GRIGORIAN

BIVOLARU
CURS YOGA
AN 14

CURS 1
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA EXERCIŢII INIŢIATICE SIMPLE PENTRU
TREZIREA ŞI DEZVOLTAREA CLARVIZIUNII ÎN VEDEREA OBSERVĂRII AUREI
BIOENERGETICE
(Continuare la cursul nr. 48, An 13)
Dacă persoana observată are, în mod brusc, o trăire puternică, aura sa, iniţial
liniştită şi relativ stabilă din punctul de vedere al formei şi al culorilor, va fi deodată
„străpunsă” şi inundată de o altă culoare şi formă, corespunzătoare stării sale emoţionale
intense. Apoi, după ce trăirea nu mai este atât de intensă, aura persoanei respective îşi
recapătă înfăţişarea sa obişnuită. Durata acestor schimbări variază de la un individ la altul
şi depinde de anumiţi factori. Dacă persoana nu-şi exteriorizează deloc sentimentul,
culoarea specifică acestei trăiri va rămâne în aură – la început puternică, apoi din ce în ce
mai estompată – până când acest sentiment va fi exprimat. Dacă îşi exteriorizează
imediat, măcar în parte trăirea, această atitudine va determina o izbucnire spontană de
benzi luminoase care au culori ce sunt asociate acelei trăiri. Culorile şi formele specifice
unei emoţii intense pot „exploda” rapid, declanşând descărcări subtil-energetice

X
impresionante, pentru a dispărea apoi aproape imediat din câmpul nostru auric. Dacă
starea de rezonanţă cu respectiva trăire nu mai este întreţinută, iar noi pur şi simplu nu o
mai evocăm, culorile şi formele astrale specifice acesteia se pot estompa lent după o
perioadă de timp care variază de la câteva minute până la câteva săptămâni. Aceste
frecvenţe, apărute ocazional în sfera trăirilor noastre psihice şi mentale, pot fi
caracterizate de culori subtile mai intense faţă de fondul general auric sau, dimpotrivă,
pot fi mascate de celelalte culori şi forme ale câmpului nostru auric astral fundamental.
Unele forme şi culori aurice astrale, astfel impregnate în aură, prin forţa unor experienţe
şi trăiri deosebit de intense, pot rămâne în câmpul nostru subtil chiar şi ani de zile. Prin
urmare, aceste experienţe de clarviziune astrală ne permit să înţelegem şi mai clar, într-un
mod direct, faptul că fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare experienţă personală creează
întotdeauna un efect şi determină o modificare vibratorie în aura noastră. O parte dintre
aceste efecte pot rămâne impregnate, la nivel de germene sau potenţialitate, pentru
totdeauna în aura noastră. Acestea nu sunt altceva decât acele reziduuri şi tendinţe psihice
şi mentale pe care ştiinţa milenară YOGA le numeşte SAMSKARA-uri şi VASANA-e.
Ele nu pot fi eliminate complet decât printr-o practică yoga adecvată şi perseverentă care
conferă o ardere profundă a condiţionărilor noastre KARMA-ice. Atunci când realizăm
tehnici de PRANAYAMA şi, de asemenea, atunci când cântăm, aura noastră se extinde şi
străluceşte mai intens, în special în zona pieptului. De exemplu, în cazul în care cântăm
melodii armonioase pe o scenă, în faţa unui public, fulgere subtile strălucitoare de un
albastru-violet irizat izbucnesc de fiecare dată când inspirăm înainte de a începe să rostim
un nou vers al melodiei. Pe măsură ce spectatorii devin mai atenţi, aura lor se dilată şi
fuzionează exact pe frecvenţele de vibraţie corespunzătoare trăirii pe care cântăreţul o
generează. Arcuri mari de lumină subtilă sunt emise de către cântăreţ şi se îndreaptă către
auditoriu şi astfel, mai ales în cazul unei interpretări de succes, care stârneşte din plin
interesul şi admiraţia celorlalţi, cele două aure (a cântăreţului şi aura unificată a
publicului) fuzionează. Astfel, datorită stării de sintonanţă care survine atunci când
sentimentele artistului sunt profund şi integral împărtăşite de către spectatori, se creează
în mod sinergie forme şi culori subtile comune. La sfârşitul cântecului sau al
spectacolului, aceste forme se separă, fiind întrerupte de aplauze, care acţionează ca o
veritabilă „radieră” psihică. Ele şterg „pânza” aurică creată anterior, lăsând-o liberă
pentru următoarea creaţie sau manifestare artistică. Atât cântăreţul, cât şi spectatorii sunt
energizaţi prin absorbirea energiei subtile generate de acea muzică, ce evocă diferite
armonii şi rezonanţe specifice la care aceştia se acordează. În cazul în care muzica
generează o stare de rezonanţă benefică, înălţătoare, o parte din această energie va fi
interiorizată şi chiar somatizată. Astfel, ea poate ajunge chiar să spargă blocajele
energetice şi să elimine rapid tensiunile existente în corpul fizic. Aceasta este de altfel şi
cauza subtilă a eficienţei muzicoterapiei. O altă parte a energiei induse va fi folosită
pentru receptarea şi mai profundă a următoarei creaţii muzicale.

X
 Când o persoană vorbeşte pe o temă cu caracter spiritual sau despre un subiect
preferat, de natură profund benefică, aura sa se extinde foarte mult şi devine galben-aurie,
cu irizări argintii-aurii sau albăstrui. Şi în acest caz apare acelaşi fenomen între vorbitor şi
spectatori, dar de data aceasta accentul este pus (şi, prin urmare, este stabilită rezonanţa)
la nivelul energiilor mentale elevate, care ne apar în plan astral ca fiind de culoare
galben-auriu sau albastru. După conferinţă, aura vorbitorului rămâne mult expansionată o
anumită perioadă de timp, deoarece el continuă să fie încă însufleţit de discursul său
înălţător şi de transfigurarea celor care l-au urmărit cu multă atenţie. Astfel, putem spune
că în acest caz a avut loc un sui-generis transfer mutual de „conştiinţă” subtil-energetică.
Acum, o parte dintre spectatori, mai ales cei care l-au ascultat într-o stare de maximă
deschidere empatică, vibrează auric la unison cu el şi manifestă un nivel energetic mult
mai înalt care poate fi perceput în plan subtil printr-o expansionare şi elevare a culorilor
aurice. De exemplu, în cazul unei persoane care este pasionată de domeniul pedagogiei,
cei care o ascultă vor „împrumuta” sau, altfel spus, vor prelua prin rezonanţă anumite
energii specifice aurei sale, care în acest caz au în general culoarea subtilă roz-cafeniu.
Acest fenomen auric rezonant prin intermediul căruia se receptează, de exemplu, un
mesaj înălţător are loc întotdeauna printr-un proces de elevare a frecvenţei dominante de
vibraţie a aurei proprii la nivelul artistului sau la nivelul celui care ţine conferinţa, urmată
după aceea de o inducţie armonioasă a energiilor elevate specifice ale aurei acestuia în
aura celor care îl ascultă.
Dragostea adevărată străluceşte în multe culori subtile. Uneori ea poate fi
obiectivată la nivel auric printr-o minunată nuanţă trandafirie. Alteori, ea are irizări aurii.
Sentimentele înălţătoare sunt caracterizate şi ele la nivel auric de nuanţe diferite: albastru
senin pentru cel care rosteşte adevărul, o nuanţă purpuriu-violet sau galben-auriu pentru o
fiinţă care este în mod autentic spirituală şi o nuanţă auriu deschis pentru fiinţele ce
manifestă adesea stări de puritate.
Cel mai adesea, oamenii au în aură exact curenţi subtili care sunt similari şi care
corespund, în spectrul de vibraţie al lumii fizice, culorilor preferate de ei pentru
îmbrăcăminte. De exemplu, o femeie care conducea un curs de terapii psihodinamice
(terapie compusă din exerciţii fizice inspirate din practica milenară yoga, care îi ajută pe
practicanţi să se concentreze asupra interiorizării şi exteriorizării sentimentelor proprii,
pentru a înţelege astfel mai bine psihodinamica lor) adora culoarea verde şi prefera să
poarte de obicei haine de această culoare. Curentul subtil verde este asociat, aşa cum
ştim, cu starea de sănătate fizică şi psihică şi, de asemenea, cu munca de vindecare pe
care terapeuta o realiza. Un alt exemplu este cel al unui bărbat care manifesta la nivel
auric, în mod predominant, curentul subtil liliachiu şi, tocmai din acest motiv, el prefera
să poarte aproape întotdeauna cămăşi de această culoare. Nuanţa lui preferată se
corelează în acest caz perfect cu sentimentele sale de iubire şi cu blândeţea sa.
Putem continua aceste exemple sugestive cu cel al unei femei care se preocupă

X
intens de posibilitatea de a-şi mări energia subtilă a câmpului auric pentru a deveni în
acest fel o femeie cât mai fascinantă şi mai atrăgătoare, o SHAKTI cât mai aproape de
perfecţiune. Datorită autotransfigurării sale repetate, aura sa ajunge să cuprindă o
multitudine de culori vii, intense şi armonioase, dintre care unele coboară în zona lui
SWADHISTHANA CHAKRA, într-o mişcare fluidă, pentru a se ridica apoi din nou, în
efluvii, spre centrii superiori, în special la nivelul lui
VISHUDDHA CHAKRA.
Când o femeie rămâne însărcinată, câmpul ei auric se extinde şi devine mult mai
luminos, în special în zona abdomenului.
Acestea sunt doar câteva exemple sugestive, menite să ne impulsioneze în
demersul nostru transformator de dinamizare a capacităţii de clarviziune aurică, exemple
ce ne arată felul în care câmpul uman de energie subtilă aurică este legat intrinsec de tot
ceea ce se petrece la nivel fizic, psihic şi mental, de toate atitudinile, obiceiurile,
preocupările şi gândurile noastre.
Modalităţi simple şi eficiente de purificare a ambianţei subtile
Aura noastră este profund influenţată de ambianţa subtilă în care ne aflăm. Din
acest motiv, vom prezenta sintetic câteva modalităţi simple şi eficiente de purificare a
ambianţei subtile:
— Plante sau substanţe recunoscute pentru forţa lor de purificare şi dinamizare
benefică a ambianţei: busuiocul (purifică ambianţa de energii malefice subtile), menta
(creează o stare de prospeţime şi puritate), tămâia;
— Cristale şi, în general, obiecte care emană sau întreţin un câmp de energie
subtilă benefică;
— Formele armonice (piramide create folosind Numărul de Aur);
— Muzica şi acordurile sonore elevate;
— Meditaţii şi în special LAYA YOGA;
— Practica spirituală yoga, în general;
— Fuziunile amoroase cu continenţă realizate cu iubire şi transfigurare;
— Binecuvântarea locului respectiv.
FELUL ÎN CARE SUNT PERCEPUTE LA NIVEL AURIC FURIA ŞI ALTE
EMOŢII
NEGATIVE
Aşa cum am mai precizat, un om furios are cel mai adesea o aură dominată de
curentul subtil roşu-închis, murdar (în limbajul popular există chiar expresia „roşu de
furie”). Atunci când este exteriorizată, energia furiei sau a supărării ţâşneşte din aura sa,
fiind percepută, la nivel subtil, sub forma unor fulgere sau sfere. În continuare, vom

X
analiza cazul mai neobişnuit dar foarte semnificativ al unei fete care trăia preponderent
sentimente de pesimism şi dezamăgire. Deşi lăuntric ea era cuprinsă de aceste sentimente
negative, nu îşi exterioriza deloc supărarea şi durerea. O pată roşie întunecată emana la
nivel subtil din regiunea gâtului său şi se îndepărta1 încet, exteriorizându-se lent. La un
moment dat, când cineva a făcut un comentariu dureros la adresa ei, pata formată din
curentul subtil roşu întunecat a avut o traiectorie opusă, îndreptându-i-se direct spre
inimă. Când i-a atins inima, fata respectivă a început să plângă. Plânsul nu a avut însă un
caracter catartic, purificator, ci exprima mai degrabă autocompătimire. Această reacţie s-
ar putea interpreta la nivel subtil prin faptul că fata s-a „autoînjunghiat” cu propria ei
supărare.
Sentimentul de teamă se obiectivează adesea în aură printr-o nuanţă subtilă
albicios-cenuşie. Acest curent subtil inferior este neplăcut la vedere şi uneori este asociat
cu un „miros” subtil respingător.
Invidia este percepută în aură cel mai adesea având culoarea subtilă verde-închis,
murdar. Din acest motiv există chiar în popor expresia „a fi verde de invidie”. Această
energie perturbatoare generează în plus senzaţia tactilă subtilă de „lipicios”.
Tristeţea se traduce la nivel auric printr-un curent subtil cenuşiu-închis şi conferă
senzaţia de greutate. Exact astfel sunt reprezentaţi uneori, în desenele animate, oamenii
trişti, care au desenaţi nori întunecaţi deasupra capetelor lor şi care par efectiv împovăraţi
de greutatea acestora.
Frustrarea şi iritabilitatea vor genera, cel mai adesea, tonuri subtile de roşu-închis
maroniu. Totuşi, aceste stări pot fi cel mai uşor identificate la nivel auric mai ales prin
vibraţiile perturbatoare şi prin formele neregulate şi agresive ale câmpului subtil de
energie al omului respectiv. În virtutea fenomenelor inerente de rezonanţă ocultă care se
declanşează atunci, acestea cauzează senzaţii foarte neplăcute în aurele celor din jur (în
cazul în care aceste fiinţe mai păstrează încă şi ele, la nivel auric, frecvenţele inferioare
ale frustrării şi iritabilităţii). De obicei, în asemenea situaţii, prietenii, colegii sau rudele
unei astfel de persoane reacţionează inconştient la starea acesteia, urmărind să o
determine să-şi exprime direct sentimentele negative, de care aceştia s-ar putea apăra
mult mai bine în cazul în care ar fi exprimate direct. De exemplu, cei din jurul său îi pun
întrebarea: „Eşti supărat?”, iar cel întrebat răspunde furios: „Nu!” Totuşi, chiar şi în urma
unui astfel de dialog, care pare a fi absurd şi lipsit de o finalitate creatoare, o parte din
tensiunea negativă existentă în aură se eliberează.
EFECTELE DROGURILOR ASUPRA AUREI
Drogurile, cum ar fi LSD, marijuana, cocaina şi alcoolul, afectează culorile
strălucitoare ale aurei, schimbându-le treptat într-un „mucus eteric”, fenomen care se
produce de altfel şi în stările grave de boală. Acesta reprezintă un motiv în plus, pentru
cei care practică yoga, să nu recurgă niciodată la utilizarea drogurilor. De exemplu, în

X
urma unei investigaţii aurice, un clarvăzător a remarcat în cazul unei persoane care
obişnuia să inhaleze pe nas cocaină, faptul că acesta prezenta la nivel auric mult mucus
eteric gri lipicios în partea dreaptă a feţei şi a capului, în timp ce partea stângă rămăsese
aproximativ curată. Persoana respectivă a recunoscut ulterior că foloseşte preponderent
nara dreaptă pentru a inhala drogul.
Aura unui bărbat care a consumat LSD şi a băut mult alcool evidenţiază, cel mai
adesea, pete de culoare subtilă verde-murdar care se mişcă uşor în jos, către centrii
inferiori de forţă, generând o dominantă la nivelul lui MULADHARA CHAKRA, şi se
sedimentează aici, corelându-se din punct de vedere al frecvenţelor de vibraţie cu
sentimentele sale refulate de furie, invidie şi durere. Dacă o asemenea persoană decăzută
ar putea, prin forţa unei voinţe puternice şi prin discernământ, să se detaşeze de toate
aceste sentimente şi tendinţe degradante, să înţeleagă de unde provin, să le obiectiveze cu
luciditate şi apoi să se elibereze de ele, atunci curenţii subtili din aura sa ar deveni cu
siguranţă mai clari şi mai luminoşi, iar tonurile inferioare de gri ar fi eliminate definitiv
din aura sa. Dar, din cauza fenomenelor intense de contaminare aurică, asemenea
persoane îşi creează o veritabilă dependenţă faţă de substanţele ce produc aceste efecte
nocive în aura lor. Din acest motiv, ele trebuie să urmeze un tratament îndelungat care
constă într-o curăţare subtilă a mucusului eteric ce a fost creat în acest mod insidios,
înainte de a se putea ridica ele însele la un nivel subtil de vibraţie a energiei aurice şi la
stări de conştiinţă suficient de înalte pentru a-şi eleva sentimentele şi pentru a îndepărta
astfel tendinţele mentale negative care le creează atracţia către droguri şi le anulează
voinţa.
„GREUTATEA” APARENTĂ A AUREI
Într-un alt exemplu, oferit de un alt clarvăzător autentic, aura unui individ care a
consumat, timp de mai mulţi ani, LSD şi marijuana, a fost percepută ca având global
culoarea subtilă verde-murdar. Acest obicei nefast lăsase o urmă în aura sa, în special în
partea din dreapta a capului. În acest caz, sfera de culoare verde murdar asociată acestor
tendinţe inferioare părea chiar să aibă o anumită greutate, deoarece persoana îşi ţinea
aproape întotdeauna capul înclinat în partea opusă, ca şi cum ar fi vrut astfel, în mod
inconştient, să contrabalanseze „greutatea” formaţiunii aurice negative care se formase.
Pata a putut fi observată mereu în aceeaşi poziţie, săptămâni de-a rândul. Când i s-a atras
atenţia asupra acestui fapt, el a reuşit să-şi dea seama de fenomen, conştientizându-şi
tendinţa de a ţine mai mereu capul înclinat. Pentru a îndepărta însă această formaţiune
aurică negativă, el a trebuit să renunţe definitiv şi total la droguri. Ulterior, el a început
să-şi purifice câmpul auric prin vizualizări creatoare şi HATHA YOGA. Pe lângă acestea,
el a recurs la perioade de post alimentar (minim 2 zile pe săptămână) şi la o dietă
purificatoare bazată pe o hrană lacto-vegetariană de predominanţă YANG. După aceasta,
el a putut să-şi întărească mult mai uşor voinţa şi, implicit, câmpul energetic, reuşind
astfel să-şi elimine treptat, receptivitatea morbidă şi să risipească apoi total acel reziduu

X
auric acumulat.
= VA URMA =
An 14 C 2
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
„GREUTATEA” APARENTĂ A AUREI
(Continuare la cursul nr. 1, An 14)
Un alt exemplu foarte interesant în care a putut fi identificată „greutatea aparentă”
aurică ce corespunde unei formaţiuni de „mucus” eteric îl reprezintă cazul unei femei
care, timp de mulţi ani, fusese considerată de către toţi cei care o cunoşteau drept o
persoană amabilă şi „de treabă”, însă, la un moment dat, ea a încetat să mai fie „drăguţă”
şi politicoasă cu ceilalţi. Eliberându-şi tensiunile acumulate în urma unei vieţi pline de
frustrări, a devenit foarte furioasă şi agresivă. În timpul unei şedinţe de psihoterapie, ea a
aruncat cu scaunele prin cameră, a călcat în picioare cutia de şerveţele, rupând-o apoi în
bucăţi, dar după această criză a plecat în final din cabinet simţindu-se eliberată de
tensiuni şi mult mai liniştită. Totuşi, în săptămâna următoare a devenit foarte tensionată şi
retrasă, iar la următoarea şedinţă de psihoterapie a acuzat o durere teribilă de cap. Se
mişca încet, cu grijă, ridicându-şi umerii ca şi cum ar fi purtat o povară pe cap. Atunci un
clarvăzător care asista la aceste şedinţe de tratament a putut observa, la nivel subtil, o
sferă de „mucus” eteric aflată în zona din creştetul capului. Această energie negativă
condensată era acumulată în aură de fiecare dată când persoana se înfuria. Ea rămânea
„atârnată” în câmpul energetic al persoanei respective, amplificându-se pe măsură ce
acest comportament se repeta.
Fenomenul eliberării, la nivel auric, de „toxine subtile” este bine cunoscut de
către energoterapeuţi. Un flux puternic de bioenergie purificatoare poate să elibereze
asemenea obstacole şi tensiuni lăuntrice. Astfel, se elimină atât impurităţile subtile sau,
altfel spus, toxinele aurice, cât şi toxinele din ţesuturile corpului fizic. Uneori, în urma
unui asemenea proces purificator, mai ales dacă energia vehiculată de energoterapeut este
puternică, oamenilor trataţi li se face „rău”. Acest fenomen firesc de purificare energetică,
urmat de stări de leşin, poate fi constatat de asemenea şi la unele persoane care participă
la primele cursuri de YOGA sau la meditaţiile realizate în spirală
YANG.
În procesul vindecării prin metode psihoterapeutice, femeia din exemplul nostru
încetase să mai fie violentă, dar acum manifesta un comportament mai degrabă
masochist, de autopedepsire. I s-a sugerat să înceapă să practice HATHA YOGA. Când ea
a început să îşi aplece cât mai mult trunchiul în faţă, pentru a realiza
PADAHASTASANA, sfera subtilă de mucus eteric s-a deplasat şi ea în jos, extinzându-se

X
efectiv până la podea. Sfera părea să se întindă sub propria sa greutate eterică şi a devenit
un ovoid a cărui extremitate ajunsese la o depărtare de aproximativ 1 metru distanţă de
ea. Datorită acestei formaţiuni aurice, femeia continua să se aplece în faţă, parcă împinsă
de ceva. Apoi „mingea” de mucus eteric a revenit spre capul ei, ca trasă înapoi de un
elastic. La sfârşitul uneia dintre primele şedinţe de HATHA YOGA, sfera de mucus eteric
deja se „spărsese”, dar nu dispăruse încă în totalitate, iar energiile nocive care anterior o
alcătuiau se împrăştiaseră acum într-un strat subţire în întreaga sa aură, în jurul trupului
ei. Durerea de cap dispăruse. După câteva săptămâni, timp în care persoana a practicat
zilnic tehnici adecvate de HATHA YOGA, a putut fi îndepărtat şi eliminat definitiv
întregul strat de mucus din aura acesteia.
EXPERIMENTE INIŢIATICE SIMPLE PENTRU A SIMŢI GREUTATEA
APARENTĂ A CÂMPULUI DE ENERGIE AURICĂ
Ne vom aşeza pe un scaun, cu spatele drept. Consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în
mod integral şi necondiţionat, fructele acestui experiment spiritual. Stabilim în prealabil
ca doi colegi de la cursul de yoga să rămână în picioare, de o parte şi de cealaltă a
noastră. La un anumit semnal, ei vor urmări să ne ridice în acelaşi moment, drept în sus,
apucându-ne simultan de braţe, având grijă să nu ne legene într-o parte sau în alta. Pentru
început, ne vom concentra mental, timp de minim 5 minute, pentru a proiecta în mod
ascendent fluxul nostru de energie aurică. Vom realiza acţiunea conştientă volitivă de
ascensiune, UTKSHEPANA, a energiei de la nivelul tuturor centrilor de forţă, pe care o
vom focaliza la nivelul lui SAHASRARA, mentalizând astfel că energia noastră se
îndreaptă în sus. Ne vom concentra apoi energia către zona de deasupra creştetului
capului. Când vom simţi că am realizat această proiecţie ascensională în care am angrenat
şi energia subtilă UDANA VAYU, le cerem colegilor să ne ridice. Vom sesiza cât de uşor
le va fi atunci să realizeze acest lucru.
Apoi, în faza a doua a acestui experiment, ne vom imagina că din zona perineului
(zona de proiecţie în plan fizic a lui MULADHARA CHAKRA) şi din tălpi ne cresc
rădăcini adânci care se înfig în pământ. Ne concentrăm asupra legăturii energetice
puternice pe care o avem cu pământul. Angrenăm totodată suflul descendent, APANA
VAYU, şi ne focalizăm energiile la nivelul lui MULADHARA CHAKRA. Realizăm
acţiunea conştientă, volitivă, de coborâre, APAKSHEPANA, a energiilor fiinţei noastre la
nivelul lui MULADHARA CHAKRA. În continuare, le vom cere din nou celor doi colegi
să ne ridice. Diferenţa de greutate se va sesiza net, de această dată fiindu-le mult mai greu
să ne ridice.
Putem continua acest exerciţiu de mai multe ori, fără să le spunem colegilor în
prealabil, pentru a nu-i sugestiona, cu ce tip de energie (ascendentă sau descendentă) vom
opera. În felul acesta vom putea să intuim, de asemenea, ce se produce în cazul SIDDHI-
urilor corespondente care ţin de controlul acestor energii subtile şi care conduc fie la

X
starea de levitaţie (LAGH1MA), fie la acel SIDDHI care face ca trupul fiinţei umane să
devină „greu precum un munte” (GARIMA).
FORMELE-GÂND DIN AURĂ ŞI CORELAŢIA LOR CU ŞABLOANELE
NOASTRE
MENTALE
Clarvăzătorii înzestraţi cu o putere de pătrundere mentală excepţională şi cu o
capacitate de înţelegere mult mai profundă decât cea obişnuită au observat un fenomen pe
care l-am putea denumi „spaţiile dinamice ale realităţii noastre subtile virtuale”. Aceste
sui-generis spaţii subtile ar putea fi analizate prin metode care sunt similare celor utilizate
în topografie, unde un „domeniu” dat conţine un set de caracteristici ce definesc legile şi
operaţiile matematice care sunt posibile în cadrul acelui domeniu.
În universul nostru psihomental, putem spune că există în mod analogic „spaţii ale
realităţii noastre subtile virtuale” sau, altfel spus, „sisteme de credinţă şi mentalităţi” care
conţin în ele însele şi sunt formate din grupuri de idei şi, în mod corespunzător, forme-
gând proprii, ce sunt asociate cu concepţiile noastre, corecte sau greşite, despre realitate.
Toate acestea ne definesc, în ultimă instanţă, sistemul de valori şi întreaga noastră viziune
asupra lumii. În mod corespunzător, fiecare formă-gând conţine, la rândul ei, într-o
manieră implicită, propriile definiţii sau concepţii care ne structurează viziunea noastră
interioară cu privire la anumite aspecte ale existenţei. De exemplu, în cazul unei femei
frustrate, care a suferit o decepţie în dragoste, vor fi prezente din abundenţă idei de genul:
„Toţi bărbaţii sunt răi”; „Dragostea înseamnă slăbiciune”; „Trebuie să te stăpâneşti tot
timpul şi să nu le arăţi celorlalţi că iubeşti” etc., care se vor manifesta toate, în aura sa,
prin diferite forme-gând dizarmonioase şi care se vor structura într-un „spaţiu al realităţii
sale subtile”.
În timp ce ne confruntăm cu diferitele experienţe cotidiene şi reacţionăm la
acestea într-un mod specific, propriu personalităţii noastre, noi trecem, din punct de
vedere lăuntric, prin diferite asemenea „spaţii subtile” ale realităţii proprii, spaţii aflate în
corespondenţă precisă cu nivelul nostru de conştiinţă. Aceste spaţii interioare sunt
generate, de fapt, de un ansamblu de forme-gând care au frecvenţe de vibraţie apropiate şi
care formează structuri energetice stabile în aura noastră. Astfel, lumea este percepută de
către noi în mod distinct din perspectiva fiecăruia dintre aceste „spaţii ale realităţii
subtile” în care conştiinţa noastră individuală pătrunde în mod succesiv. Aceste structuri
lăuntrice astrale ar putea fi comparate cu nişte ochelari care au lentile de diferite culori,
prin intermediul cărora noi vedem nuanţat lumea exterioară.
Prin urmare, aceste forme-gând complexe conţin energie şi sunt realităţi obiective,
vizibile în plan subtil, care radiază lumini colorate de diferite nuanţe şi intensităţi.
Intensitatea şi forma lor reprezintă o expresie astrală a energiei mentale corespondente şi
reflectă importanţa pe care persoana respectivă o acordă sistemului ei de gândire.

X
Formele-gând sunt create, edificate şi menţinute în aură de către posesorii lor prin însuşi
procesul obişnuit al gândirii. Aşa cum am mai precizat, cu cât gândurile noastre sunt mai
clare, mai precise, mai limpezi, cu atât forma lor este mai bine definită.
Natura şi intensitatea emoţiilor asociate gândurilor noastre dau la rândul lor
culoare, intensitate şi forţă formelor-gând corespondente. Gândurile pot fi pe deplin
conştiente sau se pot menţine doar la limita dintre mentalul conştient şi subconştient. De
exemplu, o formă-gând distructivă se poate naşte menţinând, adeseori în mod obsedant,
un gând aberant de genul „O să mă părăsească iubitul (iubita)”. în mod evident, acest
gând este expresia unei stări egotice, adesea inconştiente, de frică. În această situaţie,
forma-gând va acţiona la nivel subtil ca şi cum acest aspect este deja pe cale să aibă loc.
Cel care gândeşte astfel va declanşa energii care vor hrăni constant şi vor amplifica
forma-gând corespunzătoare. Aceasta va produce la rândul ei efecte negative în aura
fiinţei iubite şi va declanşa chiar consecinţele nefaste respective, pe care fiinţa iubită le va
prelua inconştient (datorită interacţiunilor aurice deosebit de puternice care există între
cei doi). Apoi ea va avea tendinţa să se conformeze acestui gând puternic. Astfel, chiar
dacă până atunci nu avusese intenţia să îşi părăsească fiinţa iubită, acum va resimţi din ce
în ce mai puternic impulsul să o facă, deoarece se va afla sub influenţa energiilor-gând
distructive declanşate de aceasta prin repetare obsesivă. Astfel, câmpul energetic al
respectivei forme-gând va afecta treptat, într-un mod profund negativ, întregul câmp auric
al persoanei care o emite. Prin infestarea aurică pe care o va genera, această formă-gând
va avea, ea însăşi, ca efect, cel mai adesea, îndepărtarea fiinţei pe care o iubeam, dar de
care ne ataşasem. Totodată, ea va face să se insinueze într-un mod stupid o teamă penibilă
de a nu fi părăsiţi, teamă care va rămâne în continuare în aura noastră şi va bloca într-o
mare măsură orice tentativă ulterioară de a stabili o relaţie profundă de iubire cu o fiinţă
de sex opus. Cu cât această formă-gând negativă devine mai puternică prin energizarea ei
constantă, realizată conştient sau inconştient, cu atât va avea loc mai repede despărţirea
de care ne-am temut. În povestirea binecunoscută a „drobului de sare”, acesta este o
expresie simbolică a temerilor obsesive de genul celei despre care am vorbit, temeri care
nu au doar expresii simbolice, ci sunt chiar manifestate în mod concret în aura noastră
astrală.
Formele-gând sunt, într-un mod atât de natural, o parte din personalitatea noastră,
încât, de obicei, noi nici nu le observăm, nefiind conştienţi de ele. Unele încep să se
formeze încă din copilărie şi se bazează iniţial pe tendinţele, experienţele şi gândurile
noastre din acea perioadă a vieţii, care sunt integrate apoi într-un mod stabil şi profund în
personalitatea noastră. Ele sunt ca un sui-generis bagaj suplimentar apăsător pe care îl
cărăm în mod inutil, fără a-i observa efectul, care este de fapt foarte puternic pentru noi.
Aceste ansambluri de forme-gând similare sau sisteme de credinţă ce creează „spaţii
dinamice ale realităţii noastre subtile” au multe efecte, adeseori nebănuite, asupra
universului nostru interior şi exterior.

X
 Dar, deoarece aceste forme-gând nu sunt totuşi adânc înrădăcinate în inconştient,
ci se află la „marginea” conştientului, ele pot fi sublimate, eliminate sau transcense cu
destul de multă uşurinţă prin intermediul diferitelor metode dintre care cele mai eficiente
sunt anumite tehnici posturale, ASANA-e, tehnici de control al suflului subtil,
PRANAYAMA, şi meditaţii care au ca efect trezirea şi dinamizarea intensă a lui AJNA
CHAKRA. Astfel se poate obţine o ardere rapidă a condiţionărilor KARMA-ice sau,
altfel spus, o resorbţie a acestor forme-gând negative. Atunci când formele-gând
respective sunt aduse la nivelul domeniului conştient, prin conştientizarea lucidă şi
detaşată a sentimentelor psihice asociate lor, se produce o eliberare sau, cu alte cuvinte, o
detaşare profundă de condiţia individuală, strict egotică, cu care ne identificam total până
acum. Astfel, se obţine o transformare profund benefică (şi implicit o expansiune şi
purificare foarte intensă a aurei astrale). Înţelegerea acestui proces ne permite de
asemenea să obţinem o viziune mult mai clară asupra fenomenelor şi, realităţilor de
natură mentală din care se „întrupează” la nivel astral formele-gând. Atunci când
conştientizăm, vizualizăm sau, altfel spus, obiectivăm cu luciditate şi detaşare şi în final
eliminăm respectiva formă-gând falsă (să nu uităm că aceasta se bazează cel mai adesea
pe o raţiune şi o logică formate adeseori încă din copilărie), ea va putea fi înlocuită cu o
viziune matură, clară, asupra realităţii, ceea ce conduce apoi, în mod firesc, la apariţia
unor experienţe şi viziuni profund spirituale cu privire la viaţă şi existenţă.
La unele persoane, aceste forme-gând se întrepătrund cu multe altele de frecvenţe
vibratorii oarecum similare dar nu identice. Tocmai din acest motiv, conştiinţa persoanei
este rareori cufundată total într-un astfel de „spaţiu psihic” auric, ea fiind conştientă sau
măcar semiconştientă şi de alte forme-gând proprii (în caz contrar, ea va ajunge să
trăiască stări obsesive). Această distributivitate a atenţiei şi multiplă potenţare a vieţii
noastre psihice face ca fiinţa umană să îşi menţină un grad înalt de integrare în viaţa
cotidiană.
Pe de altă parte, în cazul unor persoane care se află într-un stadiu evolutiv inferior
sau care au grave probleme psihice, acestea se pot cufunda total sau aproape total într-un
asemenea „spaţiu virtual al realităţii sale subtile” sau pot translata rapid dintr-unul în
altul, fără a fi conştiente de legăturile care există între acestea două. Într-o astfel de
situaţie, este foarte posibil ca fiinţa umană respectivă să nu fie în stare să integreze în
mod armonios sau să înţeleagă semnificaţia fluxului dinamic al propriei sale vieţi. Astfel,
ea va trăi în confuzie, mai ales când anumite tendinţe psihomentale inferioare cronice,
care se repetă ciclic, sunt declanşate într-un mod instinctiv. Atunci, datorită ataşamentelor
sale excesive, fiinţa umană în cauză poate ajunge să fie prinsă într-un veritabil flux
secvenţial automat de tendinţe aurice care i se va părea aproape imposibil de controlat. În
felul acesta, ea va trece, precum un calculator în care se rulează un program, de la un
gând la altul, de la o emoţie la alta (care pot fi adesea contradictorii). Ceea ce
caracterizează în primul rând aceste trăiri este faptul că fiinţa umană se află într-o stare de

X
receptivitate inferioară, în care rămâne în mod inevitabil înlănţuită, fiind incapabilă să se
elibereze din acest cerc vicios până când nu se consumă întreaga experienţă. Aceste
energii se acumulează în aură datorită gândurilor şi tendinţelor psihice inferioare şi, la un
moment dat, ajung să aibă suficientă forţă pentru a depăşi cenzura pe care voinţa
conştientă o impune. Despre astfel de momente fiinţa umană respectivă poate spune:
„Parcă am fost luat pe sus” sau „Parcă pur şi simplu nu mai eram eu”. În realitate, în cele
mai multe dintre situaţii nu este vorba despre o posedare sau, altfel spus, despre o entitate
sau forţă exterioară care să o domine, ci de acumularea în exces în aură a unei energii
inferioare, prin intermediul unui proces de genul celui descris anterior. Aceste tendinţe
aparent inexplicabile pentru persoana care le trăieşte dispar numai după ce energia care
le-a generat se consumă complet în manifestarea propriu-zisă, care cel mai adesea
provoacă mari suferinţe. De-abia atunci fiinţa umană respectivă poate păşi către o nouă
etapă caracterizată de o viziune diferită asupra realităţii, şi aceasta numai fiindcă acţiunea
ciclică a formei-gând şi-a epuizat toată energia, într-un mod similar se petrece şi în cazul
acumulărilor KARMA-ice. Efectele specifice încetează doar atunci când energia
KARMA-ică ce corespunde acestora ajunge să fie complet consumată.
Acest proces care ţine de condiţia limitată a fiinţei umane poate fi transcens prin
operarea la nivelul lui AJNA CHAKRA. În felul acesta, datorită stării de luciditate şi
detaşare, fiinţa umană nu se mai identifică cu diferitele fluctuaţii şi condiţionări mentale,
ceea ce conduce în mod spontan şi firesc la arderea acestor acumulări energetice
KARMA-ice. În cazul unei fiinţe umane obişnuite, după ce a ieşit dintr-o astfel de criză
(prin epuizarea acelor energii), ea nu va şti cum a depăşit pentru moment această tendinţă
ciclică repetitivă şi, de aceea, va fi incapabilă să se opună şi să se „extragă” conştient
dintr-un alt episod asemănător, cu o altă ocazie. Pe de altă parte, în cazul unui iniţiat aflat
pe o cale spirituală autentică, acesta va recurge la diversele modalităţi pe care le are la
dispoziţie pentru a atinge starea de martor lucid şi detaşat al respectivei situaţii, în care nu
se va mai implica în mod egotic, ceea ce îi va permite să iasă din aceste veritabile
„închisori” lăuntrice. De aceea, tradiţia taoistă afirmă că suntem victimele propriilor
noastre „adevăruri”, deoarece adeseori, atunci când ele nu mai reprezintă trăiri
inspiratorii directe, ci s-au „împietrit” în concepţii şi mentalităţi rigide, ele ne pot
„întemniţa” în propria noastră viziune, „colorând” pentru noi realitatea exterioară.
Existenţa acestor nenumărate tendinţe lăuntrice limitatoare sau „spaţii dinamice ale
realităţii noastre subtile virtuale” constituie baza ezoterică a teoriei iniţiatului Qurdjieff cu
privire la personalităţile noastre multiple, ce ajung să se suprapună peste fiinţa noastră
reală, precum nişte măşti.
= VA URMA =
An 14 C 3
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA

X
CHAKRA FORMELE-GÂND DIN AURĂ ŞI CORELAŢIA LOR CU ŞABLOANELE
NOASTRE
MENTALE (continuare la cursul nr. 2, An 14)
În plus, merită să precizăm faptul că apariţia unei noi scheme psiho-dinamice
corespunde momentului iniţierii acelui impuls psihic originar existent la începutul
realizării oricărei acţiuni, impuls ce tinde să se degradeze odată cu desfăşurarea întregului
ciclu ce caracterizează respectiva acţiune. Aceste tipare ale „realităţii noastre subtile
virtuale”, tipare ce caracterizează aura noastră, pot fi euforice şi utopice, ca în cazul unei
persoane care crede că va reuşi să facă lucruri mari şi că va deveni celebră şi bogată, fără
să fie însă conştientă de cantitatea de muncă necesară pentru atingerea unui asemenea
scop şi fără a avea tenacitatea şi forţa necesare pentru a fi consecventă ţelului ei, sau pot
fi, dimpotrivă, pesimiste şi spline de tristeţe, situaţie în care persoana se percepe lăuntric
cu pesimism, într-o condiţie existenţială mult mai rea decât este în realitate. În fiecare
dintre aceste situaţii, fiinţa umană în cauză nu îşi poate aprecia în mod obiectiv propriile
resurse şi starea reală în care ea se află. În ambele cazuri, în acele momente, ea nu are
decât reprezentarea unei părţi din ea însăşi cu care se identifică total şi care îi oferă astfel
o perspectivă deformată cu privire la propria personalitate. De exemplu, în situaţiile
descrise, este posibil ca fiinţa umană în cauză să deţină potenţialul de a crea lucrurile pe
care le vede cu un entuziasm naiv deja realizate, dar are nevoie pentru aceasta de multă
muncă şi tenacitate. Pe de altă parte, în al doilea caz – în care fiinţa umană respectivă se
autolimitează prin pesimism – ea vede într-adevăr în personalitatea sa aspecte negative ce
ar trebui eliminate, însă uită sau ignoră complet, datorită scepticismului ei cronic, faptul
că ele pot fi într-adevăr transformate.
În cartea sa „Cum să citim aura”, celebrul clarvăzător William Butler afirmă că a
observat cum anumite forme-gând rămân „staţionare” şi latente în câmpul de energie
auric, până când acestea sunt făcute active în virtutea unui impuls energetic provenit din
interior (sau, cu alte cuvinte, din propriile tendinţe personale) sau din exterior. În această
situaţie – mai ales atunci când fiinţa umană nu se transformă absolut deloc din punct de
vedere spiritual – asemenea forme-gând se deplasează în aură, urmând mereu aceleaşi
direcţii, şi tind să se diminueze odată cu epuizarea acţiunii pe care au guvernat-o, dar nu
sunt totuşi eliminate aproape niciodată din câmpul auric. Formele-gând mai puternice din
aura noastră ajung să constituie, aşa cum am precizat anterior, structuri astrale ce tind să
devină din ce în ce mai independente. Ele îşi amplifică în mod constant energia,
preluând-o din gândurile noastre obişnuite şi din sentimentele şi trăirile emoţionale
asociate acestora. Ele îşi extrag, de asemenea, forţa, conturându-şi forma şi culorile prin
declanşarea proceselor de rezonanţă cu gândurile şi trăirile similare ale celorlalţi oameni.
Prin urmare, afirmaţia plină de înţelepciune „Cine se aseamănă se adună” îşi găseşte o
expresie concretă în cazul formelor-gând. Cu alte cuvinte, dacă noi ne condamnăm mereu
lăuntric pentru ceva, care poate fi adeseori o vină pur şi simplu imaginară, acţiunile şi

X
sentimentele noastre vor fi conforme cu atitudinea noastră mentală. Din acest motiv,
curând, oamenii cu care ne confruntăm vor sesiza şi ei, cel mai adesea într-un mod
intuitiv, inconştient, aceste forme-gând apăsătoare ale vinovăţiei şi vor avea tendinţa să
aibă la rândul lor atitudini critice similare cu privire la noi. De exemplu, dacă o femeie îşi
spune mereu cu supărare că este proastă, nedemnă, urâtă şi grasă, ceilalţi oameni vor
deveni, într-un interval de timp destul de scurt, datorită câmpului de inducţie creat de
aura femeii, întru totul de acord cu părerile ei. Această energie negativă care provine de la
ceilalţi se va adăuga atunci, prin rezonanţă subtilă, „stocului” sau rezervelor energetice pe
care deja ea le are, până când forma-gând va căpăta destul de multă energie pentru a
deveni activă, chiar şi la nivel fizic, într-un mod similar celui în care o rază laser se
declanşează în momentul în care energia particulelor din generator trece de pragul critic.
Atunci, femeia respectivă va ajunge să fie convinsă pe deplin că este proastă, urâtă,
inferioară şi grasă, şi va păstra apoi acest gând până când energia formei-gând se va
dispersa, diminuându-se pentru o anumită perioadă de timp (datorită fluctuaţiilor ciclice
ale energiilor din aura sa), pentru a renaşte ulterior cu şi mai multă forţă. Într-un mod
similar, putem atrage prin rezonanţă un eveniment exterior profund benefic, care să
declanşeze apoi în aura noastră o explozie de energie spiritualizantă sau impulsul de a trăi
starea de iubire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. În ambele cazuri (şi cel distructiv şi cel
profund creator), esenţa procesului subtil este aceeaşi – fenomenul de rezonanţă ocultă.
De exemplu, o declanşare explozivă de forţă, dacă se integrează într-un proces de
transformare spirituală, ne poate ajuta să ne desprindem definitiv de anumite tendinţe
perverse, elevându-ne brusc nivelul general al vibraţiilor aurice suficient de mult pentru a
putea controla apoi cu uşurinţă şi pentru a bloca ulterior alte eventuale manifestări ale
respectivelor tendinţe negative.
Pe baza acestor revelaţii fundamentale, devine evident faptul că existenţa unui
grup spiritual poate să ajute extraordinar de mult evoluţia fiinţelor umane care fac parte
din el, deoarece ele se pot influenţa şi impulsiona în mod benefic, reciproc; prezenţa la
nivelul aurei unora dintre participanţi a unor energii spirituale elevate, pure, va cataliza în
aura tuturor declanşarea unor stări elevate, pure, cu condiţia ca aceştia să aspire cu toţii în
mod autentic la atingerea acestor” trăiri sublime. În cazul unei fiinţe umane care nu este
integrată într-un grup spiritual, evoluţia sa se realizează în absenţa unui astfel de mediu
subtil fertil şi de aceea jiu există posibilitatea impulsionării subtile pe care o oferă energia
grupului spiritual. În plus, în cazul absenţei unei relaţii de comuniune autentică cu un
maestru spiritual sau în lipsa protecţiei subtile pe care o oferă integrarea într-o frăţie
spirituală, ea va fi mult mai vulnerabilă la frecvenţele aurice inferioare ale altora. De
aceea, atunci când se manifestă în mediile obişnuite, profane, ea va putea fi influenţată în
rău sau va recepta energii dizarmonioase cu mult mai multă uşurinţă. Dacă, în urma
trezirii şi dinamizării lui AJNA CHAKRA, vom fi capabili să percepem cu detaşare şi
claritate aceste realităţi de ordin subtil şi să le obiectivăm, controlul asupra stărilor

X
noastre psihice şi mentale va fi, în mod evident, mult mai bun deoarece va dispărea
complet tendinţa noastră de a ne identifica cu aceste stări.
Aceste revelaţii cu privire la diferitele moduri în care sunt actualizate la nivel
auric formele-gând ne vor ajuta să ne menţinem cât mai mult timp starea de conştiinţă
martor lucidă şi detaşată, la care putem accede prin activarea intensă a lui AJNA
CHAKRA. Astfel, vom putea să identificăm cu mult discernământ fiecare grupă de
forme-gânduri sau fiecare spaţiu psihic lăuntric în care pătrundem la un moment dat sau
din care ieşim. Datorită acestei lucidităţi, obţinute prin dinamizarea lui AJNA CHAKRA,
vom fi capabili să ne obiectivăm mult mai clar tendinţele negative „cronice” ale gândirii
noastre, tendinţe generatoare de KARMA, şi să găsim astfel mult mai uşor drumul direct
şi sigur către starea de eliberare supremă. Aceste noţiuni au o valoare excepţională pentru
cei care vor şti să le aplice cu înţelepciune, deoarece ele ne facilitează cunoaşterea
directă, inefabilă şi intuitivă a modului în care pot fi eliminate, sublimate sau transcense
orice limitări şi şabloane mentale, atunci când acestea tind să se declanşeze în aura
noastră.
O persoană cu tendinţe schizofrenice ajunge adeseori să fie limitată şi dependentă
doar de câteva forme-gând obsesive, care îi vor defini astfel un „spaţiu al realităţii sale
subtile virtuale” foarte distorsionat şi limitat. În cadrul unui experiment devenit celebru,
un clarvăzător a desenat pe o tablă formele-gând pe care le percepea la nivel auric pe
măsură ce bolnavul îşi exprima cu voce tare sentimentele şi trăirile. De fiecare dată când
persoana îşi repeta ideile sale fixe şi obsesiile aberante, clarvăzătorul percepea în plan
astral o sui-generis săgeată venită dinspre forma aurică a gândului anterior către cea a
noului gând exprimat, săgeată care obiectiva astfel, într-un mod foarte sugestiv, procesul
mental repetitiv al schizofrenicului. Curând, toate gândurile reluate ciclic au fost figurate
pe tablă. Zona exterioară acestor forme-gând repetitive (sau, cu alte cuvinte, zona
formelor-gând care aparţineau unui alt domeniu decât cel specific obsesiei) era, în acest
caz, destul de limitată, ceea ce arăta în mod clar că bolnavul trăia într-o realitate foarte
îngustă, în care diferitele situaţii ale vieţii sale erau privite întotdeauna fie în mod
pesimist, fie fără a produce vreun ecou în el, dar nu datorită unei stări de detaşare lucidă,
ci din cauza unei trăiri dominate de platitudine şi inerţie.
Toţi ceilalţi, oameni îi apăreau a fi „departe” din punct de vedere sufletesc şi chiar
periculoşi. În consecinţă, pacientul ajunsese astfel să creadă, datorită propriilor sale
gânduri distructive, că ei este cu adevărat o victimă a vieţii. Punctul creator de hiat sau,
cu alte cuvinte, momentul eliberator în care îşi va putea elimina tendinţele schizoide va
apărea atunci când bolnavul va deveni capabil să menţină unul dintre gândurile sale
benefice, în special unul dintre cele cu un conţinut emoţional deosebit de puternic şi
profund benefic, suficient de mult timp, astfel încât să-şi poată exprima într-un mod
constant şi liber emoţia elevată care îl animă. De obicei, dacă o persoană care se
confruntă cu astfel de probleme va fi în stare să-şi controleze furia, durerea sau alte

X
asemenea emoţii inferioare asociate unor gânduri corespunzătoare, ea va diminua în acest
caz, în mod spontan, forţa acelor gânduri distructive şi astfel va deveni capabilă să treacă
la un nivel mai profund de înţelegere mentală şi de integrare a structurii sale aurice.
După ce pacientul şi-a putut vedea formele sale gând negative şi obsesive, aşa
cum fuseseră acestea schiţate pe tablă de către clarvăzător, i-a fost mult mai uşor să le
obiectiveze din punct de vedere lăuntric. Aceasta l-a ajutat să se concentreze mental mult
mai uşor şi să se elibereze de vechile sale tendinţe schizoide. O mare parte dintre aceste
structuri aurice superficiale create de formele sale gând obsesive se constituiseră într-o
veritabilă mască, pe care persoana respectivă nu o conştientiza şi de care nu se simţea
responsabilă, având mereu tendinţa de a da vina pe ceilalţi.
În timpul existenţei noastre cotidiene, noi cheltuim adesea multă energie căutând
să ne reprimăm anumite forme-gând, datorită faptului că acestea ne evocă sentimente sau
emoţii nedorite. Totuşi, chiar şi în situaţia în care evităm sistematic conjuncturile care ne-
ar putea aminti aceste emoţii dureroase, noi nu vom reuşi să le reprimăm în totalitate,
deoarece ele sunt permanent reîncărcate chiar şi de către formele noastre gând care sunt
în legătură cu teama noastră de a evoca şi de a ne confrunta cu acele emoţii. Pe măsură ce
evoluăm spiritual şi învăţăm să ne acceptăm cu iubire şi înţelepciune pe noi înşine,
forma-gând tensionantă devine, prin sublimare, încetul cu încetul, tot mai armonizată şi
mai integrată în ansamblul personalităţii noastre. Astfel, aspectele aurice negative pe care
ne străduiam cu îndârjire şi suferinţă să le reprimăm se transformă, în virtutea unui proces
spontan de sublimare afectuoasă, în manifestări subtile pozitive. Astfel, ele se vor integra
în mod firesc în aura noastră sub forma unor culori luminoase, benefice.
TIPURI DE BLOCAJE ALE ENERGIEI LA NIVELUL AUREI 1) Blocajul
energetic de tip „slab” (vezi Fig. 1)
Blocajul energetic de tip „slab” este, cel mai adesea, rezultatul reprimării unor
emoţii uşor neplăcute şi a anumitor tipuri de energie grosieră, care totuşi nu au o
intensitate foarte mare. Acest aspect are drept consecinţă stagnarea şi acumularea unor
fluide subtile care generează tensiuni în regiunea respectivă şi în aura corespunzătoare
acestei zone. În mod obişnuit, acest blocaj nu este caracterizat de o acumulare excesivă
de energie: Prin urmare, energiile au la acel nivel o intensitate scăzută, blocajul fiind mai
degrabă asociat unor stări psihice proaste, trecătoare, cum ar fi, de exemplu, starea de
tristeţe, de nemulţumire sau starea de dispreţ. Dacă blocajul energetic subtil persistă însă
o perioadă mai îndelungată la nivelul respectiv, este totuşi posibil să se reflecte chiar şi în
plan fizic, şi atunci apare starea de boală cu toate simptomele ei specifice. Afecţiunile
spre care ne predispune blocajul energetic de tip „slab”
Fig. 1 Blocajul energetic dc tip „slab” sunt cel mai adesea anghina pectorală şi
colita. Culoarea subtilă asociată acestei forme de blocaj energetic este, de cele mai multe
ori, bleu-cenuşiu, dar depinde în primul rând de natura emoţiilor inferioare reprimate.

X
Această energie grosieră poate fi obiectivată cel mai uşor la nivelul corpului eteric, unde
poate fi resimţită din punct de vedere subiectiv ca fiind lipicioasă şi „consistentă”,
întocmai ca o mucozitate.
2. Blocajul energetic de tip „compact” (vezi Fig.2) Blocajul energetic de tip
„compact” apare în situaţia în care sunt suprimate, în mod constant, sentimente sau
emoţii de o intensitate mult mai mare decât cele din cazul precedent. Acest gen de blocaj
energetic poate fi, de exemplu, expresia unei stări de furie acumulată – în care energia
reprimată este înzestrată cu o forţă potenţială care ar putea fi privită drept un veritabil
vulcan auric. Cel mai adesea el poate fi vizualizat la nivel subtil şi perceput ca având
culoarea roşu-închis. Forţa acumulată la acest nivel îi conferă adeseori un caracter
ameninţător. Acest blocaj de energie are drept rezultat, la nivelul corpului fizic,
acumularea grăsime şi mărirea în volum a muşchilor din regiunea respectivă. Dacă
această acumulare energetică negativă se prelungeşte, fiinţa umană respectivă va fi
predispusă către boli de natură inflamatorie, în special în zona pelviană. In astfel de
cazuri, datorită intensităţii energiei care se manifestă, persoana este cel mai adesea
conştientă de emoţiile sale inferioare, dintre care cea mai reprezentativă pentru blocajul
de tip „compact” este furia. Ea se simte ca şi cum ar fi prinsă într-o capcană de aceste
tendinţe inferioare ale sale, deoarece manifestarea stărilor de furie este asociată, în cazul
acestor oameni, cu teama de a nu fi umiliţi. De exemplu, menţionăm cazul unei femei
căreia încă din copilărie i s-a indus ideea aberantă că a avea relaţii sexuale este ceva
degradant şi umilitor. Această concepţie s-a născut din cauza faptului că, în perioada
pubertăţii, tatăl său o umilea adesea invocând (pentru a-i crea şi accentua starea de
vinovăţie şi inferioritate) aspecte de natură sexuală. Rezultatul tragic al acestei pseudo-
educaţii a fost blocarea sentimentelor şi a trăirilor benefice legate de sexualitate, ceea ce a
făcut ca energia ei erotică să rămână acumulată în mod dizarmonios şi tensionant la
nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA. Pe măsură ce sentimentele şi dorinţele sale de
a se apropia fizic de un bărbat au fost astfel în mod constant reprimate, ele au degenerat
gradat în accese de furie. Şi, deoarece furia care o măcina adeseori nu a fost eliberată, din
cauza temerii ei de a nu fi umilită (în cazul în care ar fi lăsat-o să se manifeste liber),
acumularea energiei perturbatoare stagnate în plan subtil în zona pelvisului a generat o
scădere gradată a imunităţii, care a atras după sine îmbolnăvirea. După ani de infecţii
aparent nesemnificative dar repetate, acestei femei i s-a cronicizat o boală inflamatorie la
nivel pelvian.
3. Blocajul de tip „armură-plasă”
Blocajul de tip „armură-plasă” reprezintă efectiv un blocaj energetic, în sensul cel
mai propriu al acestui cuvânt, deoarece el constrânge fiinţa umană respectivă să îşi evite
sau să nu îşi manifeste sentimentele. În acest caz se produce adeseori o deplasare rapidă a
blocajului energetic dintr-o zonă în alta a corpului astral al fiinţei în cauză, atunci când
aceasta este ameninţată sau doar se simte astfel. Asemenea modificări aurice au loc fie în

X
diferitele situaţii obişnuite ale vieţii, fie chiar în cursul unei şedinţe de bioterapie. De
exemplu, dacă terapeutul urmăreşte să-i elimine persoanei blocajul energetic prin pase
biomagnetice sau masaj, blocajul va tinde pur şi simplu să se mute în altă parte. Prin
realizarea cu consecvenţă a unor „şedinţe” de HATHA YOGA care să includă tehnici
posturale, ASANA-e, în vederea dinamizării tuturor centrilor subtili de forţă, CHAKRA,
şi de asemenea tehnici de control al suflurilor subtile, PRANAYAMA, realizate pentru
dinamizarea întregii structuri aurice, blocajul de tip „armură-plasă” poate să fie totuşi
eliminat cu uşurinţă. = VA URMA =
An 14 C 4
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CeLuI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
TIPURI DE BLOCAJE ALE ENERGIEI LA NIVELUL AUREI
3. Blocajul de tip „armură-plasă” (vezi Fig. 3) (continuare la cursul nr. 3, An 14)
Acest tip de blocaj nu are ca rezultat îmbolnăvirea iminentă, precum în cazul
celorlalte tipuri de blocaje energetice prezentate până acum. Din punct de vedere exterior,
totul poate apărea ca fiind perfect în viaţa unei asemenea fiinţe umane. Ea poate avea
succes în viaţă, satisfacţii în plan social sau familial şi, totuşi, dacă asemenea blocaje
energetice persistă în aura sa, ea va trăi mereu sentimentul acut că îi lipseşte ceva şi din
această cauză se va simţi aproape mereu neîmplinită. Menţionăm că această incapacitate
de a se bucura plenar de realizările avute nu trebuie să fie în nici un caz confundată cu
nostalgia pe care o trăieşte o fiinţă umană atunci când intuieşte prezenţa lui Dumnezeu şi
începe să nu mai acorde importanţă unora dintre aspectele vieţii sale de până atunci,
deoarece ar vrea să se focalizeze din ce în ce mai mult asupra revelaţiei divine.
Dimpotrivă, o astfel de persoană nu va fi capabilă să trăiască sentimente cu adevărat
profunde decât pentru perioade foarte scurte de timp, după care ea va avea tendinţa să
fugă de ele sau chiar să le evite în mod constant. În cele din urmă, în viaţa unei astfel de
fiinţe umane se va declanşa, în mod inevitabil, o criză puternică ce o va face să se
confrunte cu sentimentele sale profunde pe care le-a evitat de atâtea ori, datorită temerilor
şi tendinţelor sale către superficialitate. Prin urmare, blocajul de tip „armură-plasă”
conduce în final la o criză lăuntrică ce poate lua, din punct de vedere KARMA-ic, în
general, trei forme principale: fiinţa respectivă se poate îmbolnăvi, poate suferi o mare
decepţie sau, în cazul cel mai fericit, poate trăi o stare sublimă de îndrăgostire (poate fi
dragostea faţă de o fiinţă umană sau dragostea de Dumnezeu), care o va face să se
transforme radical, eliminând totodată spontan, pentru totdeauna, acest blocaj din aura sa.
4. Blocajul energetic de tip „platoşă” (vezi Fig. 4)
Acest tip de blocaj inhibă toate sentimentele, iar fiinţa umană în cauză, lipsită
fiind de dinamismul lor energetic obişnuit, ne apare distantă şi rece, ca „de gheaţă”. Prin

X
urmare; energiile benefice care sunt asociate anumitor sentimente sunt reţinute în plan
subtil în imediata apropiere a corpului fizic. Ele nu se mai pot expansiona, fiind paralizate
de un câmp asemănător celui de înaltă tensiune. Acest câmp auric tensionant, generat în
mod artificial şi care este nociv, constrânge persoana respectivă să-şi creeze o viaţă lipsită
de profunzime sufletească, structurată excesiv „la suprafaţă”. Corpul său fizic va fi bine
proporţional; muşchii vor fi – în cele mai multe cazuri – foarte bine dezvoltaţi şi
puternici. În plan intim însă, viaţa sa lăuntrică nu va fi deloc satisfăcătoare, deoarece
blocajul energetic de tip „platoşă” anulează efectiv aproape toate sentimentele benefice,
creatoare şi trăirile sufleteşti profunde. Aceasta duce la acea stare de tensiune şi nelinişte
în care fiinţa umană respectivă se simte parcă „mereu în priză”. De aceea, ea va trăi
adesea o stare de încordare bolnăvicioasă ce va fi resimţită la nivelul întregului organism,
ceea ce provoacă diverse tipuri de maladii, cum ar fi ulcerul (datorită suprasolicitării) sau
probleme cardiace (datorită unei angrenări reci şi mecanice, lipsită de „hrană” şi căldură
emoţională). Aşa cum ştim, priza de conştiinţă asupra nenumăratelor senzaţii existente la
nivelul corpului fizic nu poate fi aprofundată decât pe fondul unei stări de relaxare.
Deoarece o asemenea persoană care este mai mereu încordată nu-şi poate simţi şi
conştientiza pe deplin corpul fizic, vor surveni, de asemenea, tensiuni inutile de-a lungul
muşchilor. Ea îşi va suprasolicita acele grupe musculare care sunt astfel afectate de acest
tip de blocaj, ceea ce va avea drept consecinţă producerea frecventă de întinderi sau chiar
rupturi musculare. Şi în cazul existenţei blocajului de tip „platoşă” fiinţa umană va avea o
viaţă exterioară aparent „perfectă”, datorită faptului că ea nu se implică sufleteşte aproape
în nici o situaţie. Persoana care a generat în aura sa un blocaj energetic de tip „platoşă” se
va confrunta la un moment dat în viaţă cu o profundă criză lăuntrică. La fel ca şi în cazul
celor care au un blocaj energetic de tip „armurăplasă”, această criză existenţială poate fie
să propulseze fiinţa umană respectivă pe calea evoluţiei spirituale, ajutând-o să se
integreze într-o realitate de un ordin mai profund, fie să o aducă într-o stare de depresie
nervoasă (în cazul în care persoana este lipsită de voinţă), care va conduce gradat la
îmbolnăvirea şi îmbătrânirea prematură a corpului fizic. Unii bărbaţi caracterizaţi de un
asemenea blocaj auric sunt expuşi la crize
Fig-3 Blocajul energetic dc tip „artntirs-plas-ă”
Fig-4 Blocajul encrgţtta de tip „ptatoş, i” cardiace. Prezentăm în continuare cazul
semnificativ al unui afacerist renumit care era proprietarul câtorva mari magazine, dar
care se confrunta cu acest tip de blocaj energetic. Acest om era atât de implicat în munca
sa de negoţ, încât s-a desprins complet de propria familie. După ce a suferit un atac de
cord, copiii săi l-au vizitat şi i-au spus: „Trebuie să te opreşti din această cursă
nebunească după bani, sau vei muri. Învaţă-ne cum să te ajutăm, pentru a putea fi astfel
alături de tine”. El s-a conformat, devenind mult mai comunicativ şi afectuos. În acest fel,
cauzele blocajului său energetic au fost eliminate definitiv.
5. Blocajul energetic de tip „epuizare” (vezi Fig. 5) Blocajul energetic de tip

X
„epuizare” constă, pur şi simplu, într-o reducere semnificativă a fluxului de energie care
trece în mod normal prin zona respectivă. Aceasta se produce în special în partea
inferioară a membrelor, atât a braţelor, cât şi a picioarelor. Datorită unei carenţe generale
de vitalitate, persoana îşi retrage aproape complet priza de conştiinţă asupra membrelor
sale, ca şi cum ea însăşi şi le-ar tăia din punct de vedere auric. Astfel energia nu mai
curge în mod liber şi firesc prin ele. Aceasta are ca rezultat fizic slăbirea musculaturii
membrelor şi, în unele cazuri, chiar o atrofiere a acestora. O astfel de persoană va avea
tendinţa de a evita cât mai mult, în mod instinctiv, folosirea picioarelor şi a mâinilor
pentru a nu-şi simţi slăbiciunea. În plan psihic se vor dezvolta sentimente şi stări de
teamă şi neîncredere, care vor avea drept consecinţă generală dificultatea de a rămâne „pe
propriile picioare” în viaţă. Această gravă indisponibilitate lăuntrică îi va genera apoi
treptat sentimentul că este un om ratat. Practica intensivă a tehnicilor de HATHA YOGA
îndreptate în special în direcţia dinamizării centrilor subtili de forţă MULADHARA
CHAKRA, sWaDHISTHANA CHAKRA şi MANIPURA CHAKRA elimină gradat acest
tip de blocaj.
6. Pierderea de energie (vezi Fig. 6)
Acest fenomen apare atunci când unei fiinţe umane i se „scurge” din aură energie
sau, cu alte cuvinte, atunci când energia sa se dispersează, în special la nivelul
încheieturilor, în loc să circule în continuare de-a lungul membrelor. Acest fenomen auric
se produce cel mai adesea în mod inconştient, fiinţa umană în cauză reducându-şi fluxul
energetic din membre până la nivelul la care nu va mai avea puterea sau voinţa să
răspundă în mod fizic, prin gesturi necesare şi | de energie fireşti, la anumite experienţe
sau stimuli din mediul înconjurător. Motivul pentru care o astfel de fiinţă umană acceptă
această „strategie” a pasivităţii şi a inerţiei, TAMAS (refuzând să răspundă cu naturaleţe
stimulilor din exterior), şi dă curs, cu bună ştiinţă sau nu, unei asemenea scurgeri nefireşti
de energie din propria sa aură, se găseşte ascuns în unele dintre prejudecăţile sale care au
apărut cel mai adesea în copilărie, când a ajuns la concluzia aberantă că a răspunde
celorlalţi este un lucru adeseori inutil sau care poate deveni uneori chiar periculos. În
felul acesta, persoana devine treptat din ce în ce mai inertă şi mai apatică.
Acest fenomen auric de pierdere a energiei (care nu mai este propriu-zis un
blocaj) conduce, de asemenea, la o proastă circulaţie periferică, aspect care face ca
picioarele şi mâinile unei astfel de persoane inerte să fie mai mereu reci. De obicei,
persoana este foarte vulnerabilă la nivelul corpului fizic exact în regiunile prin care (la
nivelul corpurilor eteric şi astral) energia creează în special probleme la încheieturi, deci
la articulaţiile membrelor inferioare şi superioare.
Tipul de blocaj energetic pe care ajungem să îl generăm în mod preponderent în
propria noastră aură depinde de mulţi factori de natură fizică, psihică şi mentală. El este
întotdeauna o reflectare a problemelor principale ale personalităţii noastre şi ale
determinismelor KARMA-ice. Orice fiinţă umană care nu şi-a armonizat pe deplin

X
personalitatea se mai confruntă încă, într-o măsură mai mare sau mai mică, cu asemenea
blocaje energetice.
DE
SISTEME ENERGETICE APĂRARE AURICĂ
Orice om obişnuit are tendinţa să îşi creeze blocaje şi „scuturi” energetice,
deoarece consideră că lumea care îl înconjoară este nesigură şi l-ar putea agresa într-un
mod sau altul. Aceste blocaje şi „scuturi” energetice sunt însă adeseori profund nocive şi
ele pot perturba întregul sistem energetic al organismului nostru. Atunci când se
confruntă cu o forţă nedorită ce provine din exterior, sistemul nostru energetic de apărare
poate fie să respingă în mod solar, activ, acel factor perturbator, fie, dimpotrivă, poate
reacţiona într-un mod lunar, pasiv. Sistemul energetic de apărare al aurei mai multe
funcţii subtile: 1) de apărare; 2) de etalare a puterii noastre interioare (pentru ca astfel să
poată fi speriat sau intimidat un eventual agresor; 3) de a atrage – într-un mod indirect –
atenţia celorlalţi asupra noastră (mai ales atunci când vrem să fim luaţi în seamă dar, pe
de altă parte, nu dorim să recunoaştem acest fapt).
Vom prezenta în continuare asemenea exemple de sisteme energetice de apărare
care se activează de obicei în aura unei fiinţe umane atunci când aceasta se simte în
pericol.
1. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „arici” (vezi Fig. – este cel care face
ca aura unei persoane, să devină „ţepoasă” şi chiar „dureroasă” la atingere. În astfel de
cazuri, aura are de obicei culoarea alb-cenuşiu. De multe ori, atunci când atingem o
persoană stresată, care doreşte aceasta, se poate simţi o senzaţie neplăcută de respingere,
ca şi cum nişte sui-generis ace ne-ar pătrunde în palme. Majoritatea oamenilor răspund la
această formă de apărare subtilă îndepărtându-se sau evitând orice alt contact fizic cu
persoana în cauză.
2. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „retragere” are nu
În forma de apărare energetică prin retragere a câmpului auric (vezi Fig. 8),
porţiunea aurei noastre care corespunde acelei părţi a universului nostru psihic care a fost
ameninţată sau agresată părăseşte corpul astral, îndepărtându-se într-un sui-generis nor de
energie care are, cel mai adesea, culoarea subtilă albastru-deschis. Într-un asemenea caz,
ochii acelei persoane vor avea o privire absentă şi, în general, ea ne dă senzaţia că parcă
ar fi „în altă parte” chiar dacă fiinţa umană în cauză poate pretinde că este atentă şi ne
ascultă.
3. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „deviat”
Acelaşi fenomen se petrece şi în cazul unei persoane care şi-a dezvoltat un sistem
energetic de apărare în care ea ne apare ca fiind mai mereu „pe dinafara” conjuncturilor şi
a situaţiilor cu care se confruntă, având – la nivel auric – corpul astral desincronizat sau
„deviat” faţă de corpul fizic (vezi Fig. 9). În acest caz, deformarea aurică este mai de

