge,
prin „condensări" succesive, să îşi asume şi să „îmbrace" nenumăratele ipostaze ale
existenţei). Prin urmare, cel de-al cincilea substrat energetic al corpului nostru astral
este, într-un anumit sens, matricea formatoare a primului substrat auric, care este, la
rândul său, matricea formatoare a corpului nostru fizic. Noi ştim că, în lumea fizică, o
matriţă este confecţionată dintr-un material solid şi stabil care transferă forma sa unui
alt material ce este adus într-o stare fluidă pentru a putea fi astfel modelat în mod
corespunzător. Prin urmare, un material solid (caracterizat de o frecvenţă de vibraţie
mai redusă) modelează şi este cauză formatoare pentru un material mai fluid, care este
pus atunci într-o stare caracterizată în general de o frecvenţă de vibraţie mai ridicată.
Însă, în lumea astrală, fenomenul impregnării formatoare se petrece oarecum invers.
Aici, o energie de o frecvenţă mai ridicată devine cauza formală sau, altfel spus,
modelează o manifestare energetică ce este caracterizată de o frecvenţă de vibraţie mai
joasă.
Al cincilea substrat al corpului astral, fiind expresia unor energii foarte rafinate, nu
poate fi analizat şi înţeles doar cu ajutorul minţii raţionale obişnuite. În viaţa de zi cu
zi, noi vrem să ştim întotdeauna motivele pentru care este necesar să facem un anumit
lucru şi chiar refuzăm să acceptăm apriori lucruri şi situaţii pe care nu le putem
înţelege sau care sunt incongruente cu viziunea noastră obişnuită asupra realităţii.
Dacă noi nu am avut deocamdată ocazia să experimentăm realităţile de ordin superior,
paradisiace ale dimensiunilor elevate ale manifestării, vom considera, plini de
scepticism, că ele nu sunt reale. Şi, într-adevăr, dintr-un anumit punct de vedere, ele
sunt pentru noi ca şi inexistente. Din acest motiv, atunci când pătrundem prin
dedublare astrală sau mentală în asemenea realităţi subtile miraculoase, este foarte
posibil ca la început să nu fim capabili să le recunoaştem pe deplin, deoarece este ca şi
cum am pătrunde într-un teritoriu sau spaţiu cu totul nou, ale cărui coordonate diferă
de coordonatele fizice obişnuite şi care poate fi perceput prin intermediul altor organe
de simţ decât cele utilizate în lumea fizică. De aceea, este foarte important să
abandonăm toate părerile noastre preconcepute, lăsând pur şi simplu experienţa să se
deruleze de la sine.
Pentru a putea pătrunde cu uşurinţă în lumile astrale spirituale, paradisiace, este
necesar să existe o dinamizare foarte puternică la nivelul celui de-al cincilea substrat
al câmpului nostru auric, ceea ce va genera o stare de abandon a voinţei noastre
egotice şi ne va da înţelepciunea să urmăm cu încredere Voinţa Divină exprimată prin
intermediul ghidului nostru spiritual autentic. El ne poate ajuta de fiecare dată când,
fiind proiectaţi în asemenea dimensiuni subtile elevate, neobişnuite pentru noi, nu
înţelegem cu claritate toate fenomenele spirituale cu care ne confruntăm. Bineînţeles
că mai târziu, această înţelegere de ordin superior ni se va revela în mod spontan de la
sine, prin însăşi elevarea nivelului nostru de conştiinţă şi de percepţie subtilă. De
obicei, în cadrul experienţelor spirituale, orice ghid autentic din lumile subtile,
cunoscând foarte bine aceste nenumărate limitări ale minţii umane, realizează la
început un proces iniţiatic care a fost denumit „de acomodare" a mentalului şi a
simţurilor noastre obişnuite. Prin acest proces, ghidul spiritual din lumile subtile îşi
conduce aspirantul pas cu pas, îndrumându-l la început să facă acţiuni foarte simple şi
fără consecinţe dramatice, pentru a-şi mări astfel cât mai mult încrederea în propriile
percepţii elevate. Treptat, aspirantul învaţă, pe baza dinamizării profunde şi
armonioase a celui de-al cincilea substrat al corpului subtil astral, să se abandoneze în
faţa Voinţei Divine care îl ghidează, chiar dacă raţiunea sa are tendinţa să solicite
imediat înţelegerea logică a aspectelor despre care nu
are suficiente informaţii, pentru a le putea integra firesc în sistemul său obişnuit de
judecată. De altfel, modalitatea cea mai eficientă de a acumula cât mai multe
informaţii de ordin spiritual din lumile subtile este tocmai aceea de a ne abandona în
faţa Voinţei Divine pentru a face, plini de încredere, exact ceea ce ghidul nostru
spiritual autentic din lumile subtile ne sugerează să facem.
Modul de acordare a voinţei individuale la Voinţa Divină, care se exprimă prin
intermediul entităţilor-ghid din lumile astrale paradisiace
Calea cea mai rapidă de a obţine o rafinare şi o sublimare a energiilor inferioare din
aură, precum şi o dinamizare a substraturilor care aparţin zonei superioare a corpului
nostru astral o reprezintă intrarea în intimă comuniune cu entităţi divine şi acceptarea
ghidării pline de înţelepciune a acestora. Fenomenul spiritual al ghidării de către
entităţi divine din lumile subtile paradisiace este accesibil oricărei fiinţe umane. El
poate fi declanşat mult mai simplu şi mai uşor decât am putea crede în mod obişnuit.
Cel mai adesea, în virtutea rezonanţelor pe care o fiinţă umană aflată pe o cale
spirituală le trezeşte şi le dezvoltă în substraturile din zona superioară a aurei sale, ea
se va simţi în mod spontan atrasă de o anumită lume subtilă, elevată, sau de anumite
entităţi divine care corespund în mod specific domeniului de frecvenţe de vibraţie care
a fost cel mai intens dinamizat în aura sa. Acesta este de altfel motivul pentru care, de
exemplu, unii practicanţi YOGA se simt mult mai inspiraţi atunci "când realizează
meditaţii de comuniune cu lumea SHAMBALA-ei, în timp ce alţii trăiesc mai uşor
stări de comuniune cu lumea entităţilor angelice, cu HIRANYA LOKA, ori cu Marile
Puterile Cosmice. De fapt, orice proces real de ghidare spirituală începe, în primul
rând, printr-o trezire a sufletului şi printr-o priză de conştiinţă intuitivă asupra realităţii
spirituale a Sinelui Suprem Divin, ATMAN, din noi. Abia după aceea, procesul
inspiraţiei şi ghidării spirituale capătă valenţe multiple şi se traduce în exterior prin
recepţionarea unor mesaje obiective primite de la entităţi subtile spirituale care, din
diferitele lumi subtile paradisiace în care ele se află, ne îndrumă zi de zi cu iubire şi
compasiune. Aproape în toate tradiţiile autentic spirituale ale umanităţii, adepţii
acestora, indiferent de calea spirituală pe care se aflau, au sesizat eficienţa
modalităţilor excepţionale de comunicare cu lumile paradisiace şi cu entităţile subtile
care le populează prin intermediul substructurilor elevate din zona superioară a
corpului astral, care funcţionează în acest caz precum nişte sui-generis antene de
emisie şi recepţie a acestor energii. Tendinţa firească a omului obişnuit care ajunge să
fie ghidat şi inspirat de entităţi angelice este de a cere, în primul rând, informaţii şi
recomandări asupra felului în care este cel mai bine să procedeze într-o anumită
conjunctură existenţială mai delicată, sau într-un moment de răscruce al vieţii sale.
Ghidarea spirituală a fost utilizată adesea şi de către bioterapeuţi pentru a vindeca, sub
o îndrumare realizată direct din lumile subtile, diferitele afecţiuni ale pacienţilor lor.
Unii oameni înţeleg însă în mod greşit acest fenomen spiritual al ghidării de către
fiinţe din lumile subtile elevate, imaginându-şi cu naivitate că în felul acesta ei vor fi
scutiţi de orice fel de responsabilităţi KARMA-ice. Astfel, ei ajung, de exemplu, să
ignore sau să-şi anuleze într-un mod iresponsabil angajamentele şi promisiunile făcute
faţă de ceilalţi oameni sub pretextul că îngerul păzitor sau ghidul lor spiritual din
lumile subtile le-a spus să procedeze în acest mod. Ei ajung să folosească pretextul
„ghidării angelice" pentru a-şi putea justifica astfel orice comportament iresponsabil
sau pentru a încălca
de
de
nestingheriţi cele mai elementare şi de bun simţ principii morale şi etice. În realitate,
asemenea tendinţe nu exprimă în nici un caz o comunicare autentică cu fiinţe
spirituale din lumile subtile, ci mai degrabă nişte înclinaţii schizoide sau paranoice de
a evada cu orice preţ din lumea fizică la care le este foarte greu să se adapteze, Din
acest motiv, principala problemă cu care se confruntă adeseori în epoca actuală
grupurile occidentale de meditaţie ce aparţin curentului aşa-zis spiritual New Age
(care utilizează procedeele ghidare angelică sau metoda de comunicare cu entităţi
subtile numită channeling) este lipsa discernământului şi a nivelului de conştiinţă
necesare pentru a înţelege funcţia profund transformatoare şi inspiraţia cu adevărat
spirituală pe care o astfel comunicare o poate induce.
Ghidarea din lumile subtile superioare constituie o parte integrantă a procesului
complex de expansiune benefică a vieţii noastre în sfera atotcuprinzătoare a
spiritualităţii şi de intuire a omniprezenţei tainice a lui Dumnezeu. Ea reprezintă de
asemenea modalitate de a deveni mult mai conştienţi de menirea noastră spirituală în
această existenţă. Prin urmare, ghidarea spirituală realizată de către o fiinţă elevată din
lumile subtile este mult mai mult decât un banal dialog mental interior şi înseamnă cu
mult mai mult decât primirea unor informaţii folositoare nouă în viaţa de zi cu zi. Ea
este în primul rând un proces spiritual de transformare în întregime a fiinţei noastre şi,
în mod reflex, a vieţii noastre. Capacitatea de a primi informaţii foarte precise şi
corecte din lumile subtile, de a putea face profeţii, sau de a manifesta diferite forme de
clarviziune se obţine în urma unui proces îndelungat, realizat cu consecvenţă, de
comuniune empatică şi comunicare cu ghidul sau cu ghizii noştri spirituali din lumile
subtile. Tradiţia ezoterică vorbeşte chiar despre un proces gradat şi obiectiv de
amorsare şi amplificare a rezonanţelor profund benefice şi înălţătoare pe care le putem
stabili cu o entitate superioară din alte lumi.
o
Principii fundamentale cu privire la fenomenul iniţiatic al ghidării spirituale
autentice
Prezentăm în continuare modul în care are loc acest proces iniţiatic, legile oculte care
îl guvernează, precum şi multiplele transformări interioare pe care acesta le induce în
fiinţa noastră:
1) Ghidarea spirituală autentică nu ne absolvă niciodată de responsabilităţile pe care le
avem în lumea fizică. Dimpotrivă, ea ne ajută în multiple moduri să devenim mai
conştienţi de ceea ce suntem cu adevărat şi ne conferă discernământul şi luciditatea
necesare pentru a nu ne mai amăgi şi pentru a nu ne mai iluziona în viaţă. Dacă totuşi
o anumită promisiune sau un angajament pe care noi l-am făcut faţă de noi înşine sau
faţă de alţii se dovedeşte a fi neinspirat, fără îndoială că ghidarea autentică ne va
permite să remediem într-un mod armonios această situaţie. Este cert faptul că
fiinţele-ghid din lumile subtile spirituale vor găsi întotdeauna o cale înţeleaptă de a ne
ajuta să ne rezolvăm problemele, fără să devenim, în nici un caz, o fiinţă umană bizară
şi marginalizată din cauza unui comportament inexplicabil şi contradictoriu.
2) Ghidarea spirituală autentică nu ne absolvă de condiţionările KARMA-ice; ea ne
învaţă cum să răspundem în modul cel mai integrat şi armonios cu putinţă la anumite
consecinţe sau efecte KARMA-ice ale acţiunilor noastre din trecut, astfel încât, de
această dată, să nu mai creăm noi
5777

lanţuri generatoare de KARMA. Tot ceea ce noi încă nu am învăţat în urma

experienţelor şi lecţiilor anterioare de viaţă se află într-un mod tainic codat în
structurile noastre aurice şi continuă să ne afecteze existenţa şi să ne condiţioneze pe
multiple planuri în momentul actual. Ghidarea spirituală autentică ne ajută să învăţăm
mult mai uşor şi mai rapid din multiplele experienţe, plăcute sau nu, pe care viaţa ni le
oferă, înţelegând totodată semnificaţia reală a stării de detaşare.
3) Urmând cu încredere informaţiile şi recomandările primite în urma comunicărilor
cu un ghid spiritual autentic din lumile subtile, ne vom deschide cu înţelepciune şi
luciditate faţă de diferite evenimente şi experienţe de viaţă care ne sunt foarte
necesare, în vederea înţelegerii, asumării şi aprofundării menirii noastre spirituale în
această existenţă.
4) Pentru a putea trăi o viaţă pe deplin spirituală şi pentru a ne fi revelată menirea
noastră spirituală în această existenţă, este necesară o voinţă fermă, excepţională, de a
urma cu hotărâre şi totală încredere ghidarea înţeleaptă care ni se oferă din lumile
subtile superioare. Aceasta implică să trăim mereu în spiritul adevărului şi al purităţii
sufleteşti, aşa cum trăiesc de altfel aceste fiinţe-ghid în lumile lor paradisiace,
indiferent de consecinţele mai neplăcute din punct de vedere strict uman pe care le-ar
putea implica o astfel de viaţă lipsită de compromisuri faţă de tot ceea ce este
meschin, fals sau degradant.
5) Acceptarea ghidării spirituale autentice înseamnă totodată trăirea unei stări de
abandon necondiţionat a personalităţii noastre egotice limitatoare, ceea ce implică să
renunţăm cu fermitate şi detaşare la micile noastre comodităţi şi plăceri (care ne
menţin în sfera banală a unei existenţe umane obişnuite), o dată ce ne-am hotărât să
urmăm o viaţă ghidată şi inspirată în mod divin. Din acest moment, noi putem spune
că nu ne mai aparţinem nouă înşine sau, mai bine spus, ego-ului nostru şi plăcerilor pe
care el le caută, ci că, prin starea conştientă de abandon necondiţionat în faţa voinţei
unor astfel de entităţi-ghid spirituale, care sunt la rândul lor total „transparente" faţă de
Voinţa lui Dumnezeu, ne integrăm acum într-un sui-generis plan divin al existenţei a
cărui amploare şi profunzime depăşeşte cu mult limitele mentalului nostru raţional.
6) Ghidarea spirituală autentică şi credinţa în Dumnezeu nu pot exista una fără
cealaltă. Sufletul nostru trebuie să poată vibra de forţa credinţei în Dumnezeu pentru a
putea fi capabili să ne urmăm cu dăruire şi iubire ghidul spiritual din lumile subtile, pe
care îl vom simţi ca fiind un mesager al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, urmarea
neabătută a sfaturilor pline de înţelepciune care provin de la fiinţe spirituale din lumile
subtile ne va induce treptat, datorită rezonanţelor aurice foarte elevate, din ce în ce
mai multă credinţă în Dumnezeu. Ghidarea spirituală autentică reprezintă, în ultimă
instanţă, un proces care este menit să ne eleveze şi să ne purifice gradat toate energiile
aurice. Prin
transformarea profundă şi complexă pe care acest proces o induce în fiinţa noastră,
vom putea pătrunde în sferele sau domeniile „lumii" noastre psihice cu care, anterior,
am refuzat să ne
confruntăm, dar pe care este neapărat necesar să le obiectivăm prin experienţă directă
pentru a putea să transformăm astfel cu adevărat şi cât mai profund toate structurile
noastre aurice. Tocmai de aceea, este posibil ca ghidul spiritual din lumile subtile să
ne poarte mai întâi prin temerile cele mai abisale pentru a ne conduce apoi, o dată ce
testul a fost depăşit şi purificarea necesară realizată, către cele mai profunde şi
autentice stări de libertate, iubire şi credinţă în Dumnezeu.
= VA URMA =
An 14 C 34
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU
PRIVIRE LA SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Principii
fundamentale cu privire la fenomenul iniţiatic al ghidării spirituale autentice
(continuare la cursul nr. 33, An 14)
7) Credinţa adevărată în Dumnezeu este expresia unei sublime stări foarte elevate şi
rafinate de conştiinţă care dinamizează intens, echilibrează armonizator şi încarcă
benefic câmpul nostru auric cu energii sublime, transfiguratoare, dumnezeieşti. Ea se
exprimă la nivelul corpului auric printr-o sui-generis flacără vie şi intensă care unifică
în mod armonios micul nostru eu inferior cu acea parte măreaţă din noi, cu Dumnezeu
aflat în adâncul fiinţei noastre sub forma acelei tainice „scântei" a
5~51 1

Sinelui Nemuritor Divin, ATMAN, „scânteie" care hrăneşte şi animă focul credinţei în
Dumnezeu. Credinţa adevărată în Dumnezeu reprezintă, de asemenea, un proces
global şi perfect armonios de conectare holografică a câmpului nostru auric la întregul
Macrocosmos.
8) Putem avea confirmarea clară a faptului că dorinţele noastre egotice nu interferează
absolut deloc cu inspiraţia spirituală care provine de la fiinţe elevate din lumile astrale,
mai ales în situaţiile în care noi nici măcar nu înţelegem raţiunea imediată pentru care
acel ghid ne impulsionează să acţionăm într-un anumit fel, aparent inexplicabil.
Astfel, acţiunile noastre nu vor mai fi guvernate strict de impulsurile ego-ului şi de
mintea raţională deoarece, prin însăşi natura lor, aceste comunicări au un caracter
supramental şi impersonal, întrucât ele se află deasupra ego-ului nostru şi a sferei sale
limitate de înţelegere.
9) Pe măsură ce ne abandonăm voinţa noastră egotică inferioară (care este limitată
doar la necesităţile şi imperativele organice şi personale) în faţa Voinţei Divine, care
ne este transmisă prin
intermediul ghidului spiritual, într-un mod aparent inexplicabil şi de neînţeles, ceilalţi
oameni ajung să aibă din ce în ce mai multă încredere în noi. Acordarea noastră prin
comuniune empatică la procese inspiratoare divine din ce în ce mai ample face ca şi
mulţi alţi oameni care au o stare de puritate lăuntrică să ajungă să simtă intuitiv nevoia
de a urma şi ei calea spirituală pe care noi ne aflăm. Astfel, noi devenim un sui-
generis releu prin care forţele şi entităţile din lumile subtile elevate transmit umanităţii
mesajul şi ajutorul lor divin.
10) Datorită rezonanţelor cu energii cosmice benefice, rezonanţe create tocmai În
virtutea stării noastre de detaşare faţă de tendinţele egotice, vom constata că ghidarea
spirituală ne conferă în mod automat şi sistematic o rezistenţă fizică excepţională,
precum şi o forţă psihică, mentală şi spirituală din ce în ce mai mare, care le pot
apărea celorlalţi drept supraumane, şi care sunt menite să ne
susţină în vederea realizării scopurilor divine pe care le avem de atins.
11) Cu cât ne vom mobiliza, la rândul nostru, pentru a găsi lăuntric mai multe resurse
în scopul de a rezista la uzura fizică şi psihică, precum şi forţa de a urma neabătut
dezideratele divine, cu atât mai multă iubire, credinţă şi susţinere divină vom primi ca
ajutor de la fiinţele spirituale care ne susţin, cu multă dragoste, din planurile subtile. În
această situaţie, datorită modului necondiţionat în care ne oferim resursele noastre
interioare din ce în ce mai mari pentru a sluji unei cauze drepte şi înălţătoare, noi vom
fi învestiţi spiritual pentru a realiza misiuni divine de o importanţă şi amploare din ce
în ce mai mari şi la o scară din ce în ce mai extinsă. Pe măsură ce vom rezolva cu
uşurinţă problemele şi vom îndepărta
obstacolele care ni se ivesc pe calea către dezideratul spre care aspirăm, noi vom
obţine totodată susţinerea divină pentru a depăşi cu succes încercări din ce în ce mai
dificile, corespunzătoare maturităţii noastre spirituale actuale.
12) Gestul plin de umilinţă şi dăruire de a urma în mod necondiţionat inspiraţia şi
ghidarea care provin de la o fiinţă spirituală din lumile subtile ne purifică şi ne
amplifică extraordinar de mult câmpul auric. În felul acesta, aura noastră
bioenergetică va deveni şi ea din ce în ce mai adecvată menirii spirituale pe care ne-
am asumat-o. Îndrumarea pe care ne-o oferă o fiinţă spirituală din lumile subtile
creează condiţiile manifestării din abundenţă a energiilor subtile, PRANA-ice,
aducătoare de Graţie Divină care vor pătrunde prin BRAHMARANDHRA, pentru a
coborî apoi, precum o cascadă de lumină alb-strălucitoare, în întreaga noastră aură.
Ghidarea şi inspiraţia spirituală au de asemenea un rol catartic deoarece elimină în
mod spontan toate energiile negative şi rezonanţele inferioare, astfel încât energiile
PRANA-ice benefice vor putea circula liber, din abundenţă prin toate NADI-urile
corpului nostru subtil.
13) Forţa Graţiei Divine care se revarsă spontan în astfel de momente inspiratoare
asupra noastră nu poate fi controlată de voinţa noastră egotică. Prin urmare, în astfel
de situaţii, energia spirituală indusă în aura noastră circulă respectând cu stricteţe
anumite legi tainice, aflate dincolo de
raţiunea şi voinţa noastră umană limitată. Aceste energii aurice fundamentale şi
nediferenţiate se concretizează apoi prin modulare specifică în stări de înţelepciune,
discernământ, iubire, compasiune etc., conform unor raţiuni şi integrări divine care fac
să ne manifestăm într-o conjunctură anume caracteristicile psihice, mentale şi
spirituale cele mai adecvate momentului respectiv. Ego-ul nu ar putea comanda
niciodată acest proces fascinant şi inefabil de sublimare spontană şi perfect adecvată a
energiilor noastre. Efortul de voinţă strict individuală, egotică, nu ar putea decât să
blocheze sau să diminueze o asemenea revărsare de graţie divină în urma căreia noi
devenim precum un instrument perfect acordat, gata să se integreze în marea simfonie
a vieţii macrocosmice.
14) Ghidarea şi inspiraţia divină ne proiectează într-o stare de abandon total al naturii
noastre umane inferioare, cu toate fragilităţile şi vulnerabilităţile sale izvorâte din
identificarea noastră cu ego-ul şi aducătoare de suferinţă. În ultimă instanţă,
abandonarea ego-ului se realizează în faţa unei forţe mai puternice şi mai profunde,
dar care se află tot în interiorul nostru. Prin urmare, ghidarea spirituală pe care o
realizează o fiinţă din lumile subtile elevate ne poate pune în legătură cu esenţa
noastră divină; cu Sinele Suprem, ATMAN. În acest fel, fiecare dintre noi devine
conştient că este cu adevărat, un copil al lui Dumnezeu. În abandonul necondiţionat pe
care-l realizăm, vom descoperi atunci fascinaţi o forţă lăuntrică excepţională, care este
de fapt puterea lui Dumnezeu ce iradiază din adâncul cel mai tainic şi profund al
fiinţei noastre. Astfel, vom deveni un veritabil mesager al lui Dumnezeu, căci după ce
vom descoperi, plini de uimire şi încântare, că puterea, înţelepciunea şi iubirea lui
Dumnezeu Tatăl se află chiar în interiorul fiinţei noastre (în universul nostru lăuntric),
vom fi capabili să împărtăşim şi celorlalţi acest adevăr.
15) Dacă vom refuza să urmăm ghidarea spirituală pe care ne-o oferă cu generozitate
fiinţele elevate din lumile subtile sau dacă o vom ignora, nu se poate spune că vom fi
pedepsiţi, în adevăratul sens al cuvântului. Totuşi, în situaţia în care după ce vom
primi anumite inspiraţii divine noi nu le vom concretiza sau, cu alte cuvinte, dacă nu
vom da curs mesajelor primite, treptat acestea vor deveni din ce în ce mai puţin
explicite pentru noi până când vom constata, la un moment dat, că posibilitatea de a
comunica cu acele realităţi spirituale s-a diminuat foarte mult. Pe de altă parte, în
măsura în care dăm curs inspiraţiilor primite de la fiinţe-ghid din lumile subtile
elevate, noi vom obţine în mod proporţional o forţă lăuntrică din ce în ce mai mare,
deoarece, în ultimă instanţă, fiecare dintre aceste mesaje ne ajută totodată să ne
abandonăm şi mai mult în faţa realităţii esenţiale divine din noi înşine, în continuare,
această forţă spirituală care provine din însăşi intuiţia naturii noastre divine, a Sinelui
Suprem, ATMAN, ne va ajuta să ne îndeplinim în mod strălucit şi să ducem la bun
sfârşit toate sarcinile şi misiunile spirituale pe care am fost învestiţi să le ducem la bun
sfârşit.
16) Urmând plini de încredere procesul subtil al ghidării spirituale autentice, vom
simţi că lumina subtilă astrală alb-strălucitoare şi cea galben-aurie se amplifică în aura
noastră din ce în ce mai mult, în special în zona pieptului, central, acolo unde se află
în plan subtil zona de proiecţie a sufletului nostru, JIV ATMAN, care, la rândul său,
este reflexia Sinelui Etern, Divin, ATMAN. Deoarece este o energie de frecvenţă
înaltă, forţa spirituală inspiratoare provenită de la un ghid din lumile subtile nu se
acumulează niciodată în structurile aurice inferioare corespunzătoare ego-ului şi
conştiinţei noastre grosiere, egotice. După ce în fiinţa noastră s-a produs trezirea
sufletului şi a apărut intuiţia Sinelui Suprem, ATMAN, ghidarea spirituală ne va ajuta
să realizăm faptul că, în realitate, există o stare de comuniune deplină între scânteia
noastră divină individuală şi Dumnezeu Tatăl.
17) Ghidarea spirituală autentică conduce întotdeauna la o stare de totală libertate şi
independenţă, şi ne impulsionează în mod direct sau indirect să ne focalizăm asupra
realităţii Sinelui Divin din noi şi nu asupra altor nenumărate „valori" efemere
exterioare nouă. Nici un ghid spiritual autentic nu ne va sugera niciodată ideea că
prezenţa şi forţa sa ar fi superioare prezenţei şi forţei Sinelui Divin, ATMAN, din noi.
18) În realitate, cele mai minunate conjuncturi şi ipostaze din viaţa noastră ne sunt
aproape întotdeauna accesibile în mod spontan, prin priza de conştiinţă plenară şi
profundă realizată asupra momentului prezent, a inefabilului ACUM. Nu trebuie să
plătim vreun preţ pentru aceste sui-generis comori care ne sunt la îndemână, ci este
suficient doar să avem înţelepciunea de a apela la forţele spirituale superioare prin
intermediul cărora ele ne sunt oferite cu generozitate de către Dumnezeu.
Despre concepţiile eronate şi limitatoare pe care omul ignorant le are cu privire
la Voinţa
Divină
Voinţa Divină, denumită de asemenea şi Voinţa Absolută şi Suverană a lui Dumnezeu,
este adeseori neînţeleasă de omul obişnuit şi din acest motiv uneori noţiunea de
Voinţă Divină este folosită în mod greşit. Principala concepţie eronată şi cu consecinţe
negative în legătură cu Voinţa Supremă a lui Dumnezeu este ideea simplistă şi
limitatoare că aceasta se manifestă întotdeauna într-un mod restrictiv şi punitiv,
împotriva propriei noastre voinţe, deoarece ea reprezintă o autoritate superioară nouă,
care cel mai adesea se opune strict plăcerilor sau dorinţelor noastre. Din cauza acestei
mentalităţi întâlnită adeseori la unii habotnici ai credinţei creştine, ajunge să fie
indusă, uneori chiar inconştient, senzaţia că trebuie neapărat să ne opunem ei dacă
vrem să fim cu adevărat liberi, fără griji şi fericiţi. În realitate, nouă ni se oferă
întotdeauna liberul arbitru pentru a alege, iar adevărata Voinţă Divină nu ne
constrânge niciodată. Judecând de la nivelul conştiinţei profane, noi ne aflăm într-o
mare dilemă. Pe de o parte, noi avem liber arbitru şi putem face absolut orice dorim
dar, pe de altă parte, ştim că dacă nu apelăm la propria voinţă superioară pentru a ne
controla şi cenzura impulsurile instinctuale şi pentru a ne ajuta să ne abandonăm
voinţa individuală în faţa Voinţei lui Dumnezeu (pe care însă egoul nostru limitator o
refuză, noi ne vom confrunta cu nenumărate probleme „de conştiinţă", deoarece atunci
„Îl mâniem pe Dumnezeu". Din acest motiv, în mintea noastră se poate naşte o altă
idee perversă, şi anume: „Voinţa lui Dumnezeu este ceva de care trebuie să ne temem,
deoarece dacă nu o respectăm vom fi aspru pedepsiţi. Prin urmare, dacă noi nu vom
cunoaşte precis care este de fapt Voinţa lui Dumnezeu cu privire la o anumită
conjunctură din existenţa noastră, este foarte posibil să nu mai fim pedepsiţi chiar
atât de rău." Astfel, vom considera în mod aberant că este mult mai prudent şi mai
comod pentru existenţa şi „conştiinţa" noastră să nu cunoaştem destul de limpede care
este de fapt Voinţa lui Dumnezeu.
O altă imagine deformată despre Voinţa Divină, imagine pe care o folosim cu
inconştienţă pentru a ne resemna în situaţiile dificile şi dureroase ale vieţii, constă în a
gândi, copleşiţi de fatalism, că aceea a fost Voinţa lui Dumnezeu şi că nu se poate face
absolut nimic pentru a o
schimba. Această concepţie, care este dominată de propriile noastre neputinţe şi care
ne scuteşte în aparenţă de orice fel de responsabilităţi, este foarte distructivă deoarece
ne subminează încrederea în noi înşine şi inhibă orice tendinţă de a face ceva în
direcţia stopării respectivei situaţii dureroase.
Aşa-zisa „Voinţă Divină" ajunge, de asemenea, să devină o scuză foarte comodă
pentru a explica sau pentru a justifica orice aspect sau fapt pe care noi nu îl înţelegem.
Mai mult decât atât, dacă ne aflăm sub amprenta unei mentalităţi gregare şi sectare
vom considera, în asemenea situaţii, că nici nu trebuie să înţelegem acel aspect
deoarece el este misterios sau magic, iar dorinţa noastră de a-l cunoaşte ar putea fi un
păcat sau un adevărat sacrilegiu.
Din nefericire, în tradiţia creştină au existat mulţi exponenţi ai clerului care,
neînţelegând ei înşişi tainele divine ale unei comuniuni profunde cu Dumnezeu, au
indus oamenilor obişnuiţi ideea Voinţei Absolute a lui Dumnezeu ca autoritate
spirituală supremă, dar nu din intenţia de a-i îndruma pe credincioşi pe calea înălţării
către Dumnezeu şi a comuniunii intime şi directe cu Acesta, ci impulsionaţi de dorinţa
lor meschină de a-i controla pe ceilalţi. Tot din acest motiv, a fost sugerată ideea că
sunt doar foarte puţini aceia care ar putea avea privilegiul excepţional de a cunoaşte cu
adevărat Voinţa lui Dumnezeu. Prin urmare, restul oamenilor ignoranţi sau, cu alte
cuvinte, „prostimea" nu are altceva de făcut decât să asculte fără putinţă de tăgadă
ceea ce ei, acei câţiva „aleşi", propovăduiesc în cadrul bisericii. La rândul lor, o parte
din cler şi mai ales acei oameni care s-au autoconsiderat (fără să fie) că sunt nişte aşa-
zis „aleşi" au acţionat adeseori despotic, ca şi cum voinţa lor era însăşi Voinţa lui
Dumnezeu. Prin urmare, ei s-au folosit cu abilitate, pentru propriul lor avantaj, de
imaginea pe care tot ei au indus-o în credincioşi cu privire la Dumnezeu. Astfel, în
decursul istoriei, avem nenumărate exemple .în care asemenea oameni au folosit cu
perfidie aşa-zisa
„Voinţă a lui Dumnezeu" drept o scuză şi o justificare „sfântă" pentru a ucide cu
cruzime sau pentru a acapara pe nedrept noi teritorii şi bogăţii. Mai mult decât atât,
presupusa „Voinţă a lui Dumnezeu" a fost utilizată şi drept motivaţie pentru foarte
multe dintre conflictele teribile în care, adeseori, de-a lungul istoriei, anumite grupuri
de oameni au acţionat cu răutate şi fanatism împotriva altora pentru a-i domina sau
subjuga. Dacă privim dorinţele noastre ca fiind mai mereu în dezacord cu aşa-zisa
„Voinţă inflexibilă a lui Dumnezeu", pasul următor va fi acela de a-L blama înciudaţi
pe Dumnezeu însuşi pentru propriile noastre frustrări şi probleme, considerând că
Dumnezeu este de fapt cel care ne chinuie şi ne privează de fericirea pe care o
merităm. Această mentalitate total eronată şi fatalistă este, de asemenea, şi alienantă
deoarece plasează întotdeauna „centrul de greutate", sau puterea divină, undeva în
afara noastră, îndepărtându-ne astfel de sursa divină din noi, de Sinele Suprem,
ATMAN. Tot ceea ce ar trebui să facem - conform acestui sistem de concepţii gregare
care apare în mod foarte evident conturat în cadrul unei secte - este să respectăm cu
rigurozitate anumite reguli religioase specifice şi „să fim buni" deoarece, în acest caz,
avem şanse ca Dumnezeu, la rândul său, să fie bun cu noi şi să ne dăruiască exact ceea
ce ne dorim, şi, în cele din urmă, să ne ofere drept răsplată chiar mântuirea. = VA
URMA =
An 14 C 35
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Despre
concepţiile eronate şi limitatoare pe care omul ignorant le are cu privire la
Voinţa Divină
(continuare la cursul nr. 34, An 14)
De asemenea, civilizaţia decadentă contemporană a mai indus o imagine deformată
sau chiar negativă cu privire la noţiunea de „bine", care este perceput adeseori ca fiind
ceva plictisitor, anacronic sau greu de realizat şi, în orice caz, în contradicţie cu starea
noastră de libertate şi spontaneitate. Astfel, aceşti oameni ajung să îl privească pe
Dumnezeu într-un mod asemănător celui în care, în copilărie, ei îşi priveau părinţii
care îi ameninţau: „Dacă nu eşti cuminte, nu-ţi mai dau ciocolată!"
Concepţiile noastre greşite despre Voinţa Divină pot genera totodată grave confuzii în
fiinţa noastră cu privire la ceea ce reprezintă cu adevărat forţa voinţei. Cel mai adesea,
noi considerăm puterea voinţei ca fiind o energie de care avem absolută nevoie pentru
a face lucrurile „să meargă"
exact aşa cum vrem noi, şi fără de care ne-ar fi foarte dificil să realizăm orice fel de
transformări în viaţa noastră. Deoarece în epoca actuală viaţa este privită adeseori
precum un câmp de bătălie, am ajuns să considerăm că întotdeauna, sau aproape
întotdeauna, există ceva sau cineva pe care trebuie să „îl dăm la o parte" sau să îl
înlăturăm grabnic din calea noastră. Astfel, se conturează o altă concepţie eronată pe
care ne-am format-o cu privire la voinţă şi care poate avea consecinţe deosebit de
grave asupra corpului nostru astral, şi anume aceea că voinţa ar fi întotdeauna absolut
necesară în primul rând pentru a ne putea lupta cât mai aprig cu greutăţile vieţii şi
pentru a elimina astfel toate obstacolele şi piedicile din calea noastră. Evident că
această „filozofie de viaţă" implică ideea infantilă că opoziţia sau rezistenţa se află
întotdeauna în afara noastră şi nu în noi înşine.
De fapt, toate aceste imagini greşite despre adevărata Voinţă a lui Dumnezeu se
reflectă dizarmonios în cel de-al cincilea substrat al corpului nostru astral şi, drept
consecinţă, ne
îndepărtează şi ne separă nu numai de ceilalţi,- ci şi de adevărata noastră natură
divină. Dacă noi respectăm mecanic şi orbeşte ceea ce considerăm a fi aşa-numita
„Voinţă a lui Dumnezeu" pe care o vedem adeseori diferită de ceea ce simţim că ar fi
bine să facem, în propria noastră fiinţă va apărea la un moment dat un conflict interior
chinuitor. Atunci când survine o asemenea schismă sau ruptură interioară între
diferitele părţi ale fiinţei noastre, din cauza rezonanţelor aurice negative pe care le
produce un asemenea conflict, este indus automat şi un sentiment de separare faţă de
ceilalţi. În acest fel, criza interioară se reflectă şi în mediul înconjurător, iar lupta va
începe (sau se va acutiza) şi în exteriorul nostru.
Faptul că noi trebuie să depunem eforturi chinuitoare pentru a face ca voinţa noastră
să fie în consens cu Voinţa lui Dumnezeu ascunde teama inconştientă că voinţa
noastră nu este chiar atât de bună. Dar, în definitiv, de unde provine ideea că voinţa
noastră ar putea să nu fie chiar atât de bună? Ea se bazează pe tendinţa alienantă a
unei înstrăinări faţă de noi înşine sau, altfel spus, pe o scindare existenţială care are
drept fundal sentimentul contradictoriu că există două părţi în noi, una bună şi una rea,
care se luptă mai mereu între ele. Această perspectivă duală este însă limitată,
deoarece ne privează de intuiţia unificatoare a Sinelui Suprem, ATMAN.
Arta spirituală de a intra în comuniune intimă cu Voinţa Atotputernică a lui
Dumnezeu
percepută tainic în adâncul fiinţei noastre
O dată cu atingerea unei stări de maturitate spirituală, noi obţinem un alt statut
existenţial în care înţelegem foarte clar faptul că întreaga noastră evoluţie spirituală se
bazează pe forţe şi responsabilităţi, ale căror sursă inspiratoare se află nu în exterior, ci
chiar în adâncul fiinţei noastre. Într-o asemenea situaţie, vom realiza cu luciditate
faptul că, în realitate, Voinţa Divină - care simţim că transpare din însăşi natura
noastră supremă, esenţială, Sinele Divin, ATMAN - nu are nicidecum drept scop să ne
limiteze sau să ne constrângă dureros, ci acţionează întotdeauna pentru a ne ajuta să ne
găsim adevăratul curs al unei vieţi libere, fericite şi pline de spontaneitate. Dacă vom
fi capabili să recunoaştem natura dumnezeiască din noi, Sinele Suprem Nemuritor,
ATMAN (care reprezintă „acea parte" care este în mod tainic şi total integrată în
Dumnezeu Tatăl), dacă vom conştientiza deplina coerenţă şi armonie dintre conştiinţa
supramentală şi oceanul macrocosmic al luminii conştiinţei dumnezeieşti, atunci vom
avea revelaţia faptului că voinţa noastră esenţială este în realitate una cu aceea a lui
Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, nu există, la modul esenţial, nici în noi şi nici în
întregul Macrocosmos, nimic care să ne fie potrivnic, cu care să trebuiască să ne
luptăm sau de care ar trebui să ne temem. Într-o asemenea situaţie, pur şi simplu, noi
nu avem altceva de făcut decât să lăsăm să se realizeze în şi prin fiinţa noastră toate
acele acţiuni care vor fi realizate în mod spontan, în conformitate cu Voinţa Supremă.
Aceasta este valabil deoarece, aproape întotdeauna, Voinţa Adevărată a lui Dumnezeu
Tatăl implică realizarea acelor acţiuni care sunt caracterizate încă de la început de
puritatea intenţiei noastre iniţiale.
Cea mai înaltă practică spirituală, SADHANA, pe care o poate realiza un aspirant la
desăvârşire constă în a-şi deschide sufletul, mintea şi întreaga fiinţă cât mai plenar în
faţa realităţii tainice a lui Dumnezeu. Astfel, el va fi capabil să cunoască, într-un mod
inefabil, intuitiv, care este Voinţa lui Dumnezeu. Dar ne putem pune întrebarea de
unde se naşte în noi intuiţia prezenţei unei
Voinţe Divine şi cum o putem recunoaşte. Cum putem şti că este într-adevăr Voinţa
Divină şi nu o voinţă inferioară, a egoului nostru disimulat. De asemenea, ne-ar fi de
un mare ajutor pe calea spirituală să putem identifica într-un mod cât mai precis
caracteristicile şi reperele stării de conştiinţă care apare o dată cu percepţia intuitivă ce
face accesibil misterul Voinţei lui Dumnezeu.
Tradiţia milenară yoghină a revelat un principiu fundamental care are o valoare
excepţională în practica spirituală propriu-zisă, şi anume că, cel mai adesea, nivelul
cauzal influenţează, modelează şi controlează nivelul material. Acest principiu este
valabil atât la nivel macrocosmic, cât şi în cazul fiinţei umane. Pe de altă parte, dacă
acceptăm faptul că nivelul cauzal este cel prin intermediul căruia Dumnezeu a realizat
„germinarea" şi manifestarea arhetipală a vieţii noastre fizice, cu întreaga sa bogăţie
de evenimente şi trăiri, atunci cu siguranţă că există o tainică raţiune divină care este
intrinsecă acestei creaţii, pentru ca viaţa să fie astfel. Dar scopul oceanului infinit al
„minţii lui Dumnezeu", care a constituit şi constituie în fiecare clipă cauza primordială
a întregii manifestări, se reflectă de fapt, în mod direct, şi în scopurile specifice pe
care Voinţa Divină le exprimă clipă de clipă în legătură cu orice obiect, fiinţă sau
eveniment în parte. „Scopul divin şi esenţial" pentru care noi am fost creaţi ascunde o
taină adâncă pe care mintea fiinţei umane obişnuite este incapabilă să o înţeleagă.
Această Creaţie este de necuprins şi pe ea numai Creatorul însuşi, Dumnezeu Tatăl,
este cu adevărat capabil să o cuprindă în întregime. Totuşi, fiinţa umană înţeleaptă
poate să intuiască faptul că realizarea menirii noastre supreme, starea de totală
comuniune cu Dumnezeu, reprezintă scopul principal al umanităţii şi al vieţii umane,
în general. Astfel, pentru realizarea acestui deziderat suprem, Voinţa Divină pune în
acţiune raţiunea divină a „minţii infinite a lui Dumnezeu" în jocul divin al
manifestării.
Prin urmare, lumea fizică este în mod constant susţinută în manifestare prin
intermediul influxurilor arhetipale şi cauzale ale „minţii infinite a lui Dumnezeu". Dar
scopul nostru existenţial fundamental la care ne-am referit anterior şi care exprimă
Voinţa Divină poate fi intuit de către noi şi obiectivat nu numai atunci când ne
raportăm global şi retrospectiv la întreaga noastră viaţă (şi eventual la ipostazele
existenţiale de dinaintea acesteia).
Este necesar, pentru evoluţia noastră spirituală, să înţelegem faptul că, în vederea
împlinirii scopului fundamental al existenţei noastre, eliberarea spirituală, Voinţa
Divină îşi are ecouri vii chiar în momentul acesta şi, prin urmare, elanul spiritual al
împlinirii menirii noastre poate fi intuit cu claritate şi cu nuanţările specifice chiar în
clipa prezentă, în inefabilul ACUM. Prin urmare, scopul nostru imediat este
întotdeauna conectat din punct de vedere subtil cu scopul global al existenţei noastre,
indiferent de situaţia în care ne aflăm în acest moment. Astfel, putem spune că
dezideratul suprem al existenţei noastre, desăvârşirea, spirituală, se reflectă tainic într-
un mod holografic în fiecare clipă a existenţei noastre. Însă, în acest caz, jocul
potenţării holografice dintre întreg şi parte nu se derulează în domeniul spaţial, ci în
cel temporal şi cauzal. Graţie acestor energii elevate ale Voinţei Divine - care se
găsesc reflectate în al cincilea substrat al corpului nostru astral -noi ne putem raporta
în fiecare clipă la scopul divin ultim al existenţei noastre. Printr-o reamintire
constantă, PRATYABHIJNA, a sensului tainic al propriei vieţi, reamintire ce
reprezintă de fapt o continuă stare de rezonanţă cu realităţile spirituale care sunt
reflectate în substraturile superioare ale corpului nostru auric, noi putem trăi aproape
în permanenţă o stare de abandonare a voinţei
individuale în faţa Voinţei Divine. În realitate, Voinţa Divină ajunge să fie percepută
ca o forţă interioară ce radiază din adâncul Inimii noastre spirituale. Astfel, ea
acţionează nebănuit sub forma unui tainic impuls interior ce este însoţit cel mai adesea
de sentimentul unei certitudini absolute cu privire la justeţea intenţiilor şi acţiunilor
proprii. Ea îşi exercită influenţa atât în fiecare dintre momentele aparent
nesemnificative ale vieţii noastre sau în acţiunile minore, cât şi global, pe intervale
lungi de timp, în toate proiectele noastre de anvergură. Prin urmare, putem spune că ea
funcţionează într-un mod holografic pentru a servi unui scop divin.
Relaţia dintre liberul arbitru şi Voinţa Divină Confuzia omului obişnuit cu privire la
raportul dintre voinţa individuală şi cea divină apare atunci când el face greşeala de a
considera liberul arbitru o opţiune bazată pe capriciile sale sau pe orice fel de
impulsuri de moment. În realitate, liberul arbitru nu se poate exprima dacă noi ne
aflăm sub influxul unor forţe stihinice sau „oarbe" deoarece aceste energii nu reflectă
realitatea cea mai profundă a fiinţei noastre. Dacă ele nu sunt „noi înşine", atunci
voinţa noastră nu poate fi cu adevărat liberă în momentul în care noi acţionăm sub
impulsul lor. Prin urmare, liberul nostru arbitru, pentru ca să fie cu adevărat liber,
trebuie să îşi aibă ca centru de referinţă şi substrat, realitatea cea mai profundă a fiinţei
noastre, Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN. Nu putem spune că suntem cu adevărat
liberi decât atunci când acţionăm sub impulsul celei mai intime şi profunde conştiinţe
a ceea ce suntem cu adevărat. Din acest motiv, putem spune că liberul arbitru ne este
dat şi este menit să urmeze în fiecare clipă Voinţa Divină pe care, în urma procesului
evoluţiei spirituale, ajungem să o percepem lăuntric, în adâncul fiinţei noastre. Gradul
în care noi alegem, pe baza liberului nostru arbitru, să acţionăm conform inspiraţiilor
înălţătoare care provin de la însăşi Voinţa Divină, ce ni se revelează în adâncul fiinţei
noastre, reprezintă în mod corespunzător gradul în care noi alegem să ne exprimăm şi
să acţionăm conform naturii noastre reale. Prin urmare, este esenţial să înţelegem că
Voinţa Divină reprezintă o putere tainică ce provine din lăuntrul fiinţei noastre şi nu
este nicidecum o forţă îndreptată de undeva din exterior împotriva noastră. De aceea,
atitudinea faţă de Voinţa Divină ar trebui să se întemeieze mai degrabă pe o
deschidere lucidă şi pe conştiinţa responsabilităţii proprii decât pe teamă şi respingere.
Imperativele sale spirituale aduc întotdeauna libertate tuturor şi, prin urmare, ele nu
urmăresc niciodată să-i controleze sau să-i domine pe ceilalţi. Atunci când acţionăm în
spiritul Voinţei Divine, nu mai pot să existe absolut deloc obişnuitele inhibiţii
paralizante ale fricii şi nici iluzia existenţei unei forţe inexorabile din afara noastră
care ar vrea să ne constrângă în mod umilitor.
În momentul în care trăim cu adevărat revelaţia acestor adevăruri esenţiale ale
existenţei realizăm, poate pentru prima dată, cu luciditate că, de fapt, etapele vieţii
noastre în care ne-am confruntat cu nenumărate probleme şi am suferit cel mai mult
sunt exact acelea în care noi am acţionat preponderent sub impactul dominator al
temerilor şi ezitărilor egotice, al lipsei de încredere în sine, nefiind capabili să urmăm
Voinţa Divină, aşa cum se manifesta ea în permanenţă liber şi impetuos în adâncul
fiinţei noastre. Marea majoritate a oamenilor obişnuiţi (dar de asemenea şi o serie
întreagă de practicanţi yoghini, care deocamdată nu şi-au dezvoltat suficient de mult
luciditatea şi discernământul) nu ştiu încă ce să facă în viaţă şi mai ales cum să-şi
trăiască existenţa. Aceste fiinţe umane acţionează mai mereu sub impulsul fricii şi
preferă să facă, din cauza unui spirit gregar
care le guvernează, ceea ce ele consideră că le-ar fi pe plac celorlalţi oameni. Această
atitudine nu este însă nicidecum atitudinea plină de compasiune şi puritate a unei
fiinţe umane înţelepte care se dăruieşte cu iubire şi devotament pentru binele
celorlalţi, ci reflectă, pur şi simplu, lipsa unui ax lăuntric şi o tendinţă mimetică de a
face mereu ceea ce vor ceilalţi, ignorând „chemarea lăuntrică" inspiratoare a liberului
arbitru. Acţiunile unor astfel de oameni corespund întru totul concepţiei greşite (dar
care, din păcate, este foarte răspândită în zilele noastre) conform căreia „trebuie să
lupţi mai mereu împotriva a ceva aflat în afara ta, împotriva celorlalţi, pentru a-ţi afla
şi a-ţi croi astfel propria cale sau, altfel spus, pentru «a răzbi» în viaţă". Prin urmare, ei
sunt orbiţi de aceste mentalităţi care le modelează în întregime comportamentul şi nici
măcar nu bănuiesc că ar putea să urmeze chiar în acest moment adevărata Voinţă
Divină ce transpare în mod liber şi pur din sufletul lor. Cel mai adesea, în situaţia în
care suntem dominaţi de asemenea viziuni limitatoare şi alienante, noi ne inhibăm şi
nici măcar nu mai ştim ce vrem să facem cu adevărat. Alteori, ca o culme a
masochismului, ajungem chiar să creăm sau să inventăm noi înşine o rezistenţă
exterioară aparentă sau imaginară, cu scopul de a găsi astfel pretextul pentru a nu ne
urma impulsurile lăuntrice.
În realitate, lumea este agresivă şi chinuitoare pentru noi numai în măsura în care noi
înşine suntem agresivi sau avem o atitudine dizarmonioasă faţă de ea. Adeseori,
ajungem să fim preocupaţi de protestele şi nemulţumirile oamenilor din jurul nostru şi
uităm din această cauză să fim ceea ce trebuie să fim sau" să facem ceea ce simţim în
mod real că este bine să facem, în conformitate cu impulsul inspirator şi călăuzitor al
Voinţei Divine. Aceasta este de altfel şi atitudinea unor persoane
care vin la cursurile şcolii noastre de YOGA. Ele urmează iniţial o chemare pur
spirituală a Voinţei Divine din Inima lor, care le face să se apropie aşa cum trebuie de
calea spirituală, fără a fi animate de interese egoiste sau de scopuri meschine, pentru
ca apoi să renunţe la practica YOGA invocând diferite pretexte aberante şi
nemulţumiri bizare cu privire la colegii de curs, de exemplu, care, spun ei, nu se
comportă exact aşa cum ar dori ei să se comporte; ei uită atunci că angrenarea pe o
cale spirituală reprezintă ceva care nu are nici o legătură cu colegii de curs, pentru că
în realitate practica yoga adevărată nu implică să ne ocupăm de greşelile celorlalţi care
practică yoga într-un mod mai mult sau mai puţin autentic; astfel de oameni se ocupă
(aşa cum spunea Iisus) într-un mod excesiv şi inutil de „paiul din ochiul celuilalt şi nu
observă absolut deloc bârna din propriul lor ochi". VA URMA = www.nida.netai.net
An 14 C 36
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU
PRIVIRE LA SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Relaţia
dintre liberul arbitru
şi Voinţa Divină (continuare la cursul nr. 35, An 14)
Oricare ar fi aceste strategii de apărare ale egoului, ele nu vor putea conduce la
împlinire şi fericire, deoarece fericirea exprimă o stare de acordare a fiinţei noastre la
„vibraţia" Voinţei Divine ce are forţa miraculoasă de a aduce armonia perfectă în
întreaga creaţie şi care se reflectă energetic în cel de-al cincilea substrat al corpului
nostru astral.
Impulsul divin de a acţiona într-un fel anume şi de a urma un anumit deziderat se
revelează în mod spontan în adâncul sufletului nostru chiar în acest moment şi se află
clipă de clipă în consonanţă şi armonie perfectă cu Voinţa Divină care animă întregul
Macrocosmos. Este foarte posibil ca oamenii din jurul nostru să nu ne înţeleagă şi
chiar să protesteze, contestând deciziile pe care noi le luăm ca urmare a faptului că
dăm curs acestor inspiraţii ale Voinţei Divine. Din acest motiv, este necesar să
înţelegem că responsabilitatea noastră spirituală implică, de asemenea, să decidem şi
să urmăm cu tenacitate şi încredere tot ceea ce am simţit că ţine de împlinirea Voinţei
Divine. În viaţă, impulsurile Voinţei Divine nu ne conduc neapărat întotdeauna la
soluţiile cele mai
facile. Adeseori, poate părea foarte dificil pentru noi să urmăm această Cale a
Adevărului, dar acesta nu ar trebui nicidecum să reprezinte un motiv ca să renunţăm.
În continuare, vom prezenta, ca exemplu, câteva întrebări de bun simţ pe care să ni le
adresăm şi la care să răspundem lăuntric cu o totală sinceritate. Cu ajutorul lor ne vom
putea da seama dacă suntem într-adevăr la unison cu Voinţa Divină. Atunci când ne
aflăm într-o astfel de situaţie, ne putem pune eventual următoarele întrebări:
Limitează sau îngrădeşte cumva voinţa sau intenţia mea de moment libertatea vreunei
alte fiinţe umane?
Există oare în intenţiile sau în acţiunile mele care vor urma vreo tendinţă de a controla
sau de a domina una sau mai multe fiinţe umane?
Este voinţa mea născută dintr-un sentiment de frică sau nemulţumire? Apare ea oare
doar ca un pretext pentru a refuza o autoritate pe care o contest?
Este oare voinţa mea orientată împotriva orientării benefice a unei alte fiinţe umane?
Exprimă ea oare o stare egotică de luptă sau ideea unei rezistenţe egoiste pe care
trebuie să o depăşesc sau să o înving?
Dacă vom răspunde cu „da" la oricare dintre aceste întrebări, aceasta înseamnă că
suntem în continuare tributari unora dintre concepţiile greşite, pe care le-am prezentat
anterior, conform cărora Voinţa lui Dumnezeu ne constrânge şi acţionează împotriva
noastră. Este evident, în această situaţie, că voinţa noastră este în dezacord cu Voinţa
Divină.
Pe de altă parte, se recomandă să ne adresăm lăuntric şi următoarele întrebări
(urmărind să ne oferim răspunsuri cât mai sincere cu putinţă):
Intenţia şi voinţa mea care se manifestă în acest moment se află oare în deplin acord
cu scopul divin care conferă vieţii mele un sens adevărat, ce este la unison cu Voinţa
lui Dumnezeu?
Este într-adevăr voinţa mea din acest moment expresia unei stări de autodeterminare
care mă va conduce la o stare reală de libertate ce este centrată pe aspiraţiile cele mai
intime şi profunde ale fiinţei mele?
Mă ajută oare intenţia şi acţiunea care va urma să-mi deschid total inima în faţa
iubirii? Îmi oferă ele (intenţia şi acţiunea) puterea de a simţi în continuare din ce în ce
mai intens şi profund aspectele tainice şi fascinante ale sufletului meu?
Dacă vom răspunde în mod afirmativ la fiecare dintre aceste întrebări, înseamnă că
viaţa noastră s-a integrat cu adevărat în spiritul unei viziuni transfiguratoare şi
profunde asupra vieţii şi, prin urmare, suntem capabili să ne abandonăm cu adevărat
voinţa noastră individuală (bazată pe tendinţe şi dorinţe egotice) în faţa Voinţei
Divine.
Sugestii-forţă zilnice care ne pot ajuta să stabilim şi să menţinem apoi, aproape în
permanenţă, starea de comuniune, telepatica cu Voinţa lui Dumnezeu Aşa cum
precizam anterior, scopul existenţei proprii sau, altfel spus, menirea noastră trebuie să
se reflecte nedistorsionat în scopurile şi intenţiile ce motivează fiecare dintre acţiunile
noastre chiar şi în acest moment, deoarece toate aceste impulsuri lăuntrice spontane şi
energii volitive pure sunt conectate, din punct de vedere subtil, la nivelul celui de-al
cincilea substrat al corpului nostru astral, într-un mod holografic. Chiar dacă acest
aspect nu este atât de evident la prima vedere, mai ales pentru o fiinţă umană
ignorantă, totuşi el reprezintă un adevăr esenţial şi existenţial fundamental care se află
la baza constituirii personalităţii noastre şi, implicit, a câmpului nostru auric.
Dacă, de exemplu, intuim lăuntric adeseori că transformarea noastră spirituală se
realizează uşor şi firesc atunci când îi ajutăm cu iubire şi compasiune pe ceilalţi şi
chiar ne simţim împliniţi atunci când alinăm suferinţa celorlalţi oameni şi tocmai de
aceea intenţionăm să devenim un
5 5 * 5

veritabil bioterapeut, atunci are o importanţă deosebită felul în care avem grijă, chiar
în acest moment, în primul rând de sănătatea noastră, deoarece este evident faptul că
orice boală ne afectează în mod nemijlocit câmpul auric. Prin urmare, dacă nu suntem
atenţi la acest aspect, capacitatea noastră de a-i vindeca şi ajuta pe ceilalţi se va
diminua în mod semnificativ. Dacă tendinţa principală pe care o intuim cu luciditate şi
detaşare în legătură cu viaţa noastră socială este aceea de a comunica oamenilor idei şi
gânduri înălţătoare, de natură să le trezească emoţia aspiraţiei sincere de comuniune
cu Dumnezeu, şi dacă, pentru aceasta, vom realiza că este necesar să ne
exprimăm cât mai adecvat, expresiv şi convingător atât în scris, cât şi verbal, atunci
faptul de a fi capabili să comunicăm deschis şi fără teamă ceea ce gândim şi simţim,
chiar în acest moment, reprezintă o modalitate sigură de a ne păstra în permanenţă la
unison cu menirea noastră. În cazul în care, în urma unor inspiraţii lăuntrice profunde,
ne-am propus, de exemplu, să îi ajutăm pe cei săraci şi suferinzi oferindu-le cu
generozitate hrană, atunci relaţia noastră cu mâncarea şi actul hrănirii în general
devine foarte importantă şi se va reflecta în toate acţiunile prezente. Dacă scopul vieţii
noastre este pur şi simplu acela de fi fericiţi, împăcaţi cu noi înşine şi împliniţi cu ceea
ce Dumnezeu ne dăruieşte în viaţă, găsind astfel în orice clipă bucuria de a trăi, atunci
bineînţeles că atitudinea pe care o avem chiar în acest moment faţă de viaţă este un
pas foarte important în îndeplinirea dezideratului global pe care ni l-am propus în
viaţă.
Dacă în clipa prezentă, privind un pahar cu apă, vom avea tendinţa să spunem cu
pesimism că este pe jumătate gol, această atitudine de moment, aparent
nesemnificativă, ne arată că suntem mai departe de dezideratul propus decât dacă am
considera, în mod spontan, că paharul este pe jumătate plin. În situaţia în care intuim
în adâncul fiinţei noastre resurse energetice subtile care ne fac să simţim cu claritate şi
detaşare impulsul şi disponibilităţile lăuntrice de a deveni un mare conducător destinat
să îndrume foarte mulţi oameni, atunci felul în care acţionăm chiar în momentul actual
în relaţiile noastre obişnuite cu cei care se află în preajma noastră are o foarte mare
importanţă. Dacă ACUM noi nu suntem capabili să-i tratăm pe ceilalţi cu multă iubire
şi respect, atunci este foarte clar că în realitate noi ne îndepărtăm de idealul pe care ni
l-am propus în viaţă. De aceea, este necesar să înţelegem foarte bine faptul că, în plan
subtil, fiecare atitudine, oricât de neînsemnată ar părea, modelează în mod spontan şi
tainic corpul nostru astral, iar starea acestuia ne conferă sau nu aptitudinea de a ne
îndeplini cu succes menirea proprie. Prin urmare, secretul împlinirii menirii noastre,
aşa cum se conturează şi se reflectă ea în plan subtil în câmpul nostru auric, depinde
pur şi simplu de rezultanta firească a aplicării sistematice şi constante, realizată efectiv
aproape clipă de clipă, a principiilor spirituale ale vieţii. Astfel, putem înţelege că
testele cu care noi ne confruntăm în decursul existenţei, şi însăşi menirea noastră, se
derulează şi rămân „înscrise" în corpul nostru astral, clipă de clipă, oriunde ne aflăm.
Prin aceasta, noi înşine creăm conjuncturile KARMA-ice care ne duc spre; suferinţă
sau, dimpotrivă, spre fericire. Dacă intenţia noastră de moment nu este decât o
expresie distorsionată sau chiar opusă aspiraţiei noastre fundamentale, ea va cauza
durere şi nenumărate alte condiţionări KARMA-ice. Tocmai de aceea, înţelepţii
yoghini afirmă că transformarea fiinţei noastre trebuie să înceapă chiar din acest
moment, deoarece orice intenţie sau scop mărunt, conjunctural, trebuie acordat cu
măiestrie şi discernământ pentru a ajunge într-o cât mai profundă armonie cu
dezideratul fundamental al vieţii noastre. Astfel, putem obţine cu adevărat o stare de
sănătate, echilibru şi împlinire în viaţă.
Există nenumărate moduri de a intra în comuniune sau acord subtil cu Voinţa Divină.
În ultimă instanţă, orice cale spirituală autentică ne conduce către acest ţel sublim
care, o dată atins, ne va ghida în continuare paşii către starea de desăvârşire spirituală.
În situaţia în care, prin dinamizarea intensă a lui AJNA CHAKRA, am obţinut
capacitatea de a induce şi de a concretiza cu uşurinţă în planul fizic, propriile idei şi
gânduri asupra cărora ne-am focalizat intens şi sistematic, putem utiliza această
înzestrare şi în vederea transformării spirituale, folosind sugestii-forţă adecvate. Însă,
înainte
de toate, este absolut necesar să eliminăm complet ideea aberantă că a urma Voinţa lui
Dumnezeu înseamnă a fi obligaţi să facem anumite lucruri care ne sunt impuse din
afară, ca şi cum Dumnezeu ar fi o autoritate restrictivă, existentă doar pentru a ne
impune nouă nişte reguli chinuitoare şi greu de urmat. Nu trebuie să uităm că, în
realitate, Voinţa lui Dumnezeu se află tainic ascunsă chiar în adâncul Inimii noastre şi
tocmai de aceea nu avem altceva de făcut decât să ne deschidem cu tot sufletul pentru
a o asculta aşa cum vibrează ea din propria noastră Inimă spirituală. Afirmaţiile sau
sugestiile-forţă pe care le vom oferi ca exemplu în continuare, deşi nu sunt neapărat
singurele care pot fi folosite, au totuşi o încărcătură spirituală foarte mare deoarece ele
i-au fost revelate, prin inspiraţie divină, unui mare iniţiat contemporan occidental, şi i-
au permis acestuia, într-un interval de timp de doi ani (în care le-a repetat cu
consecvenţă de patru ori pe zi, din şase în şase ore), să atingă o stare excepţională de
comuniune profundă şi continuă cu Dumnezeu prin abandonarea voinţei sale egotice
în faţa Voinţei Divine percepute distinct în adâncul Inimii sale. Iată, în continuare,
aceste sugestii-forţă care ne permit să intrăm rapid în comuniune cu Voinţa lui
Dumnezeu:
„Mă dăruiesc cu toată fiinţa mea şi mă abandonez în mod necondiţionat în faţa
Voinţei lui Dumnezeu Tatăl.
Îi ofer mintea şi sufletul meu în mod total şi necondiţionat lui Dumnezeu Tatăl.
Sunt o fiinţă plină de lumină divină, sunt un copil divin al lui Dumnezeu Tatăl şi aspir
în permanenţă să merit tot ceea ce este mai bun în viaţă.
Slujesc clipă de clipă şi în mod necondiţionat, cea mai înaltă cauză divină a vieţii,
Desăvârşirea Spirituală."
Oferim în cele ce urmează un procedeu iniţiatic de intrare în stare de comuniune
spirituală telepatică cu un înalt ghid spiritual din lumile subtile superioare pentru a
obţine astfel o ghidare divin inspirată.
„Algoritmul" în vederea obţinerii unei astfel de ghidări divine este destul de simplu
dar, în măsura în care el este aplicat în mod corect şi sistematic, apar în felul acesta
rezultatele spre care năzuim. Putem să realizăm această metodă fie într-un grup
spiritual de fiinţe umane care sunt de asemenea iniţiate în această tehnică, fie de unul
singur. Totuşi, în perioada în care aceste sui-generis canale de comunicare cu lumile
subtile paradisiace şi cu domeniul subtil al purei Voinţe Divine abia încep să se
creeze, se recomandă să experimentăm, cât mai des cu putinţă, starea de inspiraţie şi
ghidare divină în ambele situaţii, pentru a beneficia succesiv atât de intimitatea şi
liniştea profundă a solitudinii, cât şi de forţa de emulaţie spirituală a unui astfel de
grup.
La fel ca şi în cazul tehnicii de comunicare telepatică cu fiinţe angelice (tehnică pe
care am prezentat-o în cadrul cursurilor de yoga despre Ierarhiile Angelice), intrăm
într-o postură de meditaţie, după ce, în prealabil, am aşezat la îndemână un caiet şi un
pix sau orice alt instrument de scris. În continuare, îi vom consacra lui Dumnezeu
Tatăl în mod necondiţionat fructele acestei acţiuni spirituale. Apoi, rostind sugestiile-
forţă de punere la unison cu Voinţa Divină, vom urmări
printr-o trăire plină de aspiraţie, deschidere lăuntrică, iubire luciditate să creăm
premisele apariţiei unei stări de comuniune cu Dumnezeu Tatăl. În această etapă, se
recomandă să rostim lăuntric următoarele sugestii-forţă:
„Mă abandonez acum în mod total şi necondiţionat în faţa Voinţei lui Dumnezeu
Tatăl. Aspir să cunosc adevărul şi să fac ca întreaga mea viaţă să se conformeze în
totalitate realităţii acestuia.
În aşteptarea răspunsului divin inspirat, abandonez acum orice părere preconcepută
şi mă deschid să oglindesc în universul meu lăuntric adevărul suprem la care aspir.
În numele lui Dumnezeu Tatăl, aspir să cunosc adevărul şi să acţionez mereu în
spiritul Adevărului."
Apoi putem scrie pe hârtie şi o întrebare concretă la care vrem să aflăm răspuns. Chiar
dacă un astfel de răspuns concret nu poate reprezenta Adevărul Absolut, cu siguranţă
el va fi totuşi o reflexie obiectivă şi nedeformată a Acestuia. În continuare, pe fondul
unei stări de imobilitate corporală absolută, urmărim să realizăm interior o stare de vid
mental şi pe acest fundal de detaşare şi totală neutralitate aşteptăm să ne fie revelat
răspunsul corect. Bineînţeles că în momentul în care se va cristaliza răspunsul divin,
instrumentul de scris nu va începe să se mişte automat în mâna noastră, cum se petrece
în cazul aşa-numitei scrieri automate prin intermediul căreia, în spiritism, entităţi din
lumile subtile transmit uneori mesaje mediumilor.
Fenomenul spiritual care se petrece în cazul acestei tehnici are o cu totul altă natură.
Putem spune mai degrabă că, de fapt, în această stare elevată de conştiinţă, suntem pur
şi simplu mult mai deschişi decât de obicei să receptăm telepatic orice mesaj divin şi
de aceea se recomandă să scriem orice gând care ne apare în minte fără a-l analiza
raţional şi fără a-l interpreta din punct de vedere logic. La început, putem avea
tendinţa de a considera, prin prisma mentalului conştient, că ideea care ne-a venit este
cu siguranţă greşită sau stupidă, dar va trebui să facem abstracţie de asemenea critici
şi să scriem fără nici un fel de reţineri absolut toate mesajele subtile divine pe care le
primim. După ce am încheiat această inefabilă comunicare spirituală, se recomandă să
închidem caietul şi să-i punem deoparte, fără a citi ceea ce am scris, pentru un interval
de cel puţin patru ore. Abia după aceea, când inspiraţiile şi adevărurile revelate s-au
cristalizat în aura noastră, putem citi şi analiza tot ceea ce am scris deoarece atunci ele
pot fi înţelese mult mai uşor.