X
durată decât în cazul apărării energetice subtile de tip „retragere” şi rămâne astfel un
interval care poate varia de la câteva zile până la câţiva ani. Există oameni a căror aură
rămâne, timp de ani de zile, parţial disociată de corpul lor fizic din cauza unui traumatism
sau a unei operaţii avute în copilărie. Se cunoaşte, de exemplu, cazul unei tinere care a
fost operată pe cord la vârsta de doi ani. În mod semnificativ, de-a lungul timpului, ea s-a
confruntat cu diferite probleme şi blocaje afective. La vârsta de douăzeci şi unu de ani,
câmpul ei auric astral, în special structurile superioare ale acestuia, erau parţial disociate
de corpul ei fizic, plutind deasupra şi puţin în spatele acestuia. Desprinderea aurică era o
consecinţă inerentă a unei separări şi înstrăinări de sentimentele ei.
= VA URMA =
An 14 C 5
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
SISTEME ENERGETICE DE APĂRARE AURICĂ
(Continuare la cursul nr. 4, An 14) 4. Sistemul energetic de apărare aurică de tip
„refuz verbal” „Refuzul verbal” (vezi Fig. 10), ca sistem energetic de apărare aurică, este
adesea asociat unei acumulări de energie, de obicei de culoare subtilă galben murdar, la
nivelul zonei gâtului şi a capului. El se manifestă sub forma unui blocaj energetic
puternic la nivelul gâtului, în legătură cu activarea dizarmonioasă a, lui VISHUDDHA
CHAKRA, centrul subtil de forţă ce coordonează capacitatea de comunicare verbală.
Concomitent cu acest fenomen auric, adeseori energia din partea de jos a aurei
(corespunzătoare zonei picioarelor) este dispersată prin procesele „de scurgere” (sau,
altfel spus, pierdere de energie) pe care le-am menţionat anterior. Din acest motiv, aura sa
este, la acest nivel, mult mai pală şi inertă. Sistemul energetic de apărare aurică de tip
„refuz verbal” generează cel mai adesea dificultatea de a comunica verbal.
Există totuşi situaţii în care, ca să menţină aparenţele, persoana continuă să
vorbească pentru a-şi induce şi susţine astfel ei înseşi sentimentul că ea este în continuare
„prezentă” sau, cu alte cuvinte, activă. Totuşi, interlocutorul va avea senzaţia că persoana
în cauză, deşi vorbeşte, parcă nu îi transmite cu adevărat nimic. În general, comunicarea
verbală păstrează fluxul energetic predominant la nivelul capului.
5. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „absorbţie orală” „Absorbţia orală”
(vezi Fig. 11) reprezintă o altă tendinţă sau expresie a sistemului energetic de apărare
aurică ce este strâns legată de cea reprezentată prin „refuzul verbal”. În această situaţie,
individul în cauză absoarbe energia celor din jurul său pentru a-şi completa astfel
carenţele energetice; de regulă, el nu este capabil să-şi creeze şi să-şi menţină sistemul
energetic auric bazându-se doar pe absorbţia energiei din mediul înconjurător şi pe
rezonanţa cu sursele de energie din Macrocosmos. Prin urmare, în această situaţie fiinţa

X
se comportă ca un sui-generis vampir energetic. Cu alte cuvinte, în acest caz survine o
diminuare a capacităţii fiinţei umane în cauză de a metaboliza sau de a integra, în mod
transformator, atomii PRANA-ici din atmosfera subtilă înconjurătoare, aspect care
conduce la nevoia vampirică de a prelua energii „gata digerate” sau deja metabolizate de
alţii. Această formă de absorbţie orală a energiei poate fi simţită cu uşurinţă în cazul
pălăvrăgelii sau al vorbăriei inutile, care ajunge să fie extrem de obositoare şi epuizantă
pentru cel care cedează energia. Această tendinţă de „absorbţie orală” a energiei poate fi
remarcată în cazul persoanelor care sunt „numai ochi şi urechi”, extrem de curioase şi
avide de informaţii care sunt însă adeseori lipsite de valoare pentru ele, deoarece ceea ce
le preocupă cu adevărat (deşi cel mai adesea sunt inconştiente de acest fapt) este tocmai
absorbţia subtilă energie. În general, acestor fiinţe umane le face o foarte mare plăcere să
se afle în societate pentru că, în astfel de medii, ele pot acţiona nestingherite.
Pe de altă parte, există persoane cărora le face plăcere să se descarce de excesul
lor de energie, pe care, neştiind cum să-l sublimeze sau să-l folosească în mod creator,
preferă să-l risipească pentru a nu le crea tensiuni. Acesta este cazul tipologiei aurice
masochiste. Cei care fac parte din această tipologie aurică {îşi aleg adesea parteneri de
discuţii sau chiar de viaţă persoane de tipul „bureţilor orali” (la care funcţionează foarte
puternic sistemul energetic de apărare aurică de tip „absorbţie orală”). Împreună, ei îşi
completează foarte bine carenţele şi dizarmoniile energetice, dar nu se poate vorbi totuşi,
în cazul unui asemenea cuplu, despre o transformare sau evoluţie realizată împreună, ci
doar despre o satisfacere mutuală a unor necesităţi morbide.
6. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „cârlig” „Cârligul” (vezi Fig. 12), ca
formaţiune energetică astrală care poate fi văzută în special deasupra capului unor
oameni, denotă de obicei fiinţe umane cu o structură caracterială psihopată (psihopatia
este starea patologică ce constă în apariţia unor fenomene psihice discordante). „Cârligele
energetice” apar atunci când cei care fac parte din această tipologie sunt puşi în situaţia
de a interacţiona cu un grup de oameni. În astfel de cazuri, ei se pot simţi, chiar i-^rr. – 1
fără absolut nici un motiv real, foarte ameninţaţi. De aceea, în aura lor, în zona creştetului
capului se formează o structură energetică asemănătoare cu un cârlig, pe care ei o vor
folosi ca pe o veritabilă armă subtilă de luptă. Dacă „spiritele se încing” şi o astfel de
fiinţă umană se enervează, ea îşi va „arunca” în mod inconştient cârligul energetic spre
oricine consideră a fi agresorul ei. De cele mai multe de ori, „cârligul” aruncat la nivel
subtil este însoţit şi de invective rostite verbal. Prin urmare, acest gen de interacţiune
aurică, profund dizarmonioasă, se realizează în special la nivelul zonei capului, prin
intermediul unor astfel de „cârlige” aurice.
7. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „acaparare mentală” Pe de altă parte,
dacă doreşte să se confrunte cu cineva, persoana care şi-a creat un sistem energetic de
apărare de tip „cârlig” va urmări „să prindă” cu acesta aura astrală din zona capului
interlocutorului, înconjurându-l apoi cu energia sa mentală în care predomină vibraţii

X
inferioare. Interlocutorul este menţinut astfel în câmpul mental al „agresorului”, într-un
gen de „acaparare mentală” (vezi Fig. 13) până ce „agresorul” este sigur că punctul său
de vedere a fost înţeles şi acceptat exact aşa cum a dorit el. Acest mod subtil de operare
aurică este foarte nociv pentru persoana faţă de care este manifestat, fiindcă – după toate
aparenţele – aceasta este abordată logic, pas cu pas, şi condusă către concluzia aşa-zis
„corectă”, dar care era prestabilită de „agresor”. Prin urmare, mesajul „dintre rânduri”
stabilit prin intermediul unei presiuni psihice, adeseori insuportabile pentru interlocutor,
este acela că ar fi mai bine să abandoneze orice alte puncte de vedere şi să fie întru totul
de acord cu el. Acest schimb energetic subtil este însoţit adeseori de sugestia insidioasă că
interlocutorul este „prost” şi că este evident că nu are dreptate, în timp ce „agresorul” este
„deştept” şi are întotdeauna dreptate. 8. Sistemul energetic de apărare aurică de tip
„tentacule” „Tentaculele” (vezi Fig. 14), atunci când apar în aura unei fiinţe umane sunt
formaţiuni energetice „lunecoase”, „lente” şi „greoaie”. Ele se întind în special către
plexul solar al persoanei cu care respectivul se confruntă. Procedând astfel, cel care are
un sistem energetic de apărare de tip „tentacule” urmăreşte să „captureze” aspecte
importante ale acelei personalităţi şi să „extragă” acest veritabil nucleu energetic aflat în
zona plexului solar pentru a-l absorbi. Această acaparare a unor părţi importante din
energia aurică J'Z-'J.! a celuilalt se realizează sub pretextul unei dorinţe de a se simţi mai
în „siguranţă”. Datorită superficialităţii şi a tendinţelor sale inferioare, o astfel de
persoană este, în general, incapabilă să pătrundă în adâncurile propriei sale fiinţe, pentru
a se regenera prin contactul cu natura sa divină, esenţială, cu Sinele Suprem, ATMAN.
Incapacitatea de comunicare şi de a avea acces la structurile sale profunde şi la scânteia
divină din ea îi produce adeseori stări de angoasă şi panică, ceea ce face ca, din cauza
neîncrederii şi a confuziei în care trăieşte, să îşi piardă şi mai mult legătura cu propria
esenţă divină. Uneori, o astfel de fiinţă umană poate fi tăcută şi ursuză. Atunci
„tentaculele” sale energetice acţionează asupra ei înseşi, „dărâmând-o” sau, cu alte
cuvinte, generând stări abisale şi persistente de deprimare. Această retragere egotică în
sine însuşi, precum şi atitudinea posomorâtă sunt stări total diferite de cele de
interiorizare şi linişte specifice unei fiinţe umane elevate din punct de vedere spiritual; De
fapt, asemenea tendinţe de închidere lăuntrică sunt de natură să creeze perturbări foarte
profunde la nivel energetic.
Vom prezenta în continuare un exemplu de strategie energetică a unei astfel de
persoane. Să presupunem că aceasta se află în picioare, afişându-şi în mod ostentativ
starea sa proastă, într-o cameră plină cu oameni care se distrează, la o petrecere. Curând,
ea va fi înconjurată de către persoane binevoitoare care pur şi simplu doresc să o facă să
se simtă bine. Afişând o stare de „deprimare interiorizată” (vezi Fig. 15), ea le va
mulţumi în mod convenţional, cu amabilitate şi condescendenţă pentru ajutorul oferit
(ajutor care este în primul rând de natură subtilă), le va spune că nu se simte prea bine şi
le va cere, mereu şi mereu, alte sugestii, ajutor şi susţinere pentru a ieşi din această stare.

X
Persoana care şi-a dezvoltat astfel de formaţiuni aurice tentaculare crede că are neapărat
nevoie de ceva sau de cineva din afara sa pentru a se simţi cu adevărat întregită. De fapt,
ea are nevoie, dimpotrivă, să se exteriorizeze într-un mod creator, armonios, punând
suflet şi iubire în tot ceea ce face.
= VA URMA=
An 14 C 6
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA SISTEME ENERGETICE DE APĂRARE AURICĂ
8. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „tentacule” (continuare la cursul nr.
5, An
În continuare, în cazul în care constată că prin strategia folosită anterior – de a
obţine compasiunea celor din jur – nu reuşeşte să genereze efectul scontat de a atrage
atenţia şi grija tuturor (sau cel puţin a unui număr important dintre participanţi), ea va
avea tendinţa să-i provoace pe aceştia, de exemplu prin agresiuni verbale, stârnindu-le
astfel stări de mânie. Aceste energii aurice pe care ea le emite au forma unor sui-generis
săgeţi şi sunt chiar mai dureroase din punct de vedere lăuntric decât agresiunea verbală.
„Tentaculele” sau „săgeţile” sale străbat spaţiul subtil şi îi lovesc pe oponenţi într-un mod
foarte precis şi eficient (vezi Fig. 16-17). „Arcaşul” pervers speră – în mod inconştient –
ca această manevră să producă în celălalt destulă durere pentru a stârni furie, care astfel îi
va oferi o scuză pentru a-şi elibera şi el propria sa furie, în aşa fel încât să evite situaţia
considerată de el ca fiind umilitoare de a se purta demoniac fără a avea totuşi un motiv
anume. Prin această strategie desfăşurată la nivel auric, cel mai adesea în mod
inconştient, dar foarte pervers şi precis, el urmăreşte să-i perturbe şi să-i umilească pe
ceilalţi şi, în acelaşi timp, să-şi justifice sentimentele negative.
9. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „isteric”
Fiinţa umană care foloseşte sistemul energetic de apărare de tip „isteric” (vezi Fig.
18) va răspunde cu promptitudine agresiunilor sau „săgeţilor” subtile trimise de ceilalţi,
„explodând” la nivel auric. Persoana care şi-a dezvoltat sistemul energetic de apărare de
tip „isteric” va răbufni auric în astfel de situaţii, ceea ce va avea un efect profund negativ
nu numai asupra propriei sale fiinţe, ci şi asupra câmpurilor energetice ale celorlalţi. Ea îi
va agresa cu fulgere şi explozii de culori astrale inferioare, care sunt hrănite de o forţă a
furiei atât de mare încât ceilalţi se vor simţi ameninţaţi, intimidaţi şi chiar aproape
paralizaţi. Scopul său, conştient sau nu, este de a goni pe toată lumea din jurul său.
Fig, 16 Sistemul energetic de apărare aurica de tip „tentacule” care se exprima în
mod specific aut” forma unor „săgeţi” în cazul unei agresiuni verbale
Flg. L 7 Sistemul energetic de apărare Liuritu în care apare o combinaţie a mal
multor itiattgâi de aparent

X
 10. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „izolare”
Persoana care foloseşte sistemul energetic de apărare prin „izolare” sau, altfel
spus, prin crearea unor „graniţe” aurice foarte clare (vezi Fig. 19) are pur şi simplu
tendinţa de a se retrage adeseori foarte brusc din unele situaţii de viaţă cu care se
confruntă şi care o nemulţumesc. Din
55 T 5 acest motiv ea îşi întăreşte şi îşi „îngroaşă” graniţele corpului auric, pentru
a nu mai fi afectată de cei din jurul său. Mesajul transmis celorlalţi este de superioritate,
arătând astfel refuzul său de a se mai „amesteca” cu ceilalţi. În mod evident, această
atitudine exprimă de fapt orgoliu, infatuare, aroganţă şi vanitate.
11. Sistemul energetic de apărare aurică de tip „emfatic”
Un alt gen de fiinţe umane îşi poate etala cu emfază, în mod egotic, superioritatea,
exprimând-o la nivel auric printr-o prezenţă puternică, plină de voinţă şi control,
echilibrată, atitudine care le expansionează aura, făcând-o foarte luminoasă, pentru a-i
indica în mod incontestabil drept adevăraţii şefi sau conducători (vezi 20). Totuşi, nici
această atitudine de trufie şi îngâmfare nu poate confere o stare lăuntrică armonioasă şi
spirituală.
Astfel
Fig.
Să mai dintre
EXERCIŢII PENTRU AFLAREA SISTEMULUI NOSTRU ENERGETIC
PREDOMINANT DE APĂRARE AURICĂ
Cunoscând toate aceste informaţii, se recomandă să fim cât atenţi şi lucizi pentru
a analiza în cazuri concrete şi a obiectiva, împreună cu un grup de colegi de la cursul de
YOGA, fiecare aceste sisteme de apărare, pentru a conştientiza cu o totală detaşare pe
care dintre ele suntem tentaţi să le folosim cel mai des. Chiar mai mult decât atât, fiecare
dintre cei care participă la acest experiment va merge prin cameră şi va realiza diferite
gesturi pentru a exersa şi a conştientiza astfel cât mai plenar, prin atitudini specifice (care
însă nu trebuie să fie niciodată negative), diferitele sisteme energetice de apărare pe care
le-am prezentat anterior. Astfel, vom putea simţi cu mai multă uşurinţă care dintre ele ne
este cel mai familiar.
Este foarte important să reţinem faptul că, deşi aceste atitudini subtile sunt atât de
răspândite încât au ajuns să fie considerate drept „normale” sau proprii fiinţei umane, în
realitate ele nu sunt decât diferite reacţii şi expresii ale unor strategii ale egoului. Aşa cum
se poate remarca, toate acestea se bazează pe jocul unor energii individuale menite să ne
limiteze fiinţa şi să ne hrănească egoul. „Pilonii” importanţi pe care aceste sisteme
energetice de apărare se bazează sunt frica, mânia, invidia, isteria, sentimentul van al
superiorităţii etc., etc. Din acest motiv, este necesar să conştientizăm cu multă luciditate

X
efectele pe care aceste sisteme energetice de apărare le generează. Starea supramentală de
martor lucid şi detaşat al acestor fenomene şi interacţiuni aurice astrale face ca aura
noastră să-şi păstreze energiile luminoase şi elevate fără a mai exista influenţe şi reacţiuni
de natură egotică. Datorită Stării de continuă rezonanţă cu sursele de energie pură din
Macrocosmos, o fiinţă umană înţeleaptă nu mai dezvoltă la nivel auric astfel de sisteme
individuale de apărare şi reacţiune egotică. O fiinţă umană care a atins nivelul
supramental realizează că, în realitate, un astfel de sistem energetic de apărare nu face
altceva decât să apere egoul.
Cu siguranţă că mai există şi alte sisteme energetice de apărare aurică decât cele
descrise în cadrul acestor cursuri. Dacă vom practica în mod perseverent tehnicile de
trezire şi dezvoltare a clarviziunii prin dinamizarea celui de-al treilea ochi (AJNA
CHAKRA), vom ajunge să le recunoaştem cu uşurinţă, intuind totodată şi multe dintre
efectele lor subtile. Un element important, pe care nu trebuie să-l pierdem niciodată din
vedere, este că, atâta timp cât încă ne mai păstrăm la nivelul conştiinţei individuale
egotice, fiecare dintre noi folosim asemenea sisteme energetice de apărare şi, prin urmare,
cu toţii realizăm, conştient sau nu, interacţiuni astrale cu celelalte fiinţe umane, urmând
tipare relaţionale subtile de genul celor pe care le-am prezentat anterior. Totuşi, este
necesar să înţelegem că nici o fiinţă umană nu este niciodată forţată să se implice în vreo
interacţiune pe care ea nu şi-o doreşte. De aceea, nu trebuie să privim niciodată sistemele
energetice defensive ale celorlalţi cu repulsie sau criticism exagerat. Putem răspunde mai
degrabă cu toleranţă şi înţelegere decât într-un mod exagerat defensiv sau ofensiv. Dacă
structura noastră aurică prezintă frecvenţe de vibraţie înalte, atunci nu va mai exista nici o
implicare personală, egotică, aceasta va alcătui automat o „platoşă” invulnerabilă, noi
fiind apăraţi permanent de orice agresiune de natură subtilă astrală care ar putea să vină
de la o fiinţă umană egoistă, răuvoitoare, malefică sau demoniacă. De aceea este foarte
important să ne elevăm frecvenţa de vibraţie aurică, să facem să predomine în aura
noastră culorile pure, elevate. În această situaţie, fiinţa umană care a avut tendinţa să ne
agreseze va reprimi înapoi exact energiile negative pe care ea le orientase către aura
noastră, acesta fiind aşa-numitul „şoc în retur” despre care vorbeşte tradiţia ocultă
occidentală. Există întotdeauna un motiv egotic pentru care vrem să ne apărăm – acela de
a proteja o parte vulnerabilă din noi pe care dorim să o ţinem sub control sau ascunsă.
Sistemele energetice de apărare se creează cel mai adesea încă din copilărie. Aura
bioenergetică şi, în mod corespunzător, personalitatea unui copil nu sunt încă pe deplin
dezvoltate şi stabilizate. În cazul unui copil obişnuit, aura sa se dezvoltă în general direct
proporţional cu dezvoltarea corpului fizic, având aproximativ acelaşi ritm de creştere ca
acesta. Prin urmare, pe măsură ce fiinţa umană se maturizează şi îşi conturează tot mai
clar personalitatea şi trăsăturile caracteriale de bază, care includ atât calităţile, cât şi
defectele sale, aura astrală se dezvoltă şi ea, trecând prin diferite stadii.
OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA INTERACŢIUNILE AURICE CE SE

X
STABILESC
CU PRILEJUL DIFERITELOR RELAŢII PE CARE LE AVEM CU FIINŢELE
UMANE DIN JURUL NOSTRU
Modul în care influenţăm câmpul auric al persoanelor din jurul nostru depinde de
sistemele energetice de apărare pe care le-am generat în aura noastră. Totuşi, în esenţă,
orice modificare energetică din aura noastră se datorează în primul rând interacţiunilor
care au loc la nivelul celor 7 centri fundamentali de forţă. Unele dintre aceste interacţiuni
sunt profund benefice, altele, dimpotrivă, ne creează stări neplăcute sau chiar suferinţă.
Atunci când între noi şi o altă fiinţă umană se stabileşte un fenomen de inducţie
armonioasă reciprocă de energie, ne acceptăm unul pe celălalt cu iubire, exact aşa cum
suntem şi nu urmărim în mod egotic să îl manipulăm pe celălalt pentru a ne realiza
fiecare, cu orice preţ, propriile scopuri meschine. În interacţiunile subtile pozitive,
benefice, simţim lăuntric întotdeauna că suntem trataţi aşa cum se cuvine şi rămânem, din
punct de vedere auric, centraţi în noi înşine, comunicând astfel în mod liber, spontan şi
deschis. Acesta este motivul pentru care iubirea adevărată implică întotdeauna aspiraţia
de a oferi o libertate totală fiinţei iubite. Dacă apropierea se face păstrând dorinţa de a-l
modifica cu orice preţ pe celălalt, acesta va simţi cu siguranţă respectiva limitare şi
condiţionare aurică şi, mai devreme sau mai târziu, va reacţiona. Pe de altă parte, iubirea
adevărată, profundă, nu creează aproape niciodată conflicte, iar dacă acestea apar, ele nu
sunt în nici un caz fundamentale. De aceea, între două fiinţe umane pline de iubire şi
înţelepte, iubirea este eternă şi infinită.
Există însă şi anumite tipuri, aşa-zis „clasice”, de interacţiuni subtile negative în
urma cărora survin tensiuni acute, adeseori ireconciliabile, care sunt de fapt expresia unor
tendinţe de manipulare şi de dominare a celuilalt la nivel auric. De obicei, oamenii
obişnuiţi stabilesc asemenea interacţiuni subtilei negative datorită stărilor lor de frică şi
de ignoranţă. Cel mai adesea, ei de fapt nu sunt cu adevărat conştienţi de ceea ce fac şi
nici de consecinţele subtile ale unor asemenea conflicte. În astfel de cazuri, o fiinţă
umană plină de bune intenţii va urmări să stabilească o stare de simpatie, de vibraţie
elevată între câmpul auric al persoanei cu care interacţionează şi câmpul ei auric, printr-
un proces de inducţie energetică armonioasă. În general, tendinţele fundamentale care se
nasc în noi atunci când interacţionăm la nivel auric cu o altă persoană sunt: 1) să emitem
energie, 2) să absorbim energia, 3) să stopăm energia sau 4) să lăsăm energia să curgă
liber prin aura noastră. Fiecare dintre aceste tipuri de operare se realizează prin
intermediul unor fluxuri energetice – care sunt denumite de unii clarvăzători „curenţi
bioplasmatici” – care se nasc în mod spontan între aurele noastre atunci când acestea sunt
suficient de apropiate. Aceste fluxuri sau canale energetice sunt asemănătoare unor corzi
care ne unesc şi prin intermediul cărora se realizează influenţa subtilă propriu-zisă. Noi
urmărim fie să ne „agăţăm” reciproc, fie să îl prindem pe celălalt în mrejele acestor corzi
astrale. Bineînţeles că toate aceste interacţiuni aurice sunt invizibile pentru omul obişnuit,

X
fiind realizate cel mai adesea chiar inconştient; dar, utilizând tehnicile de trezire şi
dinamizare a celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA), le vom putea conştientiza şi
percepe cu uşurinţă la nivel subtil. Astfel, vom învăţa totodată şi cum este cel mai înţelept
să acţionăm pentru a contracara influenţele aurice inferioare.
Aşadar, există, în general, patru moduri fundamentale de circulaţie a fluxului
energetic subtil în timpul diferitelor interacţiuni la nivel auric. Astfel:
1) emitem (sau, altfel spus, împingem) energia;
2) recepţionăm (sau, altfel spus, tragem, absorbim) energia;
3) stopăm fluxul energetic;
4) lăsăm energia să curgă în mod liber prin fiinţa noastră.
Dacă, de exemplu, o fiinţă umană are tendinţa să atragă şi să absoarbă energia
aurică a unei alte fiinţe umane, aceasta, la rândul său, poate să-şi „retragă” energia sau să
stopeze acea circulaţie energetică nedorită.
= VA URMA =
An 14 C 7
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA INTERACŢIUNILE AURICE CE SE
STABILESC CU PRILEJUL DIFERITELOR RELAŢII PE CARE LE AVEM CU
FIINŢELE UMANE DIN
JURUL NOSTRU (continuare la cursul nr. 6, An 14) '
Un exemplu tipic de interacţiune subtilă în cazul unei relaţii intime în care au
apărut conflicte este următorul: femeia vrea să simtă iubire din partea bărbatului şi, din
acest motiv, ea se apropie de el şi urmăreşte să-i absoarbă sau să-i „sustragă” această
energie a afectivităţii şi a tandreţii din aură. El însă ar vrea să fie lăsat în pace pentru o
perioadă şi, de aceea, va împinge către ea o energie puternic neplăcută şi agresivă, astfel
încât femeia se va simţi rănită sufleteşte şi va pleca deznădăjduită şi decepţionată
considerând că el nu o mai iubeşte. O altă modalitate, care este de asemenea
dizarmonioasă, prin care bărbatul i-ar putea răspunde la nivel subtil într-o astfel de
situaţie, constă în a stopa pur şi simplu fluxurile sale energetice aurice care ar putea
circula în mod spontan şi liber către ea, refuzând astfel să răspundă cu iubire apelurilor ei.
În această situaţie, toate eforturile ei de apropiere afectivă se izbesc parcă de un zid.
Acest exemplu sugestiv ne poate face să înţelegem că o modalitate foarte directă
de a ne transforma spiritual şi de a îmbunătăţi totodată relaţiile noastre cu ceilalţi, constă
în a medita zilnic, înainte de culcare, timp de minim 7 minute, asupra felului în care noi
am interacţionat subtil cu ceilalţi oameni în ziua respectivă. De exemplu, ne putem

X
întreba dacă în cadrul interacţiunilor noastre aurice, atunci când cineva a „împins”
energie din aura sa către noi, noi am „împins”, la rândul nostru, energia aurică proprie
spre acesta. Putem analiza, de asemenea, situaţiile în care am „atras” energia aurică a
altuia către noi, conjuncturile în care am oprit-o sau, dimpotrivă, am lăsat-o să circule
liber prin noi. Atunci când o energie care este nedorită sau necunoscută este „împinsă”
către o fiinţă umană obişnuită, tendinţa generală a acesteia este să o stopeze printr-o
atitudine rigidă, sau să o „împingă” înapoi, într-un mod aproape agresiv. Fiecare dintre
noi şi-a creat anumite moduri proprii, specifice, de a interacţiona auric. Acestea s-au
constituit gradat în veritabile obiceiuri sau pattern-uri psihice repetate inconştient. Toate
interacţiunile noastre obişnuite se structurează treptat în adevărate sisteme energetice de
apărare, de genul celor descrise în cursurile anterioare de YOGA, sisteme prin
intermediul cărora noi tindem în mod egotic să ne protejăm de o lume pe care ne-o
imaginăm ostilă şi plină de pericole. În anumite situaţii suntem capabili să ne adaptăm
foarte uşor la sistemul energetic de apărare al unei alte fiinţe umane, în timp ce în alte
cazuri suntem foarte intoleranţi cu ceilalţi.
În situaţia în care suntem incapabili să înţelegem cum poate fi controlată şi
sublimată, printr-un proces alchimic benefic, o acţiune energetică negativă îndreptată
asupra noastră, se poate declanşa cu uşurinţă o buclă de reacţie care va face ca energia
perturbată să ne afecteze la nivel subtil din ce în ce mai puternic. În acest caz, fiecare
fiinţă umană va apela la propriul său sistem de apărare, care va tinde să distorsioneze în
mod aberant situaţia reală, printr-un veritabil proces reciproc de proiecţie imaginativă
negativă care nu va înceta până când energia perturbatoare nu va fi complet consumată.
Consecinţele unei asemenea interacţiuni pot fi foarte dureroase. Acest fenomen subtil se
poate produce în plan astral atât la nivel individual, între două persoane, cât şi la niveluri
mai profunde de integrare aurică, între două grupuri de oameni sau chiar între două
naţiuni şi, în acest caz, poate să rezulte chiar un conflict armat de proporţii. Dacă vom
învăţa cum să preîntâmpinăm toate aceste interacţiuni conflictuale şi dureroase la nivel
individual, vom fi capabili după aceea să le prevenim, dacă este cazul, la nivelul unui
grup de oameni sau chiar şi la nivel internaţional.
Interacţiunile aurice extrem de negative pot produce veritabile dezastre sau sui-
generis „cataclisme” în câmpurile subtile ale celor care au trecut printr-o astfel de
confruntare, aura astrală continuând să se refacă mult timp după aceea. Această
regenerare aurică are loc, în general, în mod perfect natural, exact în felul în care corpul
fizic se regenerează în urma unui accident.
Un proces similar de regenerare – dar cu implicaţii şi semnificaţii ezoterice şi
spirituale mult mai profunde – se realizează şi în cadrul tehnicii CHOD din tradiţia
yoghină tibetană, descrisă succint şi doar cu titlu informativ în cadrul cursurilor noastre
de YOGA despre dedublarea în planul astral. În cadrul acestui procedeu extrem de
periculos pentru cei neiniţiaţi, adeptul, într-o stare de abandon total în faţa voinţei lui

X
Dumnezeu, îşi lasă corpul astral să fie „devorat” de către entităţi demoniace, pentru ca
apoi această structură energetică să se regenereze spontan, însă total purificată. Prin acest
gest sunt eliminate foarte rapid din aură energiile inferioare corespunzătoare
ataşamentelor, fricilor, dogmelor şi, în general, tuturor tendinţelor egotice. În mod
evident, aceste entităţi inferioare nu pot interacţiona şi prin urmare nu vor devora acele
substraturi aurice caracterizate de frecvenţe elevate. Acest procedeu poate fi practicat
doar de către adepţii yoga avansaţi, care sunt capabili să realizeze un control perfect
asupra procesului de „devorare” a corpului lor astral de către entităţile demoniace, în
cazul unei fiinţe umane obişnuite, practicarea acestui procedeu poate să conducă foarte
uşor la nebunie.
Anumite „răni” aurice sau „cicatrice” psihice, în cazul în care sunt foarte
profunde, pot rămâne însă în aura unei fiinţe umane pentru toată viaţa şi ele pot să
reapară şi să persiste chiar şi în existenţele următoare. Astfel de „răni” se păstrează atât de
mult în câmpul auric – precum nişte veritabile stigmate ale ignoranţei persoanei
respective – deoarece, în general, oamenii evită să se confrunte în mod direct cu
experienţele lor neplăcute şi cu tendinţele psihice traumatizante. Ei preferă cel mai adesea
să le suprime în profunzimile structurilor aurice, pentru a le „îngropa” acolo. Răni
profunde de acest gen pot apărea, de exemplu, în urma unor interacţiuni subtile extrem de
dure, care sunt mutilante psihic şi auric, în urma unor traume psihice cauzate de dezastre
naturale sau de accidente, sau drept consecinţă a unor interacţiuni aurice negative
repetate. Interacţiunile subtile aurice benefice pe care le stabilim cu cei din jurul nostru
conferă o susţinere energetică de bază pentru sănătatea noastră; pe de altă parte,
interacţiunile negative creează premisele bolii şi suferinţei.
În continuare, pentru a înţelege şi mai profund tendinţele noastre
comportamentale la nivel auric, vom studia cinci structuri energetice caracteriale
arhetipale, care sunt cunoscute în studiul aurei bioenergetice şi al interacţiunilor subtile
dintre oameni. Vom constata astfel că orice om care nu a atins încă starea de eliberare
spirituală mai este caracterizat, într-o proporţie mai mare sau mai mică, de fiecare dintre
aceste cinci structuri energetice arhetipale. Noţiunea de „structură caracterială” este
folosită de mult timp în psihologie pentru a descrie ansamblul criteriilor fizice şi psihice
care definesc tipologiile umane. Profilul auric temperamental diferă însă de cel psihologic
obişnuit prin faptul că, în acest caz, criteriile de analiză nu sunt de natură strict fizică, ci
se bazează pe tendinţe şi indicii aurice şi psihice subtile. Totodată, studiul acestor
elemente ne permite să înţelegem cauza profundă pentru care noi suntem caracterizaţi de
un anumit temperament psihologic şi nu de un altul. Aşa cum ştim, evenimentele care au
loc pe parcursul vieţii noastre, tendinţele actuale proprii precum şi însăşi aura noastră
bioenergetică nu sunt decât efectele unor cauze pe care „le-am pus în mişcare” cu mult
timp înainte, uneori chiar în existenţele anterioare. Pornind de la noţiunea de KARMA,
unii ocultişti au folosit expresia „KARMA negativă” sau „KARMA grea” pentru a

X
desemna pedepsele pe care le avem de suferit pentru tot ceea ce am greşit. Totuşi, o fiinţă
umană înţeleaptă realizează că această „KARMA grea” nu este de fapt o pedeapsă.
Conform legii KARMA-ei – legea cauzei şi a efectului – noi ne confruntăm cu
circumstanţe şi evenimente care nu sunt altceva, în fond, decât rezultatele acţiunilor
noastre din trecut, rezultate încriptate în mod tainic în aura noastră.
De fapt, felul în care diferitele evenimente ale vieţii ne afectează existenţa
depinde de modul în care le înţelegem şi le experimentăm prin intermediul concepţiilor şi
şabloanelor noastre aurice şi mentale. Astfel, purtăm cu noi, de la o existenţă la alta,
tendinţe către anumite viziuni şi mentalităţi deformate, până când, datorită experienţei
acumulate, devenim capabili să ne purificăm şi să ne eliberăm-de respectivele deformări
psihice şi aurice. Cu toate acestea, de fiecare dată când ne confruntăm cu un eveniment
neplăcut sau când apare o interacţiune subtilă negativă, aceasta reprezintă de fapt pentru
noi o şansă de a ne elibera de anumite energii negative sau perturbatoare din aura noastră,
în funcţie de modul în care noi răspundem la acea agresiune. Singurul motiv pentru care
ajungem să considerăm că un anumit eveniment reprezintă pentru noi o pedeapsă este că,
în concepţia noastră, el chiar ne apare astfel. De exemplu, există unii cursanţi din cadrul
şcolii noastre de YOGA care îşi justifică ineficienţa, lipsa forţei spirituale şi absenţa
virilităţii afirmând că aceste probleme există acum deoarece în trecut ei au abuzat de forţa
lor interioară sau şi-au folosit-o în mod greşit. Ei consideră că au fost crunt pedepsiţi
pentru acele ipotetice greşeli şi de aceea în prezent sunt condamnaţi să rămână în mod
iremediabil nişte neputincioşi.
În realitate, deşi este posibil ca ei să-şi fi folosit într-adevăr în trecut în mod greşit
forţa lăuntrică de care dispuneau, iar anumite circumstanţe ale vieţii actuale au ajuns într-
adevăr să fie rezultatul utilizării necorespunzătoare a potenţialului pe care l-au avut
cândva, aceste evenimente şi circumstanţe nefavorabile cu care se confruntă acum, în
această viaţă, nu sunt de fapt altceva decât exact situaţiile de care ei au nevoie, în prezent,
pentru a învăţa să-şi folosească în mod corect potenţialul propriu, pe care apoi l-ar putea
amplifica oricât de mult. De fapt, Dumnezeu ne oferă în toate aceste situaţii lecţii precise
pentru a ne putea mântui astfel de toate imperfecţiunile noastre.
Prin urmare, o structură caracterială astrală reprezintă un model arhetipal de
distorsiune a câmpului nostru auric, care se prezintă astfel drept consecinţă a concepţiilor
şi mentalităţilor noastre (deformate pe care le păstrăm cu inconştienţă cel mai adesea pe
durata a mai multor existenţe. Cu alte cuvinte, o asemenea structură caracterială este
efectul concepţiilor negative, al dogmelor şi al viziunilor deformate cu privire la sensul
existenţei proprii. Toate acestea se reflectă asupra psihicului nostru, asupra câmpului
nostru auric şi, implicit, asupra corpului nostru fizic.
Cele cinci structuri caracteriale majore care sunt cercetate în studiul aurelor şi în
vindecarea prin mijloace bioenergetice sunt următoarele: 1) structura schizoidă; 2)
structura orală; 3) structura deplasată sau psihopată; 4) structura masochistă; 5) structura

X
rigidă.
Precizăm faptul că aceşti termeni folosiţi în contextul de faţă nu au însă aceeaşi
semnificaţie ca termenii similari care sunt folosiţi în psihologia freudiană.
1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID”
Principala trăsătură caracteristică a celor care prezintă, ca strategie de interacţiune
aurică, apărarea „schizoidă”, este teroarea existenţială. Cel mai adesea, fiinţele cu un
caracter auric schizoid au trăit existenţe de-a rândul în stări de suferinţă fizică şi traume
sufleteşti. De asemenea, este posibil ca în cazul acestora moartea (părăsirea definitivă a
corpului fizic) a survenit în unele din existenţele lor anterioare în urma unor torturi
cumplite. O fiinţă umană care are o structură aurică de tip „schizoid” reacţionează la
tortură printr-o tendinţă anormală de a „uita”, de a fugi sau de a „scăpa” de corpul fizic.
Având în vedere aceste experienţe prin care a trecut anterior, respectiva persoană a ajuns
să considere, la nivel subconştient, că a trăi în corpul fizic şi a accepta existenţa în corpul
fizic reprezintă adeseori o experienţă dureroasă şi periculoasă. Tocmai de aceea, fiinţele
din tipologia aurică „schizoidă” evită pe cât posibil contactul fizic şi subtil cu ceilalţi
oameni, pe care îi consideră apriori ostili. Experienţele lor de viaţă vor urma această
traiectorie destinică, deoarece ei sunt „programaţi” auric să îi vadă pe ceilalţi în acest
mod. De exemplu, dacă mama unui asemenea copil cu o structură aurică de tip „schizoid”
este înfuriată pe un om oarecare, copilul va avea tendinţa să-l considere pe acel om drept
un criminal periculos care i-ar putea agresa grav. În realitate, de exemplu, mama este
supărată pe vânzătorul de la aprozar care i-a luat mai mulţi bani decât ar fi trebuit. Prin
urmare, putem constata în acest caz semnificativ disproporţia de reacţie a copilului care
are asemenea tendinţe.
Reacţiile defensive pe care le manifestă o fiinţă umană cu o structură aurică de tip
„schizoid” în stări de frică
Dacă vom privi la un nivel şi mai profund felul în care apar determinismele
KARMA-ice, realizăm că însăşi familia care s-a încarnat o astfel de fiinţă umană chinuită
va avea un important în destinul său schizoid. Astfel, familia însăşi va reflecta şi va
contura, într-un anumit mod, tendinţa maladivă a copilului de a crede că toţi oamenii sunt
periculoşi. Cazul cel mai comun este acela în care părinţii se vor înfuria des şi se vor
purta tiranic cu el. Această teamă care continuă să crească sufletul său, îl va face să-şi
deplaseze priza de conştiinţă şi energiile proprii în afara corpului său fizic, orientându-le
adeseori către lumi iluzorii, fantasmagorice, în care el îşi caută astfel refugiu şi protecţie.
Prin urmare, teama fiinţelor umane un caracter auric de tip „schizoid” se traduce în plan
subtil printr-o tendinţă de a-şi părăsi corpul fizic. Ele realizează aceasta „ieşind” prin
zona din creştetul capului sau prin zona posterioară a capului, dar nu într-un mod

X
armonios, aşa cum se petrece în cazul în care, într-o meditaţie, ne proiectăm cu luciditate
conştiinţa prin BRAHMARANDHRA, ci într-un mod haotic. Astfel, conştiinţa devine
dispersată şi nebuloasă, în cazul unei persoane despre care spunem că „este cu capul în
nori”. O altă consecinţă a acestei atitudini de nesiguranţă şi lipsă de încredere în ceilalţi
este că aura sa ajunge să fie lipsită aproape complet de stratul exterior protector şi, de
aceea, ea va putea fi „penetrată” foarte uşor de către aurele celorlalţi. Răsucirile şi
contorsionările care survin în astfel de cazuri la nivelul unor structuri subtile existente în
aură se pot reflecta şi în planul fizic, unde este posibil să apară din acest motiv deformări
osoase şi deviaţii, mai ales la nivelul coloanei vertebrale. Lipsa dezvoltării armonioase a
corpului astral va crea o structură fizică plăpândă şi foarte sensibilă la boli. Astfel,
urmând un cerc vicios, pe măsură ce tendinţele caracteriale aurice „schizoide” ajung să
fie din ce în ce mai puternice în cazul respectivului individ, vulnerabilitatea sa fizică se
măreşte, fapt care va determina la rândul său o şi mai mare vulnerabilitate astrală.
Figura nr. 1 ne ilustrează sistemul energetic de apărare al unei fiinţe umane cu un
profil auric „schizoid”. Tendinţa sa subtilă de retragere şi de fugă poate fi reperată cu
uşurinţă şi în planul fizic deoarece, în asemenea cazuri, privirea îi este absentă sau
aproape mereu temătoare.
Necesităţile de ordin moral şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe un
sistem auric de apărare de tip „schizoid”
Necesităţile fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă o astfel de fiinţă umană
pentru a-şi depăşi în acest fel condiţionările caracteriale aurice se referă, în primul rând,
la nevoia de siguranţă în planul fizic şi la modul în care ar putea comunica în mod
armonios cu ceilalţi oameni. În plan spiritual, este necesar să realizeze intuitiv că există o
scânteie divină, un Sine Suprem Dumnezeiesc, ATMAN, înlăuntrul propriei sale fiinţe. =
VA URMA =
An 14 C 8
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHIME DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A ' CELUI DE AL TREILEA OCHI,
AJNA CHAKRA
1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID” (continuare la cursul nr. 7, An 14)
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem auric
defensiv de tip „schizoid”
Vom studia în continuare care ar putea fi reacţiile negative ale celor din jur în
situaţia în care interacţionează subtil cu o fiinţă umană care are o structură aurică de tip
„schizoid”.

X
 I) O primă reacţie la tendinţa unei persoane care are o structură aurică de tip
„schizoid” de a se retrage, aparent inexplicabil, „lăsând totul baltă”, este enervarea.
Deoarece fiinţa umană respectivă nu mai este atentă şi comunicativă, noi vom „investi”
mai multă energie pentru a susţine în mod suplimentar interacţiunea subtilă creată. De
aceea, vom „împinge” mai multă energie din aura noastră către aura sa. Dacă vom
reacţiona astfel, persoanele cu un caracter de tip „schizoid” se vor speria şi mai mult,
îndepărtându-se grabnic, exact cum ar face un animal speriat. După o asemenea
experienţă, la următoarea întâlnire ne va fi mult mai greu să o convingem să se apropie de
noi. Figura nr. 2 ne arată ce se produce în câmpul nostru auric atunci când ne enervăm şi
„împingem” energia spre exterior. Este ilustrat totodată şi felul în care persoana care are o
structură aurică de tip „schizoid” răspunde în mod subtil la mânia noastră.
II) Un alt gen de reacţie aurică din partea noastră este acela de a ne simţi
abandonaţi. În acest caz, vom tinde să „apucăm” aura celuilalt. Dacă vom persevera în a-i
atrage spre noi aura, persoana cu un temperament schizoid se va retrage şi mai mult
deoarece ea evită intimitatea. Figura nr. 3 ne arată felul în care ni se modifică aura atunci
când vrem să „apucăm” la nivel subtil şi să tragem spre noi aura unei fiinţe cu o structură
energetică subtilă de tip „schizoid”, precum şi felul în care aceasta reacţionează la nivel
auric în astfel de situaţii.
III) O altă atitudine interioară posibilă constă în a stopa brusc fluxul energetic care
începuse să circule liber între noi şi persoana cu un temperament schizoid. Odată cu
blocarea circulaţiei energiei, este foarte posibil să ne scufundăm în mod egotic fiecare în
noi înşine, refuzând prin această închidere orice altă posibilitate de comunicare între noi,
ca şi cum ne-am înstrăina brusc unul de celălalt. Există însă posibilitatea ca stoparea
energiei să fie asociată cu o stare de aşteptare nerăbdătoare din partea noastră, stare care
este însoţită de comanda subtilă sau de intenţia mentală de a-l aduce pe celălalt cât mai
repede „înapoi”. Dar nici în acest caz fiinţa umană care are o structură aurică de tip
„schizoid” nu va simţi nevoia să revină pentru a continua interacţiunea subtilă. Această
situaţie este ilustrată în figura nr. 4.
IV) De asemenea, o altă reacţie posibilă din partea noastră este aceea de a ignora
atitudinea de îndepărtare a celuilalt. În acest caz, asistăm pur şi simplu la ceea ce se
petrece ca şi cum nu ne-ar veni să credem că aşa ceva este cu putinţă. Astfel, vom
continua să purtăm conversaţia, dar de fapt nu facem decât să ne pierdem timpul,
deoarece atunci comunicarea subtilă cu celălalt a încetat, chiar dacă noi nu vrem să
recunoaştem acest lucru. Este evident că nici într-un asemenea caz nu se poate vorbi
despre o interacţiune subtilă armonioasă (vezi figura nr. 5).
V) O altă posibilă reacţie din partea noastră este aceea de a ne îndepărta, la rândul
nostru, exact în acelaşi mod, anulând astfel total orice altă eventuală posibilitate de
comunicare subtilă. Figura nr. 6 ilustrează felul în care două persoane ajung să „fugă” la
nivel auric una de cealaltă. În această situaţie, persoana sănătoasă va avea tendinţa să

X
reacţioneze mimetic sau, altfel spus, „în oglindă”, imitând persoana cu tendinţe schizoide,
proces care se produce adeseori inconştient: Această reacţie nu va determina nici ea o
modificare semnificativă de atitudine în comportamentul fiinţei umane care are un sistem
energetic de apărare de tip „schizoid”, care va continua să „fugă” şi să evite apropierea
aurică.
FLţj.4 Tendinţa aurică „schizoid!” de apirare (A> ţi reacţia de stopare (BJ
Fia.5 Tendinţa aurică „Schizoidă” de apărare (A) şi atitudinea de ignorare a
celuilalt <B)
Pentru a-şi masca sau justifica această reacţie subtilă, fiinţa umană care are o
structură aurică de tip „schizoid” va adopta adeseori o atitudine plină de aroganţă care are
scopul de a ne intimida. Ea va căuta să sugereze că face acest gest deoarece este mai
rafinată, mai evoluată şi mai spirituală decât noi. În acest caz, este din nou necesar să
analizăm cu multă luciditate şi detaşare felul în care noi tindem, cel mai adesea, să
reacţionăm. De exemplu, este posibil să acceptăm în mod necondiţionat faptul că
persoana respectivă este, într-adevăr, mult mai evoluată sau mai spirituală şi atunci ne
vom retrage discret. Aceasta este valabil mai ales dacă avem tendinţa de a considera acest
„joc” strategic al celuilalt drept realitate şi dacă în fiinţa noastră preexistă anumite
tendinţe mentale fantasmagorice care ne fac să fim uşor de păcălit. O altă variantă de
răspuns auric este aceea în care ne enervăm şi ne manifestăm cu agresivitate, în forţă.
Sau, este posibil, de asemenea, să rămânem imperturbabili şi distanţi, fără a ne lăsa
impresionaţi de şiretlicurile abile ale celuilalt. Însă, oricare dintre atitudinile descrise
anterior am aborda, nu vom fi capabili să realizăm o comunicare reală şi o interacţiune
astrală profundă cu o fiinţă umană care are un sistem auric de apărare de tip „schizoid”,
iar acesta este un indiciu elocvent că este necesar să ne modificăm cu înţelepciune
reacţiile subtile.
Fig, G Tendinţa auriră „schizoida” dc apărare (A) şi reacţia de retragere (B)
=VA URMA=
An 14 C 9
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE
METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA 1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE
CARE
ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID” (continuare la cursul nr.
8, An 14)
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic în cazul unei
interacţiuni subtile armonioase cu o fiinţă umană care foloseşte un sistem auric de apărare

X
de tip „schizoid”
Dacă dorim cu adevărat să ajutăm o fiinţă umană care are o structură energetică
subtilă de tip „schizoid” să se simtă în siguranţă şi să-şi elimine temerile care o
îndepărtau de noi, este necesar să ne armonizăm în prealabil noi înşine, cât mai profund,
câmpul auric propriu, în vederea unei interacţiuni cu adevărat benefice. Astfel, o
convingem să revină „cu picioarele pe pământ” şi să înceapă să comunice din punct de
vedere auric pentru a putea realiza împreună lucrurile pe care ni le-am propus.
Figura nr. 7 ne arată modul în care putem interacţiona profund benefic cu o
persoană care şi-a dezvoltat un sistem de apărare de tip „schizoid”. Această atitudine
interioară aducătoare de armonie este foarte importantă deoarece ea este singura de natură
să inducă în fiinţa umană cu un sistem auric de apărare de tip „schizoid” un sentiment de
siguranţă care face posibilă continuarea liberă şi deschisă a comunicării subtile începute.
Prin urmare, în cazul interacţiunii cu o fiinţă umană care şi-a dezvoltat reacţii aurice de
tip „schizoid” este esenţial ca energia manifestată de noi să fie cât mai armonioasă.
Astfel, climatul, de siguranţă indus o va ajuta să-şi depăşească comportamentul de tip
schizoid. In mod evident, răspunsul nostru trebuie să fie de asemenea natură încât să
elimine orice fel de temeri absurde şi tendinţe schizoide de apărare. Pentru aceasta, în
virtutea principiului subtil al reflectării, este necesar să manifestăm în primul rând noi
înşine o totală deschidere sufletească şi o absenţă deplină a temerilor, fapt care va permite
stabilirea cu rapiditate a unei comunicări sincere. Pentru aceasta, ne interiorizăm şi ne
relaxăm cât mai profund. Consacrăm lui Dumnezeu Tatăl integral fructele acestei acţiuni.
Numai după ce vom fi foarte siguri că am simţit răspunsul inefabil care ne arată că
acţiunea noastră este armonioasă şi divin integrată vom începe operarea subtilă propriu-
zisă. În cadrul interacţiunii noastre subtile armonioase va trebui să folosim cu
înţelepciune diferitele moduri prezentate anterior de operare cu energia [1) „împingere”,
2) „atragere”, 3) stopare şi 4) curgere liberă a energiei] în vederea creării unui spaţiu
subtil cât mai sigur, benefic şi confortabil pentru persoana care se confruntă cu tendinţe
aurice psihotice de tip „schizoid”.
O primă regulă în stabilirea unei interacţiuni armonioase cu o astfel de fiinţă
umană se referă la faptul că noi trebuie să avem grijă să nu îi agresăm niciodată aura, şi în
special acele margini sau frontiere ale structurii subtile aurice despre care menţionam
anterior că sunt foarte vulnerabile în cazul structurii aurice de tip „schizoid”. În
interacţiunile noastre cu o asemenea fiinţă umană, nu îi vom „agresa” niciodată aura
printr-o expansiune a fluxurilor noastre bioplasmatice realizată în mod violent sau în
forţă. Pentru a înţelege sensibilitatea subtilă a unei astfel de fiinţe umane, ne putem gândi
că nivelul cel mai exterior al câmpului auric al persoanei cu o structură energetică subtilă
de apărare de tip „schizoid” ar putea fi comparat cu coaja spartă sau insuficient calcifiată
a unui ou. De aceea, de fiecare dată când noi emitem brusc fluxuri aurice intense asupra
acestei persoane, ele îi vor pătrunde cu uşurinţă stratul auric protector, care este foarte

X
vulnerabil, şi îi vor produce răni sufleteşti neaşteptat de puternice. Adeseori, un mod mai
expansiv şi dinamic de a ne exprima trăirile o poate face să se sperie şi să se închidă
imediat.
Un alt element pe care este foarte util să-l cunoaştem în legătură cu interacţiunea
cu fiinţe umane care au înclinaţii aurice de tip „schizoid” se referă la faptul că acestea
tind să se raporteze adeseori la energii de frecvenţe elevate, şi din acest motiv ele sunt
deschise către fiinţe umane la care rezonanţele aurice superioare, elevate, sunt uşor de
perceput. Totuşi, din păcate, în cazul lor această raportare are de cele mai multe ori un
caracter formal sau exaltat. În pofida acestei fascinaţii către tot ceea ce este spiritual,
ocult şi misterios, atracţia lor rămâne aproape întotdeauna superficială, deoarece ea
provine în primul rând dintr-o nevoie alienantă de a fugi de lumea în care trăieşte şi nu
dintr-o căutare spirituală autentică. Prin urmare, o asemenea persoană, deşi ne poate da
senzaţia că este fascinată de o fiinţă umană înţeleaptă, caracterizată de energii aurice
elevate, nu va face altceva decât să „graviteze” în jurul acesteia, imitând-o, dar păstrându-
şi în continuare superficialitatea şi tendinţele bolnăvicioase. Tipologia fiinţei umane cu o
structură aurică de tip „schizoid” este una dintre cele mai răspândite în cadrul membrilor
unei secte.
Prin urmare, pentru a trezi interesul şi pentru a inspira siguranţă unei fiinţe umane
cu o structură aurică de tip „schizoid”, este necesar să ne elevăm noi înşine frecvenţele de
vibraţie din câmpul nostru auric (prin evocarea unei stări de linişte, pace, fericire,
deschidere sufletească) şi apoi să lăsăm fiinţa umană care se află în faţa noastră să simtă
aceasta, printr-un fenomen de inducţie rezonantă armonioasă. Pentru a realiza aceasta cu
uşurinţă este necesar să ne focalizăm atenţia asupra centrilor superiori de forţă
(ANAHATA CHAKrA, VISHUDDHA CHAKRA, AJnA CHAKRA şi SAHASRARA),
sau pur şi simplu să evocăm realităţi sau trăiri elevate, de ordin spiritual. Pentru a
actualiza cât mai complet şi mai intens o asemenea experienţă de natură pur spirituală,
accesibilă şi fiinţei umane cu un caracter auric „schizoid”, putem să utilizăm toate
modalităţile de operare de care dispunem. De exemplu, putem evoca interior imagini
sublime sau ne putem focaliza lăuntric asupra percepţiei sunetelor subtile MANTRA-ice.
Dacă vom putea realiza cu uşurinţă aceasta şi dacă, în acelaşi timp, vom ţine cont de
faptul că nu trebuie să emitem spre aura acesteia fluxuri bioenergetice intense, cealaltă
persoană va începe să se simtă în siguranţă şi astfel va deveni din ce în ce mai liniştită şi
mai încrezătoare. Pentru a evita proiecţia inconştientă a unor fluxuri energetice subtile
mult prea puternice pentru celălalt, care ar putea emana din aura noastră, va trebui să ne
focalizăm atenţia asupra aurei proprii, pe care o vom vizualiza ca fiind precum un ovoid
caracterizat numai de vibraţii armonioase, fără nici un fel de formaţiuni sau prelungiri
ascuţite (de genul celor figurate în cazul aurei de tip „arici”).
În momentul în care între noi s-a stabilit o stare de rezonanţă profund benefică, iar
frecvenţele de vibraţie ale câmpurilor noastre aurice sunt oarecum egale, vom emite spre

X
celălalt o stare de calm profund şi de încredere. În acest caz, starea respectivă va putea fi
transferată cu uşurinţă, prin inducţie armonioasă, şi în câmpul auric al fiinţei umane cu un
sistem energetic de apărare de tip „schizoid”. Într-o fază mai avansată, după ce am
realizat deja câteva întâlniri în care au predominat comuniuni aurice de acest gen,
caracterizate de sentimente de linişte şi simpatie reciprocă, putem opera chiar şi
transformări benefice directe în aura unei asemenea fiinţe umane. Acest demers necesită
nu numai bune intenţii, ci, în primul rând, o stare de abandon în faţa Voinţei lui
Dumnezeu, pentru a nu acţiona în mod egotic, şi, de asemenea, un control foarte bun la
nivelul propriului nostru câmp auric, asupra gândurilor şi sentimentelor noastre. În
continuare, deoarece asemenea fiinţe umane prezintă în general o repulsie puternică faţă
de atingeri, pe care le percep ca pe o agresiune, îi vom cere persoanei cu constituţia
aurică de tip „schizoid” permisiunea de a o atinge şi de a opera transformări benefice la
nivelul aurei sale. Dacă este de acord, o rugăm să se ridice în picioare şi să rămână într-o
stare de receptivitate şi de deschidere faţă de noi. Apoi, ne plasăm mâna dreaptă în zona
spatelui acesteia, în regiunea sacrală, acolo unde în plan subtil se află proiecţia lui
SWADHISTHANA CHAKRA. Urmărim să păstrăm în mod continuu gânduri pure de
iubire, iar în special la nivelul aurei propriei noastre mâini menţinem o energie cât mai
liniştitoare, fără a emite benzi aurice sau fluxuri energetice bruşte care să-i agreseze sau
să-i violenteze aura. Procedând astfel, emitem apoi cu multă grijă curenţi energetici
subtili armonioşi şi profund benefici, care vor creşte gradat în intensitate. Ne vom
concentra pentru a direcţiona descendent acest flux de energie, care va trece prin
SWADHISTHANA CHAKRA spre MUlAdHARA CHAKRA şi apoi în jos, către sol.
Realizăm aceasta deoarece, aşa cum am mai precizat, aura fiinţei umane care are o
structură energetică subtilă de tip „schizoid” tinde să se disocieze de corpul fizic,
deplasându-se ascendent, ca o consecinţă a dorinţei alienante a acesteia de a fugi de tot
ceea ce este teluric şi ar putea să o menţină în planul material. Conştientizăm atunci felul
în care energia indusă de noi îi creează o conexiune subtilă profundă cu energiile telurice
şi un sentiment de integrare armonioasă în mediul ambiant, aspect care îi va aduce,
implicit, o stare de siguranţă, stare care este atât de neobişnuită pentru această tipologie
aurică. Apoi, pentru a aprofunda comuniunea energetică existentă între noi, vom urmări
să realizăm nişte sui-generis „punţi” de energie care pornesc în special de la nivelul
centrilor noştri subtili de forţă MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA către
centrii de forţă MANIPURA cHaKRA şi respectiv ANAHATA CHAKRA ai persoanei cu
care interacţionăm astfel subtil într-un mod profund benefic.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „schizoid”
Dacă vom fi capabili să realizăm cu succes toate aceste interacţiuni aurice
armonioase vom reuşi să ajutăm extraordinar de mult acea fiinţă umană care are o
structură aurică de apărare de tip „schizoid” să se angreneze în relaţiile fireşti cu cei din

X
jurul său cu o mai mare încredere şi siguranţă în forţele proprii. Această disponibilitate
lăuntrică necesită din partea noastră o stare de empatie afectuoasă şi un control foarte bun
asupra sentimentelor şi gândurilor proprii, precum şi asupra felului în care acestea pot fi
emise prin intermediul fluxurilor aurice binefăcătoare. Este important să nu uităm, în
astfel de situaţii, că este posibil ca persoana cu caracter auric schizoid, marcată de temeri
şi ezitări care au chinuit-o toată viaţa, să nu fi simţit niciodată starea de siguranţă şi
încredere în interacţiunile sale cu ceilalţi şi nici sentimentul de comuniune prietenoasă şi
afectivă pe care noi îl simţim în mod firesc atunci când stabilim rezonanţe şi conexiuni
subtile armonioase cu ceilalţi, mai ales la nivelul lui MANIPURA CHAKRA şi
ANAHATA CHAKRA. Adeseori, printr-un asemenea mod de operare subtilă la nivel
auric, care este profund spiritual, este posibil să-i inducem pentru prima oară fiinţei
umane care are o structură aurică defensivă de tip „schizoid” starea de iubire pură sau de
prietenie adevărată. Acest aspect poate fi foarte important pentru ea deoarece, pornind de
la acest prim exemplu de deschidere sufletească autentică ce i-a fost indus prin
intermediul nostru direct în aură, ea va putea ulterior, prin evocare, să genereze această
stare, din ce în ce mai intens, în propria sa fiinţă. Astfel, ea se va putea transforma în mod
profund benefic şi va elimina pentru totdeauna reacţiile aurice de tip schizoid.
Această lecţie a stabilirii unor comunicări subtile profunde şi deschise în relaţiile
cu ceilalţi oameni este esenţială pentru o fiinţă umană care are o structură aurică
defensivă de tip „schizoid”, deoarece doar prin intermediul unor asemenea relaţii
armonioase ea îşi poate elimina blocajele subtile şi tendinţele aurice perverse. Astfel, ea
va ajunge treptat la o profunzime sufletească din ce în ce mai mare şi atunci îşi va trezi
aspiraţia interioară de a-şi conştientiza propria natură divină, Sinele Suprem, ATMAN.
Atunci când, datorită eliminării blocajelor aurice, va apărea o stare de trezire a sufletului
şi va surveni spontan, pentru prima dată, intuiţia reală a naturii sale divine, a Sinelui
Suprem Nemuritor, ATMAN, fiinţa umană care a depăşit astfel, măcar parţial,
condiţionările specifice tendinţelor aurice schizoide se va afla într-un moment de răscruce
în evoluţia sa. După o asemenea experienţă, ea îşi va diminua foarte mult angoasele şi
înclinaţiile schizoide. Dar, pentru a realiza aceasta, fiinţa umană care are o structură
aurică defensivă de tip „schizoid” are nevoie să se reflecte benefic şi creator în ceilalţi,
pentru că doar printr-o constantă comunicare sinceră cu ceilalţi ea poate să realizeze
transformări şi salturi spirituale autentice. Tocmai de aceea, dincolo de orice teorii şi
sfaturi pe care i le-am putea oferi, modalitatea cea mai eficientă prin care noi o putem
ajuta să evolueze spiritual constă în a ne păstra un câmp auric plin de iubire şi de
armonie.
Chiar şi acum, după ce cunoaştem toate aceste elemente operative cu caracter
ezoteric, deosebit de valoroase, este foarte posibil ca data viitoare când o fiinţă iubită sau
foarte apropiată, care exprimă asemenea tendinţe aurice de tip „schizoid”, îşi va
manifesta în prezenţa noastră fluxurile sale energetice dizarmonioase, noi să răspundem

X
instinctiv în modul nostru obişnuit, exact aşa cum procedam anterior. Mai ales atunci
când o interacţiune de acest gen se produce pe neaşteptate, rapiditatea transferurilor
energetice face să ne fie destul de dificil să prevenim apariţia reacţiei noastre „fireşti”.
Totuşi, pe măsură ce ne vom familiariza cu realităţile de ordin subtil ale interacţiunilor
aurice, vom fi capabili să înţelegem cu luciditate faptul că, în esenţă, de cele mai multe
ori, cauza profundă a dizarmoniilor care apar între noi este frica. Aceasta există nu numai
în cazul fiinţei umane cu tendinţe aurice schizoide de care suntem ataşaţi şi care trimite
atunci spre noi fluxuri aurice agresive, ci şi în cazul nostru deoarece şi noi adoptăm
instinctiv sistemul energetic propriu de apărare. Pentru a ne depăşi mai uşor vechile
şabloane, vom aborda următoarea atitudine: ne flexăm uşor genunchii, simţind astfel cum
se amplifică priza de conştiinţă asupra energiilor subtile telurice. Totodată respirăm
profund şi conştient, şi urmărim să-i acordăm ajutor subtil fiinţei umane cu care noi
interacţionăm, operând la nivel auric exact în felul în care este indicat în figura nr. 7. În
cazul unei atitudini corecte şi armonioase din partea noastră, în cele mai multe cazuri
interlocutorul nostru va reveni din starea maladivă de disociere aurică şi va restabili o
comunicare firească. La început, această transformare semnificativă în modul nostru de a
comunica cu celălalt se obţine mai greu, deoarece noi avem tendinţa de a reintra, în mod
instinctiv şi mecanic, pe „coordonatele” sistemului nostru auric obişnuit de apărare. Cu
toate acestea, pe măsură ce vom deveni mai conştienţi de felul în care se realizează
interacţiunile aurice şi vom aplica cu consecvenţă aceste strategii de operare cu energii
subtile benefice, ne va fi din ce în ce mai uşor să acţionăm în mod spontan cu multă
armonie şi înţelepciune. Astfel, în loc să mai pierdem timp cu explicaţii şi discuţii
interminabile, în loc să ne irosim energia subtilă pentru a construi sisteme energetice de
apărare din ce în ce mai sofisticate şi mai alienante, noi vom pătrunde direct în experienţe
de viaţă mult mai profunde, bazate pe comunicări subtile autentice.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„schizoid” atunci când conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
În continuare, vom prezenta atitudinea pe care este necesar să o adoptăm atunci
când constatăm cu obiectivitate şi luciditate că modelul arhetipal auric „schizoid” ne
caracterizează într-o măsură destul de mare sau că este chiar preponderent. În situaţia în
care ne „trezim” că ne aflăm noi înşine în ipostazele unei fiinţe cu tendinţe aurice
„schizoide”, primul lucru pe care îl avem de făcut este să conştientizăm cât mai bine
starea în care ne aflăm, precum şi felul în care s-a produs acea „dezaliniere” sau, altfel
spus, deplasare a structurii subtile aurice faţă de corpul fizic. Apoi va trebui să înţelegem
că ne aflăm în respectiva situaţie în primul rând datorită unei stări de frică a cărei cauză
este absolut necesar să o conştientizăm. Pentru a elimina starea de teamă trebuie, de
asemenea, să ne modificăm radical atitudinea cu privire la acţiunile (sau interacţiunile) pe
care anterior le realizam într-un mod ezitant şi cu insuficientă încredere în forţele proprii.
Pentru aceasta, se recomandă să evocăm în fiinţa noastră, cu putere, o stare dinamică,

X
plină de forţă şi curaj sau, altfel spus, o stare de erou spiritual, VIRA.
= VA URMA =
An 14 C 10
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE
METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA 1) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE
CARE ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „SCHIZOID”
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„schizoid” atunci când conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele (continuare la
cursul nr. 9, An 14)
În paralel cu această evocare urmărim totodată să realizăm o integrare cât mai
profundă şi mai armonioasă în ambianţa subtilă a mediului înconjurător. Pentru aceasta
ne vom raporta cu iubire la persoanele din jurul nostru, privindu-le într-un mod
transfigurator. De asemenea, este necesar să ne păstrăm şi chiar să aprofundăm priza de
conştiinţă asupra corpului nostru fizic. Ne vom focaliza mai întâi asupra zonei din
creştetul capului, zona de proiecţie în planul fizic a lui SAHASRARA, la care ne vom
raporta în mod transfigurator ca fiind foarte energizată, luminoasă şi radiind precum un
soare o energie profund benefică. În continuare, folosind forţa vizualizării creatoare
benefice, vom coborî treptat acest sui-generis soare luminos „al conştiinţei” în zona
capului, în zona gâtului, în zona trunchiului, până la nivelul lui MULADHARA
CHAKRA. La acest nivel vom sesiza starea intensă de rezonanţă cu energiile subtile
telurice, benefice, aspect care ne va conferi un aport de forţă vitală şi care, totodată, va
face să apară în fiinţa noastră, în mod implicit, un sentiment de stabilitate şi curaj. După
ce a fost amplificată în acest mod starea de încredere în sine, vom repeta o sugestie-forţă
de genul: „Mă simt excelent aici şi acum. Mă aflu într-o stare de deplină siguranţă”. Este
foarte important – pentru întreaga noastră evoluţie spirituală – să trăim pregnant aceste
idei-forţă şi chiar să ne familiarizăm cu ele sau, altfel spus, să le integrăm în câmpul
nostru mental şi auric, utilizându-le chiar şi în afara situaţiilor de criză. Apoi urmărim să
percepem empatic, dar păstrându-ne starea de luciditate, fiinţa umană cu care conversăm.
Dacă aceasta a simţit sau a intuit la rândul ei măcar o parte din transformările subtile care
au intervenit în aura fiinţei noastre, ea va deveni neaşteptat de prietenoasă şi caldă,
urmărind să se apropie de noi şi chiar să ne atingă. Într-o asemenea situaţie, va trebui să îi
răspundem în acelaşi mod, ajutând-o să facă în continuare alţi „paşi” subtili către noi. În
această fază, se recomandă să stabilim între noi o comunicare subtilă şi mai profundă, în
special la nivelul lui MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA. Pentru a realiza
aceasta, urmărim să vizualizăm felul în care se deschid „punţi aurice”, precum nişte sui-
generis arcuri de curcubeu, între centrii noştri subtili de forţă corespunzători. De

X
asemenea, vom urmări să ne deschidem cât mai mult la nivel sufletesc, pentru ca astfel
comunicarea dintre noi să se realizeze într-un mod cât mai profund. Merită să reţinem
faptul că fuziunile amoroase cât mai intense şi complete, realizate întotdeauna cu
continenţă, cu fiinţe pe care le iubim cu adevărat, ne vor ajuta extraordinar de mult să
îndepărtăm cu uşurinţă temerile şi reticenţele în comunicare. Pe de altă parte, cei care
prezintă această structură aurică de apărare de tip „schizoid” au, totodată, şi tendinţa de a
se închide erotic, invocând adeseori pretexte stranii. Rezonanţele spirituale realizate
constant, în special prin intermediul tehnicii de LAYA YOGA, cu MANTRA-ele Marilor
Puteri Cosmice KALI şi CHINNAMASTA, ne vor ajuta să dinamizăm cu adevărat starea
de curaj în fiinţa noastră.
2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „ORAL”
Elementul definitoriu ce caracterizează o fiinţă umană care tinde mai mereu să
genereze o structură aurică de tip „oral” este HRĂNIREA. Acest gen de fiinţe umane au
trăit în existenţele anterioare multe experienţe nefericite care erau dominate de sărăcie, de
lipsuri şi de privaţiuni de tot felul, sau este foarte posibil ca acestea să fi murit prin
înfometare. Cei cu un sistem energetic auric de apărare de tip „oral” nu au trăit experienţa
stării de împlinire; ei, în general, nu au avut sentimentul de a fi împliniţi de acele energii
pe care acum le doresc cu aviditate şi le caută cu înfrigurare. Tocmai de aceea ei trăiesc
adeseori teama că niciodată nu le vor avea într-un mod îndestulător. Acest aspect este
chiar o trăsătură definitorie nu numai a comportamentului, ci şi a existenţei lor. Din cauza
propriei lor ignoranţe ei mentalizează cu putere faptul că anumite aspecte le sunt interzise
şi generează astfel în ceilalţi reacţii conforme cu această mentalizare pesimistă.
Una dintre lecţiile principale pe care le are de învăţat, în existenţa actuală, fiinţa
umană care are o structură aurică defensivă de tip„oral” este, în mod evident, aceea de a
conştientiza şi de a transcende definitiv această tendinţă profund nocivă. Tocmai din acest
motiv ea va fi confruntată cu asemenea probleme încă din copilărie, când va simţi, de
exemplu, stări chinuitoare de frustrare, datorită lipsei de afecţiune, de grijă şi de atenţie
din partea părinţilor. Este, de asemenea, foarte posibil ca ea să fie chiar abandonată de
către părinţi sau să rămână orfană. În orice caz, chiar dacă aceste situaţii nu se produc în
mod real, copilul cu o structură caracterială aurică „orală” se va simţi ca şi cum ar fi
părăsit şi mereu defavorizat, tocmai datorită metalizărilor sale negative şi a înclinaţiilor
sale psihice către frustrare.
Exemplul clasic al modului în care se poate induce unui copil caracterul auric de
tip „oral” este acela în care mama nu are suficient timp şi răbdare să-şi alăpteze de la sân,
îndestulător, copilul. Dacă bebeluşul este luat de la sân înainte de a se simţi sătul, el nu va
putea trăi alăptarea ca pe o experienţă în urma căreia să se simtă împlinit şi satisfăcut,

X
pentru ca apoi să se îndepărteze el însuşi mulţumit de la sânul matern. Prin actul aparent
banal al alăptării, copilul fuzionează în mod tainic la nivel auric atât cu mama sa, cât şi cu
energiile cosmice arhetipale materne care îl protejează şi care susţin procesul creşterii.
Gestul alăptării este cel mai apropiat de experienţa iniţială a existenţei în pântecele
matern. În această fuziune identificatoare totală copilul se simte unit cu mama sa. El o
priveşte pe mama sa ca fiind totul, ca fiind întregul său Univers, iar el însuşi se simte
perfect identificat cu propria mamă care pentru el reprezintă întreaga natură divină şi
atotprezentă. Astfel, pentru ca bebeluşul să-şi poată simţi intuitiv natura sa esenţială,
divină, el are nevoie „din plin” de „esenţa” mamei sale (esenţă care pentru el se manifestă
sub forma laptelui matern). În continuare, pornind de la această experienţă primară, care
pare banală dar care în realitate este fundamentală, copilul, simţindu-se împlinit, ajunge
să trăiască în mod firesc experienţa „înfloririi” sale lăuntrice. Cu alte cuvinte, în felul
acesta sunt create premisele pentru a deveni ulterior o fiinţă individuală lucidă şi matură,
care va fi capabilă, într-o etapă superioară, să se raporteze în mod direct la natura sa
esenţială divină, Sinele Suprem nemuritor, ATMAN. Dacă mama nu acordă suficient timp
bebeluşului pentru alăptare ori îl ia de la sânul ei înainte ca acesta să se fi săturat, sau
dacă ea este mereu grăbită, fiind nerăbdătoare, copilul simte că, într-un anumit fel, a fost
abandonat. Dacă situaţia se produce în mod repetat, bebeluşul va deveni agitat şi, prin
urmare, va fi cu atât mai puţin capabil să absoarbă laptele matern şi mai ales componenta
subtilă asociată acestuia, prelungind timpul necesar alăptării. Astfel, sentimentul frustrării
reciproce se va amplifica de ambele părţi.
Uneori, ca o măsură inconştientă de protecţie afectivă, copilul procedează într-un
mod similar şi învaţă la rândul său să-şi abandoneze mama înainte ca aceasta să-l
abandoneze pe el. Acest episod aparent nesemnificativ din viaţa copilului, care este de
fapt tot o expresie a KARMA-ei de lipsuri şi frustrări a acestuia, se reflectă mai târziu
într-o carenţă importantă care apare la nivel psihic şi spiritual şi care se traduce prin
incapacitatea fiinţei umane în cauză de a avea o viziune clară şi lucidă cu privire la
propria sa existenţă reală sau, altfel spus, cu privire la sursa sa divină, Sinele
Suprem, ATMAN. Credinţa sa în Dumnezeu va fi inexistentă sau va avea doar un
caracter pur formal.
Drept consecinţă, fiinţele umane care au o structură aurică de apărare de tip „oral”
vor avea tendinţa să absoarbă, să „sugă” cu aviditate diferite forme de energie de la
ceilalţi. Ele realizează aceasta cel mai adesea în mod inconştient, folosind câteva strategii
de bază:
1) urmăresc să creeze, conştient sau nu, veritabile canale subtile de energie, în
special la nivelul celui de-al treilea centru subtil de forţă (MANIPURA CHAKRA), prin
intermediul cărora să ltă energie din aurele celorlalţi;
2) urmăresc să îşi fixeze privirea în ochii celuilalt, cerând milă, implorând ajutor

X
sau compasiune, dar această atitudine aparent nevinovată este de fapt, în cazul lor,
asociată cu un proces subtil de „acaparare” sau, altfel spus, de „vampirism” auric;
3) poartă conversaţii lungi şi plicticoase în care ele vorbesc întotdeauna foarte
încet. Procedând astfel, cei din jurul lor vor avea tendinţa să se dilate auric. Astfel, în
efortul constant de a le auzi şi de a le ajuta, vor trimite către acestea, în mod spontan,
curenţi subtili bioplasmatici. Fiinţele umane care au o structură aurică defensivă de tip
„oral” vor „suge” apoi imediat această energie. Pentru a menţine activ şi constant acest
fenomen de „vampirism” energetic, ele vor continua să vorbească la fel de încet.
Figura nr. 8 ilustrează modul de absorbţie al energiei şi tendinţele unei fiinţe
umane cu o structură energetică de tip „oral”. Drept rezultat al sistemului auric de apărare
de tip „oral”, lumea înconjurătoare ajunge să-i apară din ce în ce mai puţin generoasă.
Această aparentă „zgârcenie” pe care o manifestă universul întreg faţă de o asemenea
fiinţă umană nu este în realitate nimic altceva decât o reflectare sau, altfel spus, o
oglindire a închiderii sale pline de avariţie şi a lăcomiei sale lăuntrice. De fapt, în mod
aparent paradoxal, un asemenea om refuză el însuşi, fără să ştie, procesul natural al
hrănirii pe care îl caută totuşi cu atât nesaţ. Din moment ce el îşi foloseşte structura aurică
adaptând-o mereu în aşa fel încât să poată „suge” cât mai multă energie de la ceilalţi, el
nu îşi va putea dezvolta niciodată în mod armonios proprii centri subtili de forţă. Aceste
disfuncţii şi carenţe în dezvoltarea aurei sale vor conduce gradat la o diminuare acută şi
dureroasă a posibilităţii de acumulare directă a energiei în propria sa aură prin
intermediul unor fenomene oculte de rezonanţă cu energii corespondente din
Macrocosmos.
Persoana în cauză, care este focalizată să se „umple” cu aviditate cu energia gata
„digerată” de la ceilalţi sau, altfel spus, din exterior, ignoră faptul că, în propria sa fiinţă,
centrii subtili de forţă reprezintă veritabile izvoare nesecate de energie modulată
corespunzător, datorită proceselor de rezonanţă ce pot fi stabilite între aceştia şi
nelimitatele surse macrocosmice de putere care există în atragă în propria lor aură cât mai
Fig.8 Sistemul energetic de apărare al unei fiinţe umane cu o structura aurica de
tip „oral”1 afara sa. În asemenea situaţii, centrii săi subtili de forţă vor fi foarte slab
dinamizaţi, rămânând aproape total într-o stare de latenţă, ea (persoana respectivă)
dezvoltându-şi în schimb o formă de receptivitate perversă şi morbidă prin intermediul
căreia va putea vampiriza auric fiinţele umane cu o activitate energetică normală. O astfel
de fiinţă umană va avea un câmp auric lipsit de forţă şi strălucire, cu culori terne, care
ilustrează starea sa de lipsă de creativitate şi prospeţime, precum şi starea de dependenţă
de energia „digerată” anterior sau deja metabolizată subtil de către ceilalţi. Se va crea în
acest fel o buclă de reacţie sau, altfel spus, un circuit de biofeed-back distructiv, care o va
păstra mai mereu într-o stare de „subnutrire” la nivel astral şi o va face să fie din ce în ce
mai dependentă de câmpul auric al celorlalţi. Evident, toate aceste tendinţe bolnăvicioase
de vampirism auric produc, la rândul lor, o reacţie instinctivă de repulsie şi neplăcere din

X
partea celorlalţi şi, de aceea, ea va ajunge adeseori să se vadă abandonată de către ceilalţi
oameni care o resping în mod instinctiv. Acest fenomen creează şi el o nouă verigă în
lanţul ce îi limitează existenţa la un cerc vicios din ce în ce mai strâmt, deoarece astfel
sunt induse alte experienţe nefericite de viaţă ce vin să-i confirme încă o dată ideea
preconcepută că nu se va simţi niciodată cu adevărat mulţumită şi împlinită.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „oral”
Aceste persoane sunt, în general, uşor de depistat prin faptul că acţionează într-un
mod ezitant, ca şi cum ar avea mai mereu nevoie de ajutor. Ele cer aproape în permanenţă
celor din jurul lor să le susţină sau să aibă grijă de ele în diverse moduri care totuşi nu
sunt deloc normale pentru un adult. În general sunt timide şi vorbesc mult prea încet
pentru a putea fi auzite fără a depune efort. De asemenea, ele adeseori evită să privească
drept în ochi pe altcineva, iar atunci când o fac, ochii lor sunt rugători şi invocă milă, de
parcă ar spune mereu: „Ajută-mă, fă lucrul acesta pentru mine. Ai grijă de mine, tratează-
mă ca pe un copil. Nu vreau să mă priveşti ca pe un adult deoarece nu sunt în stare să
stabilesc cu tine o relaţie obişnuită ca de la un adult la alt adult”.
Necesităţile de ordin moral şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe un
sistem auric de apărare de tip „oral”
O astfel de fiinţă umană are o nevoie imperioasă şi obsesivă de a se simţi complet
„împlinită” energetic sau, altfel spus, satisfăcută lăuntric. Totuşi, ea trebuie să înţeleagă
faptul că pentru a se simţi cu adevărat împlinită nimeni altcineva nu o poate ajuta. Ea
însăşi trebuie să realizeze în mod nemijlocit acest demers. De aceea, ea are nevoie să
înveţe cum să îşi poată împlini toate necesităţile subtile aurice fireşti prin propriile sale
puteri. Pentru a rezolva această problemă în modul cel mai complet, profund şi înţelept,
este necesar să poată ajunge să perceapă în mod intuitiv şi să se raporteze cât mai des la
sursa ultimă a tuturor puterilor şi energiilor benefice la care aspiră cu atât de mult nesaţ,
şi anume, Sinele Divin Suprem, ATMAN, care se află în mod tainic în adâncul cel mai
intim al fiecăruia dintre noi. Atunci când apare această revelaţie spirituală, nevoia şi
atracţia pentru ceea ce este în exteriorul său se va transforma, prin sublimare, într-o
aspiraţie imperioasă plină de puritate de a se apropia de esenţa divină ultimă care se află
în ea însăşi. Astfel, o tendinţă morbidă de „lipsă” poate fi sublimată rapid într-o stare de
vid beatific. Rezonanţa profundă cu Marea Putere Cosmică DHUMAVATI poate genera
în acest caz cu uşurinţă transformări spirituale excepţionale.
În plus, tehnica de LAYA YOGA folosind MANTRA lui DHYANI BUDDHA
AMITABHA (în cazul în care a primit această iniţiere spirituală) o va ajuta să-şi
sublimeze dorinţele inferioare de acaparare a energiilor celorlalţi în înţelepciunea
discernământului spiritual, în virtutea căreia va învăţa să se raporteze mai mereu, în mod
spontan, la sursa sa divină, Sinele Suprem, ATMAN.

X
 Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem auric
defensiv de tip „oral”
Vom studia şi în acest caz reacţiile pe care oamenii obişnuiţi le au atunci când se
confruntă cu o persoană care are o structură aurică de tip „oral”. Analiza interacţiunilor
aurice se va face şi de această dată în funcţie de cele patru moduri principale de
direcţionare a energiei subtile, respectiv: „împingere”, „atracţie”, stopare şi curgere liberă
a acesteia. În prealabil, ne putem imagina că ne aflăm în faţa unei fiinţe umane cu o
structură aurică de tip „oral”. Urmărim să analizăm cu detaşare şi luciditate felul în care
am proceda în cazul unei interacţiuni cu o persoană care se poartă de parcă ar fi lipsită de
ajutor, încercând aproape mereu să absoarbă energie, solicitându-ne întotdeauna câte
ceva.
I) O primă reacţie, în mod evident negativă şi gregară, ar putea fi aceea de a ne
enerva pentru insistenţele sale şi pentru felul în care suntem vampirizaţi energetic, şi de a
„împinge” brusc către ea o energie intensă, cu o vibraţie vădit agresivă, astfel încât fiinţa
umană în cauză să se oprească aproape paralizată.
= VA URMA =
An 14 C 11
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE
METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „ORAL”
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem auric
defensiv de tip „oral” (continuare la cursul nr. 10, An 14)
Dacă o vom insulta plini de mânie sau dacă o vom teroriza printr-un astfel de
comportament agresiv, direcţionând în felul acesta către ea „fulgere” energetice astrale,
această fiinţă umană se va simţi cu atât mai mult nenorocită, se va autocompătimi şi îşi va
deplânge în continuare situaţia tragică în care se află. Cea mai probabilă reacţie a sa la o
astfel de atitudine agresivă şi răutăcioasă va fi aceea de a se simţi şi mai neajutorată.
Nefiind capabilă să găsească nici o posibilitate de a ieşi din situaţia în care se află, este
evident că va evita să mai comunice sau să mai interacţioneze cu noi.
Figura nr. 9 ne arată ce se petrece în aura noastră bioenergetică atunci când ne
enervăm şi „împingem” energia spre o fiinţă umană care are o structură aurică de tip

X
„oral”, precum şi modul în care aceasta reacţionează energetic la starea noastră de mânie.
II) O altă posibilitate de răspuns din partea noastră, care trădează de asemenea o
atitudine egotică, este aceea de a reacţiona ca şi cum în această interacţiune ne-am simţi
„prădaţi” sau „jefuiţi” auric. Din acest motiv, vom urmări să „înşfăcăm” imediat sau, cu
alte cuvinte, să „tragem” înapoi energia subtilă care ne-a fost în mod insidios acaparată.
Fiinţa umană cu o structură aurică de tip „oral” va reacţiona printr-o tendinţă similară de
a „trage” sau, altfel spus, de. A absorbi şi mai puternic, cu şi mai multă aviditate, energia
subtilă din aura noastră. În acest caz, tendinţa reciprocă de a acapara energia declanşată în
cadrul interacţiunii va continua până când unul dintre noi cedează şi se retrage umilit sau
profund nemulţumit._
Flg.9 Tendinţa aurică „orală” de apărare {A> şi reacţia de „împingere” (B)
Figura nr. 10 ne arată modul în care are loc la nivel subtil acţiunea de a „atrage”
sau de a „absorbi” energia aurică declanşată în cadrul unei interacţiuni de acest gen,
precum şi reacţia persoanei cu o structură energetică de apărare de tip „oral”.
III) Un alt gen de reacţie din partea noastră, care de asemenea este limitatoare şi
dizarmonioasă, constă în a stopa brusc, printr-o atitudine inflexibilă şi rigidă de închidere
lăuntrică, fluxul energiilor aurice care apar în mod inerent în cadrul interacţiunii dintre
două persoane. Procedând astfel, ajung să fie puse în mod foarte ferm bariere subtile între
noi şi cel care vrea, conştient sau nu, să ne absoarbă energia. În acest mod noi ne izolăm
auric şi ne îndepărtăm cu prudenţă şi teamă de acesta. De asemenea este posibil să
rămânem pur şi simplu în expectativă, aşteptând nerăbdători sau chiar sugerându-i
interlocutorului nostru să-şi oprească tendinţele perverse de a ne vampiriza energetic sau,
altfel spus, de a ne „sustrage” energia astrală. Cel mai adesea, fiinţa umană care are o
structură aurică de apărare de tip „oral” nu va da curs acestei solicitări venite din partea
noastră. Atunci, nu vom avea decât să oprim convorbirea şi să renunţăm la orice tentativă
de a mai comunica. Figura nr. 11 ne arată consecinţele unui asemenea gen de interacţiune
subtilă caracterizată de „stoparea” energiei.
IV) Cea de-a patra posibilitate de răspuns din partea noastră, care exprimă de
asemenea tendinţe proprii gregare, constă în a ne abandona pur şi simplu, în mod pasiv şi
inconştient, în faţa situaţiei create. În acest caz vom continua conversaţia, ca şi cum tot
ceea ce contează pentru noi nu este decât acea parte superficială şi aparentă a lucrurilor.
Astfel, este chiar posibil să abordăm atitudinea sfătuitorului sau, altfel spus, a celui care
este gata să acorde ajutor celorlalţi, deşi vom simţi în acest caz o evidentă lipsă de
integrare şi de eficacitate spirituală în ceea ce facem. În final, vom suferi consecinţele
inerente inconştienţei noastre. Astfel, survine rapid un sentiment acut de lipsă de energie
şi ne putem confrunta chiar cu o stare apăsătoare de oboseală.
Fig. 10 Tendinţa aurica „orala” de apărare (A) ţi reacţia de „tragere” (B)
Fig. Ll Tendinţa aurică „orala” dc apărare (A) şi reacţia dţ stopare (B)

X
 În timpul interacţiunii propriu-zise cu celălalt este posibil, de asemenea, să
sesizăm chiar existenţa acelor circuite aurice prin intermediul cărora energia subtilă este
absorbită din aura noastră în special de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA pentru a
satisface „foamea” subtilă de forţă şi energie a celuilalt. Acceptarea cu inconştienţă a
acestei manipulări aurice poate fi însoţită adesea de unele gesturi semnificative pe care
noi le vom realiza instinctiv. Cel mai adesea ne vom înclina trunchiul şi capul spre el ca şi
cum am vrea să-l auzim mai bine sau să îl înţelegem şi să avem grijă de el. Într-o astfel de
atitudine, noi vom răspunde plini de înţelegere la privirea sa rugătoare şi neputincioasă
care nu cerşeşte de fapt nimic altceva decât energia noastră. Procedând astfel, vom
accepta în mod implicit ideea că fiinţa umană cu o structură aurică „orală” este incapabilă
să îşi preia singură prin rezonanţă cu focarele macrocosmice corespondente anumite
forme de energie, dar că, în schimb, noi avem destulă pentru a-i oferi şi ei, cu
generozitate. Totuşi, aşa cum vom constata după un timp, ajutorul nostru nu va avea nici
o finalitate, pentru că nu îi conferă posibilitatea de a se transforma cu adevărat,
satisfăcându-i doar pe moment „foamea” sa de energie subtilă. Această situaţie este
ilustrată foarte bine într-un vechi proverb chinezesc, plin de înţelepciune, care spune că:
„Dacă vrei să ajuţi într-o zi un om sărac şi flămând, îi dai un peşte. Dacă, în schimb, vrei
să îl ajuţi cu adevărat pentru toată viaţa., atunci îl înveţi să pescuiască”.
Figura nr. 12 ne arată ce se produce la nivel subtil atunci când manifestăm reacţia
care este lipsită de integrare şi eficacitate spirituală de a ne ceda energia unei fiinţe umane
care are un caracter auric de tip „oral”.
V) O altă posibilitate de a reacţiona constă în a evita pur şi simplu această
persoană, abandonând orice relaţie cu ea. În cazul în care totuşi interacţiunea nu poate fi
evitată, ne vom retrage auric, deplasându-ne corpul astral în direcţia opusă celei în care se
află respectiva persoană. Acest fenomen se poate produce în mod spontan în urma unei
stări de repulsie sau poate fi indus prin efortul nostru de a nu mai lăsa nici un fel de
energie să fie astfel vampirizată din aura noastră.
Această posibilă atitudine a noastră corespunde de fapt reacţiei de apărare aurică
de tip „schizoid”.
Persoana cu o tipologie aurică de tip „oral” se va simţi în acest caz decepţionată şi
abandonată. Ea fie va renunţa la comunicare, fie, dimpotrivă, va urmări obsesiv cu o şi
mai mare înverşunare să ne caute pentru a ne absorbi astfel energia subtilă aurică. Totuşi,
în ambele situaţii, fricile sale cu privire la neputinţa sa de a asimila prin intermediul
propriilor centri de forţă suficientă energie pentru a duce o Viaţă normală vor fi din nou
confirmate. Figura nr. 13 ilustrează această formă de interacţiune subtilă în care noi avem
tendinţa instinctivă să ne retragem auric din faţa fiinţei umane Cu un sistem energetic de
apărare de tip „oral”.
=VA URMA

X
 An 14 C 12
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA 2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE
CARE ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „ORAL” (continuare la cursul nr. 11, An
14)
Felul în care putem răspunde, într-un mod creator şi profund benefic, în cazul unei
interacţiuni subtile armonioase cu o fiinţă umană care foloseşte un sistem auric de apărare
de tip „oral”
Figura nr. 14 ne arată modul în care se recomandă să ne armonizăm câmpul nostru
auric în vederea realizării unei interacţiuni profund benefice cu o persoană care şi-a
generat, în decursul timpului, un sistem energetic de apărare de tip „oral”. Comunicarea
dintre noi poate fi considerată cu adevărat creatoare şi eficientă în măsura în care îi vom
putea induce acestei fiinţe umane o stare de siguranţă şi sentimentul că astfel ea va fi cu
adevărat împlinită. Totodată, îi vom arăta maniera în care poate realiza ea însăşi
asimilarea directă, prin rezonanţă cu focarele corespondente din Macrocosmos, a
energiilor aurice de care are atâta nevoie.
Prima regulă pe care este necesar să o respectăm într-o astfel de interacţiune
subtilă este că, încă de la început, nu trebuie să-i permitem absolut deloc să ne absoarbă
din energia subtilă aurică, aşa cum proceda ea de obicei. Prin urmare, nu îi vom permite
să realizeze nici un fel de conexiuni subtile aurice prin intermediul cărora să ne
vampirizeze. Pentru aceasta, vom opri cu fermitate orice tentativă din partea sa de a crea
„punţi energetice” aurice nocive între centrii noştri subtili de forţă. Este foarte important
să menţinem controlul asupra eventualelor transferuri energetice între aurele noastre în
special la nivelul zonei capului şi a frunţii, acolo unde se află centrul subtil de forţă AJNA
CHAKRA, de unde ar putea fi generate foarte uşor procese de absorbţie energetică din
întregul nostru sistem auric. O modalitate eficientă şi foarte simplă de a împiedica crearea
acestor conexiuni aurice nocive constă în a evita să ne aşezăm faţă în faţă cu o astfel de
persoană. Cel mai bine este să ne poziţionăm în lateral şi să vizualizăm totodată, prin
intermediul imaginaţiei creatoare, active, generarea unui ecran subtil de protecţie în aura
noastră, în special la nivelul lui AJNA CHAKRA, care opreşte, precum un scut, orice
tentativă de vampirizare energetică. De asemenea, vom evita în această etapă să o privim
în ochi pentru o perioadă îndelungată şi nici nu ne vom îndrepta auric spre ea, într-un
mod inconştient şi pasiv, chiar dacă ea ne cere într-un mod insidios aceasta atunci când,
de exemplu, ne vorbeşte foarte încet.
Fig, l4 Operarea subtila flrrrţonâo? sa prjn care poate fi ajutata o fiinţă cu un
sistem aurie de apărare de tip „oral”
Totuşi, noi putem să o ajutăm foarte mult să îşi elimine definitiv problema cu care

X
se confruntă. În plus, putem chiar să o învăţăm să îşi încarce foarte rapid câmpul auric cu
energii benefice. Procesul de punere a noastră în stare de rezonanţă cu sursele infinite,
macrocosmice de energie, urmat de un transfer armonios al acestor energii în aura sa este
chiar foarte simplu, dar trebuie să fie realizat pe deplin conştient şi într-un mod controlat.
Pentru aceasta, ne interiorizăm şi ne relaxăm cât mai profund. Consacrăm lui
Dumnezeu Tatăl integral fructele acestei acţiuni. Numai după ce vom fi foarte siguri că
am simţit răspunsul inefabil care ne arată că acţiunea noastră este armonioasă şi divin
integrată, vom urmări să realizăm starea de rezonanţă profundă şi globală cu energiile
subtile benefice din Macrocosmos. Astfel, noi devenim precum un veritabil releu care
vehiculează şi modulează în mod precis forţe subtile pure profund benefice care sunt
recepţionate din focarele corespondente din Macrocosmos. Vom urmări să amplificăm
astfel în aura noastră în special curentul subtil alb strălucitor. În continuare, vom
vizualiza fluxuri aurice luminoase (preponderent alb-strălucitoare) care pornesc de la
nivelul mâinilor noastre şi care se îndreaptă spre cel de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA)
al persoanei cu care interacţionăm. Realizând aceasta, vom evita totuşi orice fel de
contact fizic propriu-zis. Transfuzarea aurică sau, cu alte cuvinte, transferul subtil
energetic va putea fi realizat cel mai uşor dacă amândoi suntem în picioare. Acest
fenomen benefic de inducţie energetică poate fi însoţit eventual de sugestii-forţă emise
mental. Acestea vor fi însoţite de rostirea cu voce tare, pe un ton care este în acelaşi timp
plin de blândeţe şi de fermitate, a unor afirmaţii prin care urmărim să ajutăm persoana în
cauză să devină cât mai conştientă de sursa de energie şi viaţă care se află în ea, precum
şi de posibilitatea de a acumula ea însăşi, în mod direct şi cât se poate de simplu, toate
aceste energii. Îi vom recomanda să conştientizeze în special fluxurile energiilor telurice
care sunt recepţionate prin picioare şi care se acumulează la nivelul lui MULADHARA
CHAKRA. În felul acesta se asigură substratul vital care este absolut necesar pentru
receptarea şi asimilarea armonioasă a celorlaltor forme de energie. Astfel, va putea trăi o
stare de reală împlinire energetică şi de armonie aurică, fără a mai simţi nevoia să-şi
activeze sistemul său energetic obişnuit de apărare de tip „oral”, sistem care îi producea
atâtea insatisfacţii şi frustrări.
În continuare, este foarte posibil să mai avem de depăşit o altă problemă pe care o
ridică orice comunicare subtilă cu o fiinţă umană care are un sistem auric de apărare de
tip „oral”. Principala modalitate de preluare şi asimilare a energiei în cazul unor astfel de
fiinţe umane este, aşa cum precizam anterior, aceea de „sugere” sau „absorbţie” a
energiei din aura celor din jur. Prin intermediul acestui proces profund nociv care, din
păcate, le-a devenit propriu şi aparent indispensabil, ele controlează într-un mod pervers
fluxul de energie subtilă pe care urmăresc să îl preia din aura celorlalţi. Atunci când
inducem în aura lor energie benefică printr-un alt mod decât acela în care ele sunt
obişnuite să o primească, există posibilitatea să reacţioneze inconştient pentru a stopa
curgerea liberă şi abundentă a acestor energii benefice. Dacă vom continua cu tenacitate

X
modul de operare descris anterior, după un timp ele vor permite totuşi unei mici cantităţi
de energie să pătrundă în acest fel în aura lor. Deoarece ele sunt foarte puţin familiarizate
cu acest mod care este totuşi şi atât de natural şi firesc de preluare şi asimilare a energiei
(prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA), nu vor putea fi conştiente imediat de
efectele benefice ale operării noastre sau se vor plictisi foarte repede şi, din acest motiv,
vor stopa din nou fluxul energetic benefic îndreptat către aura lor. Această mişcare
succesivă de deschidere şi închidere la nivel auric face ca transferul energetic benefic să
se realizeze adesea destul de greoi şi, de aceea, necesită multa răbdare şi tenacitate din
partea noastră.
Dacă vom manifesta o stare de nerăbdare sau dacă ne vom simţi frustraţi de faptul
că răspunsul subtil preconizat de noi nu vine atât de repede precum ne-am fi aşteptat,
starea noastră va putea fi intuită cu uşurinţă de persoana pe care vrem să o ajutăm,
datorită interacţiunilor care există între noi la nivel auric. Această atitudine îi va genera o
nouă tendinţă de închidere, ceea ce va face şi mai dificil procesul subtil benefic de
inducţie energetică. Cunoscând toate aceste aspecte, este esenţial să înţelegem că este
necesară multă răbdare, o stare de dăruire de sine şi, mai ales, tenacitate până când
procesul de „umplere” a aurei cu energie subtilă benefică este complet realizat. După ce
vom simţi lăuntric prin empatie (SAMYAMA) că acest scop a fost atins, următorul pas
constă în a ne focaliza mental să direcţionăm în jos, spre MULADHARA CHAKRA, o
mare parte din energia subtilă dispersată în câmpul ei auric, pentru a o ajuta să realizeze
ea însăşi o stare de rezonanţă profundă cu energiile telurice. Acest proces poate fi indus
cu uşurinţă dacă vom păstra priza de conştiinţă în special asupra fluxurilor subtile
energetice care ne unesc auric. Acest mod de operare va declanşa la rândul său o
dinamizare (care de această dată va fi armonioasă) a aspectului receptiv, YIN, la nivelul
lui MULADHARA CHAKRA al persoanei pe care o ajutăm la nivel subtil. Acest proces
va mări în mod suplimentar posibilităţile sale de asimilare subtilă benefică a energiei. În
continuare, dacă fiinţa umană cu un sistem auric defensiv de tip „oral” va fi capabilă să
stabilizeze ea însăşi fenomenul fundamental de conexare la sursele benefice de forţă
telurice, energia va pătrunde aproape automat în aura sa şi va „ţâşni” precum nişte sui-
generis arcuri luminoase sau precum apa unei fântâni arteziene din MULADHARA
CHAKRA spre toţi ceilalţi centri subtili de forţă. Aportul excepţional de energie subtilă
benefică va face să devină inutile vechile sale tendinţe orale de a „suge” energie din
câmpul auric al celorlalţi. Odată ce acest proces de inducţie automată a energiei prin
intermediul lui MULADHARA CHAKRA se instituie în aura acestei persoane, este
necesar să încetăm orice altă operare subtilă, deoarece efectul vizat a fost pe deplin
realizat şi de aceea fenomenul nu mai trebuie susţinut din exterior.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „oral”
Dacă vom fi capabili să ducem cu multă tenacitate şi detaşare la bun sfârşit un

X
astfel de proces de vindecare aurică, personalitatea de tip „oral” va învăţa, poate pentru
prima dată, cum să-şi asimileze în mod direct toate energiile benefice de care are nevoie.
Acest aspect este foarte important deoarece va avea ecouri foarte profunde în fiinţa sa,
fiind cu mult mai mult decât o simplă modificare energetică de natură cantitativă. În
mentalul unei fiinţe umane care este dominată aproape în permanenţă de teama de a nu
putea obţine niciodată în mod satisfăcător energiile şi forţa de care ar avea nevoie, ajunge
să se înrădăcineze în mod implicit convingerea lăuntrică a incompletitudinii şi
neîmplinirii sale existenţiale. Astfel, încă de la o vârstă fragedă, persoana care are un
sistem auric de apărare de tip „oral” devine convinsă, în mod aberant, că propria sa fiinţă
nu îi este suficientă pentru a supravieţui. Din acest motiv, ea nu va putea să fie împlinită
sau mulţumită doar cu ea însăşi. Pe de altă parte, procesul natural şi foarte simplu de
asimilare directă a energiilor benefice prin rezonanţă cu sursele lor corespondente din
Macrocosmos îi va putea conferi, într-un plan mult mai profund, convingerea intimă că
priza de conştiinţă asupra propriei sale fiinţe, înţeleasă în aspectele sale din ce în ce mai
profunde, este suficientă pentru a-i conferi starea de împlinire şi fericire. Astfel se
trezeşte sentimentul inefabil al încrederii în existenţa naturii sale esenţiale, divine, în
realitatea Sinelui Suprem, ATMAN. Odată produsă această transformare fundamentală în
„metabolismul” său auric, ea va învăţa să stabilească interacţiuni aurice armonioase şi
sănătoase cu ceilalţi oameni, cu care va comunica „de la egal la egal”, fără a mai
manifesta tendinţa umilitoare şi perversă de a le „suge” sau de a le „fura” energia aurică.
Totodată, o altă consecinţă benefică importantă constă în faptul că îşi va transforma în
mod radical şi felul în care se raportează la timp. Anterior, ea se afla aproape în
permanenţă într-o criză de timp, care reprezenta şi ea o expresie a stresului şi a alienării
în care se afla. Acum va găsi suficient timp pentru ea însăşi, savurând astfel bucuria
simplă şi esenţială a faptului că trăieşte. Astfel, i se vor dezvălui tainele fascinante ale
conştiinţei plenare a momentului prezent, a clipei ACUM.
Din punct de vedere spiritual, lecţia pe care o are de învăţat o astfel de fiinţă
umană este raportarea la natura sa esenţială, la Sinele său divin nemuritor, ATMAN, ca la
o sursă permanentă de energie, de fericire şi de împlinire. Prin intermediul unor relaţii
armonioase cu ceilalţi oameni, ea va fi capabilă să intuiască şi să înţeleagă faptul că
Inima sa spirituală este la fel de luminoasă, de plină de iubire şi de toate energiile şi
potenţialităţile divine ca şi aceea a celorlalţi oameni.
Astfel, în situaţia în care vom sesiza că prietenul (prietena) sau iubitul (iubita)
nostru (noastră) are o structură aurică de tip „oral” şi că are tendinţa să acţioneze din nou
şi din nou ca şi cum ar fi neajutorat (ă), absorbindu-ne energia benefică aurică, va fi
necesar să-i reamintim că aceasta nu este decât o consecinţă a faptului că este dominat (ă)
de temeri nejustificate. Aşa cum precizam, aceste fiinţe umane sunt stăpânite de frica de a
nu fi niciodată împlinite şi fericite prin ele însele. Tocmai de aceea, de fiecare dată când
vom constata că reacţionăm cu repulsie sau teamă, apărându-ne de tendinţa acestora de a

X
ne absorbi energia aurică sau de atitudinea lor maladivă de a afişa mai mereu o stare de
neajutorare, se recomandă să respirăm lent şi profund, conştientizând totodată o stare
globală de relaxare, fapt care va produce o atitudine de detaşare şi observare lucidă a
fenomenelor subtile perturbatoare care au apărut. Aceasta va genera în mod implicit o
detensionare în aura noastră. Apoi, conştientizăm rezonanţa cu energiile benefice vitale
telurice, ne centrăm în noi înşine şi urmărim să duplicăm, prin inducţie aurică, starea
noastră de armonie lăuntrică în fiinţa celui care are un caracter auric de tip „oral”.
Totodată, putem opera cu sugestii-forţă benefice, pe care le vom manifesta atunci în mod
telepatic, mental, dar care pot fi rostite şi cu voce tare astfel încât ele să fie acceptate şi
preluate şi la nivel conştient de către persoana care este caracterizată de o structură aurică
de tip „oral”.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip „oral”
atunci când conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
În situaţiile în care ne simţim adeseori neajutoraţi sau solicităm celorlalţi să facă
pentru noi lucruri elementare pe care noi ne simţim incapabili să le realizăm doar prin
forţele proprii, este necesar ca, înainte de toate, să ne relaxăm cât mai profund şi global la
nivel fizic, psihic şi mental. Procedând astfel, vom obţine în mod suplimentar o stare de
detensionare şi detaşare plină de luciditate. De asemenea, vom urmări să ne inducem
ideea că avem suficient de mult timp pentru a duce la bun sfârşit, de unul singur, tot ceea
ce ne-am propus.
În continuare, generăm prin forţa voinţei şi a concentrării noastre mentale un
proces de rezonanţă cât mai plenară cu energiile subtile benefice telurice, aspect care va
declanşa în mod rapid o stare amplă şi tonică de revitalizare. Pentru aceasta, se
recomandă să realizăm în mod suplimentar, pe cât posibil zilnic, tehnici posturale,
ASANA-e, care produc dinamizarea lui MULADHARA
CHAKRA, precum şi tehnici de PRANAYAMA (SHITALI, SITAKARI, SHAKTI
CHALANA, YONI MUDRA) care au ca efect o stare de regenerare la nivel auric. De
asemenea, după dinamizarea plenară a lui MULADHARA CHAKRA se recomandă să ne
focalizăm la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA, urmărind să percepem o stare de trezire a sufletului şi,
prin aceasta, o intimă raportare la esenţa noastră divină, Sinele Suprem, ATMAN. În
continuare, vom realiza intuitiv faptul că Sinele Suprem, ATMAN, este sursa a tot ceea ce
a reprezentat vreodată o necesitate sau o dorinţă pentru noi. Sinele nemuritor divin,
ATMAN, este, de fapt, nu numai sursa ci şi răspunsul ultim al tuturor dorinţelor şi
năzuinţelor noastre. Prin urmare, noi nu numai că nu suntem neajutoraţi, ci avem în noi
înşine toate potenţialităţile divine, datorită forţei divine pe care o emană Sinele nostru
Suprem, ATMAN, care este de fapt o miraculoasă scânteie din Dumnezeu Tatăl. Această
credinţă lăuntrică intimă şi profundă, însoţită de intuiţia faptului că prin revelarea Sinelui

X
Suprem Divin, ATMAN, suntem pe deplin împăcaţi cu noi înşine, ne vor ajuta să trecem,
liberi şi suverani, peste absolut orice problemă, oricât de dificilă şi insurmontabilă ni s-ar
părea ea iniţial, eliminând totodată tendinţele aurice maladive şi înlănţuitoare, care sunt
specifice sistemului auric defensiv de tip „oral”. = VA URMA =
An 14 C 13
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
(Continuare la cursul nr.12, An 14)
2) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „PSIHOPAT”
Teama de trădare reprezintă caracteristica temperamentală principală a unei
persoane care şi-a generat, în decursul timpului, o structură aurică de tip „psihopat”. Este
foarte posibil ca astfel de fiinţe umane să fi trăit în existenţele anterioare nenumărate
experienţe în care au dat dovadă de mult curaj, luptând pentru o cauză dreaptă şi măreaţă.
Ele şi-au sacrificat adesea viaţa personală, punându-şi întreaga existenţă în slujba unui
ideal nobil. În general, datorită tenacităţii cu care au luptat pentru apărarea adevărului sau
a idealurilor proprii şi datorită dăruirii lor necondiţionate, ele au reuşit să obţină ceea ce
doreau. De asemenea, în aceste existenţe anterioare ele au fost foarte conştiente de faptul
că au luptat pentru o cauză dreaptă, că au fost oneste şi pline de bunătate faţă de ceilalţi.
Acestea sunt de altfel şi motivele pentru care au simţit susţinerea şi inspiraţia divină care
le-a condus către izbândă. Totuşi, în final, aceşti oameni au fost înşelaţi, trădaţi şi poate
chiar ucişi tocmai de către cei în care avuseseră cea mai mare încredere. Adeseori, în
relaţiile sociale obişnuite, care sunt dominate de multe tendinţe inferioare şi în special de
invidie, cel care învinge îşi face totodată şi foarte mulţi duşmani.
Pe de altă parte, guvernarea înţeleaptă a unei ţări sau chiar coordonarea unui grup
de oameni necesită un alt gen de conducere decât cel absolutist şi dominator. Din acest
motiv, se recomandă activitatea în echipă, bazată pe o încredere reciprocă, în care toţi
participanţii sunt în mod apriori bine intenţionaţi şi în care este posibil ca mai mulţi dintre
membri să aibă dreptate, nu numai conducătorul grupului. Fiinţa umană cu o structură
aurică de tip „psihopat” nu este capabilă să treacă de la stadiul psihologic al
„luptătorului”, la stadiul psihologic al „regelui” sau al „suveranului” iubitor şi înţelegător
cu toţi oamenii. Structura aurică defensivă de tip „psihopat” este, aproape în permanenţă,
războinică. Din această cauză, ea ajunge uneori în situaţia aberantă de a lupta pentru a
câştiga un război care deja nu mai există. Drept consecinţă a acestei situaţii, în adâncul
fiinţei lor aceşti oameni nu mai au încredere aproape în nimeni dintre cei apropiaţi lor.
Din cauza acestei viziuni detransfiguratorii şi anguasante, aproape oricine ajunge să fie,
în ultimă instanţă, duşmanul lor, chiar şi cel mai apropiat dintre asociaţi sau prieteni. Ei

X
văd în continuare viaţa ca nefiind altceva decât un neîncetat prilej de luptă sau un câmp
de bătălie.
Familia în care ajunge să se reîncarneze o fiinţă umană care are o structură aurică
defensivă de tip „psihopat” devine următorul său câmp de bătălie. Datorită acestui gen de
condiţionare KARMA-ică, persoanele faţă de care fiinţele cu o structură aurică de tip
„psihopat” ajung să se apropie sufleteşte le vor trăda sau le vor dezamăgi. Astfel, ele se
vor confrunta încă din copilărie cu asemenea experienţe dureroase în care sunt înşelate în
aşteptările lor. De altfel, fiinţa umană care trăieşte cu intensitate convingerea lăuntrică
profundă că va fi trădată va genera în cei care o înconjoară, prin însăşi forţa acestei
mentalizări, tendinţa de a reacţiona conform acestei convingeri. Pentru copiii care au o
structură aurică de tip „psihopat” este foarte importantă victoria, pe care ei o caută cu
orice preţ în jocurile lor şi în orice relaţie pe care o au cu ceilalţi copii şi chiar cu oamenii
maturi. În perioada copilăriei cineva apropiat, cel mai adesea unul dintre părinţi, este luat
ca model şi transfigurat într-un învingător desăvârşit, care este drept şi care trebuie să
câştige mereu. Pentru ei, indiferent de natura cauzei pe care o susţine, persoana care a
învins s-a dovedit că este bună, în timp ce persoana care a pierdut este rea. Este foarte
posibil ca într-o astfel de familie, cel mai adesea, părintele de sex opus copilului să fi avut
frustrări şi neîmpliniri în viaţa conjugală. Din acest motiv, părintele va tinde să transfere
emoţional copilului multe dintre calităţile pe care ar fi dorit să le aibă partenerul său de
viaţă. Un astfel de părinte va utiliza, în mod conştient sau inconştient, forţa seducţiei sale
pentru a controla voinţa şi comportamentul copilului său. Pentru el, copilul devine
„bărbăţelul lui mămica” sau „frumuşica lui tăticu”. Prin această atitudine, părintele
afirmă implicit, în mod subtil, cât de mult îl apreciază şi îl iubeşte pe copil în comparaţie
cu soţul sau soţia sa. Prin urmare, copilul ajunge să fie văzut ca fiind întotdeauna „cel
bun”, în timp ce celălalt părinte este „cel rău”. Adeseori, copilul care are o structură
aurică de tip „psihopat” primeşte responsabilităţi care sunt neobişnuite şi disproporţionate
pentru vârsta sa, iar acest fapt îl va ajuta să se maturizeze rapid. Adesea, asemenea copii
care au o structură aurică de tip „psihopat” ajung, prin forţa evenimentelor, să îşi
dăruiască necondiţionat sufletul şi afecţiunea părintelui de sex opus. Însă, în momentul în
care, odată cu perioada pubertăţii, energiile sexuale ale copilului se trezesc şi el începe să
se apropie de o fiinţă umană de sex opus, părintele faţă de care fusese foarte ataşat
devine, cel mai adesea, foarte gelos şi posesiv. Aceste atitudini şi tendinţe inferioare
survin deoarece părintele îşi imaginase în mod aberant că va păstra la nesfârşit acelaşi
gen de relaţie cu copilul său, care va rămâne mereu infantil şi nu va simţi niciodată
impulsuri sexuale sau atracţie către anumite persoane de sex opus. Acest comportament
va dezvolta foarte rapid în copilul care are o structură aurică de tip „psihopat” o scindare
între planul sexual şi cel afectiv, deoarece, în viziunea sa, a da curs impulsurilor sale
sexuale înseamnă, în primul rând, a-şi trăda părintele iubit. De aici se poate naşte chiar un
veritabil complex incestuos (care este studiat în psihanaliză), chiar dacă nu se ajunge

X
neapărat la o concretizare a sa prin relaţii sexuale propriu-zise. Evident că o astfel de
relaţie anormală de ataşament exagerat între părinte şi copil nu i-a putut oferi acestuia din
urmă un model de iubire adevărată. De aceea, mai ales în adolescenţă, el nu va putea
înţelege cum să dezvolte în acelaşi timp şi alte relaţii profund afective cu fiinţele de care
se simte atras din punct de vedere erotic. În plus, cel mai adesea, fiinţele umane cu o
structură aurică de tip „psihopat” se tem de persoanele de acelaşi sex, care le amintesc,
într-un anume fel, de celălalt părinte, cu care s-au aflat în conflict, în mod tacit sau
explicit. Bineînţeles, adevărata greşeală şi „trădare” (chiar dacă ea se exprimă într-un
mod foarte rafinat) provine de fapt de la părintele care a „manipulat” şi a controlat la
nivel afectiv copilul, pentru a-şi satisface astfel, în mod indirect, necesităţile psihice şi
afective care ar fi trebuit să îi fie împlinite de către celălalt părinte, cu care el nu şi-a
rezolvat conflictele. În felul acesta, în mod disimulat sau nu, fiinţele umane care au o
structură aurică de tip „psihopat” ajung să lupte pentru o cauză (părintele „bun”, care cel
mai adesea este de sex opus, împotriva părintelui „rău”) şi chiar ajung să considere că au
învins (iubindu-şi părintele „bun” şi sfidându-l sau renegându-l pe cel „rău”). În final, ei
se simt totuşi adeseori înşelaţi sau trădaţi de părintele pentru care au luptat cu atâta
înverşunare. În ultimă instanţă, părintele „bun”, urmându-şi cursul firesc al vieţii, fie
rămâne cu partenerul său de viaţă, fie se recăsătoreşte.
Acest exemplu, care nu are totuşi pretenţia să explice într-un mod general şi
exhaustiv felul în care se poate dezvolta o structură aurică de tip „psihopat”, ne arată
totuşi foarte bine cum asemenea fiinţe umane ajung să-şi creeze în mod artificial diferite,
frici şi angoase, privind apoi întreaga lume precum un aprig câmp de bătălie. Ele se tem,
aproape obsesiv, de a nu fi trădate sau părăsite, iar această angoasă se manifestă mai ales
faţă de cei mai buni prieteni ai lor. Prin urmare, ele ajung să se teamă de fapt de ele
însele. Ele se tem, de asemenea, că vor fi copleşite de povara pe care sunt nevoite să o
poarte în viaţă. Dar această „povară” care le apasă nu este în realitate nimic altceva decât
expresia propriei structuri aurice „apăsătoare” „încărcate” în special de gânduri de teamă.
Reacţiile defensive pe care le manifestă o fiinţă umană cu o structură aurică de tip
„psihopat” în cazuri de frică
Ca urmare a temerilor sale, fiinţa umană care are o structură aurică de tip
„psihopat” va avea adeseori tendinţa de a împinge instinctiv în sus şi spre exterior energia
din aura sa. Această tendinţă care apare în copilărie este de fapt expresia unui efort
inconştient de a deveni cât mai mare şi de a creşte mai rapid decât de obicei, pentru a
prelua astfel responsabilităţile unui adult. Aceasta are, în schimb, drept consecinţă faptul
că dezvoltarea fiinţelor umane cu o structură aurică de tip „psihopat” nu este armonioasă,
fiind caracterizată în special printr-o carenţă a energiilor vitale, iar acest aspect le va
amplifica şi mai mult sentimentele de neîncredere şi de nesiguranţă. Câmpul lor auric
este, în general, mai dezvoltat în partea superioară a trupului decât în cea inferioară.
Pentru a menţine această deplasare aurică, persoanele care au o structură subtilă de tip

X
„psihopat” direcţionează energia, cel mai adesea inconştient, dar aproape constant, în
zona spatelui, în special în zona lombară la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, pentru a-
şi putea amplifica astfel forţa voinţei. Deoarece rezonanţele lor afective sunt
„contaminate” sau inhibate la nivel auric de experienţa dureroasă a trădării sau de frica
unei asemenea posibilităţi, fiinţele umane care prezintă un sistem auric de apărare de tip
„psihopat” se vor teme să se deschidă afectiv faţă de ceilalţi oameni. Pentru aceste
persoane, viaţa apare ca o luptă aproape continuă dominată de ideea obsesivă de a apăra
ceea ce, în viziunea lor, este considerat a fi drept. De aceea, fiinţele umane cu o structură
aurică de tip „psihopat” vor avea tendinţa să întâmpine foarte multe dintre evenimentele
vieţii lor într-un mod agresiv. Considerând adeseori că ceilalţi oameni îi atacă sau i-ar
putea agresa adeseori, ele şi-au dezvoltat instinctiv un mod aparte de a-şi direcţiona
propria energie. Astfel, ele au tendinţa de a-şi retrage la voinţă o mare parte a câmpului
auric înspre spatele corpului fizic, ridicând apoi energia deasupra capului, pentru a o
îndrepta după aceea ameninţător spre presupusul agresor. Această puternică revărsare de
energii subtile dizarmonioase are, la nivel auric, un aspect tăios (ascuţit), fiind expresia
unor forme-gând de genul: „Tu eşti un om rău”. În figura nr. 15 este ilustrată aura unei
fiinţe umane care are un sistem energetic de apărare de tip „psihopat”.
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică fiinţei umane cu o
structură aurică de tip „psihopat”
Aceste reacţii subtile care sunt simultan atât defensive, cât şi ofensive,
ameninţătoare, generează, la rândul lor, un sentiment şi mai acut că lumea înconjurătoare
este nesigură şi violentă. În realitate, persoanele care au o structură aurică de tip
„psihopat” sunt ele însele aproape întotdeauna agresive. Din păcate, ele nu îşi dau seama
că, în definitiv, felul în care văd lumea nu reprezintă de fapt decât o sui-generis oglindă în
care ele însele se reflectă. Comportarea lor agresivă le aduce înapoi, conform legii
universale a cauzei şi a efectului corespondent (legea KARMA-ei), mai devreme sau mai
târziu, tot agresiune. Prin urmare, convingerea acestor fiinţe umane că toţi ceilalţi sunt
nişte agresori, le face să simtă nevoia să se apere atacând la rândul lor, ceea ce le
transformă pe ele însele în adevăraţii agresori. Astfel, în cazul în care nu au înţelepciunea
să întrevadă posibilitatea de a ieşi din acest cerc vicios, cei care au o structură aurică de
tip „psihopat” ajung să fie într-o continuă luptă cu ceilalţi, simţindu-se aproape în
permanenţă înşelaţi şi trădaţi, Fig. 15 Sistemul energetic de apărare al uncî fiinţe umane
cu o structura aurică de tip „psihopat” deoarece ei se luptă aproape pretutindeni cu
oricine, chiar şi cu prietenii lor cei mai buni. Adeseori, câmpul lor energetic auric nu le
poate conferi susţinerea vitală corespunzătoare acestei cvasicontinue atitudini
„războinice” şi de aceea ajung să se simtă slăbiţi şi epuizaţi. Ei îşi deplasează energia
către partea superioară a aurei proprii, dar nu într-un mod armonios, ca atunci când este
vorba despre procese spirituale de elevare a frecvenţelor de vibraţie, ci din dorinţa egotică
instinctivă de a-i domina pe ceilalţi. Din acest motiv, se privează de energie la nivelul

X
primilor doi centri de forţă (MULADHARA cHaKRA şi SWADHISTHANA CHAKRA)
şi astfel devin şi mai vulnerabili în izbucnirile lor.
Datorită deficitului de energie vitală la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA,
persoanele care au o structură aurică de tip „psihopat” au adesea probleme de natură
sexuală. Chiar dacă uneori ele ne pot apărea drept persoane seducătoare, această
fascinaţie nu va duce la o relaţie stabilă, pe termen lung, deoarece în cazul lor există o
disociere gravă între planul afectiv şi cel sexual. Pe de altă parte, atunci când reuşesc
totuşi să stabilească interacţiuni aurice în plan afectiv, sunt predispuse, prin însăşi
atitudinea lor temătoare, să fie înşelate în aşteptările lor. Alteori, dintr-o tendinţă egotică
de a se autoproteja, ele vor fi primele care vor trăda. Cu cât vor acumula mai multe astfel
de experienţe nefericite de viaţă, cu atât vor fi mai obsedate de lupta lor pentru victorie
sau de nevoia de a-şi demonstra lor însele propriile calităţi. Ele refuză să vadă diferitele
nuanţe ale unor situaţii, privind tranşant lucrurile care, în perspectiva lor, sunt fie „albe”,
fie „negre”. Propriul lor mod de a judeca binele şi răul se bazează pe acelaşi criteriu
relativ al luptei şi al victoriei. Mai mult decât atât, atunci când sunt învinse, ajung uneori
să se blameze şi chiar să se considere ele însele ca fiind rele, indiferent dacă motivele şi
intenţiile lor au fost benefice. Acest aspect demonstrează o gravă lipsă a discernământului
spiritual. Din acest motiv ele ajung să fie manipulate cu uşurinţă, fiind astfel atrase de
partea celui mai puternic. În realitate, ele nu pot câştiga niciodată cu adevărat, deoarece
însuşi felul în care privesc lumea nu este decât o proiecţie a conflictelor lor lăuntrice.
Adesea, ele au tendinţa să supraliciteze în viaţă, asumându-şi, aşa cum au fost învăţate
încă din copilărie, mai multe sarcini decât sunt capabile să realizeze. Astfel, îşi asumă
misiuni dificile, copleşitoare, făcând cel mai adesea abstracţie de necesităţile lor
personale şi muncind din greu. Dacă în final ele ajung să fie înşelate sau trădate de
ceilalţi există pericolul să se confrunte cu o puternică stare depresivă. Ele preferă să
muncească din greu, ore în şir, să-şi ia mai multe responsabilităţi decât ar fi prudent
pentru sănătatea lor. Dar, în ultimă instanţă toate aceste eforturi reprezintă pentru ele
modalităţi de a-i controla şi de a-i supune sau, altfel spus, de a-i „învinge” pe ceilalţi. Prin
urmare, adeseori motivaţiile lor subconştiente nu sunt în nici un caz altruiste. Ele au
convingerea aproape maladivă că trebuie să-i conducă şi să-i domine pe cei din jurul lor
pentru a putea supravieţui. Din punct de vedere psihic, ele sunt de obicei fiinţe puternice
şi sănătoase. Tonusul moral le va susţine supraefortul pe care îl realizează, până când
apare acea situaţie de criză în care, cel mai adesea, ele colapsează şi trăiesc veritabile
tragedii lăuntrice care se reflectă adesea foarte puternic şi la nivel fizic. În astfel de
situaţii, mai ales datorită puternicelor impregnări aurice negative care apar brusc la
nivelul lui ANAHATA CHAKRA atunci când sunt trădate sau învinse tocmai de către cei
în care au avut cel mai mult încredere, există chiar riscul să sufere un atac de cord. De
asemenea, ele se pot confrunta cu probleme la nivelul spatelui sau al încheieturilor,
datorită tendinţei lor de a ridica şi de a căra singure obiecte grele, care le depăşesc

X
posibilităţile.
Oamenii cu o structură aurică de apărare de tip „psihopat” sunt mai mereu grăbiţi.
Ei sunt în criză de timp, deoarece constată că nu au niciodată suficient timp pentru a
realiza tot ceea ce trebuie să facă. De aceea, ei nu sunt capabili să savureze frumuseţea şi
profunzimea fascinantă a clipei prezente, trăind mai mereu proiectaţi într-un viitor
ipotetic care nu mai ajunge niciodată să se împlinească.
= VA URMA=
An 14 C 14
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA 3) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE
CARE ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „PSIHOpAt” Efectele negative ale strategiei de
apărare care este specifică fiinţei umane cu o structură aurică de tip „psihopat”
(continuare la cursul nr. 13, An 14)
Intuiţia naturii lor esenţiale divine, a Sinelui Suprem, ATMAN, este tradusă în
plan conştient prin căutarea şi lupta lor pentru adevăr. Atunci când aderă la o cauză
măreaţă, spirituală, în măsura în care îşi pot transcende natura egotică, ei ajung să
experimenteze într-un mod direct aspectul inefabil şi sublim care reprezintă substratul
profund spiritual al cauzei pe care o susţin. Pe de altă parte însă, limitările pe care le
creează structura aurică de tip „psihopat” îi împiedică să intuiască şi să perceapă cu
transfigurare şi fascinaţie natura divină a celorlalţi.
Adeseori aceşti oameni consideră că scopul lor în viaţă nu ar putea fi altul decât
acela de a conduce lupta pentru o cauză măreaţă. În mod evident, această atitudine care
trădează orgoliu şi ignoranţă nu le poate conferi o realizare spirituală autentică.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „psihopat”
Cel mai simplu mod prin care putem să intuim faptul că o fiinţă umană are o
structură aurică de tip „psihopat” constă în a observa cu detaşare dacă ea urmăreşte
adeseori să creeze situaţii conflictuale în urma cărora ar vrea să ne demonstreze cu orice
preţ că greşim. Chiar mai mult decât atât, vom conştientiza cu luciditate în ce măsură
greşelile noastre au pentru ea o implicaţie disproporţionat de mare la nivel moral. Faptul
că-am greşit îi creează în general impulsul de a ne eticheta imediat ca fiind „nişte oameni
răi”.
Fiinţele umane care au un caracter auric de tip „psihopat” sunt totodată pline de
solicitudine, fiind gata să ne ajute, chiar dacă noi nu le-am cerut acest lucru. Despre ele
însele vor afirma adesea cu emfază că nu au nici o problemă, chiar şi atunci când este

X
evident pentru toată lumea că se află într-o situaţie dificilă. Această atitudine orgolioasă şi
lipsită de obiectivitate este o consecinţă firească a tendinţelor lor aurice de tip „psihopat”.
Dacă ar accepta ideea că se confruntă cu anumite probleme sau că au greşit într-o anumită
direcţie, aceasta ar însemna să accepte în mod implicit că şi ele sunt rele. De asemenea,
aceste persoane vor să îşi demonstreze cu orice preţ superioritatea, fără să îşi dea seama
că prin aceasta riscă să devină uneori penibile, plictisitoare sau respingătoare în aroganţa
lor. De exemplu, dacă noi avem înzestrări de bioterapeut, oamenii cu o structură aurică de
tip „psihopat” vor fi încântaţi să ne lase să realizăm asupra lor pase magnetice curative
pentru că, în viziunea lor, în acest mod noi putem învăţa să realizăm mai bine acţiuni
vindecătoare. Ei vor fi chiar şi mai mulţumiţi dacă, în final, ne vor expune criticile lor şi
ne vor oferi cu generozitate sfaturi.
Necesităţile de ordin uman şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe un
sistem auric de apărare de tip „psihopat”
Ceea ce trebuie să înţelegem în primul rând în legătură cu fiinţele umane care au o
astfel de structură aurică este că, în mod real, toate atitudinile despre care am vorbit
anterior nu sunt altceva decât nişte simple „măşti”. Ceea ce se află în spatele tuturor
acestor disimulări comportamentale nu este decât o profundă teroare existenţială. Fiinţele
umane care şi-au dezvoltat o structură aurică de tip „psihopat” au nevoie să se simtă în
siguranţă sau, cu alte cuvinte, să evite orice acţiune sau situaţie care le-ar afecta egoul.
Pentru a-şi elimina aceste condiţionări, ele trebuie să renunţe în primul rând la tendinţa de
a-i controla pe ceilalţi cu scopul de a-şi satisface dorinţa lor instinctivă de a se simţi în
siguranţă. Ele au nevoie să aibă încredere, atât în ele însele, cât şi în ceilalţi, realizând că
viaţa nu este nicidecum un câmp de luptă, ci o minunată oportunitate de a comunica liber
şi direct cu ceilalţi oameni, pentru a intui astfel, printr-o divină reflectare de la suflet la
suflet, scânteia dumnezeiască ce se află în fiecare fiinţă umană. Ele trebuie să renunţe la
pornirea lor aproape continuă de a se „lupta cu viaţa” şi să abandoneze cu discernământ
greutăţile inutile şi sarcinile nejustificate care anterior le suprasolicitau. Este necesar, de
asemenea, să îşi controleze tendinţa de a „evada” într-un viitor fantasmagoric,
abandonându-se pline de încredere clipei prezente şi bucuriilor naturale şi spontane ale
vieţii, care sunt de fapt o expresie a graţiei tainice a lui Dumnezeu. Ele au nevoie să
înveţe lecţia dăruirii necondiţionate în faţa Voinţei Atotputernice a lui
55555 A
Dumnezeu şi, de asemenea, să iubească în mod necondiţionat umanitatea, aşa
imperfectă cum lor li se pare că este ea. Astfel, ele vor ajunge să se simtă cu adevărat în
siguranţă şi în armonie cu ceilalţi oameni. De asemenea, este necesar să accepte în mod
conştient ideea imperfecţiunii lor inerente, simţindu-se totodată, în pofida faptului că
uneori mai greşesc, în siguranţă, relaxate şi împăcate cu ele însele. Procedând astfel, ele
vor ajunge treptat să scape de obsesia perfecţiunii lor, care le închidea într-o carapace
plină de rigidităţi, şi să intuiască existenţa, la un nivel mult mai profund, a naturii divine

X
cu adevărat perfecte care există în fiecare fiinţă. Ca o consecinţă a acestor noi atitudini şi
revelaţii spirituale lăuntrice, relaţiile lor cu ceilalţi oameni se vor transforma radical, într-
un mod profund şi benefic.
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem auric
defensiv de tip „psihopat”
Vom studia în continuare care sunt posibilele reacţii subtile ale unui om obişnuit
atunci când el interacţionează, la nivel auric, cu o fiinţă umană care are un sistem
energetic de apărare de tip „psihopat”. Şi de această dată vom analiza reacţiile de bază pe
care oamenii le exprimă în funcţie de felul în care, în cazul acestor interacţiuni, este
direcţionată în mod instinctiv energia în aura lor: I) împingere, II) tragere, III) stopare,
IV) abandon pasiv sau V) retragere.
Fig. 16 Tendinţa aurică „psihopată” de apărare (A) şi reacţia de „împingere” (B)
Fig. 17 Tendinţa aurică „psihopată (tm) de apărare (A) şi reacţia de „tragere” {B)
Să presupunem că interacţionăm cu o fiinţă umană care caută, cu orice preţ, să ne
demonstreze în fiecare circumstanţă că ea este grozavă şi că are mereu dreptate, în timp
ce, în viziunea ei, noi nu numai că greşim, dar în plus suntem răi şi chiar inferiori
acesteia. Persoanele care au o structură aurică de tip „psihopat” susţin energetic la nivel
subtil astfel de acţiuni, îndreptându-şi cu agresivitate energia proprie asupra noastră,
energie care ajunge să „plutească” deasupra aurei noastre, generând astfel o ambianţă cât
se poate de ostilă şi apăsătoare.
I) Ca răspuns la această atitudine, este posibil pentru unii dintre noi să ne
enervăm, la rândul nostru, şi să abordăm aceeaşi strategie de luptă. Dacă reacţionăm
astfel, conflictul va căpăta imediat proporţii. Fiinţa umană care are o structură aurică de
apărare de tip „psihopat” va deveni atunci şi mai agresivă decât era înainte, mai abilă,
mai vicleană sau chiar perversă. O asemenea confruntare o va face să se simtă întrucâtva
precum un animal sălbatic încolţit, care luptă cu disperare pentru supravieţuire (evident,
în cazul ei este vorba despre a lupta pentru supravieţuirea egoului). Cu cât vom răspunde
mai agresiv, cu atât mai mult va scădea încrederea pe care aceasta o avea în noi. Astfel, ea
se va teme din ce în ce mai mult şi va lupta mai aprig pentru a-şi recâştiga poziţia
ameninţată sau pierdută.
Figura nr. 16 arată ce modificări se produc în aura noastră dacă în confruntarea cu
o fiinţă umană care are o structură aurică de tip „psihopat” ne enervăm şi împingem către
ea într-un mod agresiv propria noastră energie aurică.
II) O altă reacţie pe care o putem avea în relaţia cu o persoană care are un sistem
energetic de apărare de tip „psihopat” este aceea de a ne simţi imediat dominaţi de
aceasta şi de a urmări să atragem către noi, fiind plini de admiraţie faţă de ea, energia
aurică a acesteia. Comportamentul nostru receptiv exprimă în acest caz manifestări ale

X
sistemului energetic de apărare de tip „oral”. Dacă vom proceda astfel, ea va simţi şi mai
acut tendinţa de a împinge dominator sau cu agresivitate energie spre noi, ceea ce ne va
face la un moment dat să înţelegem că nu este cazul să mai continuăm astfel.
Figura nr. 17 prezintă felul în care ni se modifică aura atunci când, fiind plini de
ataşament faţă de o persoană care are un sistem energetic de apărare de tip „psihopat”,
vrem să o păstrăm cu orice preţ în preajma noastră, atrăgându-i energie din aură, precum
şi felul în care o astfel de fiinţă umană reacţionează. Este evident că, în acest caz, între
noi nu mai există nici un fel de rezonanţe armonioase, iar energiile pe care ea le emite cu
agresivitate din aura sa sunt total diferite, din punct de vedere al vibraţiilor, de energiile
pe care noi am vrea să le atragem din aura sa. Astfel, eforturile noastre de a o menţine în
acest mod cât mai mult în preajma noastră se dovedesc a fi sterile.
III) O altă reacţie posibilă este aceea de a stopa, în mod ferm şi complet, atât
fluxul de energie care circulă spre noi, cât şi acela care se deplasează dinspre noi spre
fiinţa umană care are un sistem energetic de apărare de tip „psihopat”. Prin acest blocaj
energetic se creează tendinţa de a ne închide în mod egotic în noi înşine. Dar, chiar şi într-
o astfel de situaţie, „norii” aurici emişi de fiinţa psihopată vor pluti în continuare în mod
ameninţător deasupra noastră, menţinând atmosfera tensionată. Prin urmare, reacţia de
blocare a interacţiunilor energetice reciproce nu ne poate face să ne simţim mai în
siguranţă, deoarece ne aflăm în continuare sub incidenţa agresiunilor sale. Atunci, noi nu
avem decât două posibilităţi: fie aceea de a ne îndepărta cât mai grabnic, evitând astfel
continuarea comunicării, fie să rămânem imobili şi insensibili, stopând în continuare
energia şi aşteptând pur şi simplu ca celălalt să-şi sfârşească mai repede agresiunile
subtile sau criza de nervi şi să tacă. În acest caz, speranţele noastre se vor dovedi lipsite
de o bază reală, deoarece în cele mai multe cazuri acesta nu va da curs aşteptărilor
noastre. Rezultatele subtile ale unei asemenea confruntări pot fi văzute în figura nr. 18._
Fig. L& Tendinţa aurică ^psihopată” de apărare (A) şi reacţia de stopare (B)
= VA URMA =
An 14 C 15
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHIME DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A ' CELUI DE AL TREILEA OCHI,
AJNA CHAKRA 3) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE
UMANE CARE ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „PSIHOPAT” Tipurile de
reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le manifeste drept
răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem auric defensiv de tip
„psihopat” (continuare la cursul nr. 14, An 14)
IV) O altă reacţie din partea noastră poate fi aceea de a ignora, într-un mod
inconştient, acea dezlănţuire necontrolată de energie, lăsând întreaga interacţiune să se
continue ca şi cum, într-o astfel de situaţie, ar mai putea fi posibilă o comunicare reală. În

X
cazul acestei atitudini, noi suntem tentaţi să ne abandonăm pasiv, mascând inerţia şi
tendinţele noastre TAMAS-ice sub aparenţa detaşării şi a superiorităţii. În urma acestei
sui-generis capitulări necondiţionate din partea noastră, fiinţa umană cu o structură aurică
de tip „psihopat” se va simţi victorioasă. Pe noi ne va considera a fi inferiori sau chiar răi,
însă acest deznodământ, care nu reflectă nicidecum situaţia reală, nu o poate ajuta cu
adevărat să-şi rezolve problemele. Din acest motiv, victoria însăşi nu poate fi considerată
o adevărată izbândă pentru ea. Concluzia inerentă pe care o poate trage în urma unei
experienţe de acest gen va fi aceea, că a avut dreptate şi că lumea este într-adevăr un
câmp de luptă în care, dacă ea se impune în forţă, până la urmă va câştiga. Dar, prin
aceasta, scopul nostru de a o ajuta să se transforme lăuntric nu a fost nici pe departe atins.
Figura nr. 19 ilustrează ce se produce în plan auric în urma unei astfel de interacţiuni.
V) O ultimă atitudine posibilă, din punctul de vedere al utilizării modalităţilor
principale de operare energetică, este aceea de a ne retrage auric, din cauza stării de
nemulţumire şi dezgust, părăsind parţial corpul fizic. Astfel, deşi din punct de vedere
material corpul nostru fizic se mai găseşte încă în faţa fiinţei umane ce trece printr-o criză
de tip „psihopat”, este ca şi cum nu ar mai exista totuşi nimeni acolo care să resimtă
injuriile care sunt aduse. Un astfel de comportament din partea noastră exprimă în acest
caz manifestări specifice sistemului energetic de apărare de tip „schizoid”. Dar nici
această atitudine din partea noastră nu este creatoare, deoarece persoana care are o
structură aurică de tip „psihopat” poate deveni şi mai agresivă, adresându-ne cuvinte de
genul: „Uită-te la mine când îţi vorbesc!” sau „Încetează să te mai prefaci că eşti
înfricoşat şi terorizat! Ştiu eu că ţie puţin îţi pasă!”
Figura nr. 20 ne arată modul în care se desfăşoară la niyel auric o astfel de
interacţiune.
J Fig.20 Tendinţa aurica „psihopată” de apărare (A) şi reacţia de retragere (B) |
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic în cazul unei
interacţiuni subtile armonioase cu o persoană care foloseşte un sistem auric de apărare de
tip „psihopat”
Aşa cum precizam şi în cazurile anterioare, răspunsul nostru energetic armonios şi
profund benefic la agresivitatea subtilă de tip „psihopat” are drept scop să ne aducă pe
amândoi, cât mai curând posibil, la termenii unei comunicări profunde şi reale, care să
constituie ulterior pentru fiinţa umană cu o structură aurică de apărare de tip „psihopat”
un model de raportare în eventualitatea unei transformări lăuntrice benefice definitive. De
fapt, fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de tip „psihopat” urmăresc,
prin întreaga lor desfăşurare de forţe, să ne facă să aderăm în mod forţat şi alienant la
viziunea lor distorsionată asupra lumii. A fi de acord cu punctul lor de vedere, printr-o
atitudine conciliantă exagerată, nu ar avea drept consecinţă pentru ele decât o nouă
amplificare a încrederii în sistemul lor deformat de valori şi concepţii, ceea ce va face ca

X
aura lor să devină şi mai puternică, amplificând într-un mod hidos formele-gând negative.
În general, este destul de dificil să găsim un răspuns adecvat la atitudinea fiinţelor umane
care au o structură aurică de tip „psihopat” deoarece ele sunt foarte încăpăţânate în
argumentarea ideilor pe care le susţin. În realitate, dacă noi intrăm într-o dispută agresivă
cu astfel de persoane nu facem decât să le confirmăm viziunile lor deformate asupra
lumii, pur şi simplu din cauza faptului că răspundem şi noi în acelaşi mod, adică prin
agresiune.
Figura nr. 21 ne arată cum putem opera la nivelul corpului astral pentru a ajuta un
bărbat sau o femeie care are un sistem energetic de apărare de tip „psihopat” să se simtă
în siguranţă, să se reîncarce cu energii vitale şi să recapete o atitudine destinsă şi deschisă
în vederea unei comunicări armonioase.
Ftg, 21 Operarea subtila armonioasă prin carţ poate fi ajutată o fiinţă umană cu un
sistem energetic de apărare de tip „psihopat”
În general, este destul de dificil să răspundem spontan, într-un mod pozitiv şi
calm, atunci când cineva ne atacă cu multă agresivitate. De aceea, imediat ce putem
controla o astfel de reacţie instinctivă negativă (în cazul în care ea a apărut), se
recomandă să respirăm calm şi profund, şi să ne raportăm la nivelul lui ANAHATA
CHAKRA, pentru a ne putea deschide sufleteşte în vederea stabilirii unei comunicări mai
profunde la acest nivel. Dacă înaintea discuţiei noastre nu am realizat consacrarea,
urmărim să găsim un pretext pentru a ne retrage câteva clipe în scopul de a consacra
acum lui Dumnezeu Tatăl, în mod necondiţionat, fructele acestei acţiuni. Trebuie să
înţelegem faptul că, atunci când se află într-un conflict cu noi, fiinţele umane care au un
sistem energetic de apărare de tip „psihopat” ajung cu uşurinţă să ne trateze ca şi cum noi
am fi de fapt agresorii şi consideră, în mod fantasmagoric, că noi gândim despre ele că
sunt rele, chiar dacă, în realitate, noi nu facem deloc aceasta. De aceea, aproape orice
fluxuri energetice care se îndreaptă în astfel de momente către aura lor vor fi
experimentate de acestea ca fiind expresia unui atac plin de agresiune. Din acest motiv, la
început, va trebui să oprim influxurile aurice pe care am avea tendinţa să le emitem
instinctiv spre ele. Pentru a realiza aceasta, vom evoca o stare de receptivitate faţă de
energiile subtile universale benefice (atât telurice, cât şi cosmice) care ne vor încărca şi
ne vor amplifica aura bioenergetică. Astfel, ne vom focaliza atenţia doar asupra propriei
noastre aure, continuând totuşi să ascultăm cu calm şi detaşare ceea ce ne spune cealaltă
persoană. Vom putea realiza aceasta mult mai uşor dacă vom înceta pentru o perioadă de
timp să o mai privim direct în ochi. Dacă totuşi persoana în cauză ne va cere în mod
explicit să ne uităm la ea, îi vom răspunde că vrem să ascultăm cât mai bine ceea ce ne
spune şi de aceea preferăm să fim cât mai interiorizaţi. Apoi ne vom amplifica energia
vitală prin focalizare asupra lui MULADHARA CHAKRA şi SWADHISTHANA
CHAKRA. În acelaşi scop, vom deplasa descendent energia în propria noastră aură,
făcând astfel ca jumătatea inferioară a câmpului nostru auric să devină cât mai extinsă.