=VA URMA= www.nida.netai.net
An 14 C 37
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Procedeu
iniţiatic de intrare în stare de comuniune telepatică cu un înalt ghid spiritual din
lumile subtile superioare pentru
a obţine astfel o ghidare divin inspirată (continuare la cursul nr. 36, An 14)
Insistăm asupra faptului că, în faza în care urmărim să creăm premisele apariţiei şi
menţinerii procesului subtil de ghidare spirituală, este foarte important să notăm, fără
inhibiţii sau prejudecăţi, absolut orice gând care apare atunci cu claritate pe fundalul
liniştit al minţii noastre. Procedând astfel, cu timpul, pe măsură ce vom persevera în
această practică, vom începe să recunoaştem ideile banale ce provin din mintea
noastră şi care nu reprezintă altceva decât o imagine distorsionată (produsă de ego şi
de voinţa noastră individuală) a ceea ce reprezintă cu adevărat o inspiraţie transmisă
telepatic, o expresie a Voinţei Divine. Într-adevăr, există o diferenţă care este distinct
sesizabilă în ceea ce priveşte calitatea informaţiei, în limbajul folosit şi chiar şi în
tonul utilizat în exprimare. Adevărata ghidare spirituală este întotdeauna plină de
iubire aducătoare de adevăr şi necritică (în sensul că nu acţionează distructiv), tinzând
întotdeauna să ne susţină şi să ne ajute. Ea nu va leza în nici un fel onestitatea,
onoarea şi integritatea fiinţei noastre. Totuşi, criteriul distinctiv infailibil îl reprezintă
starea de conştiinţă în care ne aflăm în acele momente. În starea de conştiinţă
obişnuită nu ne putem aştepta să receptăm idei inspiratoare divine, oricât de mult am
înşirui pe hârtie gândurile care ne trec în mod haotic prin minte. Pe de altă parte, în
starea de conştiinţă supramentală în care, datorită stării de vid mental şi luciditate, am
transcens limitele obişnuite ale
mentalului, ideile care apar atunci au semnificaţia unor veritabile revelaţii. În cazul în
care procesul subtil de ghidare spirituală se realizează în cadrul unui grup în care
participanţii se află în armonie şi aspiră cu toţii la Cunoaşterea Divină, o singură
persoană va formula o întrebare, pe cât posibil de interes general, după care, toţi
participanţii vor urmări să recepteze mesajele inspiratoare de răspuns şi ghidare
divină. Bineînţeles, şi în acest caz vor fi parcurse pe rând toate etapele care au fost
expuse anterior pentru situaţia în care tehnica se realizează individual. În final, după
un interval de câteva ore sau, dacă nu este posibil, la următoarea întâlnire a grupului,
ne vom împărtăşi cu o totală sinceritate răspunsurile primite şi, eventual, vom
compara fiecare dintre aceste mesaje lăuntrice. Vom fi astfel surprinşi să constatăm
cât de mult se aseamănă între ele şi cum se completează în anumite situaţii unul cu
celălalt. Chiar în situaţia în care ,_. vom considera că un răspuns este greşit sau lipsit
de sens, nu trebuie să ne
fie absolut deloc teamă să-l împărtăşim celorlalţi. Mai ales la început, este foarte
important să învăţăm felul în care această sui-generis cale de comunicare cu realităţile
divine poate fi păstrată
pură, nedistorsionată de judecăţile perturbatoare şi critice ale egoului nostru şi cum
pot fi decriptate corect informaţiile pe care ea ni le oferă. În general, discernământul şi
luciditatea plină de detaşare, ce însoţesc starea de conştiinţă supramentală pe care
această tehnică iniţiatică o induce, fac ca străfulgerările intuitive care ne apar, oricât
de scurte ar fi, să poarte cu ele şi semnificaţia mesajului pe care îl aduc. Totuşi, atunci
când ne aflăm la începutul practicii, este posibil ca aceste semnificaţii să nu fie încă
total evidente.
De aceea, chiar şi în situaţia în care suntem criticaţi de către colegii şi prietenii noştri
din grupul spiritual, va trebui să găsim sămânţa de adevăr ce răzbate din această
critică şi să ne rafinăm şi mai mult percepţiile subtile pentru ca următoarea
comunicare spirituală prin ghidare divină să fie mai autentică şi mai profundă. La
început, este posibil ca această adaptare şi acomodare a structurilor noastre subtile - în
vederea accederii la nivelul supramental şi a obţinerii unei stări de perfectă rezonanţă
cu Voinţa lui Dumnezeu - să se realizeze mai greu şi din acest motiv se recomandă să
practicăm procedeul în prezenţa unei fiinţe cu discernământ spiritual, care este
capabilă să găsească mult mai uşor adevărul divin pe care mesajul nostru l-ar putea
conţine într-un mod cifrat sau simbolic. Un principiu esenţial, pe care merită să-l
respectăm, este următorul: cu cât vom fi mai oneşti cu noi înşine, cu atât mai clar ni se
va revela Voinţa Divină, iar comunicarea realizată prin acest mijloc cu ghidul spiritual
din lumile subtile va deveni mai vie şi mai profundă. Această practică are multiple
efecte spirituale, conferindu-ne adeseori, în mod spontan, stări elevate de conştiinţă şi
chiar trăiri beatifice, aducătoare de extaz divin. Astfel, realizarea acţiunilor şi
îndeplinirea scopurilor noastre din viaţa de zi cu zi, în timp ce aspirăm mai mereu să
fim în acord cu Voinţa lui Dumnezeu, va deveni cheia de boltă a unei adevărate vieţi
spirituale. Într-adevăr, este un real privilegiu spiritual pentru orice fiinţă umană să-şi
petreacă aproape întreaga zi comunicând cu îngerii şi fiind într-o stare continuă de
iubire necondiţionată faţă de Dumnezeu şi de întreaga Sa manifestare. Transformările
aurice pe care le implică această atitudine vor conduce rapid la o elevare a nivelului
nostru preponderent de conştiinţă, aspect care ne va permite, la rândul său, să ne
dinamizăm şi conştientizăm cu claritate cel de-al şaselea substrat al corpului nostru
astral, substrat subtil care se află în legătură cu dragostea divină necondiţionată.
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al şaselea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Iubirea Divină
Al şaselea substrat al câmpului subtil auric ne permite să receptăm, într-un mod
transfigurator, în stări elevate de conştiinţă, orice expresie a frumosului în natură sau
în artă. Capacitatea de a ne emoţiona profund în faţa unui peisaj mirific sau a unui
răsărit de soare, fascinaţia pe care o trăim privind cerul înstelat, sensibilitatea afectivă
care apare atunci când ne lăsăm cuprinşi de farmecul unor acorduri muzicale
înălţătoare, toate aceste trăiri estetice şi multe altele similare lor ne sunt accesibile
datorită dinamizării celui de-al şaselea substrat energetic al câmpului nostru subtil
astral. Atunci când conştiinţa noastră se află în mod preponderent pe acest nivel,
simţim o stare inefabilă de linişte interioară şi de siguranţă protectoare, ca şi cum ne-
am reîntoarce cu adevărat Acasă, acolo unde este mereu Armonie şi unde totul ne
cuprinde mângâietor cu Iubire. Astfel, întregul Macrocosmos, cu toate miriadele sale
de manifestări, ajunge să fie simţit ca fiind numai şi numai
expresia Iubirii Pure şi Desăvârşite a lui Dumnezeu. Aceste experienţe extatice sunt
greu de descris în cuvinte şi au un caracter unic, putând fi doar experimentate în mod
distinct şi inefabil de către fiecare dintre noi. Adeseori, poezia şi arta veritabilă, în
general, prin starea de receptivitate elevată pe care o generează şi prin punerea în
starea activă de rezonanţă a celui de-al şaselea substrat auric, ne permit să intuim
magia şi fascinaţia divină a lumilor subtile paradisiace în care frumuseţea îşi găseşte
expresii mult mai variate, mult mai nuanţate şi mai încântătoare comparativ cu cele
din planul fizic. Din punct de vedere subtil, cel de-al şaselea substrat al corpului astral
este format din radiaţii alb-strălucitoare, ca de opal, ce emană în toate direcţiile,
generând o formă asemănătoare cu aceea a unui ou cu un diametru de aproximativ 1,5
metri care înconjoară corpul fizic, dar care se poate extinde, în cazul fiinţelor foarte
elevate din punct de vedere spiritual (mai ales atunci când acestea practică o formă de
BHAKTI YOGA - de comuniune cu Dumnezeu prin Iubire), chiar la distanţe de sute
de kilometri. În interiorul acestui substrat se regăsesc, într-o armonie desăvârşită, toate
culorile curcubeului (însă, în mod evident, pe o octavă superioară luminilor colorate
din planul
fizic, şi anume în spectrul luminilor astrale sau, altfel spus, al curenţilor subtili
coloraţi). Perceperea empatică, prin clarviziune în universul astral, a celui de-al
şaselea substrat al corpului astral generează o stare de nespusă încântare datorită
frumuseţii acestor culori subtile şi a modului dinamic în care ele se compun şi se
amalgamează fluidic. Atunci când ne elevăm conştiinţa şi intrăm în stări de rezonanţă
ocultă pe frecvenţele de vibraţie ale energiei acestui substrat auric, trăirile noastre
spirituale capătă cel mai adesea culmi extatice. Fiecare fiinţă umană cu sufletul trezit
are nevoie să trăiască măcar periodic astfel de experienţe iluminatorii, care să o pună
în stare de rezonanţă, prin intermediul energiei iubirii, cu natura sa
divină. Aceste trăiri sunt pentru substraturile superioare ale corpului astral precum o
veritabilă respiraţie spirituală, fără de care fiinţa umană în cauză s-ar simţi sufocată de
materialism. Comuniunea cu sferele sublime de forţă din Macrocosmos sau cu
realităţile spirituale la care avem acces prin intermediu] celui de-al şaselea substrat
subtil auric ne conferă stări de inspiraţie superioară şi provoacă revărsarea Graţiei lui
Dumnezeu. În perioada actuală de decădere spirituală, marea majoritate a fiinţelor
umane îşi ignoră aproape complet necesităţile de alt ordin decât cel material, dar
procesul subtil de rezonanţă cu energiile corespondente celui de-al şaselea substrat al
corpului astral, fenomen care se realizează adeseori în meditaţii sau în stări care
creează emoţii sublime, ne umple şi ne hrăneşte sufletul, exact la fel cum hrana fizică
susţine şi hrăneşte corpul fizic.
Atunci când sufletul unei fiinţe umane nu mai este „hrănit" din punct de vedere
spiritual cu energiile iubirii, frumuseţii, armoniei, compasiunii, acea persoană ajunge
treptat să fie înrobită de un materialism feroce, devine cinică, rece şi indiferentă faţă
de nevoile şi aspiraţiile celorlalţi oameni. În această situaţie, ca urmare a consecinţelor
KARMA-ice create, viaţa însăşi devine, mai devreme sau mai târziu, o înşiruire de
obstacole şi dificultăţi. Astfel, fiinţa în cauză se va confrunta mai mereu cu diverse
probleme, în special de natură afectivă, care o vor împiedica să savureze în mod
simplu şi direct adevărata bucurie şi măreţie a existenţei. Adeseori, oamenii încearcă
cu disperare să înlocuiască sau să umple în viaţa lor acel „ceva" care lipseşte. Ei ar
vrea să fugă sau să uite de sentimentul neliniştitor şi frustrant de incompletitudine care
îi urmăreşte constant în viaţă. Din acest motiv, ei caută obsesiv compensaţii în confort
şi în abundenţa materială, dar chiar dacă acestea pot să producă temporar o uitare sau,
cu alte cuvinte, o „anestezie" sufletească de moment, în final, sentimentul profund al
neîmplinirii nu poate fi depăşit. Substraturile superioare ale corpului astral sunt cele
care trezesc în sufletul uman nostalgia eternităţii şi a infinitului, dorul de perfecţiune şi
aspiraţia înflăcărată de comuniune cu Dumnezeu. Realitatea divină esenţială nu poate
fi limitată şi trecătoare. Ea este atemporală şi infinită, şi către aceasta se îndreaptă cele
mai tainice şi măreţe aspiraţii şi doruri ale noastre. Modalitatea cea mai sigură şi
directă de a împlini necesităţile pe care le trezeşte în fiinţă cel de-al şaselea substrat al
câmpului nostru auric este trăirea constantă a stărilor elevate de Iubire Divină. Pe de
altă parte, asemenea trăiri sublime vor apărea spontan atunci când vom accede la
nivelul de conştiinţă corespunzător celui de-al şaselea substrat al câmpului astral. Dar
aceasta implică, evident, să acordăm atenţie, timp şi energie specifică pentru a „hrăni"
aceste aspecte atât de discrete din fiinţa noastră. De aceea, regenerarea, sufletească şi
amplificarea energiei la nivelul celui de-al şaselea substrat auric se realizează în
modul cel mai firesc prin practica zilnică a meditaţiei de revelare a Sinelui Suprem,
ATMAN, a procedeelor LAYA YOGA şi, în general, printr-o stare continuă de
deschidere faţă de tot ceea ce este frumos, înălţător, etern şi universal valabil.
Pe măsură ce vom înţelege astfel necesitatea de a ne hrăni aspiraţiile noastre sufleteşti,
vom conştientiza totodată şi felul în care meditaţiile realizate zilnic trezesc şi dezvoltă
structurile noastre subtile superioare. Dacă vom realiza în mod constant, zilnic, timp
de cel puţin 108 zile, aceeaşi formă de meditaţie, fie că este vorba despre meditaţii de
revelare a Sinelui Suprem, ATMAN, de comuniune cu SHIVA sau cu una dintre
Marile Puteri Cosmice, cu Lumea SHAMBALA-ei sau cu orice alt aspect divin care
există în Macrocosm şi care produce cu uşurinţă o elevare a fiinţei noastre, ne vom
amplifica foarte mult cel de-al şaselea substrat al corpului astral şi astfel vom fi
capabili să trezim şi să expansionăm practic la nesfârşit câmpul de forţă pur spirituală
al fiinţei noastre, care va genera, la rândul său, nenumărate procese de rezonanţă cu
energiile infinite ale frumuseţii şi iubirii. Aceasta reprezintă de asemenea o modalitate
yoghină foarte simplă şi directă de a ne îmbogăţi foarte mult sufleteşte.
Atunci când conştiinţa noastră se stabilizează la nivelul celui de-al şaselea substrat al
corpului astral, noi ajungem să experimentăm în mod spontan starea de iubire
necondiţionată atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de ceilalţi. Iubirea necondiţionată ne
inspiră să trăim în mod constant şi firesc experienţe excepţionale în care noi suntem
capabili să ne dăruim cu abnegaţie şi devotament, într-un
mod total şi fără rezerve, pentru a face cât mai mult bine şi pentru a aduce fericire
celorlaltor fiinţe, fără a dori sau aştepta ceva în schimb pentru aceasta. Astfel, noi
dăruim iubire fără a impune celuilalt vreo condiţie anume. Iubirea necondiţionată
conferă totodată capacitatea de a-l accepta şi de a-l înţelege pe celălalt exact aşa cum
el este. Ea implică disponibilitatea de a ne dărui plini de transfigurare şi de respect
către fiinţa umană pe care o iubim, recunoscând şi acceptând totodată faptul că între
noi este posibil să existe şi unele diferenţe ce pot deveni, în ultimă instanţă, datorită
polarizărilor armonizatoare care se pot naşte astfel, tot atâtea valenţe care sunt
creatoare pentru noi. Numai în iubirea adevărată în care ne manifestăm fără măsură
uităm de noi înşine, de egoismul nostru, pentru a ne dărui, pentru a ne abandona şi a
ne regăsi totodată în sufletul fiinţei iubite.
Adeseori, capacitatea de a-i iubi cu adevărat pe ceilalţi a fost considerată drept un
veritabil talent miraculos pe care îl posedă doar unele făpturi alese, aici fiind incluse
spiritul de sacrificiu, inspiraţia muzicală sau harul ce îi inspiră pe poeţi să scrie versuri
sublime. Cu toate acestea, sentimentul profund de iubire nu poate să apară dacă nu
există o receptivitate superioară, la nivelul celui de-al şaselea substrat al corpului
astral, ceea ce reprezintă o realizare cu mult mai profundă decât sensibilităţile sau
curiozităţile mărunte ce sunt orientate asupra lucrurilor, cum ar fi, de exemplu:
interesul ştiinţific, tehnic, turistic etc. Această receptivitate superioară ne inspiră să ne
deschidem într-o stare pregnantă de sacralitate, de fascinaţie şi de adoraţie faţă de
fiinţa iubită, privind-o, în acelaşi timp, cu luciditate şi transfigurare pentru a admira
diversitatea şi complexitatea naturii sale şi intuind cu adâncă emoţie elevată misterul
naturii sale divine. Fără această sensibilitate elevată, pot trece prin faţa noastră
făpturile cele mai ilustre şi cu siguranţă că nu ne vom da seama de aceasta. „Lampa
pururi aprinsă", care a ajuns să devină un simbol al fecioarelor din Evanghelie care îşi
aşteaptă mirele divin, sugerează tocmai această virtute care a fost denumită de către
mistici „pragul iubirii" adevărate sau, altfel spus, condiţia fără de care iubirea
profundă nu ar putea să apară.
= VA URMA =
www.nida.netai.net
An 14 C 38
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU
PRIVIRE LA SUBSTRATURILE SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al şaselea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Iubirea Divină (continuare la
cursul nr. 37, An 14)
Fiinţele umane care se află deocamdată pe un nivel mai scăzut de dezvoltare a
conştiinţei şi care nu şi-au trezit decât foarte puţine dintre valenţele sufleteşti sunt
opace la majoritatea misterelor şi frumuseţilor Creaţiei lui Dumnezeu şi de aceea sunt
incapabile de această inefabilă atenţie elevată şi detaşată care, în cazul fiinţelor umane
pline de înţelepciune, este îndreptată cu spontaneitate şi naturaleţe asupra
evenimentelor neprevăzute, minunate şi măreţe care pot surveni în viaţa lor. Fiinţele
umane care nu şi-au trezit şi dezvoltat al şaselea substrat al corpului astral ajung să se
ferească de neprevăzut şi aproape că se închid ermetic faţă de tot ceea ce nu se leagă
de interesul lor subiectiv imediat. Aptitudinea de a ne îndrepta atenţia cu detaşare şi
iubire spre un fenomen pentru ceea ce este el în sine şi nu din perspectiva egoistă şi
meschină a folosului imediat pe care acesta ni l-ar putea aduce, reprezintă darul măreţ
al generozităţii ce înfloreşte numai în fiinţele umane care au sufletul trezit. De aceea,
foarte rar un om egoist, obsedat de valorile materiale, poate ajunge să se
îndrăgostească în mod autentic deoarece, pentru el, viaţa semnifică doar o insistenţă
asupra a tot ceea ce este cunoscut şi obişnuit, o satisfacţie măruntă, dar de
nezdruncinat, în cadrul repertoriului îngust al evenimentelor sale zilnice.
Experienţa supremă a vieţii spirituale se întemeiază tocmai pe capacitatea noastră de
a-L iubi necondiţionat pe Dumnezeu. Iubirea adevărată aduce aproape întotdeauna cu
sine o cunoaştere intuitivă a naturii divine, a Sinelui Suprem, ATMAN, al celuilalt.
Această intuiţie este, putem spune, „darul" cel mai de preţ pe care ni-l oferă în mod
miraculos iubirea necondiţionată. Pe de altă parte, cel care nu cultivă în fiinţa sa
dragostea necondiţionată şi universală, nu va fi capabil să atingă cunoaşterea
superioară, divină, deoarece acestuia nu i se va putea arăta sau revela niciodată ceva
ce el nu iubeşte cu adevărat. Astfel, în fiinţa noastră se dezvoltă ceea ce tradiţia
iniţiatică numeşte „balanţa spirituală". Pe unul dintre talerele acesteia se află „o inimă
larg deschisă" faţă de nevoile celorlalţi oameni şi ale tuturor fiinţelor, în general, iar pe
celălalt taler se află „fermitatea interioară" care ne conferă, prin tenacitatea practicii
spirituale, capacitatea de a depăşi orice piedici în vederea realizării dezideratului
spiritual propus.
Formele şi manifestările energiei dorinţei. Felul în care dorinţa individuală poate
fi sublimată în aspiraţie către Dumnezeu
În aura noastră astrală există mai multe substraturi energetice care se află în legătură
sau corespondenţă precisă cu anumite forme ale energiilor dorinţei. De exemplu, la
nivelul celui de-al doilea şi al treilea substrat al corpului nostru astral predomină
energiile corespunzătoare sentimentelor cu privire la personalitatea noastră egotică.
Aici se manifestă dorinţa de a ne simţi bine, nevoia de comoditate şi lux, de a fi
fericiţi în mod egoist, prin intermediul plăcerilor senzoriale, precum şi sentimentul de
automulţumire. La nivelul celui de-al patrulea substrat al corpului astral, dorinţele
noastre capătă nuanţe mai elevate şi ajung să se centreze pe relaţiile afective cu ceilalţi
oameni. Tot aici găsim dorinţa de intimitate sufletească într-o relaţie de cuplu, dorinţa
de a avea prieteni apropiaţi şi adevăraţi etc. La nivelul celui de-al şaselea substrat
auric,
dorinţele noastre sunt sublimate în aspiraţia sinceră de a ne simţi în comuniune
spirituală, prin iubire, cu întreaga manifestare şi cu Dumnezeu Tatăl.
Anumite tradiţii spirituale şi grupuri religioase afirmă fără echivoc că întotdeauna
dorinţele proprii ne înlănţuie, generând nenumărate condiţionări KARMA-ice, şi
tocmai din acest motiv ele trebuie să fie controlate sau reprimate. Dar acest principiu,
deşi corect din punct de vedere teoretic, a adus cu sine şi multă suferinţă sau limitare,
atunci când nu a fost înţeles corect. În mod aparent paradoxal, toate marile religii ale
lumii au restricţionat o mare parte din universul fascinant al experienţelor umane, fie
că este vorba de dorinţa sexuală, fie chiar de aspiraţia de a intra în comuniune directă
cu Dumnezeu (fără a mai fi siliţi să apelăm neapărat la elemente intermediare ce ţin de
dogmă: ritualuri, biserici şi preoţi etc.).
Unele grupări aşa-zis spirituale, invocând diferite teorii „metafizice" aberante, s-au
opus aspiraţiei fireşti a omului de a se cunoaşte cu adevărat pe el însuşi, de a-şi aminti
existenţele anterioare, de a intra în comuniune cu entităţi angelice, sau de a cunoaşte
lăuntric, în mod clar şi nemijlocit, diferenţa dintre bine şi rău. Fiecare dintre religiile
lumii a osificat o anumită parte a experienţei umane, catalogând unele dintre aceste
dorinţe sau aspiraţii fireşti drept rele, periculoase, eretice sau ridicole. Cu toate
acestea, în realitate, dorinţa - ca impuls lăuntric originar - este expresia unei energii
foarte pure a Voinţei Divine care îşi are sursa în însăşi natura noastră divină, în Sinele
Suprem, ATMAN. De aceea, aspiraţiile noastre sincere şi pure, manifestate direct şi
liber nu sunt periculoase, ci doar distorsionarea şi exagerarea unora dintre dorinţele
noastre care, în loc să fie sublimate în aspiraţii către realităţi spirituale, ajung să
hrănească şi să amplifice conştiinţa egotică. Încă de acum 2 milenii, marele yoghin
PATANJALI arăta, în lucrarea sa fundamentală YOGA SUTRA, faptul că dorinţele
spirituale care se bazează pe acele SAMSKARA-uri, sau reminiscenţe subconştiente,
provenite eventual din existenţe anterioare şi care ne impulsionează să realizăm
acţiuni sau practici cu caracter spiritual nu sunt deloc periculoase pentru transformarea
noastră ci,WMF* ■^•yx^HB dimpotrivă, ne conduc pe drumul ascendent al
Ăit f

evoluţiei spirituale, y ' *Dacă vom reflecta adânc asupra realităţilor „civilizaţiei"
£^ j**^

wiir ti ^ contemporane, vom realiza cu detaşare că, de fapt, sentimentul de

[
- & ' 1 1 &\ frustrare şi de neîmplinire - pe care îl resimte constant, ca o notă
dominantă a existenţei sale, marea majoritate a fiinţelor umane ce trăiesc în această
epocă de decădere spirituală - nu provine din nesatisfacerea impulsurilor ce apar
sporadic la suprafaţa minţii lor conştiente sau a dorinţelor egotice care se cristalizează
la nivelul substraturilor inferioare ale corpului lor astral, ci este cauzat de sentimentul
ratării şi neîmplinirii sensului divin pentru care ele s-au reîncarnat, sentiment ce este
foarte profund şi tainic ascuns în adâncul oricărei fiinţe umane, dar care ajunge uneori
să devină extrem de dureros. Prin identificarea şi înţelegerea adevăratei rădăcini a
dorinţelor noastre distorsionate şi superficiale, care este conştiinţa individuală,
egotică, noi vom putea să ne manifestăm în continuare liber (chiar mult mai liber
decât până acum), sublimând însă aceste dorinţe inferioare, orientate spre satisfacerea
naturii noastre inferioare, egotice, în aspiraţii spirituale
care ne orientează întreaga fiinţă într-un sens exact opus, acela al controlului şi
transcenderii conştiinţei limitate, egotice şi care, din acest motiv, putem spune chiar că
ne ghidează în mod divin. De asemenea, la nivelul celui de-al şaselea substrat al
câmpului nostru subtil astral, se găseşte reflectat sentimentul credinţei sincere în
Dumnezeu şi al speranţei de desăvârşire spirituală (sau, altfel spus, „NĂDEJDEA",
aşa cum a ajuns să fie înţeles acest termen în ezoterismul creştinismului
ortodox). Amplificarea credinţei în noi înşine, în resursele noastre *şi interioare, în
capacitatea de a ne autodetermina propria viaţă pentru a concretiza ceea ce sperăm şi
aspirăm cu sinceritate să obţinem în această existenţă, sunt, de asemenea, şi ele
consecinţe ale trezirii şi dinamizării celui de-al şaselea substrat al corpului astral. Aşa
cum remarcăm adesea în viaţa de zi cu zi, succesul poate să încoroneze nenumărate
acţiuni născute din dorinţe inferioare, egotice sau din pasiuni necontrolate. Totuşi, în
ultimă instanţă, aceste acţiuni aducătoare de KARMA nu au nici o valoare spirituală şi
de aceea nu pot ajuta absolut deloc la dezvoltarea şi expansiunea celui de-al şaselea
substrat al câmpului nostru auric, la nivelul căruia un singur element este determinant
pentru valoarea reală a unei acţiuni, şi anume IUBIREA. Atunci când al acest substrat
energetic este dinamizat în aura noastră, toate motivele care ne împing către acţiune
ajung să fie însufleţite, transfigurate prin forţa iubirii necondiţionate. În această
situaţie, nimic nu ne mai poate descuraja, căci noi vom continua să transformăm fără
încetare hotărârile în acţiuni. Oricât de numeroase ar putea părea obstacolele sau
eşecurile, ele vor fi alchimizate prin forţa iubirii. Această atitudine exprimă de
asemenea şi o maturitate lăuntrică spirituală care face să nu mai aşteptăm încrâncenaţi
doar rezultatele acţiunii noastre, ci să găsim o mare bucurie în acţiunea însăşi şi în
consacrarea fructelor acestei acţiuni lui Dumnezeu. Actul consacrării către Dumnezeu
Tatăl a tuturor acţiunilor noastre importante produce în mod spontan dinamizarea,
armonizarea şi expansiunea tuturor substraturilor superioare ale corpului astral. Acest
fapt va avea drept consecinţă, la rândul său, o existenţă plină de abnegaţie care va fi
trăită cu iubire şi fericire profundă atunci când ea va fi pusă în slujba umanităţii şi a
lui Dumnezeu.
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al şaptelea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta direct Conştiinţa Supremă
Divină
La nivelul celui de-al şaptelea substrat al câmpului nostru auric are loc miracolul divin
al intuiţiei şi comuniunii directe cu Conştiinţa Supremă Dumnezeiască. Accesul la
nivelul de conştiinţă corespunzător acestor energii, care sunt caracterizate de cele mai
elevate vibraţii ale corpului astral, ne conferă stări înalte şi pure de extaz divin,
SAMADHI. Chiar dacă el nu este decât foarte puţin dezvoltat în cazul fiinţei umane
obişnuite, totuşi, nimeni nu ar putea trăi fără ca acesta să existe, deoarece de fapt el
menţine, la nivelul structurii astrale, legătura cu Dumnezeu Tatăl, şi tot prin
intermediul său sunt trăite stările cele mai plenare de fericire, iubire şi extaz. Chiar
dacă la începutul practicii spirituale noi nu reuşim să ne raportăm la acest substrat
auric decât în timpul unor meditaţii reuşite, putem ajunge treptat la o trezire şi
dezvoltare tot mai armonioasă a acestuia dacă vom integra apoi în viaţa de zi cu zi,
graţie evocării constante, experienţele şi revelaţiile spirituale
profunde ce sunt obţinute prin practica YOGA. În meditaţiile de revelare a naturii
noastre divine, a Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN, se produce o activare din ce în
ce mai intensă a celui de-al şaptelea substrat al câmpului nostru auric. De fapt, Intuirea
Sinelui nostru Divin Nemuritor, ATMAN, survine o dată cu atingerea unui nivel
suficient de amplu de dinamizare şi expansiune a celui de-al şaptelea substrat al
corpului astral.
Atingând nivelul de conştiinţă corespunzător acestui substrat al corpului astral, noi
accedem în mod spontan la o stare de puritate transfiguratoare şi claritate
supramentală care conferă înţelegerea intuitivă a faptului că, în esenţă, Totul, întreaga
Creaţie, este deja perfectă. Astfel vom descoperi măreţia Oceanului Conştiinţei
Supreme a lui Dumnezeu Tatăl care străluceşte în „miezul" tainic al tuturor lucrurilor
şi fiinţelor, în pofida aparentelor imperfecţiuni ale acestora. Totuşi, o astfel de stare
supramentală de profundă şi spontană transfigurare lucidă, detaşată şi plină de iubire
necondiţionată faţă de Tot nu poate fi înţeleasă şi trăită la modul autentic decât atunci
când accedem la acest nivel de conştiinţă. O asemenea pătrundere spirituală de
excepţie l-a făcut, de exemplu, pe Ramakrishna să o vadă pe Marea Putere
Macrocosmică a timpului, KALI, pe care el o numea Mama Divină, prezentă chiar şi
într-o pisică. Din acest motiv, el i-a oferit acesteia cu dragoste şi devotament ofrandele
pe care ar fi trebuit, conform ritualului, să le ducă la templu şi să le aşeze în faţa statuii
care o reprezenta pe Marea Putere Cosmică KALI. Astfel de experienţe inefabile,
privite de pe nivelurile inferioare de conştiinţă, ar putea părea şocante, de neînţeles,
sau ar putea fi luate drept nişte simple fantasmagorii născute din intenţia de a epata, de
a ne sustrage sau de a ne eschiva în faţa problemelor concrete ale vieţii zilnice,
neavând prin urmare nimic de a face cu realitatea. Nici măcar marele mistic
Ramakrishna nu a fost scutit de asemenea critici, iar gestul său a fost considerat la
vremea aceea - de către preoţii (brahmanii) ortodocşi - de-a dreptul scandalos şi
intolerabil.
Într-adevăr, pentru fiinţa obişnuită şi limitată este aproape de neconceput şi
inexplicabil modul în care un lucru imperfect ajunge să fie văzut, apreciat şi simţit în
natura sa esenţială ca fiind perfect. Accesul la nivelul acestui substrat auric ne oferă
nenumărate modalităţi de a înţelege lecţia esenţială a oricărei fiinţe umane, şi anume,
lecţia iubirii. Evident că este foarte uşor să iubim ceea ce considerăm a fi frumos,
plăcut şi care nu ne creează nici o problemă. Însă, adevărata lecţie a iubirii
necondiţionate şi atotcuprinzătoare se învaţă atunci când, în pofida problemelor şi a
dificultăţilor cu care ne confruntăm, găsim totuşi în adâncul inimii noastre forţa
tainică ce provine de la însăşi Sinele Suprem, ATMAN, de a ne iubi pe noi înşine şi de
a îi iubi de asemenea şi pe ceilalţi. Prin urmare, nenumăratele imperfecţiuni,
constrângeri şi tribulaţii pe care le implică existenţa în planul fizic reprezintă tot atâtea
„provocări" existenţiale prin intermediul cărora putem învăţa cum să accedem, prin
intermediul iubirii adevărate, necondiţionate, la o viziune supramentală, lucidă şi
transfiguratoare a fiinţelor şi fenomenelor. Atunci când, prin trezirea şi dinamizarea
intensă a celui de-al şaptelea substrat al corpului astral, ajungem să iubim
necondiţionat, noi nu vom mai fi constrânşi şi limitaţi de obstacolele vieţii, deoarece,
în această situaţie, însăşi puritatea viziunii proprii şi energia iubirii pe care o dăruim
cu generozitate celorlalţi vor transforma complet condiţiile existenţei noastre.
La nivelul celui de-al şaptelea substrat al corpului nostru astral, aura este alcătuită din
raze ale curenţilor subtili galben-auriu şi alb-strălucitor. Acestea păstrează într-un tot
coerent şi protejează întreaga structură energetică astrală a fiinţei noastre cu toate
substraturile sale specifice. Astfel, ele fac posibilă acea unitate şi coerenţă a
sentimentelor, gândurilor şi aspiraţiilor care reprezintă de fapt
elementele caracteristice şi definitorii ale monadei sau, cu alte cuvinte, ale
personalităţii fiinţei noastre individuale privită în completitudinea sa. Tocmai din
acest motiv, reţeaua de linii de forţă alcătuită din razele energetice subtile luminoase
care compun cel de-al şaptelea substrat auric este deosebit de puternică, pentru că ea
susţine, într-un anumit sens, însăşi unitatea fiinţei noastre. Prin urmare, meditaţiile în
care ne vom eleva conştiinţa până la acest nivel ne vor aduce inefabilul sentiment al
unei forţe lăuntrice inexorabile „care mută şi munţii din loc"; acest sentiment este însă
întotdeauna asociat cu o stare de abandon în faţa Voinţei lui Dumnezeu, de detaşare,
libertate şi acceptare înţeleaptă, plină de recunoştinţă faţă de tot ceea ce viaţa ne oferă
cu generozitate. Din moment ce totul este în esenţă perfect şi conlucrează sinergie în
interiorul unei ordini tainice a fenomenelor, la fel de perfecte, realizăm că nimic nu
este întâmplător, iar tot ceea ce se petrece este guvernat de o raţiune superioară,
divină, care se ascunde însă, adeseori, înţelegerii obişnuite. = VA URMA =
An 14 C 39
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU
PRIVIRE LA SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL Noţiuni fundamentale cu privire la
cel de-al şaptelea substrat al corpului astral, prin intermediul căruia se poate
percepe şi manifesta direct Conştiinţa Supremă Divină
(continuare la cursul nr. 38, An 14)
Chiar dacă deocamdată nu ne putem menţine nivelul de conştiinţă pe culmile
spirituale specifice celui de-al şaptelea substrat al corpului astral, străfulgerările
intuitive cu privire la această sublimă simfonie a existenţei, aşa cum ni se revelează ea
în momentele privilegiate ale meditaţiilor noastre, sunt suficiente ca să realizăm faptul
că multe dintre situaţiile aparent contradictorii şi
nedrepte cu care ne confruntăm în viaţă se desfăşoară de fapt în cadrul unei ordini mai
cuprinzătoare pe care, în prezent, nu suntem capabili să o înţelegem în totalitate.
Tocmai din acest motiv nu trebuie să cădem în capcana viziunilor pesimiste sau
masochiste şi să considerăm că lucrurile rele sau de neînţeles din viaţa noastră se
produc, cu siguranţă, numai pentru că noi suntem răi, iar acestea ne sunt pedepse
binemeritate. În ultimă instanţă, tot ceea ce se produce este, de fapt, o lecţie a Iubirii
Divine, chiar dacă deocamdată evenimentele respective nu au sens pentru noi, sau
dacă, pentru moment, nu le putem găsi semnificaţia altfel decât într-un context
negativ, aducător de suferinţă.
Cel de-al şaptelea substrat auric ne conferă discernământul prin intermediul căruia
putem să înţelegem motivaţiile divine ale situaţiilor dificile din viaţă, ajutându-ne să
răspundem şi să acţionăm spontan şi creator într-un mod mult mai armonios în faţa
conjuncturilor neplăcute ale existenţei. Adeseori, noi nu suntem capabili să privim cu
înţelepciune şi să înţelegem cauzele profunde ale situaţiilor dificile cu care ne
confruntăm. De obicei, abia după ce am reuşit să depăşim problema şi să asimilăm
respectiva lecţie de viaţă obţinem puterea lăuntrică de a o privi cu claritatea detaşării,
însă, dacă în urma asimilării acestor noţiuni iniţiatice cu privire la cel de-al şaptelea
substrat al corpului astral, vom urmări să îl conştientizăm cât mai des şi să îl
dinamizăm prin vizualizare creatoare, evocare şi raportare lăuntrică la acesta, credinţa
noastră în Dumnezeu se va amplifica „de la Sine". Astfel, va apare certitudinea că
există lecţii divine care, prin Voia lui Dumnezeu, pot fi învăţate mai repede prin
intermediul unor experienţe dificile, în cazul nostru. Ne va fi totodată mult mai uşor să
ne abandonăm în mod necondiţionat Voinţei lui Dumnezeu, chiar dacă nu ştim încă de
la început care este lecţia pe care o vom învăţa în final. Treptat, evenimente care,
iniţial, erau considerate de netolerat de către ceilalţi vor deveni, în virtutea unei
încrederi totale în Voinţa şi înţelepciunea Divină, lecţii de viaţă care, odată învăţate,
ne vor ridica pe un nivel superior de înţelegere lăuntrică directă (numită VIJNANA în
practica yoga) şi implicit de realizare spirituală.
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
Un egregor reprezintă o structură subtilă stabilă, de sine stătătoare şi autonomă, ce se
naşte, se menţine şi se dezvoltă ca urmare a rezonanţelor energetice care sunt generate
de câmpurile psihomentale sau, altfel spus, de aurele unor persoane, aure care
vibrează mai ales atunci în mod constant la unison, manifestându-se într-un anumit
spectru care este destul de precis de frecvenţe de vibraţie. Acţiunile, emoţiile,
gândurile şi idealurile comune ale entităţilor sau fiinţelor umane care fac parte dintr-
un astfel de grup fuzionează atunci profund pentru a contribui la „edificarea" unei
entităţi subtile sau, cu alte cuvinte, a unei unităţi psihice coerente, ale cărei elemente
componente sunt de natură energetică, astrală.
Atunci când tradiţia ezoterică vorbeşte despre structurile constitutive de bază ale
egregorului, foloseşte aceeaşi noţiune fundamentală, şi anume „forma-gând" (aşa cum
precizam în cadrul unor cursuri, de yoga anterioare, ea ar mai putea fi numită mai
riguros „formă psihonoetică"). În contextul de faţă, noţiunea se referă la forma astrală
pe care o creează o trăire, o emoţie intensă, un gând foarte puternic, o tendinţă sau o
idee dominantă comună tuturor membrilor grupului. Aceasta reprezintă nucleul sau
axul în jurul căruia sunt atrase ulterior, în virtutea rezonanţelor psihice sau
mentale, şi diferite alte idei sau sentimente conexe. Acest sui-generis flux subtil de
forţă emoţională, mentală şi spirituală care emană din ansamblul membrilor unui grup
ajunge, la un moment dat, să se exteriorizeze complet şi să capete astfel o existenţă
independentă. Astfel, cei care participă la respectivul grup elaborează împreună, cel
mai adesea inconştient, o formă-gând unică pe care o structurează şi o cristalizează
treptat, prin conjugarea trăirilor şi gândurilor proprii similare, şi care constituie astfel
corpul egregorului. La fel ca şi în cazul formelor psihonoetice individuale, care apar
în aura oricărei fiinţe umane, şi în acest caz forţa energetică şi frecvenţa de vibraţie a
curenţilor subtili emişi la unison de persoanele care aparţin grupului determină
mărimea şi calitatea formei-gând rezultante sau, altfel spus, a corpului subtil al
egregorului. Cu cât acest egregor este susţinut energetic de mai mulţi oameni şi cu cât
intensitatea trăirilor comune este mai mare, cu atât radiaţia sa se va extinde din ce în
ce mai mult în plan subtil, iar forţa sa de impact va fi mai mare. Acest principiu este
valabil şi în sens contrar: cu cât el va fi hrănit mai puţin, cu atât forţa sa va scădea,
până când egregorul va ajunge treptat chiar să se dizolve complet sau, altfel spus, să
moară. Prin urmare, egregorii se nasc în virtutea unor fenomene tainice ample şi
subtile de rezonanţă energetică ce sunt cumulative. Ei se dezvoltă (sau, cu alte cuvinte,
cresc şi se diversifică din punctul de vedere al frecvenţelor de vibraţie datorită hrănirii
şi susţinerii constante ce provine de la fluidele subtile care le compun), pentru ca apoi
să ajungă într-o fază de declin (ca urmare a descărcării sale energetice sau, altfel spus,
prin scăderea interesului pe care îl suscită ideile şi sentimentele care iniţial îi
animaseră şi îi hrăniseră), iar în final să dispară. Durata de viaţă a unui egregor
depinde de nenumăraţi parametri subtili ce corespund perfect în plan material cu
elementele concrete care dau viaţă şi susţin în lumea fizică diferitele instituţii sau
organizaţii umane. Cu cât egregorii sunt mai mult timp vitalizaţi prin interesul
constant pe care îl trezesc în diferiţi oameni ideile şi trăirile pe baza cărora ei s-au
format, cu atât ei se vor regenera din ce în ce mai mult. În caz contrar, dacă interesul
pe care ei l-au suscitat scade din ce în ce mai mult, ei nu vor avea cum să bată
recorduri de longevitate. Egregorul este întotdeauna tributar forţei lăuntrice şi
nivelului dominant de conştiinţă al membrilor care compun grupul care l-a creat. Dacă
obiectivele şi orientările personale ale acestora din urmă sunt de natură inferioară sau
strict materială, egregorul corespondent (care constituie de fapt o replică subtilă a
acestor preocupări din planul fizic) va prezenta un spectru de frecvenţe dominante de
vibraţie foarte joase.
Prin urmare, un egregor este un agregat complex de forţe subtile. El este constituit
chiar din mai multe straturi energetice şi include curenţi vitali, emoţionali, mentali şi
spirituali. Acest ansamblu se creează în jurul formei-gând originare şi susţine în
diferite moduri vibraţia dominantă a acesteia. Aceşti curenţi subtili vitali, emoţionali,
mentali şi spirituali creaţi prin exteriorizare din aura grupului de indivizi din care
egregorul s-a născut, influenţează apoi, la rândul lor, uneori într-un mod deosebit de
puternic, conştiinţa membrilor grupului, sub forma dorinţelor, conceptelor şi
aspiraţiilor care le apar acestora ca fiind individuale.
Egregorul ar mai putea fi definit drept o formă-gând care este provocată de dorinţele,
aspiraţiile, visele, deciziile, angajamentele, ideile şi voinţele comune sau similare ale
mai multor fiinţe umane. Dacă se focalizează cu putere şi dăruire asupra unui obiectiv,
acţionând intens şi cu foarte multă tenacitate pentru a-i da viaţă, o fiinţă umană
puternică în plan auric este în măsură să creeze ea singură un egregor susceptibil de a
se dezvolta apoi, prin expansiune subtilă, pentru o perioadă nedeterminată de timp. În
funcţie de forţa de impact a ideii emise şi de numărul de persoane care aderă cu
entuziasm la aceasta, durata de viaţă a egregorului născut ca urmare a ecourilor subtile
ale acestei forme psihonoetice iniţiale poate varia de la câteva zile până la mai multe
mii de ani. De exemplu, un grup de oameni animaţi de gânduri compasive şi
sentimente filantropice care se hotărăsc să organizeze un concert în vederea adunării
de fonduri pentru a-i ajuta pe cei săraci va crea un egregor cu o durată de viaţă
limitată. Pe de altă parte, poporul român îşi are propriul său egregor care s-a format de
mai mult de două mii de ani şi se dezvoltă în continuare. Intenţia iniţială a membrilor
fondatori ai unui grup care creează un egregor este adeseori determinantă pentru
natura modului de expansiune şi a sferei sale de influenţă viitoare. Adeseori, un elan
iniţial ce poate părea mic poate crea totuşi reverberaţii planetare, mai ales dacă ideea
originară provine dintr-o inspiraţie divină pe care forţele cosmice superioare sau
lumile angelice doresc să o inducă rapid în conştiinţa umanităţii. Alteori, chiar dacă
este vorba despre o adunare de oameni care sunt suficient de puternici, dacă între ei
există fricţiuni sau conflicte egotice şi nu se produce o stare reală de unison, de
fraternitate, interesele lor meschine şi fragmentare vor face mai ales atunci ca
egregorul respectiv să se dizolve în scurt timp, chiar dacă aparent, în ceea ce priveşte
aspectul exterior, există unele condiţii pentru ca el să subziste.
În mod obişnuit, se consideră că un egregor depinde de un grup de oameni, fiind o
creaţie sau o expresie a acestuia. Dar, din punct de vedere profund ezoteric, privind de
la un nivel superior de conştiinţă, situaţia se petrece cu totul altfel. înainte de a deveni
o realitate de natură subtilă, astrală, egregorul are un nucleu cauzal, fiind o
reprezentare arhetipală a unor tendinţe sau forţe subtile umane. Astfel, egregorul poate
fi considerat el însuşi ca o emanaţie primară. Din această perspectivă, egregorul este,
în unele cazuri, o structură cauzală, arhetipală, ce se naşte anterior
constituirii efective a grupului de oameni, chiar dacă la nivel astral el nu apare decât
mai târziu, ca urmare a creării şi unificării concrete a grupului. Din punct de vedere
iniţiatic, se ştie că principiul supramental sau cauzal preexistă, sau, altfel spus, este
anterior manifestărilor fizice sau psihice cu care el se află în corespondenţă precisă.
De exemplu, ideea cauzală a apariţiei unui grup care prin diferite metode şi tehnici
meditative va ajunge să comunice şi să primească, inspiraţii din tărâmul
SHAMBALA-ei este anterioară constituirii efective a unui grup de yoghini care să
realizeze acest deziderat. Mai mult decât atât, dacă membrii grupului nu sunt suficient
de conştienţi de misiunea pe care şi-o asumă şi prin aceasta uită de preocupările lor
spirituale, se va crea în altă parte, complet separat de grupul iniţial, un alt grup care să
ducă la îndeplinire şi concretizare impulsul cauzal iniţial. Astfel poate fi înţeles şi
modul în care anumite
idei răsar brusc în conştiinţa umanităţii atunci când, de exemplu, în domeniul artistic
sau ştiinţific, două sau chiar mai multe fiinţe umane aflate în locuri diferite fac în mod
independent, în acelaşi timp, aceeaşi descoperire excepţională, în virtutea unui
fenomen divin de sincronicitate. Aceste aspecte tainice ne permit să înţelegem
importanţa rolului pe care egregorul îl are în viaţa propriu-zisă a grupului. În virtutea
rezonanţelor pe care egregorul le întreţine cu sursele macrocosmice ale sferelor-gând
care îl animă, el ajunge să reprezinte o veritabilă lumină interioară pentru grup, un
câmp vitalizant, precum şi o forţă de centrare. Prin urmare, egregorul are nevoie de un
grup pentru ca să existe, la fel cum, pe de altă parte, şi grupul este întotdeauna
incomplet şi nu îşi va păstra coeziunea dacă nu are în plan astral un egregor
corespunzător. Aproape întotdeauna, acolo unde există un grup închegat, există în
mod automat şi un egregor. În cazul în care grupul respectiv se dizolvă, egregorul
persistă încă o perioadă de timp, diminuându-se apoi gradat, pe măsură ce energia care
l-a compus se epuizează, iar în final moare, dacă nu mai este revitalizat şi reenergizat.
Prin urmare, grupul şi egregorul sunt indisociabile, fiind mereu legate, din punct de
vedere subtil, unul de celălalt.
Atâta timp cât egregorul încă nu este creat, grupul nu are o realitate în adevăratul sens
al cuvântului. În acest caz, grupul ar putea fi asemănat, metaforic vorbind, cu un corp
care este lipsit de suflet sau cu o entitate care acţionează mereu instinctiv fără a fi
însufleţită de sentimente şi de inteligenţă. Legile care guvernează în plan subtil modul
de creare şi de manifestare a unui egregor sunt asemănătoare cu legile care
guvernează, în plan fizic, grupul care este corespunzător acelui egregor.
În funcţie de frecvenţele dominante de vibraţie ale egregorilor, aceştia pot fi împărţiţi,
la modul general, în trei categorii distincte. Pentru a le descrie cât mai bine vom face
apel la noţiunile de „inconştient inferior", „inconştient mediu" şi „conştient superior"
sau supraconştient, aşa cum sunt aceşti termeni definiţi în ezoterism. În cazul primilor
doi termeni s-a preferat folosirea atributului „inconştient" deoarece, în acest context,
termenul „conştient" nu ar putea fi conferit decât unor fiinţe umane cu conştiinţele pe
deplin trezite din punct de vedere spiritual sau eventual a unor fiinţe umane care sunt
eliberate spiritual.
Pentru început, vom explica aceste noţiuni referindu-ne la universul interior al unei
fiinţe umane, pentru a le extrapola apoi la conceptul de egregor. „Inconştientul
inferior" se referă la întregul trecut al persoanei, cu toate reminiscenţele sale
ancestrale, cu ataşamentele, credinţele, impulsurile şi angoasele sale. El reprezintă
sfera emoţională a psihismului inferior, a dorinţelor şi a impulsivităţii. O parte
importantă din inconştientul colectiv, despre care vorbeşte savantul Carl Gustav Jung,
se situează în sfera „inconştientului inferior". Modul de a fi, de a gândi şi de a acţiona
al individului care este dominat de „inconştientul inferior" este determinat aproape în
totalitate de către grupul de care el aparţine. Sentimentul de reală libertate şi, în
general, liberul arbitru îi sunt necunoscute unui astfel de individ, acestuia fiindu-i
aproape imposibil să acceadă la o integrare reală a personalităţii sale. Prin urmare, el
acţionează mai mereu gregar şi mimetic.
„Inconştientul mediu" se referă la prezentul persoanei. În această sferă a fiinţei noastre
se găseşte conştiinţa egoului, acea parte conştientă şi raţională din noi înşine. La acest
nivel, fiinţa umană începe să reacţioneze într-un mod autonom, face propriile sale
alegeri, îşi manifestă particularităţile specifice, are nevoie de recunoaşterea celorlalţi
şi elaborează strategii care îi vor permite să ducă la bun sfârşit diferitele sale scopuri
exterioare. Dacă în faza precedentă persoana reacţiona într-o manieră instinctivă, prin
forţa unor impulsuri bazale şi printr-o raportare exclusivă la mediul său ambiant, în
faza actuală ea se conformează cu luciditate regulilor grupului, devenind totodată şi
independentă de acesta. Totuşi, chiar dacă este foarte creativă şi inventivă, o astfel de
fiinţă umană nu va reuşi decât arareori să se proiecteze dincolo de ea însăşi sau, mai
bine zis, dincolo de conştiinţa sa egotică, în domeniul cauzal. Intuiţia spirituală,
discernământul lucid şi clarviziunea reprezintă înzestrări care îi sunt încă străine. În
mod evident, scopul ultim al unei asemenea fiinţe este egotic şi foarte limitat, şi constă
în a deveni „centrul universului" în interiorul căruia ea evoluează. Inconştientul
colectiv, despre care vorbeşte Jung, se manifestă şi în această sferă existenţială umană,
dar cu o forţă mult mai redusă decât în cazul anterior.
= VA URMA =
An 14 C 40
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(continuare la cursul nr. 39, An 14)
„Conştientul superior" sau supraconştientul reprezintă ansamblul celor mai intime şi
mai rafinate aspecte ale fiinţei umane. Atunci când atinge acest stadiu, o fiinţă umană
devine în mod real ea însăşi şi accede astfel, într-o abandonare extatică, la realitatea sa
profundă care se revelează printr-o frumuseţe şi o bogăţie infinită. La acest nivel, viaţa
nu mai este percepută într-o manieră lineară. În acest caz, aproape toate posibilităţile
sunt incluse în câmpul său de percepţie şi de acţiune. Sferele psihice, emoţionale şi
mentale ale fiinţei se unesc sinergie punându-se în serviciul naturii sale profunde şi
divine, a Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN. Fiinţa umană ajunsă la acest nivel de
conştiinţă devine, în adevăratul sens al cuvântului, o unitate, un tot, şi de aceea nu mai
simte necesitatea de a se remarca în mod egotic, nemaifiind animată de acel apetit
insaţiabil al omului obişnuit de a se afirma cu orice preţ. Un om cu adevărat superior
nu mai are nimic de dovedit în mod egotic nici lui însuşi, nici lumii exterioare.
Viziunea fatalistă sau materialist-deterministă asupra existenţei este înlocuită prin
certitudinea că fiecare fiinţă umană are un rol
specific de jucat în marea simfonie macrocosmică divină, ceea ce îi conferă un simţ
profund al responsabilităţii spirituale faţă de ea însăşi şi faţă de întreaga Creaţie.
Informaţiile cu privire la „inconştientul inferior", „inconştientul mediu" şi „conştientul
superior" sau supraconştient analizate în raport cu o fiinţă umană pot fi extrapolate în
legătură cu grupuri de persoane şi implicit cu egregori. Nivelul de conştiinţă pe care se
manifestă un grup de persoane determină implicit planul pe care se manifestă
egregorul corespunzător.
Sfera „inconştientului inferior" nu poate produce decât egregori legaţi de fenomene de
masă, în sânul cărora libertatea individuală aproape că nu există, deoarece fiinţele
acţionează orbeşte, gregar şi mimetic. Asemenea egregori sunt constituiţi de către
grupuri de fiinţe umane care au drept „numitor comun" exacerbarea aspectului
emoţional, care se entuziasmează uşor, dar la care natura mentală este foarte puţin
dezvoltată. Egregorii de acest tip tind să ducă la o standardizare şi la o
uniformizare înrobitoare a membrilor grupului corespondent. Asemenea egregori pot
fi creaţi cu uşurinţă în jurul unor lideri fanatici religioşi sau politici. Un astfel de
egregor este limitator, iar fiinţele umane care aparţin grupului corespondent au nevoie
să înveţe în primul rând lecţia individualizării sau, cu alte cuvinte, a autonomiei. Prin
5 7 7

aceasta, ele devin lucide şi reuşesc să scape de influenţa nocivă a acestuia.

Sfera „inconştientului mediu" creează egregori în sânul cărora se reunesc, la nivel
subtil, indivizi ce fac parte adeseori din elita societăţii. Deşi la nivel global există un
număr mai mic de persoane care se constituie în astfel de grupuri, comparativ cu
situaţia din grupurile guvernate de „inconştientul inferior", există totuşi milioane de
indivizi care susţin subtil asemenea egregori. Fiinţele umane care întreţin din punct de
vedere subtil această clasă de egregori sunt cel mai adesea înzestrate cu un mental
suficient de dezvoltat şi de puternic pentru a le permite să gândească într-un mod
autonom. Aceste fiinţe umane sunt cel mai adesea individualiste, deşi pot lucra pentru
colectivitate, dar nu într-un scop altruist, ci vizând, în ultimă instanţă, beneficiul
personal.
Sfera „conştientului superior" sau a supraconştientului generează egregori care sunt
destul de puţin răspândiţi în momentul de faţă pe această planetă. Ei sunt creaţi prin
constituirea, unui grup de fiinţe umane înţelepte care şi-au dezvoltat în mod armonios,
în egală măsură, sufletul şi mintea. Aceste persoane acţionează cel mai adesea
dezinteresat şi cu detaşare, fiind fericite să se sacrifice pentru binele şi evoluţia
spirituală a comunităţii în care trăiesc, abandonându-şi aproape întotdeauna dorinţele
personale egotice pentru a realiza scopuri măreţe. Egregorul unui grup operativ de
fiinţe umane aflate pe o cale spirituală autentică este un astfel de exemplu de egregor
care aparţine sferei supraconştientului.
Moduri de constituire a unui egregor
În general, modurile de constituire a egregorilor sunt foarte asemănătoare. Cel mai
adesea, diferenţele sunt puţin semnificative, ele fiind determinante doar la nivelul
obiectivelor propuse, al scopurilor care trebuie atinse şi al structurilor ce şunt puse în
acţiune pentru a fi obţinut obiectivul
final. În ceea ce priveşte modul de constituire, procesele specifice subtile de
comuniune prin rezonanţă sunt, din punct de vedere principial, identice. Iniţial, mai
multe persoane se reunesc şi lansează ideea de a crea un grup de lucru într-un
domeniu specific. Ele încep prin a defini un obiectiv principal şi apoi pun în acţiune
structurile funcţionale pentru a duce la îndeplinire scopul propus.
De exemplu, în cazul în care o fiinţă umană intenţionează să înfiinţeze un grup de
vindecare prin metode bioenergetice, aceasta va reuni în jurul ei, la început, mai mulţi
prieteni interesaţi de procesele spirituale ale vindecării energetice, cărora ea le va
împărtăşi ideile şi principiile sale de operare subtilă curativă prin intermediul unui
grup spiritual. Prin urmare, ea îşi va defini în primul rând în mod precis obiectivul, iar
în cazul în care membrii grupului reacţionează pozitiv şi cu entuziasm la acest proiect,
ei se vor decide să lucreze împreună şi să elaboreze o metodă precisă de acţiune. Ei se
vor reuni, de preferinţă, la intervale regulate (de exemplu, săptămânal), în acelaşi loc
şi, pentru a avea o finalitate practică, vor propune deja unor persoane suferinde să
participe şi ele la întâlnirile lor în scopul de a beneficia de influxurile energetice
subtile vindecătoare ale celor din grup. Prin aceasta, putem spune că grupul de
vindecare este constituit cu adevărat şi începe să opereze efectiv. Dar, în paralel cu
aceste evenimente, încă din primele momente ale existenţei fizice a grupului propriu-
zis, în plan astral s-a născut de asemenea şi ipostaza sau imaginea subtilă a acestui
grup sau, altfel spus, egregorul său, în acelaşi timp cu stabilirea rezonanţelor sale
vibratorii unitare care îi conferă acestuia individualitate.
O dată cu crearea egregorului apare un câmp puternic de forţă subtilă ce este hrănit
continuu prin activitatea specifică (de vindecare prin bioenergie) pe care fiecare dintre
membrii grupului o realizează. Chiar dacă iniţial poate fi vorba despre puţini
participanţi, în pofida numărului restrâns de persoane care constituie acest grup la
începutul activităţii sale, câmpul subtil al acestuia se structurează rapid, începe să
radieze energii binefăcătoare şi ajunge apoi să crească din ce în ce mai mult. Forţa de
coeziune a membrilor grupului care întreţin cu toţii relaţii amicale, fraterne,
ritmicitatea reuniunilor, precum şi gradul înalt de preocupare şi de participare
sufletească a fiecăruia la această activitate sunt tot atâţia factori care contribuie în mod
hotărâtor la fundamentarea raţiunii de a exista a grupului respectiv. Dacă starea de
empatie şi de comuniune sufletească ce se creează în jurul aceluiaşi ideal ajunge să se
amplifice, grupul devine foarte „sudat" şi tocmai de aceea va ajunge cu timpul să se
extindă şi să crească din ce în ce mai mult. În special starea de coeziune din interiorul
unui grup reprezintă factorul cel mai important în procesul subtil de întărire a
structurii energetice a egregorului corespondent. Am putea spune că interacţiunea
inefabilă dintre un grup şi egregorul său se realizează astfel printr-un sui-generis
fenomen de osmoză perfectă. În plan fizic, grupul îşi va face cunoscută activitatea sa
în scopul total dezinteresat de a permite celor suferinzi să recurgă cu uşurinţă la forţa
sa vindecătoare şi să beneficieze de energia pe care grupul o pune astfel în acţiune. Pe
de altă parte, grupul oferă şi altor persoane care au aceleaşi aspiraţii de a-i ajuta pe cei
bolnavi şi care sunt suficient de vitale şi apte de a emite energii benefice vindecătoare,
posibilitatea de a adera la această organizaţie. În plan subtil, egregorul grupului
radiază, analogic vorbind, precum un soare, atrăgând totodată spre el persoanele care
pot răspunde la spectrul său de vibraţii, fie că este vorba de persoane care urmează să
fie tratate prin pase biomagnetice, vizualizare
creatoare sau rugăciune, fie că se stabilesc comuniuni energetice cu fiinţe sănătoase şi
pline de vitalitate care sunt capabile să emită pentru ceilalţi energii vindecătoare. Prin
urmare, grupul şi egregorul corespondent acţionează sinergie, fiecare pe planul său
propriu de manifestare, întărind astfel coeziunea ansamblului. Întotdeauna unul
depinde de celălalt, susţinându-se mutual într-un mod conştient sau nu. Astfel, grupul
şi egregorul său subtil se află în simbioză. Primul exaltă potenţialul celuilalt şi
viceversa. În această armonie relaţională, fiecare joacă un rol determinant pentru
celălalt. Cele două fuzionează pentru a forma un tot coerent, care vibrează pe o
tonalitate specifică, în timp ce forţa lor se amplifică.
În funcţie de natura acţiunilor şi a scopurilor lor, există diferite forme de egregori.
Dintre acestea menţionăm:
- Egregorul neutru, cum ar fi, de exemplu, egregorul unei asociaţii filateliste sau al
unui club sportiv;
- Egregorul nociv, malefic, satanic, cum ar fi, de exemplu, acela al Francmasoneriei
sau acela al aşa-zisei Comisii Trilaterale (grup internaţional de manipulare ocultă,
malefică ce a fost fondat în anul 1973 şi care realizează puternice presiuni economice
şi politice asupra guvernelor tuturor statelor importante ale lumii);
- Egregorul manipulator, cum ar fi, de exemplu, acela al marilor case de modă
vestimentară care, în fiecare sezon, definind anumite tendinţe (care, în ultimă instanţă,
sunt aproape întotdeauna arbitrare), orientează modul de a se îmbrăca al unei mari
părţi din populaţia planetei pentru a se realiza în felul acesta importante câştiguri
financiare;
- Egregorul limitativ, cum ar fi, de exemplu, acela al bisericii catolice romane, care
şi-a deformat şi şi-a restrâns misiunea sa originară încă de la debutul apostolatului său.
Istoria acestei biserici este marcată de nenumărate schisme şi compromisuri care au
fost realizate de dragul banilor sau al averilor.
- Egregorul deviat, cum ar fi, de exemplu, acela al revoluţiei române care a deviat de
la impulsul său originar şi a devenit apoi o instituţie guvernamentală ce este în mod
preponderent orientată numai către căpătuială, fraudă, corupţie, jaf naţional şi
minciună;
- Egregorul fertil sau spiritual, cum ar fi, de exemplu, acela al Comunităţii de la
Findhorn (menţionată deja în cadrul cursurilor noastre de yoga despre lumile
angelice), unde se realizau frecvent comunicări cu lumile subtile angelice şi în care s-
au obţinut recorduri excepţionale şi inexplicabile din punct de vedere ştiinţific în ceea
ce priveşte creşterea plantelor, a legumelor şi a fructelor.
Forma egregorului
Cel mai adesea, un egregor îşi cristalizează energia sa subtilă „densificându-se" într-o
formă astrală specifică ce simbolizează şi sugerează foarte bine ideea-forţă care îl
vitalizează şi îl animă. Astfel, de exemplu, membrii Comunităţii de la Findhorn au
descris egregorul grupului lor ca fiind o entitate spirituală măreaţă având forma unui
DEVA (a unei zeităţi) pe care ei au denumit-o „îngerul de la Findhorn".
Adeseori, numeroase persoane care aparţin egregorului global al mişcării gregare şi
pseudo-spirituale New Age au afirmat că percep îngeri şi chiar au considerat că se află
într-un contact privilegiat cu unul sau mai mulţi dintre aceştia. Însă, în multe dintre
aceste cazuri nu era în realitate vorba decât despre o percepţie imaginativă a
reprezentării egregorului grupului, expresia „fiinţe angelice" fiind pentru mulţi oameni
o expresie generică prin care ei desemnează orice fiinţă sau manifestare subtilă
spirituală.
În cazul în care vrem să percepem cu adevărat natura reală subtilă a unui egregor, este
absolut necesar să rămânem într-o stare de totală neutralitate şi detaşare, pentru a nu
provoca în timpul percepţiei subtile interferenţe de ordin emoţional şi mental, în
situaţia în care nu respectăm această condiţie esenţială, prejudecăţile noastre vor
genera modulări susceptibile de a induce note personale şi deformări ale percepţiilor
subtile respective. Atunci când intrăm în contact în plan subtil cu un egregor care este
deja bine structurat şi foarte puternic, în fiinţa noastră se vor produce reverberaţii
aurice care vor da naştere unor impresii sau senzaţii de natură să evoce în noi cel mai
adesea o imagine simbolică despre el. Această imagine, care nu corespunde neapărat
realităţii intrinsece şi obiective a egregorului respectiv, ne va apărea, în general, sub
una dintre formele care sunt comune reperelor noastre personale, sensibilităţii noastre
şi sistemului propriu de gândire. Cu cât concepţiile, credinţele şi convingerile
personale sunt mai rigide şi mai limitatoare, cu atât mai mult vor fi alterate percepţiile
noastre de natură subtilă. În acest caz, ele nu vor mai putea exprima cu fidelitate şi
obiectivitate forma reprezentativă reală a egregorului cu care am intrat în contact.
În general, noi avem tendinţa de a asocia unui egregor o formă subtilă simbolică şi
realizăm aceasta pornind de la o reprezentare figurativă pe care o putem evoca foarte
uşor şi care are cel mai adesea un caracter personal sau, cu alte cuvinte, care are
pentru noi o încărcătură emoţională deosebită. Totuşi, aşa cum am precizat, este foarte
probabil ca această formă să difere foarte mult de realitatea subtilă obiectivă a
egregorului. Prin urmare, forma subtilă simbolică pe care noi o percepem lăuntric şi
pe care o asociem astfel egregorului respectiv poate fi distinctă de forma sa subtilă
reală, mai ales în situaţia în care suprapunem peste percepţia originară, corectă, în
mod suplimentar, filtrul deformant al propriilor noastre prejudecăţi şi idei
preconcepute cu privire la grupul de persoane care a generat acel egregor. Astfel, dacă
noi avem deja, încă de la început, o serie întreagă de concepţii şi mentalităţi cu
caracter favorabil sau defavorabil cu privire la grupul de persoane care s-a reunit în
jurul unei idei-forţă, aceste concepţii se vor reflecta şi în universul astral, acţionând,
analogic vorbind, precum un ecran monocromatic sau un filtru selectiv care lasă să
treacă doar un spectru foarte limitat de frecvenţe din totalitatea şi complexitatea
informaţiilor subtile care ne sunt transmise din universul astral prin rezonanţă cu acel
egregor. Este evident că acest sui-generis filtru selectiv va deforma şi va altera atunci
în mod drastic acuitatea percepţiilor noastre de natură subtilă. Din acest motiv, este
necesar să manifestăm o stare de vigilenţă faţă de propriile noastre gânduri şi
sentimente, privind întotdeauna aceste fenomene subtile cu detaşare, imparţialitate şi
neutralitate. Doar astfel senzaţiile resimţite în plan subtil şi reprezentările lor
ulterioare îşi pot păstra caracterul lor strict obiectiv şi real.
Chiar mai mult decât în cazul percepţiilor din domeniul lumii materiale, atingerea unei
stări de reală obiectivitate şi acuitate senzorială în plan astral cere o atenţie constantă
şi o stare de vigilenţă
lucidă care nu trebuie să se diminueze nici o clipă. De altfel, vigilenţa şi
discernământul spiritual sunt cele două atitudini interioare care ne feresc întotdeauna
de deformările şi „umbrele" care sunt create de voalurile amăgitoare şi aducătoare de
suferinţă ale iluziei, MAYA.
Un aforism celebru al înţelepciunii orientale afirmă: „Exact aşa cum un om gândeşte
în mod preponderent, exact astfel el devine şi este." Această afirmaţie este perfect
valabilă şi în cazul unui egregor: „Exact aşa cum un grup de oameni gândesc în mod
preponderent la unison, tot astfel devine şi este egregorul acelui grup." Egregorul
evoluează în ritmul transformărilor, trăirilor, oportunităţilor, deschiderilor şi
blocajelor care apar în cadrul grupului de persoane corespondent acestuia. Imaginaţia
fiecăruia dintre membrii componenţi ai grupului hrăneşte şi vitalizează forma-gând
subtilă reprezentativă a egregorului. Cu cât imaginaţia colectivă este mai fecundă şi
mai puternică, cu atât egregorul devine şi el mai puternic şi mai activ.