X
Pentru a realiza aceasta într-un mod cât mai eficient, ne vom orienta suplimentar atenţia
asupra picioarelor şi în special asupra unei zone subtile cât mai vaste aflate în jurul
tălpilor noastre prin care preluăm energiile benefice telurice. Urmărim să vizualizăm şi să
percepem câmpul auric din această zonă ca fiind cât mai extins şi mai „dens”. Nu ne vom
angaja cu nici un preţ în disputa agresivă în care fiinţa umană cu o structură de tip
„psihopat” ne atrage. Simultan, putem folosi câteva sugestii-forţă pozitive ce vor fi
însoţite de evocarea stărilor psiho-mentale corespunzătoare (ca de exemplu: calm,
împăcare, linişte), pentru a ne modula astfel în mod armonios câmpul auric. Ne vom
imagina chiar că aura noastră este făcută dintr-o energie „substanţială”, protectoare care
face ca orice influx agresiv care s-ar putea îndrepta spre noi să se dizolve, transformându-
se alchimic într-o energie benefică regenerantă ce este menită să ne amplifice forţa
interioară. Totodată, ne vom propune să ascultăm cu obiectivitate şi detaşare sămânţa de
adevăr ce transpare din acuzaţiile sale exagerate. De fapt, exagerările nu exprimă altceva
decât temerile celuilalt. Pentru o fiinţă umană care are un sistem de apărare de tip
„psihopat” conjuncturile exterioare conflictuale nu reprezintă nimic altceva decât ocazii
de a-şi exprima în mod disimulat temerile şi tensiunile sale profunde.
Într-o astfel de situaţie nu este bine să polemizăm pe marginea nici unuia dintre
subiectele care au generat disputa, oricât de multe şi de puternice ar fi argumentele logice
pe care noi considerăm că le avem. Astfel, vom rămâne imperturbabili, lucizi şi detaşaţi,
lăsând ca energia subtilă negativă care ne atinge aura să se alchimizeze în energie
benefică aducătoare de forţă interioară. Nu trebuie să uităm niciodată că fiinţele umane
care au un sistem energetic de apărare de tip „psihopat” sunt obsedate şi înfricoşate de
eventualitatea trădării sau a negării şi desconsiderării lor. Le vom lăsa să îşi continue
argumentările până când vom sesiza că s-a produs o sui-generis descărcare din aura lor a
energiilor mâniei. Totodată, este recomandabil să facem afirmaţii şi să realizăm gesturi
din care să înţeleagă că noi nu avem de gând să le trădăm sau să le contestăm. De
exemplu, le putem spune că avem încredere în ele, că le respectăm şi le apreciem şi că
vrem să colaborăm în continuare (sau să aprofundăm relaţia pe care o avem) deoarece
avem foarte multă încredere în ele. Le vom ruga să ne explice mai mult despre situaţia la
care se referă într-un mod atât de critic, oferindu-le şi o altă perspectivă, mult mai plină
de bun simţ, şi arătându-le că noi suntem cu adevărat preocupaţi să anulăm orice conflict
existent şi să îi explicăm cu onestitate neînţelegerile apărute.
În continuare, vom urmări să le inducem în mod treptat o stare de calm, de
siguranţă, de încredere şi linişte sufletească. Pentru aceasta, vom evoca noi înşine o stare
de acest gen, imaginându-ne eventual că ne aflăm în mijlocul naturii, pe malul mării sau
că ascultăm muzica noastră preferată. Vizualizăm, de asemenea, că în această ambianţă
liniştitoare persoana care are o structură aurică de tip „psihopat” se află alături de noi,
plină de bunăvoinţă, relaxată şi calmă. Realizăm apoi un fenomen de inducţie subtilă a
unor energii profund benefice vizualizând şi concentrându-ne să emitem raze subtile de

X
energie alb strălucitoare şi galben auric spre câmpul auric al acesteia. Transferul subtil se
va realiza într-un ritm sau, altfel spus, având o frecvenţă purtătoare asemănătoare aceleia
a valurilor mării. Pentru a asimila la nivel auric acest mod de operare, ne putem imagina
că ne aflăm într-o barcă ce se leagănă lent pe valurile mici ale unui lac liniştit. Vom
realiza toate aceste operări subtile, dar nu vom înceta totuşi să ascultăm ceea ce fiinţa
umană cu o structură aurică de tip „psihopat” ne spune, acordându-i mereu atenţie şi
consideraţie. Pe măsură ce se va calma, ea va trece la nivel auric într-o stare de
receptivitate şi atunci o vom putea copleşi cu energia iubirii noastre, pe care ea va putea
acum să o accepte exact aşa cum este.
= VA URMA =
An 14 C 16
PROCEDEE Şi METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA 3) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE
CARE ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „PSIHOPAT” (continuare la cursul nr.15, An 14)
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „psihopat”'
Dacă vom fi capabili să ducem la bun sfârşit măcar o parte din strategiile
comportamentale care au fost menţionate anterior, putem produce efecte puternice şi
aparent surprinzătoare, deoarece în acest fel ne vom putea ajuta prietenul să înţeleagă că,
în realitate, aspectul cel mai important pentru el nu trebuie să fie victoria în luptă sau
discuţia elocventă purtată mereu în contradictoriu, ci faptul de a se împăca cu el însuşi şi
de a fi acceptat şi de ceilalţi exact aşa cum este el. Prin urmare, în ultimă instanţă, ceea ce
urmăreşte inconştient o fiinţă umană care are o structură aurică de tip „psihopat” nu este
conflictul în sine, ci respectul din partea celorlalţi. În spatele incapacităţii sale de a ne
recunoaşte nouă meritele, valoarea reală sau faptul că în situaţia respectivă avem dreptate,
se ascunde, disimulată, incapacitatea de a-şi recunoaşte propria sa valoare. Neîncrederea
în ceilalţi este, de fapt, expresia reflectată în exterior a unei neîncrederi în ea însăşi. În
momentul în care îi vom recunoaşte deschis meritele şi o vom accepta cu iubire în mod
natural şi firesc exact aşa cum este, ea nu va mai trebui să se străduiască să pară că este
altcineva. Tocmai acest efort de a menţine anumite aparenţe este cel care o făcea să
devină din ce în ce mai formală, mai rigidă şi mai lipsită de inspiraţii înălţătoare.
Astfel, ea va fi capabilă să simtă, poate pentru prima dată, că este ascultată,
apreciată şi respectată, chiar dacă noi nu suntem întru totul de acord cu părerile sale. Din
cauza modului deformat în care a privit până acum realitatea, este posibil ca ea să-şi
închipuie, în acest caz, că noi suntem total de acord cu ea, dar acest lucru în sine nu are
totuşi, pentru ea, cea mai mare importanţă. Fiinţa umană care are un sistem auric de

X
apărare de tip „psihopat” are în primul rând nevoie să simtă că noi i-am ascultat şi i-am
luat în considerare părerile. Acest aspect o va face să se simtă deja mult mai în siguranţă
la următoarea noastră întâlnire. Prin urmare, încrederea şi deschiderea sa depind mai
puţin de faptul că suntem de acord sau nu cu concepţiile sale. Esenţial pentru ea este să
simtă că îi recunoaştem meritele şi că o apreciem aşa cum ea este, că ştim că nu este rea,
dovedindu-i prin aceasta că nici noi nu suntem răi. Faptul că noi o întâmpinăm aproape
mereu cu o stare de acceptare plină de iubire, deşi ea ne vorbeşte cu agresivitate sau
îngâmfare şi emfază, este de natură să o convingă foarte bine acest aspect. Astfel, fiinţa
umană care are o structură aurică de tip „psihopat” va trăi o nouă experienţă cu adevărat
spiritualizantă pentru ea aceea a comuniunii profunde sufleteşti. O dată ce va trăi şi va da
curs acestei veritabile revelaţii, ea va fi capabilă să recunoască intuitiv valenţele
sufletului său şi să înveţe apoi să aibă încredere în tot mai multe fiinţe umane. Astfel, prin
raportare la esenţa divină, Sinele Suprem, ATMAN, care se află tainic prezent în fiecare
dintre noi, ca un adevărat izvor al vieţii dumnezeieşti, ea va deveni capabilă să iubească
profund şi să comunice sufleteşte cu ceilalţi oameni. Totodată, ea va ajunge să capete o
foarte mare încredere în noi şi va face ea însăşi eforturi de a aprofunda această relaţie. Ea
va putea renunţa liniştită la eforturile sale încrâncenate de a ne domina şi de a se impune
cu orice preţ, deoarece acestea nu reprezentau decât mijloacele sau măsurile de prevedere
prin care anterior ea s-ar fi putut simţi în siguranţă. În urma acestei transformări
spirituale, care provine dintr-o radicală modificare de perspectivă, ea va fi capabilă să îşi
intuiască mult mai uşor menirea în viaţă, iar scopurile ei profunde vor fi după aceea
guvernate, în mod suveran, de o intuiţie vie a naturii sale divine, a Sinelui Suprem,
ATMAN. În plan social, ea va fi capabilă să acţioneze, după această transformare, cu
detaşare şi dăruire de sine pentru o cauză nobilă, tratându-i pe cei care o însoţesc cu
iubire şi consideraţie, fără a mai dori în mod obsesiv să se impună. Principalele modalităţi
prin care fiinţele umane înzestrate cu un sistem energetic de apărare de tip „psihopat” pot
trece de la psihologia tensionată a luptătorului la cea conciliantă şi compasivă a
suveranului sunt recunoaşterea plină de iubire a calităţilor celorlalţi, încrederea deplină în
prietenia unor oameni şi chiar intuirea naturii divine ce transpare în orice relaţie
sufletească profundă. Prin urmare, de fiecare dată când o fiinţă umană pe care o iubim
sau care ne este dragă, dar care are o structură aurică de tip „psihopat” ne va mai provoca
în mod agresiv, blamându-ne, făcându-ne reproşuri exagerate sau enumerându-ne toate
greşelile, va trebui în primul rând să ne relaxăm şi să ne detaşăm de situaţia creată.
Consacrăm apoi lui Dumnezeu Tatăl, în mod integral, fructele acestei acţiuni. Pentru a
simţi cât mai uşor starea de rezonanţă cu energiile subtile telurice, pe lângă focalizarea la
nivelul lui MULADHARA CHAKRA şi realizarea tehnicii yoghine ASHWINI MUDRA,
se recomandă să îndoim uşor genunchii.
Conştientizăm apoi realizarea unei aure de protecţie care să ne permită, în virtutea
proceselor subtile de rezonanţă (realizate doar cu energii şi stări benefice, aducătoare de

X
pace şi încredere), să alchimizăm energiile agresive în forţe spiritualizante. Rămânem
astfel într-o stare cât mai profundă de calm şi luciditate. În continuare, evocăm lăuntric o
stare psihică tonică şi elevată pe care urmărim să o inducem, la nivel subtil, celuilalt. În
acest fel, îi sugerăm persoanei care are o structură aurică de tip „psihopat” că avem
deplină încredere şi un mare respect faţă de ea. Prin aceasta, vom reuşi în modul cel mai
simplu, direct şi eficient să o scoatem din „lumea” iluzorie şi alienantă, plină de
contradicţii şi temeri, în care ea se complăcea.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„psihopat” în cazul în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
În situaţia în care constatăm că ne manifestăm adeseori cu agresivitate împotriva
altor oameni, bănuindu-i imediat, plini de suspiciune, că ne-au înşelat sau că ne-ar putea
trăda, este necesar să ne impunem să oprim brusc aceste tendinţe, măcar pentru câteva
clipe, chiar în momentele în care conştientizăm că ele au devenit foarte puternice şi că ne
domină comportamentul. Forţa acestei stopări poate modifica în mod fundamentai
situaţia, mai ales atunci când realizăm o astfel de suspendare prin raportare la vidul
beatific divin, în virtutea proceselor de rezonanţă cu Marea Putere Cosmică
BAGALAMUKHI. Imediat după aceea, datorită transformării radicale de perspectivă şi a
elevării bruşte a conştiinţei noastre, care survine dacă rezonanţa cu Marea Putere
Cosmică BAGALAMUKHI s-a produs cu adevărat, vom constata că situaţia nu este nici
pe departe atât de gravă pe cât se arăta la prima vedere. Atunci va trebui să recunoaştem,
măcar faţă de noi înşine, că am exagerat cu siguranţă reacţionând într-un mod plin de
implicare egotică şi agresiv. Ne vom raporta apoi la nivelul lui ANAHATA CHAKRA
pentru a putea percepe dimensiune afectivă şi sufletească a relaţiei care s-a stabilit cu
fiinţa umană aflată în faţa noastră. În continuare, ne relaxăm cât mai profund şi ne
centrăm în interiorul fiinţei noastre, unde ne vom investiga lăuntric cu cea mai mare
sinceritate, pentru a sesiza dacă nu cumva reacţia iniţială nu a provenit dintr-o stare de
teamă sau în urma unui sentiment aparent inexplicabil că am putea fi trădaţi sau răniţi
sufleteşte. Realizând această autoanaliză (pe care o putem aprofunda ulterior şi de unul
singur), va trebui să recunoaştem cu onestitate faptul că astfel de reacţii lăuntrice ne-au
măcinat adeseori existenţa. Totuşi, reacţionând aşa cum procedam de obicei, cu violenţă,
instinctual şi animalic, noi nu făceam decât să repetăm un pattern sau, cu alte cuvinte, un
şablon comportamental care ne devenise propriu. Este însă necesar să înţelegem faptul că
o astfel de reacţie reiterată mecanic, cu inconştienţă, nu ne va putea aduce o veritabilă
transformare lăuntrică ci, dimpotrivă, poate genera o agravare a situaţiei în care ne aflăm,
prin cronicizarea acesteia. Analizăm, de asemenea, în ce măsură starea de încredere în noi
înşine, în bunătatea şi în caracterul nostru benefic s-ar putea zdruncina în urma unei
interacţiuni în care ceilalţi ne subminează autoritatea sau ne contestă profilul moral. Dacă
simţim că odată cu aceste crize relaţionale survine în mod automat şi o carenţă a
energiilor noastre vitale, va trebui să urmărim asimilarea rapidă a acestora prin

X
intermediul dinamizării lui MULADHARA CHAKRA şi a amplificării conştiente a stării
de rezonanţă cu energiile subtile benefice telurice. Se recomandă de asemenea să
conştientizăm canalele subtile (NADI-urile) prin intermediul cărora extragem din sol
energiile telurice benefice, într-un mod similar aceluia în care copacul îşi extrage seva
prin intermediul rădăcinilor. Procedând astfel, vom simţi treptat o încălzire evidentă în
zona picioarelor. Asociem atunci toate aceste operări subtile cu repetarea mentală a
sugestiei pozitive: „Sunt în siguranţă, oamenii mă iubesc. Sunt un om bun şi plin de
calităţi”.
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOCHIST”
Reamintim faptul că sistemul auric de apărare de tip „masochist” pe care îl poate
manifesta o fiinţă umană în interacţiunile sale aurice cu ceilalţi oameni nu defineşte
neapărat o persoană cu un temperament masochist, aşa cum este acesta descris şi definit
în psihologia freudiană. Prin urmare, acest concept are în cadrul cursurilor noastre de
yoga o semnificaţie diferită, pe care o vom explica în continuare. Principala trăsătură
definitorie a unei fiinţe umane care şi-a creat un sistem energetic auric de apărare de tip
„masochist” este aceea de a fi controlată sau, cu alte cuvinte, „invadată” la nivel subtil de
ceilalţi. Este foarte probabil ca asemenea fiinţe umane să fi trecut în multe existenţe
anterioare prin situaţii în care au fost controlate de ceilalţi, fiind condamnate la o viaţă
austeră, plină de privaţiuni, în care nu li se permitea aproape deloc să se exprime liber sau
să se manifeste cu naturaleţe, în modul în care aceste fiinţe umane şi-ar fi dorit. Există
chiar posibilitatea ca, în vieţile anterioare, ele să fi suferit din cauza unor pedepse care le-
au privat de libertate o lungă perioadă de timp. De asemenea, în alte ipostaze existenţiale
este posibil ca ele să fi fost în sclavie sau să se fi aflat sub un control foarte strict,
dominator, exercitat de alţii asupra lor, din raţiuni de ordin politic sau religios.
Regimurile politice de tip totalitar, precum şi o viaţă cazonă creează adeseori
premisele apariţiei unui sistem energetic de apărare de tip „masochist”. În asemenea
situaţii, orice tentativă de exprimare creatoare sau de manifestare în afara normelor
impuse poate fi considerată drept un gest foarte periculos de nesupunere şi revoltă, care l-
ar putea costa chiar viaţa pe cel temerar care îndrăzneşte aceasta. Fiinţele umane cu un
sistem auric de apărare de tip masochist care s-au aflat în astfel de conjuncturi au fost
silite să se supună autorităţilor într-un mod necondiţionat. În consecinţă, ele tânjesc în
adâncul fiinţei lor după libertate dar, pe de altă parte, se tem să o manifeste. Ele nici
măcar nu ştiu cum ar putea să devină libere. Deşi suferă cumplit pentru faptul că nu sunt
libere şi îi condamnă pe ceilalţi ca fiind vinovaţi pentru lipsa autonomiei lor, ele se
complac totuşi să rămână mai departe victime ale acestei umilitoare dependenţe, deoarece
nu ştiu de fapt cum să o elimine.
Familiile în care asemenea fiinţe umane ajung să se reîncarneze, în virtutea
forţelor KARMA-ice ale necesităţii, devin viitoarele lor „închisori”, în care adeseori

X
părinţii nu sunt altceva decât noii inchizitori. Cel mai adesea, mama copilului care este
predispus să îşi creeze o structură aurică de tip „masochist” tinde într-un mod abuziv să îl
domine ori să îl sacrifice sau, altfel spus, să profite după urma lui. Astfel, copilul ajunge
să nu aibă nici cel mai elementar spaţiu personal privat, considerând adesea că nici măcar
corpul său fizic nu îi aparţine. El este controlat până şi în intimitatea celor mai banale
acţiuni, cum ar fi aceea de a mânca sau de a merge la toaletă. Astfel, ajunge să se simtă
vinovat pentru orice gest sau idee care l-ar putea face să se exprime liber, în afara
dogmelor şi a normelor care i-au fost impuse. Tocmai de aceea, în el se dezvoltă treptat
un inexplicabil sentiment de vinovăţie pentru orice tendinţă lăuntrică profundă pe care
ajunge să o manifeste şi, în special, pentru trăirile sale de natură sexuală. La un nivel mai
profund, aceste sufocante constrângeri existenţiale nu îi oferă nici măcar oportunitatea de
a-şi conştientiza specificitatea individualităţii sale şi menirea pe care o are.
Părinţii fiinţelor umane care au un sistem auric de apărare de tip „masochist”
folosesc, în mod inconştient, structuri energetice insidioase sub forma unor sui-generis
cordoane subtile cu ajutorul cărora îşi „agaţă” şi îşi controlează copiii, făcându-i să
„colapseze” auric aproape total în aura lor sau, cu alte cuvinte, obligându-i să graviteze
pasiv, fără putinţă de scăpare din „plasa” subtilă pe care aceşti părinţi le-au întins-o. În
astfel de cazuri, controlul se realizează cel mai adesea în mod predominant de la nivelul
lui MANIPURA CHAKRA. Între cele două fiinţe umane se generează în mod spontan un
flux energetic prin intermediul căruia voinţa părintelui devine lege absolută pentru copilul
care îşi creează astfel o structură aurică de tip „masochist”. Atunci când asemenea „corzi”
subtile aurice dominatoare se stabilesc şi la nivelul lui ANAHATA CHAKRA,
dependenţa devine şi mai profundă şi foarte complexă. În acest caz, ea capătă în mod
suplimentar o nuanţă de loialitate pasivă faţă de părintele pe care îi va iubi necondiţionat
şi orbeşte, precum îşi iubeşte un câine stăpânul.
Unul sau adeseori chiar ambii părinţi ai copilului care este predispus să îţi creeze
o structură aurică de tip „masochist” ajung să-l trateze ca şi cum acesta nu ar fi altceva
decât o parte din ei înşişi, fără o personalitate proprie, distinctă. Tot ceea ce se îndreaptă
către copil şi tot ceea ce provine de la acesta se află sub controlul strict al părinţilor,
aceasta incluzând ideile, gândurile şi chiar acţiunile sau creaţiile sale. Astfel, părinţii
interferează auric cu aproape toate procesele mentale creative ale copilului. De fiecare
dată când acesta creează ceva, cum ar fi, de exemplu, un desen sau o pictură, părinţii unui
copil predispus pentru o structură aurică defensivă de tip „masochist” au tendinţa să se
poarte ca şi cum aceasta ar fi propria lor creaţie. Ei îşi manifestă sentimentul proprietăţii
într-un mod uşor disimulat, afirmând plini de mândrie: „Uite ce a făcut copilul meu”.
Astfel, ei transferă copilului, treptat, aproape în totalitate propria lor personalitate. În
definitiv, scopul oricărei creaţii şi, în ultimă instanţă, a oricărei acţiuni pe care noi o
realizăm este acela de a ne reflecta pe noi înşine şi de a ne ajuta astfel, în virtutea
experienţelor acumulate treptat, să ne recunoaştem propria noastră esenţă divină, Sinele

X
Suprem, ATMAN. Însă, în astfel de cazuri, părinţii vor avea tendinţa să blocheze acest
proces inspirator, analizând ei înşişi şi însuşindu-şi într-un mod insidios orice activitate
creatoare a copilului, nelăsându-i acestuia posibilitatea de a se bucura cu adevărat de
rezultatul benefic al strădaniilor sale. Ei interferează auric, mai ales în faza finală a
procesului creator, fază în care obiectul creat ar trebui să-şi împlinească menirea sa
principală şi. Anume să reveleze în copil, prin reflectare, aspecte ale propriei sale
personalităţi. În mod normal, în urma acestui proces copilul şi-ar putea obiectiva
dimensiunile profunde ale fiinţei sale. Prin urmare, înainte ca acest copil să poată
beneficia de revelaţiile şi inspiraţiile pe care le produce o astfel de reflectare creatoare,
părinţii îi răpesc acest privilegiu, luând obiectul sau, altfel spus, mica lui creaţie pentru a
o defini şi analiza potrivit concepţiilor lor. Cu alte cuvinte, părinţii ajung să impună
copilului, în aproape orice circumstanţă, propria lor viziune şi mentalitate. Astfel, în loc
să se regăsească pe el însuşi în „oglinda” propriei sale manifestări creatoare, copilul va fi
confruntat în mod forţat şi abuziv cu personalitatea şi tendinţele profunde ale părinţilor
săi. În acest mod putem spune că părinţii ajung efectiv să „fure” personalitatea şi
tendinţele fireşti profunde ale copilului, astfel încât el nu va mai fi capabil să facă
diferenţa între concepţiile, aspiraţiile şi dorinţele sale cele mai intime şi cele ale părinţilor
săi. Un alt mod, la fel de evident, prin care părinţii ajung să estompeze treptat orice
tendinţe care ar putea contura, definitoriu şi creator, personalitatea copilului constă în a
completa şi a sfârşi ei înşişi imediat toate propoziţiile pe care copilul le începe atunci
când vrea să se adreseze celor din jurul său. = VA URMA = www.nida.netai.net
An 14 C 17
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOCHIST” (continuare la cursul nr.16, An
14) Reacţiile defensive pe care le manifestă o fiinţă umană cu o structură aurică de tip
„masochist” în stări de frică
Ca urmare a temerilor pe care le nutresc în mod instinctiv fiinţele cu o structură
aurică de tip „masochist”, de a nu fi controlate sau umilite, de a nu li se anula
personalitatea, acţiunea lor defensivă constă în principal în a se retrage cât mai adânc în
interiorul fiinţei lor, construindu-şi acolo un fel de fortăreaţă psihică ce este, în viziunea
lor, greu de cucerit. Acest aspect se reflectă adesea chiar şi în plan material, conferindu-le
un corp fizic masiv şi voluminos. Prin această strategie ele speră să poată păstra la
distanţă orice „invadator” care ar dori să le controleze. Astfel, ele nu lasă aproape deloc
să transpară ceea ce se află ascuns adânc în profunzimea fiinţei lor. Ele procedează în

X
acest mod deoarece s-au obişnuit să fie umilite, dominate sau „modelate” auric, psihic şi
mental, împotriva voinţei lor, de fiecare dată când şi-au deschis sufletul pentru a le arăta
celorlalţi cum sunt ele de fapt. Deoarece îşi stopează aproape orice tendinţă de
exteriorizare a energiilor proprii, structurile lor subtile şi în special corpul eteric devin
destul de mari şi sunt mai încărcate cu energie în comparaţie cu acelea ale altor oameni.
Totuşi, în pofida înfăţişării lor adeseori robuste, la fiinţele umane care au o structură
aurică de tip „masochist” subzistă o predispoziţie exagerată de a fi invadate şi
contaminate auric de ceilalţi. Din acest motiv, culoarea şi forma aurei lor vor fi foarte
fluctuante, depinzând mai mult decât de obicei de mediul şi de conjuncturile în care se
află, iar marginile acesteia vor rămâne mai mereu fragile şi neclare. În aura lor se vor
amplifica doar acele substraturi aurice difuze, în timp ce formaţiunile subtile care creează
în mod normal frontierele sau marginile puternice şi clare ale aurei, vor rămâne
nedezvoltate.
Prin urmare, câmpul lor auric este foarte „poros”. Din nefericire, această
combinaţie dintre un corp fizic puternic şi voluminos şi un câmp auric destul de extins dă
impresia că fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de tip „masochist” sunt
bine protejate la nivel subtil şi că ar putea suporta cu uşurinţă orice fel de presiune
psihică. Dar acest aspect nu este deloc adevărat. Fiinţele umane cu o structură aurică de
tip „masochist” sunt foarte vulnerabile faţă de energiile psihice din mediul astral ambiant
care pot pătrunde cu multă forţă şi ajung să aibă o mare putere de impact asupra lor.
Aceasta le determină să se retragă şi mai mult în ele însele, după fiecare asemenea
experienţă umilitoare şi dureroasă. Într-o anumită etapă de creştere şi maturizare a aurei
lor, aceste fiinţe umane vor avea tendinţa să distrugă instinctiv legăturile subtile
înlănţuitoare, în special cele de la nivelul lui AJNA CHAKRA şi MANIPURA CHAKRA,
prin intermediul cărora părinţii îşi exercitau controlul asupra lor. De obicei, persoanele
care utilizează o structură aurică defensivă de tip „masochist” realizează acest lucru
„trăgând” către ele însele acele sui-generis „corzi” subtile care le înrobeau. În cazul în
care legătura ajunge să fie ruptă definitiv, aceste formaţiuni energetice nu se resorb totuşi
imediat în aura lor, ci generează adesea o structură subtilă foarte încâlcită la nivelul zonei
din mijlocul frunţii, în imediata apropiere a corpului fizic. Prezenţa acestor reminiscenţe
aurice ale vechilor structuri înlănţuitoare aduce după sine lipsa clarităţii ideilor, aspect
care este caracteristic acestor fiinţe umane şi care reprezintă un indiciu subtil al faptului
că ele se află încă într-un stadiu în care nu au depăşit cu adevărat condiţionările
KARMA-ice anterioare.
Persoanele care au o structură aurică de apărare de tip „masochist” sunt lipsite de
autonomie şi se tem să acţioneze pe cont propriu. Ele fie rămân ascunse în adâncul
propriei lor fiinţe, menţinându-se cu reticenţă şi prudenţă acolo, fie caută să obţină din
partea altora permisiunea de a se exterioriza, ca şi cum acest gest implică o
responsabilitate pe care ele însele nu şi-o pot asuma integral. Pentru a obţine această

X
permisiune, ele au tendinţa de a emite în plan astral nişte sui-generis benzi subtile
energetice care pornesc din aura lor, de la nivelul lui AJNA CHAKRA, şi se îndreaptă
spre MANIPURA CHAKRA a fiinţei umane de la care ele solicită atunci acceptul. Aceste
persoane se adresează într-un mod ezitant, folosind propoziţii evazive de genul: „Am
avea ceva de discutat împreună despre o anumită problemă”, în loc să spună direct:
„Vreau să discut cu tine pentru că avem de rezolvat împreună această problemă”. În
situaţiile în care aceste fiinţe umane se află într-un grup de persoane, ele nu vor accepta
aproape niciodată să fie în centrul atenţiei sau să facă ceva pe cont propriu, simţindu-se în
siguranţă numai dacă mai există şi altcineva care să le însoţească şi care să preia
responsabilitatea deciziilor. Figura nr. 22 arată aura unei fiinţe umane care şi-a creat un
sistem auric de apărare de tip „masochist”.
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane ce
are o structură aurică de tip „masochist”
Ca urmare a acestei atitudini care este în mod constant defensivă, întreaga lume
va ajunge să fie văzută şi simţită precum o închisoare, în care autonomia este interzisă şi
în care sunt prohibite orice manifestări libere, creatoare, mai ales atunci când acestea sunt
realizate în prezenţa altor oameni. Există deci o teamă sau o ruşine aparent inexplicabilă
care le inhibă fiinţelor umane ce şi-au generat un sistem auric de apărare de tip
„masochist” aproape orice acţiune creatoare. Această frică adânc înrădăcinată în ele nu le
lasă să se exprime liber, spontan şi natural, şi mai ales le împiedică să fie ele însele. Lipsa
de naturaleţe va produce o stare de alienare, de îndepărtare de Sinele Suprem Divin, ATM
AN. Chiar dacă tendinţa acestor fiinţe umane este de a se retrage în ele însele de fiecare
dată când se tem că ar putea apărea pericolul vreunei agresiuni, o astfel de introvertire
este egotică şi le îndreaptă într-o direcţie exact opusă aceleia care este specifică
interiorizării spirituale, care poate produce, aşa cum ştim sau am intuit adesea, revelarea
naturii noastre divine supreme. Ele pot afişa detaşarea sau interiorizarea profundă dar, în
realitate, această retragere nu este în cazul lor decât o tendinţă TAMAS-ică, pasivă, o
capitulare în faţa vieţii. Adeseori, această retragere egotică non-creativă se poate întâlni şi
în cazul unor cursanţi din cadrul şcolii noastre de YOGA care, mai ales atunci când se
află într-un anturaj format din alţi yoghini, în loc să se lase inspiraţi de forţe creatoare
divine, manifestându-se deschis, liber şi spontan, preferă să lâncezească, rămânând
eventual cu ochii închişi pentru a simula faptul că meditează, sau nu fac altceva decât să-i
analizeze critic pe cei care iau totuşi iniţiativă şi urmăresc să se exprime în mod creator şi
divin inspirat. Evident că această lipsă a dinamismului lăuntric, conjugată cu teama de a
lua chiar şi cea mai mică iniţiativă pe cont propriu, dezvoltă o psihologie gregară, de
turmă, şi reprezintă exact opusul atitudinii pline de elan, hotărâre şi încredere în sine, care
este specifică eroului spiritual, VIRA. Asemenea tendinţe ezitante se reflectă în întreaga
viaţă spirituală a unui astfel de pseudo-discipol, care va fi marcat uneori de crize lăuntrice
generate de temeri, nehotărâri şi suspiciuni faţă de calea spirituală pe care o urmează şi

X
chiar faţă de maestrul spiritual. De asemenea, meditaţiile sale vor fi, cel mai adesea,
lipsite de forţă şi nici o experienţă spirituală nu va putea fi încununată de succes căci, de
fiecare dată când va apărea un fenomen deosebit, măreţ, de natură supramentală, fiinţa
umană care are o structură aurică de tip „masochist” se va retrage plină de teamă faţă de
ineditul situaţiei. Ea se va îndoi în adâncul fiinţei sale că ar putea depăşi singură acel prag
până la care se desfăşoară lumea profană, pentru a intra astfel într-un domeniu subtil
elevat care este fără limite şi extatic, dar care îi provoacă-totuşi o teamă cumplită, pentru
că este necunoscut.
Atitudinea lor pasivă le determină pe aceste fiinţe umane să caute cu orice preţ să
îi implice şi pe ceilalţi în acţiunile lor. Prin aceasta, ele acceptă într-un mod indirect să fie
puternic influenţate şi controlate de aceştia. Din cauza tendinţei de a păstra şi de a opri în
mod egotic energiile emoţionale în interiorul fiinţei lor, timpul subiectiv în care ele
trăiesc se scurge mult mai lent. Ele trăiesc în prezent, fără a se preocupa prea mult de
viitor, dar aceasta nu provine dintr-o pornire spirituală de a savura frumuseţea şi bogăţia
clipei prezente (care ajunge astfel să se extindă fascinant şi misterios, pentru a cuprinde
simultan trecutul şi viitorul), ci dintr-o viziune excesiv fragmentară, lipsită de
perspectivă, deoarece aceste fiinţe umane nu pot decide singure asupra viitorului lor.
Tocmai de aceea, ele renunţă să-şi facă planuri de viaţă, lăsându-se orbeşte în voia
forţelor necesităţii, care le modelează destinul într-un mod atât de inexorabil încât
discernământul şi liberul lor arbitru aproape că nu mai există. Aceste persoane întâmpină
o mare dificultate în a-şi exprima sentimentele şi gândurile, iar aceasta face ca, adeseori,
fiinţele umane cu care dialoghează să fie nevoite să intervină pentru a le completa şi
sfârşi propoziţiile. Interferenţa care se produce astfel la nivel mental şi psihic le inhibă
puternic eventualele dezvoltări ideatice creatoare ulterioare. Sărăcia limbajului şi a
exprimării vor trăda, în acest caz, caracterul precar al vieţii lor psihice şi mentale. Această
situaţie apare nu neapărat din cauza unei lipse de disponibilităţi lăuntrice, ci drept
consecinţă a inhibării oricărei expresii personale şi mai ales a tendinţei de autoafirmare
benefică şi creatoare. Această problemă importantă a persoanelor care au o structură
aurică de tip „masochist” ajunge să fie pusă în evidenţă cu uşurinţă în situaţia în care
acestea se află într-un grup. Cel mai adesea, atunci când le va veni rândul să vorbească,
ele vor murmura sincopat doar câteva frânturi de fraze, se vor exprima telegrafic, vor
avea trac şi, în general, vor spune lucruri care deja mai fuseseră spuse sau vor exprima
adevăruri evidente, care nu aduc nici un plus de informaţii, fiind, din acest motiv, lipsit de
valoare şi interes. Limbajul pe care îl vor folosi va fi stereotip, un aşa-zis „limbaj de
lemn”. Imediat după ce vor rosti cu timiditate câteva cuvinte, ele vor face o pauză. În
intervalul acestei pauze tendinţa lor aurică va fi aceea de închidere sau, cu alte cuvinte, de
retragere în ele însele, acolo unde se află ascuns restul ideilor pe care intenţionau să le
formuleze şi să le exprime. Această pauză apare exact în aşa-numita fază de reflectare a
procesului creator, moment în care, încă din copilărie, părinţii lor urmăreau să definească

X
şi să-şi însuşească ei înşişi ideile ce urmau să fie exprimate de către copilul cu o structură
aurică de tip „masochist”. De obicei, atunci când survine o pauză în comunicarea ce are
loc în cadrul unui grup de oameni, câţiva dintre aceştia nu vor fi capabili să suporte
tăcerea care li se va părea jenantă şi apăsătoare şi de aceea vor sări în ajutorul celui
timorat. În realitate, acesta nu poate fi în mod real un ajutor, deoarece intervenţiile
celorlalţi vor bloca şi mai mult orice posibil proces creator al fiinţei umane cu o structură
aurică de tip, masochist”. În această situaţie, va fi necesar un interval de timp şi mai
îndelungat pentru ca ea să-şi poată relua singură ideea. Prin urmare, se va opri din nou
ezitând şi, atunci când altcineva se va grăbi să pună din nou capăt pauzei createu ea se va
retrage şi mai mult în ea însăşi, devenind şi mai confuză şi plină de trac. În felul acesta, în
jurul persoanei în cauză se va crea în curând la nivel subtil un veritabil conglomerat
amorf de forme-gând şi idei provenind de la toţi ceilalţi. Totuşi, nimeni nu va mai putea
reuşi să afle ceea ce această fiinţă umană ar fi avut de spus. Procesul în urma căruia ea se
va simţi manipulată, ignorată sau neapreciată va fi resimţit într-un mod foarte dureros,
mărindu-i starea de neîncredere şi amplificându-i repulsia faţă de cei care nu au lăsat-o să
se exprime. Ea va simţi totodată un sentiment de inferioritate care provine din neputinţa
de a le răspunde celorlalţi într-un mod adecvat.
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane ce
are o structură aurică de tip „masochist”
Din nefericire, după o lungă perioadă de timp în care procese de acest gen se
repetă, fiinţele umane care şi-au creat un sistem energetic de apărare de tip „masochist”
ajung să îşi ignore propriile forţe latente creatoare sau să îşi uite înzestrările minunate de
care dispuneau, inhibând, din cauza temerilor şi a refuzului de a le exprima, procesele de
rezonanţă cu forţe inspiratoare benefice şi elevate din Macrocosmos. De asemenea, ca
urmare a incapacităţii lor de comunicare, ele refuză să le ofere celorlalţi roadele
cunoaşterii şi trăirilor lor. Astfel ei întrerup fluxul energetic armonios care le-ar fi putut
conferi integrarea spirituală spontană în mediul ambiant şi în Macrocosmos. Atunci o
asemenea fiinţă umană plină de limitări şi inhibiţii devine „stearpă” şi săracă la nivel
mental şi afectiv. Pe de altă parte, oamenii care au o structură aurică de apărare de tip
„masochist” îşi pot crea totuşi o lume interioară amorfă compusă din nenumărate idei şi
fantezii imprecis conturate şi difuze, care se pot modifica foarte mult, în funcţie de starea
lor psihică de moment. Clarificarea acestei activităţi confuze interioare şi eliminarea
fluctuaţiilor pot fi obţinute doar printr-o exprimare exterioară adecvată. În cazul unui
practicant yoghin care îşi menţine încă o structură aurică de tip „masochist”, activitatea
dispersivă mentală va putea fi stopată şi pusă sub control o dată cu realizarea unei
conştientizări lucide şi detaşate a acestor procese lăuntrice. O fiinţă umană care are o
structură aurică de tip „masochist” ar trebui să reflecteze cât mai profund asupra zicalei:
„ftu este suficient să fii bun, este necesar să fii şi bun la ceva”. Chiar mai mult decât atât,
înţelepciunea divină universală ne învaţă că, dacă refuzăm să fim buni la ceva, vom

X
ajunge treptat să nu mai fim buni nici măcar „în noi înşine” sau, altfel spus, la nivelul
intenţiei. Exact acesta este şi mesajul pe care Iisus Cristos a vrut să ni-l transmită în
momentul în care a condamnat la uscăciune smochinul care nu rodea, deci smochinul
care nu le dăruia celorlalţi fructul vitalităţii şi existenţei sale.
Atât timp cât fiinţele umane care au o structură aurică de tip „masochist” nu vor
învăţa taina transcenderii oricăror frici printr-o stare autentică de iubire care să le poată
oferi libertatea manifestatoare exprimată prin exteriorizarea armonioasă şi firească a
ideilor şi sentimentelor lor, ele vor rămâne încarcerate, singuratice şi umilite, în
închisoarea austeră a ego-ului lor. Pentru starea jalnică de dependenţă şi paralizie
sentimentală şi mentală în care ele se află, ele vor simţi nevoia să îi condamne în mod
aberant pe cei din jurul lor. Chiar dacă, într-o asemenea situaţie disperată pentru ele, vor
avea tendinţa să se manifeste agresiv, proiectând la nivel astral, împotriva celui pe care îl
consideră vinovat de a nu le fi lăsat să se exprime, formaţiuni aurice foarte asemănătoare
unor cârlige ascuţite, situaţia de fond nu se va modifica prea mult deoarece agresivitatea
lor nu reprezintă în ultimă instanţă nimic altceva decât o reacţie disperată prin care îi
solicită celuilalt permisiunea de a acţiona. Prin urmare, nici măcar pornirea lor agresivă
nu este o expresie a unei stări de autonomie şi naturaleţe.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „masochist”
Pentru a verifica dacă o fiinţă umană foloseşte sistemul auric de apărare de tip
„masochist”, înainte de toate vom urmări cu detaşare şi luciditate felul în care aceasta se
manifestă. Vom conştientiza în special în ce măsură este capabilă sau nu să îşi exprime cu
uşurinţă ideile, fără a face pauze mari pentru a-şi găsi cuvintele. Faptul că cineva ne
invită, conştient sau nu, să-i exprimăm ideile şi sentimentele este, de asemenea, un
indiciu prin care poate fi recunoscută cu uşurinţă o fiinţă umană care are o structură
aurică de tip „masochist”. Aceste persoane au o tendinţă – care cel mai adesea este
inconştientă – să se implice mai mult decât este normal în problemele cu care se
confruntă, deşi nu vor să recunoască acest fapt. În plus, atunci când se referă la
problemele proprii, ele spun adesea „problema noastră” şi nu „problema mea”, aceasta
nefiind nimic altceva decât un mod disimulat de a le cere celorlalţi ajutorul.
= VA URMA =
An 14 C 18
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOcHiST” Felul în care putem intui cu

X
uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul auric de apărare de tip „masochist”
(continuare la cursul nr. 17, An 14)
Din felul în care ele acţionează, vorbesc şi interacţionează în general cu ceilalţi
transpare o incapacitate de a conştientiza empatic diferenţele care există între oameni.
Aceasta reprezintă o tendinţă gregară aproape subumană în care, din cauza gradului redus
de dezvoltare şi rafinament al propriei lor personalităţi, toţi oamenii ajung să le apară a fi
aproape la fel. În mod evident, acest fenomen survine nu pentru că i-ar privi doar prin
raportare la natura lor divină, supremă, ci pentru că aceştia sunt reduşi, în viziunea lor
simplistă, doar la acele necesităţi instinctuale primare. Conversaţiile cu astfel de fiinţe
umane sunt greoaie şi serioase, uneori mult prea sobre, fiind caracterizate de o atmosferă
inertă, apăsătoare şi stânjenitoare. Asemenea discuţii ne creează senzaţia că aceste
persoane atât de indecise şi timorate nu ar putea realiza aproape nimic fără impulsurile şi
sfaturile celorlalţi. Pe de altă parte, este foarte posibil ca reacţia lor inconştientă de
apărare sau teamă să le determine să considere că sfaturile noastre nu sunt bune şi că nu
le pot ajuta. Fiinţele umane care au un sistem auric de apărare de tip „masochist” vor
avea tendinţa să respingă aproape orice sugestie benefică venită din partea noastră.
Aceasta este o tendinţă total opusă aceleia pe care o întâlnim la persoanele care au un
sistem auric de apărare de tip „oral”, despre care menţionam că acceptă cu bucurie
sfaturile, cerând chiar cu aviditate şi altele noi, deoarece intuiesc faptul că orice sugestie
din partea noastră este totodată pentru ele şi o bună ocazie de a ne absorbi cât mai multă
energie din aură.
Necesităţile de ordin uman şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe un
sistem auric de apărere de tip „masochist”
Dincolo de toate şicanele şi refuzurile pe care aceste fiinţe umane au tendinţa să ni
le facă, se află dorinţa lor secretă şi adeseori inconştientă de a fi mulţumite şi împlinite
doar prin ele însele şi prin ceea ce fac. Ele au nevoie să se poată afirma în mod natural şi
firesc ca fiinţe individuale libere, capabile să-şi trăiască viaţa exact în felul în care vor să
o facă. Prin urmare, pentru ele este imperativ necesar să îşi poată afirma şi exprima
adevărata lor natură. Pentru aceasta, trebuie să înveţe mai întâi să-şi ofere lor însele
libertatea de a-şi trăi deschis şi nestânjenit sentimentele. De asemenea, ele au nevoie de
un spaţiu privat în care să ştie că îşi pot exterioriza necenzurat, fără a fi văzute de nimeni,
dimensiunile profunde şi reale ale fiinţei lor. În plus, aceşti oameni au nevoie să-şi
obiectiveze toate acele idei şi opinii neclare şi confuze care le caracterizează gândirea,
formulându-le în concepte coerente şi clare care să aibă o aplicabilitate concretă şi care să
poată fi urmate apoi imediat, direct, eficient şi cu tenacitate în viaţa lor personală. În plan
spiritual, aceste fiinţe umane au nevoie să intuiască faptul că natura lor reală este divină,
că ele sunt o scânteie din Dumnezeu. Astfel, vor înţelege că personalitatea lor nu este
altceva decât o individualizare sau, altfel spus, o personalizare a acestei „scântei” divine.
În mod suplimentar, este necesar să îşi dezvolte o atitudine cât mai autotransfiguratoare

X
şi, în general, să îşi amplifice modul benefic de a gândi, folosind pentru aceasta şi
inepuizabila putere a subconştientului propriu. Ele au nevoie să îşi amplifice, într-un mod
creator şi echilibrat, conştiinţa individuală şi capacitatea de autoafirmare, iar aceasta se
poate realiza cel mai rapid printr-o dinamizare armonioasă la nivelul lui MANIPURA
CHAKRA şi AJNA CHAKRA.
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem
energetic defensiv de tip „masochist”
Vom studia în continuare care pot fi eventualele reacţii negative în faţa unei fiinţe
umane care foloseşte un sistem auric defensiv de tip „masochist”. Şi în acest caz vom
descrie principalele tipuri clasice de reacţie aurică, în funcţie de modurile fundamentale
de a opera cu energia la nivel subtil: 1) împingere, II) tragere, III) stopare, IV) acceptare
pasivă şi V) retragere.
I) În timp ce interacţionează cu ceilalţi, fiinţele umane care şi-au creat un sistem
auric de apărare de tip „masochist” se retrag la un moment dat aproape brusc în ele
însele, atrăgându-l totodată auric spre ele pe interlocutor, pentru ca totuşi, după aceea, să
îl respingă. Aceste alternanţe succesive ale unor tendinţe aurice de atracţie şi respingere a
celuilalt, asociate cu stări în care sesizăm cum, din cauza lipsei unui ax lăuntric, ele au
pur şi simplu tendinţa de a împrumuta în mod gregar personalitatea şi trăirea de moment
a celuilalt, vor continua până în momentul în care acesta va lua o atitudine fermă
împotriva lor. Prin urmare, un mod de a reacţiona împotriva instabilităţii psihomentale a
fiinţelor umane care au un sistem auric de apărare de tip „masochist” constă în a deveni
furioşi şi a împinge cu putere un flux energetic auric agresiv asupra lor. Dacă procedăm
astfel, ele vor deveni în continuare din ce în ce mai reticente faţă de noi şi chiar mai
temătoare, având astfel tendinţa să îşi accentueze şi mai mult comportamentul specific,
ezitant. La următoarea noastră întâlnire ne va fi mult mai greu să stabilim între noi o
rezonanţă armonioasă, pentru că ele vor avea tendinţa să se închidă cu prudenţă şi
încăpăţânare încă dinainte de a începe conversaţia propriu-zisă. Figura nr. 23 ne arată ce
fenomene subtile se produc în aura unei fiinţe umane obişnuite atunci când aceasta se
enervează şi împinge fluide energetice din aura proprie spre persoana care are un sistem
auric de apărare de tip, „masochist”, precum şi felul în care aceasta reacţionează la mânia
celuilalt.
F! g, 23 Tendinţa aurică „masochista” de apărare (A) şi reacţia de „împingere” (B)
Flg.24 Tendinţa aurică „masochistă11 de apărare (A) şi reacţia de „tragere” (B)
II) Un alt mod posibil de a reacţiona la închiderea aurică de tip „masochist” este
acela de a ne simţi abandonaţi. Din acest motiv, poate apărea nevoia de a pătrunde cât
mai mult în intimitatea subtilă a unei astfel de fiinţe umane, pentru a o „trage” apoi în
afară. Un astfel de comportament este, cel mai adesea, specific părinţilor unui copil care

X
este pe cale să îşi structureze un sistem auric de apărare de tip „masochist”.
Dacă vom proceda astfel, reacţia sa instinctivă va fi aceea de a se ascunde cu
încăpăţânare şi mai adânc în propriul său univers lăuntric. Ulterior, pentru a o convinge
să se deschidă auric din nou faţă de noi, va trebui să depunem un efort şi mai mare. În
orice caz, dacă vom continua să-i atragem aura spre aura noastră, căutând cu insistenţă să
„intrăm pe sub pielea ei”, reacţia sa de închidere se va accentua şi mai mult. Figura nr. 24
ne arată felul în care ajungem să „agăţăm” şi apoi să atragem spre noi aura unei persoane
care are un sistem energetic de apărare de tip „masochist”, precum şi felul în care aceasta
reacţionează instinctiv la tendinţele noastre.
Flg.25 Tendinţa aurică „masochistă” de apărare (A) ţr rlmc: |ni de stopare (fj)
Fâg-2j6 Tendinţa aurâcă „masochistă” de. Apărare (A) şi reacţia de ignorare (B)
III) O a treia posibilitate de răspuns din partea noastră constă în a renunţa pur şi
simplu la o astfel de interacţiune atât de fluctuantă şi incoerentă, stopând fluxul de
energie care se stabilise între noi. Această oprire se realizează adeseori printr-o retragere
egotică în noi înşine, într-un mod similar celui în care a reacţionat persoana cu structura
aurică de apărare de tip „masochist”. În acest caz, putem spune că ne oglindim în mod
penibil unul pe celălalt. Astfel, orice închidere aurică a unuia va genera în mod reflex o şi
mai mare închidere aurică a celuilalt. Această situaţie a fost desemnată printr-o expresie
destul de comună care este foarte adecvată, şi anume: „s-au îndepărtat unul de celălalt”,
deşi este evident că la nivel fizic distanţa dintre cei doi a rămas aceeaşi. De asemenea,
este posibil să realizăm stoparea energiilor rămânând pur şi simplu în expectativă sau
chiar cerând cu nerăbdare, prin însăşi atitudinea noastră de nemulţumire sau nelinişte, ca
fiinţa umană respectivă să se deschidă din nou. Dar, cel mai adesea, această atitudine nu
va avea efectul scontat. Rezultatele sale subtile pot fi văzute în figura nr. 25.
IV) Dacă vom ignora complet reacţiile aurice fluctuante şi lipsite de sens ale
celuilalt, lăsând ca lucrurile să continue astfel, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut şi totul
este normal, mai devreme sau mai târziu, din cauza acestor concesii nepermise, ne vom
simţi obosiţi, epuizaţi, confuzi şi inerţi (TAMAS-ici). Este chiar posibil să simţim atunci
nevoia imperioasă de a ne odihni, pentru că „abia ne mai putem mişca”, însă, prin această
atitudine nu am realizat nimic creator, nici pentru noi, nici pentru fiinţa umană care are un
sistem energetic de apărare de tip „masochist”. Figura nr. 26 ne arată cum decurge la
nivel subtil o astfel de întâlnire.
= VA URMA =
An 14 C 19
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE

X
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOcHlST” Tipurile de reacţii subtile
instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le manifeste drept răspuns atunci
când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem energetic defensiv de tip „masochist”
(continuare la cursul nr. 18, An 14)
V) Un alt mod de a reacţiona este acela de a ne retrage auric, „ieşind” din corpul
fizic pentru a ne îndepărta cât mai mult cu putinţă corpul astral de corpul astral al fiinţei
umane care are un sistem auric de apărare de tip „masochist”, ca şi cum am vrea să
negăm întru totul orice posibilitate de comunicare cu ea. Figura nr. 27 ne arată
confruntarea subtilă dintre fiinţa umană care are tendinţe de interiorizare egotică de tip
„masochist” şi o fiinţă umană ce manifestă tendinţa de retragere prin exteriorizare aurică
dizarmonioasă de tip „schizoid”.
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic în cazul unei
interacţiuni subtile armonioase cu o persoană care foloseşte un sistem auric de apărare de
tip „masochist”
Figura nr. 28 ne arată modul în care putem răspunde la nivel auric, într-o manieră
profund benefică, pentru a induce astfel un sentiment de siguranţă şi intimitate fiinţei
umane care este caracterizată, la nivel subtil, de un sistem de apărare de tip „masochist”.
Tendinţa dominantă a unei astfel de persoane este, aşa cum precizam, aceea de ascundere
şi de retragere înlăuntrul propriei sale fiinţe. De asemenea, într-o astfel de interacţiune nu
trebuie să încurajăm absolut deloc un eventual comportament dominator pe care această
persoană ar putea să îl manifeste. Uneori, fiinţa umană cu o structură aurică de apărare de
tip „masochist” urmăreşte în mod inconştient să duplice atitudinea de agresiune şi
„invadare” aurică pe care părinţii săi au avut-o faţă de ea. O fiinţă umană care are un
sistem energetic de apărare de tip „masochist” are adeseori tendinţa de a se manifesta
astfel pentru a se elibera în acest mod de sentimentele umilitoare de supunere
necondiţionată pe care le-a trăit încă din copilărie. Este clar că acceptarea acestui
comportament nu este deloc constructivă şi nu o poate ajuta cu adevărat să-şi depăşească
problemele. Prin urmare, în primul rând este necesar să nu acceptăm, într-un astfel de
dialog, strategia inconştientă şi lipsită de eficacitate comunicativă pe care ea ne-o
propune, făcând din compasiune sau de dragul ei asemenea compromisuri. Dacă acest
mod de a proceda i-ar fi fost cu adevărat de folos, în momentul de faţă ea nu ar mai fi
trebuit să se confrunte cu nici un fel de probleme.
Cu siguranţă, o astfel de fiinţă umană cu un sistem energetic defensiv de tip
„masochist” a avut de a lungul timpului suficiente ocazii de a „invada” subtil nenumărate
persoane; totuşi, acest mod de a proceda nu i-a îmbunătăţit cu nimic situaţia, ba chiar,
dimpotrivă, i-a agravat-o. Pe de altă parte, din cauza receptivităţii lor maladive, fiinţele
umane cu tendinţe aurice de tip „masochist” au fost de multe ori „invadate” subtil de

X
către ceilalţi şi de aceea nu este cazul să recreăm asemenea situaţii cu care ele s-au
confruntat adesea încă din copilărie ca urmare a condiţionărilor KARMA-ice. De aceea,
încă de la început va trebui să păstrăm un control cât mai bun asupra propriului nostru
câmp auric pentru a nu emite prea intens fluide subtile către aura unei astfel de fiinţe
umane şi pentru a nu manifesta nici un fel de tendinţe de superioritate sau de dominare
asupra acesteia. Tendinţele noastre de expansiune aurică vor fi ferm controlate şi
temperate, în special la nivelul lui MANIPURA CHAKRA. Dacă ne este greu să realizăm
aceasta, se recomandă să nu ne aşezăm la o distanţă mai mică de 1,5 metri de fiinţa
umană care are o structură de apărare de tip „masochist”. De asemenea, vom fi atenţi să
nu ne lăsăm la rândul nostru „invadaţi” auric de fluidele subtile pe care o astfel de
persoană perturbată şi instabilă din punct de vedere auric le poate emite de la nivelul
plexului său solar. În mod suplimentar, pentru a preveni oricare dintre aceste două
interacţiuni dizarmonioase (care implică emisia sau recepţia la nivelul lui MANIPURA
CHAKRA), putem vizualiza în zona abdomenului un puternic „scut” format din curentul
subtil alb strălucitor care să ne ecraneze auric, oprind orice schimb energetic la nivelul
celui de-al treilea centru subtil de forţă (MANIPURA CHAKRA). Dacă simţim că este
necesar, putem plasa în mod suplimentar mâinile în zona ombilicului (cu palmele
orientate spre ombilic) pentru a împiedica şi mai eficient tendinţele menţionate anterior.
F [g, 27 Tendinţa aurică „masochistă” de apărare (A) ş [reacţia de retragere (B)
FIg.28 Operarea subtila armonioasă prin care poate fi ajutată o fiinţă umana cu un
o structură aurică de apărare de tip „masochist'
Dacă vom percepe totuşi lăuntric fluide bioplasmatice perturbatoare venind
dinspre aura acelei fiinţe umane care are o structură aurică de tip masochist”, energii care
în general ne creează o senzaţie de „gol în stomac” şi de neplăcere, va trebui să
vizualizăm în mod creator că întreaga noastră aură este înconjurată de un sui-generis
halou luminos care este format din curentul subtil alb strălucitor şi care are forma unui
ou. Acesta va avea capacitatea de a sublima alchimic orice emoţii şi energii psihice şi
mentale inferioare în energii şi fluide aurice pure, de frecvenţe înalte.
O dată ce întreaga noastră activitate aurică sau, cu alte cuvinte, întregul dinamism
energetic al corpului astral se află sub control, vom urmări să ne modulăm în mod distinct
frecvenţele de vibraţie ale câmpului nostru auric, pentru a facilita starea de rezonanţă cu
energiile benefice din aura celeilalte persoane. Pentru a realiza mai uşor aceasta, ne
putem plasa eventual lateral faţă de corpul fizic al fiinţei umane cu un sistem auric de
apărare de tip „masochist”, sau vom lăsa între noi un spaţiu suficient de mare, astfel încât
niciunul dintre straturile inferioare ale structurii noastre astrale să nu interfereze cu cele
ale persoanei care are o structură aurică de tip „masochist”. Dacă nu putem simţi aceasta
cu claritate, vom păstra între noi distanţa de 1,5 metri, care a fost recomandată anterior.
De asemenea, vom urmări să ne adecvăm frecvenţele de vibraţie subtilă ale câmpului
nostru auric la frecvenţele benefice existente în câmpul subtil al celuilalt, pentru a facilita

X
în felul acesta comunicarea şi starea de empatie dintre noi. Cel mai direct mod de a
realiza aceasta este să trezim şi să amplificăm starea de identificare empatică cu celălalt,
SAMYAMA.
În continuare, ne vom expansiona gradat, cu multă precauţie, câmpul nostru auric
până când vom simţi că atingem marginile exterioare ale câmpului auric astral al
celeilalte persoane. În general, fiinţa umană care are un sistem energetic de apărare de tip
„masochist” este capabilă să perceapă intuitiv aceste fenomene specifice interacţiunii
subtile dintre noi. Dacă ea va avea imediat tendinţa să se apropie sau să îşi încline
instinctiv trupul spre noi, acesta va reprezenta un semn fizic concret care ne va confirma
faptul că doreşte amplificarea Comuniunii astrale create. În această etapă este chiar foarte
bine să lăsăm interlocutorului nostru posibilitatea să stabilească el însuşi distanţa pe care
o preferă între corpurile noastre fizice şi, prin aceasta, gradul de interacţiune dintre
corpurile noastre astrale. Acest proces se va realiza foarte uşor şi firesc deoarece în
această fază fiinţa umană care are un sistem energetic de apărare de tip „masochist” se va
simţi deja „în largul ei”. Ea va percepe intuitiv câmpul nostru subtil care, în virtutea stării
de identificare, SAMYAMA, a devenit foarte asemănător cu al ei şi totuşi distinct
deoarece este lipsit de tendinţele dominatoare sau invazioniste de care ea se teme atât de
mult. Modul nostru armonios de apropiere îi va crea o stare de profundă destindere şi
intimitate. În toată această perioadă vom urmări să menţinem starea de sintonanţă aurică
fără a manifesta însă absolut deloc tendinţe solare, YANG (+), de expansiune în plan
subtil. Sentimentul de siguranţă care o cuprinde se bazează în special pe faptul că ea
simte o mare asemănare între noi şi că percepe o ambianţă subtilă propice unei
exteriorizări fireşti şi libere.
În această etapă, păstrând starea de sincronizare a frecvenţelor aurice benefice,
vom realiza o raportare la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. Urmărim să ne deschidem
sufleteşte cât mai mult posibil pentru a crea astfel o stare de comuniune profundă între
noi. În acest stadiu al interacţiunii, în care ne privim reciproc cu simpatie şi încredere, ca
de la egal la egal, fluidele subtile purtătoare de energie afectivă, care emană de la nivelul
lui ANAHATA CHAKRA, se vor amplifica, îndreptându-se de la unul spre celălalt,
pentru a se întâlni undeva la jumătatea distanţei dintre noi. Acesta este indiciul stabilirii
unei comuniuni veritabile. Fiecare dintre noi va simţi că interacţiunea aurică este realizată
într-un mod armonios, fără a-l domina pe celălalt şi fără a se simţi dominat. O dată
stabilită această comuniune intimă şi afectuoasă, ea va putea fi reluată cu uşurinţă, într-un
mod aproape spontan, la fiecare nouă întâlnire.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care are un sistem auric de apărare de tip „masochist”
Dacă vom fi capabili să realizăm, chiar şi numai în parte, acest mod benefic de
operare subtilă, vom reuşi să ajutăm fiinţa umană cu o structură aurică defensivă de tip
„masochist” să înţeleagă un aspect care este esenţial pentru transformarea ei, şi anume, că