= VA URMA =
An 14 C 41
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE MATURA TAINICĂ A EGREGORILOR. Forma egregorului
(continuare la cursul nr. 40, An 14)
Forma subtilă a unui egregor care a fost puternic dinamizat şi hrănit de gândirea şi
trăirile psihice ale membrilor grupului corespondent - formă care în acest caz este
extrem de clar conturată şi stabilă - poate deveni uneori reprezentativă şi simbolică
pentru grupul respectiv. Liniile de forţă care structurează forma egregorului, precum şi
culoarea şi luminozitatea acestuia se dezvoltă din înseşi obiectivele, modul de a gândi,
credinţele şi idealurile membrilor care constituie acel egregor. Totodată, deoarece
manifestarea energetică subtilă a unui egregor poate să integreze foarte multe aspecte
şi nuanţe distincte, morfologia respectivului egregor se va afla cel mai adesea în
corespondenţă directă cu obiectivele şi acţiunile precise ale grupului de persoane care
l-a generat. Astfel, de exemplu, egregorul unui grup de artişti reuniţi în jurul unei idei-
forţă va avea o formă subtilă astrală net distinctă de cel al unui grup folcloric regional.
Mai mult decât atât, chiar de la un grup folcloric la altul, forma subtilă astrală a
egregorului va fi diferită. Prin urmare, fiecare egregor îşi are particularităţile sale şi de
aceea nu există doi egregori identici. Acest aspect foarte important merită să fie reţinut
şi înţeles corect, deoarece procesul propriu-zis al formării unui egregor, chiar
dacă creează, în majoritatea cazurilor, o anumită stare de dependenţă a membrilor
grupului faţă de structura aurică subtilă a egregorului, nu trebuie privit ca fiind
întotdeauna un fenomen negativ.
Există egregori alienanţi, după cum există şi egregori profund creatori şi
spiritualizanţi. Ar fi o dovadă de ignoranţă şi de prostie să considerăm absolut
necesară desprinderea noastră bruscă şi totală de orice fel de egregor în scopul de a
obţine cu orice preţ o aşa-zisă stare de detaşare cât mai profundă faţă de orice aspect al
manifestării. Prin urmare, egregorii fac parte integrantă din existenţa noastră, fiind în
ultimă instanţă rodul propriilor noastre intenţii, gânduri, emoţii, sentimente şi acţiuni,
şi de aceea nu putem, cel puţin până la un anumit stadiu al evoluţiei noastre spirituale,
să stabilim relaţii profunde cu ceilalţi oameni fără a evoca, într-un mod conştient sau
nu, prezenţa anumitor egregori. Atunci când stabilim o relaţie mai profundă şi mai
stabilă cu anumiţi oameni, indiferent de natura acesteia, noi fie că generăm un
egregor, fie că intrăm în rezonanţă cu unul deja existent. Motivul pentru care egregorii
au ajuns să fie consideraţi adeseori, în tradiţia ocultă, ca fiind nocivi este că în foarte
multe cazuri persoana care ajunge să intre sub incidenţa energetică generată de un
egregor suferă, indiferent dacă este conştientă sau nu, o limitare considerabilă a
libertăţii interioare şi a liberului arbitru. Totuşi, ar fi o eroare să creăm cu privire la
egregori o concepţie fantasmagorică, marcată teamă sau fatalitate, aşa cum s-a
petrecut în cazul multor persoane legătură cu noţiunea de KARMA care, în mintea
omului ignorant snob, a ajuns să fie considerată rezultatul punitiv al acţiunilor
negative şi al greşelilor pe care le-am făcut în viaţa aceasta şi în existenţele anterioare.
La fel ca şi în cazul KARMA-ei, există egregori negativi, egregori neutri şi egregori
profund pozitivi.
Felul în care evoluează un egregor
Aşa cum am precizat anterior, un grup de persoane şi egregorul său subtil
corespondent, nu pot exista unul fără celălalt. În cazul în care apare totuşi o disociere
între ele, ambele vor dispărea. Din
acest motiv, se poate considera că un grup de persoane şi egregorul asociat acestuia
reprezintă, din punct de vedere iniţiatic, cele două componente (fizică şi respectiv
subtilă) ale unei entităţi unice. Aceste două componente se complementează reciproc
atât din punct de vedere structural, cât şi din punct de vedere funcţional. De exemplu,
atunci când este necesar să fie luată o decizie cu caracter hotărâtor pentru viitorul
destin al acestei entităţi unice, grupul fizic de persoane care formează egregorul este
cel care trebuie să-şi asume această responsabilitate. In final, egregorul subtil va fi
nevoit să se conformeze rezultatelor acelor deliberări. Totuşi, el participă la
respectivele dezbateri şi le poate chiar influenţa la nivel subtil, astral. Dacă, într-un
moment crucial al existenţei sale, un grup de fiinţe umane care este forţat să opteze
între disoluţie şi schimbarea orientării sale, se hotărăşte
ne
de
în
şi
pentru cea de a doua soluţie, egregorul se va modifica şi el într-un mod identic,
reflectând la nivel subtil noile tendinţe. Totuşi, acest gen de mutaţii (fie că este vorba
despre o transformare, fie că este vorba despre disoluţie) se efectuează în planul
existenţei subtile a egregorului cu o anumită inerţie sau, cu alte cuvinte, după un aşa-
zis interval de latenţă. Prin urmare, entitatea subtilă care reprezintă egregorul grupului
de persoane nu reacţionează imediat la nivel subtil, deoarece ei îi este necesar un
anumit interval de timp pentru a se adapta la noile necesităţi ale grupului şi pentru a le
integra apoi în mod intim, în structura sa subtilă astrală. Aşadar, există o forţă inerţială
a egregorului care face ca transformările survenite în cadrul unui grup să nu se reflecte
imediat şi în sfera subtilă la nivelul mentalităţii, idealurilor şi al atitudinilor psihice,
mentale şi spirituale ale membrilor grupului.
Egregorul manifestă cel mai adesea o anumită formă de rezistenţă sau de inerţie
astrală faţă de orice schimbări importante care ar putea apărea în conştiinţa grupului
corespondent, sau chiar a persoanelor care compun acest grup. De cele mai multe ori,
această inerţie psihomentală nu este foarte puternică şi nu durează foarte mult timp.
Totuşi, în operările spirituale de contactare, evocare, comuniune şi influenţare subtilă
a unui egregor, trebuie să ţinem întotdeauna cont de acest aspect. În virtutea acestei
tendinţe inerţiale, atunci când un grup de persoane îşi încetează activitatea, egregorul
din care el a provenit poate continua să se manifeste în plan astral încă un anumit
interval variabil de timp. Dacă egregorul a fost foarte puternic, el tinde să intre într-un
gen de hibernare, şi chiar dacă slăbeşte ca forţă pe zi ce trece, el poate să-şi exercite
mai departe funcţiile subtile esenţiale fără a ţine cont de dispariţia forţei motrice a
grupului de fiinţe umane care îl anima. Mai mult decât atât, el poate continua să îi
influenţeze la nivel astral pe fiecare dintre membrii fostului grup, chiar dacă acum
acesta este dispersat. Dar, pentru ca influenţa egregorului să se poată exercita în
continuare la nivel subtil suficient de puternic, în pofida încetării activităţii propriu-
zise a grupului, este necesar ca egregorul să fi acumulat în prealabil o mare forţă de
natură subtilă şi chiar să prezinte o anumită independenţă în raport cu membrii
componenţi ai grupului propriu-zis. Cel mai adesea, după dizolvarea grupului
egregorul dispare sau, cu alte cuvinte, „se stinge" destul de rapid, fiind dezactivat ca
urmare a lipsei de energie psihică, mentală şi spirituală care îl hrănea anterior. Alţi
egregori, în special cei de natură profund spirituală, pot supravieţui totuşi timp de sute
de ani, pentru a fi reactivaţi imediat ce sunt create condiţiile favorabile renaşterii lor.
Acesta a fost cazul egregorului spiritual al tradiţiei şivaismului din Caşmir care a putut
înflori din nou, după sute de ani, în ambianţa subtilă profund spirituală a Şcolii noastre
de YOGA.
Egregorul poate obţine o relativă independenţă în raport cu grupul de fiinţe umane
care l-a generat, iar în acest caz el începe să se manifeste cu o oarecare autonomie.
Există chiar anumite cazuri în care el ajunge să se separe de grupul formator iniţial
într-o asemenea măsură încât grupul propriu-zis nu mai poate avea o foarte mare
influenţă asupra lui. Este posibil chiar ca egregorul să ajungă să obţină şi să exercite
un ascendent total asupra grupului cu care se află în legătură. În această situaţie, dacă
grupul iniţial de fiinţe umane nu mai răspunde la exigenţele egregorului, acesta va
începe să influenţeze în plan subtil alte persoane în scopul de a recepţiona totuşi
energia PRANA-ică esenţială specifică scopului pentru care el a fost creat iniţial. De
asemenea, el poate acţiona la nivel subtil astfel încât să plece din grup sau să fie
excluse toate persoanele pe care le va considera inutile scopului pentru care a fost
creat şi va atrage noi fiinţe umane care răspund din
punct de vedere psihic, mental şi spiritual exigenţelor sale energetice. Astfel, de
exemplu, dacă un grup de yoghini se hotărăşte să realizeze meditaţii şi tehnici
iniţiatice în scopul intrării în comuniune telepatică cu tărâmul spiritual al
SHAMBALA-ei, pentru a oferi apoi celorlalţi oameni informaţiile şi ajutorul care
provin de la înţelepţii acestui minunat tărâm subtil paradisiac, egregorul grupului
astfel creat - care va fi susţinut din punct de vedere spiritual şi de unele fiinţe din
SHAMBALA -poate ajunge să îndepărteze din grupul iniţial fiinţele umane care nu au
încă suficientă aspiraţie spirituală pentru a se dărui acestui deziderat şi, de asemenea,
poate atrage în grupul respectiv fiinţe umane cu adevărat apte de a realiza această
nobilă misiune spirituală.
În mod evident, există şi nenumărate cazuri în care independenţa în universul astral a
egregorului ajunge să fie un fenomen profund nociv. De aceea, atunci când în cadrul
unui grup există persoane iniţiate, trebuie să fie vigilente pentru a preveni sau
împiedica apariţia situaţiilor în care procesele subtile de rezonanţă cu egregorul nu
mai sunt ţinute sub control. O asemenea autonomie anarhică cu caracter nociv a
egregorului poate provoca o deturnare parţială sau totală a impulsului benefic
primordial care s-a aflat la baza creării grupului respectiv. Totuşi, acest fenomen nu se
produce în mod accidental sau întâmplător. El este rezultatul precis şi obiectiv al unei
atitudini mentale şi psihice eronate a unora dintre membrii respectivului grup.
Egoismul, narcisismul, elitismul, invidia, criticismul exagerat sunt de obicei
atitudinile nocive care favorizează acest tip de mutaţii subtile malefice. Totuşi, un
egregor care ajunge să devieze astfel, operează în sfere relativ limitate în raport cu
impulsul iniţial care i-a animat. El nu poate să se manifeste decât în cadrul unui
domeniu de energii astrale foarte restrâns, rămânând mereu tributar structurii şi
schemei sale referenţiale. Există însă şi situaţii destul de rare, neobişnuite, în care
acest cadru energetic limitat ajunge să fie depăşit. Atunci egregorul iniţial dispare sau,
mai bine zis, se metamorfozează într-un altul cu care nu va mai semăna aproape deloc.
Făcând abstracţie de toate aceste excepţii pe care le-am menţionat, este important să
reţinem faptul că, în absenţa emanaţiilor subtile aurice care provin din diferitele trăiri
şi activităţi umane, un egregor nu poate să supravieţuiască mult timp. Aceste emanaţii
aurice sunt de fapt unde energetice emoţionale, mentale şi spirituale care radiază în
mod spontan din aura oricărei fiinţe umane ce face parte dintr-un grup atunci când
aceasta, fiind la unison cu ceilalţi membri ai grupului, acţionează, gândeşte, aspiră
către un ideal sau trăieşte intens o anumită stare interioară.
Un egregor ajunge să devină independent faţă de grupul de fiinţe umane care iniţial i-a
dat naştere, în scopul de a găsi o nouă sursă energetică mai puternică la care să se
branşeze. Totuşi, acest fenomen este cu totul excepţional şi de aceea se produce destul
de rar. Pentru ca un egregor să ajungă să „renege" membrii grupului care l-a format,
considerându-i în momentul actual ineficienţi şi înlocuindu-i cu alţii care ar fi mult
mai capabili să răspundă noilor sale exigenţe, el trebuie să beneficieze la nivel subtil
de condiţii cu totul deosebite. Dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, egregorul nu mai
găseşte energiile subtile necesare pentru a se susţine şi astfel el se va stinge lent.
Fiind un fenomen subtil de natură vibratorie, un egregor poate fi comparat cu o undă
care se propagă atât timp cât există o energie de bază sau, altfel spus, un substrat care
să îi întreţină propagarea. Atunci când această energie nu mai există, unda se
atenuează puţin câte puţin, până la dispariţia sa completă. În acustică se ştie că, în
funcţie de intensitatea sonoră a unei note muzicale
emise de un instrument sau de vocea umană, aceasta rezonează mai mult sau mai puţin
timp în mediul ambiant. Ecoul poate fi perceput chiar şi după ce sursa emiţătoare a
dispărut. Din punct de vedere fizic, acest fenomen poate fi întâlnit foarte des. De
exemplu, în domeniul radiaţiilor luminoase, în fiecare noapte noi putem observa pe
cer strălucirea unor stele care deja nu mai există în planul fizic. Prin urmare, deşi ele
sunt moarte, luminează încă anumite părţi din univers care sunt chiar foarte
îndepărtate de locul în care ele se găseau iniţial. De altfel, metafora folosită de
genialul nostru poet, Mihai Eminescu, în poezia „La steaua", este ea însăşi expresia
unei stări de inspiraţie profund spirituală pe care el a avut-o atunci când a comparat
acest fenomen fizic cu procesele psihomentale de rezonanţă profund afectivă care apar
întocmai ca un ecou subtil, ce prezintă nebănuite reverberaţii sufleteşti, în cadrul
egregorului unui cuplu de îndrăgostiţi. Astfel de fenomene tainice apar chiar şi după
ce relaţia lor de cuplu a încetat (de altfel, aici este necesar să menţionăm că orice
relaţie amoroasă sau numai sexuală se încheie cu adevărat din punct de vedere subtil,
tainic, exact la sfârşitul a 7 ani de la ultima fuziune amoroasă sau sexuală care a
existat între cele două fiinţe de sex opus (sau între două femei care realizează astfel de
fuziuni amoroase sau sexuale)).
,La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă
Că mii de arii i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne
urmăreşte încă."
Astfel, de exemplu, egregorul magico-spiritual dinamizat de o linie iniţiatică de preoţi
egipteni care au trăit de-a lungul diferitelor dinastii de faraoni în Egiptul Antic,
captivează încă şi astăzi în diferite zone ale planetei zeci de mii de persoane. Acestea
din urmă fac călătorii aşa-zis iniţiatice în locurile străvechi în care erau practicate
misterele iniţiatice egiptene. Ele ajung chiar să adere la anumite ordine magice care
afirmă că deţin ritualuri iniţiatice provenind din Egiptul Antic. Acest exemplu
ilustrează faptul că încărcătura psihică sau astrală a unui egregor poate fi cu mult mai
puternică decât forţa emisă de grupul propriu-zis de fiinţe umane din care el a
provenit. Înţelepciunea orientală exprimă acelaşi punct de vedere atunci când afirmă
că lumea formelor şi a manifestărilor fizice este cea mai evidentă expresie lui MAYA
sau, cu alte cuvinte, a iluziei şi a efemerităţii, în timp realităţile de natură subtilă sunt
mai aproape de adevărata esenţă spirituală şi divină a manifestării. Aşa cum ştim,
energiile subtile
a ce
se
structurează pe diferitele planuri sau domenii de frecvenţă în funcţie de gamele
specifice de vibraţie
energetică. Sub o anumită frecvenţă de vibraţie, energia subtilă se condensează şi
devine materie, în timp ce, la niveluri mai înalte de vibraţie, ea se transformă în
substanţa subtilă a lumilor paradisiace, astrale, cauzale etc. = VA URMA =
An 14 C 42
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR (continuare la cursul nr. 41, An
14)
Procesul de îmbătrânire a egregorilor
Un egregor ajunge să îmbătrânească atunci când el însuşi refuză să se mai dezvolte în
continuare într-un mod natural şi armonios, îndârjindu-se să-şi continue existenţa în
nişte domenii foarte restrânse, lipsite de perspectivă. În acest caz, el nu mai este
capabil să se adapteze necesităţilor propriei sale existenţe. În cazul unei fiinţe umane
insuficient evoluate din punct de vedere spiritual, conştiinţa limitată a ego-ului neagă
realitatea divină şi profundă a Sinelui Suprem, ATMAN, îndârjindu-se să deţină
controlul asupra întregii fiinţe. El creează blocaje şi chiar se revoltă în multiple
moduri împotriva oricărui proces spiritual evolutiv care începe să se accelereze în
momentul în care fiinţa respectivă se integrează pe o cale spirituală. Tot astfel,
egregorul care a îmbătrânit şi s-a rigidizat din punct de vedere subtil procedează într-
un mod similar egoului unei fiinţe ignorante, ataşându-se cu înverşunare de diferitele
repere instabile şi relative ale existenţei sale efemere. Astfel, el refuză să urmeze
cursul liber al energiilor evolutive ale vieţii care „animă" toate formele Creaţiei,
indiferent de planul în care acestea se află. Din acest motiv, este posibil chiar ca un
egregor să nu accepte să dispară sau, altfel spus, să se dizolve la momentul potrivit,
atunci când nu mai este de folos nimănui. Forţele de inerţie malefice generate de
asemenea egregori capătă amploare în scopul de a atrage către aceştia cât mai multe
victime cu putinţă. Aceste victime sunt de fapt fiinţe umane inconştiente care se lasă
dominate şi influenţate total de asemenea egregori îmbătrâniţi, supravieţuirea acestora
depinzând în întregime de astfel de fiinţe.
Un egregor care a îmbătrânit şi nu mai are acea flexibilitate astrală absolut necesară
oricărei structuri aurice sănătoase, menită să-i permită să accepte cu uşurinţă diferite
transformări creatoare şi evolutive în structura sa, se îndârjeşte, de exemplu, să
menţină într-o stare de aşa-zisă puritate principiile iniţiale care i-au determinat şi
prezidat apariţia dar care, în momentul prezent, nu mai
sunt absolut deloc adecvate. Un astfel de egregor luptă atunci împotriva legii evoluţiei,
care totuşi guvernează inexorabil întreaga manifestare. Prin urmare, el ajunge să
reprezinte o sui-generis „reîncarnare" subtilă a forţelor involutive şi chiar opresive.
Asemenea egregori rigizi vehiculează cel mai adesea idei materialiste, tendinţe de
dominare şi de supunere oarbă şi necondiţionată a membrilor grupului corespondent,
stări de teamă aproape paralizantă etc. Formaţiunile subtile formate în jurul curentelor
strict tradiţionaliste ale unor religii - care ajung să vehiculeze dogme învechite şi
reguli care, din perspectiva oricărui om înţelept, sunt absurde, inacceptabile şi
alienante - am putea spune că sunt expresiile arhetipale cele mai reprezentative ale
acestui tip de egregor. În mod evident, asemenea facţiuni religioase nu mai sunt
adaptate la necesităţile şi aspiraţiile omului contemporan dar, cu toate acestea,
supravieţuiesc agăţându-se cu disperare şi obstinaţie de vestigiile gloriei lor de
altădată. (GLOSAR - Facţiune = grup de persoane care sunt unite pe baza unor
interese comune, eventual politice sau religioase, şi care de obicei se manifestă prin
violenţă.) Ele încearcă totuşi să-şi creeze uneori un aer pseudo-tineresc, dar această
strategie nu face decât să le
adâncească şi mai mult în ridicol. Totuşi, unele dintre acestea, care aproape au
dispărut sau care se află într-un evident declin, reapar în anumite situaţii sub o formă
modernizată. Aceste modificări impuse şi realizate forţat de către egregorii îmbătrâniţi
ai acestor grupuri religioase tradiţionaliste sunt, în plan subtil, fenomene asemănătoare
zbaterilor convulsive ale unui animal aflat în agonie şi au drept unic scop influenţarea
mentalităţii unor fiinţe umane impresionabile şi care sunt receptive la mesajul lor
revolut.
Subegregori ai anumitor egregori
Fiecare egregor realizează schimburi energetice şi se află în relaţii subtile complexe cu
mulţi alţi egregori. Există chiar o veritabilă ierarhie a acestora, în funcţie de gradul lor
de generalitate. De exemplu, egregorul umanităţii se subdivide în subegregori ai
raselor, care se subîmpart la rândul lor în subegregori naţionali, care sunt formaţi din
subegregori regionali şi culturali, care şi ei sunt constituiţi din subegregori ai unor
grupuri, care sunt alcătuiţi la rândul lor din subegregori familiali. Un cuplu de
îndrăgostiţi sau chiar şi două fiinţe umane care se întâlnesc şi colaborează deoarece au
o idee, un scop sau un ideal comun pot crea un egregor. Prin urmare, ne este practic
imposibil să trăim fără a ne afla absolut deloc sub influxul subtil al unor astfel de
egregori. Totuşi, este foarte important pentru noi să reducem cât mai mult cu putinţă
determinismele destinice pe care ei tind să le impună în viaţa noastră, determinisme
care ne pot limita în mod drastic libertatea interioară, în special atunci când ne lipsesc
inteligenţa, luciditatea şi detaşarea. De exemplu, există prejudecăţi aberante care
variază de la o zonă la alta şi care sunt induse în conştiinţa oamenilor din acele locuri
prin intermediul egregorilor. Fiecare zonă a unei ţări, fiecare oraş şi chiar fiecare sat
prezintă un anumit egregor care îi este specific. Acesta va influenţa apoi, în bine sau
în rău, în funcţie de dominanta lui specifică, fiinţele care vin să trăiască în acea zonă.
În cazul influenţelor malefice, fiinţele umane lipsite de discernământ vor ajunge să fie
dominate de tendinţele care se manifestă în
acea zonă şi se vor schimba apoi în conformitate cu ele. De exemplu; un oraş alcătuit
din foarte multe fiinţe vicioase va avea un egregor vicios care îi va influenţa cu
uşurinţă pe toţi cei care vin să trăiască în acel oraş, în cazul în care aceştia nu sunt
suficient de puternici interior şi ferm orientaţi din punct de vedere spiritual. Astfel, ei
vor ajunge să alunece treptat în direcţia viciilor care sunt specifice acelui oraş. O
asemenea orientare, oricât de nocivă ar fi, nu va putea influenţa însă o fiinţă umană
lucidă şi care are aspiraţii ferm orientate în mod sublim, divin, armonios.
Unii egregori sunt foarte puternici şi au un impact profund asupra vieţii noastre fizice,
psihice, mentale şi spirituale. De exemplu, sunt deja foarte bine cunoscute şi s-a vorbit
adeseori, nu fără ironie, despre schimbările şi limitările care apar în viaţa unui om
obişnuit după ce acesta se căsătoreşte. În realitate, din punct de vedere iniţiatic, este
cunoscut faptul că toate aceste modificări survin în urma intrării celor doi sub
incidenţa egregorului oamenilor căsătoriţi, care tinde să impună celor proaspăt
căsătoriţi un mod arhetipal de relaţie (şi care a devenit adeseori gregar). Acest egregor
reprezintă, într-un anumit sens, sinteza tuturor legăturilor şi raporturilor care au putut
exista vreodată între doi oameni căsătoriţi şi tocmai din acest motiv are adeseori şi
rezonanţe negative şi chiar antispirituale. Bineînţeles că aceste revelaţii nu trebuie să
ne facă să concluzionăm că este necesar să evităm cu orice preţ căsătoria, ci au rolul
de a ne atenţiona cu privire la necesitatea existenţei discernământului şi a unei stări de
vigilenţă care să prevină intrarea în stare de rezonanţă cu acea parte a egregorului în
care se află energii nocive, paralizante din punct de vedere spiritual, în situaţia în care
suntem căsătoriţi sau intenţionăm să o facem.
Prin urmare, un grup de subegregori este în mod sistematic afiliat la un egregor-
„mamă" de care el depinde. Pe o treaptă superioară, acesta este la rândul său legat de
un alt grup de subegregori care depind toţi, la rândul lor, de un egregor şi mai
cuprinzător. Egregorii de acelaşi tip comunică între ei, făcând cu putinţă fenomene de
transfer de energie şi implicit de informaţie. O dată ce un egregor este creat, el va
începe să intre în legătură şi să primească informaţii de la toţi egregorii de acelaşi tip.
Astfel, procesul cristalizării şi stabilizării dominantei sale energetice este amplificat şi
ca urmare a influenţei subtile de la distanţă a celorlalţi egregori de acelaşi tip. Acest
fenomen este valabil atât în cazul egregorilor profund benefici, cât şi în cazul
egregorilor malefici. La fel cum, în cazul unei fiinţe umane, aceasta poate fi în acelaşi
timp profesorul unora şi elevul altora, acest proces de interdependenţă în lanţ se
întinde în întreaga manifestare, de la infinitul mic la infinitul mare. Nici un egregor nu
este în totalitate izolat sau independent energetic de celelalte. În aparenţă, unii
egregori sunt izolaţi dar, în realitate, niciodată acest aspect nu este adevărat. Chiar şi
un egregor care ajunge să manifeste cu multă forţă spiritul de însingurare şi de
separare de alte fiinţe sau de alte structuri subtile este totuşi în legătură cu alţi
egregori, deoarece nici o fiinţă sau entitate nu poate să eludeze această lege universală
a interacţiunilor energetice pe care orice fiinţă sau entitate le stabileşte cu întreaga
Creaţie. De exemplu, umanitatea în ansamblul ei nu este decât una dintre numeroasele
părţi ale unui „corp" subtil ceva mai vast pe care îl numim generic planeta Pământ.
Umanitatea în ansamblul ei constituie de fapt nişte „celule" ale acestui corp imens şi,
aşa cum ştim cu toţii, pentru ca să poată trăi, celulele unui organism viu trebuie
neapărat să rămână solidare cu ansamblul trupului din care ele fac parte. Umanitatea
în ansamblul ei reprezintă, aşadar, o parte din
„celulele" acestui trup şi, după cum ştim, pentru ca ea să fie vie şi să poată exista,
„celulele" care o compun trebuie neapărat să rămână solidare cu ansamblul căruia îi
aparţin. Fenomenul interacţiunii subtile dintre egregori
În interiorul aceleiaşi „familii subtile de egregori", care este formată din mai mulţi
subegregori, pot exista reflectate diferite moduri de comportament precum şi diverse
atitudini psihice şi mentale care sunt nuanţate de la un individ la altul sau chiar de la
un grup de persoane la altul. Prin urmare, un egregor nu trebuie privit ca fiind
neapărat o structură psihică monolitică şi rigidă. El poate să se manifeste şi să se
exprime în multiple moduri şi în mai multe direcţii în acelaşi timp, păstrându-şi
totodată neschimbată structura sa internă de bază, precum şi particularităţile şi
atributele sale proprii care îi creează individualitatea sa subtilă. De exemplu, în
interiorul egregorului pot surveni simultan două tendinţe aparent contrarii, fără ca
aceasta să-i limiteze acestuia dezvoltarea sau să îi împiedice creşterea armonioasă. Un
egregor este o formă psihonoetică flexibilă şi complexă, susceptibilă să se adapteze la
tot felul de situaţii. Dacă se ajunge la concluzia că acest fenomen este necesar pentru
evoluţia sa ulterioară, el este capabil chiar să se fracţioneze în mai mulţi subegregori.
Subegregorii pot să se expansioneze în plan subtil, manifestându-şi apoi influenţa în
lumea fizică într-un spaţiu restrâns, cum ar fi, de exemplu, un oraş, o regiune sau o
ţară, dar în anumite condiţii prielnice ei pot să se extindă pe domenii subtile mai vaste,
exercitându-şi apoi forţa de impact şi în planul fizic asupra unor spaţii mult mai
întinse, cum ar fi un întreg continent sau chiar întreaga planetă.
Egregorul de bază îşi va exercita într-un mod direct şi evident sau, dimpotrivă,
disimulat şi foarte subtil influenţa sa asupra tuturor subegregorilor care au emanat din
el. În mod implicit, el îşi manifestă ascendentul sau autoritatea şi asupra tuturor
persoanelor care sunt preocupate de ideile sau subiectul în legătură cu care el este
precum un izvor sau o sursă subtilă privilegiată. Subegregorii proveniţi dintr-un
egregor de bază pot să îşi dezvolte particularităţi comune sau, din contră, să îşi
păstreze independenţa unii faţă de ceilalţi, manifestându-şi fiecare în mod
preponderent caracteristicile specifice. În primul caz, diferiţii subegregori se dezvoltă
într-o manieră relativ identică, diferenţele minore dintre ei provenind în principal din
specificitatea mediului cultural şi spiritual în care ei se formează. În cel de-al doilea
caz, fiecare subegregor, căpătând o relativă autonomie, îmbogăţeşte totuşi egregorul-
„mamă" cu multitudinea de experienţe şi energii proprii. Astfel, egregorul-„mamă" şi
apoi subegregorii care îi sunt afiliaţi se pot transforma, pot evolua, se pot fracţiona la
rândul lor şi chiar se pot grefa la un nou egregor-„mamă".
Subegregorii, la fel ca şi egregorii principali, coabitează în anumite zone şi pot să
interacţioneze unii cu alţii. Fiecare dintre aceştia poate acţiona prin inducţie subtilă şi
prin rezonanţă asupra subegregorilor asemănători lor, imprimându-le în acest mod
propria amprentă energetică specifică. Subegregorul care a fost impregnat auric astfel
de către unul sau mai mulţi subegregori cu care a intrat în rezonanţă integrează cel mai
adesea tendinţe şi valori provenite de la subegregorul „emiţător" sau inductor. Atunci
când are loc, acest proces se realizează într-unui dintre planurile subtile astrale,
indiferent dacă membrii grupului corespunzător sunt conştienţi sau nu. Pe de altă
parte, este posibil ca, de exemplu, subegregorul asupra căruia alţi subegregori tind să
pună o amprentă energetică deformantă sau chiar malefică să îndepărteze la un
moment dat cu fermitate
toate influenţele exterioare negative pentru a-şi păstra astfel în întregime integritatea şi
puritatea aurică originară. Însă, pentru ca subegregorul să poată realiza aceasta, grupul
de persoane care îl formează trebuie să fie caracterizat la rândul său de discernământ,
de voinţă şi de o forţă de coeziune cu totul excepţională. Dacă aceste condiţii nu sunt
îndeplinite, este foarte dificil să fie respinse influenţele nedorite ale unui alt
subegregor care este mai puternic şi mai activ din punct de vedere subtil.
Relaţiile subtile complexe dintre un egregor şi fiinţele umane care îl compun
Deşi noţiunea de egregor este destul de puţin cunoscută şi rareori acceptată ca realitate
efectivă, de ordin subtil, de către oamenii obişnuiţi sau de către ştiinţa materialistă,
totuşi fiecare fiinţă umană - fie că ştie, fie că nu, fie că vrea, fie că nu vrea - se află în
mod constant în relaţie cu diferiţi egregori faţă de care ea are afinităţi. Într-o anumită
măsură, un egregor este (mai ales atunci când fiecare dintre noi acţionăm într-un
anume fel în cadrul unui grup) şi propria noastră creaţie, iar corpul nostru astral îi
formează şi îi transmite energia subtilă specifică ce creează „substanţa" sa (a
egregorului). Prin urmare, mulţi dintre noi generăm, vitalizăm şi animăm adeseori fără
să ne dăm seama diferiţi egregori. Ei ne însoţesc pentru a ne proteja în anumite cazuri,
dar, pe de altă parte, este posibil ca ei să ne limiteze în mod drastic libertatea în alte
situaţii. În astfel de situaţii, influenţa egregorilor se manifestă prin intermediul
prejudecăţilor paralizante foarte puternice. În alte situaţii, egregorii ne orientează chiar
modul de a trăi şi de a gândi, influenţându-ne într-un mod tainic şi insidios
comportamentul şi chiar obiceiurile. Egregorii ne leagă din punct de vedere psihic şi
mental - prin tainice procese de rezonanţă - de toate persoanele care sunt în legătură
sau care, altfel spus, se află sub influenţa aceluiaşi egregor. Fiinţele umane care se află
sub influenţa unui egregor de natură asemănătoare au o natură asemănătoare şi
prezintă anumite caracteristici sau trăsături psihomentale care sunt mai mult sau mai
puţin asemănătoare cu acele fiinţe care se află sub influenţa egregorului respectiv.
Aproape nimeni nu poate să scape de influenţa egregorilor (cu excepţia fiinţelor
umane care ating starea de eliberare spirituală,, a căror luciditate şi detaşare este
perfectă), deoarece noi participăm cu toţii, în diferite grade, în funcţie de intensitatea
ataşamentelor noastre, la crearea şi susţinerea (hrănirea) egregorilor cu care rezonăm
în mod preponderent. Cel mai adesea influenţa egregorilor se manifestă sub forma
unor stări de transă colectivă care pot fi contemplate ca atare, şi aceste fenomene
evidenţiază influenţa covârşitoare a egregorilor. De exemplu, suporterii unei echipe de
fotbal care se află pe stadion sau care se manifestă după ce echipa favorită a câştigat,
acţionează şi se manifestă în starea specifică de transă pe care o putem observa cu
uşurinţă sub influenţa egregorului care a fost creat de suporterii şi simpatizanţii
respectivei echipe. Stările care apar atunci, dacă sunt contemplate cu luciditate şi
detaşare, ne permit să înţelegem forţa tainică de influenţă a egregorilor. Toate aceste
aspecte ar trebui să ne dea de gândit, făcându-ne să înţelegem că egregorii există cu
adevărat.
Intenţia de a trăi în afara oricărui egregor, indiferent de natura acestuia, este expresia
unei stări de naivitate şi chiar de prostie. Până la un anumit nivel de evoluţie, această
libertate absolută nu îi este posibilă fiinţei umane, deoarece starea sa de dependenţă de
ansamblul comunităţii umane, cauzată de toate ataşamentele sale, nu îi permit aceasta.
În domeniul vieţii sociale, faţetele aşa-zisei realităţi sunt multiple şi, de aceea, în
această lume adevărul nu poate avea decât o expresie relativă
şi formală. Egregorul este, de fapt, rezultatul unei atracţii puternice către viaţa în
colectivitate, tendinţă pe care o resimte orice fiinţă umană. Cu cât sunt mai numeroşi
oamenii care doresc să se identifice cu aceleaşi idealuri sau care au preocupări
asemănătoare, cu atât mai puternic va fi egregorul care va fi atunci creat de tendinţele
comune ale acestora. Publiciştii, producătorii de film, creatorii de modă etc. se
bazează în succesul lor şi speculează tocmai tendinţa omului obişnuit de a se regrupa
mereu, de a se întâlni cu alţi oameni pe baza unor afinităţi, de a-şi crea semne de
recunoaştere, de a evita să se îndepărteze prea mult de semenii săi, de a căuta în mod
obsesiv şi alienant repere exterioare lui însuşi şi de a integra în sfera conştiinţei sale
alte valori decât cele esenţiale şi care sunt inerente propriei sale fiinţe.
= VA URMA =
An 14 C 43
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
Relaţiile subtile complexe dintre un egregor şi fiinţele umane care îl compun
(continuare la cursul nr. 42, An 14)
Toate aceste înclinaţii şi tendinţe inferioare, dintre care unele chiar subumane (prin
raportare la adevăratul statut existenţial al omului, privit ca fiinţă plenar conştientă şi
înzestrată cu liber arbitru), formează ceea ce noi numim „spiritul gregar". Pentru a
ilustra într-un mod foarte simplu această tendinţă, putem oferi ca exemplu o
experienţă pe care cu siguranţă mulţi dintre noi am trăit-o: dacă, fiind la mare,
ajungem primii pe o plajă, oricât de întinsă ar fi aceasta, aproape întotdeauna
persoanele care vor veni după aceea pe plajă vor avea tendinţa să se aşeze şi ele în
apropierea noastră, deşi au la dispoziţie întreaga plajă. Singurele excepţii le-ar putea
constitui doar situaţiile în care acele persoane au deja un loc bine stabilit de care sunt
evident ataşate într-un mod aparent inexplicabil dar care exprimă de fapt tot o tendinţă
gregară, animalică, de a-şi delimita mereu un teritoriu care să fie numai al lor. În
ansamblul său, umanitatea favorizează foarte mult acest tip de comportament.
Singurătatea trezeşte cel mai adesea teamă, nelinişte şi, tocmai de aceea, tendinţa unei
individualizări şi izolări excesive este respinsă de mentalitatea comună. Drept urmare,
la nivelul global al umanităţii starea de individualitate nu este trăită în sensul ei real şi
spiritual - al unei libertăţi interioare proprii şi a exercitării liberului arbitru - ci în
sensul egocentrismului şi al dorinţei de afirmare.
În cazul animalelor nu se poate vorbi despre un egregor al speciei sau al unui grup pe
care ele îl formează, deoarece animalele nu prezintă o conştiinţă superioară. Aceasta
este specifică doar fiinţei umane şi se exprimă prin intenţii, gânduri, sentimente şi
aspiraţii proprii care constituie, aşa
cum am precizat, „hrana" oricărui egregor. În cazul animalelor, conştiinţa de sine nu
este cu adevărat trezită deoarece, în general, ele nu au un suflet individual, ci un suflet
colectiv care este comun pentru întreaga specie. În momentul în care un animal ajunge
pe o anumită treaptă a procesului său evolutiv, el va ajunge să se individualizeze şi să
treacă în faza în care se va încarna ca fiinţă umană, iar în momentul în care va intra în
prima sa încarnare umană, el va fi înzestrat totodată cu o conştiinţă de sine mult mai
clară care, în urma evoluţiei spirituale, îi va permite să îşi intuiască natura divină,
Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN. Există totuşi anumite specii de animale mai
evoluate (printre care enumerăm: câinele, calul, delfinul, elefantul) care fac trecerea
de la regnul animal către starea de om.
Atunci când ne aflăm pe o cale spirituală autentică, elevarea nivelului nostru de
conştiinţă face să survină în mod spontan o tendinţă de detaşare faţă de toate
fenomenele gregare. Această pornire lăuntrică este asociată în general cu aspiraţia de a
ne regăsi propriul centru de echilibru în
profunzimile fiinţei noastre, în realitatea divină supremă, ATMAN, ce reprezintă
însăşi sursa existenţei noastre. Este adevărat, foarte multe dintre transformările noastre
lăuntrice de natură spirituală survin cel mai adesea atunci când ne aflăm integraţi în
cadrul unui grup (care, în acest caz, "are preocupări profund spirituale şi care se află
sub influenţa şi ghidarea şcolii spirituale ezoterice). Totuşi, la capătul mai multor
stadii şi etape ale dezvoltării personale şi transpersonale, ni se deschide un drum
solitar care ne conduce în final către revelarea Sinelui Suprem, ATMAN. Pentru
această realizare spirituală excepţională este necesară întotdeauna o centrare plină de
aspiraţie în adâncul propriei fiinţe, care va permite înflorirea liberă a propriilor noastre
potenţialităţi, a creativităţii, a tenacităţii, a originalităţii şi a inspiraţiei spirituale
lăuntrice.
Aşa cum marii înţelepţi ai acestei planete au afirmat dintotdeauna, eliberarea spirituală
nu se poate realiza niciodată în turmă. Într-o primă etapă, fiinţa umană care se decide
să îşi înceapă drumul pe o cale spirituală poate fi asemănată cu personajul simbolic al
arcanei 22 sau 0 din TAROT, care este numită „Nebunul". Ea se separă de ceilalţi
oameni pentru a-şi urma propriul său drum. În pofida criticilor de tot felul care ar
putea proveni de la alţi oameni care, ca urmare a nivelului lor gregar de conştiinţă,
încă nu îl pot înţelege, acest gest, atunci când este realizat într-un mod autentic, este
eliberator şi conduce la maturizare lăuntrică şi la înflorire spirituală.
Pe de altă parte, cel care, din cauza temerilor, contracţiilor egotice şi incapacităţii sale
de a se abandona în faţa Voinţei Divine, refuză să păşească pe acest drum, nu are cum
să-i intuiască frumuseţea şi farmecul sublim. Din acest motiv, el nici măcar nu poate
să bănuiască unde l-ar putea conduce de fapt o asemenea atitudine profund spirituală.
Tocmai de aceea, foarte multe şcoli spirituale iniţiatice au afirmat de-a lungul
timpului, la unison cu tradiţia yoghină, că pentru a putea transcende definitiv regulile
colective conformiste, obiceiurile şi dogmele limitatoare, tendinţa către sectarism, este
necesar să avem sufletul şi voinţa unui erou spiritual, VIRA. Acest drum către lumină
şi libertate ne pune în faţa unei aparente ambivalenţe, deoarece la început mai subzistă
rezonanţe destul de puternice cu vechii noştri egregori. Într-o primă etapă, fiinţa se
îndepărtează puţin câte puţin de mediul său ambiant social obişnuit. Astfel, ea se
izolează treptat de vechii săi prieteni. Apoi, ea simte nevoia să caute fiinţe
asemănătoare ei sau, cu alte cuvinte, persoane care au preocupări şi aspiraţii similare
celor pe care ea însăşi le are. Prin urmare, ea se integrează din nou într-un grup şi, în
mod implicit, într-un egregor. Dar acest nou grup, format din fiinţe umane elevate din
punct de vedere spiritual sau care cel puţin aspiră din tot sufletul să se transforme în
mod benefic, nu mai este dominat de comportamente tribale, aşa cum se petrecea în
cazul primului grup din Care persoana s-a desprins iniţial. În acest caz, fiecare fiinţă
umană care contribuie la crearea unui nou egregor cu caracter spiritual sau care
participă în mod conştient şi se lasă influenţată de ambianţa subtilă a acestuia îşi
împlineşte propria sa DHARMA sau, cu alte cuvinte, îşi realizează menirea sa
existenţială, spirituală, într-o stare de totală libertate. Acest nou egregor, la care aderă
fiinţe umane cu aspiraţii spirituale, conferă fiecărui individ care îl compune atât
îndrumare pe calea spirituală, cât şi libertate de acţiune, astfel încât nici o
constrângere de natură exterioară nu mai apasă asupra membrilor săi.
Apartenenţa la un egregor spiritual ne ajută foarte mult să controlăm şi chiar să
transcendem dorinţele obişnuite de a căuta să intrăm cu inconştienţă în fel de fel de
grupuri aflate sub semnul unor egregori inferiori şi alienanţi, cu scopul de a ne pierde
acolo, ca într-o turmă, în comoditatea călduţă a anonimatului, printre alţi oameni, la
fel de inconştienţi. În noua ipostază, noi vom participa într-o stare de totală
obiectivitate şi pe deplin conştienţi la activitatea spirituală a unui grup ale cărui
deziderate le cunoaştem şi le aprobăm pe deplin. Cu toate acestea, cei care se află
alături de noi în acest grup, care a format egregorul spiritual, chiar dacă sunt fiinţe
minunate pe care le admirăm şi le respectăm, nu trebuie să reprezinte în totalitate
reperele şi modelele noastre. Adevăratele jaloane sau lumini călăuzitoare pe calea
spirituală trebuie să fie căutate şi găsite în adâncul fiinţei noastre. Astfel, Sinele nostru
Divin Nemuritor, ATMAN, devine propriul nostru maestru şi îndrumător.
Dezideratele, proiectele, deciziile şi acţiunile noastre trebuie să poarte întotdeauna
amprenta clară a discernământului şi a detaşării lucide. În acest fel, mica noastră
personalitate egotică se abandonează în faţa naturii noastre adevărate, divine, în faţa
Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN, şi ajungem să simţim în mod spontan cum
existenţa noastră devine treptat o ofrandă închinată lui Dumnezeu. De aceea, ponderea
nu mai cade asupra dorinţelor individuale meschine, ci asupra necesităţilor de ordin
general ale umanităţii, precum şi asupra aspiraţiei de a ajuta cu iubire şi compasiune,
într-un mod detaşat şi creator, cât mai multe fiinţe umane, „vocea" inefabilă a
Conştiinţei noastre Divine devenind propriul nostru ghid. De fapt, la acest stadiu al
realizării noastre spirituale, pentru noi nu mai există imaginea unui drum individual pe
care îl avem de urmat şi
nici ideea unui scop personal care trebuie să fie neapărat atins. Ceea ce primează este
necesitatea inerentă naturii noastre profunde de a ne acorda plenar la armonia legilor
divine, aşa cum se
exprimă aceasta atât în plan fizic, cât şi în lumile subtile, în felul acesta, noi
recunoaştem apartenenţa noastră la Tot, la întreaga manifestare. Chiar dacă şi anterior
noi eram o parte a Totului, în urma acestei revelaţii nu mai suntem o parte care îşi
ignoră întregul, ci devenim perfect conştienţi de rolul nostru în armonia unităţii
Totului. Astfel, cel puţin în noi şi în jurul nostru această armonie divină va fi
restabilită.
În tradiţia orientală există o invocaţie care este rostită zilnic de cei care trăiesc în
cadrul unor ASHRAM-uri: „ Doamne Dumnezeule, aspir sincer şi plin de umilinţă să
fiu şi să devin una cu toţi fraţii mei din această comunitate spirituală şi intenţionez să
folosesc împreună cu ei tot ceea ce îmi aparţine. Fie ca toată forţa credinţei mele în
Tine, care provine de fapt tot de la Tine, să-i impulsioneze şi să-i ajute din punct de
vedere spiritual pe fiecare dintre ei. Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, fie ca
gândurile şi sentimentele mele pline de iubire şi aspiraţie spirituală să-i însoţească şi
să-i încurajeze neîncetat." Această invocaţie spirituală ilustrează într-un mod perfect
procesul subtil care se derulează în momentul în care o fiinţă umană s-a hotărât să
urmeze neabătut un drum spiritual, integrându-se astfel într-o şcoală iniţiatică
ezoterică. Noi intrăm într-un egregor profund benefic a cărui particularitate importantă
este aceea de a fi deschis faţă de alţi egregori orientaţi benefic, pe care îi va putea
influenţa, mai ales în domeniul spiritual, fără a se lăsa totuşi influenţat şi direcţionat la
rândul său de către tendinţele mai puţin elevate ale acestora.
Prin urmare, putem spune că un egregor spiritual autentic participă la o activitate
colectivă de „restaurare", de „restructurare" şi de „construcţie" a conştiinţei umanităţii
sau, cu alte cuvinte, a marelui egregor al fiinţelor umane de pe această planetă,
păstrându-şi totuşi autonomia şi liberul arbitru. Atunci când, într-o epocă viitoare a
umanităţii, energiile iubirii necondiţionate şi ale compasiunii vor deveni specifice unui
număr din ce în ce mai mare de egregori, ansamblul rasei umane va ajunge să creeze
un unic egregor spiritual, în care toate fiinţele umane se vor iubi cu adevărat între ele.
Astfel, umanitatea va urma într-un mod exemplar modelul şi mesajul lui Iisus Cristos.
Omenirea, în ansamblul ei, are un caracter unitar şi tocmai de aceea egregorul pe care
ea l-a creat formează de asemenea o unitate. De-a lungul timpului, oamenii au realizat
o diversificare şi nuanţare constantă a tendinţelor şi trăsăturilor caracteriale umane, iar
această diversitate s-a accentuat mereu şi mereu. Din acest motiv, oamenii s-au
regrupat în funcţie de nivelul de conştiinţă şi de multiplele afinităţi rezonatorii. S-a
creat astfel o multitudine de egregori subtili, care şi ei, la rândul lor, tind să se
diversifice. Mitul biblic al Turnului Babei poate fi înţeles mult mai bine dacă ne
raportăm la noţiunea ezoterică de egregor şi la felul în care se produce o continuă
diversificare a acestora.
Pe de altă parte, este posibil să evoluăm spiritual fără a ne afla neapărat într-un raport
foarte strâns cu un grup de persoane care se preocupă şi ele de spiritualitate. Totuşi,
chiar şi în acest caz, ne integrăm în egregorul fiinţelor umane solitare care s-au retras
„din lume" şi care se preocupă în liniştea binefăcătoare a singurătăţii, de transformarea
lor spirituală. Prin urmare, nici o fiinţă umană nu se poate însingura într-atât de mult
încât să ajungă să fie unica persoană care se preocupă de un domeniu specific de
activitate, sau care trăieşte o experienţă absolut singulară. Diferenţa dintre egregorul
fiinţelor umane spirituale care trăiesc în solitudine şi cel al persoanelor obişnuite care
îşi duc activitatea în comun, în cadrul aceluiaşi organism social sau cultural, constă în
faptul că
membrii care creează primul tip de egregor, deşi pot fi dispersaţi pe întreaga suprafaţă
a globului terestru, sunt totuşi conştienţi de faptul că aparţin aceluiaşi grup (acesta este
şi motivul pentru care se afirmă că „înţelepţii au o lume comună". „Lumea" lor
comună nu ţine de proximitatea spaţială, ci de unitatea şi coerenţa ideilor şi a
aspiraţiilor). Pe de altă parte, membrii unui egregor obişnuit au neapărat nevoie de
anumite semne distinctive pentru a se recunoaşte între ei.
Fiinţa umană privită ca un simplu membru component al unui grup care şi-a
creat un
egregor
Marea majoritate a fiinţelor umane se cufundă în mod inconştient mai ales datorită
unei stări de mare receptivitate în ambianţa subtilă tainică a unui egregor, fără a putea
să îl influenţeze în mod real sau să îl modeleze prin impactul propriei lor personalităţi.
Cel mai adesea, aceste fiinţe umane nici măcar nu îşi imaginează că ar putea să
modifice într-un mod semnificativ egregorul grupului din care fac parte. De aceea, ele
consideră a priori puterea egregorului ca fiind suverană şi, din acest motiv, pentru ele
aproape întotdeauna legea grupului primează. Conform acestei mentalităţi de clan,
individul aproape că nici nu contează şi, prin urmare, el trebuie să se supună într-un
mod necondiţionat. Totuşi, această situaţie umilitoare şi depersonalizantă nu este în
nici un caz fructul unei fatalităţi destinice, ci rezultatul unui comportament gregar şi al
unei psihologii de turmă. Fără îndoială că acestor fiinţe umane ignorante le este mult
mai uşor să urmeze cu docilitate cursul obişnuit al evenimentelor, aşa cum alţii l-au
impus pentru ele. Ele nu-şi vor pune întrebări existenţiale, şi cu atât mai puţin vor
căuta să răspundă la acestea. În viziunea lor, a contesta obiceiurile şi regulile instituite
de mult timp, chiar dacă acestea au devenit în mod evident perimate sau prosteşti,
implică totuşi un risc pe care ele nu au curajul să şi-l asume.
Aşa cum ştim, cel care face dovada spiritului său de iniţiativă, de inovaţie, de
creativitate şi de originalitate se remarcă şi iese în evidenţă în faţa semenilor săi, dar
astfel el îşi asumă totodată riscul de a fi criticat şi marginalizat. Acţionând în felul
acesta, cu curaj, noi ne putem trezi propulsaţi în centrul atenţiei unui grup de oameni,
poziţie care este considerată totuşi de către cei mediocri, incompetenţi sau prea
comozi, drept inconfortabilă şi nesigură. Temerile cu privire la angoasa şi tensiunea
psihică pe care le-ar putea crea asemenea diferenţe faţă de marea majoritate a
oamenilor determină aceste fiinţe umane să accepte ca egregorul să exercite influenţă
dominantă, covârşitoare asupra vieţii lor. În realitate, egregorul nu este o structură
suverană, care să aibă în mod inerent drept scop o depersonalizare a fiinţei umane
integrate în câmpul său subtil ci, chiar dimpotrivă, el poate fi pus în serviciul
individului şi al comunităţii care l-a creat. Tocmai de aceea, o fiinţă umană suficient
de evoluată din punct de vedere spiritual ajunge să se elibereze de tutela limitatoare şi
sufocantă a egregorilor din care face parte, pentru a atinge astfel o stare de totală
libertate în gândire şi în acţiune. Dacă toţi membrii unui grup spiritual ajung să
procedeze astfel, exercitându-şi cu discernământ liberul arbitru, egregorul
corespunzător acelui grup de fiinţe elevate nu va dispărea, ci
se va adapta noilor necesităţi, oferind la rândul său fiecărui membru noi potenţialităţi
şi posibilităţi de acţiune.
= VA URMA =
An 14 C 44
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(continuare la cursul nr. 43, An 14)
Egregorul şi stadiile existenţiale umane
Fenomenul translaţiei de pe un plan existenţial pe un altul - care se realizează în
momentul în care fiinţa umană părăseşte definitiv corpul fizic - poate fi analizat şi din
perspectiva legăturilor subtile dintre aceasta şi diferiţii egregori care i-au influenţat
„universul" psihomental în timpul vieţii. Cel mai adesea (dar totuşi nu întotdeauna),
părăsirea definitivă a corpului fizic prin aşa-zisa moarte generează în mod spontan şi o
desprindere destul de rapidă de egregorii cu care se afla în legătură, egregori formaţi
de către grupuri de fiinţe umane existente în planul fizic. În stadiul corespunzător
existenţei în planul astral, ea va intra în legătură cu un alt tip de egregori care sunt
formaţi numai de către fiinţe sau entităţi din planurile subtile. Prin urmare, atât în
timpul vieţii în planul fizic, cât şi în lumile care există în universul astral, după ce am
părăsit planul fizic (şi chiar şi în timpul stărilor de dedublare astrală), noi
interacţionăm cu egregori existenţi în diferite planuri astrale. Totuşi, egregorii la care
ne raliem atunci când translatăm de la o stare existenţială la alta (de la viaţa în planul
fizic la cea în planul astral), în urma procesului aşa-zisei morţi, se află într-o strânsă
legătură şi corespondenţă a frecvenţelor de vibraţie cu egregorii la care ne exprimam
apartenenţa în timpul vieţii în planul, fizic. Chiar dacă, în cazul egregorilor formaţi
numai prin aportul energetic al unor fiinţe care există în lumi subtile, există nuanţe
specifice, care diferă în funcţie de lumea paralelă sau de tărâmul în care aceşti
egregori se află, nota dominantă sau, cu alte cuvinte, spectrul fundamental de vibraţie
al energiilor existente acolo se află în concordanţă precisă cu cel al egregorilor cu
tendinţe similare creaţi de fiinţe care trăiesc în planul fizic. Acest aspect este esenţial,
deoarece permite continuitatea experienţelor sufletului nostru, JIVATMAN, atunci
când acesta trece prin diferitele stadii şi cicluri existenţiale, în măsura în care în aura
noastră apare o trezire şi amplificare a forţelor spirituale, egregorii la care avem acces
se modifică şi ei într-un mod
similar. Astfel, survine capacitatea supramentală de a percepe cu detaşare diferitele
etape existenţiale prin care am trecut şi prin care trecem ca nefiind altceva decât părţi
ale unui ansamblu, precum verigile unui singur lanţ, iar această revelaţie ne oferă
perspectiva sublimă a eternităţii Conştiinţei Divine.
În plus, este demn de remarcat faptul că există totuşi nenumăraţi egregori care
interacţionează subtil atât cu fiinţe care au părăsit lumea fizică, cât şi cu fiinţe umane
care se află în prezent încarnate pe planeta Pământ. Un exemplu de egregor de acest
gen este chiar egregorul poporului român.
Raporturile complexe dintre individ şi egregor
Numărul de persoane al grupului care constituie un egregor reprezintă adeseori un
factor determinant în raport cu energia subtilă care emană din el. Totuşi, forţa subtilă
de impact a unui egregor provine, de asemenea, într-o foarte mare măsură, şi din
charisma persoanei care animă sau coordonează grupul respectiv. Dacă ea reprezintă
singurul element catalizator, coeziunea egregorului creat este relativ fragilă. Dacă
această fiinţă umană ajunge să se dezintereseze de acel grup, egregorul corespunzător
riscă să se dezintegreze destul de rapid. Un grup care este constituit în scopul realizării
unui proiect precis şi care are mijloace concrete de a-şi realiza dezideratele va construi
în plan subtil un egregor puternic.
Teoria sistemelor afirmă că: „Forţa rezultantă a unui ansamblu este superioară sumei
aritmetice a forţelor fiecărei părţi din acest ansamblu." Forma-gând generată prin
acţiunile eficiente, inteligenţa creatoare şi aspiraţia sinceră a celor care lucrează
împreună creează premisele unei capacităţi realizatoare şi a unor stări profunde de
inspiraţie care ar fi foarte greu de atins de către oricare dintre membrii grupului dacă
aceştia ar acţiona separat. Tocmai de aceea, este important să reţinem că integrarea şi
angrenarea sinceră într-un grup cu adevărat spiritual poate ajuta o fiinţă umană să
evolueze spiritual cu mult mai rapid decât atunci când ea acţionează „pe cont propriu".
Acest adevăr este de fapt o consecinţă a principiului sinergiei care, aşa cum putem
constata acum, este valabil şi în plan psihic, mental şi spiritual.
Egregorii care sunt formaţi prin emanaţiile psihomentale ale unor fiinţe umane
puternice şi spirituale ce formează împreună un grup creează condiţiile pentru ca
fiecare dintre membrii grupului
:
respectiv să devină, pe rând, un factor de focalizare şi de centrare ■/_■ -T^^Ş^T
.p.

ja a grupului. Pentru ca un egregor să poată fi cu adevărat operaţional laj^lll^ şi

puternic, este necesar ca membrii grupului care îl alcătuiesc să atingă o stare de
coeziune între ei atât în plan fizic, cât şi în
planurile afectiv, mental şi spiritual. Atât timp cât starea de solidaritate şi unitate nu
este încă realizată, grupul nu poate avea o eficienţă reală. Totuşi, în pofida
circumstanţelor favorizante pe care le oferă un grup, până în momentul actual există
puţine cazuri în istoria umanităţii în care egregori ai unor grupuri de oameni cu calităţi
excepţionale să fi permis atingerea unor niveluri de creativitate superioare celor
obţinute de către indivizi geniali cu o personalitate puternică, dar care
au evoluat în afara oricărei activităţi colective. Cunoaştem, de exemplu, cazul
genialului sculptor român Constantin Brâncuşi care a preferat să plece din ambianţa
creată de către maestrul său din domeniul artistic, sculptorul francez Rodin, justificând
aceasta printr-o afirmaţie plină de modestie, devenită celebră: „La umbra stejarului
nu creşte iarbă!"
Pe de altă parte, un conducător cu adevărat inspirat în mod benefic şi plin de iniţiativă
are adeseori nevoie de ajutorul altor oameni pentru a-şi realiza proiectele şi pentru a le
duce la bun sfârşit, mai ales dacă acestea sunt de anvergură. Egregorul grupului îl
stimulează, îl dinamizează, îl susţine subtil în iniţiativele sale benefice şi îi permite
astfel să evolueze. Dimpotrivă, pentru a crea, un geniu nu are nevoie decât de
inspiraţia pe care el însuşi o primeşte prin intermediul unor entităţi subtile sau prin
intuiţia Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN. În astfel de cazuri, cel mai adesea
egregorul unui grup nu îi favorizează activitatea creatoare şi chiar uneori i-o poate
frâna. Confruntarea mai multor personalităţi puternice cauzează, de obicei, dificultăţi
relaţionale ca urmare a orgoliului şi dorinţei de putere ce caracterizează marea
majoritate a acestui gen de fiinţe umane (în cazul în care ele nu se orientează pe o cale
spirituală autentică). În special în epoca modernă, unii egregori au fost creaţi, în
general, de grupuri de persoane care s-au raliat la fiinţe umane de excepţie. Aceste
persoane de excepţie sunt capabile să atragă şi să catalizeze oameni cu rezonanţe
asemănătoare şi să îi integreze în aura proprie. Asemenea fiinţe umane au capacitatea
excepţională de a trezi, direcţiona şi focaliza în sensul dorit, într-un moment anume şi
într-un context dat, interesul şi aspiraţia celor din jurul lor. Totodată, fie că îşi dau
seama, fie că nu, ele pot răspunde unei necesităţi colective. În astfel de cazuri, datorită
calităţilor de coordonator inspirat şi graţie energiei lor interioare excepţionale, ele sunt
capabile să permită unei idei-forţă să se materializeze. Asemenea fiinţe cu
potenţialităţi deosebite pot fi găsite în toate sectoarele activităţii umane. Totuşi, cele
mai multe dintre acestea, chiar dacă au excelat la un anumit moment dat, au reintrat cu
timpul în anonimat, deoarece nu au fost capabile să îşi menţină constant starea de
discernământ şi inspiraţie, ceea ce a condus la declinul lor. Cu toate acestea, există şi
coordonatori de egregori care au devenit celebri. Dintre aceştia, unii au marcat prin
amprenta lor aurică subtilă cursul istoriei şi au modificat astfel mentalitatea şi,
viziunile contemporanilor lor şi chiar ale generaţiilor care au urmat. În zilele noastre,
asemenea fiinţe umane Sunt în continuare factorii dinamizanţi ai marii mase a
umanităţii. Chiar dacă în cadrul cursurilor noastre de yoga ne referim numai la
fenomenele benefice şi spirituale cu privire la formarea şi rolul egregorilor, este
evident că nu toţi oamenii care au catalizat crearea unor egregori foarte puternici au
fost personalităţi benefice care să „hrănească" şi să „fertilizeze" psihicul uman.
Dimpotrivă, unii dintre ei au adus numai discordie şi nenorociri, au pervertit anturajul
în care se aflau, au desacralizat valorile etnice şi spirituale. Hitler, Stalin, Mao,
Ceauşescu sunt unii dintre reprezentanţii din secolul al XX-lea ai acestui grup funest.
Egregorul şi starea de empatie
Empatia reprezintă o calitate indispensabilă pentru ca un grup de fiinţe umane să
genereze un egregor cât mai fecund. Capacitatea excepţională de a empatiza cu putere
şi profund cu o altă persoană ne permite să ne apropiem de aceasta şi să pătrundem în
lumea sa interioară, în scopul de a o simţi în mod intim, de a o cunoaşte şi de a o
înţelege cât mai bine. Empatia ne protejează de tendinţa egotică a focalizării excesive
asupra personalităţii noastre individuale, cu universul ei
limitat, şi a măruntelor noastre probleme care, oricât de dificile ne-ar părea nouă, din
perspectivă universală devin efemere şi aproape insignifiante. Ea ne deschide total
către o altă fiinţă umană, oferindu-ne astfel totodată şi perspectiva lăuntrică pe care
aceasta o are asupra lumii. Astfel, în urma proceselor de rezonanţă pe care le
conştientizăm atunci, noi ieşim practic din sfera individualităţii noastre egotice şi
pătrundem în universul celuilalt. În acest mod, viziunea noastră cu privire la ceilalţi,
precum şi capacitatea de a pătrunde în subtilităţile sufleteşti ale unei alte fiinţe se
amplifică extraordinar de mult. În plus, într-o asemenea situaţie noi putem asimila în
mod nemijlocit o parte din experienţa celeilalte fiinţe şi astfel, prin trăiri iluminatorii
şi revelaţie, devine cu putinţă să compensăm, în câteva ore de comuniune profundă,
ani de studiu individual şi de antrenament în practici spirituale yoghine. Starea de
empatie poate genera un inefabil transfer integral în fiinţa noastră a experienţei pe care
celălalt o are, permiţându-ne astfel să realizăm salturi spirituale uriaşe. Totuşi, un
asemenea fenomen excepţional se poate produce doar în condiţiile în care cel în cauză
empatizează profund, având deschiderea lăuntrică şi aspiraţia de a trăi şi de a transfera
apoi în fiinţa sa experienţa inefabilă pe care ulterior va trebui să o asimileze.
Acţionând în acest mod, noi ne deschidem faţă de toate realităţile acestei lumi, precum
şi faţă de lumile subtile. Prin empatie, noi resimţim de asemenea ecoul produs în
ceilalţi de către evenimentele pe care noi le trăim. Aceasta este o cale foarte eficientă
de a obţine o conştiinţă obiectivă şi lucidă, acordând fiecărei situaţii cu care ne
confruntăm importanţa pe care o are cu adevărat, fără a mai dramatiza, exagera sau
deforma, aşa cum adeseori conştiinţa egoului ne îndeamnă să procedăm. Atât de
importantă este starea de empatie, SAMYAMA, încât marele yoghin PATANJALI
consacră un întreg capitol din YOGA SUTRA descrierii metodelor şi experienţelor
spirituale pe care starea de empatie le poate genera. În capitolul III, sutra 4,
PATANJALI defineşte SAMYAMA ca fiind realizarea continuă a concentrării
DHARANA, a meditaţiei, DHYANA, şi atingerea extazului, SAMADHI, în legătură
cu un obiect. De fapt, această tehnică reprezintă, în viziunea lui PATANJALI,
modalitatea prin care yoghinul trebuie să îşi realizeze căutarea spirituală, deoarece
SAMYAMA poate conferi toate formele de cunoaştere suprasenzorială, PRAJNA.
Descoperind lumea interioară a unei alte fiinţe, noi vom fi capabili să percepem prin
empatie întreaga sa profunzime şi bogăţie. În ultimă instanţă, empatia este una dintre
numeroasele expresii ale Principiului Universal al Iubirii. Vorbind despre iubire, noi
nu ne referim aici la o banală atitudine efectivă sau la un comportament sentimental,
ci la acea forţă spirituală excepţională, care este înzestrată cu o mare putere de
coeziune şi care acţionează întotdeauna în sensul atracţiei benefice, a comuniunii
sufleteşti şi a unificării spirituale a fiinţelor. Din acest motiv, întotdeauna forţa iubirii
adevărate răspândeşte pretutindeni fericirea, serenitatea şi bunăstarea. Energia iubirii
care vine de la Dumnezeu este o energie fundamentală a creaţiei care face cu putinţă
unificarea extatică, SAMADHI, a tot. Prin intermediul acestei energii primordiale,
fiinţa poate să se reintegreze în întreaga manifestare, să se unifice cu Dumnezeu Tatăl,
cu natura, cu ceilalţi, cu tot ceea ce o înconjoară, cu tot ce are sau nu viaţă. Prin
urmare, funcţia esenţială a iubirii este însăşi unificarea sublimă pe care ea o induce.
Atunci când între membrii unui grup există adeseori stări de empatie, egregorul se
îmbogăţeşte foarte mult şi devine capabil el însuşi să se deschidă într-un mod similar
(prin empatie) faţă de alţi
egregori pentru a-i înţelege, pentru a-i accepta şi pentru a le integra energiile benefice
în aura sa. Evident, nu trebuie să înţelegem că un egregor spiritual realizează
fenomene de empatie pentru a-şi manifesta prozelitismul, sau din dorinţa de a îngloba
dominator şi alţi egregori. Un egregor a cărui capacitate de percepţie empatică s-a
dezvoltat suficient de mult amplifică o energie spirituală menită să impulsioneze şi să
inducă transformări similare şi în alţi egregori care au fost „atinşi" şi inspiraţi în sfera
lor subtilă de către manifestarea sa astrală (care face să apară şi să se manifeste o stare
de empatie). Astfel, aceştia ajung să inducă şi ei, la rândul lor, toleranţa, înţelegerea,
armonia şi dragostea reciprocă între oamenii care alcătuiesc grupurile lor. Din acest
motiv, eventualele tendinţe de separare egotică şi de individualism îşi vor pierde
progresiv forţa, iar între membrii grupului se vor stabili relaţii mult mai directe şi mai
profunde.
Felul în care un egregor poate induce ideea excluderii unor fiinţe umane din
cadrul
grupului corespondent Atunci când un egregor este cu adevărat „sudat", el poate
elimina anumiţi membri nedoriţi ai grupului care i-ar putea perturba armonia. În
asemenea cazuri, egregorul este atât de omogen şi de puternic încât el îi sugerează cu
multă forţă fiinţei umane în cauză că ar fi mai bine dacă ea şi-ar consacra timpul în
vederea realizării altor activităţi, aflate în afara preocupărilor acelui grup. Atunci când
persoana respectivă este sensibilă la o asemenea inducţie telepatică de natură astrală,
ea ajunge să perceapă şi resimte într-un mod subiectiv incompatibilitatea care există
între ea şi acel grup. Deşi va fi inconştientă de procesul subtil care se desfăşoară, ea va
găsi totuşi nenumărate motive reale sau imaginare pentru a nu mai participa la
activităţile grupului şi pentru a nu-şi mai desfăşura munca în cadrul pe care acesta l-a
creat.