X
lumea nu este – aşa cum credea ea până atunci – un loc în care oamenii nu urmăresc decât
să se domine unii pe ceilalţi. Totodată, o vom ajuta să înţeleagă faptul că îşi poate intui cu
uşurinţă natura sa lăuntrică profundă mai ales în cadrul relaţiilor sufleteşti pe care de
acum înainte le va putea cultiva în mod liber şi deschis cu ceilalţi oameni. În acelaşi timp
ea va fi capabilă să simtă şi specificităţile caracteriale profunde ale fiecărui om cu care
interacţionează. În urma unui asemenea mod profund armonios de a comunica, ea se va
simţi respectată şi inspirată datorită faptului că noi i-am oferit spaţiul subtil lăuntric în
care să se regăsească şi de unde să aibă acces cu uşurinţă la orice idee creatoare. În modul
acesta, fiinţa umană care are o structură aurică defensivă de tip „masochist” va avea
revelaţia felului în care pot fi dezvoltate cu uşurinţă procesele profund creatoare,
benefice, care îşi au de fapt sursa în adâncurile propriei sale fiinţe. Astfel, ea va deveni
capabilă să se manifeste liber, simţindu-se totodată descătuşată de condiţionările şi
prejudecăţile închistatoare care îi marcaseră până atunci destinul. În consecinţă, ea va fi
pentru prima dată cu adevărat aptă să îşi modeleze viaţa exact aşa cum doreşte.
De aceea, de fiecare dată când o fiinţă dragă va manifesta în preajma noastră
tendinţe subtile care sunt specifice structurii aurice defensive de tip „masochist”,
(acţionând la nivel subtil, în mod succesiv, prin împingerea energiei şi apoi prin tragerea
sau absorbţia acesteia), va trebui să înţelegem că prin intermediul acestor atitudini
contradictorii ea exprimă de fapt o acută nevoie de libertate. Din acest motiv, va fi
necesar să îi acordăm în primul rând spaţiul subtil în care să se poată regăsi sau, altfel
spus, să redevină ea însăşi. Acesta va fi cel mai mare dar pe care i-l putem face, întrucât
astfel noi îi facilităm accesul către propria sa natură divină esenţială, către Sinele ei
Suprem, ATMAN. Bazându-se pe asemenea experienţe creatoare şi spiritualizante, ea va
obţine astfel din ce în ce mai mult încredere în ea însăşi şi va fi capabilă să îşi determine
după aceea, singură, propriul destin. Existenţa ei nu va mai apărea ca până acum drept o
simplă înşiruire de evenimente inevitabile, expresii ale unui fatalism absolut sau ale unui
determinism total. Începând de acum, ea va fi capabilă să-şi trăiască într-un mod intens şi
frenetic viaţa în întregul ei dinamism, ca o expresie a liberului arbitru care, în realitate, se
află întotdeauna sub semnul inspiraţiei divine. Comunicarea armonioasă şi, în general,
relaţiile interumane create pe asemenea baze solide reprezintă pentru ea şansa de a-şi
recunoaşte natura sa divină esenţială şi de a intui totodată unicitatea pe care o reprezintă
fiecare fiinţă umană.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„masochist” în cazul în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
Dacă am conştientizat faptul că în anumite situaţii utilizăm noi înşine o structură
aurică de apărare de tip „masochist”, imediat ce remarcăm manifestarea efectivă a unor
asemenea tendinţe, va fi necesar să ne relaxăm cât mai profund şi să ne focalizăm mental
pentru a simţi trezirea şi amplificarea rezonanţelor cu energiile vitale şi creatoare, prin
dinamizarea cât mai intensă a lui MULADHARA CHAKRA şi SWADHISTHANA

X
CHAKRA.
În continuare, vom urmări să permitem o circulaţie cât mai liberă a energiilor în
partea superioară a aurei noastre, energii pe care anterior aveam tendinţa să le blocăm.
Pentru aceasta, se recomandă să interacţionăm din punct de vedere subtil cât mai intim cu
fiinţele din jurul nostru şi chiar cu întreaga natură. Pentru a evita totuşi orice interacţiuni
negative, ne putem plasa mâinile în zona ombilicului, acolo unde în plan subtil se află
MANIPURA CHAKRA.
= VA URMA = www.nida.netai.net
An 14 C 20
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
4) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „MASOCHIST”
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip
„masochist” în cazul în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele (continuare
la cursul nr. 19, An 14)
În situaţia în care vom simţi totuşi apariţia unor interacţiuni negative la nivelul
celui de-al treilea centru de forţă (MANIPURA CHAKRA), din cauza unei stări de
receptivitate exagerată faţă de aceste energii, se recomandă să mentalizăm şi să
vizualizăm retragerea fluidelor subtile ce emanau din acest centru de forţă şi se îndreptau
spre MANIPURA CHAKRA a celeilalte persoane. Astfel, vom absorbi aceste energii din
nou în aura noastră. Totodată, ne vom raporta la nivelul lui ANAHATA CHAKRA şi vom
urmări să trăim o stare cât mai profundă de deschidere sufletească faţă de ceilalţi. Pe
fondul acestei trăiri afective, vom urmări să sublimăm energiile reintegrate în fiinţa
noastră pentru a produce astfel, printr-un proces de autotransfigurare profundă, o elevare
a energiilor din propria noastră aură. Vom păstra cât mai mult timp posibil atenţia
focalizată asupra realităţilor profunde de natură sufletească şi spirituală, pentru a simţi
cum, prin raportare la ele, forţa noastră interioară se amplifică din ce în ce mai mult.
Astfel, vom deveni din ce în ce mai siguri pe noi înşine. În mod suplimentar, putem
repeta următoarele autosugestii sau idei-forţă pozitive: „Sunt liber, sunt total liber şi
necondiţionat” sau „Am un control deplin asupra propriei mele vieţi!”
În cazul în care trăim adeseori sentimente contradictorii şi considerăm despre noi
înşine că suntem o fiinţă complicată şi dificilă, fiind adesea chiar incapabili să ne punem
în perfectă ordine gândurile şi sentimentele proprii, este de asemenea evident că ne
confruntăm cu tendinţe specifice unei structuri aurice defensive de tip „masochist”.
Faptul că avem uneori nevoie de mult timp pentru a decide ce trebuie să facem sau pentru

X
a înţelege care sunt necesităţile noastre interioare reprezintă de asemenea trăsături
caracteriale specifice unei structuri aurice de apărare de tip „masochist”.
Focalizându-ne simultan la nivelul lui AJNA CHAKRA (pentru a trezi şi
amplifica starea de luciditate) şi în zona pieptului, central (în vederea trezirii şi
deschiderii sufletului, JIVATMAN), vom deveni cât mai conştienţi atât de aspectele
noastre mentale superioare şi chiar supramentale, cât şi de cele sufleteşti profunde. În
felul acesta sunt eliminate gradat stările de confuzie sau indecizie. Vom constata cum
gândurile noastre ajung să fie repuse în ordine, „asamblându-se” ca într-un joc de puzzle,
pentru a forma astfel un tot coerent. În cazul în care ne confruntăm adeseori cu probleme
specifice structurii aurice defensive de tip „masochist”, o altă modalitate foarte eficientă
de transformare constă în a ne face un jurnal intim în care să descriem cu obiectivitate şi
detaşare toate aceste idei şi tendinţe, oricât de inexplicabile ni s-ar părea. Atunci când
scriem în acest jurnal, lăsăm pur şi simplu ideile să izvorască fluid şi firesc din fiinţa
noastră, chiar dacă la început vom avea sentimentul că nu există nici o continuitate logică
între ele. Într-adevăr, aceste gânduri nu vor apărea şi nu vor decurge unele din altele într-
o manieră simplistă, strict raţională şi lineară. Acest aspect este firesc deoarece mentalul
nostru nu funcţionează linear, ci mai degrabă holografic.
Dacă un om obişnuit va practica această metodă, scriind cu consecvenţă,
sinceritate şi obiectivitate zilnic, în propriul jurnal, este posibil să aibă nevoie de
aproximativ doi ani pentru a-şi putea crea o imagine completă, lucidă şi detaşată asupra
schemelor şi tendinţelor mentale şi psihice care îi guvernează viaţa. Pentru un practicant
yoga această perioadă poate fi chiar mult mai scurtă. Însă, indiferent de durata acesteia,
este recomandat ca în tot acest interval să nu arătăm nimănui jurnalul nostru intim. Este
indicat, de asemenea, să lecturăm periodic ceea ce am scris în el mai demult. Aceasta ne
ajută să ne conştientizăm şi să ne obiectivăm chiar mai repede schemele comportamentale
limitatoare şi nocive.
De asemenea, este imperios necesar să nu solicităm ajutorul unei alte persoane
pentru a ne interpreta toate aceste tendinţe şi frânturi disparate de gânduri. Nerăbdarea şi
superficialitatea, precum şi atitudinea pasivă prin care cerem mereu altcuiva să ne explice
sensul propriilor noastre trăiri nu ar putea decât să ne încetinească procesul transformator
evolutiv. Doar atunci când vom avea o viziune de ansamblu asupra conţinutului acestei
veritabile oglinzi psihice şi mentale pe care o reprezintă jurnalul nostru intim, vom fi în
stare să înţelegem mult mai mult despre noi înşine şi implicit despre felul în care ne
putem transforma în mod eficient existenţa. Atunci este evident că putem împărtăşi şi
celorlalţi concluziile noastre. De asemenea, pentru a ne elimina condiţionările specifice
structurii aurice defensive de tip „masochist”, este necesar să ne acordăm nouă înşine mai
mult respect.
5) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O

X
 STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „RIGID”
Reamintim încă o dată faptul că sistemul subtil de apărare de tip „rigid” pe care îl
poate manifesta o fiinţă umană în interacţiunile sale aurice cu ceilalţi oameni nu defineşte
neapărat o persoană cu un temperament „rigid”, aşa cum este acesta descris şi definit în
psihologia freudiană.
Principala trăsătură definitorie a unei fiinţe umane care şi-a creat un sistem
energetic auric de apărare de tip „rigid” este lipsa autenticităţii şi a naturaleţei sale.
Aceasta se datorează faptului că, în timp, fiinţa umană care are o structură aurică
defensivă de tip „rigid” s-a îndepărtat de natura sa reală, de Sinele său Divin şi etern,
ATMAN. Această alienare este atât de profundă, încât ea simte adeseori că pur şi simplu
nu se mai poate regăsi pe ea însăşi. Simultan cu aceasta, în cazul unei fiinţe umane care
are un sistem auric de apărare de tip „rigid” se produce o pronunţată exteriorizare forţată
la nivel subtil, provenită din dorinţa de a păstra, în relaţiile cu ceilalţi, aparenţa
perfecţiunii. Este foarte posibil ca asemenea fiinţe umane să fi trecut în multe dintre
existenţele lor anterioare prin situaţii în care au fost nevoite sau constrânse de anturaj şi
de mediul ambiant în care au trăit să păstreze aparenţa unei fiinţe perfecte, care este
lipsită de greşeli şi defecte.
În perioada copilăriei, fiinţa umană care este pe cale să îşi creeze o structură
aurică defensivă de tip „rigid” ajunge să-şi nege în mod sistematic lumea interioară. Toate
experienţele sale negative sau neplăcute sunt imediat negate. Copilul respectiv se va
focaliza asupra unei lumi pozitive care pare perfectă dar care în realitate este falsă, fiind
construită aproape numai din aparenţe. De exemplu, indiferent ce s-ar petrece în sânul
unei astfel de familii, fie că este vorba de certuri constante, de boală, de alcoolism, sau de
alte tragedii personale sau familiale, în dimineaţa zilei următoare totul pare uitat. Masa de
dimineaţă este din nou servită în condiţii ireproşabile, iar copilul pleacă la şcoală
îmbrăcat în haine impecabile.
Filosofia unei astfel de persoane se bazează pe o continuă focalizare asupra
lucrurilor bune, în timp ce aspectele rele cu care se confruntă în mod efectiv sunt
ignorate, negate sau considerate ca fiind total inexistente. O astfel de atitudine diferă
totuşi în mod fundamental de gândirea pozitivă şi creatoare, pentru că în acest caz nu se
porneşte de la datele reale şi obiective ale situaţiei. Deoarece se ignoră aproape complet
problemele care au survenit în mod concret, soluţiile oferite sunt cel mai adesea
fantasmagorice. Din acest motiv, ele nu au aproape niciodată capacitatea de a conduce
efectiv la un rezultat benefic. De aceea, adeseori, lumea perfectă pe care o caută o fiinţă
umană cu o structură aurică de apărare de tip „rigid” nu ajunge să fie trăită decât în
imaginaţia acesteia.
De exemplu, în cazul descris anterior, întreaga situaţie marcată de formalism va
duce la o negare şi deformare a percepţiilor şi viziunilor reale ale copilului cu privire la el

X
însuşi şi la lumea înconjurătoare. De aceea, el va ajunge în mod inconştient să gândească:
„ftu mai am nici un motiv să îmi fac griji; scandalul care s-a produs azi-noaptea fost doar
în imaginaţia mea” sau „Ł) e fapt, mama nu are cancer, ea nu ar putea să aibă o boală atât
de cumplită. Cu siguranţă această situaţie nefericită nu există decât în închipuirea mea”.
Singurul mod în care o fiinţă umană poate ajunge în această ipostază alienantă, în care să
se autosugestioneze în mod aberant că anumite fapte sau evenimente neplăcute sunt false
sau imaginare (deşi în realitate acestea sunt foarte concrete), este negarea personalităţii
sale profunde care se confruntă efectiv cu acele probleme. În acest mod se ajunge treptat
la o ignorare, subminare şi chiar negare a propriei sale fiinţe, deoarece, dacă se consideră
în ultimă instanţă că evenimentul respectiv nu s-a produs, atunci va rezulta în mod
implicit faptul că nici persoana care l-a experimentat nu poate fi reală (cel puţin în
legătură cu acea experienţă care este inacceptabilă pentru ea).
Aceste situaţii nu implică o invadare aurică directă a corpului subtil al copilului.
Părinţii acestuia nu procedează precum părinţii copiilor care au predispoziţie pentru
dezvoltarea unei structuri aurice defensive de tip „masochist” (care, aşa cum am precizat
în cursurile anterioare, ajung să-l controleze din punct de vedere subtil, umilindu-l şi
purtându-se mereu dominator). În cazul de faţă, întregul mediu ambiant al copilului este
controlat de părinţi cu scopul de a-i crea acestuia o falsă iluzie a perfecţiunii. O ilustrare
mitică a unei astfel de situaţii este perioada copilăriei şi a tinereţii lui Buddha în care tatăl
acestuia se străduise să îi creeze, în palatul în care trăia, o iluzie a perfecţiunii. Copilul
care are predispoziţii pentru crearea unei structuri aurice de apărare de tip „rigid” este
condiţionat să acţioneze aproape mereu conform iluziei perfecţiunii şi a aparenţelor
legate de aceasta. El este învăţat să se îmbrace ireproşabil, să se spele pe dinţi dimineaţa
şi seara, să-şi facă întotdeauna temele corect, să meargă la culcare de fiecare dată exact la
aceeaşi oră, să mănânce tot ce i se pune în farfurie şi aşa mai departe.
În concluzie, lumea exterioară a fiinţei umane care are o structură aurică
defensivă de tip „rigid” apare a fi perfectă, în timp ce lumea sa interioară, psihică, ce este
plină de contradicţii şi de aspiraţii spre libertate îndelung reprimate, ajunge să fie negată
complet. De aceea, realitatea profundă a dimensiunii sale sufleteşti este ignorată aproape
total. În spatele acestei faţade frumos împodobite pe care este gata să o afişeze
pretutindeni, fiinţa umană care are un sistem auric de apărare de tip „rigid” trădează un
sentiment foarte vag şi neînţeles de nesiguranţă şi teamă că ceva totuşi îi scapă. Undeva,
pe fundalul trăirilor sale, subzistă discret dar insidios sentimentul că viaţa se scurge parcă
pe lângă ea, fără să o poată trăi cu adevărat. Totuşi, nici măcar acest sentiment nu are
forţa unei certitudini, iar fiinţa umană care are o structură aurică de apărare de tip „rigid”
va avea adeseori tendinţa să îl nege sau să îl trateze cu aceeaşi superficialitate cu care
priveşte toate evenimentele vieţii sale interioare. Reacţiile defensive pe care le manifestă
o fiinţă umană cu o structură aurică de tip „rigid” în cazuri de frică Ca urmare a faptului
că intuiesc lipsa de sens şi de împlinire sufletească a vieţii superficiale pe care o trăiesc,

X
acţiunea defensivă a acestor fiinţe umane va avea adeseori un caracter aparent paradoxal,
de neînţeles pentru cei din jur. Ele sunt dominate de multe temeri ce par celor din jur a fi
inexplicabile. In planul aparenţelor, ele urmăresc să ofere din ce în ce mai mult impresia
perfecţiunii. Ele se remarcă la serviciu prin modul ireproşabil în care îşi rezolvă toate
atribuţiile şi afirmă că au o familie perfectă. Este posibil chiar ca ele să ajungă să aibă o
situaţie materială foarte bună. Aceste fiinţe umane se îmbracă întotdeauna foarte elegant
şi îngrijit, iar aproape totul pare că li se potriveşte foarte bine. Chiar şi realizările lor par
adeseori remarcabile. Corpul lor fizic este robust şi sănătos, fiind cel mai adesea
structurat într-un mod armonios. Ele nu au tendinţe agresive şi, în generai, relaţiile cu
ceilalţi păstrează şi ele o aparenţă a perfecţiunii. În dorinţa de a fi mereu ireproşabile, ele
îşi scindează universul interior. Aceste persoane urmăresc să controleze cu orice preţ
toate efectele exterioare ale atitudinilor şi răspunsurilor lor emoţionale. Din acest motiv,
ceea ce pătrunde în adâncul fiinţei lor, ca impresie şi trăire, a unui eveniment, este total
diferit de ceea ce ele manifestă în lumea exterioară. În plus, ele se îndepărtează de natura
lor esenţială şi prin aceasta în sufletul lor, JIVATMAN, poate apărea o scindare
existenţială foarte gravă. De fapt, aceste fiinţe umane nu ştiu cum să se raporteze la
esenţa lor divină, Sinele Suprem, ATMAN, sau ignoră total realitatea supremă,
dumnezeiască, a propriei lor fiinţe. Figura nr. 29 ilustrează structura aurică de apărare de
tip „rigid”.
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane ce
are o structură aurică de tip „rigid”
Astfel de atitudini defensive manifestate în mod aproape constant au drept
consecinţă un comportament din ce în ce mai lipsit de naturaleţe şi autenticitate. De
aceea, treptat, lumea şi chiar propria lor existenţă le vor apărea ca fiind fără sens. Pe de
altă parte, datorită vieţii lor ce pare a fi lipsită de probleme şi chiar perfectă, cei din jurul
lor ajung în general să invidieze persoanele care au un sistem auric de apărare de tip
„rigid”. Din acest motiv, le va fi destul de greu să îşi facă un prieten adevărat.
Cel mai adesea, ceilalţi vin către fiinţa care are o structură aurică de apărare de tip
„rigid” pentru a se destăinui sau, altfel spus, pentru a-i spune acesteia problemele cu care
ei se confruntă. O astfel de persoană a creat iluzia că poate face aproape orice, într-
adevăr, ea va fi capabilă să ia multe lucruri asupra ei, pe care va putea chiar să le ducă la
bun sfârşit fără a eşua. În pofida acestor realizări remarcabile, ea nu va trăi totuşi o
satisfacţie deplină deoarece motivaţia care a impulsionat-o în realizarea acţiunii a fost în
primul rând aceea de a-i impresiona pe ceilalţi, de a realiza un lucru doar pentru impresia
produsă celorlalţi şi nu pentru bucuria în sine a acţiunii. Din acest motiv, asemenea fiinţe
umane ajung să le apară celorlalţi ca fiind într-adevăr rigide sau absente şi fără suflet.
Din punct de vedere subiectiv, ele experimentează timpul într-o curgere lineară în
care evenimentele şi stările se desfăşoară inexorabil, o singură dată, şi nu mai pot fi trăite
din nou. Uneori, ele pot simţi că timpul, împreună cu evenimentele sale, pur şi simplu le

X
asaltează. Din acest motiv, ele nu pot decât să asiste neputincioase la derularea vieţii lor
trepidante. Din punct de vedere psihic, interior, ele au totuşi o viaţă lăuntrică bogată care
nu este însă exteriorizată decât într-o foarte mică măsură. Din această cauză, ele nici
măcar nu sunt sigure dacă simt sau nu cu adevărat sentimentele pe care le trăiesc. De
aceea, pentru a-şi putea conştientiza dimensiunea sufletească profundă şi pentru a-şi intui
apoi propria realitate divină, Sinele Suprem Divin, ATMAN, ele au nevoie în această fază
de ajutorul unei fiinţe umane care şi-a trezit deja sufletul. Aceste adevăruri spirituale
profunde au fost negate de ele încă din perioada copilăriei. Prin urmare, în prezent ele
nici măcar nu îşi pot imagina că acestea ar putea exista. O consecinţă directă a acestui
aspect o reprezintă neputinţa lor de a integra în mod armonios vibraţiile specifice planului
afectiv cu cele specifice nivelului sexual. Pentru ele este ca şi cum iubirea şi sexualitatea
nu pot coexista în acelaşi timp. De aceea, ele iubesc cu ardoare o fiinţă umană ideală,
care nu există decât în imaginaţia lor, iar pe de altă parte refuză să dăruiască iubire
fiinţelor apropiate. = VA URMA =
An 14 C 21
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
5) SISTEMUL ENERGETIC DE APĂRARE AL UNEI FIINŢE UMANE CARE
ARE O
STRUCTURĂ AURICĂ DE TIP „RIGID”
Efectele negative ale strategiei de apărare care este specifică unei fiinţe umane
care are o structură aurică de tip „rigid” (continuare la cursul nr. 20, An 14)
De asemenea, ele acceptă adeseori să aibă relaţii sexuale ocazionale, care nu
implică o comuniune sufletească profundă, aşteptând în schimb la nesfârşit „persoana
perfectă” pe care ele o caută. Din acest motiv, ele sunt predispuse să creeze relaţii care
durează doar o scurtă perioadă de timp, în care ele îl transfigurează pe celălalt şi
proiectează asupra lui propria lor imagine despre ceea ce reprezintă fiinţa ideală. Din
punctul de vedere iniţiatic al evoluţiei unei relaţii de cuplu, ele se vor păstra întotdeauna
în aşa-numita fază de „pătrat”, în care fiecare dintre cei doi este ataşat de o imagine
iluzorie cu privire la celălalt. Atunci când imperfecţiunile celuilalt devin evidente, ele vor
constata dezamăgite că această fiinţă umană nu reprezintă idealul lor. Astfel, vor sfârşi
brusc şi fără regrete relaţia abia începută. O altă posibilă atitudine constă în a nega sau a
ignora total existenţa acelor imperfecţiuni, dar şi în acest caz relaţia va deveni strict
formală şi superficială. De fapt, fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de
tip „rigid” sunt cel mai adesea incapabile să susţină o relaţie veritabilă de cuplu sau să
stabilească o comunicare profundă cu o fiinţă dragă, deoarece ele nu sunt trezite
sufleteşte şi de aceea sunt imature din punct de vedere spiritual. În consecinţă, ele îşi

X
ignoră sau chiar îşi refuză existenţa lor profundă, reală.
Felul în care putem intui cu uşurinţă faptul că o fiinţă umană foloseşte sistemul
auric de apărare de tip „rigid”
Cea mai bună modalitate prin care ne putem da seama că o fiinţă umană foloseşte
un sistem auric de apărare de tip „rigid” este să verificăm în ce măsură este ea autentică
în trăirile sale. În cazul în care o fiinţă umană se dovedeşte a fi aproape total absentă şi
lipsită de orice implicare personală într-o conversaţie sau dacă ne dă cumva senzaţia unui
comportament mecanic, acestea pot fi pentru noi indicii sigure că respectiva persoană
foloseşte un sistem auric de apărare de tip „rigid”. Este totuşi necesar să putem face
foarte clar distincţia dintre o fiinţă umană elevată spiritual care, datorită înţelepciunii sale,
a ajuns la un anumit grad de detaşare faţă de evenimentele exterioare cu care se
confruntă, şi o fiinţă umană care şi-a creat un sistem auric de apărare de tip „rigid”.
Persoana care are o structură subtilă defensivă de tip „rigid” realizează lucrurile fără să
pună suflet. Neimplicarea ei nu provine dintr-o detaşare bazată pe înţelegerea profundă a
faptului că voinţa lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna forţa care o inspiră, ci se
bazează, dimpotrivă, pe o percepţie exact opusă, şi anume că nu ar exista nimic divin,
profund şi adevărat care să se afle în mod tainic la baza tuturor lucrurilor şi fenomenelor.
Ca atare, din perspectiva sa îngustă şi plină de egoism, nu ar exista nici un motiv pentru
care să urmărească apropierea empatică şi sufletească de evenimentele sau fiinţele cu care
interacţionează. Fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de tip „rigid”
afişează perfecţiunea în aproape tot ceea ce fac. Indiferent de problema cu care se
confruntă, ele găsesc mai mereu cu abilitate căile de a ocoli sensul real al lucrurilor,
căutând o rezolvare care, din punct de vedere exterior, ar putea părea satisfăcătoare. În
viaţa acestor fiinţe umane totul pare a avea raţiuni perfect rezonabile şi logice dar, cu
toate acestea, ceva aparent inexplicabil, o intuiţie profundă, ne împiedică să stabilim o
relaţie cu adevărat profundă cu ele.
Necesităţile de ordin uman şi spiritual ale unei fiinţe umane care se bazează pe un
sistem auric de apărare de tip „rigid”
Necesitatea fundamentală de ordin profund uman a unei fiinţe umane care se
bazează pe un sistem auric de apărare de tip „rigid” este aceea de a deveni cât mai
naturală şi autentică. Ea trebuie să-şi exprime cât mai liber sentimentele şi trăirile
lăuntrice pentru a depăşi astfel zidul interior al nenumăratelor cenzuri rigide şi alienante,
pe care voinţa sa egotică l-a creat şi l-a impus. Persoana care are o structură aurică de tip
„rigid” trebuie să se elibereze de obsesia sa de a fi mereu perfectă şi să îşi accepte în mod
deschis imperfecţiunile, deoarece acest gest de onestitate o va ajuta să îşi evalueze mult
mai corect adevăratele disponibilităţi şi îi va permite totodată să îşi poată defini mult mai
bine individualitatea sa creatoare. O astfel de persoană trebuie să îşi depăşească teama
constantă că ar putea fi sub aşteptările proprii sau ale celorlalţi sau că ar putea fi criticată.
Este necesar să urmărească să înţeleagă cine este ea în realitate şi care este adevărata

X
semnificaţie a relaţiilor pe care ea le are cu ceilalţi. De asemenea, ea trebuie să ajungă să
experimenteze într-un mod mult mai nuanţat timpul cu toate ciclicităţile sale specifice,
deci altfel decât într-o banală desfăşurare lineară, mecanică şi omogenă.
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem auric
defensiv de tip „rigid”
Vom studia în continuare, care ar putea fi reacţiile subtile ale unui om obişnuit
atunci când interacţionează, la nivel auric, cu o fiinţă umană care manifestă tendinţe
comportamentale specifice structurii energetice defensive de tip „rigid”. Şi de această
dată, vom analiza, pe rând, diferitele reacţii pe care oamenii le au în funcţie de felul în
care ajunge să fie direcţionată, în mod fundamental, energia în aura lor: I) împingere, II)
tragere, III) stopare, IV) abandon pasiv sau V) retragere.
I Fig.30 Tendinţa aurica „rigida” de apărare (A) şi reacţia de „împingere” (B) |
1) Să ne imaginăm interacţiunea cu o fiinţă umană care are o structură energetică
de apărare de tip „rigid”. Conform tipologiei sale, ea este o persoană mai mereu
superficială, care refuză să trăiască autentic, făcând adesea gesturi teatrale, parcă numai
pentru a ne impresiona. Ca răspuns la o astfel de atitudine „de faţadă”, un om obişnuit,
care nu este capabil să îşi controleze propriile energii aurice, ar putea să se enerveze,
deoarece va simţi intuitiv că această persoană nu participă propriu-zis la comunicarea
reală pe care el ar vrea să o stabilească cu ea. În acest caz, va fi tentat să împingă cu
putere energia din aura sa (aflată în efervescenţă din cauza stării de mânie) asupra aurei
persoanei care are o structură energetică defensivă de tip „rigid”. Dacă va proceda astfel,
aceasta va resimţi imediat, în mod instinctiv, o teamă faţă acel om. Din această cauză, va
urmări să devină şi mai artificială, în strădania ei obsesivă de a-şi construi o imagine care
să pară pentru ceilalţi a fi cât mai aproape de perfecţiune, într-o asemenea situaţie, este
chiar posibil ca fiinţa umană care are o structură aurică de tip „rigid” să îl întrebe, plină
de o aparentă solicitudine, pe cel care şi-a pierdut cumpătul care este de fapt problema cu
care se confruntă, mimând astfel dorinţa de a-l ajuta să şi-o rezolve. Acest comportament
nu reprezintă însă pentru ea decât o nouă modalitate de a-şi nega frica de conflict. Dacă
acest artificiu îi reuşeşte şi celălalt începe să îi vorbească despre problemele sale, la
următoarele întâlniri, acestuia îi va fi din ce în ce mai greu să stabilească o comunicare
autentică şi profundă cu fiinţa umană care are o structură aurică defensivă de tip „rigid”,
deoarece ea va fi mereu pregătită să îndrepte conversaţia către problemele celuilalt sau
către alte aspecte cu totul secundare. În felul acesta, ea va evita orice abordare directă şi
sinceră care ar putea să îi pună în evidenţă vulnerabilităţile.
Figura nr. 30 arată ce modificări se produc în aura unei persoane dacă aceasta se
enervează şi împinge într-un mod agresiv energia către o fiinţă umană care are o structură
aurică defensivă de tip „rigid”, precum şi care este reacţia acesteia din urmă la mânia

X
interlocutorului ei.
II) O altă reacţie pe care un om obişnuit o poate avea în relaţia cu o persoană care
are o structură aurică defensivă de tip „rigid” este aceea de a se simţi abandonat şi de a
urmări, din acest motiv, să atragă către aura sa fluxuri din aura fiinţei umane care are un
sistem energetic de apărare de tip „rigid”. Acest comportament trădează receptivitate
exagerată şi ataşament. Dacă va proceda astfel, celălalt îşi va construi la nivel auric un
veritabil zid de protecţie şi se va retrage speriat în el însuşi, chiar şi mai mult. Din punct
de vedere exterior, în planul aparenţelor, persoana care are o structură aurică defensivă de
tip „rigid” va deveni chiar şi mai distantă şi mai „rezonabilă” în toate gesturile sale. Dacă
celălalt va urmări să îi atragă în continuare energia aurică, într-un efort disperat de
comunicare afectivă (care este încă de la început sortit eşecului), la un moment dat va
constata cu surprindere că fiinţa umană care are o structură aurică defensivă de tip „rigid”
refuză sau neagă orice fel de intimitate. Atunci el se va simţi rănit sufleteşte şi părăsit.
Figura nr. 31 prezintă felul în care se modifică aura unei persoane atunci când
aceasta simte un puternic ataşament faţă de o persoană care are o structură aurică
defensivă de tip „rigid”, vrând să o păstreze cu orice preţ în preajma sa. Din acest motiv,
va avea tendinţa să îi tragă energie din aură. În această figură putem observa de asemenea
şi felul în care reacţionează persoana care are o structură aurică defensivă de tip „rigid”.
III) O altă reacţie posibilă la atitudinea unei fiinţe umane care are o structură
aurică defensivă de tip „rigid” este aceea de a stopa cu fermitate, complet, fluxul de
energie subtilă care circulă între cei doi. Atunci când un om se hotărăşte să blocheze
astfel energia, tendinţa sa va fi aceea de a se închide în el însuşi. Aceasta reprezintă o
reacţie de nemulţumire la superficialitatea şi falsitatea respectivei conversaţii. În acest
caz, există două moduri în care el ar putea proceda: a) fie se va îndepărta auric,
pretinzând că încă o mai ascultă cu interes când de fapt, în realitate, el se gândeşte la cu
totul altceva; b) fie va rămâne aproape imobil şi imperturbabil, stopând energia şi pur şi
simplu aşteptând, cel mai adesea plin de nerăbdare, ca celălalt să-şi încheie cât mai
repede manifestările teatrale. În acest caz speranţele celui dintâi (ale persoanei care
interacţionează cu o fiinţă umană ce are o structură aurică de tip „rigid”) se vor dovedi
lipsite de o bază reală, deoarece ea nu va da curs acestor aşteptări. Atunci, falsitatea şi
superficialitatea îi vor caracteriza pe amândoi. Rezultatele unei asemenea confruntări pot
fi văzute în Figura nr. 32.
= VA URMA =
An 14 C 22
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETÎ A CeLUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
5) sistemul energetic de apărare al unei fiinţe umane care are o structură aurică de

X
tip „rigiD”
Tipurile de reacţii subtile instinctive negative pe care un om obişnuit tinde să le
manifeste drept răspuns atunci când comunică cu o fiinţă umană care are un sistem auric
defensiv de tip „rigid” (continuare la cursul nr. 21, An 14)
IV) O altă reacţie din partea unui om obişnuit care interacţionează cu o asemenea
persoană poate fi aceea de a ignora complet situaţia creată, lăsând energia şi întreaga
interacţiune să se continue astfel, ca şi cum cei doi ar comunica într-un mod sincer şi real.
Aceasta nu poate duce decât la o pierdere de timp, deoarece scopul propriu-zis al
comunicării adevărate a fost ratat. Figura nr. 33 ilustrează ce se produce în plan auric în
urma unei astfel de reacţii.
V) O ultimă atitudine posibilă, din punctul de vedere al utilizării modalităţilor
principale de operare energetică, este aceea în care cel care interacţionează cu o astfel de
persoană se retrage auric, părăsind parţial corpul fizic. Astfel, deşi din punct de vedere
material trupul său se găseşte încă în faţa fiinţei umane care are o structură aurică de tip
„rigid”, în realitate, acolo nu mai există nimeni care să asculte replicile perfect
„rezonabile” şi comportamentul de complezenţă al fiinţei umane care are un sistem auric
de apărare de tip „rigid”. Figura nr. 34 ilustrează ce se produce în plan auric în urma unei
astfel de reacţii.
Felul în care putem răspunde într-un mod creator şi profund benefic, în cazul unei
interacţiuni subtile armonioase cu o persoană care foloseşte un sistem auric de apărare de
tip „rigid”
Aşa cum am precizat şi în fiecare dintre cazurile anterioare de analiză a
tipologiilor aurice defensive, scopul modului armonios şi profund benefic de răspuns la
comportamentul de tip „rigid” este acela de a ajunge, cât mai curând posibil, la o
comunicare profundă şi reală, care să constituie ulterior un model de raportare în
eventualitatea unei transformări benefice definitive la nivel auric (şi implicit la nivelul
personalităţii).
Figura nr. 35 ne arată felul în care putem opera la nivelul câmpului nostru astral
pentru a ajuta un bărbat sau o femeie care are o structură aurică defensivă de tip „rigid”
să-şi trezească gradat sufletul, să intuiască natura sa divină esenţială, Sinele Suprem,
ATMAN, şi să recapete astfel în mod spontan o atitudine lipsită de temeri, destinsă şi
deschisă în vederea comunicării cu ceilalţi. În general, este destul de dificil să găsim
imediat răspunsul comportamental cel mai adecvat. Aceasta necesită, în primul rând, să
fim noi înşine suficient de deschişi sufleteşte pentru a putea realiza priza de conştiinţă
lucidă şi detaşată asupra aspectelor profunde, divine atât ale fiinţei noastre, cât şi ale
celuilalt.
Fig, 33 Tendinţa aurica „rigida” de apărare. (A) ţi reacţia de ignorare, (B)
Fig.34 Tendinţa aurică „rigidă” de apărare (A) şi reacţia de retragere (B)

X
 O astfel de raportare realizată de la nivel supramental reprezintă un prim pas
absolut necesar, deoarece trebuie să ştim într-un mod intuitiv dar cât mai precis, încă de
la început, ce aspirăm să obţinem cu adevărat în urma acestei comunicări. Merită să avem
în vedere faptul că în general, fiinţele umane care au un sistem energetic de apărare de tip
„rigid” au un câmp auric destul de echilibrat, a cărui margine este foarte bine conturată.
De aceea, în interacţiunea cu ele putem să ne apropiem suficient de mult fără să apară din
partea lor pericolul unor reacţii negative. Chiar mai mult decât atât, în general fiinţa
umană care are o structură energetică de apărare de tip „rigid” simte în mod instinctiv
nevoia de a se apropia de interlocutorul ei. De asemenea, în această situaţie spre
deosebire de interacţiunile pe care le realizăm cu persoane care aparţin altor tipuri
structurale aurice de bază, nu este necesar să ne preocupăm în mod excesiv pentru a
controla foarte riguros felul în care se realizează în mod spontan schimburile energetice
dintre noi.
În cazul acestei interacţiuni este însă deosebit de important să menţinem şi să
amplificăm în mod constant o stare de iubire, de bunătate şi de acceptare a celuilalt plină
de înţelegere şi lipsită de critici. Prin urmare, comunicarea va trebui să aibă întotdeauna-o
notă dominantă afectivă. Cu cât această dominantă afectivă este mai profundă, mai
intensă, chiar copleşitoare, cu atât fiinţa umană în cauză se va deschide mai mult şi în
felul acesta o vom putea ajuta cu adevărat să se transforme. Din acest motiv, indiferent de
natura informaţiilor pe care le schimbăm între noi, se recomandă să realizăm o stare de
focalizare lăuntrică în principal la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. De asemenea, este
necesar să ne păstrăm întotdeauna calmul, să avem multă răbdare, să dăm dovadă de
umor, de bunăvoinţă, până când se va produce acea deschidere aurică reciprocă,
deschidere pe care de altfel chiar şi fiinţa umană care are o structură aurică de apărare de
tip „rigid” şi-o doreşte, în realitate, foarte de mult.
Rezultatele benefice ale unei atitudini armonioase şi înţelepte faţă de o fiinţă
umană care foloseşte un sistem auric de apărare de tip „rigid”
Dacă vom proceda în modul descris anterior, vom reuşi cu siguranţă să creăm
bazele unei interacţiuni benefice şi spirituale în comunicarea cu o fiinţă umană care şi-a
creat un sistem energetic de apărare de tip „rigid”. Astfel, ulterior, vom fi capabili să o
ajutăm imens din punct de vedere spiritual, inducându-i treptat starea de spontaneitate şi
aspiraţia veritabilă către esenţa sa divină, către Sinele Suprem, ATMAN. În felul acesta,
în sufletul fiinţei umane care are un sistem de apărare auric de tip „rigid” va putea fi
trezită, poate pentru prima dată în această existenţă, o dorinţă de a comunica într-un mod
autentic cu ceilalţi şi, totodată, de a fi total sinceră cu ea însăşi. Aceste transformări vor fi
resimţite în sufletul ei ca o veritabilă eliberare de tot ceea ce anterior însemna pentru ea
închistare şi teamă. Astfel, ea vă avea acum sentimentul că savurează cu adevărat
fericirea pură a existenţei. Modificările produse în comportamentul ei vor avea caracterul
unei adevărate revelaţii, în urma căreia îşi va înţelege şi accepta universul infinit nuanţat

X
al propriei sale individualităţi, trăite acum plenar. In mod evident, atâta vreme cât fiinţa
umană care are un sistem energetic de apărare de tip „rigid” este inconştientă de natura sa
profundă, divină, nici personalitatea sa nu se poate contura în deplinătatea valenţelor sale.
Noua transformare îi va aduce, de asemenea, o modificare radicală în modul de percepere
a timpul. Astfel, ceea ce înainte nu reprezenta altceva decât o inexorabilă curgere
temporală, omogenă şi anostă, fără momente de minunare sau clipe pline de sacralitate, se
va transforma în bucuria
Fig.35 Operarea subtila armonioasă prin care poate fi ajutată o fiinţă umană cj o
structură aurică de apărare de tip „rigid” simplă de a trăi nuanţat şi profund clipa
prezentă, cu toată bogăţia de trăiri şi sentimente pe care aceasta o aduce unui suflet ce
este deschis către nenumăratele energii şi forţe benefice care se manifestă în
Macrocosmos. Toate aceste procese subtile binefăcătoare vor face ca fiinţa umană care
are un sistem auric de apărare de tip „rigid” să fie mult mai aptă să îşi exteriorizeze şi să
îşi exprime sincer sentimenteA pe care le trăieşte deoarece, în acest caz, ea va fi capabilă
să devină conştientă de sufletul său şi chiar de esenţa sa divină, Sinele Suprem, ATMAN,
ca sursă ultimă a acestor trăiri şi sentimente. La rândul său, această revelaţie o va ajuta să
devină în continuare şi mai autentică în tot ceea ce face. O altă consecinţă importantă a
trezirii sale sufleteşti va fi şi integrarea mult mai armonioasă a relaţiilor sale sexuale din
care, după aceea, nu va mai fi deloc exclus aspectul afectiv, înălţător.
Prin urmare, imediat ce vom constata că în conversaţia cu o fiinţă umană care are
o structură aurică de tip „rigid” survine din nou o tendinţă exagerată către perfecţionism
şi superficialitate, va trebui să evităm eventualele noastre reacţii comportamentale
negative. Ne vom relaxa profund realizând totodată o stare cât mai amplă de detaşare faţă
de situaţia neplăcută cu care ne confruntăm. Consacrăm lui Dumnezeu Tatăl în mod total
şi necondiţionat, fructele tuturor acţiunilor şi atitudinilor noastre. Respirăm apoi profund,
ne focalizăm la nivelul lui MULADHARA CHAKRA şi conştientizăm procesul de
rezonanţă cu energiile telurice, vitale. Astfel, operările subtile pe care urmează să le
realizăm vor avea mult mai multă forţă şi eficienţă. În continuare, ne concentrăm intens la
nivelul lui ANAHATA CHAKRA şi urmărim să amplificăm o stare de trezire şi
deschidere sufletească. Vom expansiona apoi treptat această energie afectivă în toată aura
noastră. În acest moment, ne putem apropia şi mai mult la nivel fizic de fiinţa umană care
are o structură aurică defensivă de tip „rigid” şi îi putem chiar cere permisiunea de a o
atinge. În continuare, urmărim să îi inducem la nivel auric starea noastră de iubire şi de
deschidere sufletească profundă, în felul acesta, prin forţa exemplului nostru şi datorită
proceselor subtile de interferenţă şi rezonanţă care apar între aurele noastre, se va produce
în mod treptat o sublimare a energiilor sale şi o elevare a nivelului său de conştiinţă,
aspect care va genera în fiinţa sa o deschidere spontană şi aproape de neînţeles pentru ea,
către tot ceea ce este autentic şi divin. Astfel, fiinţa umană care are un sistem auric
defensiv de tip „rigid” va putea intui, poate pentru prima oară, felul în care îşi poate

X
îndeplini scopul cel mai profund al existenţei sale: cunoaşterea naturii sale divine, a
Sinelui Suprem, ATMAN, şi comuniunea profundă cu Dumnezeu prin atingerea stării de
Eliberare Supremă.
Cum putem depăşi tendinţele inferioare specifice structurii aurice de tip „rigid”, în
situaţia în care conştientizăm că ne confruntăm noi înşine cu ele
Dacă vom constata că utilizăm adesea, noi înşine, o structură aurică de apărare de
tip „rigid”, va fi necesar să începem prin a ne obiectiva cu multă detaşare şi luciditate
orice fel de manifestări proprii care sunt caracteristice acestei tipologii. Mai ales în
momentul în care remarcăm că manifestăm tendinţa de a deveni superficiali,
convenţionali şi artificiali evitând astfel, conştient sau nu, să comunicăm cu adevărat cu
ceilalţi este important pentru început, să ne relaxăm cât mai profund. Ne vom raporta
atunci la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, urmărind să trăim o stare de trezire a
sufletului. Pe fondul acestei trăiri, ne va fi mult mai uşor să sublimăm energiile din
propria noastră aură pentru a produce astfel, prin autotransfigurare, o elevare a nivelului
nostru de conştiinţă. Vom păstra cât mai mult timp posibil atenţia focalizată asupra
realităţii profunde a fiinţei noastre pentru a intui astfel Esenţa noastră divină. Sinele
Suprem, ATMAN. Prin raportare la Sinele nostru divin, ATMAN, vom deveni din ce în ce
mai plini de naturaleţe şi spontaneitate, simţindu-ne din nou, cu adevărat, noi înşine. În
mod suplimentar, putem repeta următoarele autosugestii sau idei-forţă pozitive: „Sunt eu
însumi, trăiesc bucuria propriei mele existenţe pline de libertate”. Rezultatele benefice
neobişnuit de rapide şi profunde ale unor astfel de operări spirituale ne vor surprinde
chiar şi pe noi.
În cursul următor (An 14 C 23), la pag. 2-3 se vor prezenta în mod sintetic
caracteristicile esenţiale ale aspectelor specifice structurilor aurice defensive de bază.
= VA URMA =
An 14 C 23
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELOI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
(Continuare la cursul nr. 22, An 14)
Observaţii ezoterice cu privire la modificările şi interacţiunile subtile aurice care
pot apărea în timpul unei dispute între două fiinţe umane care formează un cuplu, precum
şi modul în care ele pot acţiona, din punct de vedere energetic, pentru a-şi rezolva cu
înţelepciune conflictul
Desigur că interacţiunile subtile dintre două fiinţe umane de sex opus aflate într-
un cuplu sunt foarte complexe şi pot fi caracterizate de mai multe etape şi niveluri
distincte. Vom prezenta în continuare un exemplu ilustrativ al felului în care un cuplu
yoghin, care aspira să se transforme spiritual, a reuşit, în final, să-şi sublimeze emoţiile

X
negative şi să evolueze de la modurile comportamentale clasice de apărare aurică la o
atitudine înţeleaptă, plină de transfigurare şi iubire care a condus cu uşurinţă la
armonizarea şi sincronizarea profund benefică a aurelor lor. O astfel de experienţă
conflictuală, dacă este depăşită cu bine, poate face cuplul mult mai matur şi mai puternic
din punct de vedere spiritual. Dacă însă noţiunile ezoterice care au fost prezentate
anterior cu privire la atitudinile comportamentale specifice sistemelor energetice de
apărare de tip „schizoid”, „oral”, „psihopat”, masochist” şi „rigid” sunt ignorate sau dacă,
în pofida acestor revelaţii, suntem totuşi incapabili, din cauza imaturităţii noastre
spirituale, să acţionăm adecvat şi profund benefic atunci când este cazul, relaţiile noastre
de cuplu vor trece inevitabil prin perioade repetate de criză. Acestea vor produce, mai
devreme sau mai târziu, o incompatibilitate evidentă între aurele celor doi. Astfel, putem
spune că secretul unei vieţi în cuplu armonioase şi înălţătoare din punct de vedere
spiritual se bazează pe stabilirea unei comunicări aurice cât mai complete, elevate şi
sincere între cei doi iubiţi, comuniune ce are la bază elementele iniţiatice care au fost
prezentate anterior.
Flg.36 Câmpul aurie ai unui cuplu în cart au apărut neînţelegeri
CARACTERISTICILE ESENŢIALE ALE ASPECTELOR SPECIFICE
STRUCTURILOR AURICE DEFENSIVE DE BAZĂ (TABEL SINTETIC)
schizoidoralpsihopatmasochistrigidproblema fundamentalăTeroarea existenţialăNevoia
artificială de a se „hrăni” cu energiile celorlalţiTeama obsesivă de a fi trădatFaptul de a fi
invadat şi „posedat” de ceilalţiFalsitatea; negarea naturii sale realefricile care îi
motivează comportamentulFaptul de a exista în corpul fizic; conştiinţa individualităţiiA
nu avea suficient din ceea ce are nevoieLipsa de încredere în ceilalţi; teama de a fi
abandonatTeama de a fi controlat de ceilalţi; pierderea individualităţiiTeama de a fi
imperfectcare sunt acţiunile ceLorlalţi de care se tem cel mai multAgresiunea
directăAbandonul celorlalţi; refuzul celorlalţi de a-l ajutaCeilalţi se folosesc de el şi apoi
îl trădeazăEste invadat subtil şi umilit de către ceilalţiCeilalţi îi contestă sau îi ignoră
calităţile; negarea sau ignorarea realităţii sale psihice şi spiritualetendinţa subtilă
dominAntă defensivăâşi părăseşte parţial corpul fizicAbsoarbe energia subtilă vitală,
PRANA, de la ceilalţiâi controlează şi îi domină pe ceilalţiCere sprijin de la ceilalţi dar în
acelaşi timp se şi opune ajutorului pe care aceştia i-l oferăAcţionează mai degrabă
„rezonabil” decât autenticconsecinţeleCorp fizicIncapacitateaTrădare a
naturiiDependenţă; Incapacitate de acţiunii sale defensiveplăpândde a-şi metaboliza în
plan subtil propriile energiisale reale; temperament agresivincapacitatea de a face
diferenţa clară între opţiunile sale şi ale celorlalţi (conştiinţă gregară) a-şi recunoaşte
natura sa reală; existenţa sa este plină de superficialitate şi formalismperceperea
timpuluiExperimentează timpul într-o manieră globală şi impersonală; este incapabil să
perceapă timpul într-un mod coerent şi să trăiască în momentul prezent în lumea
fizicăNiciodată nu are suficient timpSe proiectează mereu în viitorExperimentează şi

X
trăieşte momentul prezent într-un mod gregar, fără a fi capabil să-şi planifice şi să-şi
determine singur viitorulExperimentează mişcarea constantă, rigidă şi mecanică a
timpului care se îndreaptă în mod inexorabil spre viitornecesităţile de ordin umanA-şi
dezvolta conştiinţa individuală; a înţelege şi a accepta natura sa profund umanăA hrăni
aspectele profunde ale fiinţei sale; a şti că doar natura sa profundă şi divină îi poate aduce
împlinireaA avea încredere în ceilalţi; a fi relaxat şi destins chiar dacă face greşeliA fi
liber să simtă şi să-şi exprime natura sa profundăA se deschide sufleteşte; a-şi simţi
propria natură profundănecesităţile de ordin spiritualExperimentarea naturii sale divine,
Sinele Suprem, ATMAN, şi înţelegerea faptului că Acesta reprezintă sursa conştiinţei sale
individualeExperimentare a faptului că natura sa divină, Sinele Suprem, ATMAN,
înţeleasă ca sursă infinită a TOT, se află în realitate înlăuntrul fiinţei saleRecunoaşterea şi
respectarea naturii sale divine, Sinele Suprem, ATMAN, precum şi a aspiraţiilor elevate
ale celorlalţiRecunoaşterea naturii sale divine, Sinele Suprem, ATMAN, ca esenţă proprie
a fiinţei sale. Conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu, aflat înlăuntrul fiinţei
saleExperimentarea naturii sale divine, Sinele Suprem, ATMAN, ca element unificator şi
sursă a personalităţii sale autenticeCând au început să îşi prezinte fiecare, pe rând,
punctul de vedere cele două persoane se aflau într-o stare foarte tensionată, din cauza
unei dispute care se iscase în urmă cu câteva zile. În momentul în care au început să
evoce starea lor conflictuală, la nivel subtil s-a putut observa foarte clar felul interacţiunii
aurice dintre ei. Bărbatul se afla într-o atitudine aurică defensivă de tip „oral”. El afirma
că este nemulţumit deoarece ar vrea şi ar avea nevoie de mai multă intimitate şi apropiere
în relaţia dintre ei. Auzind reproşurile sale, femeia a abordat imediat la nivel subtil o
atitudine aurică defensivă de tip „psihopat”, afirmând că între ei există deja o profundă
stare de intimitate. Ea a început să acţioneze atunci în mod subtil ca şi cum respectiva
problemă ar fi fost în totalitate consecinţa obsesiilor şi a cererilor lipsite de fundament ale
bărbatului. Totodată, ea a urmărit să-l determine pe el să explice cât mai amănunţit
situaţia cu care se confrunta. Aparent, ea îl asculta cu interes, fără să-i răspundă, în timp
ce el se străduia să-i prezinte cu lux de amănunte tendinţele şi aspiraţiile proprii, în
realitate, din punct de vedere subtil, ea se retrăsese deja auric din faţa lui, repliindu-se cât
mai mult în ea însăşi. Apoi, ea a retras toate fluxurile energetice subtile care se
manifestau anterior între aurele lor, în special de la nivelul lui ANAHATA CHAKRA şi
MANIPURA CHAKRA. Această atitudine lăuntrică a femeii i-a generat iubitului ei o
stare aparent inexplicabilă de confuzie. Din punct de vedere exterior, ea continua să îl
asculte cu mult interes dar, din punct de vedere subtil, ea îşi retrăsese complet aura exact
atunci când el, în virtutea tendinţelor sale aurice defensive de tip „oral”, urmărea să se
ataşeze cât mai mult de aura ei şi să absoarbă astfel energia care ar fi putut rezulta dintr-o
stare de intimitate şi afecţiune. Figura nr. 36 ilustrează felul în care decurgea, din punct
de vedere subtil, interacţiunea dintre ei.
Pe măsură ce bărbatul se străduia să îşi expună într-un mod cât mai convingător

X
argumentele, el s-a adâncit din ce în ce mai mult în atitudinea aurică defensivă de tip
„oral”. El a devenit apoi din ce în ce mai confuz în susţinerea argumentelor sale şi,
treptat, pentru că nu primea răspunsul aşteptat din partea iubitei sale, a început să nu mai
aibă încredere nici măcar el însuşi în validitatea afirmaţiilor pe care le făcea. Femeia şi-a
accentuat şi mai mult tendinţele aurice defensive de tip „psihopat”, stopând orice
interacţiuni subtile benefice şi armonioase care s-ar fi putut stabili între ei. În continuare,
dezvoltând tendinţe aurice tipic „psihopate”, ea şi-a ridicat energiile agresive prin spatele
corpului fizic şi a început să emită curenţi subtili bioplasmatici violenţi, care treceau pe
deasupra capului ei şi se îndreptau în mod ameninţător spre zona de deasupra corpului
fizic al bărbatului, în dorinţa de a-l controla şi de a-i nega complet punctul de vedere.
Această nouă interacţiune energetică subtilă de tip agresiv pe care ea a generat-o i-a adus,
în mod evident, o stare de siguranţă şi încredere în sine. Bineînţeles, ea nu era absolut
deloc conştientă de procesele subtile violente pe care le pusese în acţiune. Reacţia sa
aurică la afirmaţiile iubitului ei arăta totuşi, foarte clar, că de fapt, ea se temea de dorinţa
lui de a crea o mai mare intimitate între ei. Deşi, din punct de vedere fizic, femeia crea
aparenţa unei stări de intimitate şi calm (care avea de fapt rolul să îi mascheze temerile),
ea şi-a declanşat arsenalul defensiv de tip „psihopat” pentru a-şi domina iubitul. A realizat
aceasta retrăgându-şi la nivel subtil energia astrală şi direcţionând-o către partea
posterioară a aurei sale.
Drept rezultat al acţiunilor sale energetice dominatoare, bărbatul a început să se
îndoiască şi mai mult de faptul că ar fi putut avea dreptate. Astfel, el a ajuns să creadă că
problema care constituise motivul conflictului nici măcar nu exista cu adevărat. Prin
urmare, atitudinea ei aurică de tip „psihopat” îşi atinsese scopul, şi anume, acela de a-l
convinge pe bărbat că nemulţumirile sale nu erau reale şi, prin urmare, ea nu avea de ce
să se implice în problemele şi frustrările lui. Însă, în mod inconştient, ea îşi nega de fapt
propriile sale percepţii şi intuiţii cu privire la impasul în care se afla relaţia lor de cuplu.
Undeva, în adâncul sufletului, ea îşi dădea seama că totuşi el are dreptate, dar refuza să
aducă în plan conştient şi să obiectiveze astfel problemele lor de cuplu. Femeia era
conştientă doar de faptul că ar fi fost „folositor” pentru relaţia lor să înţeleagă cu adevărat
ceea ce el îi spunea dar, în acest stadiu, ea continua să creadă că toate aceste divergenţe
nu sunt decât consecinţe ale frustrărilor lui.
= VA URMA =
An 14 C 24
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA Observaţii cu privire la modificările şi interacţiunile subtile aurice care au
apărut în timpul unei dispute între două fiinţe umane care formau de multă vreme un
cuplu, precum şi modul în care ele şi-au rezolvat, din punct de vedere energetic,
conflictul (continuare la cursul nr. 23, An 14)

X
 Ea şi-a retras energia către partea posterioară a aurei sale şi, totodată, şi-a
dinamizat foarte intens, dar dizarmonios, centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA.
Şi-a amplificat apoi în mod egotic voinţa, pentru a păstra cu orice preţ controlul asupra
situaţiei şi, deşi din punct de vedere fizic rămăsese alături de el, refuza totuşi să dea curs
liber sentimentelor sale deoarece considera că, dacă ar face aceasta, ar putea deveni
vulnerabilă. Într-adevăr, dacă ea ar fi permis energiei să se îndrepte mai mult către partea
anterioară a aurei sale (pentru a favoriza astfel o interacţiune aurică mai profundă cu
iubitul ei, care se afla în faţa sa), ar fi fost mult mai predispusă să îşi trăiască intens
sentimentele, dar totodată ar fi fost mai vulnerabilă. Pe de altă parte, este însă evident că
această atitudine deschisă şi sinceră i-ar fi adus mai multă intimitate în relaţia de cuplu.
Totuşi, ea se temea inconştient de starea de intimitate, deoarece aceasta ar fi însemnat
pentru ea o spontană pătrundere în niveluri mai profunde ale propriei sale fiinţe, zone pe
care, din cauza tendinţelor sale egotice exacerbate, ea se temea să le exploreze.
Pe măsură ce continua acest proces de îndepărtare şi separare aurică între cei doi,
bărbatul a început să trăiască o stare din ce în ce mai accentuată de nesiguranţă şi de
teamă. El a creat în mod inconştient un sui-generis cârlig auric care pornea din zona lui
MANIPURA CHAKRA şi se îndrepta către MANIPURA CHAKRA a fiinţei iubite. Prin
acest mod de acaparare aproape vampirică a energiei din aura iubitei sale el a început să
tragă şi să absoarbă din energia femeii. Aceasta reprezenta pentru el o strategie stângace
(câre era, în mod evident, lipsită încă de la început de orice şansă de izbândă) realizată cu
scopul de a opri tendinţele ei de retragere aurică. Ea a reacţionat atunci la rândul său şi a
emis brusc un nou flux auric agresiv care pornea de deasupra capului ei şi se îndrepta
către aura bărbatului, cu scopul de a-l domina. Rezultatul acestor interacţiuni subtile
poate fi observat în figura nr. 37. Cu cât fiecare dintre ei se adâncea şi mai mult în
tendinţele aurice defensive proprii, cu atât mai distorsionat devenea câmpul său subtil.
Distorsionarea câmpului auric al unei fiinţe umane îi generează acesteia o imagine
negativă şi deformată asupra realităţii. Tendinţele alienante de retragere aurică generează,
la rândul lor, o incapacitate de comuniune cu mediul înconjurător şi o neputinţă de a
înţelege cu adevărat ceea ce se petrece în momentul prezent, în taina plină de savoare
divină a lui ACUM. În cazul celor doi, cu cât reacţiile lor specifice instinctive deveneau
mai puternice, cu atât situaţia conflictuală devenea mai dureroasă pentru ei. Astfel,
treptat, a dispărut orice urmă de transfigurare reciprocă şi de comunicare sufletească
autentică, plină de iubire, rămânând doar o îndârjită confruntare a egourilor.
Fig. 37 Câmpul auric ai unui cupiu în care tensiunile şi neînţelegeTite s-au
amplificat
În acest moment au fost opriţi şi li s-a obiectivat modul în care fiecare dintre ei
proceda. Astfel, ie-a fost descris felul în care se desfăşura, de fapt, în plan subtil,
interacţiunea dintre ei şi le-a fost revelat astfel motivul real pentru care ajunseseră să se
simtă atât de stresaţi. În urma acestei obiectivări, amândoi au urmărit să îşi creeze o stare

X
de armonie la nivel auric, centrându-se în ANAHATA CHAKRA pentru a simţi din nou
starea de comuniune sufletească dintre ei. Această operare subtilă a fost însoţită de o
priză a conştiinţei asupra energiilor vitale, aspect care a produs, aproape imediat, o stare
de regenerare şi revitalizare. În continuare, ei au fost sfătuiţi cu privire la modul în care
pot interacţiona armonios la nivelul lui MANIPURA CHAKRA. Astfel, ei au operat
împreună pe fiecare dintre nivelurile câmpurilor lor aurice, realizând la unison purificări,
echilibrări şi încărcări energetice. Treptat, pe măsură ce au apărut toate aceste
transformări aurice benefice, starea de rezonanţă dintre ei s-a amplificat, iar câmpurile lor
astrale au reintrat în coerenţă de fază. Rezultatul subtil al acestui proces purificator s-a
simţit nu numai la nivelul aurelor lor, ci s-a extins prin rezonanţă în întreaga cameră şi
chiar dincolo de ea. Apoi, datorită stării lor de armonie şi iubire s-a putut manifesta cu o
intensitate excepţională Graţia lui Dumnezeu şi astfel, cei doi au trăit o stare model de
conştiinţă expansionată. În plan subtil, între aurele lor s-au creat curcubee subtile
luminoase formate din curenţi subtili energetici coloraţi strălucitori şi cristalini, care
curgeau de la unul către celălalt şi generau o stare exemplară de comuniune subtilă. A
putut fi remarcată astfel o aură unificată. Atunci când acest fenomen subtil excepţional se
manifestă aproape încontinuu, când cei doi sunt împreună, el este expresia unui cuplu
care a atins starea androginală. Aurele celor doi pulsau în acelaşi ritm, într-o
sincronicitate şi coerenţă fascinantă. Comunicarea între ei ajunsese să transceandă orice
mijloace limitate şi se realiza, într-un mod inefabil, direct şi profund la nivelul Sinelui
Divin, ATMAN, fără a necesita un transfer energetic explicit. Totodată, aceasta nu
implica nici un fel de dependenţă egotică limitatoare a unuia faţă de celălalt. Această
comuniune făcea posibilă autoafirmarea fiecăruia, care era dublată de o acceptare totală a
celuilalt, pe fondul unei înţelegeri intuitive excepţionale, aducătoare de fericire şi chiar de
beatitudine. Acest sublim dans de curenţi subtili a înflorit într-o manifestare ale cărei
ecouri erau resimţite profund de fiecare şi care reverberau în mod discret până în cele mai
îndepărtate margini ale Macrocosmosului. Trăirea plenară şi înălţătoare a continuat
aproximativ o oră, timp în care toţi cei prezenţi au trăit o stare de fericire profundă.
Figura nr. 38 ilustrează această stare de Graţie Divină în care între cei doi iubiţi a survenit
o comuniune subtilă profund spirituală.
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE
Flg.3fl Câmpul aurit al unui cuplu yoghin aflat Ihtr-o corn uniune ' _iTva
profundă <_ afectivă
Aşa cum am putut constata, de fiecare dată când două fiinţe umane
interacţionează între ele, aurele lor bioenergetice ajung la rândul lor să comunice prin
intermediul unor fluxuri bioplasmatice de forme şi culori subtile diferite. Atunci când
cele două fiinţe umane se plac una pe cealaltă, între corpurile lor astrale se produce în

X
mod spontan procese ample şi complexe de rezonanţă. Frecvenţa de vibraţie a energiei
subtile care circulă prin aceste sui-generis canale energetice „de legătură” corespunde
perfect tipului de comunicare stabilit între respectivele persoane sau, cu alte cuvinte,
nivelului de conştiinţă pe care s-a realizat comunicarea. Culorile şi formele subtile ale
acestor structuri energetice de legătură care sunt create spontan exprimă natura
interacţiunii, exact aşa cum culorile şi formele-gând din aura bioenergetică exprimă
tendinţele şi nivelul de conştiinţă al fiinţei umane în cauză. Într-o comunicare plăcută şi
destinsă, aceste structuri energetice de legătură permit o curgere lină şi uşoară a
diferitelor fluide aurice care au, în acest caz, culori calde şi strălucitoare ce parcă
dansează vibrând în tainicul joc al schimburilor energetice armonioase.
[Mai mult decât atât, se pot stabili interacţiuni aurice foarte subtile, care nu mai
depind de barierele spaţiale sau temporale. Pentru o fiinţă umană iniţiată în aceste operări
subtile sau pentru o fiinţă umană înzestrată cu un înalt nivel spiritual, simpla utilizare a
unei fotografii poate să fie suficientă pentru a lua legătura, la nivel astral, cu o anumită
persoană. Ea poate, de asemenea, avea acces la înregistrarea în AKASHA a momentului
în care acea fotografie a fost realizată. În cadrul acestor acţiuni operative de natură
ezoterică, dacă ne vom focaliza intens asupra unei fotografii putem intra, prin identificare
empatică, SAMYAMA, în rezonanţă cu starea exprimată de fiinţa umană care este
prezentă în acea fotografie. Astfel, putem utiliza fotografia unui mare înţelept pentru a
trezi în noi starea de înţelepciune, sau fotografia unei persoane care râde, pentru a trezi în
noi starea de umor şi veselie etc.]
În momentul în care o astfel de structură bioenergetică „de legătură”, care
porneşte din câmpul auric al fiinţei noastre, atinge câmpul auric al altei persoane, ea va
putea să transfere (din şi înspre aura acesteia) felurite energii subtile ale căror efecte vor
putea fi obiectivate în mod specific prin culori, sentimente şi stări de conştiinţă care vor fi
induse la nivelul corpurilor noastre astrale. În interacţiunile obişnuite care se stabilesc în
cadrul relaţiilor dintre două fiinţe umane, iau naştere foarte multe asemenea canale şi
structuri bioenergetice „de legătură”, care au mărimi şi forme diferite. Prin intermediul
acestora, între cei doi se creează complexele legături mentale, emoţionale şi psihice.
Aceste sui-generis canale şi structuri bioenergetice „de legătură” pot avea orice culoare
subtilă şi orice formă astrală. Ele nu trebuie să fie considerate în mod simplist ca fiind
doar nişte banale „conducte” identice, din punctul de vedere al rolului şi al funcţiilor
îndeplinite, cu conductele sau tuburile din planul fizic. În acest caz, calitatea sau, altfel
spus, frecvenţa energiei vehiculate prin acestea le conferă şi lor, întotdeauna, culoarea şi
forma corespondentă. De exemplu, în universul astral nu este posibil ca un canal
energetic care are culoarea subtilă galbenă să vehiculeze curenţi subtili de culoare
albastră. Cu cât aceste sui-generis canale şi structuri bioenergetice „de legătură” sunt mai
strălucitoare şi mai pure, cu atât aportul benefic de energie va fi mai puternic. Astfel se
pot genera cu uşurinţă stări de amplificare sinergică a energiei în aurele celor doi, pe

X
fondul unor spontane trăiri transfiguratorii reciproce şi a unei profunde elevări a
conştiinţei.
Aceste elemente definesc formele creatoare de comunicare subtilă în care fiecare
persoană îi împărtăşeşte şi îi dăruieşte celeilalte cu generozitate şi iubire din energiile
benefice pe care le are la dispoziţie. Astfel, în urma fenomenelor de rezonanţă cu sursele
infinite macrocosmice, cele două persoane care au interacţionat astfel se vor simţi
împlinite sau, cu alte cuvinte, debordând de energie deoarece necesităţile lor au fost astfel
pe deplin satisfăcute în urma acestei inefabile comunicări pe multiple planuri. Fiecare
fiinţă umană prezintă specificităţi la nivelul propriei sale aure, în virtutea cărora ea
vehiculează şi manifestă anumite energii care sunt definitorii pentru ea şi care fac ca ea să
inducă în mod spontan şi să determine în fiinţele din jurul său stări specifice proprii. Cu
cât aura unei fiinţe umane este mai mare, cu atât ea va putea să dăruiască celorlalţi o
cantitate mai mare de energie. Astfel, ea va polariza, va dinamiza şi va trezi în fiinţele
umane cărora le lipsesc acele aspecte pe care ea le are deja trezite în aură energii subtile
care sunt vehiculate de ea, datorită proceselor de rezonanţă cu sursele nesfârşite de
energie din Macrocosmos.
Relaţiile profunde sufleteşti şi afective sunt exprimate în universul astral prin
fluxuri energetice de culoare albastră, galben-aurie şi roz, ce curg aproape în continuu în
valuri line, mângâietoare, generatoare de încredere reciprocă şi de fericire extatică.
Atunci când două fiinţe umane se îndrăgostesc, în aurele lor survin transformări inefabile
fascinante şi nebănuit de complexe. În special centrul subtil de forţă ANAHATA
CHAKRA şi, în mod corespunzător, un anumit substrat specific al corpului astral care se
află în legătură cu ANAHATA CHAKRA devin foarte active, facilitând astfel în mod
spontan declanşarea unor fenomene sinergice şi de rezonanţă cu energii astrale benefice
care sunt caracterizate de culorile subtile menţionate anterior. Figura nr. 39 ilustrează
modul armonios şi profund benefic în care interacţionează câmpurile aurice ale unui
cuplu de îndrăgostiţi.
= vA urma =
An 14 C 25
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE AURICE
(Continuare la cursul nr. 24, An 14)
În momentul întâlnirii dintre cei doi, sau chiar şi atunci când unul dintre ei evocă
cu dor şi nostalgie imaginea celuilalt, aura bioenergetică se expansionează, vibrează mai
intens, pulsează şi se umple din abundenţă cu curenţii subtili albastru, alb strălucitor,

X
galben-auriu şi roz. Datorită proceselor de rezonanţă cu energiile infinite, macrocosmice
ale iubirii, cuplurile de îndrăgostiţi creează în jurul lor, la nivel subtil, un veritabil nor
auric, extraordinar de frumos, care cel mai adesea este de culoare roz-auriu. Oricine se
află integrat în interiorul acestuia sau chiar în preajma lui, ajunge în mod spontan să se
simtă transfigurat, plin de elan interior, fericire şi încântare datorită forţei excepţionale de
inducţie pe care o are câmpul auric sinergie sincronizat al celor doi iubiţi. Acesta este
motivul pentru care, în mod spontan, oamenii benefic orientaţi privesc cu simpatie şi sunt
magnetic atraşi de îndrăgostiţi şi de jocurile lor pline de spontaneitate şi de candoare.
Toate fenomenele energetice subtile uimitoare care apar atunci sugerează, într-un mod
discret dar sigur, miracolul şi taina sfântă a inefabilei Unităţi Divine.
Atunci când ne aflăm în preajma unui cuplu de îndrăgostiţi, datorită stării de
comuniune spontană cu energiile subtile afective aflate în efervescenţă ale celor doi
iubiţi, în aura noastră se produce în mod fulgerător, prin declanşarea unor fenomene
specifice de rezonanţă cu aceştia şi prin evocarea spontană a momentelor în care noi
înşine am trăit stări sublime beatifice asemănătoare, o expansiune a unor energii de
aceeaşi natură, care fac să apară şi în structurile noastre aurice corespondente fluide
subtile profund benefice de culoare roz, albastru, galben-auriu sau alb strălucitor. Dacă
starea de iubire este trăită cu pasionalitate şi ardoare, curentul subtil roz este atunci însoţit
de curentul subtil portocaliu şi chiar de curentul subtil roşu. Toate aceste fluide energetice
au un efect stimulator şi regenerant foarte puternic. Atunci se spune că iubirea este
„înflăcărată” sau „înfocată”, aspect care este perfect adevărat, deoarece corpurile astrale
ale celor doi îndrăgostiţi sunt asemănătoare unor focuri vii. În acest caz, valurile
energetice care curg între cei doi vor fi mult mai rapide şi vor avea o amplitudine foarte
mare.
Una dintre situaţiile cele mai inedite şi mai amuzante totodată care pot fi
examinate în plan auric este aceea în care doi iubiţi sau doi oameni care se simpatizează
reciproc pretind, din cauza constrângerilor exterioare, că nu interacţionează absolut deloc
între ei. În asemenea cazuri este posibil să nu se privească unul pe celălalt, sau să mimeze
că fac pur şi simplu abstracţie unul de prezenţa celuilalt dar, în realitate, la nivel subtil,
între ei încep să apară canale subtile bioplasmatice şi structuri energetice de legătură care
sunt deosebit de puternice şi prin care curg fluxuri subtile de intensitate mărită. Câmpul
auric al fiecăruia răspunde la mesajele şi chemările astrale ale celuilalt cu scintilaţii
strălucitoare sau cu veritabile explozii de lumină subtilă care induc stări de extaz. Acest
fenomen poate apărea şi atunci când două fiinţe umane se întâlnesc pentru prima dată şi
sunt în mod fulgerător foarte atrase sau fascinate una de cealaltă sau, cu alte cuvinte, în
aşa-numita dragoste la prima vedere. Manifestări similare pot apărea şi atunci când cei
doi sunt lăuntric profund marcaţi de relaţia lor secretă, deşi din punct de vedere exterior
ei pretind că nici măcar nu se cunosc.
Atunci când, dimpotrivă, doi oameni nu se plac absolut deloc unul pe celălalt,

X
există de obicei o primă reacţie instinctivă de a nu realiza nici un fel de schimburi
energetice între ei. Totuşi, uneori această strategie nu este eficientă şi atunci între ei vor
apărea şi la nivel subtil veritabile tensiuni şi chiar conflicte aurice. În astfel de situaţii, se
produce un fenomen similar descărcărilor electrice care apar pe timp de furtună. Se ştie
că doi nori care sunt încărcaţi cu energii electrice de polarităţi opuse, atunci când se
apropie foarte mult între ei ajung să declanşeze un fulger. Şi în cazul interacţiunii dintre
doi oameni care nu se agreează reciproc, mai ales atunci când aceştia au personalităţi
puternice şi, prin urmare, câmpuri aurice destul de vaste şi bine conturate, pot apărea de
asemenea descărcări energetice atât de intense încât, la nivel subtil, ele sunt percepute ca
nişte flash-uri violente de lumină, dar culorile acestor lumini subtile sunt întotdeauna
stridente şi ameninţătoare. În cazul unei comunicări agresive şi neplăcute, canalele
energetice stabilite între aurele celor două fiinţe umane aflate în conflict dau senzaţia că
sunt ascuţite şi neuniforme, având în general tonuri întunecate. Ele penetrează câmpul
astral al celuilalt exact precum o sabie sau o săgeată. De exemplu, la nivel auric, energia
mâniei este foarte ascuţită şi pătrunzătoare şi invadează aura celuilalt foarte uşor dacă
găseşte germeni energetici similari care să producă în aura acestuia starea de rezonanţă cu
energiile mâniei. Ea are culoarea subtilă roşu murdar şi întunecat. Energia invidiei se
manifestă la nivel auric, de asemenea sub forme foarte ascuţite şi poate fi percepută în
universul astral, atunci când cineva nutreşte acest sentiment faţă de noi, ca o înţepătură
sau ca o străpungere aurică dureroasă. Energiile care sunt asociate ei, din cauza
frecvenţelor inferioare pe care le au, creează sentimentul de noroios, iar ele au adeseori o
culoare subtilă gri-verzuie întunecată şi respingătoare. Www.nida.netai.net interacţiunile
subtile aurice care apar în caz de boală între două fiinţe Umane care se iubesc sau între
membrii unei familii
În situaţia în care un om este bolnav, între el şi persoanele aflate în anturajul său
se produc interacţiuni energetice aurice de o natură mai specială. Acestea se realizează tot
prin intermediul curenţilor subtili care circulă între aurele respectivelor fiinţe, umane.
În general, persoanele bolnave se confruntă cu două probleme importante în ceea
ce priveşte acumularea de energie din planul astral în propriul lor câmp auric: 1) pe de o
parte, ele au nevoie de un surplus de energie subtilă vitală pentru a putea lupta astfel cât
mai eficient cu boala cu care se confruntă; 2) pe de altă parte, din cauza stării de boală,
sistemul lor energetic şi în special unii dintre centrii de forţă nu mai sunt capabili să
metabolizeze subtil, prin procesele fireşti de transmutare şi sublimare, energia pe care de
obicei, în stare de sănătate, o puteau asimila fără efort. Atunci când o fiinţă umană se
îmbolnăveşte grav, câmpul său auric se micşorează foarte mult. Culorile aurice scad şi ele
în intensitate, devenind mult mai terne. Energia subtilă eliberată din aura unei fiinţe
umane curge întotdeauna, la fel ca în cazul fenomenelor ce se supun legilor fizicii
materiale, de la un potenţial ridicat către unul mai scăzut. De obicei, atunci când o
persoană bolnavă se află în preajma unei persoane sănătoase, aceasta din urmă transferă o

X
mare cantitate de energie subtilă bioplasmatică sănătoasă sau, cu alte cuvinte, generatoare
de armonie, din aura sa în aura fiinţei bolnave. Acest fenomen se produce în mod automat
şi de aceea el poate fi (şi chiar este), cel mai adesea, realizat în mod inconştient.
În plus, atunci când persoana bolnavă simte în mod instinctiv şi acut nevoia unei
anumite forme de energie care îi lipseşte din aură, ea va avea tendinţa să absoarbă, prin
intermediul canalelor energetice create spontan între ea şi ceilalţi, o cantitate cât mai
mare din energia benefică, vindecătoare, aducătoare de armonie, care provine din câmpul
auric al unui om sănătos. Procesul absorbţiei aurice este în astfel de cazuri normal,
natural şi inconştient. El are loc spontan, indiferent dacă persoanele în cauză sunt sau nu
conştiente de acesta. Cei care refuză să acorde un astfel de ajutor subtil fiinţelor umane
dragi dau dovadă fie de un egoism feroce, fie de o teamă schizoidă de a nu ceda din
„energia lor” celui bolnav. Astfel de schimburi energetice au loc adeseori în cadrul unui
cuplu sau în cadrul unei familii şi, prin acestea, persoana bolnavă găseşte întotdeauna o
susţinere subtilă din partea celorlalţi pentru a putea învinge astfel mai uşor boala cu care
se confruntă. Acest fenomen reprezintă o consecinţă firească, benefică a interacţiunii
sinergice care are loc în cadrul unui cuplu iubitor sau al unei familii între membrii căreia
domnesc relaţii armonioase. Totodată, este foarte posibil ca fiinţa bolnavă să fi început
acest gen de absorbţie inconştientă de energie cu luni sau chiar cu ani înainte de
manifestarea fizică a bolii, în mod evident, acest aspect este valabil în cazul afecţiunilor
grave şi cronice. Pe de altă parte, în procesul firesc al vindecării, survine o etapă în care
este foarte important ca pacientul să înveţe să-şi metabolizeze el însuşi, din nou, toate
energiile de care are nevoie. Aceasta reprezintă o parte importantă a procesului de
vindecare şi corespunde unei stări de regenerare aurică ce este însoţită de o funcţionare
corectă şi dinamică a întregului sistem energetic şi a CHAKRA-elor.
Dacă boala este de lungă durată, membrii familiei celui bolnav vor ajunge să
simtă treptat o anumită oboseală psihică ce rezultă în special datorită perceperii intuitive
a fluxurilor subtile energetice pe care cel suferind le preia de la ei într-un mod
inconştient, „vampirizându-i” în felul acesta, în mod constant. Treptat, unii dintre ei vor
ajunge să metabolizeze energia subtil vindecătoare nu numai pentru ei înşişi, ci şi pentru
cel bolnav care are nevoie de ajutorul lor. În cazul unei fiinţe umane obişnuite, care este
dominată de ataşamente, de emoţii inferioare, de temeri şi de gânduri pesimiste, apare în
mod spontan o stare de rezonanţă cu energiile subtile perturbate ale celui bolnav şi atunci,
din cauza acestui gen de interacţiuni aurice, persoana respectivă va ajunge uneori să
manifeste într-o anumită măsură aproape aceleaşi simptome, deşi din punct de vedere
fizic nu există nici un indiciu al acelei boli în cazul ei. Mai ales din această cauză, ea se
va simţi mai mereu obosită, devitalizată şi va avea uneori tendinţa să se îndepărteze
instinctiv de fiinţa umană suferindă, chiar dacă o iubeşte dar nu suficient de mult. Dacă
nu va da curs acestor impulsuri şi nu se va retrage pentru anumite perioade de timp din
acea intimitate bolnăvicioasă pentru a se regenera, resentimentele faţă de bolnav şi, conex

X
cu acestea, sentimentul de vinovăţie faţă de asemenea
5 T ▫ ▫ 55 resentimente se vor amplifica din ce în ce mai mult. În astfel de cazuri,
ele vor conduce la stări de depresie, la stări de epuizare sau la căderi psihice, care în
unele situaţii vor face posibilă chiar apariţia aceleiaşi boli. Prin urmare, a rămâne lângă
patul bolnavului 24 de ore din 24 este, în pofida bunelor noastre intenţii, un obicei cu
consecinţe dezastruoase atât pentru noi înşine, cât şi pentru cel bolnav. De aceea, în cazul
în care o persoană rămâne mult timp în preajma unei fiinţe umane bolnave, se recomandă
să interacţioneze imediat după aceea cu persoane sănătoase şi pline de vitalitate pentru a
facilita astfel un schimb energetic benefic, creator şi regenerant.
Evident, în cazul unui practicant yoga, el poate realiza o reîncărcare şi
rearmonizare a structurii sale aurice prin intermediul practicilor HATHA YOGA
adecvate, care îi vor permite intrarea în stare de rezonanţă ocultă cu energiile
corespondente binefăcătoare infinite din Macrocosmos.
Fiinţele umane spirituale, care sunt mai mereu creative, pline de inspiraţie şi de
spontaneitate simt în mod natural tendinţa de a interacţiona cu persoane asemenea lor,
deoarece împreună ele generează, prin declanşarea proceselor sinergice de rezonanţă, un
câmp subtil de energii elevate prin intermediul căruia îşi transferă în permanenţă aceste
energii care au o frecvenţă de vibraţie foarte ridicată. Un astfel de transfer subtil
eliberează aproape întotdeauna din adâncul fiinţei noastre nebănuite forţe spirituale
profund benefice.
O fiinţă umană înţeleaptă, care înţelege intuitiv sau chiar percepe în mod direct
felurile în care se realizează transferurile energetice subtile, va găsi întotdeauna calea cea
mai eficientă de a ajuta o persoană bolnavă. Datorită stării sale elevate de detaşare şi
optimism, energiile perturbatoare nu vor putea să îi invadeze aura. Carenţele energetice
ale celuilalt vor putea fi suplinite cu uşurinţă datorită stării sale de releu divin, stare în
care necesităţile energetice ale celuilalt sunt suplinite nu din resursele proprii, ci în
virtutea proceselor de rezonanţă cu focarele energetice corespondente din Macrocosmos.
Experienţa inedită trăită de un astfel de vindecător înţelept va fi similară aceleia a
asimilării unui vaccin. Astfel, de fiecare dată când germenii subtili ai unei boli sau, cu
alte cuvinte, atunci când „semnătura” aurică a acesteia va tinde să se manifeste în aura sa,
vor interveni în mod spontan, printr-un gen de „reamintire” subconştientă sau, mai bine
zis, organică, procesele benefice de rezonanţă cu energiile macrocosmice aducătoare de
echilibru şi sănătate perfectă. Aşa cum precizam anterior, cele mai eficiente moduri pe
care le putem utiliza pentru a obţine reîncărcarea energetică după ce am ajutat un om
bolnav, le reprezintă practica ASANA-elor adecvate de revitalizare, a tehnicilor de
PRANAYAMA, a concentrării mentale şi a meditaţiilor.
MODUL ÎN CARE SE REALIZEAZĂ TRANSFERUL DE ENERGIE AURICĂ
ASUPRA UNOR OBIECTE

X
 Fluxurile bioplasmatice se pot transfera din aura noastră chiar şi asupra unui
obiect faţă de care ne simţim „ataşaţi sentimental” mai ales atunci când ne îndreptăm cu
mult interes atenţia către acesta. Aşa cum ştim, orice acţiune pe care o realizăm este
precedată de gânduri şi sentimente corespunzătoare, de aceeaşi natură, care pot fi citite în
aura noastră. Cu alte cuvinte, putem spune că, în mod obişnuit, noi realizăm o acţiune
mai întâi din punct de vedere mental şi psihic înainte de a o realiza din punct de vedere
fizic. Dacă această acţiune are un caracter relaţional, ea se va exprima iniţial la nivelul
structurilor fluidice din straturile exterioare ale aurei. De exemplu, dacă ne hotărâm să
telefonăm unei persoane dragi, vom emite atunci, datorită proceselor spontane de
rezonanţă, energii afective nu numai către persoana în cauză, ci şi către telefonul care, în
acest caz, este mijlocul prin care comunicăm. Fenomenul de transfer subtil apare aproape
de fiecare dată când intenţionăm să folosim un obiect, şi în acest caz o parte din energia
noastră bioplasmatică se va transfera subtil în acel obiect. Cu cât vom folosi mai mult un
anumit obiect care ne place şi ne „atrage”, sau cu cât acesta va fi ţinut mai des în preajma
noastră, cu atât el va acumula mai mult din energia câmpului nostru auric. Această
impregnare aurică din ce în ce mai puternică va ajunge să fie resimţită printr-un sentiment
de „apropiere” sau chiar de ataşament faţă de acel obiect. Natura energiei cu care noi
încărcăm respectivul obiect prin intermediul fluidelor bioplasmatice care sunt. Emise din
aura noastră determină în mod precis sentimentele pe care le vom avea faţă de obiectul
respectiv. Dacă obiectul ne place şi ţinem la el, aceasta arată că el a fost încărcat în
prealabil cu energia simpatiei sau chiar a iubirii. Totodată, în urma unui proces de
biofeed-back, prin însăşi această atitudine plină de simpatie noi continuăm să-l încărcăm
în acelaşi mod. Dacă obiectul respectiv nu ne place, aceasta arată că el a fost încărcat
exact cu energia corespondentă acelui gen de reacţie ostilă pe care noi o avem acum faţă
de el, şi noi vom continua să îl încărcăm subtil astfel dacă ne păstrăm această atitudine.
De exemplu, dacă nu suntem într-o dispoziţie bună atunci când vorbim la telefon şi ne
certăm cu interlocutorul nostru, o parte din această energie distructivă este acumulată şi
în receptorul pe care îl ţinem în mână. Dacă, dimpotrivă, ne aflăm într-o stare foarte bună,
plină de optimism şi de fericire, o parte din energia corespondentă acestei stări psihice va
fi cedată din aura noastră telefonului.
= VA URMA =
An 14 C 26
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE. MODUL ÎN CARE SE REALIZEAZĂ TRANSFERUL DE ENERGlE
AURICĂ ASUPRA UNOR OBIECTE (continuare la cursul nr. 25, An 14)

X
 Astfel, pe măsură ce vom încărca zilnic un obiect din mediul nostru înconjurător
cu anumite energii specifice din aura noastră, el va începe să acumuleze din ce în ce mai
multă energie de genul celei cu care noi l-am „umplut” din punct de vedere subtil.
Obiectul va absorbi şi va păstra energie subtilă, în funcţie de forma sa şi de proprietăţile
materialului din care este confecţionat. Fenomenul de absorbţie şi de acumulare de
energie subtilă într-un obiect neanimat se află la baza psihometriei. Obiectul va ajunge
apoi să cedeze această energie subtilă oricărei fiinţe care intră în contact cu acesta. Din
acest motiv, lucrurile noastre intime, hainele, ceasul, bijuteriile etc. Ne oglindesc foarte
bine personalitatea şi pot oferi foarte multe informaţii cu privire la profilul nostru psiho-
mental. Anumiţi vindecători folosesc acest principiu atunci când încarcă cu energie
benefică vindecătoare un cristal sau pur şi simplu un articol de îmbrăcăminte pe care,
după aceea, îl trimit persoanei bolnave. Atunci când se află în preajma acesteia, cristalul
sau respectivul obiect va transfera energia vindecătoare specific modulată, energie ce va
fi absorbită în aura celui suferind. În acest caz, energia subtilă transferată de obiectul
încărcat benefic de către vindecător reprezintă elementul rezonator activ sau, cu alte
cuvinte, catalizatorul subtil al energiilor aurice vindecătoare ce vor putea fi apoi
amplificate oricât de mult în aura celui bolnav, prin evocare şi autosugestie benefică.
Dar aspectul care poate părea şi mai surprinzător pentru o persoană neiniţiată,
care ignoră fenomenele subtile de transfer energetic din aură, este faptul că vindecătorul
poate continua să încarce de la distanţă obiectul, în virtutea unor fenomene de transfer
subtil, fenomene în care energia aurică purtătoare de informaţie psiho-emoţională este
foarte rafinată ca vibraţie. La fel cum în domeniul undelor radio, cu cât frecvenţa undei
purtătoare de informaţie este mai înaltă, cu atât posibilităţile de propagare sunt mai mari,
tot astfel, în domeniul radiaţiilor subtile, energiile de frecvenţă înaltă se pot propaga
practic la infinit. În acest caz, energia purtătoare pe care vindecătorul o foloseşte este
asemănătoare celei folosite în transmisiile telepatice. Astfel, terapeutul foloseşte obiectul
precum un releu, aşa încât acest obiect rămâne o sursă inedită, mereu activă de energie
vindecătoare pentru pacientul său.
În alte situaţii, un cristal sau un obiect care este încărcat cu energie psiho-mentală
benefică poate neutraliza energiile negative din aura unei fiinţe bolnave. De exemplu, o
clarvăzătoare a relatat la un moment dat modul în care a reuşit să vindece o fată grav
bolnavă, aflată în stare de comă vegetativă. Deasupra patului bolnavei, în plan subtil, ea a
perceput nişte sui-generis baloane (de fapt sfere subtil energetice) foarte urât colorate sau
negre, care prezentau nişte aşa-zişi ţepi mari de un roşu ţipător, ce erau de fapt nişte
forme-gând malefice. În interiorul fiecărui balon ea a constatat că se aflau şerpi, broaşte
şi unele entităţi demoniace. Clarvăzătorul rus V. Goci, profesor la Şcoala Superioară de
Bioenergetică din Soci – Rusia, vorbeşte şi el despre asemenea forme psiho-mentale care
frânează dezvoltarea spirituală a unei fiinţe umane şi adeseori influenţează negativ starea
sănătăţii acesteia. El chiar atribuie acestor culori şi forme simbolice, anumite energii

X
astrale specifice care sunt puse în acţiune în astfel de situaţii. De exemplu, prezenţa unui
şarpe negru indică existenţa unor farmece îndreptate către acea fiinţă umană. Aceeaşi
semnificaţie o are şi broasca, dar puterea de impact a acesteia asupra
WSk aurei celui care ajunge să aibă ataşată în plan subtil o astfel de entitate este
mult mai mică în comparaţie cu cea a şarpelui. Plasând în această ambianţă subtilă un
cristal mare de peste 10 centimetri, care emitea în plan subtil culori energetice nespus de
frumoase, s-a produs o veritabilă explozie subtilă, ce s-a tradus apoi şi în plan fizic, la
început printr-un sfârâit puternic, ca atunci când arunci apă peste uleiul încins dintr-o
tigaie. Apoi s a auzit un pârâit scurt, dar foarte puternic. Dintr-o dată, toţi cei aflaţi în
cameră au fost acoperiţi peste tot – pe faţă, pe mâini, pe haine – cu o pulbere
asemănătoare cu funinginea. Din punct de vedere subtil, clarvăzătoarea respectivă explica
faptul că, în momentul în care energia cristalului a început să se îndrepte asupra aurei
fetei, toate „baloanele” respective sau, altfel spus, acele forme psiho-mentale subtile
malefice s-au îndreptat la rândul lor spre cristal şi apoi au fost absorbite în acesta. Această
interacţiune subtilă a făcut ca toate „baloanele” subtile malefice să se descompună
instantaneu dar, în acelaşi timp, să distrugă total şi cristalul, care aproape că s-a
transformat în pulbere. Imediat după aceea, fata suferindă, care până atunci nu era
capabilă să facă vreo mişcare, a început să îşi mişte mâna dreaptă şi a reuşit să articuleze
câteva cuvinte.
La rândul său, marele yoghin tibetan Milarepa relatează cum, fiind otrăvit de către
un om care vroia să îl omoare, el a transferat o parte din energia subtilă perturbată din
aura sa către un obiect neanimat – o uşă – care, sub impactul acestor energii malefice
deosebit de puternice s-a îndoit imediat, iar apoi s-a sfărâmat în mii de bucăţi.
Eficienţa talismanelor se bazează, în esenţă, pe acelaşi principiu al încărcării
psihice intense a unor obiecte capabile să acumuleze o mare cantitate de energie astrală,
obiecte care, din această cauză, se numesc „acumulatori energetici”. Atât şamanii,
magicienii, cât şi yoghinii avansaţi cunosc mijloace eficiente de concentrare mentală, de
SAMYAMA (identificare perfectă cu un obiect) şi de proiecţie psihică în structurile
subtile ale acestuia, metode prin intermediul cărora poate fi încărcat cu energie benefică
şi eficacitate operativă un obiect adecvat acestor scopuri. Aceste obiecte pot fi încărcate
cu orice tip de energie din aura noastră, în funcţie de gândurile şi sentimentele pe care le
avem şi le emitem cu putere în acele momente sau, cu alte cuvinte, conform intenţiei
noastre care va fi manifestată atunci în mod ferm. Însă, spre deosebire de un banal
magician, un yoghin autentic ştie foarte bine că întotdeauna trebuie să fie utilizate şi
amplificate numai energiile profund divine, sublime, binefăcătoare. Deoarece energia
angrenată astfel constituie nu numai substanţa gândurilor, ci şi a trăirilor noastre
emoţionale, nu ne vom referi la aceasta folosind termenul consacrat în ezoterism de
„formă-gând”, deoarece el este mult prea restrictiv în cazul de faţă. În acest context,
considerăm că este mult mai adecvat să folosim noţiunea de „formă psiho-noetică”, în

X
care termenul „psiho” se referă la domeniul trăirilor psihice şi al sentimentelor, în timp ce
„noetic” se referă la universul minţii şi al gândurilor noastre. Fiecare energie psiho-
noetică ia, în plan astral, forma specifică gândului şi sentimentului care i-au dat naştere.
Aceasta este transferată apoi în aura obiectului, unde ea rămâne acumulată. În mod
tradiţional, ritualurile de încărcare energetică a unui obiect, atribuindu-i acestuia o formă
psiho-noetică, aveau şi au în continuare acest scop. De fapt, astfel de ritualuri reactivează
mereu şi mereu, prin intermediul fenomenului de rezonanţă ocultă, aceeaşi secvenţă
emoţională şi mentală care este pusă în evidenţă în urma unei practici oculte sau a unor
proceduri iniţiatice, şi care este repetată cu perseverenţă la un interval regulat de timp.
Gesturile sincronizatoare adecvate (MUDRA-ele), formulele magice sau invocaţiile
realizate, precum şi obiectele asupra cărora mentalul practicantului se concentrează intens
de fiecare dată, au rolul de a crea în corpul său astral forme psiho-noetice specifice foarte
puternice. Din acest motiv, adeseori în ritualuri, la fel ca şi în arta dramatică, este
deosebit de important să putem genera la voinţă, foarte uşor, diferite sentimente
(întotdeauna profund benefice), încărcând astfel o anumită formă-gând cu puterea emoţiei
asociate respectivei idei. Acest principiu a mai fost expus în cadrul cursurilor noastre de
YOGA referitoare la legile sugestiei şi era numit în acel context „legea emoţiei auxiliare”.
Cu alte cuvinte, un astfel de ritual poate reprezenta o cale rapidă prin intermediul căreia
se poate crea sau recrea la voinţă, graţie unor fenomene de rezonanţă, un flux specific de
energie benefică bioplasmatică sau o formă psiho-noetică, în vederea atingerii unui scop
foarte precis. Aproape întotdeauna, ritualurile reactualizează, prin fenomene de rezonanţă
în AKASHA, anumite gesturi sau acţiuni devenite sacre, care au fost realizate cândva şi
care au avut o mare eficienţă. În felul acesta, ceea ce aparţine trecutului devine pentru noi
un prezent eficient, de fiecare dată când repetăm acel ritual, acel gest sau acea modalitate
ocultă. Este de asemenea foarte important să urmărim să repetăm, într-o anumită măsură,
şi stările şi gândurile care au fost atunci trăite şi manifestate. În felul acesta funcţionează
orice ritual (benefic sau malefic), în funcţie de intenţia practicantului.
Pentru o fiinţă umană care are suficient de mult trezit şi dinamizat centrul subtil
de forţă VISHUDDHA CHAKRA, vizionarea unui film vechi poate să fie o cale extrem
de simplă prin care să fie sesizată energia timpului secvenţial din acea perioadă, în
comparaţie cu energia timpului secvenţial din momentul prezent. Această experienţă
poate revela aspecte uluitoare, pentru că anumite manifestări energetice oculte care există
în sfera subtilă specifică planetară se modifică şi apoi dispar, o dată cu trecerea timpului,
pentru a fi înlocuite cu altele.
Prin urmare, un anumit ritual este totodată un act conştient de creaţie subtilă. De
fiecare dată când o fiinţă umană repetă un ritual, ea adaugă şi mai multă energie formei
psiho-noetice originare care a fost creată prima dată când acest ritual a fost realizat. În
esenţă, ritualul devine astfel o cale prin intermediul căreia o fiinţă umană, datorită unei
operări sistematic angrenate, ajunge să încarce foarte puternic din punct de vedere subtil

X
un obiect deşi, în mod normal, această persoană nu are forţa aurică necesară pentru a
realiza dintr-o dată o astfel de impregnare subtilă excepţională. Această disponibilitate
poate să apară prin branşarea la egregorul pe care îl creează un anumit ritual sau o
anumită modalitate de operare ocultă. Ritualul devine astfel, la nivelul subconştientului
colectiv, un veritabil acumulator de forţă modulată pe o anumită frecvenţă de vibraţie,
care este întotdeauna accesibilă atunci când noi repetăm gesturile, asociate cu stările şi
gândurile aflate în corelaţie cu acel ritual. Un asemenea exemplu este în creştinism
semnul crucii. Deoarece ritualurile sunt repetate identic din generaţie în generaţie, timp
de secole, ele devin astfel o modalitate cu totul deosebită de conectare prin rezonanţă la
forme psiho-noetice extraordinar de puternice, forme care au fost edificate prin forţa unui
egregor constituit de-a lungul a zeci sau chiar sute de ani. În plus, energia aurică necesară
încărcării subtile a unui obiect ne poate fi transferată prin intermediul unei entităţi din
lumile astrale care este benefică şi puternică, în urma unei invocaţii pe care noi i-o
adresăm. În acest fel, de fiecare dată când o fiinţă umană realizează un ritual, ea se
conectează într-un mod holografic la surse de forţă mult mai vaste decât cele la care ea
are acces în mod normal şi intră astfel în rezonanţă cu forme psiho-mentale care o ajută
să îşi realizeze scopul dorit, în cadrul cursurilor de yoga ce vor urma, vom prezenta de
asemenea modalităţile precise şi secrete prin care o fiinţă umană se poate branşa în mod
direct şi intim la un anumit egregor pentru a prelua astfel în mod nemijlocit în aura sa
energia acestuia, sau chiar pentru a induce ea însăşi o idee-forţă benefică în acel egregor.
Deoarece această forţă aurică se amplifică extraordinar de mult în noi prin intermediul
unor astfel de operări subtile benefice, vom fi capabili să încărcăm mult mai uşor obiectul
cu forma psiho-mentală care este generată în timpul ritualului. Făcând abstracţie de
contextul magic, orice tehnică de vizualizare creatoare se bazează şi ea pe acelaşi
principiu. Prin concentrare intensă asupra imaginii a ceea ce vrem să creăm în lumea
fizică, noi construim atunci, de fapt, un sui-generis plan sau chiar o direcţie destinică ce
va apărea întotdeauna mai întâi în realitatea lumii subtile astrale, prin intermediul formei
psiho-mentale născute şi hrănite de vizualizarea noastră. Apoi, prin repetarea sistematică
a vizualizării şi mentalizării creatoare, ea va căpăta forţa necesară cristalizării şi
materializării sale în lumea fizică. Dacă vom analiza lucrurile mai profund, vom constata
că de fapt, într-un mod inconştient, noi realizăm aceasta în fiecare moment al existenţei
noastre, chiar dacă de obicei nu suntem absolut deloc conştienţi de acest aspect.
Gândurile noastre efemere şi sentimentele trecătoare fac ca structura noastră
astrală să-şi păstreze în permanenţă un caracter schimbător, aceasta fiind în special
situaţia fiinţelor umane care au fixată în mod preponderent conştiinţa la nivelul lui
SWADHISTHANA CHAKRA. Dar, cu cât vom deveni mai conştienţi de procesele
subtile şi de importanţa acestora, cu atât vom fi mai capabili să realizăm rapid
transformări spirituale profunde în viaţa noastră.
ROLUL CANALELOR ENERGETICE (NADI-urilor) CARE APAR LA

X
NIVELUL CELOR MAI RAFINATE STRUCTURI SUBTILE DIN AURA NOASTRĂ
Pe lângă legăturile subtile inerente care se stabilesc spontan, pentru durate mai
lungi sau mai scurte de timp, între o fiinţă umană şi diferitele elemente din mediul
ambiant al acesteia, există şi canale subtile de legătură, mult mai puternice şi mai
profunde, care apar la nivelul celor mai rafinate structuri ale corpului astral, precum şi la
nivelul structurii cauzale. Datorită caracterului lor extrem de subtil şi deoarece sunt
profund înrădăcinate în fiinţa noastră, ele se pot menţine pe durata mai multor existenţe
atât în universul fizic, cât şi în lumile subtile. Acestea reprezintă aşa-numitele „legături
ale sufletului”, care se pot menţine chiar şi după părăsirea corpului fizic; ele se păstrează
aproape la nesfârşit, nefiind absolut deloc afectate nici măcar de distrugerea corpului fizic
sau de dizolvarea structurilor eterice şi astrale inferioare care apar o dată cu aşa-zisa
moarte. Tradiţia esoterică menţionează existenţa mai multor tipuri de astfel de canale
energetice, NADI-uri, extrem de subtile:
A) „canale subtile ale sufletului”, care îi conferă sufletului energiile creatoare
necesare dezvoltării sale spirituale prin conectarea acestuia la sursa noastră divină,
infinită şi eternă, cu Sinele
Suprem, ATMAN;
B) canale subtile care provin din relaţii foarte profunde, stabilite cu prilejul unor
existenţe anterioare trăite pe Pământ sau în lumile subtile;
C) „canale subtile genetice”, care asigură conexiunile KARMA-ice cu părinţii şi
care reprezintă baza subtilă a existenţei legăturilor şi condiţionărilor genetice din planul
fizic;
D) canale subtile relaţionale: a) benefice, care apar şi se dezvoltă prin cultivarea
relaţiilor sufleteşti profunde cu părinţii şi cu fiinţele umane pe care le iubim cu adevărat
şi care ne sunt foarte dragi; b) aducătoare de suferinţă, care survin în urma unor relaţii
pline de ataşamente. „Canalele subtile ale sufletului” sunt cele mai importante structuri
ale fiinţei noastre, deoarece ele ne pun întotdeauna în legătură cu Sursa Divină şi fac
posibilă revelarea Sinelui Divin Suprem, ATMAN. Ele conferă acel sentiment inefabil şi
beatific al unităţii în DUMNEZEU a întregii noastre vieţi fizice, psihice, mentale şi
spirituale atât interioare, cât şi exterioare. Tot ele fac posibilă trăirea sentimentului divin
de Pură Existenţă, necondiţionată de nimic, SAT, sursă a întregii noastre fiinţe şi a întregii
noastre vieţi. Tipuri oarecum asemănătoare de „canale subtile ale sufletului” ne pun în
legătură şi cu îngerul nostru păzitor, precum şi cu alte fiinţe spirituale (entităţi angelice,
DAKINI-uri etc.) care ne ghidează din lumile subtile. = VA URMA =
An 14 C 27
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA

X
 NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE.
ROLUL CANALELOR ENERGETICE (NADI-urilor) CARE APAR LA
NIVELUL
CELOR MAI RAFINATE STRUCTURI SUBTILE DIN AURA NOASTRĂ A)
„Canalele subtile ale sufletului” (continuare la cursul nr. 26, An 14)
De asemenea, atunci când un aspirant pe calea spirituală evoluează suficient de
mult, atingând o anumită maturitate spirituală, între el şi maestrul său se stabileşte o
relaţie subtilă ce este susţinută energetic, informaţional şi spiritual prin asemenea „canale
subtile ale sufletului”, care îi vor conferi mereu discipolului inspiraţie divină, ghidare şi
bun simţ spiritual. Aceste „legături” subtile sunt deosebit de profunde şi de rafinate şi, cel
mai adesea, ele nu dispar nici măcar după ce discipolul a atins şi el, la rândul său, starea
de eliberare supremă. Evident, aceste canale subtile extrem de rafinate nu sunt absolut
deloc înlănţuitoare sau condiţionante ci, dimpotrivă, ele sunt capabile să asigure, de
exemplu, în cadrul unei şcoli spirituale, continuitatea şi amplificarea filonului autentic şi
divin ce a fost revelat iniţial de către maestrul spiritual care a pus bazele acelei mişcări
spirituale.
B) Canalele subtile care provin din relaţii foarte profunde stabilite cu prilejul unor
existenţe anterioare ne permit să ne reamintim spontan emoţii, sentimente şi gânduri pe
care le-am avut faţă de anumite fiinţe umane ce ne-au fost foarte apropiate în existenţe
anterioare. Adeseori, noi întâlnim persoane în prezenţa cărora avem foarte clar şi acut
sentimentul că le-am mai cunoscut cu mult timp înainte, în circumstanţe adeseori net
diferite de cele din această existenţă. Încă de la prima întâlnire, noi ne simţim puternic
conexaţi subtil cu aceste persoane în moduri pe care, iniţial, ne este greu să le descriem,
dar care ne dau un sentiment nespus de clar al intimităţii. Remarcăm, de exemplu, că ne
plac aceleaşi lucruri sau că împărtăşim aceleaşi aspiraţii. Ulterior, în decursul acestei
vieţi, noi constatăm că ne-am angrenat, deloc întâmplător, împreună, pentru a ne împlini
aceste aspiraţii profunde, comune. Uneori, datorită prezenţei canalelor energetice
deosebit de subtile existente între noi, este posibil să apară în anumite momente
privilegiate din punctul de vedere al conjuncturilor KARMA-ice, străfulgerări care să ne
reveleze situaţii şi tipuri preponderente de atitudini şi relaţii care au fost trăite în existenţe
anterioare. Prin intermediul acestor canale energetice subtile este posibil, de asemenea, să
irumpă din adâncurile fiinţei noastre brusc, până la nivelul structurilor conştiente, o
perspectivă globală şi foarte amănunţită a uneia dintre existenţele noastre anterioare.
Acest fenomen are loc cel mai adesea atunci când, datorită unei scări excepţionale de
energizare sau de trezire a energiei KUNDALINI, canalele energetice KARMA-ice devin
neobişnuit de active, facilitând astfel apariţia unor informaţii de mult uitate.

X
 Totuşi, în această direcţie va trebui să fim foarte atenţi, prudenţi şi lucizi, pentru a
evita astfel cu mult discernământ orice exaltări sau fantasmagorii imaginative. In special
atunci când constatăm că folosim amintirea unei existenţe anterioare drept scuză pentru
un comportament bizar, plin de reticenţe şi resentimente, acesta este un indiciu de bun
simţ că trebuie să devenim foarte prudenţi în ceea ce priveşte convingerea noastră că totul
se justifică prin existenţa unor asemenea reminiscenţe dintr-o viaţă anterioară.
Dacă, de exemplu, blamăm o persoană numai pe baza unor impulsuri negative
inexplicabile pe care le justificăm, în mod facil şi copilăresc, afirmând că le avem faţă de
aceasta dintr-o altă existenţă, sau dacă avem tendinţa să ne ipostaziem mai mereu în
poziţii ierarhic superioare celorlalţi (dacă, de exemplu, ne gândim că într-o existenţă
anterioară i-am fost şef prietenului, colegului sau şefului nostru actual, sau dacă ne
gândim că i-am fost profesor ori îndrumător celui care în această viaţă ne este profesor
ori îndrumător), este clar că noi, de fapt, interpretăm greşit şi folosim distorsionat
informaţiile pe care aceste canale deosebit de subtile ni le-ar putea furniza. Prin aceasta,
nu am face nimic altceva decât să acumulăm şi mai multe condiţionări KARMA-ice,
trăind într-o lume fantasmagorică mutilată de dogmele şi prejudecăţile noastre şi pe care
am construit-o exact pe placul orgoliilor noastre. În virtutea unei legi continue a evoluţiei,
problemele de fond cu care ne confruntăm în această existenţă sunt probleme cu care ne-
am mai confruntat şi în existenţele anterioare dar, în general, acum ele tind să se
manifeste mai puţin acut ca mai înainte datorită lecţiilor şi experienţelor de viaţă pe care
le-am acumulat între timp.
Canalele subtile care provin din relaţii foarte profunde stabilite cu prilejul unor
existenţe anterioare nu se referă neapărat numai la vieţi petrecute ca fiinţe umane
încarnate pe Pământ. Aceste conexiuni subtile se află de asemenea la baza stărilor de
inspiraţie şi a revelaţiilor sau a mesajelor primite de la fiinţe din alte lumi.
C) „Canalele subtile genetice” care asigură conexiunile KARMA-ice cu părinţii şi
care reprezintă baza subtilă a existenţei legăturilor genetice şi condiţionărilor din planul
fizic se stabilesc, de exemplu, între sufletul mamei şi al copilului, chiar încă înainte ca
actul propriu-zis al concepţiei să aibă loc. Efortul de a stabili sau de a crea aceste „canale
subtile genetice” provine, cel mai adesea, în primul rând de la fiinţa care urmează să se
încarneze. Dacă potenţiala mamă se teme în acel moment de eventualitatea unei sarcini
sau dacă ea nu vrea totuşi să aibă copii, ea va putea ajunge chiar să blocheze la nivel
subtil, în intimitatea sa sufletească, în special la nivelul lui ANAHATA CHAKRA,
crearea unor legături astrale puternice cu o fiinţă din lumile subtile paralele. Acest aspect
va împiedica apariţia sarcinii şi poate conduce chiar la sterilitate. În astfel de situaţii, prin
rugăciuni către Dumnezeu şi prin meditaţii, o femeie îşi poate depăşi temerile şi se poate
deschide astfel sufleteşte pentru o comunicare profundă cu o fiinţă din lumile subtile care
urmează să se reîncarneze în ipostaza viitorului ei copil. Atunci, deschiderea lui
ANAHATA CHAKRA va avea drept efect asupra viitoarei mame, la nivel fizic, o

X
reactivare a timusului. Apoi, în situaţia în care şi celelalte glande endocrine (în special
cele ovariene şi glanda pituitară) funcţionează armonios, femeia este pregătită pentru a
realiza concepţia.
Cu totul alta este însă situaţia unei femei iniţiate care, în virtutea misiunii
spirituale pe care ea şi-o asumă refuză sau, mai bine spus, sublimează darul maternităţii
într-o energie creatoare de un tip superior. În acest caz, ea va interioriza toate aceste
posibile legături energetice subtile, pentru a crea în fiinţa sa o comunicare din ce în ce
mai clară cu natura sa profundă, cu Sinele Divin Suprem, ATMAN. În felul acesta,
relaţiile sale cu celelalte fiinţe umane vor căpăta o orientare din ce în ce mai universală,
mai impersonală şi mai transcendentă. În concluzie, o femeie care este cu adevărat
angrenată pe o cale spirituală poate sublima conştient darul sacru al maternităţii, dar acest
gest divin nu trebuie confundat nicidecum cu starea inconştientă în care o femeie nu îşi
poate recunoaşte nici măcar feminitatea sa organică, şi nici cu sterilitatea sau cu
închiderea afectivă care provin din refuzul de a comunica profund cu alte fiinţe umane.
Tradiţia esoterică vorbeşte despre existenţa unor canale subtile energetice care
susţin atât din punct de vedere vital, cât şi sufletesc, noile structuri ale fiinţei care
urmează să se reîncarneze. Astfel, există inefabile structuri energetice care unesc
ANAHATA CHAKRA a mamei cu ovulul ce urmează a fi fecundat, precum şi
ANAHATA CHAKRA a tatălui cu spermatozoizii săi. Atunci când are loc fecundarea,
canalele subtile energetice ale celor doi părinţi se unesc între ele şi „cheamă” astfel
sufletul copilului care urmează să se reîncarneze. În felul acesta, prin intermediul
copilului, cei doi părinţi sunt puternic uniţi energetic între ei.
O dată ce „canalul subtil genetic” iniţial care uneşte sufletul copilului cu cel al
mamei a fost activat, între ei se vor crea apoi şi multe alte „canale subtile genetice” şi la
nivelul celorlalţi centri de forţă. Aceste „canale subtile genetice” îşi vor avea reflexii în
toate relaţiile familiale numite în mod obişnuit „de sânge”. Ele constituie baza subtilă şi
reală a arborelui nostru genealogic şi a condiţionărilor genetice. Asemenea canale subtile
ne leagă de unchi, mătuşi, bunici, străbunici etc., într-un lanţ ce îşi are rădăcinile în
timpuri imemoriale. Toate aceste „canale subtile genetice” creează o reţea imensă de
trasee energetice subtile care leagă între ele toate fiinţele umane, până la cele dintâi fiinţe
de pe pământ. Această veritabilă reţea a vieţii există de fapt, în afara coordonatelor
spaţiale obişnuite şi independent de acestea. În felul acesta, având în vedere şi diferite
ipostaze existenţiale prin care am trecut de-a lungul existenţelor noastre anterioare, noi ne
aflăm intim conectaţi în plan subtil cu toate fiinţele care trăiesc sau care au trăit vreodată
pe Pământ. Extinzând şi mai mult această viziune, realizăm că, de fapt, noi suntem astfel
fuzionaţi cu toate formele de pe viaţă care au existat sau există pe Pământ. În concluzie,
se poate spune că prin aceste „canele genetice” originare noi păstrăm în plan astral toată
moştenirea noastră genetică, pentru a o transmite de la o existenţă la alta.
D) Canale subtile relaţionale: a) benefice, care apar şi se dezvoltă prin cultivarea

X
relaţiilor sufleteşti profunde cu părinţii şi cu fiinţele umane pe care le iubim cu adevărat
şi care ne sunt foarte dragi; b) aducătoare de suferinţă, care survin în urma unor relaţii
pline de ataşamente.
Starea de rezonanţă vibratorie a canalelor relaţionale subtile oglindeşte într-un
mod foarte exact, la nivel auric, natura raporturilor care noi le avem în special cu fiinţele
umane care ne sunt apropiate din punct de vedere sufletesc şi pe care le iubim cu
adevărat. De-a lungul vieţii, pe măsură ce trecem prin diferitele stadii ale dezvoltării
umane: copilărie, adolescenţă, maturitate etc., canalele subtile relaţionale ajung şi ele să
se dezvolte şi să se „maturizeze” treptat. Cu fiecare nouă lecţie de viaţă pe care o învăţăm
în urma interacţiunilor şi relaţiilor noastre cu ceilalţi, aceste canale capătă şi mai multă
„rezistenţă”, flexibilitate şi stabilitate, ele exprimând, în ultimă instanţă, abilităţile noastre
de a comunica profund cu ceilalţi. Pe de altă parte, natura acestor canale subtile reflectă
în mod precis calitatea relaţiilor inter-umane pe care noi leam creat adesea încă din
copilărie. Ele ne pot oferi informaţii foarte clare cu privire la stabilitatea şi caracterul
armonios al unei relaţii. Şabloanele sau, cu alte cuvinte, modelele comportamentale pe
care noi ni le formăm în copilărie au tendinţa să se repete şi după aceea, de-a lungul
întregii noastre vieţi. În primii ani de viaţă, structura noastră aurică este foarte receptivă
la diferitele influenţe exterioare şi atunci, ea se poate modela foarte uşor sub impactul
unor forţe subtile care provin, cel mai adesea, din mediul familial. Un om are tendinţa să
reproducă, de foarte multe ori, în existenţa sa modelele fiecăreia dintre relaţiile sale
importante din copilărie, modele care au fost puternic impregnate energetic în acea
perioadă a vieţii sale. Din acest motiv, el tinde să îşi întemeieze relaţiile cu celelalte femei
după şablonul originar al relaţiei sale cu mama sa, în timp ce comunicarea cu ceilalţi
bărbaţi se aseamănă într-un anume mod, adeseori foarte discret şi disimulat, dar totuşi
incontestabil, cu cea stabilită în copilărie cu tatăl său. Totuşi, aceste raporturi şi relaţii
primare stabilite cu părinţii nu trebuie să fie privite ca fiind cauza ultimă a
comportamentului nostru relaţional deoarece, în ultimă instanţă, chiar şi acestea nu sunt
altceva decât expresia unor forţe deterministe KARMA-ice sub impactul cărora ne putem
afla, în mod aparent inexorabil, chiar existenţe la rând în situaţia în care, datorită
ignoranţei şi egoismului nostru, refuzăm să ne transformăm şi să creştem spiritual sau să
învăţăm cu deschidere şi umilinţă, cât mai mult, în procesul dinamic al interacţiunilor
dintre noi şi ceilalţi oameni. În ultimă instanţă, aceste condiţionări KARMA-ice sunt cele
care ne determină tendinţa de a re-crea mereu şi mereu, în raporturile cu fiinţele umane
de care ne simţim apropiaţi sufleteşte sau pe care le iubim, acelaşi model comportamental
pe care l-am dezvoltat, în copilărie, în relaţiile cu părinţii noştri. Studiind cu atenţie forma
unui canal subtil, precum şi locul de unde el porneşte din aura noastră, un clarvăzător
autentic poate să intuiască cu destul de mare uşurinţă dacă acest canal subtil provine de la
o relaţie creată cu o femeie sau cu un bărbat, deoarece acest flux energetic „împrumută”,
într-o anumită măsură, din aura celeilalte persoane caracteristicile specific feminine sau

X
masculine.
De fiecare dată când stabilim o nouă legătură cu o persoană, indiferent de natura
acestei comunicări, noi creăm un nou canal subtil relaţional. Acesta se modifică şi se
dezvoltă pe măsură ce relaţia se modifică şi devine din ce în ce mai complexă. Totuşi,
este foarte important să înţelegem că aceste relaţii subtile nu se pot stabili decât cu
acordul mutual al celor două persoane. Atât stările chinuitoare de dependenţă faţă de
altcineva, cât şi stările creatoare de comunicare armonioasă şi de comuniune sinergică,
aşa cum sunt, de exemplu, trăirile elevate care apar în cadrul unui cuplu iubitor care
aplică în mod constant continenţa sexuală, nu sunt altceva decât expresia unor acceptări
reciproce, conştiente sau nu. Cu cât o relaţie este mai complexă, mai profundă şi mai
puternică, cu atât canalele energetice create între cele două fiinţe umane vor fi mai
puternice şi mai complexe. Culoarea, forma şi, în general, starea vibraţională a unei
asemenea structuri bioenergetice de legătură sunt indicatori foarte clari ai naturii
respectivei relaţii şi a felului în care noi suntem conexaţi subtil la aura unei alte fiinţe
umane. [În cazul cuplurilor care practică continenţa sexuală, posibilitatea de a dezvolta
asemenea canale subtile aducătoare de armonie şi împlinire lăuntrică şi de a rafina
frecvenţa de vibraţie a energiilor care circulă prin acestea este mult facilitată în cazul în
care, după fiecare fuziune amoroasă, este experimentată aşanumita stare de „avalanşă”:
după realizarea postludiului, unul dintre cei doi iubiţi se îndepărtează din punct de vedere
fizic la o distanţă cât mai mare de celălalt şi rămâne acolo minim 2 ore, în vederea
recreării unui potenţial energetic polar; cu cât distanţa este mai mare, cu atât stările
resimţite ulterior, prin intermediul acestor sui-generis canale energetice de comuniune
subtilă vor fi mai intense, mai ample şi mai profunde.] Bineînţeles că unele dintre aceste
legături subtile care se nasc şi se dezvoltă în urma unor relaţii de durată cu o altă
persoană sunt aducătoare de energie benefică, sănătate, armonie şi împlinire în timp ce
altele, dimpotrivă, sunt epuizante, chinuitoare şi distructive. „Cordoanele” subtile care
apar în cadrul relaţiilor armonioase sunt aproape întotdeauna vii, strălucitoare, dinamice,
flexibile şi pulsează într-ritm aducător de armonie şi coerenţă vibratorie a aurelor celor
doi. Aceste canale bioenergetice sunt foarte importante şi valoroase pentru viaţa noastră
interioară deoarece ele aduc şi menţin încrederea, intimitatea, înţelegerea reciprocă,
ajutând la stabilirea unei relaţii în care domneşte libertatea şi deplina înţelegere între cei
doi.
În mod evident, atunci când prin aceste sui-generis canale de legătură circulă
energii malefice, avem de-a face cu relaţii în care una dintre cele două fiinţe sau chiar
ambele acceptă în mod conştient sau nu suferinţa. Acest fenomen este cu atât mai
pregnant în cazul fiinţelor cu înclinaţii masochiste accentuate. = VA URMA = un
An 14 C 28
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA

X
CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE AURICE. ROLUL CANALELOR ENERGETICE (NADI-urilor)
CARE APAR LA
NIVELUL CELOR MAI RAFINATE STRUCTURI SUBTILE DIN AURA
NOASTRĂ D) Canale subtile relaţionale (continuare la cursul nr. 27, An 14)
În relaţiile de dependenţă reciprocă ce ne limitează personalitatea şi tind să o
circumscrie doar la universul îngust şi deformant al ataşamentelor reciproce, sufocante,
aceste canale subtile aduc în aura celor doi rezonanţe inferioare şi de aceea au culori
întunecate sau chiar prezintă nuanţe de negru fiind greoaie, rigide şi lipicioase. Ele induc
totodată tendinţe TAMAS-ice, menţinând o relaţie dominată de rigidităţi, frici, suspiciuni
şi stări dureroase de dependenţă. Există unele situaţii în care, una dintre cele două fiinţe
prezintă înclinaţii sadice, iar cealaltă tendinţe masochiste. Astfel, ele se potenţează
reciproc în trăiri distructive şi dureroase, fiinţa sadică creând suferinţă, tulburare şi durere
în cealaltă care, prin acceptare tacită, nu face decât să îi întreţină şi să îi amplifice
pornirile malefice de tip sadic. Cu cât devenim mai ataşaţi sau, cu alte cuvinte, mai
„legaţi” de o fiinţă umană prin intermediul unor asemenea sui-generis cordoane subtile
aducătoare de limitări şi condiţionări, cu atât mai mult există tendinţa ca relaţia respectivă
să devină mai „domestică”, mai anostă, fiind lipsită de spontaneitate şi prospeţime. De
fapt, într-o relaţie aducătoare de dizarmonie, cei doi utilizează în mod greşit structurile
subtile care le unesc aurele. Dacă, de exemplu, ne vom folosi adeseori de aceste canale
subtile pentru a preveni cu încăpăţânare orice posibilă modificare în bine a relaţiei,
păstrând interacţiunea în domenii care sunt dominate mereu de inerţie, de o conştiinţă
gregară sau de pasiuni comune vulgare, ce poartă mai mereu amprenta materialismului,
cordoanele subtile dintre noi vor deveni din ce în ce mai limitatoare, mai greoaie şi mai
dense. Astfel, treptat, relaţia însăşi ajunge să hrănească şi să amplifice doar instinctele
primare sau devine încărcată de resentimente, neîncrederi, depresii şi temeri. Pe de altă
parte, cu cât o relaţie devine mai armonioasă, mai liberă şi mai înălţătoare, cu atât
canalele subtile dintre cei doi devin mai strălucitoare, mai pline de energie, mai flexibile
şi totodată mai trainice. Dacă vom urmări să cercetăm mai în detaliu acest fenomen de
natură subtilă, vom constata că de la nivelul fiecărui centru de forţă pornesc diferite
trasee energetice care se află fiecare în legătură cu un aspect particular al relaţiei.
De fiecare dată când, în cadrul unei relaţii, trăim o nouă experienţă de viaţă ce
este caracterizată în mod preponderent de un anumit nivel specific de conştiinţă, din
centrul de forţă corespondent pornesc şi se dezvoltă noi „cordoane” energetice care se
îndreaptă atunci spre respectiva persoană cu care interacţionăm. Dacă, în cadrul unei
relaţii de cuplu, comunicăm subtil într-un mod profund benefic şi total armonios cu o
fiinţă de sex opus pe toate nivelurile noastre energetice, între noi se vor dezvolta
asemenea sui-generis „cordoane” aurice care vor crea interacţiuni subtile profunde la

X
nivelul tuturor celor şapte centri de forţă. În cadrul relaţiilor intime stabile, care se menţin
pentru o perioadă lungă de timp şi în care cei doi iubiţi aplică cu perseverenţă continenţa
sexuală, ei creează împreună diferite canale energetice care unesc fiecare aspect sau
dimensiune a fiinţei unuia dintre ei cu aspecte corespunzătoare ale fiinţei iubite.
Prin intermediul canalelor energetice de legătură, noi dezvoltăm relaţii profunde şi
intime cu anumiţi oameni, rămânând aproape în permanenţă în legătură din punct de
vedere spiritual, mental şi afectiv cu aceştia, indiferent de locul în care ei se află sau de
timpul care a trecut de când nu neam mai văzut. De altfel, în tradiţia ocultă a şamanilor
mexicani se afirmă în mod corect că o relaţie intimă, în cadrul căreia a avut loc un raport
sexual chiar şi numai o singură dată, are consecinţe subtile care durează apoi, la nivel
auric, timp de 7 ani. După acest interval, ea se estompează şi dispare complet dacă, în
toată această perioadă, nu a mai avut loc o nouă stare de intimitate amoroasă.
Fără îndoială că una dintre experienţele de viaţă cele mai dureroase o reprezintă
despărţirea de o fiinţă pe care o iubim foarte mult. Adeseori, atunci când, din anumite
motive, relaţia foarte profundă pe care o anumită persoană o are cu o fiinţă iubită
încetează brusc, mai ales în cazul în care aceasta nu are suficientă credinţă în Dumnezeu
şi forţă de centrare în natura sa divină, esenţială, în Sinele Suprem, ATMAN, ea poate să
se confrunte cu o stare de totală dezorientare şi dezaxare, ca şi cum nu ar mai şti ce să
facă cu viaţa sa şi cu ea însăşi. Duse la extrem, asemenea impulsuri inferioare pot
conduce unele fiinţe umane, care sunt dezechilibrate şi excesiv de receptive faţă de
energii inferioare, chiar la tendinţe suicidare. Atât de puternice erau aceste legături subtile
şi într-atât de mult fiinţa umană respectivă se baza pe ele şi îşi trăia viaţa în virtutea
existenţei lor încât, atunci când acestea se rup, persoana în cauză are senzaţia că întreaga
lume s-a năruit şi că viaţa însăşi, în cazul ei, nu mai are rost. O asemenea despărţire,
extrem de dureroasă din cauza ataşamentelor şi a legăturilor multiple create în timp,
generează sentimentul că ne-am rupt de multe aspecte proprii vieţii şi universului nostru
lăuntric, aspecte pe care le trăisem împreună cu fiinţa iubită. Astfel, ne simţim copleşiţi
de nostalgia amintirilor şi de regrete, şi totodată avem tendinţa să trăim numai în trecut.
Asemenea corzi energetice subtile (care ajung să se rupă în situaţii dificile ale vieţii) nu
reprezintă numai o expresie aurică generică a fostei relaţii dintre noi, ci şi a activităţilor
propriu-zise pe care le-am realizat în cuplu. Multe cupluri care se separă în această
manieră total neaşteptată sau forţată au tendinţa de a se preocupa excesiv sau chiar
obsesiv pentru a re-crea cu orice preţ legăturile subtile distruse, în scopul de a-şi alina
durerea cauzată de separarea care a survenit brusc. Din nefericire, după aceea, un
asemenea om tinde să re-creeze, din cauza şabloanelor sale psihomentale, acelaşi tip de
relaţii negative, aducătoare de suferinţe şi constrângeri pe care le va stabili cu aceeaşi
tipologie subtilă sau, cu alte cuvinte, cu acelaşi gen de bărbat (sau de femeie) cu care el a
fost în intimitate înainte, deoarece „cordoanele” şale relaţionale poartă în continuare
amprenta acelor energii negative şi limitatoare. În final, în urma nenumăratelor eşecuri

X
cauzate tocmai de tendinţele sale inferioare, fiinţa umană în cauză va concluziona cu
amărăciune: „Nu am avut niciodată noroc în dragoste”.
Ceea ce oamenii obişnuiţi nu înţeleg, cu privire la aceste fenomene de natură
ocultă, este că, în cazul oricărei separări dintre doi oameni între care a existat cu adevărat
o relaţie puternică, anumite conexiuni subtile ajung în mod inevitabil să se dizolve destul
de rapid, în timp ce altele rămân, în pofida tuturor eforturilor făcute pentru a le ignora sau
anula. Când unul dintre cei doi iubiţi se decide să se despartă de celălalt, ceea ce se
produce în universul lăuntric al celui părăsit depinde într-o foarte mare măsură de starea
sa de ataşament şi dependenţă faţă de vechea relaţie. „Cordoanele” subtile de legătură
create anterior şi care sunt aducătoare de suferinţă se opun aproape întotdeauna oricărei
transformări. Ele vor genera în noi o tendinţă de a menţine în permanenţă starea de fapt,
chiar dacă aceasta este în mod evident chinuitoare şi distructivă. Pe de altă parte,
„cordoanele” subtile de legătură care s-au dezvoltat în cadrul unei relaţii pline de iubire
sunt aducătoare de armonie şi, de aceea, ne permit ele însele să realizăm o stare de
detaşare şi libertate, şi să acceptăm cu multă uşurinţă şi încredere în Dumnezeu
transformările din viaţa noastră. Asemenea legături subtile armonioase se pot menţine
indiferent de ceea ce se petrece din punct de vedere exterior, faptic, între cei doi iubiţi,
deoarece ele vor reprezenta în continuare o sursă de inspiraţie divină. Atunci când doi
oameni se iubesc cu adevărat, această dragoste nu are cum să dispară vreodată şi, tot
astfel, cordoanele subtile care conferă această inefabilă comunicare sufletească vor dăinui
la nesfârşit, chiar şi după părăsirea definitivă a corpului fizic.
TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR ÎN FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL CELOR 7 FAZE ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
În continuare, vom prezenta modul în care, anumite modificări benefice pot să
apară în corpurile noastre subtile o dată cu procesul vindecării care survine după ce ne-
am confruntat cu o afecţiune gravă. Această transformare interioară complexă ar putea fi
foarte uşor comparată cu expansiunea şi „înflorirea” aurică ce apare în procesul evoluţiei
spirituale. Într-adevăr, adeseori înţelepţii yoghini consideră evoluţia spirituală a unei
persoane ca fiind comparabilă cu o vindecare de „boala” ignoranţei şi a necunoaşterii
Sinelui Suprem, ATMAN, a Esenţei Divine a oricărei fiinţe umane. Din acest motiv, deşi
în continuare ne vom referi în principal la cele şapte etape sau stări esenţiale de conştiinţă
ale procesului vindecării adeseori, aceste atitudini transformatoare nu caracterizează
numai o fiinţă umană care se vindecă de o boală apărută la nivelul corpului ei fizic, ci şi o
persoană care aspiră să se trezească din punct de vedere spiritual. Procesul vindecării, ca
şi cel al evoluţiei spirituale, nu este niciodată linear, lipsit de urcuşuri şi de coborâşuri. De
exemplu, atunci când cineva începe un tratament naturist eficient, în procesul vindecării,
cel mai adesea, el simte o îmbunătăţire imediată şi evidentă a stării sale de sănătate,
aspect care, în tradiţia ezoterică, este asociat cu impulsul energetic subtil iniţial care
susţine şi caracterizează totodată orice proces evolutiv. Apoi, mai târziu, aparent

X
paradoxal, pacientul pare a regresa căci boala reapare parcă şi mai violent ca la început.
În această fază, cel mai adesea bolnavul are tendinţa să se îndoiască de tratament sau, în
cazul evoluţiei spirituale, aspirantul se îndoieşte de însăşi calea spirituală pe care o
urmează şi de maestrul sau îndrumătorul său spiritual. În acest punct de hiatus, de
cumpănă sau de gol energetic al procesului evolutiv, fiind dezamăgit, el ajunge să
gândească în mod pesimist că se află într-o stare mai rea decât în momentul de început (al
tratamentului sau al practicii sale spirituale). Într-adevăr, din punct de vedere subtil,
câmpul auric cunoaşte iniţial, o dată cu începerea tratamentului, o adevărată înflorire
pentru ca, după un anumit interval de timp să survină brusc un regres aparent inexplicabil
atât în ceea ce priveşte mărimea aurei, cât şi calitatea vibraţiilor acesteia. Bineînţeles, este
pe deplin justificat să ne punem întrebarea cum poate fi posibil ca, în pofida unui câmp
auric mai echilibrat, obţinut în urma respectivului tratament sau în urma aplicării
consecvente şi corecte a unor tehnici de transformare, să ajungem să ne confruntăm
totuşi, mai târziu, aparent fără motiv, cu stări foarte puternice de dezechilibru energetic.
Adeseori, atunci când este vorba despre un tratament, pacientul ajunge chiar să aibă
dureri mult mai mari decât a avut iniţial. În realitate, el devine mai puţin tolerant la
dezechilibrele pe care anterior le considera a fi „normale” pentru el. Aşa cum precizam,
oamenii trec prin diferite faze distincte în decursul procesului complex al vindecării.
Aceste etape sunt, de altfel, expresii ale unor procese fireşti de transformare umană.
Vindecarea, ca şi evoluţia spirituală, necesită o transformare a minţii şi a conţinutului
emoţional sau, cu alte cuvinte, a câmpului nostru auric, modificări care însoţesc
întotdeauna transformările fizice. De aceea, în fiecare etapă a vindecării, fiinţa umană în
cauză trebuie să-şi reevalueze atitudinea faţă de resursele proprii (fizice, psihice, mentale
şi spirituale) care sunt implicate în procesul transformării vindecătoare, pentru a le acorda
apoi într-un mod mult mai adecvat şi armonios în noul context.
Pentru a putea începe să ne transformăm în mod real trebuie, în primul rând, să
admitem că există o problemă cu care ne confruntăm; de asemenea, este necesar să
acceptăm să experimentăm într-un mod direct această problemă sau, cu alte cuvinte, să ne
confruntăm efectiv şi nemijlocit cu ea. De aceea, un prim pas constă în a ieşi din faza
gregară în care negăm sau ignorăm complet situaţia neplăcută în care ne aflăm. De altfel,
de fiecare dată când, în procesul transformării, o persoană ajunge să se confrunte cu
diferite probleme, gândind că situaţia este mai rea decât înainte, în realitate nu este vorba
decât despre o conştientizare din ce în ce mai profundă a unor tensiuni şi probleme pe
care, iniţial, tindeam să le ignorăm sau să le negăm. Adeseori, sentimentele de
nemulţumire sau chiar de mânie care apar în această etapă sunt explicate şi justificate de
către cel în cauză prin faptul că situaţia sa este într-adevăr chiar mai rea decât înainte. În
realitate, adâncirea în asemenea stări de nemulţumire şi de mânie este expresia unor
tendinţe demoniace care fac ca fiinţa umană în cauză să refuze şansa de a se confrunta
mai direct cu abisurile fiinţei sale. Exact aşa cum într-un râu, după ploaie, apele se

X
tulbură, tot astfel, în urma unui aflux suplimentar de energie în aura noastră este posibil
să fie „răscolite” aspectele profunde ale fiinţei noastre. Această fază, care este inerentă în
procesul transformării, nu poate fi ignorată sau negată. Cu această ocazie, pot să apară la
suprafaţa stratului conştient al fiinţei noastre o mulţime de „zaţuri” psihice, care nu sunt
venite din exterior, ci îşi au provenienţa în adâncul fiinţei noastre.
În această etapă, mulţi pacienţi încep să caute cu disperare o cale de a face cât mai
uşoară confruntarea cu acea parte din ei înşişi. Ei vor cu orice preţ să iasă cât mai repede
din această situaţie şi de aceea ajung adesea să afirme: „Am făcut destule eforturi în
această direcţie şi totuşi parcă e mai rău ca înainte!” sau „O, nu, m-am săturat până peste
cap de asta. Nu mai vreau să continui acest tratament chinuitor”. Putem constata faptul că
o atitudine similară îi caracterizează şi pe unii discipoli atunci când, ajunşi într-un impas,
refuză să facă eforturi suplimentare pentru a-l depăşi. Tocmai prin această stare de inerţie
şi indolenţă ei se îndepărtează şi mai mult de sursele inspiratoare divine, creatoare.
Totuşi, dacă persoana decide cu hotărâre să treacă de aceste obstacole, depăşindu-şi astfel
toate slăbiciunile şi inconsecvenţele apărute în acest context, ea va fi aptă să acceadă la
un stadiu superior. Această atitudine caracterizează un om care are cu adevărat încredere
în Dumnezeu şi poate fi recunoscută foarte uşor la un om înzestrat cu voinţă puternică şi
plină de tenacitate. În aceste situaţii, el va spune: „Ei bine, dacă lucrul acesta trebuie făcut
pentru a redeveni sănătos, atunci îl voi face în pofida acestor dificultăţi de moment!”
Vindecarea, ca şi evoluţia spirituală, sunt procese ciclice care ghidează sau, altfel
spus, poartă o fiinţă umană pe spirala ascendentă a transformării lăuntrice. Fiecare ciclu
cere o putere din ce în ce mai mare de autoacceptare şi o capacitate de transformare din
ce în ce mai amplă, pe măsură ce fiinţa pătrunde mereu mai adânc în natura sa adevărată
şi profundă, în vederea revelării Sinelui său Divin, ATMAN. Cât de departe şi cât de
profund reuşim să pătrundem în adâncurile fiinţei noastre este o taină care ţine în ultimă
instanţă de liberul nostru arbitru. Felul în care fiecare dintre noi consimte să pornească pe
această spirală ascendentă este, de asemenea, o problemă de liberă alegere.
În cazul oricărei boli, vindecarea reală nu poate fi obţinută decât în momentul în
care este obiectivată şi apoi înlăturată cauza profundă a acesteia. Din acest motiv, este
necesară o transformare profundă a pacientului.
= VA URMA =
An 14 C 29
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE.