În situaţia în care ne confruntăm noi înşine cu o astfel de experienţă, cel mai înţelept
este să acceptăm cu seninătate acest refuz subtil care vine din partea egregorului şi să
nu ne ipostaziem în mod egotic într-o victimă neînţeleasă, supărându-ne pe ceilalţi ca
„văcarul pe sat". Atunci când incidentul are loc, de obicei nu suntem în măsură să
analizăm imediat şi cu luciditate situaţia în întreaga ei complexitate şi, de aceea, noi
chiar avem nevoie de acest recul subtil. El ne poate oferi un răgaz în care să reflectăm
în vederea înţelegerii cât mai profunde a situaţiei cu care ne-am confruntat. Dacă un
egregor ne respinge, atunci fie că noi nu suntem pregătiţi să împărtăşim anumite
idealuri sau să trăim o anumită experienţă, şi atunci există riscul să frânăm sau să
perturbăm
activitatea coerentă efectuată de ansamblul grupului, fie că această activitate nu ne
este proprie. În acest caz, este într-adevăr inutil să ne pierdem timpul şi să facem să fie
pierdut şi timpul altora, deoarece, cel puţin deocamdată, locul nostru nu se află în
ambianţa subtilă a acelui egregor. Atunci când aspirăm să ne integrăm într-un grup
care are deja un egregor bine structurat, noi nu avem încă de la început la dispoziţie
toate elementele necesare care ne-ar putea permite să apreciem care va fi cu adevărat
relaţia noastră cu acel egregor. Acelaşi fenomen se produce şi în ceea ce priveşte
atitudinea egregorului faţă de noi, şi de aceea pot exista iluzii şi dezamăgiri de ambele
părţi.
= VA URMA =
An 14 C 45
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(continuare la cursul nr. 44, An 14)
Egregorul şi fenomenul imitaţiei gregare
Crearea unui egregor este adeseori legată de fenomenul preluării pasive a sugestiilor şi
tendinţelor manifestate de cei care se află în acel grup. Fiinţele umane care se
identifică în mod gregar cu acelaşi aspect al manifestării şi care sunt lipsite de orice
iniţiativă autonomă ajung să semene între ele. Această lege a afinităţii create pe baza
unor identificări cu aspecte banale, foarte comune, are un caracter general şi se
manifestă prin intermediul fenomenului de rezonanţă. Astfel, ajungem să ne
reîncarnăm, deloc întâmplător, într-o familie care este marcată de propriile sale
mentalităţi şi credinţe, care îşi hrăneşte anumite idealuri şi care trăieşte într-o ţară
anume. Această ţară are la rândul său propria sa istorie, climatul, cultura şi obiceiurile
sale. În momentul revenirii în planul fizic, noi ne naştem într-o familie anume, în
funcţie de afinităţile şi rezonanţele proprii. Această familie, prin egregorul mai mult
sau mai puţin puternic pe care ea îl formează, ne va permite să ne confruntăm cu o
succesiune de factori determinanţi pentru întreaga noastră viaţă şi ne va face să ne
confruntăm cu o serie de evenimente care, chiar dacă sunt dureroase sau nefericite, în
ultimă instanţă sunt necesare evoluţiei noastre spirituale. Astfel, noi trăim într-un
mediu ambiant subtil care ne modelează personalitatea (şi implicit corpul astral) în
măsura în care ne identificăm cu parametrii inerenţi condiţiilor şi oportunităţilor care
ni se oferă. Aceşti aşa-zişi parametri includ profilul psihomental al persoanelor
împreună cu care trăim experienţe deosebite de viaţă (sau, altfel spus, structura
corpului lor astral), natura mediului ambiant şi cultural, locul geografic, contextul
geopolitic şi religios etc.
Atât timp cât suntem dominaţi de o conştiinţă gregară, vom fi conduşi în viaţă de
imperativele aparent inexorabile ale KARMA-ei noastre anterioare şi, prin urmare, ne
va fi aproape imposibil să ne detaşăm de egregorii care ne restrâng libertatea şi nu ne
favorizează înflorirea personalităţii şi a calităţilor noastre. Actul imitării servile a
atitudinilor şi a ideilor celor din grup, adoptat de noi ca un
mod constant de a exista, ajunge să fie de fapt un refuz de a trăi prin noi înşine, o lipsă
de credinţă în forţele proprii şi o incapacitate de a intui natura divină a propriei noastre
fiinţe. Aceasta înseamnă
totodată a fugi de responsabilităţi şi de realitate, închizându-ne în spaţiul deformant
care este creat de coordonatele unei lumi imaginare impuse de egregor.
Atitudinea mimetică ne împiedică să explorăm alte domenii ale conştiinţei decât cele
pe care noi le-am acceptat deja cu obedienţă în urma aderării noastre la acele
fenomene gregare cărora noi le-am acordat un caracter absolut, într-o asemenea
situaţie, trăim teama că,
7 5 7 7

dacă am acţiona cumva altfel decât ceilalţi, universul nostru s-ar putea nărui. Tocmai
din acest motiv, noi ne agăţăm cu disperare de mentalităţile limitatoare impuse de
egregor şi ne ataşăm de un aşa-zis adevăr care va deveni în ochii noştri „adevărul
ultim". Dacă aceste afirmaţii cu caracter general vor stârni în fiinţa noastră în mod
spontan o stare de reticenţă şi tendinţa de a apăra un egregor faţă de care suntem
ataşaţi, considerând că totuşi cazul nostru este o excepţie, atunci cu atât mai mult este
necesar
să realizăm o introspecţie lucidă şi detaşată pentru a vedea dacă nu cumva ne-am
identificat cu valorile pe care le apărăm şi le vehiculăm. În acest caz, se impune să
realizăm de urgenţă o autoanaliză cât mai obiectivă, căci ea ne va permite să devenim
conştienţi de tendinţele de imitare gregară şi docilă a celor din grupul de care suntem
dependenţi, ce produc o contracţie a conştiinţei, o închidere brutală a fiinţei noastre
într-un univers limitat. Procedând astfel cu tenacitate ne vom putea elibera mult mai
uşor de asemenea tendinţe care uneori pot fi chiar subumane. În felul acesta, ajungem
să ne detaşăm de aspecte cărora noi le-am acordat până acum în mod nejustificat o
importanţă considerabilă, acestea fiind factori care ne afectau grav liberul arbitru şi
propria integritate şi care ne făceau să devenim în plan mental nimic altceva decât un
sclav al propriului egregor.
Actul eliberator al anulării mimetismului gregar ne permite să nu mai fim supuşi
mirajelor şi iluziilor care ne ascund sau ne deformează percepţia realităţii adevărate a
lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor. Astfel, renunţând la identificarea cu diferitele
„măşti", idoli etc., ajungem la un înalt grad de integrare şi armonie interioară, aspect
care ne deschide cu uşurinţă accesul la realitatea noastră divină esenţială, la Sinele
Suprem Nemuritor, ATMAN. În acest stadiu al realizării noastre spirituale, singurii
egregori cu care vom intra spontan în stare de rezonanţă vor fi doar aceia care ne aduc
idei creatoare şi inspiraţie şi care nu ne mai limitează prin ataşamentele pe care
anterior noi înşine aveam tendinţa să ni le creăm. Spectrul de vibraţii al unor astfel de
egregori este foarte elevat, iar lumina subtilă alb-strălucitoare care radiază din aceştia
ne purifică profund aura.
Felul în care membrii componenţi ai unui egregor determină forţa subtilă a
acestuia
Numărul persoanelor care constituie un egregor este variabil. Acest număr depinde de
o mulţime de parametri inerenţi exigenţelor şi condiţiilor specifice relaţiilor umane.
Pentru ca un
egregor puternic să ia naştere este suficientă prezenţa plină de hotărâre şi fermitatea,
în ceea ce priveşte urmarea scopului propus, a unei singure fiinţe umane care trebuie
să fie înzestrată cu o energie ieşită din comun, excepţională. Cu cât obiectivul ales va
fi de un interes mai general, iar tenacitatea acestei persoane va fi mai mare, cu atât ea
va atrage mai multă lume în jurul ei în vederea realizării acelui proiect. Acest proces
este identic pentru toate grupurile de persoane, chiar dacă unele dintre acestea nu
doresc să se extindă şi preferă să funcţioneze într-un circuit aşa-zis închis. În acest
ultim caz, la nivel subtil, energiile subtile ale egregorului pot rămâne circumscrise în
mod strict în limitele stabilite de grup.
Forţa unui egregor nu se măsoară întotdeauna prin numărul membrilor săi. Egregorul
unui grup mic dar puternic, animat de un dinamism creator şi de efervescenţă
realizatoare poate radia, din punct de vedere subtil, chiar mai mult şi mai intens decât
egregorul unui grup mare, însă mai puţin sudat. Prin urmare, calitatea şi intensitatea
fenomenelor de rezonanţă şi de sinergie care au loc între membrii grupului determină
întreaga eficienţă a egregorului respectiv. Ritmul de dezvoltare, longevitatea şi forţa
unui egregor depind, înainte de toate, de gradul de implicare şi de motivare al
fiecăruia dintre participanţii săi reuniţi în jurul unui proiect comun, al unui ideal sau al
unei idei-forţă care îi polarizează cu entuziasm.
Un egregor care este susţinut energetic şi „animat" mereu şi mereu de elanul celor din
grup îşi va amplifica forţa, capacitatea de influenţă subtilă şi eficacitatea. El se va
extinde, va deveni din ce în ce mai important şi mai puternic şi, prin aceasta, va atrage
tot mai multe persoane. Astfel, el va fi în măsură să-şi îndeplinească rolul pentru care
a fost creat, fie în cadrul limitelor fixate încă de la începutul existenţei sale de către
membrii fondatori, fie depăşind cu mult chiar şi aceste coordonate care au fost
stabilite iniţial. Dimpotrivă, un egregor în care membrii componenţi participă într-un
mod aleator şi sporadic la împlinirea idealurilor pentru care a fost creat va fi mult mai
puţin „hrănit" din punct de vedere subtil, energetic, şi de aceea nu va putea atrage alţi
membri. Din acest motiv, el îşi va atinge cu greu obiectivele, iar eficacitatea sa va fi
restrânsă. Dacă, în plus, va fi supus unor tensiuni puternice şi dacă va fi silit să se
confrunte cu constrângeri de diverse naturi, el se va dezintegra la fel de uşor cum a
fost constituit, deoarece nimic nu va mai putea stopa procesul de disoluţie a sa. Totuşi,
prin natura sa intrinsecă, egregorul favorizează structurarea, coerenţa şi dezvoltarea
unui grup. Privind din acest punct de vedere, putem spune că, cel mai adesea,
egregorul face, în plan subtil, prozelitism. De obicei, cu cât un egregor
„sensibilizează" în plan subtil mai multe fiinţe umane, polarizându-le auric, cu atât
mai mult el se extinde pentru a căpăta o forţă excepţională. Aceasta este, de altfel, şi o
condiţie esenţială pentru ca ei să supravieţuiască în confruntarea subtilă cu alţi
egregori. Într-adevăr, pentru ca un egregor să existe, el trebuie să se afirme. Pentru a
deveni din ce în ce mai important, el trebuie să facă să rezoneze cu o mare claritate în
conştiinţa cât mai multor oameni „nota" sa dominantă, ideea sa forţă, orientarea sa
specifică, pentru ca aceasta să poată fi preluată, receptată, asimilată şi îmbrăţişată cu
entuziasm de cât mai mulţi. Dacă el nu reuşeşte să realizeze acest deziderat,
„cântecul" său subtil se va pierde în meandrele cacofoniei ambiante provocate de
multitudinea egregorilor care îşi emit la rândul lor propriile „sunete", mai mult sau
mai puţin armonioase. Pentru un egregor, unul dintre mijloacele cele mai simple de a
se face „auzit" constă în a chema şi a recruta mereu şi mereu din ce în ce mai
mulţi membri. O asemenea strategie a prozelitismului realizat cu orice preţ se
dovedeşte, în timp, a fi cel mai adesea eronată dar, cu toate acestea, numeroşi egregori
întreţin cu îndârjire tendinţele expansioniste în defavoarea eficacităţii lor. Cu cât un
egregor recrutează mai mulţi participanţi, cu atât el riscă mai mult să îşi dezvolte un
sentiment narcisist de autosatisfacţie şi să cultive chiar un complex de superioritate.
Acest fenomen tinde să creeze sau să menţină o stare de tensiune permanentă între
diferitele grupări umane existente. Fiecare dintre acestea ar vrea să fie unică,
excepţională, singura capabilă să vehiculeze o ideologie, o etică şi un obiectiv final de
natură să aducă civilizaţiei umane o existenţă mai bună şi „adevărul". Însă ataşamentul
excesiv faţă de propriile idei nu face altceva decât să alimenteze adesea instinctul
separativităţii şi intoleranţei care face să apară divergenţe şi îndepărtează unele de
altele atât fiinţele umane, cât şi grupurile din care acestea fac parte. Pentru un egregor,
tendinţa de a recruta noi membri nu poate fi însă condamnată, ea reprezentând un
comportament natural. Totuşi, această tendinţă poate căpăta forme extreme şi
deformante atunci când survine o intenţie deliberată de a exclude orice alte posibilităţi
şi opţiuni, considerând că doar acest egregor este singurul şi unicul care deţine
adevărul.
În plan individual, fiinţa umană care dă dovadă de înţelepciune şi se mulţumeşte să fie
cu adevărat ea însăşi nu are nimic de dovedit altora şi nici nu resimte absolut deloc
nevoia egotică de a
se şti înţeleasă, apreciată, respectată sau crezută orbeşte de ceilalţi. Ea îşi duce cu
simplitate viaţa în serviciul comunităţii, fără a se preocupa de binefacerile şi
recunoştinţa care i-ar putea reveni în schimb. Noi contribuim cu toţii la existenţa
multor egregori dar, de fapt, cel care are o importanţă amplă şi profundă este
egregorul umanităţii, iar referitor la acest egregor este imposibil să ne gândim la
prozelitism.
Egregorul şi spiritul de clan
Omul inferior, ignorant (prost), care are o mentalitate infantilă, simte instinctiv nevoia
să se supună cel mai adesea unei identităţi colective puternice, care reprezintă un reper
comun pentru toţi membrii componenţi ai unui grup. Acesta reprezintă pentru el un
mod de a-şi anula temerile ancestrale şi iraţionale. El se simte atunci susţinut şi
protejat de către colectivitatea căreia îi aparţine. Această apartenenţă este însă total
relativă, căci ea se bazează pe o concepţie restrânsă asupra vieţii. Individul care se
identifică cu un astfel de grup îşi pierde obiectivitatea şi ajunge treptat să stabilească
contacte doar cu cei care gravitează în jurul unor sisteme identice cu al său, care
utilizează acelaşi limbaj codificat, aceleaşi semne de recunoaştere şi care adoptă
aceleaşi obiceiuri. El perpetuează astfel spiritul ancestral de clan, care provine încă de
la originile umanităţii. În clan, individul are sentimentul că este mai bine înarmat
pentru a înfrunta lumea înconjurătoare, percepută întotdeauna ca fiind nesigură,
ameninţătoare şi rea. Din punctul său de vedere, toate lucrurile sunt foarte clare şi bine
definite o dată pentru totdeauna: un om fie aparţine clanului său, fie este un duşman.
Acest sentiment puternic de identitate etnică se bazează în ultimă instanţă pe teama de
necunoscut.
Spiritul de clan este generat de tendinţe care provin din adâncurile inconştientului
colectiv. Aceste tendinţe iraţionale şi oarbe sunt alimentate de către ignoranţă,
angoase existenţiale şi de anumite fantasme mitice. Fiinţa umană se defineşte atunci
nu în raport cu ea însăşi, ci în raport cu un altul sau în raport cu grupul de care
aparţine. Ea se depersonalizează, se autocenzurează, îşi refuză dreptul la
autodeterminare, îşi restrânge creativitatea, adeseori îşi reprimă nobleţea sentimentelor
înălţătoare şi se menţine astfel într-o stare de „sărăcie" intelectuală şi afectivă.
Simplul fapt de a fi acceptată în clan îi conferă o senzaţie de securitate şi bucurie şi îi
flatează foarte mult egoul sau amorul propriu. Clanul încarnează pentru ea modul
ideal de existenţă, care îi va permite să se manifeste şi să se dezvolte, evident,
conform normelor impuse cu stricteţe de egregor. În realitate însă, individul care aderă
la un clan nu îşi mai aparţine. El fuzionează inconştient într-un „eu" de grup, colectiv,
în care el nu este decât un simplu element pasiv. „Eu-l" de grup gândeşte şi
reacţionează pentru el, în timp ce individualitatea sa este negată, deoarece „eu-l" de
grup nu-i recunoaşte propria realitate. Acest mod de viaţă arhaic, care şi-a avut
raţiunea sa de a exista în timpurile trecute, îi menţine pe cei care aderă la el într-o stare
de infantilism. Într-adevăr, persoana nu mai poate decide cu privire la ceea ce este
drept şi bun, fiind adeseori incapabilă să aprecieze o situaţie sau un eveniment la
valoarea lui reală. De aceea, ea aşteaptă întotdeauna ca mai întâi „eu-l" de grup al
clanului să-şi spună punctul de vedere asupra unui aspect sau asupra altuia. În mod
aparent paradoxal, forţa de coeziune a unui clan este direct proporţională cu lipsa de
deschidere mentală şi sufletească a celor care îl compun, faţă de ceilalţi oameni. Cu
cât egregorul este mai intolerant şi mai restrictiv, cu atât mai mult clanul se sudează şi
se închide în el însuşi. De fapt, egregorul clanului îşi delimitează în plan subtil
teritoriul propriu şi se apără cu îndârjire, astfel încât alţii să nu poată pătrunde aici şi
nici să nu îi lezeze interesele. Atunci când unii sfidează aceste interdicţii, egregorul (şi
implicit clanul) reacţionează violent şi respinge intrusul dincolo de frontierele pe care
el le-a trasat.
Egregorii grupurilor de rockeri, de punk-işti, satanişti, rap-eri reprezintă exemple de
egregori de clan în care tocmai tendinţele alienante, morbide sau degradante ce sunt
specifice unui astfel de grup constituie semnele lor de recunoaştere. În asemenea
grupuri, frumuseţea sentimentelor şi a aspiraţiilor spirituale, proiectele creatoare,
visele fecunde, speranţa în ceea ce este pur, divin, înălţător, credinţa în Dumnezeu nu
îşi mai au locul. Violenţa verbală şi fizică reprezintă cel mai adesea singurul lor mod
de expresie, iar caracteristica generală este teroarea şi frica. = VA URMA =
An 14 C 46
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR Egregorul şi spiritul de clan
(continuare la cursul nr. 45, An 14)
Asemenea egregori de clan sunt consecinţa unor rezonanţe profund malefice (care au
căpătat amploare) şi a refuzului fiecărui membru al grupului de a-şi asuma cu
discernământ responsabilităţile sale reale de fiinţă umană conştientă. Pentru astfel de
fiinţe decăzute este mai uşor să accepte ceea ce pare a fi ineluctabil şi să acorde
libertate tuturor demonilor interiori sau spiritelor satanice care îi posedă, decât să îşi ia
destinul în mână şi să îşi înfrunte toate tendinţele inferioare proprii aducătoare de
suferinţe. Din acest motiv, numeroase persoane trăiesc într-un mediu care este
dominat de spiritul de clan şi se lasă, fie din ignoranţă, fie din slăbiciune, dominate de
acest tip de egregor foarte periculos.
În general, tinerii debusolaţi sunt ţintele cel mai uşor de atins de către asemenea
formaţiuni subtile malefice. Spiritul de clan poate fi regăsit, în grade diferite, în
diverse domenii ale vieţii sociale. O sectă, o anumită grupare politică sau religioasă, o
mişcare ideologică pot adopta comportamente tribale, ridicând bariere de netrecut
între ele şi ceilalţi şi refuzând alte realităţi decât cele proprii, care, în anumite situaţii,
pot fi erori ridicate la rangul de adevăr. Cu cât clanul este mai mic, cu atât teama sa
faţă de un altul mai mare va fi mai intensă şi cu atât tendinţele separatiste faţă de
lumea exterioară vor fi mai puternice. Fiecare clan îşi imaginează că el este cel mai
bun, că el deţine adevăratele valori şi „adevărul". Asemenea tendinţe alienante au fost
reflectate foarte bine în
fraza, devenită celebră, scrisă de Jean Paul Sartre: Jnfernul sunt ceilalţi." Într-adevăr,
în cazul grupurilor separatiste, greşelile şi relele sunt puse întotdeauna pe seama
„celorlalţi". Dacă în interiorul unui clan cineva devine conştient de necesitatea
libertăţii sale interioare, eliberându-se de condiţionările şi temerile iraţionale, acesta
ajunge să fie imediat exclus, să fie considerat un trădător. Dar o asemenea trezire
interimară poate reprezenta o oportunitate şi pentru alţi membri ai clanului să
reflecteze asupra unor aspiraţii şi necesităţi profunde ale fiinţei lor, ceea ce le va mări
apoi curajul de a rupe legăturile înlănţuitoare cu clanul. În momentul în care o fiinţă
umană ajunge să devină conştientă de iluziile şi erorile sale, ea începe să simtă nevoia
de a ieşi din sistemul alienant şi rigid în care este încarcerată. Totuşi, este necesar ca
ea să facă dovada unei voinţe puternice şi a unei stări constante de curaj, deoarece
egregorul clanului va realiza presiuni subtile, psihice şi mentale, uneori suficient de
puternice, asupra sa. Imediat, o astfel de persoană care îşi caută libertatea, devine
pentru clan precum cel mai rău duşman, deoarece prin atitudinea ei aducătoare de
libertate şi detaşare ea ameninţă de fapt integritatea egregorului clanului respectiv.
Pentru a rupe definitiv legăturile care o puneau în stare de rezonanţă cu modul său
anterior de viaţă, este esenţial ca o astfel de fiinţă umană să aibă deplină încredere în
lumina şi în forţa sa interioară, deoarece nu are altă alternativă. O astfel de persoană se
găseşte singură faţă în faţă cu ea însăşi, iar obstacolele pe care le are de trecut nu sunt
neînsemnate. Pe de o parte, există aparenta securitate pe care i-o conferă egregorul de
care ea se străduieşte să se elibereze, şi pe de altă parte se află neliniştea pe care i-o
generează necunoscutul. Fiinţa umană care parcurge o asemenea experienţă trebuie să
aibă puterea de a se hotărî să-şi asume cu mult curaj şi plenar toate aparentele
vicisitudini ale unei existenţe independente. Această translaţie de la obedienţa
inconştientă la libertatea conştientă este asemănătoare unei adevărate renaşteri
aducătoare de linişte, fericire şi luciditate. Însă renaşterea la frumuseţea existenţei
libere şi conştiente va afecta considerabil egregorul iniţial, devitalizându-l. Astfel, o
dată cu evoluţia umanităţii, clanurile vor dispărea treptat, unul după celălalt, deoarece
de fiecare dată când o persoană se individualizează părăsind un asemenea egregor
restrictiv, ea îi incită în plan subtil pe toţi membrii clanului să opteze într-un mod
asemănător şi să îşi conştientizeze la rândul lor propria independenţă existenţială. De
obicei, deşi în faţa unei asemenea situaţii doar prea puţini dintre membrii grupului
reacţionează într-un mod pozitiv, se va găsi totuşi întotdeauna cel puţin o fiinţă care,
după ce va fi tulburată şi marcată puternic de acest act de rebeliune, se va trezi interior
şi va simţi nevoia să procedeze la fel. Chiar dacă ea nu va reacţiona imediat, sămânţa
de îndoială cu privire la caracterul absolut al „adevărurilor" grupului începe să
germineze în aura sa şi, într-o bună zi, ea va ajunge să înflorească. La rândul său, o
asemenea fiinţă umană va deveni ulterior un factor de evoluţie pentru alţi membri ai
grupului.
Egregori de clan cu o durată scurtă de viaţă, dar care se reactivează la intervale
regulate
de timp
Cel mai adesea, această categorie de egregori se trezesc şi se activează în momentul
declanşării unor fenomene de masă care se manifestă cu o anumită ciclicitate. De
exemplu, în timpul Jocurilor Olimpice sau pe durata Campionatului Mondial de
Fotbal, cei doi egregori corespunzători acestor manifestări sportive de amploare sunt
constituiţi din nenumăraţi subegregori naţionali care fuzionează în virtutea
preocupărilor comune ale membrilor lor, păstrându-şi însă independenţa şi
specificitatea. Aceşti subegregori au totuşi un caracter unitar, deoarece toţi indivizii
care contribuie la constituirea unor astfel de structuri subtile astrale împărtăşesc în
acele momente pasiuni şi dorinţe similare.
Toate fiinţele umane care prin interesul lor şi prin participarea emoţională „hrănesc"
astfel de egregori de clan cu durată limitată de viaţă îşi doresc să-i vadă pe sportivi
confruntându-se. Ele speră să câştige cei care au fost aleşi să îi reprezinte şi care sunt,
în definitiv, oameni faţă de care ele se ataşează în acele momente foarte puternic.
Totuşi, în ultimă instanţă, un atlet sau o echipă de fotbal nu ajung să reprezinte o mare
mulţime de oameni, sau chiar o naţiune, decât doar printr-o
simplă proiecţie imaginativă care are drept efect, în plan subtil, crearea unui egregor.
Dacă o echipă de fotbal este învingătoare în urma unui meci pe care ea l-a susţinut,
este clar că victoria aparţine jucătorilor şi nu publicului care urlă în tribune. Din punct
de vedere strict exterior, spectatorul care se află în tribunele stadionului sau care
rămâne acasă aşezat în faţa ecranului de televizor nu are cum să participe la victoria
sau la înfrângerea unui atlet sau a echipei favorite de fotbal. Totuşi, fiinţele umane
care compun asemenea egregori de clan cu durată scurtă de viaţă se identifică pe
moment foarte intens cu acel atlet sau chiar cu echipa favorită de fotbal şi ajung să
trăiască, printr-un gen de tranzitivitate psiho-emoţională (indusă în plan subtil prin
forţa egregorului comun astfel creat), toate bucuriile, dorinţele, angoasele, temerile,
supărările, speranţele şi dezamăgirile sportivilor. Acestea sunt de fapt stări de
conştiinţă care, cel mai adesea, iniţial nu aparţinuseră spectatorilor. În astfel de
situaţii, se poate ajunge ca zeci de milioane de oameni să vibreze cu multă forţă şi
simultan pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie corespunzătoare unei anumite stări psihice şi
mentale care este, evident, legată de respectivele activităţi sportive. Totuşi, aceste
manifestări sunt mediocre, ele neavând nimic spiritual sau înălţător.
Cel mai adesea, oamenii caută instinctiv să trăiască senzaţii şi emoţii cât mai puternice
care săi scoată din monotonia existenţei lor banale. Pe de altă parte, experienţele
excepţionale de viaţă care produc trăiri intense, ieşite din comun, pot părea riscante
sau primejdioase pentru omul mediocru. De aceea, cei mai mulţi oameni preferă să le
trăiască într-un mod indirect, prin identificarea mimetică cu un actor de film sau cu un
sportiv. Acest proces de identificare colectivă declanşează un vortex energetic extrem
de puternic, ce absoarbe efectiv anumite straturi energetice ale corpurilor astrale ale
celor care îi dau viaţă. Astfel, acest vortex se autoalimentează continuu. Aproape
nimic nu mai poate opri atunci expansiunea egregorului prin intermediul unui astfel de
vortex energetic ce este, analogic vorbind, precum un ciclon. De aceea, omul obişnuit,
lipsit de o voinţă puternică, nu se poate detaşa sau, cu alte cuvinte, nu se poate
desprinde de tendinţele şi pasiunile sale prosteşti care îi menţin şi îi reactivează
oricând, cu uşurinţă, stările sale de rezonanţă vulgară şi grobiană cu respectivul
egregor, mai ales dacă acesta din urmă este foarte puternic. Astfel, fiinţa umană
obişnuită trebuie să aştepte neputincioasă ca evenimentul sportiv să ia sfârşit pentru ca
egregorul creat să se atenueze şi să-şi piardă forţa puţin câte puţin. Abia începând din
acel moment, individul care s-a identificat atât de intens şi de profund cu sportivii
preferaţi (care, în plan subtil, reprezintă un sui-generis centru în jurul căruia se
focalizează toate energiile subtile psiho-mentale ale egregorului) va reuşi să iasă din
exaltarea aparent inexplicabilă în care se afla, pentru a-şi regăsi starea de calm
emoţional pe care o avea de obicei. Adeseori, mai ales atunci când este vorba despre
Campionatul Mondial de Fotbal, se ajunge ca asemenea identificări să ducă la o
veritabilă demenţă colectivă.
De exemplu, după unul dintre meciurile de fotbal dintre echipa României şi cea a
Angliei, milioane de români au ieşit pe stradă pentru a-şi manifesta în mod
zgomotos şi chiar violent bucuria, zbierând toată noaptea: „Am câştigat!" În ultimă
instanţă, examinând această situaţie cu luciditate şi detaşare, fiind eliberaţi de
incidenţa opresivă a acestui egregor, ne putem întreba: „Cine a câştigat şi ce anume a
câştigat?" De fapt, cei 11 jucători români au câştigat meciul de fotbal susţinut
împotriva altor 11 jucători de fotbal din Anglia. Totuşi, milioane de români au fost
fericiţi, deoarece ei simţeau şi gândeau că au câştigat. Chiar mai mult decât atât, în
perioada Campionatului Mondial de Fotbal s-a produs şi un alt fenomen neobişnuit
dar foarte semnificativ pentru înţelegerea modului în care operează, la nivel subtil, un
egregor. Un număr destul de mare de persoane care de obicei nu erau interesate de
asemenea manifestări sportive, nefiind absolut deloc preocupate de fotbal, au
reacţionat de această dată cu mult interes. Ne referim aici, în special, la multe femei
care până atunci nu simţiseră afinităţi pentru acest sport. Încă cu câteva luni înaintea
desfăşurării sale, organizatorii şi mass-media din ţară şi din întreaga lume au făcut
foarte multă publicitate acestui eveniment sportiv. De fapt, egregorul care există de
mai multe decenii şi care se reactivează la date precise, de fiecare dată când începe din
nou Campionatul Mondial de Fotbal, s-a dinamizat de această dată foarte puternic,
alimentat fiind de curentul subtil de forţă creat în primul rând de către cei care au avut
interese financiare sau sociale să îi dea această amploare. El s-a amplificat într-o
asemenea măsură, încât a putut atrage cu putere mai întâi atenţia şi interesul,
fascinând după aceea întreaga sferă psiho-mentală a nenumărate persoane mai puţin
familiarizate cu „universul" fotbalului, în particular, şi chiar cu cel al sportului, în
general. Astfel, chiar şi persoane care anterior nu apreciau absolut deloc acest tip de
manifestare sportivă nu s-au putut opune acelui colosal curent subtil de energie (care,
din păcate, are însă o frecvenţă de vibraţie inferioară, aproape subumană), ce s-a
expansionat atunci în mod exploziv, în primul rând în sfera inconştientului colectiv.
Din acest motiv, au fost foarte puţine persoane care au avut înţelepciunea, luciditatea
şi forţa lăuntrică de a rezista în faţa acestui veritabil asalt subtil, păstrându-şi astfel
integritatea aurică şi neinterferând aproape deloc cu vibraţiile astrale inferioare
vehiculate de acest egregor care a devenit brusc foarte puternic.
Dacă printre practicanţii yoghini au existat totuşi, în acele momente, unii care au
reacţionat din punct de vedere emoţional şi mental într-un mod aparent inexplicabil,
brusc şi "intens, de parcă ar fi fost „luaţi de un val" (această expresie este de altfel
foarte semnificativă, deoarece ea exprimă în mod plastic felul în care fiinţa umană
obişnuită este invadată auric şi apoi „purtată" în diferite zone astrale de către un
egregor), atunci este necesar ca ei să reflecteze adânc asupra cauzelor ce au stat la
baza producerii acestei identificări spontane, am putea spune chiar malefice, care a
avut natura şi amploarea unei veritabile posedări. De aceea, le recomandăm să se
întrebe cu obiectivitate şi cu detaşare care este natura unor asemenea forţe subtile care
au generat o mişcare de masă atât de agresivă şi de puternică, şi care au fost intenţiile
reale ale celor care le-au declanşat. Toate aceste manifestări nu sunt, în ultimă
instanţă, decât o tentativă grotească de manipulare a societăţii. Egregorul care a
generat un asemenea fenomen de impulsivitate emoţională colectivă de amploare
naţională a fost cu siguranţă foarte mulţumit de rezultatul pe care l-a obţinut. În
această direcţie,
putem spune chiar că a depăşit toate aşteptările. Dacă o asemenea polarizare subtilă de
masă a fost obţinută pornind de la un fapt minor, cum este un eveniment sportiv, ne
putem întreba ce s-ar putea produce în cazul în care ar fi vorba despre o cauză
importantă care ar implica însăşi viaţa sau libertatea oamenilor.
Asemenea mişcări pandemice, indiferent dacă sunt ocazionale sau permanente, menţin
fiinţa umană care participă la ele într-un egregor de grup cu un nivel de conştiinţă
foarte limitat, uneori chiar malefic, şi o constrâng într-un mod degradant şi înjositor.
Ele nu îi permit fiinţei umane să trăiască într-un mod autentic, profund, starea de
libertate individuală. Un egregor de grup este o entitate colectivă în cadrul căreia o
persoană îşi subordonează originalitatea şi creativitatea pentru a se supune cu
docilitate obiceiurilor şi credinţelor şablon ale fiinţelor umane care îl compun, în
interiorul egregorului, ceea ce gândeşte, simte şi trăieşte o fiinţă umană în plan
personal are foarte puţină valoare, ea supunându-se părerilor şi deciziilor majorităţii
membrilor acelui grup. Astfel, persoana se adaptează treptat şi adeseori inconştient
chiar şi la cele mai excentrice şi extravagante dorinţe, convingeri şi superstiţii ale
grupului. Merită să reflectăm totuşi mai profund la cum se schimbă şi regresează de
fapt o asemenea fiinţă umană care se cufundă în „magma" subtilă a egregorului care a
absorbit-o în plan astral. Care ar putea fi viitorul ei şi cum am mai putea concepe ca
fiind posibilă libertatea sa prin transgresarea regulilor stricte impuse de egregor?
Astfel, fiinţa umană în cauză capătă o psihologie „de turmă", uită de adevăratele sale
necesităţi interioare spirituale şi este incapabilă să-şi pună în evidenţă potenţialul
creator. În ultimă instanţă, fiecare dintre noi ar trebui să-şi pună aceste întrebări,
deoarece aproape orice fiinţă umană, în mod evident în grade diferite, se confruntă cu
tendinţe de dominaţie aurică provenite din partea egregorilor inferiori. Tendinţa
TAMAS-ică de a evită mereu să ne punem cu seriozitate aceste probleme sau, cu alte
cuvinte, starea de inerţie gregară, va fi ea însăşi cel mai bun indiciu că deocamdată
încă ne mai aflăm sub impactul unor identificări colective care ne fac să aparţinem
unuia sau mai multor egregori puternici şi dominatori.
= VA URMA =
An 14 C 47
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(continuare la cursul nr. 46, An 14)
Grupuri de fiinţe umane care devin conştiente de natura şi realitatea subtilă astrală a
egregorului din care fac parte în mod evident, există şi grupuri de persoane care sunt
pe deplin conştiente de natura şi realitatea subtilă a egregorului lor. Acestea sunt
constituite în special din fiinţe umane aflate pe o cale spirituală sau care urmează să
realizeze o transformare evolutivă a propriei lor personalităţi şi a comunităţii în care
trăiesc, prin elevarea continuă a nivelului lor de conştiinţă.
Astfel, există destul de multe grupuri care acţionează în diferite domenii de activitate
şi ai căror membrii componenţi sunt pe deplin conştienţi de relaţia unică şi inefabilă
care creează coeziunea în grupul lor. În acest fel, putem spune că survine o conştiinţă
de grup autentică, menită să confere membrilor componenţi o potenţare sinergică şi o
deschidere reală faţă de valorile universale şi spirituale. În cadrul unei acţiuni benefic
concertate, grupul de fiinţe umane conştiente acţionează în planul fizic, în timp ce
egregorul corespunzător radiază cu putere o energie binefăcătoare în sferele subtile.
Prin această emanaţie astrală, egregorul face să fie cunoscută munca specifică a
grupului, îi permite să capete amploare, să cuprindă un număr cât mai mare de
persoane şi favorizează crearea unei reţele subtile relaţionale care să pună membrii
grupului în legătură cu alte grupuri şi respectiv cu alţi egregori, de aceeaşi natură.
Această reţea subtilă se realizează în mod concret în universul astral, cristalizând şi
unificând idealuri, apropiind prin cordoane energetice fiinţe umane şi grupuri care, în
acest fel, se pot susţine şi pot colabora surprinzător de uşor. Ea se expansionează într-
un mod fluidic în plan subtil, generând astfel o reţea de lumină astrală profund
spiritualizantă, menită să ilumineze inconştientul fiinţelor umane deschise faţă de
aceleaşi sfere de preocupări. Drept urmare, aceste fiinţe umane încep să aibă idei şi
idealuri similare celor emise de grupul iniţial. În planurile subtile astrale, această reţea
de lumină spirituală propagă unde binefăcătoare şi regeneratoare care purifică efectiv
zonele de pandemoniu, malefice, care sunt umplute cu reziduuri lăsate de emoţii
violente, de dorinţe triviale, de temeri, de gânduri limitatoare, de ură etc.
Egregori care supravieţuiesc şi după desfiinţarea grupului care i-a creat aşa cum am
precizat anterior, atunci când un grup îşi desfiinţează activitatea, egregorul său mai
supravieţuieşte în plan subtil încă o anumită perioadă de timp. De obicei, acest
interval este cuprins între mai multe zile şi câteva luni, durata sa depinzând de
importanţa grupului formator, de rezultatele acţiunilor trecute ale acestuia şi de
radiaţia subtilă care emană în mod continuu din egregorul care îi este asociat. Acest
proces de disoluţie, mai mult sau mai puţin rapid, este perfect natural. Dacă în planul
relaţiilor
strict concrete noi putem decide în mod brusc şi ferm să nu L mai colaborăm absolut
deloc şi chiar să nu ne mai întâlnim cu o anumită persoană, totuşi nu atât de simplu
este şi în cazul încetării comunicării subtile cu un anumit egregor. Legăturile psihice
create anterior sunt mult mai greu de rupt. Ele nu se pot desface imediat doar printr-o
simplă comandă mentală. Pe de altă parte, există şi alte situaţii în care, aşa cum
precizam anterior, în anumite condiţii deosebite, egregorii mai pot subzista încă mult
timp după disoluţia grupurilor care le-au dat naştere. Există două ansambluri de
împrejurări în care acest aspect este posibil:
1) Este cu putinţă ca grupul să fi vitalizat egregorul său într-atât de mult încât acesta
ajunge să aibă o structură energetică foarte puternică şi stabilă, care îi va permite să
mai trăiască autonom încă mult timp, până la epuizarea resurselor sale vitale. Acest
fenomen poate, dura ani de zile şi chiar secole, în anumite cazuri excepţionale.
2) Un egregor poate să se desolidarizeze, într-o anumită măsură, de grupul din care a
provenit şi astfel el obţine o foarte mare autonomie subtilă. Din acest motiv, pentru a
continua să existe şi să-şi împlinească misiunea care i-a fost încredinţată, egregorul nu
mai are nevoie în mod real de grupul care l-a creat. Aceste situaţii sunt însă destul de
rare. Doar un grup care este foarte puţin vigilent şi eterogen poate permite egregorului
său să devină independent şi să acţioneze în felul acesta. Într-o asemenea situaţie,
egregorul grupului îşi continuă nestingherit activitatea sa în lumile subtile astrale. El
poate să transfere energia sa subtilă aurică spre alţi egregori aflaţi în rezonanţă cu el,
sau poate prelua în anumite situaţii în mod constant energie de la aceştia. Astfel,
egregorul se hrăneşte în universul astral şi, chiar mai mult decât atât, poate exercita un
veritabil control asupra altor egregori. Acest tip de egregor poate să mai
supravieţuiască încă mult timp după ce grupul iniţial s-a dizolvat, vampirizând alte
structuri astrale insuficient de puternice pentru a se opune acestui fenomen. Forma-
gând care îl reprezintă caută atunci fără încetare noi grupuri de persoane pe care să le
influenţeze, în vederea realizării şi desăvârşirii scopului pentru care acest egregor
independent se automenţine.
Un egregor foarte puternic, care s-a separat de grupul său corespunzător, poate
manifesta tendinţa de a translata subtil, pentru a-şi exercita din nou influenţa asupra
unui alt grup de oameni care manifestă tendinţe psiho-mentale similare celor existente
în structura sa aurică astrală. El îşi reactivează astfel potenţialul său energetic care,
pentru o anumită perioadă de timp, nu a mai avut posibilitatea să se exprime într-un
mod determinant în planul fizic. De obicei, grupul de persoane care se va servi în
acţiunile sale de noul canal energetic pus la dispoziţie de către egregor nu este
conştient de schimbarea subtilă produsă, dar o va resimţi în mod clar şi puternic prin
apariţia unor idei şi atitudini comportamentale noi, neobişnuite. Supus unei forţe
exterioare foarte puternice, grupul respectiv îşi va pierde libertatea de gândire şi de
acţiune şi, dacă nu are o personalitate suficient de puternică, el va devia treptat,
adeseori pe nesimţite, de la idealurile şi scopurile sale, în funcţie de cerinţele
egregorului malefic care l-a invadat din punct de vedere subtil. Grupul îşi va pierde
autonomia, dar va avea de câştigat în ceea ce priveşte forţa de impact asupra altor
grupuri de oameni. Astfel, putem spune că egregorul migrator şi grupul invadat de
acesta în plan subtil „semnează", din punct de vedere simbolic, un pact de asistenţă
mutuală. În acest tip de pact, malefic şi degradant (care este foarte asemănător cu cel
care este realizat între un demon şi o fiinţă umană care acceptă să-şi vândă sufletul -
sau, cu alte cuvinte, structurile sale subtile emoţionale şi mentale -în schimbul unor
avantaje materiale sau sociale), grupul este cel care, mai devreme sau mai târziu, va
avea de pierdut.
În general, egregorul vitalizează din punct de vedere subtil şi susţine emoţional grupul
care l-a creat, astfel încât acesta din urmă să-şi îndeplinească rolul care i-a fost atribuit
şi pentru care s-a constituit. Dacă grupul de fiinţe umane nu răspunde totuşi aşa cum
ar trebui la necesităţile sale de ordin subtil, sau dacă se află într-o situaţie dificilă,
există situaţii excepţionale în care egregorul se poate retrage, abandonând grupul şi
lipsindu-l de o susţinere subtilă.
Un astfel de egregor poate supravieţui un interval de timp foarte lung, migrând atunci
de la un grup de persoane la altul, dar păstrându-şi totuşi autonomia. Din momentul în
care nu mai găseşte nici un grup care să poată răspunde necesităţilor sale energetice
subtile, egregorul se devitalizează, îşi estompează puţin câte puţin aspectele
caracteristice definitorii, pentru ca apoi să fie supus şi el unui fenomen ireversibil de
dezagregare.
Noţiuni iniţiatice fundamentale despre egregorul unei familii
Egregorul familial armonios este acel egregor care susţine o stare de dragoste, de
împlinire sufletească şi de înţelegere reciprocă între membrii unei familii şi care, de
asemenea, permite copilului să îşi găsească propriile sale repere existenţiale, să
evolueze lăuntric atingând maximul posibilităţilor şi potenţialităţilor sale, să-şi
dezvolte creativitatea şi să primească iubirea care, în acest caz, îl cuprinde ocrotitor în
permanenţă, prin impactul pe care energia dominantă afectivă a egregorului o are
asupra sa. Copilul are întotdeauna nevoie de un cadru energetic subtil protector pe
care egregorul familial armonios i-l conferă. Astfel, trăind în sfera egregorului format
de părinţii săi, în care energia dominantă este cea a iubirii, copilul va putea găsi hrana
spirituală atât de necesară dezvoltării sale aurice, precum şi forţa subtilă specifică ce îl
va susţine să-şi eleveze cu uşurinţă şi în mod spontan nivelul de conştiinţă. De aceea,
orice părinte conştient de responsabilităţile sale, care nu se limitează doar la
răspunderile strict materiale, realizează că atribuţiile sale faţă de copil sunt în primul
rând de natură subtilă. Prin urmare, el trebuie să contribuie la crearea şi dezvoltarea
unui egregor de familie care să reprezinte cadrul energetic psiho-mental şi spiritual în
care atât copilul, cât şi ceilalţi membri ai familiei sale pot să se dezvolte armonios şi
liber. Un egregor familial liber, puternic şi creator nu îşi impune în nici un fel valorile
şi credinţele în faţa copiilor care fac parte din familia corespunzătoare acestuia. El se
adaptează cu multă flexibilitate la necesităţile fiecăruia şi instaurează o metodă
educativă cât mai eficientă, care să ţină cont în egală măsură de personalitatea şi de
necesităţile tuturor membrilor acelei familii. Aceasta presupune ca egregorul să facă
dovada unei mari flexibilităţi aurice şi, chiar mai mult decât atât, să integreze în
parametrii săi comportamentali conceptul de abandon necondiţionat în faţa Voinţei
Divine. Dacă satisface toate aceste condiţii, fiind întemeiat pe o credinţă autentică în
Dumnezeu, egregorul familial va fi în măsură să îndeplinească într-un mod excelent
rolul major care îi revine, şi anume acela de a oferi copiilor familiei respective
posibilitatea de a-şi dezvolta la maxim potenţialul lor spiritual, ajutându-i să-şi eleveze
conştiinţa şi să-şi rafineze energiile lăuntrice.
Pe de altă parte, însă, în cazurile concrete se constată că adeseori egregorul familial
este departe de aceste trăsături arhetipale ideale. De cele mai multe ori, egregorul
familial îşi edifică o serie întreagă de scheme şi tendinţe repetitive rigide care se
reproduc din generaţie în generaţie, într-un mod reprimant şi apăsător, asupra
personalităţii membrilor componenţi. Totuşi, trebuie să
recunoaştem că timpurile obscurantismului educativ au fost depăşite în mare parte.
Astfel, în multe cazuri, unele familii contemporane au fost capabile să creeze un nou
gen de egregor familial arhetipal în cadrul căruia copiii pot găsi condiţii optime de
dezvoltare psihomentală şi chiar spirituală. Chiar dacă egregorul familial în care noi
înşine am evoluat ne-a adus multe împliniri şi o stare generală de mulţumire, totuşi se
recomandă să ne detaşăm de acesta, iar în cazul în care ne căsătorim este necesar să
edificăm apoi un alt egregor familial care va corespunde mult mai bine atât propriilor
noastre aspiraţii, cât şi necesităţilor celorlalţi membri ai noii familii create. Dacă noi
vom reproduce identic schemele egregorului parental, care a fost şi el, la rândul său,
generat de o serie întreagă de condiţionări familiale anterioare, riscăm să ne pierdem
integritatea şi să impunem celor din jurul nostru o atmosferă apăsătoare. Egregorul
familial global, care cuprinde toţi egregorii familiali ai unei generaţii, induce într-un
mod determinant anumite idei şi tendinţe care se reflectă apoi asupra vieţii fiecărei
familii şi a fiecărui individ în parte.
Egregorul caută aproape întotdeauna să modifice fiinţele umane care îl compun,
conform propriilor sale criterii care sunt cel mai adesea limitatoare şi restrictive.
Adeseori, egregorul familial începe să-şi impună într-un mod foarte puternic voinţa sa
asupra copilului încă din primii ani de viaţă ai acestuia şi, tocmai de aceea, în
asemenea cazuri, mai ales dacă egregorul exprimă tendinţe dizarmonioase şi
degradante, mai ales în perioada adolescenţei acea fiinţă umană va trebui să dea
dovadă de o fermitate de nezdruncinat şi chiar să manifeste spirit de independenţă
pentru a nu se lăsa dominată de influenţele subtile care sunt exercitate de egregorul cu
care ea este obligată să coabiteze în ambianţa sa astrală, pentru o anumită perioadă de
timp. Însă, dacă ea nu va reuşi să realizeze această atitudine eliberatoare, va rămâne
dependentă pentru mult timp de principiile restrictive şi perimate pe care egregorul
său familial i le impune.
Atât timp cât o fiinţă umană rămâne să locuiască împreună cu părinţii, dacă nu este
înzestrată cu o personalitate puternică, ea se va afla într-o stare de dependenţă faţă de
egregorul familial. Dacă acesta are rezonanţe ciudate şi îşi menţine în continuare forţa
opresivă, persoana respectivă va trăi în propria casă ca într-o închisoare. Din
momentul în care ea se va decide în mod ferm şi irevocabil să-şi trăiască viaţa pe cont
propriu, va reuşi să se detaşeze de această condiţionare subtilă. Însă procesul eliberării
de egregorul familial parental nu se derulează neapărat într-un mod foarte simplu şi
rapid. Numeroase persoane nu reuşesc să taie acest sui-generis cordon ombilical subtil
în momentul plecării lor din casa părintească şi, din acest motiv, acceptă ca părinţii să
exercite în continuare un ascendent foarte puternic asupra lor. Ele preferă să rămână
mai departe dependente de părinţii lor decât să îşi asume noile responsabilităţi ce apar
în mod inerent din momentul în care ele părăsesc cu adevărat vechea ambianţă
familială. Tendinţa de a ne conforma unor reguli foarte stricte, de a adera în mod
necondiţionat la credinţe dogmatice şi concepţii limitatoare impuse silnic, dar foarte
subtil, de către egregorul familiei, precum şi pornirea de a repeta scheme
comportamentale care se perpetuează (adeseori, de mai multe generaţii) pot părea, la o
primă vedere, mai confortabile decât strădania de a ne dezvolta particularităţile
proprii, înfruntând singuri vicisitudinile vieţii. Anumiţi egregori familiali alienanţi
ajung să cuprindă în sfera lor de influenţă mai multe generaţii. Aceştia sunt, în
general, egregori „convenţionali" care se străduiesc să perpetueze obiceiuri de familie
care sunt considerate unanim (evident, de către cei din acea familie „cu tradiţie") ca
fiind importante.
Asemenea egregori cultivă o formă de ignoranţă cronică ce favorizează moduri
restrictive de a gândi şi un câmp de conştiinţă limitat, care se suprapun apoi, precum
un veritabil stigmat, asupra aurei astrale a membrilor acelor egregori. Drept
consecinţă, percepţia unor astfel de oameni asupra lumii este, într-o asemenea situaţie,
unilaterală, aceştia analizând situaţiile doar în raport cu ei înşişi şi cu propriile lor
coordonate psihice care le-au fost impuse de egregorul familial. Acestor fiinţe umane,
în genera] elitiste, le este foarte dificil să se deschidă faţă de alte realităţi, deoarece ele
consideră că
numai în ambianţa lor familială poate fi găsit „adevărul" şi raţiunea de a exista.
Hrăniţi intens prin filiaţii succesive, asemenea egregori familiali opresivi construiesc
veritabile ziduri subtile în interiorul cărora membrii familiei sunt efectiv închişi.
Pentru ca o fiinţă umană să iasă dintr-un astfel de egregor, ea trebuie să deschidă o
breşă în zidurile acestei sui-generis fortăreţe astrale. Dar, o dată ce ea a reuşit să se
elibereze de legăturile subtile cu respectivul egregor, forţa egregorului scade foarte
mult. Atunci când este contestat de către unii dintre membrii săi, un egregor urmăreşte
să-şi dinamizeze şi să-şi întărească imediat forţa de coeziune pentru a declanşa în
membrii grupului respectiv stări de aversiune împotriva celor rebeli. Una dintre
consecinţele obişnuite este dezmoştenirea acestora. Dacă egregorul nu reuşeşte totuşi
să îi împiedice pe contestatari să părăsească sfera sa subtilă de influenţă, atunci forţa
sa descreşte, fiind ameninţat chiar cu dispariţia. Tocmai din acest motiv, există foarte
multe tipuri de egregori familiali opresivi. = VA URMA =
An 14 C 48
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(continuare la cursul nr. 47, An 14)
Egregori religioşi
Egregorul care reprezintă o concretizare astrală a sentimentului religios şi care este
prezent, într-o măsură mai mare sau mai mică, în oricare fiinţă umană, există încă din
cele mai vechi timpuri ale umanităţii şi poate fi considerat drept un arhetip universal.
De-a lungul istoriei, el s-a manifestat sub diferite forme. La început, oamenii primitivi
adorau unele dintre forţele celor patru elemente care sunt prezente în natură
(Pământul, Apa, Focul, Aerul) sau Soarele şi Luna. Treptat, pe măsură
ce au început să apară diferenţe din ce în ce mai evidente între un grup etnic şi un
altul, credinţele oamenilor s-au diversificat. Acest proces s-a dezvoltat fără încetare,
până la apariţia marilor religii monoteiste, la care aderă, în momentul prezent,
miliarde de oameni. Toate formele de egregori religioşi creaţi de fiinţele umane până
în momentul actual sunt, în grade diferite, reflexii ale egregorului iniţial, arhetipal, al
sentimentului religios. Pe măsură ce conştiinţa umanităţii se va dezvolta şi va evolua
din ce în ce mai mult, ea va ajunge să perceapă sentimentul religios în dimensiunile
sale profunde, apropiindu-se astfel de realitatea spirituală ultimă, Sinele Suprem
Nemuritor, ATMAN, care se află la baza acestor năzuinţe fundamentale ce animă
tainic orice fiinţă umană.
Într-o epocă viitoare a umanităţii, atunci când teama şi sentimentul înstrăinării de
ceilalţi vor fi înlocuite cu starea de încredere, şi atunci când în oameni se va dezvolta
o conştiinţă unitară a umanităţii, impregnată puternic de forţa iubirii detaşate şi
necondiţionate, sentimentul religios va fi eliberat de tendinţele separatiste şi de
dogmatism. Această percepţie luminoasă, unificatoare a realităţii divine supreme este
însă mult diferită de cea vehiculată de majoritatea preoţilor şi a oficianţilor diverselor
religii sau culte religioase. Tocmai de aceea, în prezent sunt foarte puţine fiinţele
umane cu adevărat înţelepte, cu un nivel global de conştiinţă suficient de elevat ca să
poată gândi şi trăi în spiritul unei acceptări libere, pline de înţelegere şi de dragoste a
tuturor curentelor religioase autentice care există la ora actuală şi din care transpare o
credinţă reală în Dumnezeu şi în natura noastră în mod esenţial divină. Ansamblul
acestor fiinţe umane înţelepte constituie şi ele, la rândul lor, un egregor spiritualizant
dar, din păcate, acesta nu are deocamdată suficientă forţă pentru a influenţa cu
adevărat viziunea oamenilor obişnuiţi despre religie şi sentimentul sacralităţii. Marele
yoghin SWAMI VIVEKANANDA a fost un veritabil deschizător de drumuri în
această direcţie, iar la ora actuală DALAI LAMA poate fi considerat unul dintre
promotorii activi ai acestui egregor spiritual aflat în formare. Termenul „religie"
provine de la latinescul „religio" ce este înrudit cu cuvântul „religo" care înseamnă „a
relega". Prin urmare, a reunifica conştiinţa individuală în Conştiinţa Divină Supremă,
în Dumnezeu Tatăl, şi a reunifica oamenii între ei prin iubire reprezintă elementul
cheie sau, cu alte cuvinte, tendinţa creatoare de bază a sentimentului religios. Aşadar,
religia, aşa cum a fost şi mai este ea încă înţeleasă în sensul său originar, nu poate
continua la nesfârşit să separe oamenii între ei, sub pretextul unor dogme, ci trebuie,
dimpotrivă, să îi unească prin forţa iubirii, chiar dacă, de-a lungul istoriei, forţele care
se opun evoluţiei s-au străduit să deturneze egregorii religioşi de la scopul lor iniţial.
Din păcate, aceste forţe involutive şi-au pus o amprentă foarte puternică asupra
mentalităţii oamenilor care, o dată intraţi într-un egregor religios, sunt înclinaţi mai
degrabă să urmeze calea intoleranţei, a separării şi a fricii decât cea a înţelegerii, a
încrederii şi a iubirii. Prima opţiune (cea a intoleranţei) nu cere nici un efort special şi
nici un control asupra propriei noastre fiinţe; cea de-a doua, dimpotrivă, necesită
efortul de a-i înţelege şi de a-i accepta cu iubire pe ceilalţi, chiar dacă aparţin unui alt
egregor religios.
Filonul autentic al iubirii universale reprezintă forţa unificatoare care va crea nucleul
egregorului menit să inducă, în viitor, în conştiinţa umanităţii, sentimentul religios
autentic.
Deşi sunt încă operativi, mulţi dintre egregorii diferitelor curente religioase tind să-şi
diminueze forţa şi vor dispărea o dată cu trecerea timpului. Acest proces este în curs
de desfăşurare şi poate fi remarcat cu uşurinţă atunci când sesizăm că, într-adevăr, din
ce în ce mai multe fiinţe umane însufleţite de o aspiraţie spirituală autentică urmăresc,
în momentul de faţă, să realizeze o relaţie cât mai directă, lăuntrică şi intimă cu
Dumnezeu, regăsit în înseşi adâncimile tainice ale propriei lor fiinţe. În această
direcţie, Arta Binecuvântării este o modalitate directă de a-L descoperi pe Dumnezeu
în noi înşine şi reprezintă un pas important pentru această reunificare, religo, a fiinţei
umane cu Dumnezeu, fără a mai avea nevoie de nici un alt intermediar. Atât în cazul
binecuvântării, cât şi în cel al autobinecuvântării, fiinţa umană realizează o relaţie
directă şi nemijlocită cu Dumnezeu Tatăl.
Credinţa dogmatică şi puerilă într-un Dumnezeu care are o reprezentare figurativă,
personală, un bătrân cu barbă albă care se află undeva, „în ceruri", nu mai poate să
satisfacă aspiraţia omului contemporan de a-L cunoaşte cu adevărat şi în mod direct
pe Dumnezeu.
O dată cu transformările spirituale care se vor produce în conştiinţa umanităţii,
sentimentul sacralităţii şi al prezenţei intime a lui Dumnezeu nu va mai fi în nici un fel
restricţionat. În consecinţă, nu va mai fi neapărat necesar să mai existe fiinţe aşa-zis
privilegiate sau, cu alte cuvinte, preoţi şi oficianţi care să se considere intermediari sau
mijlocitori absolut necesari în comunicarea omului obişnuit cu Dumnezeu, deoarece
această legătură se va stabili într-un mod nemijlocit între sufletul şi mintea fiinţei
umane şi scânteia sa divină, Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN, iar această regăsire
se va „oficia" în sanctuarul tainic al Inimii fiecăruia. Sentimentul religios nu va mai fi
supus dogmelor şi regulilor aberante care l-au închis în mod paradoxal într-un sistem
limitator, adeseori chiar antidivin, în cadrul căruia forţa iubirii este adeseori ignorată.
În forma lor actuală, mulţi dintre egregorii religioşi au intrat în faza de îmbătrânire şi
se află la crepusculul existenţei lor. Această stare de senectute se datorează unui
proces natural. Orice egregor ajunge, într-o zi sau alta, să-şi înceteze existenţa, pentru
a-i permite formei-gând care îl vehiculează să dispară sau să se transforme într-un
mod creator. Foarte mulţi dintre egregorii religioşi care există în prezent nu mai au
posibilitatea să evolueze. Fără o transformare radicală, gândirea religioasă dogmatică
tinde să se stingă şi, în acest caz, nimic nu va putea stopa acest mecanism. Chiar şi în
cazul budismului tibetan, care dă impresia unei expansiuni, fenomenul declinului este
totuşi prezent. Acest egregor atrage în momentul actual mulţi occidentali, dar, din
cauza unei coborâri globale a nivelului de conştiinţă a membrilor săi, forţa sa
spirituală se află într-un evident regres. Totuşi, trebuie să precizăm foarte clar că,
atunci când vorbim despre decadenţa egregorilor religioşi, ne referim numai la
sistemele religioase şi la diversele teologii dogmatice. Învăţătura divină a lui IISUS
CRISTOS, care ne permite să percepem, prin forţa iubirii, lumina dumnezeiască ce
iradiază din inimile noastre, învăţătura autentică a lui BUDDHA, care ne indică felul
în care să rupem lanţul ataşamentelor (şi să distrugem „roata" ipostazelor existenţiale
limitatoare ce ne fac să peregrinăm prin vieţi care, din cauza ignoranţei, sunt
aducătoare de suferinţă) în scopul de a accede la o libertate spirituală totală,
învăţăturile lui KRISHNA, MAHOMED şi ale altor fiinţe care au beneficiat de o
profundă şi veritabilă inspiraţie divină nu sunt supuse în nici un caz degradării, pentru
că ele au reprezentat, reprezintă şi vor reprezenta adevăruri eterne care sunt veritabile
teofanii sau, cu alte cuvinte, prezenţe vii şi concrete ale Realităţii Supreme a lui
Dumnezeu. Bogăţiile spirituale pe care aceste fiinţe divine le-au revelat umanităţii
rămân inestimabile şi vor dăinui în eternitate.
Dacă, în decursul veacurilor anterioare, omul a simţit nevoia să îşi afirme neapărat
apartenenţa la un cadru instituţional religios dogmatic sau absolutist, în scopul de a se
apropia, pe cât posibil, de sursa misterului divin, în perioada actuală există totuşi
create premisele ca orice fiinţă umană lucidă să integreze mult mai direct în propriul
univers lăuntric conţinutul revelaţiilor divine făcute de către marii înţelepţi ai acestei
planete şi să trăiască astfel în mod intim adevărul acestor mesaje divine eterne. Astfel,
în tăcerea sfântă a templului său interior, omul va aprofunda mereu şi mereu
sentimentul înălţător al sacralităţii, fără ă mai avea nevoie de un cadru rigid
sacramental pentru a ajunge la realitatea divină a Sinelui său Suprem Nemuritor,
ATMAN.
Spre deosebire de credinţa veritabilă în realitatea dumnezeiască a fiinţei noastre,
Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN, religiile şi credinţele dogmatice, oricât de
elaborate ar fi, nu sunt altceva decât percepţii mentale limitate sau reflectări deformate
şi parţiale ale unui adevăr divin, interpretat însă greşit şi aplicat adesea într-un mod
eronat. Credinţa adevărată ne deschide întotdeauna fiinţa spre dimensiunile profunde
şi intime ale existenţei în sine, eliberându-ne de lanţurile ataşamentelor şi
condiţionărilor, în timp ce credinţa dogmatică este în ultimă instanţă alienantă şi
sclerozantă pentru psihicul uman. Religiile dogmatice favorizează apariţia unor
egregori care, în scopul de a se întreţine, nu fac altceva decât să pună bariere şi ziduri
în interiorul cărora fiinţa umană este constrânsă să-şi construiască un univers îngust.
Prin aceasta, ea se îndepărtează de fapt de Dumnezeu Tatăl. Neavând posibilitatea de
a accede la sursa sa lăuntrică divină, o asemenea fiinţă umană - mutilată spiritual de
însăşi concepţiile dogmatice pe care şi le-a însuşit - priveşte totul din prisma
egregorului religios cu care ea se identifică în mod habotnic. Treptat, ea va pierde
simţul realităţii şi atunci nu va mai fi capabilă să cuprindă în sfera conştiinţei sale
decât fenomenele şi aspectele pe care egregorul său religios le acceptă, iar acestora le
va acorda o valoare absolută. De obicei, o fiinţă umană al cărei suflet se pietrifică din
cauza unor astfel de credinţe dogmatice întipărite foarte adânc în realitatea subtilă a
egregorului religios din care face parte capătă un caracter sectar şi respinge cu
violenţă viziunile şi concepţiile celorlalţi despre Dumnezeu şi despre lume. Un
egregor care s-a impregnat cu asemenea credinţe dogmatice păstrează întipărită
amprenta acestor atitudini pline de bigotism şi devine vehiculul lor. În acest stadiu,
egregorul nu mai poate evolua într-un mod creator şi se rigidizează. El poate integra în
continuare foarte mulţi indivizi dar, deoarece nota sa dominantă este dogmatismul,
egregorul respectiv va fi din ce în ce mai sclerozat şi mai rigid. Aceşti egregori au un
caracter dominator foarte puternic şi resimt orice pierdere a influenţei pe care o au
asupra uneia dintre persoanele pe care le au sub tutelă, precum şi orice
contestare a principiilor lor, drept un mare eşec. În general, aceşti egregori preferă să
se păstreze mai degrabă într-o atitudine de refuz, decât să-şi accepte erorile. Credinţele
dogmatice sunt fructul imaginaţiei sterile, a frustrărilor emoţionale precum şi a
limitărilor intelectuale şi spirituale ale teologilor. Tocmai din acest motiv, aproape
întotdeauna idealurile autentice ale reformatorilor spirituali au ajuns să fie respinse
sau deformate de continuatorii acestora.
TEHNICA FUNDAMENTALĂ PENTRU DINAMIZAREA CAPACITĂŢII
SPIRITUALE DE A PERCEPE AURELE BIOENERGETICE PRIN
INTERMEDIUL UNEI PRIVIRI CARE ESTE AŞA-ZIS „FOCALIZATĂ
GLOBAL"
Exerciţiul pe care îl vom prezenta în continuare face parte dintre metodele cele mai
directe şi mai eficiente de a percepe în plan subtil aura bioenergetică şi, totodată, ne
permite intrarea într-o comuniune telepatică inefabilă cu fiinţe spirituale din lumile
subtile paralele elevate. Această tehnică se realizează în doi şi este absolut necesar să
o exersăm împreună cu un coleg care a primit şi el, în cadrul cursului nostru de
YOGA, iniţierea în această metodă spirituală simplă, dar care are totuşi o foarte mare
eficacitate.
Pentru aceasta, ne vom plasa unul în faţa celuilalt, la o distanţă de aproximativ 90 de
centimetri, sau chiar la o distanţă mai mare, ca atunci când ne aşezăm pentru a avea o
conversaţie intimă cu cineva. Intrăm într-o postură de meditaţie, urmărind să avem
spatele cât mai drept. Închidem ochii şi realizăm o stare profundă de interiorizare şi
relaxare atât la nivel fizic, cât şi la nivel psihic şi mental. În continuare, îi consacrăm
lui Dumnezeu Tatăl, în mod necondiţionat, fructele acestei tehnici.
Începem după aceea respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui, respiraţie care va
produce o puternică energizare în plan eteric la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA.
Operăm apoi o unificare energetică între centrii de forţă VISHUDDHA CHAKRA şi
AJNA CHAKRA, timp de minim 7 minute.
După această perioadă încetăm respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui şi
deschidem ochii. Tehnica propriu-zisă de dezvoltare rapidă a puterii de percepere şi de
trezire a clarviziunii spirituale constă în a privi fix o zonă aflată la aproximativ 3-5 cm
deasupra creştetului capului persoanei căreia urmărim să îi percepem aura. Totodată,
realizăm cele trei faze ale procesului de dinamizare a stării de clarviziune:
1. Pe un fond lăuntric de vid mental, devenim cât mai conştienţi de dinamizarea
energetică foarte intensă în plan eteric, ce este generată la nivelul lui AJNA
CHAKRA. Vom urmări să sesizăm apariţia unor vibraţii energetice din ce în ce mai
puternice şi mai rafinate în zona din mijlocul frunţii. După activarea în plan eteric a lui
AJNA CHAKRA, vom urmări să conştientizăm şi efectele specifice dinamizării
energetice în plan astral a acestui centru de forţă. Pentru ca efectele subtile ale acestei
atitudini interioare să devină cât mai evidente pentru noi, este imperios necesar să
rămânem perfect nemişcaţi. De asemenea, evităm pe cât posibil să clipim. Această
primă fază a tehnicii va induce o stare de mare limpezime şi claritate în plan mental.
2. Nu privim în mod direct nici un detaliu al imaginii care se află atunci în faţa
noastră. Vom numi această atitudine, esenţială pentru declanşarea clarviziunii,
„focalizare globală". Devenim
conştienţi doar de faptul de a vedea, sau de aşa-numita stare de clarviziune spirituală.
Dacă în această fază nu putem încă percepe la nivel subtil, urmărim să „simţim"
imaginea, în loc să o privim doar prin intermediul ochilor, aşa cum procedăm în mod
obişnuit, în planul fizic.
3. Percepem în mod empatic fiinţa aflată în faţa noastră şi, în general, întreaga
imagine. Acest proces de cunoaştere empatică se realizează printr-o centrare lăuntrică
profundă în zona din mijlocul pieptului, la nivelul centrului subtil de forţă
ANAHATA CHAKRA.
Rămânem apoi perfect nemişcaţi, fiind focalizaţi asupra acestor trei atitudini interioare
fundamentale.
După aproximativ 7 minute reîncepem respiraţia cu frecare a aerului în zona
laringelui. În continuare, timp de minim 15 minute, conexăm, din punct de vedere
subtil, imaginea percepută de noi prin clarviziune, sau senzaţia lăuntrică pe care
aceasta o declanşează, cu energia eterică ce este amplificată în urma respiraţiei cu
frecare a aerului în zona laringelui. Procedând în acest fel, acuitatea şi intensitatea
percepţiilor de natură subtilă se măreşte foarte mult.
În încheierea acestui exerciţiu, frecăm într-un mod viguros mâinile între ele, timp de
aproximativ un minut, şi plasăm apoi palmele deasupra pleoapelor, care trebuie să fie
închise şi cât mai destinse. Devenim conştienţi de forţa subtilă eterică ce se manifestă
în acest caz printr-o radiaţie calorică, cu efecte curative, care ne pătrunde şi totodată
ne relaxează profund ochii.
= VA URMA =
www.nida.netai.net