X
 TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR ÎN FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL CELOR 7 FAZE ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
(Continuare la cursul nr. 28, An 14)
Pe de altă parte, orice transformare spirituală profundă necesită o stare de dăruire
faţă de Dumnezeu şi de abandon a tendinţelor egotice, deci, cu alte cuvinte, aceasta
implică „disoluţia” acelei părţi din pacient care este caracterizată de rezonanţe inferioare,
fie că este vorba despre un anumit obicei, un stil de viaţă dizarmonios, un serviciu dificil
care îl chinuie sau o filosofie proprie distructivă. Astfel, fiecare pacient ajunge să
experimenteze în mod inexorabil cinci stadii fundamentale ale unui proces de
„descompunere” treptată şi de „dizolvare” a unor aspecte negative din el. Celebra
cercetătoare a fenomenelor care survin în momentele de dinaintea morţii corpului fizic,
doctor Elisabeth Kubler-Ross descrie în cartea sa, intitulată „Despre moarte şi procesul
morţii”, cinci stadii sau niveluri de conştiinţă prin care trece un om obişnuit în
confruntarea sa cu aşa-zisa moarte. Acestea sunt: 1) negarea, 2) mânia, 3) negocierea sau
trocul, 4) depresia şi 5) acceptarea. În realitate, dacă ne vom referi la procesul integral de
regenerare lăuntrică ce survine în urma vindecării complete sau la procesul evoluţiei
spirituale, vom constata că mai există încă două stadii, care vin să completeze şi să
încununeze transformările benefice apărute, şi anume: 6) renaşterea interioară sufletească
şi spirituală şi 7) trăirea unei existenţe noi, profund spirituale. Aşa cum vom vedea, toate
aceste etape reprezintă părţi naturale şi fireşti ale procesului de vindecare. Din acest
motiv, atunci când vrem să ajutăm cu adevărat pe cineva să se vindece, trebuie să avem
înţelepciunea de a-i accepta pacientului oricare dintre atitudinile corespunzătoare fiecărui
stadiu al procesului vindecării, fără a urmări în mod egotic să îl scoatem din acea etapă
înainte ca el însuşi să o fi înţeles şi depăşit. Ştiind toate aceste aspecte ezoterice, este
evident că noi îi putem oferi o ghidare pentru a-i uşura astfel transformarea evolutivă, dar
această îndrumare trebuie să se realizeze întotdeauna cu o totală detaşare, fără impuneri
abuzive sau forţări, şi într-un mod foarte discret. Prin urmare, cele şapte stadii ale
procesului vindecării complete sunt:
NEGAREA; 2) MÂNIA; 3) NEGOCIEREA sau TROCUL; 4) DEPRESIA; 5)
ACCEPTAREA; 6) RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ ŞI SPIRITUALĂ;
7) TRĂIREA UNEI EXISTENŢE NOI, PROFUND SPIRITUALE. În continuare, vom
studia larg fiecare dintre etapele acestui proces evolutiv al vindecării.
Primul stadiu: NEGAREA.
În mod evident, nevoia de a ne opune şi de a nega ceea ce ne ameninţă şi tinde să
ne agreseze există în fiecare dintre noi şi se manifestă în anumite momente. Cu toţii
sperăm şi chiar urmărim să fim absolviţi de cele mai dificile şi mai neplăcute experienţe
ale vieţii. Din cauza unor temeri, ascunse sau nu, noi tindem instinctiv să folosim negarea
pentru a ne îndepărta rapid de experienţele de viaţă pentru care nu suntem încă pregătiţi.

X
Atunci, gândim sau simţim că nu suntem capabili să facem un anumit lucru sau, pur şi
simplu, că nu vrem să îl facem.
În cazul în care o persoană se îmbolnăveşte, ea va avea cel mai adesea tendinţa de
a nega, cel puţin parţial, starea propriu-zisă în care se află, refuzând să accepte situaţia în
care se găseşte. Ea poate proceda astfel nu numai în primul stadiu al bolii sale ci, de
asemenea, din timp în timp, chiar şi mult mai târziu. Negarea este o strategie defensivă,
temporară, care ne conferă răgazul de a ne pregăti lăuntric pentru a fi capabili să
acceptăm ceea ce urmează să se producă în stadiile următoare ale procesului vindecării.
În special atunci când este necesar să ne supunem unui tratament foarte dur, putem
constata faptul că noi nu vom fi capabili să ne gândim cu detaşare la situaţia în care ne
aflăm. De asemenea, atunci când vom fi nevoiţi să vorbim despre aceasta, noi nu o vom
face decât pentru o foarte scurtă perioadă de timp, după care vom simţi nevoia să
schimbăm subiectul pentru a orienta discuţia către lucruri „mai plăcute”. Acest fenomen,
destul de obişnuit, ne indică foarte clar faptul că există o problemă cu care ne este încă
teamă să ne confruntăm deschis, dar pe care, cu timpul, o vom putea conştientiza şi apoi
depăşi printr-o mobilizare lăuntrică adecvată, înţelegând faptul că aceste aspecte fac parte
dintr-un proces firesc de autoacceptare, nu este absolut deloc necesar să forţăm ci,
dimpotrivă, trebuie să avem răbdare cu noi înşine şi să ne acordăm timpul de care avem
nevoie pentru a aborda cu suficientă forţă lăuntrică şi discernământ problema respectivă.
Este posibil, de exemplu, să fim capabili să vorbim despre problema noastră cu multă
naturaleţe, direct şi fără a simţi că ne contractăm interior, cu unii dintre membrii familiei,
cu prietenii foarte apropiaţi sau cu doctorii, dar nu vom putea face aceasta la fel de uşor
cu alte persoane. Motivul unei astfel de reacţii care, de altfel, este firească, se află în
gradul de încredere pe care noi îl acordăm fiecărei persoane din jurul nostru. Ea este, de
asemenea, şi în legătură cu felul în care oamenii cu care comunicăm privesc ei înşişi
boala noastră. Într-o astfel de situaţie, este foarte posibil ca noi să reacţionăm de fapt la
gândurile şi atitudinile lor faţă de boală. Tocmai din acest motiv, atunci când ne
propunem să ajutăm un om suferind este absolut necesar să ne examinăm cu atenţie
propriile noastre reacţii faţă de boala respectivă, deoarece acestea se vor reflecta
întotdeauna în comportamentul pacientului şi de aceea, ele pot contribui într-un mod
semnificativ la îmbunătăţirea sau, dimpotrivă, la agravarea stării sale de sănătate. În
concluzie, putem „spune că atitudinea unei persoane de a-şi nega problema cu care se
confruntă reprezintă un comportament normal în cazul unei fiinţe umane cu un nivel de
conştiinţă obişnuit şi de aceea, cel puţin în această primă etapă, nu trebuie să îi judecăm
prea aspru pe cei din jur atunci când descoperim că aceştia se comportă astfel. De altfel,
această tendinţă tipică de protejare a ego-ului poate fi identificată nu numai în cazuri de
boală, ci în toate domeniile vieţii noastre.
Negarea este „instrumentul” prin intermediul căruia noi ne ferim să conştientizăm
sau să simţim trăiri, stări sau experienţe cu care, cel puţin deocamdată, nu suntem încă

X
pregătiţi să ne confruntăm. În ultimă instanţă, ea reprezintă un sistem de apărare în lipsa
căruia am putea să ne confruntăm foarte brusc cu experienţe mult prea dure,
traumatizante. Pe de altă parte, dacă simţim că putem controla situaţia respectivă, noi nu
mai avem de ce să ne plasăm pe poziţia defensivă a celui care neagă şi refuză să accepte
adevărul. De îndată ce realizăm că suntem apţi să deţinem controlul asupra situaţiei
respective, putem să abandonăm strategia negării, deoarece ea devine inutilă în noua
conjunctură. Negarea, ca strategie comportamentală de lungă durată, poate fi foarte
dăunătoare pentru noi. Totuşi, este necesar să ne depăşim reticenţele şi temerile cu
blândeţe şi compasiune. De aceea, energia de care avem cel mai mult nevoie pentru a
depăşi o situaţie problematică este energia IUBIRII. Din acest motiv, în situaţiile dificile
ale vieţii simţim în mod spontan nevoia să ne înconjurăm de oameni pe care îi iubim şi în
care avem încredere. Această primă etapă a vindecării poate fi depăşită cu uşurinţă în
situaţia în care ne deschidem sufletul cu iubire faţă de iubirea celorlalţi. Adeseori,
oamenii folosesc aproape exclusiv strategia negării şi tocmai de aceea ei ignoră sau
refuză să accepte mesajele elementare de avertisment care provin de la propriul lor trup
sau de la câmpul lor auric.
Pentru a ilustra cât mai bine şi mai concret toate stadiile procesului vindecării,
precum şi felul în care acestea se reflectă în procesul propriu-zis al vindecării, vom studia
cazul unei femei care, din cauza unor probleme la coloana vertebrală, a ajuns să sufere de
dureri cumplite în zona umărului, şi apoi chiar să paralizeze. În final, ca urmare a
eforturilor sale consecvente care au constat în practicarea sistematică a unor tehnici
posturale, ASANA-e, adecvate problemei cu care se confrunta, a regimului OSHAWA, a
urinoterapiei, precum şi a tehnicilor de meditaţie şi a rugăciunii, ea a ajuns să se vindece
complet. Întrebată fiind cu privire la starea sa de spirit în etapele iniţiale ale bolii, ea a
mărturisit: „De fiecare dată când simţeam o durere puternică în umăr, care se extindea
uneori în tot braţul, îmi spuneam: „Nu-i nimic, nu este decât o uşoară artrită. La urma
urmei, nu mai am 20 de ani. Voi face abstracţie de ea, şi cu siguranţă că va trece”. Atunci
când pictam, simţeam o mare dificultate în a-mi folosi mâna stângă, dar aceste crize erau
trecătoare. Credeam că le voi putea depăşi, aşa cum reuşisem de altfel să le suport în
ultimii 4 ani. Când m-am dus în final la doctor, mâna şi umărul îmi erau atât de slăbite
încât aproape că nu le mai puteam folosi. Cu toate acestea, negam gravitatea problemei
şi, oricum, am refuzat intervenţia chirurgicală, de altfel foarte riscantă, pe care doctorul
mi-a propus-o imediat. O altă frică foarte puternică pe care o trăiam era că nu voi mai fi
în stare să pictez. Pictura a fost şi este pentru mine o experienţă creatoare minunată atât
de necesară încât teama de a nu mai putea să pictez mă speria mai tare chiar decât teama
de a nu mai fi capabilă să merg”.
Al doilea stadiu al vindecării: MANIA.
Pe măsură ce parcurgem procesul complex al vindecării, ajungem să ne
confruntăm la un moment dat cu o etapă în care, pur şi simplu nu vom mai fi capabili să

X
menţinem cu seninătate şi inconştienţă acel stadiu primar al negării situaţiei în care ne
aflăm. Atunci, este foarte posibil să ne simţim copleşiţi de alte sentimente negative cum
ar fi: mânia, ura, nemulţumirea. În această situaţie, considerăm că suntem pe deplin
îndreptăţiţi să spunem cu năduf, de exemplu: „Dar de ce eu? De ce eu şi nu Vasilescu,
care este un alcoolic nenorocit şi care, pe deasupra, îşi mai bate şi nevasta?” Adeseori,
vibraţiile energetice corespunzătoare acestei stări de spirit se reflectă în mod distructiv în
aura noastră şi, din acest motiv, noi avem tendinţa să proiectăm orbeşte, aproape la
„întâmplare”, stările noastre de mânie asupra celor din jur. Acum ne aflăm în stadiul în
care considerăm că prietenii, familia, fiinţa iubită, doctorii fac mai mereu lucrurile altfel
decât ar trebui să le facă. Atunci când o fiinţă care ne este apropiată şi dragă e nevoită să
se confrunte cu crizele noastre repetate şi inexplicabile de mânie, ea va răspunde adesea
prin sentimente de vinovăţie, regret, remuşcări şi chiar va avea ulterior tendinţa să evite
interacţiunile cu noi. Toate aceste reacţii fireşti ale celor din jur nu vor face decât să ne
amplifice starea de disconfort şi de mânie. Din anumite puncte de vedere, strict profane,
mânia noastră ar putea să-şi găsească justificarea din moment ce, din cauza bolii, noi
suntem siliţi să ne întrerupem activităţile obişnuite, nu mai putem face ceea ce alţi
oameni pot realiza cu uşurinţă, trebuie să ne petrecem concediul prin spitale, sau suntem
siliţi să risipim o mulţime de bani pentru a ne vindeca, în loc să îi folosim în alte scopuri
creatoare. Orice persoană care parcurge procesul vindecării se va confrunta, într-o măsură
mai mare sau mai mică, cu acest sentiment acut de revoltă şi nemulţumire. Pentru unii, ea
se poate manifesta precum o veritabilă explozie, cum s-a produs şi în cazul femeii despre
care vorbeam în exemplul anterior. Acest fenomen de exteriorizare explozivă a mâniei
apare mai ales în situaţiile în care noi avem de obicei tendinţa să ne refulăm stările de
mânie.
Iată cum, ajungând în acest al doilea stadiu al bolii, pictoriţa la care ne refeream s-
a confruntat cu stări de mânie cum nu mai trăise niciodată până atunci: „Jmi aduc aminte
că devenisem foarte nervoasă. Eram supărată pe Dumnezeu deoarece gândeam:
„Dumnezeu m-a pus să trec în această viaţă prin multe experienţe dureroase” şi îi
spuneam revoltată: „Nu se poate, Doamne, să-mi iei puterea mâinilor pentru a mă face o
biată fiinţă neputincioasă. Mâinile mele sunt în strânsă legătură cu creativitatea mea şi cu
întreaga mea viaţă spirituală. Nu se poate să mă distrugi astfel””.
Al treilea stadiu al vindecării: NEGOCIEREA sau TROCUL.
Deoarece mânia nu ne va aduce nicidecum ceea ce sperăm sau ne dorim, vom
avea tendinţa, cel mai adesea inconştientă, de a realiza un fel de troc, devenind dintr-o
dată binevoitori şi făcând mai mereu lucruri bune şi frumoase, în speranţa că îl vom
îndupleca pe Dumnezeu sau că ne vom „îmbuna destinul” şi vom obţine astfel ceea ce
dorim sau, cu alte cuvinte, că vom reveni la starea de sănătate. Cele mai multe dintre
aceste trocuri sunt făcute cu Dumnezeu şi sunt de obicei ţinute secrete, cum ar fi, de
exemplu, promisiunea de a crede pe deplin în Dumnezeu sau de a ne dedica întru totul

X
viaţa lui Dumnezeu sau unei cauze spirituale înalte, în situaţia în care Dumnezeu ne va
asculta rugămintea şi ne va vindeca. Totuşi, în pofida măreţiei şi frumuseţii unui astfel de
angajament, cei mai adesea în spatele acestui legământ se ascunde un sentiment disimulat
de vinovăţie. De exemplu, este posibil să ne simţim vinovaţi deoarece am făcut multe
compromisuri în viaţă şi ne-am îndreptat excesiv către planul material, ignorând
dimensiunile spirituale şi divine ale vieţii. În spiritul acestor noi transformări care apar în
fiinţa noastră, este posibil să devenim foarte atenţi la orice amănunt al vieţii noastre
pentru a respecta cu stricteţe regimul care ne-a fost prescris, pentru a face cu
scrupulozitate tehnicile posturale HATHA YOGA adecvate, într-un cuvânt, pentru a trăi
cât mai „corect”. Totuşi, chiar dacă strădaniile noastre ar putea părea exemplare, aceasta
nu este atitudinea corectă deoarece, în spatele ei, există o motivaţie profund egotică şi
sentimentul evident sau disimulat al unui troc meschin. Din acest motiv, este foarte
important să conştientizăm şi să îndepărtăm sentimentul de vinovăţie deoarece el nu duce
la altceva decât la o dorinţă şi mai îndârjită de a „negocia” cu destinul şi, eventual, la o
stare accentuată de depresie psihică deoarece această atitudine „de faţadă” nu are cum să
ne scoată complet din situaţia creată. De aceea, o metodă eficientă de a depăşi această
fază constă în a identifica pe cât posibil imediat şi cu vigilenţă toate promisiunile şi
angajamentele disperate pe care le facem în mod egotic. Apoi, se recomandă să ne
imaginăm – în cadrul unor meditaţii realizate sistematic – că toate acestea se dizolvă în
curentul subtil principal alb-strălucitor. Această vizualizare va produce gradat o
amplificare a energiilor benefice, elevate din aura noastră. Totodată, putem încredinţa
toate aceste promisiuni îngerului nostru păzitor sau chiar lui Dumnezeu, consacrând astfel
lui Dumnezeu Tatăl toate fructele acţiunilor pe care noi promitem că le vom realiza în
vederea vindecării.
= VA URMA =
An 14 C 30
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE.
TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR În FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL CELOR 7 FAZE ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
Al treilea stadiu al vindecării: NEGOCIEREA sau TROCUL (continuare la cursul
nr. 29, An 14)
După ce vom parcurge cele 7 stadii ale vindecării, cu siguranţă că vom înţelege
mult mai clar care sunt transformările pe care este absolut necesar să le acceptăm în viaţa
noastră. Dar atunci, ele nu vor mai fi motivate de frică sau de o dorinţă egotică de a

X
îndepărta cât mai grabnic suferinţa care ne macină, ci de o credinţă veritabilă în
Dumnezeu şi de o dragoste necondiţionată faţă de oameni. La capătul acestui veritabil
drum iniţiatic, vom înţelege că viaţa este frumoasă şi că merită să trăim în primul rând nu
pentru satisfacerea plăcerilor noastre limitate şi grosiere, ci pentru a-i putea ajuta şi iubi
pe ceilalţi. De exemplu, referindu-se la această etapă, pictoriţa despre care vorbeam
afirma: „De teama operaţiei, îmi repetam mereu că totul va fi bine. Îmi spuneam că, dacă
voi medita mai mult, dacă voi practica mai mult ASANA-e, dacă mi se vor face mai
multe şedinţe de masaj, dacă voi continua să practic cromoterapia folosind lumini de
culoare portocaliu şi verde, problemele vor dispărea complet şi nu va mai fi nevoie să mă
operez”.
Al patrulea stadiu al vindecării: DEPRESIA.
Depresia se referă la starea interioară pe care o resimţim atunci când energiile
subtile vitale, psihice sau mentale din câmpul nostru auric au atins pragul inferior şi când
ne-am pierdut aproape complet speranţa de a mai putea obţine cu uşurinţă ceea ce
doream, exact în modul facil în care noi gândeam şi speram că o vom face. Atunci vom
pretinde că nu ne pasă de ceea ce se va petrece în continuare deşi, în realitate, aceste
lucruri au, totuşi, o foarte mare importanţă pentru noi. Din acest motiv, ajungem să fim
mai mereu trişti dar, pe de altă parte, cel mai adesea nu vrem să ne exprimăm public
această deprimare. Intrăm astfel într-o stare de pesimism şi, ca urmare a acesteia, nu mai
vrem să interacţionăm deloc cu ceilalţi. Depresia indică, prin urmare, o sui-generis
„depresiune” a „reliefului” vieţii noastre psihice şi sentimentale. Din punctul de vedere al
câmpului nostru auric, depresia înseamnă o scădere drastică a câmpului nostru de energie
vitală, conform tratatelor străvechi de medicină, există trei cauze care ne pot conduce la
stări de depresie:
A) Prima dintre ele este negarea, urmată de un efort de a ne vindeca, dar care
reprezintă o atitudine artificială deoarece acţiunile noastre se justifică pe baza unui troc,
aşa cum am menţionat anterior. În acest caz, noi urmărim să ne vindecăm, deşi pe de altă
parte-evităm şi refuzăm să acceptăm starea reală de fapt. În loc să căutăm cu curaj şi
sinceritate o soluţie concretă şi viabilă pentru situaţia în care ne aflăm, preferăm să trăim
iluzia că o metodă „şablon” ne va rezolva toate problemele.
B) A doua cauză a depresiei este aşa-numitul sentiment al pierderii. Orice boală ne
forţează să pierdem ceva: să abandonăm un anumit stil de viaţă sau un obicei greşit etc.
Dacă ne vom bloca o mare parte din viaţa noastră interioară cantonându-ne exclusiv
asupra acestui sentiment de pierdere, vom ajunge foarte uşor să ne simţim deprimaţi.
Dacă vom avea, în schimb, curajul şi detaşarea necesară pentru a înfrunta cu seninătate
toate eventualele pierderi cu care ne confruntăm, oricât de mari ne-ar putea părea acestea,
starea de depresie va dispărea şi vom trece astfel într-o stare superioară de conştiinţă.
Unii oameni preferă să se plângă şi să jelească, considerând că prin aceasta „se
eliberează” sau că îşi exprimă în mod liber energiile. În realitate, chiar şi aceste atitudini

X
nu exprimă altceva decât tot rezonanţe cu energiile subtile ale eşecului şi, din acest motiv,
trebuie să fie evitate. Astfel, confruntându-ne plini de curaj cu sentimentele de pierdere,
vom putea trece, fără să mai dramatizăm în mod inutil, într-un stadiu superior, acela al
acceptării. Pentru aceasta ne poate fi. De un mare folos rezonanţa cu Marea Putere
Cosmică DHUMAVATI.
C) O a treia cauză a depresiei o constituie tratamentele medicale foarte dure, cum
ar fi: chimioterapia, anestezia şi intervenţia chirurgicală, care pot produce dezechilibre
foarte mari, atât la nivelul corpului fizic, cât şi la nivelul structurii aurice, aspect care
poate induce cu uşurinţă stări de depresie. Atunci când atât corpul fizic, cât şi corpul
astral îşi recapătă _ _ _ echilibrul, depresia este automat eliminată. Din punctul de vedere
al câmpului energetic uman, tratamentele medicamentoase dure stopează, încetinesc sau
împiedică fluxul normal de energie prin NADI-urile structurii noastre aurice. Această
contracţie a structurii aurice poate genera cu multă uşurinţă starea de depresie. Când
medicamentele respective îşi încetează efectul, fluxul energetic reintră în normal şi
atunci, ca prin farmec, depresia dispare. De exemplu, s-a constatat foarte clar faptul că
pasele biomagnetice purifică structura aurică într-un interval de timp de două ori mai
scurt decât cel obişnuit. Din acest motiv, au fost realizate studii medicale care au
demonstrat că pacienţii ies din stările depresive postoperatorii clasice mult mai uşor dacă
apelează la pase biomagnetice. Depresia pictoriţei din exemplul pe care îl oferim a luat
forma unei autorespingeri; ea s-a retras în ea însăşi şi a plâns îndelung: „Simţeam că sunt
un om rău şi păcătos. Simţeam că dacă m-aş fi purificat mai intens, dacă aş fi fost mai
strictă în respectarea recomandărilor date de medic, dacă aş fi fost o fiinţă mai dăruită lui
Dumnezeu, atunci cu siguranţă că aş fi fost capabilă să mă vindec. Simţeam că nu îmi
mai pot face în mod corespunzător meseria şi nici măcar nu mă mai consideram demnă să
rămân alături de iubitul meu. Sentimentul neputinţei ajungea să fie copleşitor şi nu aveam
altceva de făcut decât să mă întorc cu umilinţă din nou la Dumnezeu, cu senzaţia că am
fost pedepsită deoarece nu sunt suficient de bună. Am fost astfel silită să abandonez o
mulţime de activităţi din viaţa mea. Pur şi simplu, eram incapabilă să mă concentrez o
perioadă mai lungă de timp asupra unui lucru. Am plănuit, împreună cu iubitul meu, să
plecăm într-o excursie, dar m-am simţit apoi incapabilă chiar şi de acest lucru, deoarece
durerea era sfâşietoare. Trebuia să mă forţez în orice activitate făceam; era un veritabil
efort să mă ridic dimineaţa din pat. Nu mă simţeam deloc confortabil în pat dar, pe de altă
parte, atunci când mă sculam din pat mă simţeam mult mai rău. Pur şi simplu, nu ştiam ce
să mai fac, nu mai aveam deloc încredere în mine însămi şi, totodată, nu mai aveam
încredere în nimeni altcineva. M-am decis să plec la tratament, în speranţa că lucrul
acesta mă va ajuta dar, de fapt, rezultatul a fost că, după aceea, m-am simţit şi mai rău.
Drept urmare, am început să plâng, gândind că a sosit momentul să fac operaţia. O parte
din mine spera că această soluţie mă va ajuta să-mi recapăt sănătatea, în timp ce o altă
parte din mine ştia că nu va fi aşa. Eram nespus de întristată, căci îmi pierdusem treptat

X
capacitatea de a picta. Acest fapt era cu adevărat foarte greu de suportat deoarece
întotdeauna pictura fusese o modalitate de vindecare şi de purificare pentru mine. Ea
fusese mereu o cale de a depăşi situaţiile grele ale vieţii şi prin care mă simţisem mereu
inspirată, purificată şi înălţată spre sferele superioare ale existenţei”.
Al cincilea stadiu al vindecării: ACCEPTAREA
Atunci când am acordat suficientă atenţie, energie şi timp pentru ai depăşi primele
4 stadii inferioare ale procesului subtil al vindecării, intrăm într-o etapă în care nu mai
suntem nici supăraţi şi nici deprimaţi din cauza situaţiei în care ne aflăm. În această fază,
corespunzătoare unei stări mărite de obiectivitate şi luciditate, vom fi capabili să ne
conştientizăm şi chiar să ne mărturisim mult mai liber sentimentele şi conflictele lăuntrice
prin care am trecut în fazele anterioare. Astfel, ne vom putea exprima în mod deschis şi
liber, într-o stare de relativă împăcare cu noi înşine şi cu ipostaza în care ne aflăm, dorinţa
noastră febrilă (care, de altfel, este pe deplin justificată) de a ne vindeca, recunoscând
totuşi şi stările negative, lipsite de orice eficienţă creatoare, cum ar fi cele de mânie şi de
invidie, pe care le-am resimţit faţă de toţi cei care nu sunt siliţi să se confrunte cu
suferinţele bolii. După ce ne-am plâns de milă îndelung şi fără nici un rezultat pentru
situaţia deplorabilă în care am ajuns, precum şi pentru pierderile pe multiple planuri pe
care boala ni le-a adus, noi aspirăm „instinctiv” să fim lăsaţi singuri, să ne interiorizăm
mai mult, preferând mai multă linişte în jurul nostru. Comunicările cu ceilalţi vor deveni
mai puţin zgomotoase şi mai profunde, deoarece vom avea tendinţa să împărtăşim
celorlalţi mai degrabă telepatic decât prin viu grai sentimentele şi gândurile noastre. În
această discreţie magică a tăcerii, noi ne pregătim de fapt structurile subtile aurice pentru
transformările alchimice care vor urma în etapele ulterioare. Acesta este momentul în
care, în urma confruntărilor adeseori dureroase pe care le-am avut până acum, ajungem să
ne cunoaştem pe noi înşine mult mai bine, pentru a pătrunde, de această dată, cu mult mai
mare uşurinţă în interiorul tainic al fiinţei noastre. Astfel, treptat, devenim din ce în ce
mai conştienţi de noua noastră ipostază existenţială în care câmpul auric propriu este
regenerat şi spiritualizat. În această etapă, putem ajunge chiar în mod firesc şi spontan să
ne punem întrebări fundamentale cu privire la concepţiile şi mentalităţile proprii şi, în
general, cu privire la sistemul de valori după care ne-am ghidat până acum în viaţă.
Astfel, va deveni din ce în ce mai evident pentru noi faptul că, în ultimă instanţă, toate
acestea ne-au condus într-un mod direct sau indirect către starea de boală sau de criză
interioară în care ne aflăm. O modalitate înţeleaptă de a acţiona constructiv pentru a ieşi
grabnic din situaţia în care ne aflăm constă în a începe să învăţăm cum să pătrundem
treptat în profunzimile fiinţei noastre pentru a simţi adevăratele noastre necesităţi
interioare. Astfel, vom trăi revelaţia unor stări excepţionale de regenerare vitală şi
asimilare energetică pe care până acum le consideram inaccesibile pentru noi. Aceasta
este etapa în care este foarte posibil să vrem să ne facem noi prieteni, simţind totodată
lăuntric nevoia de a ne separa de unii dintre prietenii vechi, întrucât vom sesiza că apar

X
incompatibilităţi din ce în ce mai clare între aspiraţiile noastre actuale şi rezonanţele pe
care aceştia le trezesc şi le menţin în aura noastră. Într-un cuvânt, putem spune că această
fază corespunde tendinţei şi aspiraţiei sincere de a realiza toate transformările necesare în
viaţa noastră, pentru a facilita procesul real şi profund benefic al vindecării. Practic,
aceasta reprezintă modalitatea cea mai directă şi sigură de a accelera modificările
interioare care ne vor conduce nemijlocit către starea de sănătate. În mod reflex, noi vom
sesiza la toate nivelurile fiinţei noastre o stare profundă de expansiune şi de libertate, o
senzaţie de uşurare, însoţită de o mare purificare aurică, deşi este foarte posibil să mai fie
încă mult până la vindecarea completă.
În exemplul nostru, în momentul în care pictoriţa a atins etapa acceptării, viaţa ei
s-a transformat în mod radical. Astfel, ea s-a putut apropia mult mai mult de aspiraţiile şi
necesităţile sale reale, pe care a început să le înţeleagă intuitiv, dându-le imediat curs liber
în existenţa sa. Din acest motiv, totul în jurul ei începuse să se afle în concordanţă şi
armonie sau, cu alte cuvinte, să colaboreze sinergie în vederea atingerii acestor scopuri
benefice. O dată cu faza acceptării, ea a căpătat totodată un control mult mai mare asupra
propriei sale vieţi, devenind capabilă să se focalizeze mult mai intens asupra necesităţilor
şi aspiraţiilor sale reale de ordin sufletesc şi spiritual. Pe de altă parte, deşi capacitatea sa
de control asupra propriului destin a crescut foarte mult prin exercitarea liberului arbitru,
ea a învăţat totodată ce înseamnă să se dăruiască cu adevărat în faţa voinţei lui
Dumnezeu, pentru a trăi astfel bucuria şi savoarea unui abandon total şi necondiţionat de
care altă dată s-ar fi îngrozit. Pe măsură ce procesul vindecării avansa, stările de abandon
sau de capitulare a voinţei sale egotice – care, în mentalitatea sa din trecut, fuseseră un
simbol al stării de slăbiciune – au devenit în noul context un simbol al adevăratei puteri.
Ea a înţeles că gestul de a te abandona plenar implică multă credinţă în Dumnezeu şi
putere interioară. Ceea ce înainte considera, plină de pesimism, a fi o stare insuportabilă
şi umilitoare de cădere, de colaps energetic, de lipsă de putere, era tradusă acum şi
înţeleasă, datorită noii sale viziuni transfiguratoare, drept o abandonare în iubire şi o
dăruire necondiţionată în faţa înaltelor puteri spirituale care se trezeau în ea şi care,
totodată, o înconjurau.
Al şaselea stadiu al vindecării: RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ
ŞI
SPIRITUALĂ
Acceptarea şi vindecarea conduc la o stare de veritabilă renaştere interioară sau,
cu alte cuvinte, la o confruntare superioară aducătoare de fascinante revelaţii cu privire la
realităţile de ordin subtil existente în fiinţa noastră. Cel mai adesea, în această fază avem
de asemenea nevoie de cât mai multă linişte şi, de aceea, simţim tendinţa de a rămâne cât
mai mult timp în singurătate, pentru a ne putea adânci astfel cât mai mult în noi înşine.
Această etapă este foarte importantă în procesul transformării câmpului nostru auric,
pentru că este cea care efectiv ne plasează pe o nouă orbită existenţială. În virtutea noilor

X
rezonanţe aurice create, ea ne permite depăşirea cu uşurinţă a obişnuinţelor şi a
concepţiilor dogmatice care ne condiţionau până atunci existenţa. În această fază, este
însă absolut necesar să ne acordăm timpul de care avem nevoie, fie că este vorba de
câteva zile, de câteva săptămâni sau chiar de luni de zile, pentru a realiza cu detaşare şi
cât mai complet această autoanaliză şi obiectivare interioară. Cu această ocazie, în
procesul restabilirii complete a sănătăţii şi a forţei noastre creatoare benefice vom face să
se reveleze anumite aspecte din profunzimile fiinţei noastre care au fost adânc îngropate
în noi înşine, aspecte pe care le-am refuzat, inconştient, o lungă perioadă de timp. Acum
este foarte posibil să înflorească în fiinţa noastră elemente noi, profund benefice, care să
ne dezvăluie noi faţete ale personalităţii noastre. Acest fenomen poate fi perceput la nivel
subtil printr-o veritabilă succesiune de explozii de lumină în aura noastră. Ele pornesc în
special de la nivelul centrilor de forţă corespunzători acestor transformări şi se
expansionează strălucitor în întreaga noastră aură, sub forma unor curenţi subtili de culori
foarte vii care până acum lipseau sau erau foarte puţin prezenţi în ambianţa noastră
subtilă. Pentru a cataliza acest fenomen benefic fascinant, se recomandă să conştientizăm
cât mai amplu frumuseţea acestui proces şi să simţim cu fascinaţie şi autotransfigurare
rezonanţele profund benefice din corpul nostru astral care, în acest mod, este regenerat.
Vom găsi astfel, plini de încântare, noi resurse interioare pe care până acum nu le-am
putut trezi şi activa. Este foarte posibil ca noi să fi intuit mai de mult că ele există latent,
gata să se manifeste în noi, dar abia acum ele vor fi actualizate şi vor începe cu adevărat
să se exprime. Toate aceste transformări aurice regeneratoare uimitoare se constituie într-
o veritabilă renaştere spirituală a fiinţei noastre.
= VA URMA =
An 14 C 31
PROCEDEE ŞI METODE IMIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA
INTERACŢIUNILE
AURICE.
TRANSFORMĂRILE AURICE CARE APAR ÎN FIINŢA UMANĂ ÎN
DECURSUL
CELOR 7 FAZE
ESENŢIALE ALE PROCESULUI VINDECĂRII
Al şaselea stadiu al vindecării: RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ
ŞI SPIRITUALĂ (continuare la cursul nr. 30, An 14)
Drept urmare, noi începem în mod spontan să experimentăm şi să analizăm toate

X
evenimentele semnificative din viaţa noastră, atât cele prezente, cât şi cele trecute,
privindu-le dintr-o cu totul altă perspectivă, cu mult mai multă detaşare şi luciditate.
Pentru a desemna această stare, înţelepciunea populară a găsit expresia, care de altfel este
foarte sugestivă: „a privi lucrurile într-o altă lumină”. În realitate, nu lucrurile şi
evenimentele se află într-o altă lumină ci, de fapt, corpul nostru astral este cuprins de o
lumină subtilă diferită. Atunci când ne vom analiza trecutul, pornind de la noile repere
fixate în această stare deosebită de conştiinţă, vom simţi – datorită unei stări de suverană
detaşare că este ca şi cum ne-am raporta la o cu totul altă persoană. Din acest motiv,
multe dintre evenimentele trecute ale vieţii noastre vor căpăta acum noi semnificaţii şi
clarificări iluminatorii. În felul acesta, reconsiderând modul de raportare la evenimentele
trecute, vom realiza foarte clar faptul că ne putem transforma în mod hotărâtor relaţiile cu
ceilalţi oameni. Toate relaţiile semnificative pe care le avem cu oamenii din jurul nostru
fac parte din destinul sau KARMA noastră şi sunt concretizate, din punct de vedere auric,
prin canale energetice „de legătură” deosebit de subtile. Noul mod de raportare la trecut
reprezintă de fapt o veritabilă atitudine vindecătoare prin care aceste legături subtile
traumatizante se întrerup. În mod evident, toate aceste transformări subtile se produc cel
mai adesea automat, ele fiind declanşate de simplul fapt că ne-am modificat frecvenţele
de vibraţie dominante din aură, ca urmare a elevării nivelului de conştiinţă. In ultimă
instanţă, prin elevarea şi rafinarea vibraţiilor noastre aurice, noi nu facem altceva decât să
transformăm „contextul” în interiorul căruia noi ne trăim viaţa. Abia o astfel de
modificare subtilă profundă din aura noastră reprezintă ceea ce putem numi cheia
fundamentală a oricărei vindecări adevărate. Pentru pictoriţa din exemplul nostru, faza de
renaştere sufletească şi spirituală a început cu o stare purificatoare de umilinţă. Ea
mărturiseşte: „Când am devenit pentru prima dată suficient de umilă pentru a le cere
ajutorul celorlalţi oameni care s-au aflat în permanenţă în jurul meu, am avut o veritabilă
revelaţie, înţelegând cât de pesimistă şi neîncrezătoare am fost până atunci în
posibilităţile celorlalţi de a mă susţine şi de a mă ajuta în procesul vindecării. Atunci, mi-
am mărit treptat încrederea în ceilalţi oameni, acceptând necesitatea de a colabora cu
iubitul meu şi cu toţi prietenii care se arătaseră încă de la început atât de binevoitori şi
dornici să mă ajute. Până atunci, însă, mi se păruse inacceptabil să depind în vreun fel de
ei şi să mă resemnez cu ideea că nu aş putea să fac eu însămi tot ceea ce trebuia să fac.
Am învăţat să devin din ce în ce mai fericită, simţind dragostea şi afecţiunea grijulie pe
care ceilalţi le manifestau, cu multă generozitate, faţă de mine. În acea etapă m-am simţit
protejată, liniştită, destinsă şi într-o totală siguranţă. Consider că vindecarea mea se
datorează atât eforturilor proprii pe care le-am făcut, cât şi, într-o mare măsură, şi
prietenilor care au ştiut să creeze în jurul meu o ambianţă de veritabilă comuniune
spirituală care m-a ajutat nespus de mult. Nu am mai simţit deloc teama de a fi lipsită de
putere. Pe de altă parte, deoarece am început să am din ce în ce mai multă încredere în
natura mea profundă, divină, în Sinele Suprem, ATMAN, atunci când mă retrăgeam în

X
singurătate am început să mă simt mult mai bine ca înainte. Totodată, datorită încrederii
depline pe care am început să o am în oamenii din jurul meu, mă simţeam, de asemenea,
nespus de fericită şi împlinită atunci când mă aflam în grupul prietenilor mei.
Descopeream cât de minunat este să am încredere în mine însămi şi în ceilalţi, într-
adevăr, mi-am dat seama că ceea ce înainte consideram a fi o expresie a lipsei de putere
nu reprezenta decât o necesitate destinică de a mă abandona în faţa forţelor superioare,
spirituale, care există atât în lăuntrul fiinţei mele, cât şi în jurul meu. Am înţeles astfel că
există o forţă divină universală, imanentă, care îmi oferă întotdeauna cu generozitate şi
din abundenţă exact ceea ce am nevoie. Am realizat că sunt o parte a ei şi că ea este o
parte din mine”.
Într-unul dintre stadiile precedente, în care simţise nevoia să negocieze cu
Dumnezeu, ea se arătase dispusă să-şi dăruiască viaţa unei cauze nobile. Acum însă, în
stadiul renaşterii interioare sufleteşti şi spirituale, pictoriţa a realizat că impulsul de a-şi
consacra viaţa pentru binele oamenilor nu mai provenea dintr-un sui-generis „troc” pe
care ar fi vrut să-l facă cu Dumnezeu şi care se baza pe o frică existenţială inexplicabilă,
înrădăcinată adânc în fiinţa sa, frică ce îi dominase până acum adeseori întreaga viaţă. În
noul stadiu în care se afla, ea a simţit în mod spontan nevoia de a i se adresa astfel lui
Dumnezeu: „Doamne Dumnezeule, îţi mulţumesc că mi-ai salvat viaţa şi de aceea este
perfect firesc să-Ţi dăruiesc la rândul meu întreaga mea viaţă, îndrumă-mă, Te implor, şi
arată-mi calea directă prin care îi pot ajuta cel mai eficient pe ceilalţi oameni, ajutându-
mă astfel şi pe mine în evoluţia mea spirituală”.
În stadiul creator al renaşterii sufleteşti şi spirituale, ea a simţit imboldul divin de
a se vindeca în primul rând pe ea însăşi, pentru a putea ajuta apoi, în mod necondiţionat,
întreaga umanitate. Într-adevăr, aceasta este o lege fundamentală ce descrie felul în care
se propagă orice proces şi cu atât mai mult o transformare spirituală. Transformarea
începe întotdeauna cu şi prin noi înşine, pentru a reverbera apoi holografic în întreaga
manifestare.
Al şaptelea stadiu al vindecării: TRĂIREA UNEI EXISTENŢE NOI, PROFUND
SPIRITUALE
O dată cu restabilirea completă a stării de sănătate, ne vom reconsidera atitudinea
faţă de multe domenii ale existenţei noastre. Astfel, nenumărate posibilităţi şi
oportunităţi, pe care înainte le consideram a fi de domeniul fantasticului sau imposibil de
atins, se vor deschide cu uşurinţă în faţa noastră. Vom deveni mult mai oneşti cu noi
înşine şi vom găsi resursele lăuntrice de a înţelege şi de a accepta elementele
comportamentale şi rezonanţele energetice superioare pe care până acum le ignorasem
total sau refuzasem să le acceptăm. În concluzie, vom deveni mult mai umili, mai plini de
credinţă, de sinceritate şi de iubire. Aceste uluitoare transformări interioare vor conduce
în mod automat şi la transformări exterioare. Ele sunt expresii fireşti ale expansiunii

X
forţei creatoare a sufletului nostru care va cuprinde cu noile sale rezonanţe benefice, în
mod holografic, întreaga noastră viaţă. În această fază este de asemenea foarte posibil să
ne facem noi prieteni ale căror rezonanţe aurice sunt mult mai compatibile cu ale noastre.
Este posibil chiar să ne schimbăm profesia, iar dacă nu o vom face, în orice caz, este cert
că ne vom transforma radical felul în care ne raportăm la munca noastră zilnică. Toate
aceste transformări sunt fireşti şi apar spontan în urma unui proces complet şi real de
vindecare. Ele sunt expresia unei viziuni superioare, supramentale, asupra existenţei.
În exemplul prezentat anterior, după ce a parcurs şi acest ultim stadiu al
vindecării, persoana despre care vorbeam şi-a modificat considerabil atitudinea faţă de
viaţă. O mare parte din temerile sale inconştiente au dispărut. În timpul primelor faze ale
procesului vindecării, ea asociase în mod aberant şi obsesiv frica sa iraţională de a
rămâne paralizată de la gât în jos cu o aşa-zisă amintire dintr-o viaţă anterioară, când – îşi
imagina ea – fusese ghilotinată. În general, existenţa sa a devenit mult mai vie şi început
să îi aducă mari împliniri spirituale. Relaţia ei de cuplu a devenit mult mai profundă şi
mai intimă. De asemenea, activitatea sa artistică a cunoscut o perioadă de înflorire, căci
ea a început să se simtă mai inspirată ca oricând. La aproximativ doi ani după vindecarea
completă, această femeie a început să se dedice unei activităţi de ajutorare a oamenilor
suferinzi, folosind remediile şi metodele pe care ea însăşi le utilizase şi realizând în mod
suplimentar şedinţe de vindecare prin pase biomagnetice. Ea mărturiseşte: „Când m-am
simţit într-adevăr capabilă să ajut alţi oameni, în virtutea unei sincronicităţi perfecte,
foarte multe persoane au început să vină la mine cerându-mi ajutorul. Deşi nu urmăresc
absolut deloc să-mi fac publicitate, din ce în ce mai mulţi oameni se îndreaptă către mine,
plini de credinţă în ajutorul pe care, prin graţia lui Dumnezeu, îl pot oferi. De îndată ce
ajut o persoană, unii dintre prietenii acesteia vin de asemenea la mine pentru a-mi cere
ajutorul. Este adevărat că pictez mult mai rar, deoarece nu mai am timp pentru aceasta,
dar tematica picturilor mele s-a modificat foarte mult. Temele au devenit mult mai
spirituale. Dar cel mai important eveniment care s-a produs în aceşti ani este că am
început să practic YOGA şi prin aceasta viaţa mea a căpătat cu adevărat sens. Chiar dacă
iniţial venisem la cursurile de YOGA numai cu gândul de a mă însănătoşi, am realizat
apoi, la modul profund, că mă aflu aici, în această viaţă, pentru a mă apropia de
Dumnezeu şi pentru a ajuta, prin Graţia lui Dumnezeu, unii oameni să se vindece,
arătându-le totodată calea prin intermediul căreia vor putea ajunge ei înşişi să-şi
conştientizeze natura lor divină. In trecut, obişnuiam să consider că viaţa mea este
circumscrisă unor determinisme KARMA-ice care şi-au pus în mod irevocabil amprenta
asupra mea. Pe vremuri, simţeam şi gândeam că sunt nenumărate limite în viaţa mea, dar
acum, parcă toate aceste bariere au dispărut şi nu mai există nici un fel de graniţe care să-
mi îngrădească conştiinţa. De asemenea, consider că unul dintre modurile în care îmi pot
exprima propria libertate constă în a-i ajuta şi pe ceilalţi oameni să realizeze că, în ultimă
instanţă, ei sunt de asemenea fără limite”.

X
 Dacă vom medita pe rând asupra semnificaţiei fiecăreia dintre aceste 7 etape [1)
NEGAREA; 2) MÂNIA; 3) NEGOCIEREA sau TROCUL; 4) DEPRESIA; 5)
ACCEPTAREA; 6) RENAŞTEREA INTERIOARĂ SUFLETEASCĂ ŞI SPIRITUALĂ;
7) TRĂIREA UNEI EXISTENŢE NOI, PROFUND SPIRITUALE] şi dacă vom parcurge
lăuntric într-un mod empatic, lucid şi conştient toate aceste faze, vom înţelege caracterul
perfect natural şi universal al procesului vindecării unei fiinţe umane, care poate fi
integrată ca parte importantă a unui proces mai vast, acela al evoluţiei spirituale. Astfel,
vom putea înţelege mult mai bine faptul că, în realitate, chiar şi prin intermediul stărilor
neplăcute de boală cu care ne confruntăm uneori, noi suntem ghidaţi de către o
înţelepciune divină, pas cu pas, pe calea care conduce către starea de supremă desăvârşire
spirituală. În timp ce parcurgem acest sublim „drum” spre Dumnezeu, care este în egală
măsură „drumul” spre Sinele nostru Suprem, ATMÂN, prin intermediul nenumăratelor
confruntări şi lecţii pe care ni le oferă însăşi viaţa noastră, vom realiza – cu o înţelepciune
aducătoare de revelaţii extatice – că suntem, în acelaşi timp, atât fiinţe individuale, cât şi
fiinţe universale, divine. Vom realiza astfel, plini de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, că
noi suntem adesea în mod tainic îndrumaţi şi ghidaţi cu multă grijă, chiar fără să bănuim
vreodată aceasta, de o raţiune divină, supramentală, pentru care procesul vindecării, viaţa
şi transformarea spirituala nu sunt decât ipostaze diferite ale unei realităţi unice,
dumnezeieşti.
Noţiuni ezoterice fundamentale cu privire la substraturile superiOare ale corpului
astral
Tradiţia iniţiatică ocultă revelează faptul că la nivelul corpului astral al oricărei
fiinţe umane există o structură stratificată. Criteriul principal de ierarhizare al acestor
substraturi ale corpului astral îl reprezintă frecvenţa lor fundamentală de vibraţie. Aşa
cum ştim, atât întregul Macrocosmos, cât şi microcosmosul fiecărei fiinţe umane, în
parte, sunt caracterizate de şapte domenii fundamentale de vibraţie. În fiinţa umană, cei
şapte centri de forţă, CHAKRA-ele, reprezintă focarele principale de rezonanţă cu
realităţile corespunzătoare lor din Macrocosmos. Din acest motiv, cifra şapte are o
semnificaţie privilegiată în armonia Creaţiei, fiind un simbol al totalităţii şi al unităţii
holografice în diversitate. Corpul astral are deci şapte substraturi sau, altfel spus,
„învelişuri” energetice la nivelul cărora se regăsesc reflectate diferitele tendinţe, dorinţe
şi aspiraţii umane. În continuare, nu ne propunem să realizăm o analiză amănunţită a
fiecăruia dintre substraturile subtile ale corpului astral. Vom studia însă felul în care
anumite transformări spirituale profunde se reflectă la nivelul substraturilor superioare ale
corpului astral. De asemenea, vom oferi câteva modalităţi operative iniţiatice, deosebit de
eficiente, de trezire şi expansiune a substraturilor subtile superioare ale corpului astral, în
vederea comuniunii cu entităţi angelice din lumi paradisiace, a dinamizării liberului
arbitru, a amplificării stării de Iubire Divină şi a comuniunii plenare cu Dumnezeu Tatăl.
În cadrul cursurilor de YOGA referitoare la ierarhiile şi entităţile angelice, au fost

X
prezentate mai multe modalităţi de comunicare spirituală cu fiinţe din lumile subtile
paradisiace care, cu inefabilă discreţie şi graţie, ne pot ghida în permanenţă viaţa,
inspiraţia şi energia spirituală pe care ni le conferă entităţile angelice se reflectă foarte
puternic asupra câmpului nostru astral şi în special asupra substraturilor superioare (care
sunt caracterizate de frecvenţe înalte de vibraţie) ale acestuia. Dinamizările energetice
elevate provenite de la aceste sublime fiinţe „de lumină” ne permit să devenim, în mod
spontan şi natural, din ce în ce mai conştienţi de dimensiunile spirituale profunde ale
fiinţei noastre, dimensiuni care reprezintă însuşi fundamentul real al existenţei noastre
adevărate. Transformările benefice şi spirituale care apar în aura noastră datorită
rezonanţei cu energii subtile de frecvenţe elevate (sau, cu alte cuvinte, cu anumiţi curenţi
subtili coloraţi armonioşi) produc în mod gradat, dar sigur, uneori aproape pe nesimţite, o
reorientare a fiinţei noastre către o viaţă centrată pe valorile spirituale. Acesta este
motivul real pentru care, după câţiva ani de practică
YOGA consecvent realizată, constatăm în mod spontan că nu mai întreţinem
absolut deloc anumite rezonanţe inferioare care altă dată ne măcinau existenţa, că nu mai
avem anumite atracţii şi pasiuni meschine, deşi ne dăm seama că nu am aplicat în mod
direct nici un procedeu yoghin pentru a controla şi anula acele rezonanţe negative.
Transformarea globală a aurei noastre bioenergetice reprezintă cheia tuturor modificărilor
benefice de la nivelul structurilor noastre psihice şi mentale. În acest fel, survine în mod
spontan o reorientare profundă a conştiinţei către realităţi de natură universală sau chiar
transcendentă, ce corespund chiar şi ele unor subniveluri din câmpul nostru auric astral,
care sunt caracterizate de vibraţii energetice foarte elevate.
VA URMA
An 14 C 32
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL (continuare la cursul
nr.31, An 14)
În domeniul acestui spectru de vibraţii energetice foarte înalte, care este practic
nelimitat (la fel ca şi paradisurile astrale pe care, în virtutea principiului holografic, el le
reflectă în mod tainic) şi care corespunde unor învelişuri sau structuri foarte elevate ale
corpului astral, există de fapt posibilitatea de a intra în mod direct şi precis în stare de
rezonanţă cu toate lumile şi entităţile spirituale ce trăiesc în aceste paradisuri. În mod
evident, în cazul unei fiinţe umane obişnuite, cu un nivel de conştiinţă ce este circumscris
în mod strict tendinţelor instinctuale, aceste structuri aurice superioare sunt practic
complet nedezvoltate în aura sa. Tocmai din acest motiv, fiinţa umană în cauză nu le
poate percepe şi, prin urmare, le va considera întotdeauna ca fiind inexistente sau doar

X
simple speculaţii metafizice. Fiinţele umane care aderă din convingere la filosofia
materialistă, care sunt atee şi care nu cred în existenţa lumilor subtile trăiesc, de fapt,
drama de a avea subdezvoltate tocmai acele structuri aurice superioare care sunt,
metaforic vorbind, precum „aripile” cu ajutorul cărora omul are posibilitatea să se înalţe
şi să cunoască, din punct de vedere spiritual, „cerurile” sau, altfel spus, realităţile divine.
Cu cât aura subtilă a unui om va fi mai dezvoltată pe substraturile superioare ale corpului
astral, cu atât fiinţa umană în cauză se va simţi mai deschisă şi va aspira să cunoască şi
mai mult lumile angelice din Macrocosmos, care sunt corespunzătoare ca frecvenţă de
vibraţie structurilor superioare din aura sa. Ea va înţelege lăuntric aceste taine şi chiar va
comunica telepatic cu entităţile şi realităţile de ordin spiritual. Acesta este motivul pentru
care o fiinţă umană evoluată din punct de vedere spiritual poate intra în comuniune în
mod spontan şi foarte uşor cu îngerul păzitor, cu entităţi din tărâmul spiritual al
SHAMBALA-ei, cu Superiorii Necunoscuţi, cu Mari Puteri Cosmice etc., în timp ce o
altă fiinţă umană, care are mai puţin dezvoltate aceste substraturi aurice superioare, va
avea, la început, mari dificultăţi în perceperea şi stabilirea unor contacte cu lumile subtile
spirituale.
Civilizaţia contemporană materialistă, aflată sub incidenţa nefastă a epocii actuale
de decădere spirituală, KALI YUGA, a făcut ca mulţi oameni să devină incapabili să
experimenteze toate aceste minunate realităţi spirituale menţionate anterior, care sunt
reflectate în mod precis în substraturile aurice elevate ale corpului astral. Pentru aceste
fiinţe umane, însăşi ideea existenţei unor astfel de structuri foarte rafinate ale corpului
astral pare absurdă, fantasmagorică sau chiar ridicolă. Totuşi, printr-o practică spirituală
adecvată, tenace şi plină de dăruire, structurile noastre subtile superioare vor ajunge să fie
conştientizate şi dinamizate din ce în ce mai intens, iar acest aspect ne va permite o
comunicare intimă şi vie cu fiinţele angelice din lumile subtile paradisiace. În
substraturile superioare ale câmpului nostru auric astral există sublime reflexii ale
emoţiilor şi gândurilor noastre benefice, care se exprimă în aceste structuri într-un mod
elevat, transfigurator şi transpersonal. Acestea reprezintă, de fapt, octavele superioare ale
trăirilor noastre emoţionale şi mentale.
Pentru a avea o reprezentare mai clară a tuturor acestor substraturi şi a modului în
care ele se reflectă reciproc, vom face, pentru început, o prezentare foarte succintă a
acestora (vezi Fig. 1).
1) La nivelul primului substrat al corpului astral, se regăsesc toate pornirile
noastre instinctuale legate de dorinţa oarbă de a supravieţui. Tot aici se află atavismele şi
tendinţele ancestrale latente care creează ataşamentul puternic faţă de planul material şi
faţă de corpul fizic.
2) La nivelul celui de-al doilea substrat al corpului astral se exprimă energia
dorinţelor primare care răspund unui impuls rudimentar îndreptat spre autosatisfacţie.
Energiile acestui substrat auric creează ataşamentul faţă de plăcerile senzoriale. Energia

X
dorinţelor sexuale are o pondere importantă în cel de-al doilea substrat al corpului astral.
3) La nivelul celui de-al treilea substrat al corpului astral se manifestă energia
tendinţelor mentale conştiente şi subconştiente şi a „reziduurilor” mentale, SAMSKARA,
rămase în urma experienţelor zilnice. Existenţa acestor SAMSKARA-uri la nivelul celui
de-al treilea substrat al corpului astral ne revelează faptul că aceste întipăriri nu sunt doar
nişte „vestigii” pasive ale gândurilor, acţiunilor şi intenţiilor unei persoane, ci reprezintă
veritabile forţe dinamice în viaţa sa psihică şi mentală. Ele creează ataşamentul faţă de
diferitele obiceiuri, superstiţii, dogme şi rigidităţi.
Primele trei substraturi ale corpului astral formează zona inferioară a corpului
astral.
4) Cel de-al patrulea substrat al corpului astral alcătuieşte aşa-numita zonă
intermediară a corpului astral. La acest nivel se manifestă natura noastră emoţională, în
special afectivă. Energia de la nivelul acestui substrat creează nevoia unor relaţii mai
profunde, de suflet, între oameni. Atunci când există dizarmonii la acest nivel, survine o
stare de sentimentalism excesiv. Tot în cadrul acestui substrat al corpului astral se creează
ataşamentele faţă de anumite emoţii sau stări lăuntrice.
Următoarele trei substraturi ale corpului astral alcătuiesc zona superioară a
corpului astral la nivelul căreia, în general, nu mai există energii care să creeze
ataşamente şi limitări egotice.
5) Pe primul sau, cu alte cuvinte, pe cel mai de jos dintre substraturile care se află
în zona superioară a corpului nostru astral, se manifestă în mod preponderent energia
Voinţei elevate, care este o expresie a Voinţei Divine, deoarece, la acest nivel, fiinţa
umană este capabilă să perceapă intuitiv Voinţa Divină şi să acţioneze în conformitate cu
aceasta. Voinţa elevată este, de fapt, o replică spirituală a voinţei noastre obişnuite care ne
ajută să trăim în lumea fizică. Cele mai rudimentare impulsuri ale voinţei noastre
obişnuite se regăsesc sub forma instinctului de conservare, care se exprimă în plan auric
pe substratul cel mai de jos, corespunzător domeniului cu cele mai scăzute frecvenţe de
vibraţie ale corpului nostru astral.
6) Nivelul emoţional superior, pe care îl putem numi şi nivelul inspiraţiilor sau al
iubirii noastre divine, se regăseşte ca domeniu de frecvenţe de vibraţie pe al doilea dintre
substraturile care se află în zona superioară a corpului astral. El reprezintă o replică
transfigurată şi cosmizată (sau, altfel spus, octava superioară) a sentimentelor noastre de
automulţumire. În mod corespunzător, narcisismul şi în general orice tendinţă de a ne
proteja şi preamări ego-ul se găsesc, din punctul de vedere al frecvenţelor de vibraţie, pe
al doilea substrat din zona inferioară a câmpului nostru auric astral.
7) Conştiinţa supramentală, care reprezintă, de fapt, reflectarea în fiinţa noastră a
Mentalului atotcuprinzător al lui Dumnezeu, ne conferă o înţelegere directă şi vie a
structurilor cauzale care animă toate lucrurile, fenomenele şi fiinţele. Ea este o replică

X
transfigurată sau, cu alte cuvinte, o octavă superioară a mentalului obişnuit. Conştiinţa
supramentală se regăseşte, ca domeniu de frecvenţe de vibraţie, pe al treilea dintre
substraturile care aparţin zonei superioare a corpului astral. Mentalul obişnuit, dominat
adesea de tendinţele subconştiente (SAMSKARA-urile) se află, din punctul de vedere al
frecvenţelor sale de vibraţie, în legătură cu al treilea substrat din zona inferioară a
câmpului nostru auric. Constatăm astfel, că principiul hermetic care afirmă că: „iot ceea
ce se află jos este precum tot ceea ce se află sus; şi tot ceea ce se află sus este precum tot
ceea ce se află jos” este perfect valabil şi în cazul substraturilor energetice care compun
corpul nostru subtil astral. Pe acest principiu al corespondenţei vibratorii exacte dintre
substraturile corpului astral se bazează de altfel şi metodele yoghine tibetane tantrice de
sublimare a emoţiilor inferioare în stări superioare, divine de conştiinţă, metode care au
fost expuse în cadrul cursurilor despre tradiţia spirituală KALACHAKRA.
Pe de altă parte, putem înţelege astfel şi felul în care este posibilă o eliminare
rapidă a rezonanţelor inferioare care se pot manifesta la nivelul primelor trei substraturi
ale zonei inferioare a corpului nostru astral, fără a fi absolut necesar să realizăm o operare
directă asupra acestora sau, cu alte cuvinte, fără a urmări în mod expres să eliminăm în
mod specific o anumită stare de conştiinţă inferioară cu care ne confruntăm adeseori, în
această situaţie, energiile din substraturile aurice superioare ale corpului astral, care au
fost trezite şi dinamizate intens prin aspiraţii elevate şi prin practică spirituală, vor induce
– printr-un fenomen de tainică reflexie – energii benefice armonizatoare, profund
echilibrante, şi în substraturile care aparţin zonei inferioare a corpului nostru astral.
Atunci când, în urma unui amplu proces de elevare a conştiinţei, fiinţa umană atinge
înalte culmi spirituale, rezonanţa cu realităţile superioare este atât de vie încât întreaga sa
existenţă devine o expresie a forţei manifestatoare a acestor sublime energii care radiază
toate, în ultimă instanţă, din esenţa noastră divină, Sinele Suprem, ATMAN. Astfel,
gândurile şi procesele noastre raţionale devin corecte, pline de discernământ, bun simţ
spiritual şi luciditate. La rândul lor, emoţiile şi sentimentele noastre se impregnează toate
cu forţa copleşitoare a iubirii detaşate, iar voinţa noastră egotică se sublimează într-o
voinţă divină, care este caracterizată, în acelaşi timp, de curaj şi de umilinţă, expresie a
stării de erou spiritual, VIRA. Astfel, înţelegem că realitatea spirituală este, în primul
rând, o realitate de ordin interior şi că Dumnezeu poate fi regăsit cel mai uşor chiar în
profunzimile cele mai tainice ale fiinţei noastre.
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină
Al cincilea substrat al câmpului nostru subtil auric este asociat cu capacitatea
noastră de a fi receptivi faţă de Voinţa Divină. Fiind, la rândul său, o oglindire a unor
aspecte energetice mai profunde şi mai rafinate din corpul cauzal, al cincilea substrat al
corpului astral se află, de asemenea, în corespondenţă cu stadiul primar (sau de bază) al
tuturor formelor şi simbolurilor. În momentul în care nivelul nostru de conştiinţă se

X
acordează în mod preponderent la domeniul de frecvenţe specifice celui de-al cincilea
substrat al câmpului subtil auric, graţie unei inefabile stări de rezonanţă cu Voinţa Divină
atotputernică, în întreaga noastră aură începe să fie indus şi să se amplifice din ce în ce
mai mult, subcurentul subtil albastru de nuanţa cobaltului. De asemenea, în cazul
dinamizării foarte puternice a acestei substructuri aurice din corpul astral, survin în mod
spontan sublime percepţii paranormale de natură subtilă, care ne vor facilita accesul în
lumi astrale paradisiace şi, în special, în acelea în care culoarea predominantă a luminii
subtile este dată chiar de acest subcurent subtil colorat albastru-cobalt. La început, o
astfel de percepţie paranormală poate fi puţin derutantă pentru noi deoarece, în acest caz,
întreaga lume ne apare precum negativul unei fotografii.
Din punctul de vedere al formelor, aici totul este parcă inversat faţă de planul
fizic. Ceea ce ne aşteptăm să fie solid constatăm că este, dimpotrivă, spaţiu vid, iar ceea
ce în lumea fizică oferă senzaţia de spaţiu gol, în aceste lumi astrale ne apare a fi drept o
lumină albastru-cobalt densă ce sugerează foarte clar soliditatea (evident, în planul astral
noţiunea de soliditate are o conotaţie diferită de cea din planul fizic, deoarece aici ea este
creată nu prin densitatea materiei ci prin „densitatea” energiei subtile luminoase). Totuşi,
după ce vom experimenta pentru o perioadă mai îndelungată de timp asemenea percepţii
subtile inedite, vom începe să ne adaptăm în mod gradat la această inversare şi, astfel,
vom ajunge treptat să facem abstracţie de problemele de acomodare perceptivă lăuntrică
pe care ea le implica iniţial.
= VA URMA =
An 14 C 33
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină (continuare la cursul
nr. 32, An 14)
Din punctul de vedere al frecvenţelor de vibraţie caracteristice, cel de-al cincilea
substrat al corpului astral reprezintă o octavă superioară a primului substrat al corpului
astral (la nivelul căruia se manifestă impulsurile biologice primare şi instinctul de
conservare). Tradiţia ocultă afirmă de asemenea că cel de-al cincilea substrat al corpului
astral este totodată şi o sui-generis matrice formatoare pentru primul substrat al corpului
astral. Al cincilea substrat auric al corpului astral ar putea fi comparat cu albia unui râu
prin care circulă năvalnic un flux de apă care, în cazul de faţă, poate fi asimilat cu liniile

X
de forţă ale energiei ce ulterior se stabilizează şi se condensează la nivelul primului
substrat auric („condensarea” desemnează în acest context un fenomen de diminuare a
frecvenţei de vibraţie a energiei. Prin urmare, „condensarea” este fenomenul opus
sublimării. „Condensarea” este un fenomen inerent în procesul Creaţiei Divine, în care
Logosul Creator, Lumina Dumnezeiască primordială ajunge, prin „condensări” succesive,
să îşi asume şi să „îmbrace” nenumăratele ipostaze ale existenţei). Prin urmare, cel de-al
cincilea substrat energetic al corpului nostru astral este, într-un anumit sens, matricea
formatoare a primului substrat auric, care este, la rândul său, matricea formatoare a
corpului nostru fizic. Noi ştim că, în lumea fizică, o matriţă este confecţionată dintr-un
material solid şi stabil care transferă forma sa unui alt material ce este adus într-o stare
fluidă pentru a putea fi astfel modelat în mod corespunzător. Prin urmare, un material
solid (caracterizat de o frecvenţă de vibraţie mai redusă) modelează şi este cauză
formatoare pentru un material mai fluid, care este pus atunci într-o stare caracterizată în
general de o frecvenţă de vibraţie mai ridicată. Însă, în lumea astrală, fenomenul
impregnării formatoare se petrece oarecum invers. Aici, o energie de o frecvenţă mai
ridicată devine cauza formală sau, altfel spus, modelează o manifestare energetică ce este
caracterizată de o frecvenţă de vibraţie mai joasă.
Al cincilea substrat al corpului astral, fiind expresia unor energii foarte rafinate,
nu poate fi analizat şi înţeles doar cu ajutorul minţii raţionale obişnuite. În viaţa de zi cu
zi, noi vrem să ştim întotdeauna motivele pentru care este necesar să facem un anumit
lucru şi chiar refuzăm să acceptăm apriori lucruri şi situaţii pe care nu le putem înţelege
sau care sunt incongruente cu viziunea noastră obişnuită asupra realităţii. Dacă noi nu am
avut deocamdată ocazia să experimentăm realităţile de ordin superior, paradisiace ale
dimensiunilor elevate ale manifestării, vom considera, plini de scepticism, că ele nu sunt
reale. Şi, într-adevăr, dintr-un anumit punct de vedere, ele sunt pentru noi ca şi
inexistente. Din acest motiv, atunci când pătrundem prin dedublare astrală sau mentală în
asemenea realităţi subtile miraculoase, este foarte posibil ca la început să nu fim capabili
să le recunoaştem pe deplin, deoarece este ca şi cum am pătrunde într-un teritoriu sau
spaţiu cu totul nou, ale cărui coordonate diferă de coordonatele fizice obişnuite şi care
poate fi perceput prin intermediul altor organe de simţ decât cele utilizate în lumea fizică.
De aceea, este foarte important să abandonăm toate părerile noastre preconcepute, lăsând
pur şi simplu experienţa să se deruleze de la sine.
Pentru a putea pătrunde cu uşurinţă în lumile astrale spirituale, paradisiace, este
necesar să existe o dinamizare foarte puternică la nivelul celui de-al cincilea substrat al
câmpului nostru auric, ceea ce va genera o stare de abandon a voinţei noastre egotice şi
ne va da înţelepciunea să urmăm cu încredere Voinţa Divină exprimată prin intermediul
ghidului nostru spiritual autentic. El ne poate ajuta de fiecare dată când, fiind proiectaţi în
asemenea dimensiuni subtile elevate, neobişnuite pentru noi, nu înţelegem cu claritate
toate fenomenele spirituale cu care ne confruntăm. Bineînţeles că mai târziu, această

X
înţelegere de ordin superior ni se va revela în mod spontan de la sine, prin însăşi elevarea
nivelului nostru de conştiinţă şi de percepţie subtilă. De obicei, în cadrul experienţelor
spirituale, orice ghid autentic din lumile subtile, cunoscând foarte bine aceste nenumărate
limitări ale minţii umane, realizează la început un proces iniţiatic care a fost denumit „de
acomodare” a mentalului şi a simţurilor noastre obişnuite. Prin acest proces, ghidul
spiritual din lumile subtile îşi conduce aspirantul pas cu pas, îndrumându-l la început să
facă acţiuni foarte simple şi fără consecinţe dramatice, pentru a-şi mări astfel cât mai
mult încrederea în propriile percepţii elevate. Treptat, aspirantul învaţă, pe baza
dinamizării profunde şi armonioase a celui de-al cincilea substrat al corpului subtil astral,
să se abandoneze în faţa Voinţei Divine care îl ghidează, chiar dacă raţiunea sa are
tendinţa să solicite imediat înţelegerea logică a aspectelor despre care nu are suficiente
informaţii, pentru a le putea integra firesc în sistemul său obişnuit de judecată. De altfel,
modalitatea cea mai eficientă de a acumula cât mai multe informaţii de ordin spiritual din
lumile subtile este tocmai aceea de a ne abandona în faţa Voinţei Divine pentru a face,
plini de încredere, exact ceea ce ghidul nostru spiritual autentic din lumile subtile ne
sugerează să facem.
Modul de acordare a voinţei individuale la Voinţa Divină, care se exprimă prin
intermediul entităţilor-ghid din lumile astrale paradisiace
Calea cea mai rapidă de a obţine o rafinare şi o sublimare a energiilor inferioare
din aură, precum şi o dinamizare a substraturilor care aparţin zonei superioare a corpului
nostru astral o reprezintă intrarea în intimă comuniune cu entităţi divine şi acceptarea
ghidării pline de înţelepciune a acestora. Fenomenul spiritual al ghidării de către entităţi
divine din lumile subtile paradisiace este accesibil oricărei fiinţe umane. El poate fi
declanşat mult mai simplu şi mai uşor decât am putea crede în mod obişnuit. Cel mai
adesea, în virtutea rezonanţelor pe care o fiinţă umană aflată pe o cale spirituală le
trezeşte şi le dezvoltă în substraturile din zona superioară a aurei sale, ea se va simţi în
mod spontan atrasă de o anumită lume subtilă, elevată, sau de anumite entităţi divine care
corespund în mod specific domeniului de frecvenţe de vibraţie care a fost cel mai intens
dinamizat în aura sa. Acesta este de altfel motivul pentru care, de exemplu, unii
practicanţi YOGA se simt mult mai inspiraţi atunci „când realizează meditaţii de
comuniune cu lumea SHAMBALA-ei, în timp ce alţii trăiesc mai uşor stări de comuniune
cu lumea entităţilor angelice, cu HIRANYA LOKA, ori cu Marile Puterile Cosmice. De
fapt, orice proces real de ghidare spirituală începe, în primul rând, printr-o trezire a
sufletului şi printr-o priză de conştiinţă intuitivă asupra realităţii spirituale a Sinelui
Suprem Divin, ATMAN, din noi. Abia după aceea, procesul inspiraţiei şi ghidării
spirituale capătă valenţe multiple şi se traduce în exterior prin recepţionarea unor mesaje
obiective primite de la entităţi subtile spirituale care, din diferitele lumi subtile
paradisiace în care ele se află, ne îndrumă zi de zi cu iubire şi compasiune. Aproape în
toate tradiţiile autentic spirituale ale umanităţii, adepţii acestora, indiferent de calea

X
spirituală pe care se aflau, au sesizat eficienţa modalităţilor excepţionale de comunicare
cu lumile paradisiace şi cu entităţile subtile care le populează prin intermediul
substructurilor elevate din zona superioară a corpului astral, care funcţionează în acest
caz precum nişte sui-generis antene de emisie şi recepţie a acestor energii. Tendinţa
firească a omului obişnuit care ajunge să fie ghidat şi inspirat de entităţi angelice este de a
cere, în primul rând, informaţii şi recomandări asupra felului în care este cel mai bine să
procedeze într-o anumită conjunctură existenţială mai delicată, sau într-un moment de
răscruce al vieţii sale. Ghidarea spirituală a fost utilizată adesea şi de către bioterapeuţi
pentru a vindeca, sub o îndrumare realizată direct din lumile subtile, diferitele afecţiuni
ale pacienţilor lor. Unii oameni înţeleg însă în mod greşit acest fenomen spiritual al
ghidării de către fiinţe din lumile subtile elevate, imaginându-şi cu naivitate că în felul
acesta ei vor fi scutiţi de orice fel de responsabilităţi KARMA-ice. Astfel, ei ajung, de
exemplu, să ignore sau să-şi anuleze într-un mod iresponsabil angajamentele şi
promisiunile făcute faţă de ceilalţi oameni sub pretextul că îngerul păzitor sau ghidul lor
spiritual din lumile subtile le-a spus să procedeze în acest mod. Ei ajung să folosească
pretextul „ghidării angelice” pentru a-şi putea justifica astfel orice comportament
iresponsabil sau pentru a încălca de de nestingheriţi cele mai elementare şi de bun simţ
principii morale şi etice. În realitate, asemenea tendinţe nu exprimă în nici un caz o
comunicare autentică cu fiinţe spirituale din lumile subtile, ci mai degrabă nişte înclinaţii
schizoide sau paranoice de a evada cu orice preţ din lumea fizică la care le este foarte
greu să se adapteze, Din acest motiv, principala problemă cu care se confruntă adeseori în
epoca actuală grupurile occidentale de meditaţie ce aparţin curentului aşa-zis spiritual
New Age (care utilizează procedeele ghidare angelică sau metoda de comunicare cu
entităţi subtile numită channeling) este lipsa discernământului şi a nivelului de conştiinţă
necesare pentru a înţelege funcţia profund transformatoare şi inspiraţia cu adevărat
spirituală pe care o astfel comunicare o poate induce.
Ghidarea din lumile subtile superioare constituie o parte integrantă a procesului
complex de expansiune benefică a vieţii noastre în sfera atotcuprinzătoare a spiritualităţii
şi de intuire a omniprezenţei tainice a lui Dumnezeu. Ea reprezintă de asemenea
modalitate de a deveni mult mai conştienţi de menirea noastră spirituală în această
existenţă. Prin urmare, ghidarea spirituală realizată de către o fiinţă elevată din lumile
subtile este mult mai mult decât un banal dialog mental interior şi înseamnă cu mult mai
mult decât primirea unor informaţii folositoare nouă în viaţa de zi cu zi. Ea este în primul
rând un proces spiritual de transformare în întregime a fiinţei noastre şi, în mod reflex, a
vieţii noastre. Capacitatea de a primi informaţii foarte precise şi corecte din lumile
subtile, de a putea face profeţii, sau de a manifesta diferite forme de clarviziune se obţine
în urma unui proces îndelungat, realizat cu consecvenţă, de comuniune empatică şi
comunicare cu ghidul sau cu ghizii noştri spirituali din lumile subtile. Tradiţia ezoterică
vorbeşte chiar despre un proces gradat şi obiectiv de amorsare şi amplificare a

X
rezonanţelor profund benefice şi înălţătoare pe care le putem stabili cu o entitate
superioară din alte lumi.
O
Principii fundamentale cu privire la fenomenul iniţiatic al ghidării spirituale
autentice
Prezentăm în continuare modul în care are loc acest proces iniţiatic, legile oculte
care îl guvernează, precum şi multiplele transformări interioare pe care acesta le induce în
fiinţa noastră:
1) Ghidarea spirituală autentică nu ne absolvă niciodată de responsabilităţile pe
care le avem în lumea fizică. Dimpotrivă, ea ne ajută în multiple moduri să devenim mai
conştienţi de ceea ce suntem cu adevărat şi ne conferă discernământul şi luciditatea
necesare pentru a nu ne mai amăgi şi pentru a nu ne mai iluziona în viaţă. Dacă totuşi o
anumită promisiune sau un angajament pe care noi l-am făcut faţă de noi înşine sau faţă
de alţii se dovedeşte a fi neinspirat, fără îndoială că ghidarea autentică ne va permite să
remediem într-un mod armonios această situaţie. Este cert faptul că fiinţele-ghid din
lumile subtile spirituale vor găsi întotdeauna o cale înţeleaptă de a ne ajuta să ne
rezolvăm problemele, fără să devenim, în nici un caz, o fiinţă umană bizară şi
marginalizată din cauza unui comportament inexplicabil şi contradictoriu.
2) Ghidarea spirituală autentică nu ne absolvă de condiţionările KARMA-ice; ea
ne învaţă cum să răspundem în modul cel mai integrat şi armonios cu putinţă la anumite
consecinţe sau efecte KARMA-ice ale acţiunilor noastre din trecut, astfel încât, de
această dată, să nu mai creăm noi lanţuri generatoare de KARMA. Tot ceea ce noi încă nu
am învăţat în urma experienţelor şi lecţiilor anterioare de viaţă se află într-un mod tainic
codat în structurile noastre aurice şi continuă să ne afecteze existenţa şi să ne
condiţioneze pe multiple planuri în momentul actual. Ghidarea spirituală autentică ne
ajută să învăţăm mult mai uşor şi mai rapid din multiplele experienţe, plăcute sau nu, pe
care viaţa ni le oferă, înţelegând totodată semnificaţia reală a stării de detaşare.
3) Urmând cu încredere informaţiile şi recomandările primite în urma
comunicărilor cu un ghid spiritual autentic din lumile subtile, ne vom deschide cu
înţelepciune şi luciditate faţă de diferite evenimente şi experienţe de viaţă care ne sunt
foarte necesare, în vederea înţelegerii, asumării şi aprofundării menirii noastre spirituale
în această existenţă.
4) Pentru a putea trăi o viaţă pe deplin spirituală şi pentru a ne fi revelată menirea
noastră spirituală în această existenţă, este necesară o voinţă fermă, excepţională, de a
urma cu hotărâre şi totală încredere ghidarea înţeleaptă care ni se oferă din lumile subtile
superioare. Aceasta implică să trăim mereu în spiritul adevărului şi al purităţii sufleteşti,
aşa cum trăiesc de altfel aceste fiinţe-ghid în lumile lor paradisiace, indiferent de
consecinţele mai neplăcute din punct de vedere strict uman pe care le-ar putea implica o

X
astfel de viaţă lipsită de compromisuri faţă de tot ceea ce este meschin, fals sau
degradant.
5) Acceptarea ghidării spirituale autentice înseamnă totodată trăirea unei stări de
abandon necondiţionat a personalităţii noastre egotice limitatoare, ceea ce implică să
renunţăm cu fermitate şi detaşare la micile noastre comodităţi şi plăceri (care ne menţin
în sfera banală a unei existenţe umane obişnuite), o dată ce ne-am hotărât să urmăm o
viaţă ghidată şi inspirată în mod divin. Din acest moment, noi putem spune că nu ne mai
aparţinem nouă înşine sau, mai bine spus, ego-ului nostru şi plăcerilor pe care el le caută,
ci că, prin starea conştientă de abandon necondiţionat în faţa voinţei unor astfel de
entităţi-ghid spirituale, care sunt la rândul lor total „transparente” faţă de Voinţa lui
Dumnezeu, ne integrăm acum într-un sui-generis plan divin al existenţei a cărui amploare
şi profunzime depăşeşte cu mult limitele mentalului nostru raţional.
6) Ghidarea spirituală autentică şi credinţa în Dumnezeu nu pot exista una fără
cealaltă. Sufletul nostru trebuie să poată vibra de forţa credinţei în Dumnezeu pentru a
putea fi capabili să ne urmăm cu dăruire şi iubire ghidul spiritual din lumile subtile, pe
care îl vom simţi ca fiind un mesager al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, urmarea
neabătută a sfaturilor pline de înţelepciune care provin de la fiinţe spirituale din lumile
subtile ne va induce treptat, datorită rezonanţelor aurice foarte elevate, din ce în ce mai
multă credinţă în Dumnezeu. Ghidarea spirituală autentică reprezintă, în ultimă instanţă,
un proces care este menit să ne eleveze şi să ne purifice gradat toate energiile aurice. Prin
transformarea profundă şi complexă pe care acest proces o induce în fiinţa noastră, vom
putea pătrunde în sferele sau domeniile „lumii” noastre psihice cu care, anterior, am
refuzat să ne confruntăm, dar pe care este neapărat necesar să le obiectivăm prin
experienţă directă pentru a putea să transformăm astfel cu adevărat şi cât mai profund
toate structurile noastre aurice. Tocmai de aceea, este posibil ca ghidul spiritual din
lumile subtile să ne poarte mai întâi prin temerile cele mai abisale pentru a ne conduce
apoi, o dată ce testul a fost depăşit şi purificarea necesară realizată, către cele mai
profunde şi autentice stări de libertate, iubire şi credinţă în Dumnezeu.
= VA URMA =
An 14 C 34
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Principii
fundamentale cu privire la fenomenul iniţiatic al ghidării spirituale autentice (continuare

X
la cursul nr. 33, An 14)
7) Credinţa adevărată în Dumnezeu este expresia unei sublime stări foarte elevate
şi rafinate de conştiinţă care dinamizează intens, echilibrează armonizator şi încarcă
benefic câmpul nostru auric cu energii sublime, transfiguratoare, dumnezeieşti. Ea se
exprimă la nivelul corpului auric printr-o sui-generis flacără vie şi intensă care unifică în
mod armonios micul nostru eu inferior cu acea parte măreaţă din noi, cu Dumnezeu aflat
în adâncul fiinţei noastre sub forma acelei tainice „scântei” a
Sinelui Nemuritor Divin, ATMAN, „scânteie” care hrăneşte şi animă focul
credinţei în Dumnezeu. Credinţa adevărată în Dumnezeu reprezintă, de asemenea, un
proces global şi perfect armonios de conectare holografică a câmpului nostru auric la
întregul Macrocosmos.
8) Putem avea confirmarea clară a faptului că dorinţele noastre egotice nu
interferează absolut deloc cu inspiraţia spirituală care provine de la fiinţe elevate din
lumile astrale, mai ales în situaţiile în care noi nici măcar nu înţelegem raţiunea imediată
pentru care acel ghid ne impulsionează să acţionăm într-un anumit fel, aparent
inexplicabil. Astfel, acţiunile noastre nu vor mai fi guvernate strict de impulsurile ego-
ului şi de mintea raţională deoarece, prin însăşi natura lor, aceste comunicări au un
caracter supramental şi impersonal, întrucât ele se află deasupra ego-ului nostru şi a sferei
sale limitate de înţelegere.
9) Pe măsură ce ne abandonăm voinţa noastră egotică inferioară (care este limitată
doar la necesităţile şi imperativele organice şi personale) în faţa Voinţei Divine, care ne
este transmisă prin intermediul ghidului spiritual, într-un mod aparent inexplicabil şi de
neînţeles, ceilalţi oameni ajung să aibă din ce în ce mai multă încredere în noi. Acordarea
noastră prin comuniune empatică la procese inspiratoare divine din ce în ce mai ample
face ca şi mulţi alţi oameni care au o stare de puritate lăuntrică să ajungă să simtă intuitiv
nevoia de a urma şi ei calea spirituală pe care noi ne aflăm. Astfel, noi devenim un sui-
generis releu prin care forţele şi entităţile din lumile subtile elevate transmit umanităţii
mesajul şi ajutorul lor divin.
10) Datorită rezonanţelor cu energii cosmice benefice, rezonanţe create tocmai În
virtutea stării noastre de detaşare faţă de tendinţele egotice, vom constata că ghidarea
spirituală ne conferă în mod automat şi sistematic o rezistenţă fizică excepţională, precum
şi o forţă psihică, mentală şi spirituală din ce în ce mai mare, care le pot apărea celorlalţi
drept supraumane, şi care sunt menite să ne susţină în vederea realizării scopurilor divine
pe care le avem de atins.
11) Cu cât ne vom mobiliza, la rândul nostru, pentru a găsi lăuntric mai multe
resurse în scopul de a rezista la uzura fizică şi psihică, precum şi forţa de a urma neabătut
dezideratele divine, cu atât mai multă iubire, credinţă şi susţinere divină vom primi ca
ajutor de la fiinţele spirituale care ne susţin, cu multă dragoste, din planurile subtile. În

X
această situaţie, datorită modului necondiţionat în care ne oferim resursele noastre
interioare din ce în ce mai mari pentru a sluji unei cauze drepte şi înălţătoare, noi vom fi
învestiţi spiritual pentru a realiza misiuni divine de o importanţă şi amploare din ce în ce
mai mari şi la o scară din ce în ce mai extinsă. Pe măsură ce vom rezolva cu uşurinţă
problemele şi vom îndepărta obstacolele care ni se ivesc pe calea către dezideratul spre
care aspirăm, noi vom obţine totodată susţinerea divină pentru a depăşi cu succes
încercări din ce în ce mai dificile, corespunzătoare maturităţii noastre spirituale actuale.
12) Gestul plin de umilinţă şi dăruire de a urma în mod necondiţionat inspiraţia şi
ghidarea care provin de la o fiinţă spirituală din lumile subtile ne purifică şi ne amplifică
extraordinar de mult câmpul auric. În felul acesta, aura noastră bioenergetică va deveni şi
ea din ce în ce mai adecvată menirii spirituale pe care ne-am asumat-o. Îndrumarea pe
care ne-o oferă o fiinţă spirituală din lumile subtile creează condiţiile manifestării din
abundenţă a energiilor subtile, PRANA-ice, aducătoare de Graţie Divină care vor
pătrunde prin BRAHMARANDHRA, pentru a coborî apoi, precum o cascadă de lumină
alb-strălucitoare, în întreaga noastră aură. Ghidarea şi inspiraţia spirituală au de asemenea
un rol catartic deoarece elimină în mod spontan toate energiile negative şi rezonanţele
inferioare, astfel încât energiile PRANA-ice benefice vor putea circula liber, din
abundenţă prin toate NADI-urile corpului nostru subtil.
13) Forţa Graţiei Divine care se revarsă spontan în astfel de momente inspiratoare
asupra noastră nu poate fi controlată de voinţa noastră egotică. Prin urmare, în astfel de
situaţii, energia spirituală indusă în aura noastră circulă respectând cu stricteţe anumite
legi tainice, aflate dincolo de raţiunea şi voinţa noastră umană limitată. Aceste energii
aurice fundamentale şi nediferenţiate se concretizează apoi prin modulare specifică în
stări de înţelepciune, discernământ, iubire, compasiune etc., conform unor raţiuni şi
integrări divine care fac să ne manifestăm într-o conjunctură anume caracteristicile
psihice, mentale şi spirituale cele mai adecvate momentului respectiv. Ego-ul nu ar putea
comanda niciodată acest proces fascinant şi inefabil de sublimare spontană şi perfect
adecvată a energiilor noastre. Efortul de voinţă strict individuală, egotică, nu ar putea
decât să blocheze sau să diminueze o asemenea revărsare de graţie divină în urma căreia
noi devenim precum un instrument perfect acordat, gata să se integreze în marea simfonie
a vieţii macrocosmice.
14) Ghidarea şi inspiraţia divină ne proiectează într-o stare de abandon total al
naturii noastre umane inferioare, cu toate fragilităţile şi vulnerabilităţile sale izvorâte din
identificarea noastră cu ego-ul şi aducătoare de suferinţă. În ultimă instanţă, abandonarea
ego-ului se realizează în faţa unei forţe mai puternice şi mai profunde, dar care se află tot
în interiorul nostru. Prin urmare, ghidarea spirituală pe care o realizează o fiinţă din
lumile subtile elevate ne poate pune în legătură cu esenţa noastră divină; cu Sinele
Suprem, ATMAN. În acest fel, fiecare dintre noi devine conştient că este cu adevărat, un
copil al lui Dumnezeu. În abandonul necondiţionat pe care-l realizăm, vom descoperi

X
atunci fascinaţi o forţă lăuntrică excepţională, care este de fapt puterea lui Dumnezeu ce
iradiază din adâncul cel mai tainic şi profund al fiinţei noastre. Astfel, vom deveni un
veritabil mesager al lui Dumnezeu, căci după ce vom descoperi, plini de uimire şi
încântare, că puterea, înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu Tatăl se află chiar în
interiorul fiinţei noastre (în universul nostru lăuntric), vom fi capabili să împărtăşim şi
celorlalţi acest adevăr.
15) Dacă vom refuza să urmăm ghidarea spirituală pe care ne-o oferă cu
generozitate fiinţele elevate din lumile subtile sau dacă o vom ignora, nu se poate spune
că vom fi pedepsiţi, în adevăratul sens al cuvântului. Totuşi, în situaţia în care după ce
vom primi anumite inspiraţii divine noi nu le vom concretiza sau, cu alte cuvinte, dacă nu
vom da curs mesajelor primite, treptat acestea vor deveni din ce în ce mai puţin explicite
pentru noi până când vom constata, la un moment dat, că posibilitatea de a comunica cu
acele realităţi spirituale s-a diminuat foarte mult. Pe de altă parte, în măsura în care dăm
curs inspiraţiilor primite de la fiinţe-ghid din lumile subtile elevate, noi vom obţine în
mod proporţional o forţă lăuntrică din ce în ce mai mare, deoarece, în ultimă instanţă,
fiecare dintre aceste mesaje ne ajută totodată să ne abandonăm şi mai mult în faţa
realităţii esenţiale divine din noi înşine, în continuare, această forţă spirituală care provine
din însăşi intuiţia naturii noastre divine, a Sinelui Suprem, ATMAN, ne va ajuta să ne
îndeplinim în mod strălucit şi să ducem la bun sfârşit toate sarcinile şi misiunile spirituale
pe care am fost învestiţi să le ducem la bun sfârşit.
16) Urmând plini de încredere procesul subtil al ghidării spirituale autentice, vom
simţi că lumina subtilă astrală alb-strălucitoare şi cea galben-aurie se amplifică în aura
noastră din ce în ce mai mult, în special în zona pieptului, central, acolo unde se află în
plan subtil zona de proiecţie a sufletului nostru, JIV ATMAN, care, la rândul său, este
reflexia Sinelui Etern, Divin, ATMAN. Deoarece este o energie de frecvenţă înaltă, forţa
spirituală inspiratoare provenită de la un ghid din lumile subtile nu se acumulează
niciodată în structurile aurice inferioare corespunzătoare ego-ului şi conştiinţei noastre
grosiere, egotice. După ce în fiinţa noastră s-a produs trezirea sufletului şi a apărut
intuiţia Sinelui Suprem, ATMAN, ghidarea spirituală ne va ajuta să realizăm faptul că, în
realitate, există o stare de comuniune deplină între scânteia noastră divină individuală şi
Dumnezeu Tatăl.
17) Ghidarea spirituală autentică conduce întotdeauna la o stare de totală libertate
şi independenţă, şi ne impulsionează în mod direct sau indirect să ne focalizăm asupra
realităţii Sinelui Divin din noi şi nu asupra altor nenumărate „valori” efemere exterioare
nouă. Nici un ghid spiritual autentic nu ne va sugera niciodată ideea că prezenţa şi forţa
sa ar fi superioare prezenţei şi forţei Sinelui Divin, ATMAN, din noi.
18) În realitate, cele mai minunate conjuncturi şi ipostaze din viaţa noastră ne sunt
aproape întotdeauna accesibile în mod spontan, prin priza de conştiinţă plenară şi
profundă realizată asupra momentului prezent, a inefabilului ACUM. Nu trebuie să

X
plătim vreun preţ pentru aceste sui-generis comori care ne sunt la îndemână, ci este
suficient doar să avem înţelepciunea de a apela la forţele spirituale superioare prin
intermediul cărora ele ne sunt oferite cu generozitate de către Dumnezeu.
Despre concepţiile eronate şi limitatoare pe care omul ignorant le are cu privire la
Voinţa
Divină
Voinţa Divină, denumită de asemenea şi Voinţa Absolută şi Suverană a lui
Dumnezeu, este adeseori neînţeleasă de omul obişnuit şi din acest motiv uneori noţiunea
de Voinţă Divină este folosită în mod greşit. Principala concepţie eronată şi cu consecinţe
negative în legătură cu Voinţa Supremă a lui Dumnezeu este ideea simplistă şi limitatoare
că aceasta se manifestă întotdeauna într-un mod restrictiv şi punitiv, împotriva propriei
noastre voinţe, deoarece ea reprezintă o autoritate superioară nouă, care cel mai adesea se
opune strict plăcerilor sau dorinţelor noastre. Din cauza acestei mentalităţi întâlnită
adeseori la unii habotnici ai credinţei creştine, ajunge să fie indusă, uneori chiar
inconştient, senzaţia că trebuie neapărat să ne opunem ei dacă vrem să fim cu adevărat
liberi, fără griji şi fericiţi. În realitate, nouă ni se oferă întotdeauna liberul arbitru pentru a
alege, iar adevărata Voinţă Divină nu ne constrânge niciodată. Judecând de la nivelul
conştiinţei profane, noi ne aflăm într-o mare dilemă. Pe de o parte, noi avem liber arbitru
şi putem face absolut orice dorim dar, pe de altă parte, ştim că dacă nu apelăm la propria
voinţă superioară pentru a ne controla şi cenzura impulsurile instinctuale şi pentru a ne
ajuta să ne abandonăm voinţa individuală în faţa Voinţei lui Dumnezeu (pe care însă
egoul nostru limitator o refuză, noi ne vom confrunta cu nenumărate probleme „de
conştiinţă”, deoarece atunci „Îl mâniem pe Dumnezeu”. Din acest motiv, în mintea
noastră se poate naşte o altă idee perversă, şi anume: „Voinţa lui Dumnezeu este ceva de
care trebuie să ne temem, deoarece dacă nu o respectăm vom fi aspru pedepsiţi. Prin
urmare, dacă noi nu vom cunoaşte precis care este de fapt Voinţa lui Dumnezeu cu privire
la o anumită conjunctură din existenţa noastră, este foarte posibil să nu mai fim pedepsiţi
chiar atât de rău”. Astfel, vom considera în mod aberant că este mult mai prudent şi mai
comod pentru existenţa şi „conştiinţa” noastră să nu cunoaştem destul de limpede care
este de fapt Voinţa lui Dumnezeu.
O altă imagine deformată despre Voinţa Divină, imagine pe care o folosim cu
inconştienţă pentru a ne resemna în situaţiile dificile şi dureroase ale vieţii, constă în a
gândi, copleşiţi de fatalism, că aceea a fost Voinţa lui Dumnezeu şi că nu se poate face
absolut nimic pentru a o schimba. Această concepţie, care este dominată de propriile
noastre neputinţe şi care ne scuteşte în aparenţă de orice fel de responsabilităţi, este foarte
distructivă deoarece ne subminează încrederea în noi înşine şi inhibă orice tendinţă de a
face ceva în direcţia stopării respectivei situaţii dureroase.
Aşa-zisa „Voinţă Divină” ajunge, de asemenea, să devină o scuză foarte comodă

X
pentru a explica sau pentru a justifica orice aspect sau fapt pe care noi nu îl înţelegem.
Mai mult decât atât, dacă ne aflăm sub amprenta unei mentalităţi gregare şi sectare vom
considera, în asemenea situaţii, că nici nu trebuie să înţelegem acel aspect deoarece el
este misterios sau magic, iar dorinţa noastră de a-l cunoaşte ar putea fi un păcat sau un
adevărat sacrilegiu.
Din nefericire, în tradiţia creştină au existat mulţi exponenţi ai clerului care,
neînţelegând ei înşişi tainele divine ale unei comuniuni profunde cu Dumnezeu, au indus
oamenilor obişnuiţi ideea Voinţei Absolute a lui Dumnezeu ca autoritate spirituală
supremă, dar nu din intenţia de a-i îndruma pe credincioşi pe calea înălţării către
Dumnezeu şi a comuniunii intime şi directe cu Acesta, ci impulsionaţi de dorinţa lor
meschină de a-i controla pe ceilalţi. Tot din acest motiv, a fost sugerată ideea că sunt doar
foarte puţini aceia care ar putea avea privilegiul excepţional de a cunoaşte cu adevărat
Voinţa lui Dumnezeu. Prin urmare, restul oamenilor ignoranţi sau, cu alte cuvinte,
„prostimea” nu are altceva de făcut decât să asculte fără putinţă de tăgadă ceea ce ei, acei
câţiva „aleşi”, propovăduiesc în cadrul bisericii. La rândul lor, o parte din cler şi mai ales
acei oameni care s-au autoconsiderat (fără să fie) că sunt nişte aşa-zis „aleşi” au acţionat
adeseori despotic, ca şi cum voinţa lor era însăşi Voinţa lui Dumnezeu. Prin urmare, ei s-
au folosit cu abilitate, pentru propriul lor avantaj, de imaginea pe care tot ei au indus-o în
credincioşi cu privire la Dumnezeu. Astfel, în decursul istoriei, avem nenumărate
exemple. În care asemenea oameni au folosit cu perfidie aşa-zisa „Voinţă a lui
Dumnezeu” drept o scuză şi o justificare „sfântă” pentru a ucide cu cruzime sau pentru a
acapara pe nedrept noi teritorii şi bogăţii. Mai mult decât atât, presupusa „Voinţă a lui
Dumnezeu” a fost utilizată şi drept motivaţie pentru foarte multe dintre conflictele teribile
în care, adeseori, de-a lungul istoriei, anumite grupuri de oameni au acţionat cu răutate şi
fanatism împotriva altora pentru a-i domina sau subjuga. Dacă privim dorinţele noastre ca
fiind mai mereu în dezacord cu aşa-zisa „Voinţă inflexibilă a lui Dumnezeu”, pasul
următor va fi acela de a-L blama înciudaţi pe Dumnezeu însuşi pentru propriile noastre
frustrări şi probleme, considerând că Dumnezeu este de fapt cel care ne chinuie şi ne
privează de fericirea pe care o merităm. Această mentalitate total eronată şi fatalistă este,
de asemenea, şi alienantă deoarece plasează întotdeauna „centrul de greutate”, sau
puterea divină, undeva în afara noastră, îndepărtându-ne astfel de sursa divină din noi, de
Sinele Suprem, ATMAN. Tot ceea ce ar trebui să facem – conform acestui sistem de
concepţii gregare care apare în mod foarte evident conturat în cadrul unei secte – este să
respectăm cu rigurozitate anumite reguli religioase specifice şi „să fim buni” deoarece, în
acest caz, avem şanse ca Dumnezeu, la rândul său, să fie bun cu noi şi să ne dăruiască
exact ceea ce ne dorim, şi, în cele din urmă, să ne ofere drept răsplată chiar mântuirea. =
VA URMA =
An 14 C 35
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI

X
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Despre concepţiile
eronate şi limitatoare pe care omul ignorant le are cu privire la Voinţa Divină (continuare
la cursul nr. 34, An 14)
De asemenea, civilizaţia decadentă contemporană a mai indus o imagine
deformată sau chiar negativă cu privire la noţiunea de „bine”, care este perceput adeseori
ca fiind ceva plictisitor, anacronic sau greu de realizat şi, în orice caz, în contradicţie cu
starea noastră de libertate şi spontaneitate. Astfel, aceşti oameni ajung să îl privească pe
Dumnezeu într-un mod asemănător celui în care, în copilărie, ei îşi priveau părinţii care îi
ameninţau: „Dacă nu eşti cuminte, nu-ţi mai dau ciocolată!”
Concepţiile noastre greşite despre Voinţa Divină pot genera totodată grave
confuzii în fiinţa noastră cu privire la ceea ce reprezintă cu adevărat forţa voinţei. Cel mai
adesea, noi considerăm puterea voinţei ca fiind o energie de care avem absolută nevoie
pentru a face lucrurile „să meargă” exact aşa cum vrem noi, şi fără de care ne-ar fi foarte
dificil să realizăm orice fel de transformări în viaţa noastră. Deoarece în epoca actuală
viaţa este privită adeseori precum un câmp de bătălie, am ajuns să considerăm că
întotdeauna, sau aproape întotdeauna, există ceva sau cineva pe care trebuie să „îl dăm la
o parte” sau să îl înlăturăm grabnic din calea noastră. Astfel, se conturează o altă
concepţie eronată pe care ne-am format-o cu privire la voinţă şi care poate avea
consecinţe deosebit de grave asupra corpului nostru astral, şi anume aceea că voinţa ar fi
întotdeauna absolut necesară în primul rând pentru a ne putea lupta cât mai aprig cu
greutăţile vieţii şi pentru a elimina astfel toate obstacolele şi piedicile din calea noastră.
Evident că această „filosofie de viaţă” implică ideea infantilă că opoziţia sau rezistenţa se
află întotdeauna în afara noastră şi nu în noi înşine.
De fapt, toate aceste imagini greşite despre adevărata Voinţă a lui Dumnezeu se
reflectă dizarmonios în cel de-al cincilea substrat al corpului nostru astral şi, drept
consecinţă, ne îndepărtează şi ne separă nu numai de ceilalţi. – ci şi de adevărata noastră
natură divină. Dacă noi respectăm mecanic şi orbeşte ceea ce considerăm a fi aşa-numita
„Voinţă a lui Dumnezeu” pe care o vedem adeseori diferită de ceea ce simţim că ar fi bine
să facem, în propria noastră fiinţă va apărea la un moment dat un conflict interior
chinuitor. Atunci când survine o asemenea schismă sau ruptură interioară între diferitele
părţi ale fiinţei noastre, din cauza rezonanţelor aurice negative pe care le produce un
asemenea conflict, este indus automat şi un sentiment de separare faţă de ceilalţi. În acest

X
fel, criza interioară se reflectă şi în mediul înconjurător, iar lupta va începe (sau se va
acutiza) şi în exteriorul nostru.
Faptul că noi trebuie să depunem eforturi chinuitoare pentru a face ca voinţa
noastră să fie în consens cu Voinţa lui Dumnezeu ascunde teama inconştientă că voinţa
noastră nu este chiar atât de bună. Dar, în definitiv, de unde provine ideea că voinţa
noastră ar putea să nu fie chiar atât de bună? Ea se bazează pe tendinţa alienantă a unei
înstrăinări faţă de noi înşine sau, altfel spus, pe o scindare existenţială care are drept
fundal sentimentul contradictoriu că există două părţi în noi, una bună şi una rea, care se
luptă mai mereu între ele. Această perspectivă duală este însă limitată, deoarece ne
privează de intuiţia unificatoare a Sinelui Suprem, ATMAN.
Arta spirituală de a intra în comuniune intimă cu Voinţa Atotputernică a lui
Dumnezeu percepută tainic în adâncul fiinţei noastre
O dată cu atingerea unei stări de maturitate spirituală, noi obţinem un alt statut
existenţial în care înţelegem foarte clar faptul că întreaga noastră evoluţie spirituală se
bazează pe forţe şi responsabilităţi, ale căror sursă inspiratoare se află nu în exterior, ci
chiar în adâncul fiinţei noastre. Într-o asemenea situaţie, vom realiza cu luciditate faptul
că, în realitate, Voinţa Divină – care simţim că transpare din însăşi natura noastră
supremă, esenţială, Sinele Divin, ATMAN – nu are nicidecum drept scop să ne limiteze
sau să ne constrângă dureros, ci acţionează întotdeauna pentru a ne ajuta să ne găsim
adevăratul curs al unei vieţi libere, fericite şi pline de spontaneitate. Dacă vom fi capabili
să recunoaştem natura dumnezeiască din noi, Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN (care
reprezintă „acea parte” care este în mod tainic şi total integrată în Dumnezeu Tatăl), dacă
vom conştientiza deplina coerenţă şi armonie dintre conştiinţa supramentală şi oceanul
macrocosmic al luminii conştiinţei dumnezeieşti, atunci vom avea revelaţia faptului că
voinţa noastră esenţială este în realitate una cu aceea a lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare,
nu există, la modul esenţial, nici în noi şi nici în întregul Macrocosmos, nimic care să ne
fie potrivnic, cu care să trebuiască să ne luptăm sau de care ar trebui să ne temem. Într-o
asemenea situaţie, pur şi simplu, noi nu avem altceva de făcut decât să lăsăm să se
realizeze în şi prin fiinţa noastră toate acele acţiuni care vor fi realizate în mod spontan,
în conformitate cu Voinţa Supremă. Aceasta este valabil deoarece, aproape întotdeauna,
Voinţa Adevărată a lui Dumnezeu Tatăl implică realizarea acelor acţiuni care sunt
caracterizate încă de la început de puritatea intenţiei noastre iniţiale.
Cea mai înaltă practică spirituală, SADHANA, pe care o poate realiza un aspirant
la desăvârşire constă în a-şi deschide sufletul, mintea şi întreaga fiinţă cât mai plenar în
faţa realităţii tainice a lui Dumnezeu. Astfel, el va fi capabil să cunoască, într-un mod
inefabil, intuitiv, care este Voinţa lui Dumnezeu. Dar ne putem pune întrebarea de unde se
naşte în noi intuiţia prezenţei unei
Voinţe Divine şi cum o putem recunoaşte. Cum putem şti că este într-adevăr

X
Voinţa Divină şi nu o voinţă inferioară, a egoului nostru disimulat. De asemenea, ne-ar fi
de un mare ajutor pe calea spirituală să putem identifica într-un mod cât mai precis
caracteristicile şi reperele stării de conştiinţă care apare o dată cu percepţia intuitivă ce
face accesibil misterul Voinţei lui Dumnezeu.
Tradiţia milenară yoghină a revelat un principiu fundamental care are o valoare
excepţională în practica spirituală propriu-zisă, şi anume că, cel mai adesea, nivelul
cauzal influenţează, modelează şi controlează nivelul material. Acest principiu este
valabil atât la nivel macrocosmic, cât şi în cazul fiinţei umane. Pe de altă parte, dacă
acceptăm faptul că nivelul cauzal este cel prin intermediul căruia Dumnezeu a realizat
„germinarea” şi manifestarea arhetipală a vieţii noastre fizice, cu întreaga sa bogăţie de
evenimente şi trăiri, atunci cu siguranţă că există o tainică raţiune divină care este
intrinsecă acestei creaţii, pentru ca viaţa să fie astfel. Dar scopul oceanului infinit al
„minţii lui Dumnezeu”, care a constituit şi constituie în fiecare clipă cauza primordială a
întregii manifestări, se reflectă de fapt, în mod direct, şi în scopurile specifice pe care
Voinţa Divină le exprimă clipă de clipă în legătură cu orice obiect, fiinţă sau eveniment în
parte. „Scopul divin şi esenţial” pentru care noi am fost creaţi ascunde o taină adâncă pe
care mintea fiinţei umane obişnuite este incapabilă să o înţeleagă. Această Creaţie este de
necuprins şi pe ea numai Creatorul însuşi, Dumnezeu Tatăl, este cu adevărat capabil să o
cuprindă în întregime. Totuşi, fiinţa umană înţeleaptă poate să intuiască faptul că
realizarea menirii noastre supreme, starea de totală comuniune cu Dumnezeu, reprezintă
scopul principal al umanităţii şi al vieţii umane, în general. Astfel, pentru realizarea
acestui deziderat suprem, Voinţa Divină pune în acţiune raţiunea divină a „minţii infinite
a lui Dumnezeu” în jocul divin al manifestării.
Prin urmare, lumea fizică este în mod constant susţinută în manifestare prin
intermediul influxurilor arhetipale şi cauzale ale „minţii infinite a lui Dumnezeu”. Dar
scopul nostru existenţial fundamental la care ne-am referit anterior şi care exprimă Voinţa
Divină poate fi intuit de către noi şi obiectivat nu numai atunci când ne raportăm global şi
retrospectiv la întreaga noastră viaţă (şi eventual la ipostazele existenţiale de dinaintea
acesteia).
Este necesar, pentru evoluţia noastră spirituală, să înţelegem faptul că, în vederea
împlinirii scopului fundamental al existenţei noastre, eliberarea spirituală, Voinţa Divină
îşi are ecouri vii chiar în momentul acesta şi, prin urmare, elanul spiritual al împlinirii
menirii noastre poate fi intuit cu claritate şi cu nuanţările specifice chiar în clipa prezentă,
în inefabilul ACUM. Prin urmare, scopul nostru imediat este întotdeauna conectat din
punct de vedere subtil cu scopul global al existenţei noastre, indiferent de situaţia în care
ne aflăm în acest moment. Astfel, putem spune că dezideratul suprem al existenţei
noastre, desăvârşirea, spirituală, se reflectă tainic într-un mod holografic în fiecare clipă a
existenţei noastre. Însă, în acest caz, jocul potenţării holografice dintre întreg şi parte nu
se derulează în domeniul spaţial, ci în cel temporal şi cauzal. Graţie acestor energii

X
elevate ale Voinţei Divine – care se găsesc reflectate în al cincilea substrat al corpului
nostru astral noi ne putem raporta în fiecare clipă la scopul divin ultim al existenţei
noastre. Printr-o reamintire constantă, PRATYABHIJNA, a sensului tainic al propriei
vieţi, reamintire ce reprezintă de fapt o continuă stare de rezonanţă cu realităţile spirituale
care sunt reflectate în substraturile superioare ale corpului nostru auric, noi putem trăi
aproape în permanenţă o stare de abandonare a voinţei individuale în faţa Voinţei Divine.
În realitate, Voinţa Divină ajunge să fie percepută ca o forţă interioară ce radiază din
adâncul Inimii noastre spirituale. Astfel, ea acţionează nebănuit sub forma unui tainic
impuls interior ce este însoţit cel mai adesea de sentimentul unei certitudini absolute cu
privire la justeţea intenţiilor şi acţiunilor proprii. Ea îşi exercită influenţa atât în fiecare
dintre momentele aparent nesemnificative ale vieţii noastre sau în acţiunile minore, cât şi
global, pe intervale lungi de timp, în toate proiectele noastre de anvergură. Prin urmare,
putem spune că ea funcţionează într-un mod holografic pentru a servi unui scop divin.
Relaţia dintre liberul arbitru şi Voinţa Divină Confuzia omului obişnuit cu privire
la raportul dintre voinţa individuală şi cea divină apare atunci când el face greşeala de a
considera liberul arbitru o opţiune bazată pe capriciile sale sau pe orice fel de impulsuri
de moment. În realitate, liberul arbitru nu se poate exprima dacă noi ne aflăm sub influxul
unor forţe stihinice sau „oarbe” deoarece aceste energii nu reflectă realitatea cea mai
profundă a fiinţei noastre. Dacă ele nu sunt „noi înşine”, atunci voinţa noastră nu poate fi
cu adevărat liberă în momentul în care noi acţionăm sub impulsul lor. Prin urmare, liberul
nostru arbitru, pentru ca să fie cu adevărat liber, trebuie să îşi aibă ca centru de referinţă şi
substrat, realitatea cea mai profundă a fiinţei noastre, Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN.
Nu putem spune că suntem cu adevărat liberi decât atunci când acţionăm sub impulsul
celei mai intime şi profunde conştiinţe a ceea ce suntem cu adevărat. Din acest motiv,
putem spune că liberul arbitru ne este dat şi este menit să urmeze în fiecare clipă Voinţa
Divină pe care, în urma procesului evoluţiei spirituale, ajungem să o percepem lăuntric,
în adâncul fiinţei noastre. Gradul în care noi alegem, pe baza liberului nostru arbitru, să
acţionăm conform inspiraţiilor înălţătoare care provin de la însăşi Voinţa Divină, ce ni se
revelează în adâncul fiinţei noastre, reprezintă în mod corespunzător gradul în care noi
alegem să ne exprimăm şi să acţionăm conform naturii noastre reale. Prin urmare, este
esenţial să înţelegem că Voinţa Divină reprezintă o putere tainică ce provine din lăuntrul
fiinţei noastre şi nu este nicidecum o forţă îndreptată de undeva din exterior împotriva
noastră. De aceea, atitudinea faţă de Voinţa Divină ar trebui să se întemeieze mai degrabă
pe o deschidere lucidă şi pe conştiinţa responsabilităţii proprii decât pe teamă şi
respingere. Imperativele sale spirituale aduc întotdeauna libertate tuturor şi, prin urmare,
ele nu urmăresc niciodată să-i controleze sau să-i domine pe ceilalţi. Atunci când
acţionăm în spiritul Voinţei Divine, nu mai pot să existe absolut deloc obişnuitele inhibiţii
paralizante ale fricii şi nici iluzia existenţei unei forţe inexorabile din afara noastră care ar
vrea să ne constrângă în mod umilitor.

X
 În momentul în care trăim cu adevărat revelaţia acestor adevăruri esenţiale ale
existenţei realizăm, poate pentru prima dată, cu luciditate că, de fapt, etapele vieţii
noastre în care ne-am confruntat cu nenumărate probleme şi am suferit cel mai mult sunt
exact acelea în care noi am acţionat preponderent sub impactul dominator al temerilor şi
ezitărilor egotice, al lipsei de încredere în sine, nefiind capabili să urmăm Voinţa Divină,
aşa cum se manifesta ea în permanenţă liber şi impetuos în adâncul fiinţei noastre. Marea
majoritate a oamenilor obişnuiţi (dar de asemenea şi o serie întreagă de practicanţi
yoghini, care deocamdată nu şi-au dezvoltat suficient de mult luciditatea şi
discernământul) nu ştiu încă ce să facă în viaţă şi mai ales cum să-şi trăiască existenţa.
Aceste fiinţe umane acţionează mai mereu sub impulsul fricii şi preferă să facă, din cauza
unui spirit gregar care le guvernează, ceea ce ele consideră că le-ar fi pe plac celorlalţi
oameni. Această atitudine nu este însă nicidecum atitudinea plină de compasiune şi
puritate a unei fiinţe umane înţelepte care se dăruieşte cu iubire şi devotament pentru
binele celorlalţi, ci reflectă, pur şi simplu, lipsa unui ax lăuntric şi o tendinţă mimetică de
a face mereu ceea ce vor ceilalţi, ignorând „chemarea lăuntrică” inspiratoare a liberului
arbitru. Acţiunile unor astfel de oameni corespund întru totul concepţiei greşite (dar care,
din păcate, este foarte răspândită în zilele noastre) conform căreia „trebuie să lupţi mai
mereu împotriva a ceva aflat în afara ta, împotriva celorlalţi, pentru a-ţi afla şi a-ţi croi
astfel propria cale sau, altfel spus, pentru „a răzbi” în viaţă”. Prin urmare, ei sunt orbiţi de
aceste mentalităţi care le modelează în întregime comportamentul şi nici măcar nu
bănuiesc că ar putea să urmeze chiar în acest moment adevărata Voinţă Divină ce
transpare în mod liber şi pur din sufletul lor. Cel mai adesea, în situaţia în care suntem
dominaţi de asemenea viziuni limitatoare şi alienante, noi ne inhibăm şi nici măcar nu
mai ştim ce vrem să facem cu adevărat. Alteori, ca o culme a masochismului, ajungem
chiar să creăm sau să inventăm noi înşine o rezistenţă exterioară aparentă sau imaginară,
cu scopul de a găsi astfel pretextul pentru a nu ne urma impulsurile lăuntrice.
În realitate, lumea este agresivă şi chinuitoare pentru noi numai în măsura în care
noi înşine suntem agresivi sau avem o atitudine dizarmonioasă faţă de ea. Adeseori,
ajungem să fim preocupaţi de protestele şi nemulţumirile oamenilor din jurul nostru şi
uităm din această cauză să fim ceea ce trebuie să fim sau” să facem ceea ce simţim în
mod real că este bine să facem, în conformitate cu impulsul inspirator şi călăuzitor al
Voinţei Divine. Aceasta este de altfel şi atitudinea unor persoane care vin la cursurile
şcolii noastre de YOGA. Ele urmează iniţial o chemare pur spirituală a Voinţei Divine din
Inima lor, care le face să se apropie aşa cum trebuie de calea spirituală, fără a fi animate
de interese egoiste sau de scopuri meschine, pentru ca apoi să renunţe la practica YOGA
invocând diferite pretexte aberante şi nemulţumiri bizare cu privire la colegii de curs, de
exemplu, care, spun ei, nu se comportă exact aşa cum ar dori ei să se comporte; ei uită
atunci că angrenarea pe o cale spirituală reprezintă ceva care nu are nici o legătură cu
colegii de curs, pentru că în realitate practica yoga adevărată nu implică să ne ocupăm de

X
greşelile celorlalţi care practică yoga într-un mod mai mult sau mai puţin autentic; astfel
de oameni se ocupă (aşa cum spunea Iisus) într-un mod excesiv şi inutil de „paiul din
ochiul celuilalt şi nu observă absolut deloc bârna din propriul lor ochi”. VA URMA =
www.nida.netai.net
An 14 C 36
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Relaţia dintre liberul
arbitru şi Voinţa Divină (continuare la cursul nr. 35, An 14)
Oricare ar fi aceste strategii de apărare ale egoului, ele nu vor putea conduce la
împlinire şi fericire, deoarece fericirea exprimă o stare de acordare a fiinţei noastre la
„vibraţia” Voinţei Divine ce are forţa miraculoasă de a aduce armonia perfectă în întreaga
creaţie şi care se reflectă energetic în cel de-al cincilea substrat al corpului nostru astral.
Impulsul divin de a acţiona într-un fel anume şi de a urma un anumit deziderat se
revelează în mod spontan în adâncul sufletului nostru chiar în acest moment şi se află
clipă de clipă în consonanţă şi armonie perfectă cu Voinţa Divină care animă întregul
Macrocosmos. Este foarte posibil ca oamenii din jurul nostru să nu ne înţeleagă şi chiar
să protesteze, contestând deciziile pe care noi le luăm ca urmare a faptului că dăm curs
acestor inspiraţii ale Voinţei Divine. Din acest motiv, este necesar să înţelegem că
responsabilitatea noastră spirituală implică, de asemenea, să decidem şi să urmăm cu
tenacitate şi încredere tot ceea ce am simţit că ţine de împlinirea Voinţei Divine. În viaţă,
impulsurile Voinţei Divine nu ne conduc neapărat întotdeauna la soluţiile cele mai facile.
Adeseori, poate părea foarte dificil pentru noi să urmăm această Cale a Adevărului, dar
acesta nu ar trebui nicidecum să reprezinte un motiv ca să renunţăm.
În continuare, vom prezenta, ca exemplu, câteva întrebări de bun simţ pe care să
ni le adresăm şi la care să răspundem lăuntric cu o totală sinceritate. Cu ajutorul lor ne
vom putea da seama dacă suntem într-adevăr la unison cu Voinţa Divină. Atunci când ne
aflăm într-o astfel de situaţie, ne putem pune eventual următoarele întrebări:
Limitează sau îngrădeşte cumva voinţa sau intenţia mea de moment libertatea
vreunei alte fiinţe umane?
Există oare în intenţiile sau în acţiunile mele care vor urma vreo tendinţă de a
controla sau de a domina una sau mai multe fiinţe umane?
Este voinţa mea născută dintr-un sentiment de frică sau nemulţumire? Apare ea

X
oare doar ca un pretext pentru a refuza o autoritate pe care o contest?
Este oare voinţa mea orientată împotriva orientării benefice a unei alte fiinţe
umane? Exprimă ea oare o stare egotică de luptă sau ideea unei rezistenţe egoiste pe care
trebuie să o depăşesc sau să o înving?
Dacă vom răspunde cu „da” la oricare dintre aceste întrebări, aceasta înseamnă că
suntem în continuare tributari unora dintre concepţiile greşite, pe care le-am prezentat
anterior, conform cărora Voinţa lui Dumnezeu ne constrânge şi acţionează împotriva
noastră. Este evident, în această situaţie, că voinţa noastră este în dezacord cu Voinţa
Divină.
Pe de altă parte, se recomandă să ne adresăm lăuntric şi următoarele întrebări
(urmărind să ne oferim răspunsuri cât mai sincere cu putinţă):
Intenţia şi voinţa mea care se manifestă în acest moment se află oare în deplin
acord cu scopul divin care conferă vieţii mele un sens adevărat, ce este la unison cu
Voinţa lui Dumnezeu?
Este într-adevăr voinţa mea din acest moment expresia unei stări de
autodeterminare care mă va conduce la o stare reală de libertate ce este centrată pe
aspiraţiile cele mai intime şi profunde ale fiinţei mele?
Mă ajută oare intenţia şi acţiunea care va urma să-mi deschid total inima în faţa
iubirii? Îmi oferă ele (intenţia şi acţiunea) puterea de a simţi în continuare din ce în ce
mai intens şi profund aspectele tainice şi fascinante ale sufletului meu?
Dacă vom răspunde în mod afirmativ la fiecare dintre aceste întrebări, înseamnă
că viaţa noastră s-a integrat cu adevărat în spiritul unei viziuni transfiguratoare şi
profunde asupra vieţii şi, prin urmare, suntem capabili să ne abandonăm cu adevărat
voinţa noastră individuală (bazată pe tendinţe şi dorinţe egotice) în faţa Voinţei Divine.
Sugestii-forţă zilnice care ne pot ajuta să stabilim şi să menţinem apoi, aproape în
permanenţă, starea de comuniune, telepatica cu Voinţa lui Dumnezeu Aşa cum precizam
anterior, scopul existenţei proprii sau, altfel spus, menirea noastră trebuie să se reflecte
nedistorsionat în scopurile şi intenţiile ce motivează fiecare dintre acţiunile noastre chiar
şi în acest moment, deoarece toate aceste impulsuri lăuntrice spontane şi energii volitive
pure sunt conectate, din punct de vedere subtil, la nivelul celui de-al cincilea substrat al
corpului nostru astral, într-un mod holografic. Chiar dacă acest aspect nu este atât de
evident la prima vedere, mai ales pentru o fiinţă umană ignorantă, totuşi el reprezintă un
adevăr esenţial şi existenţial fundamental care se află la baza constituirii personalităţii
noastre şi, implicit, a câmpului nostru auric.
Dacă, de exemplu, intuim lăuntric adeseori că transformarea noastră spirituală se
realizează uşor şi firesc atunci când îi ajutăm cu iubire şi compasiune pe ceilalţi şi chiar
ne simţim împliniţi atunci când alinăm suferinţa celorlalţi oameni şi tocmai de aceea
intenţionăm să devenim un veritabil bioterapeut, atunci are o importanţă deosebită felul

X
în care avem grijă, chiar în acest moment, în primul rând de sănătatea noastră, deoarece
este evident faptul că orice boală ne afectează în mod nemijlocit câmpul auric. Prin
urmare, dacă nu suntem atenţi la acest aspect, capacitatea noastră de a-i vindeca şi ajuta
pe ceilalţi se va diminua în mod semnificativ. Dacă tendinţa principală pe care o intuim
cu luciditate şi detaşare în legătură cu viaţa noastră socială este aceea de a comunica
oamenilor idei şi gânduri înălţătoare, de natură să le trezească emoţia aspiraţiei sincere de
comuniune cu Dumnezeu, şi dacă, pentru aceasta, vom realiza că este necesar să ne
exprimăm cât mai adecvat, expresiv şi convingător atât în scris, cât şi verbal, atunci
faptul de a fi capabili să comunicăm deschis şi fără teamă ceea ce gândim şi simţim, chiar
în acest moment, reprezintă o modalitate sigură de a ne păstra în permanenţă la unison cu
menirea noastră. În cazul în care, în urma unor inspiraţii lăuntrice profunde, ne-am
propus, de exemplu, să îi ajutăm pe cei săraci şi suferinzi oferindu-le cu generozitate
hrană, atunci relaţia noastră cu mâncarea şi actul hrănirii în general devine foarte
importantă şi se va reflecta în toate acţiunile prezente. Dacă scopul vieţii noastre este pur
şi simplu acela de fi fericiţi, împăcaţi cu noi înşine şi împliniţi cu ceea ce Dumnezeu ne
dăruieşte în viaţă, găsind astfel în orice clipă bucuria de a trăi, atunci bineînţeles că
atitudinea pe care o avem chiar în acest moment faţă de viaţă este un pas foarte important
în îndeplinirea dezideratului global pe care ni l-am propus în viaţă.
Dacă în clipa prezentă, privind un pahar cu apă, vom avea tendinţa să spunem cu
pesimism că este pe jumătate gol, această atitudine de moment, aparent nesemnificativă,
ne arată că suntem mai departe de dezideratul propus decât dacă am considera, în mod
spontan, că paharul este pe jumătate plin. În situaţia în care intuim în adâncul fiinţei
noastre resurse energetice subtile care ne fac să simţim cu claritate şi detaşare impulsul şi
disponibilităţile lăuntrice de a deveni un mare conducător destinat să îndrume foarte mulţi
oameni, atunci felul în care acţionăm chiar în momentul actual în relaţiile noastre
obişnuite cu cei care se află în preajma noastră are o foarte mare importanţă. Dacă
ACUM noi nu suntem capabili să-i tratăm pe ceilalţi cu multă iubire şi respect, atunci
este foarte clar că în realitate noi ne îndepărtăm de idealul pe care ni l-am propus în viaţă.
De aceea, este necesar să înţelegem foarte bine faptul că, în plan subtil, fiecare atitudine,
oricât de neînsemnată ar părea, modelează în mod spontan şi tainic corpul nostru astral,
iar starea acestuia ne conferă sau nu aptitudinea de a ne îndeplini cu succes menirea
proprie. Prin urmare, secretul împlinirii menirii noastre, aşa cum se conturează şi se
reflectă ea în plan subtil în câmpul nostru auric, depinde pur şi simplu de rezultanta
firească a aplicării sistematice şi constante, realizată efectiv aproape clipă de clipă, a
principiilor spirituale ale vieţii. Astfel, putem înţelege că testele cu care noi ne
confruntăm în decursul existenţei, şi însăşi menirea noastră, se derulează şi rămân
„înscrise” în corpul nostru astral, clipă de clipă, oriunde ne aflăm. Prin aceasta, noi înşine
creăm conjuncturile KARMA-ice care ne duc spre; suferinţă sau, dimpotrivă, spre
fericire. Dacă intenţia noastră de moment nu este decât o expresie distorsionată sau chiar

X
opusă aspiraţiei noastre fundamentale, ea va cauza durere şi nenumărate alte condiţionări
KARMA-ice. Tocmai de aceea, înţelepţii yoghini afirmă că transformarea fiinţei noastre
trebuie să înceapă chiar din acest moment, deoarece orice intenţie sau scop mărunt,
conjunctural, trebuie acordat cu măiestrie şi discernământ pentru a ajunge într-o cât mai
profundă armonie cu dezideratul fundamental al vieţii noastre. Astfel, putem obţine cu
adevărat o stare de sănătate, echilibru şi împlinire în viaţă.
Există nenumărate moduri de a intra în comuniune sau acord subtil cu Voinţa
Divină. În ultimă instanţă, orice cale spirituală autentică ne conduce către acest ţel sublim
care, o dată atins, ne va ghida în continuare paşii către starea de desăvârşire spirituală. În
situaţia în care, prin dinamizarea intensă a lui AJNA CHAKRA, am obţinut capacitatea
de a induce şi de a concretiza cu uşurinţă în planul fizic, propriile idei şi gânduri asupra
cărora ne-am focalizat intens şi sistematic, putem utiliza această înzestrare şi în vederea
transformării spirituale, folosind sugestii-forţă adecvate. Însă, înainte de toate, este
absolut necesar să eliminăm complet ideea aberantă că a urma Voinţa lui Dumnezeu
înseamnă a fi obligaţi să facem anumite lucruri care ne sunt impuse din afară, ca şi cum
Dumnezeu ar fi o autoritate restrictivă, existentă doar pentru a ne impune nouă nişte
reguli chinuitoare şi greu de urmat. Nu trebuie să uităm că, în realitate, Voinţa lui
Dumnezeu se află tainic ascunsă chiar în adâncul Inimii noastre şi tocmai de aceea nu
avem altceva de făcut decât să ne deschidem cu tot sufletul pentru a o asculta aşa cum
vibrează ea din propria noastră Inimă spirituală. Afirmaţiile sau sugestiile-forţă pe care le
vom oferi ca exemplu în continuare, deşi nu sunt neapărat singurele care pot fi folosite,
au totuşi o încărcătură spirituală foarte mare deoarece ele i-au fost revelate, prin inspiraţie
divină, unui mare iniţiat contemporan occidental, şi i-au permis acestuia, într-un interval
de timp de doi ani (în care le-a repetat cu consecvenţă de patru ori pe zi, din şase în şase
ore), să atingă o stare excepţională de comuniune profundă şi continuă cu Dumnezeu prin
abandonarea voinţei sale egotice în faţa Voinţei Divine percepute distinct în adâncul
Inimii sale. Iată, în continuare, aceste sugestii-forţă care ne permit să intrăm rapid în
comuniune cu Voinţa lui Dumnezeu: „Mă dăruiesc cu toată fiinţa mea şi mă abandonez în
mod necondiţionat în faţa Voinţei lui Dumnezeu Tatăl.
Îi ofer mintea şi sufletul meu în mod total şi necondiţionat lui Dumnezeu Tatăl.
Sunt o fiinţă plină de lumină divină, sunt un copil divin al lui Dumnezeu Tatăl şi
aspir în permanenţă să merit tot ceea ce este mai bun în viaţă.
Slujesc clipă de clipă şi în mod necondiţionat, cea mai înaltă cauză divină a vieţii,
Desăvârşirea Spirituală”.
Oferim în cele ce urmează un procedeu iniţiatic de intrare în stare de comuniune
spirituală telepatică cu un înalt ghid spiritual din lumile subtile superioare pentru a obţine
astfel o ghidare divin inspirată.
„Algoritmul” în vederea obţinerii unei astfel de ghidări divine este destul de

X
simplu dar, în măsura în care el este aplicat în mod corect şi sistematic, apar în felul
acesta rezultatele spre care năzuim. Putem să realizăm această metodă fie într-un grup
spiritual de fiinţe umane care sunt de asemenea iniţiate în această tehnică, fie de unul
singur. Totuşi, în perioada în care aceste sui-generis canale de comunicare cu lumile
subtile paradisiace şi cu domeniul subtil al purei Voinţe Divine abia încep să se creeze, se
recomandă să experimentăm, cât mai des cu putinţă, starea de inspiraţie şi ghidare divină
în ambele situaţii, pentru a beneficia succesiv atât de intimitatea şi liniştea profundă a
solitudinii, cât şi de forţa de emulaţie spirituală a unui astfel de grup.
La fel ca şi în cazul tehnicii de comunicare telepatică cu fiinţe angelice (tehnică
pe care am prezentat-o în cadrul cursurilor de yoga despre Ierarhiile Angelice), intrăm
într-o postură de meditaţie, după ce, în prealabil, am aşezat la îndemână un caiet şi un pix
sau orice alt instrument de scris. În continuare, îi vom consacra lui Dumnezeu Tatăl în
mod necondiţionat fructele acestei acţiuni spirituale. Apoi, rostind sugestiile-forţă de
punere la unison cu Voinţa Divină, vom urmări printr-o trăire plină de aspiraţie,
deschidere lăuntrică, iubire luciditate să creăm premisele apariţiei unei stări de
comuniune cu Dumnezeu Tatăl. În această etapă, se recomandă să rostim lăuntric
următoarele sugestii-forţă: „Mă abandonez acum în mod total şi necondiţionat în faţa
Voinţei lui Dumnezeu Tatăl. Aspir să cunosc adevărul şi să fac ca întreaga mea viaţă să se
conformeze în totalitate realităţii acestuia.
În aşteptarea răspunsului divin inspirat, abandonez acum orice părere
preconcepută şi mă deschid să oglindesc în universul meu lăuntric adevărul suprem la
care aspir. În numele lui Dumnezeu Tatăl, aspir să cunosc adevărul şi să acţionez mereu
în spiritul Adevărului”.
Apoi putem scrie pe hârtie şi o întrebare concretă la care vrem să aflăm răspuns.
Chiar dacă un astfel de răspuns concret nu poate reprezenta Adevărul Absolut, cu
siguranţă el va fi totuşi o reflexie obiectivă şi nedeformată a Acestuia. În continuare, pe
fondul unei stări de imobilitate corporală absolută, urmărim să realizăm interior o stare de
vid mental şi pe acest fundal de detaşare şi totală neutralitate aşteptăm să ne fie revelat
răspunsul corect. Bineînţeles că în momentul în care se va cristaliza răspunsul divin,
instrumentul de scris nu va începe să se mişte automat în mâna noastră, cum se petrece în
cazul aşa-numitei scrieri automate prin intermediul căreia, în spiritism, entităţi din lumile
subtile transmit uneori mesaje mediumilor.
Fenomenul spiritual care se petrece în cazul acestei tehnici are o cu totul altă
natură. Putem spune mai degrabă că, de fapt, în această stare elevată de conştiinţă,
suntem pur şi simplu mult mai deschişi decât de obicei să receptăm telepatic orice mesaj
divin şi de aceea se recomandă să scriem orice gând care ne apare în minte fără a-l
analiza raţional şi fără a-l interpreta din punct de vedere logic. La început, putem avea
tendinţa de a considera, prin prisma mentalului conştient, că ideea care ne-a venit este cu
siguranţă greşită sau stupidă, dar va trebui să facem abstracţie de asemenea critici şi să

X
scriem fără nici un fel de reţineri absolut toate mesajele subtile divine pe care le primim.
După ce am încheiat această inefabilă comunicare spirituală, se recomandă să închidem
caietul şi să-i punem deoparte, fără a citi ceea ce am scris, pentru un interval de cel puţin
patru ore. Abia după aceea, când inspiraţiile şi adevărurile revelate s-au cristalizat în aura
noastră, putem citi şi analiza tot ceea ce am scris deoarece atunci ele pot fi înţelese mult
mai uşor.
=VA URMA= www.nida.netai.net
An 14 C 37
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al cincilea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Voinţa Divină. Procedeu iniţiatic de
intrare în stare de comuniune telepatică cu un înalt ghid spiritual din lumile subtile
superioare pentru a obţine astfel o ghidare divin inspirată (continuare la cursul nr. 36, An
14)
Insistăm asupra faptului că, în faza în care urmărim să creăm premisele apariţiei şi
menţinerii procesului subtil de ghidare spirituală, este foarte important să notăm, fără
inhibiţii sau prejudecăţi, absolut orice gând care apare atunci cu claritate pe fundalul
liniştit al minţii noastre. Procedând astfel, cu timpul, pe măsură ce vom persevera în
această practică, vom începe să recunoaştem ideile banale ce provin din mintea noastră şi
care nu reprezintă altceva decât o imagine distorsionată (produsă de ego şi de voinţa
noastră individuală) a ceea ce reprezintă cu adevărat o inspiraţie transmisă telepatic, o
expresie a Voinţei Divine. Într-adevăr, există o diferenţă care este distinct sesizabilă în
ceea ce priveşte calitatea informaţiei, în limbajul folosit şi chiar şi în tonul utilizat în
exprimare. Adevărata ghidare spirituală este întotdeauna plină de iubire aducătoare de
adevăr şi necritică (în sensul că nu acţionează distructiv), tinzând întotdeauna să ne
susţină şi să ne ajute. Ea nu va leza în nici un fel onestitatea, onoarea şi integritatea fiinţei
noastre. Totuşi, criteriul distinctiv infailibil îl reprezintă starea de conştiinţă în care ne
aflăm în acele momente. În starea de conştiinţă obişnuită nu ne putem aştepta să receptăm
idei inspiratoare divine, oricât de mult am înşirui pe hârtie gândurile care ne trec în mod
haotic prin minte. Pe de altă parte, în starea de conştiinţă supramentală în care, datorită
stării de vid mental şi luciditate, am transcens limitele obişnuite ale mentalului, ideile
care apar atunci au semnificaţia unor veritabile revelaţii. În cazul în care procesul subtil
de ghidare spirituală se realizează în cadrul unui grup în care participanţii se află în
armonie şi aspiră cu toţii la Cunoaşterea Divină, o singură persoană va formula o
întrebare, pe cât posibil de interes general, după care, toţi participanţii vor urmări să
recepteze mesajele inspiratoare de răspuns şi ghidare divină. Bineînţeles, şi în acest caz

X
vor fi parcurse pe rând toate etapele care au fost expuse anterior pentru situaţia în care
tehnica se realizează individual. În final, după un interval de câteva ore sau, dacă nu este
posibil, la următoarea întâlnire a grupului, ne vom împărtăşi cu o totală sinceritate
răspunsurile primite şi, eventual, vom compara fiecare dintre aceste mesaje lăuntrice.
Vom fi astfel surprinşi să constatăm cât de mult se aseamănă între ele şi cum se
completează în anumite situaţii unul cu celălalt. Chiar în situaţia în care Vom considera că
un răspuns este greşit sau lipsit de sens, nu trebuie să ne fie absolut deloc teamă să-l
împărtăşim celorlalţi. Mai ales la început, este foarte important să învăţăm felul în care
această sui-generis cale de comunicare cu realităţile divine poate fi păstrată pură,
nedistorsionată de judecăţile perturbatoare şi critice ale egoului nostru şi cum pot fi
decriptate corect informaţiile pe care ea ni le oferă. În general, discernământul şi
luciditatea plină de detaşare, ce însoţesc starea de conştiinţă supramentală pe care această
tehnică iniţiatică o induce, fac ca străfulgerările intuitive care ne apar, oricât de scurte ar
fi, să poarte cu ele şi semnificaţia mesajului pe care îl aduc. Totuşi, atunci când ne aflăm
la începutul practicii, este posibil ca aceste semnificaţii să nu fie încă total evidente.
De aceea, chiar şi în situaţia în care suntem criticaţi de către colegii şi prietenii
noştri din grupul spiritual, va trebui să găsim sămânţa de adevăr ce răzbate din această
critică şi să ne rafinăm şi mai mult percepţiile subtile pentru ca următoarea comunicare
spirituală prin ghidare divină să fie mai autentică şi mai profundă. La început, este posibil
ca această adaptare şi acomodare a structurilor noastre subtile – în vederea accederii la
nivelul supramental şi a obţinerii unei stări de perfectă rezonanţă cu Voinţa lui Dumnezeu
– să se realizeze mai greu şi din acest motiv se recomandă să practicăm procedeul în
prezenţa unei fiinţe cu discernământ spiritual, care este capabilă să găsească mult mai
uşor adevărul divin pe care mesajul nostru l-ar putea conţine într-un mod cifrat sau
simbolic. Un principiu esenţial, pe care merită să-l respectăm, este următorul: cu cât vom
fi mai oneşti cu noi înşine, cu atât mai clar ni se va revela Voinţa Divină, iar comunicarea
realizată prin acest mijloc cu ghidul spiritual din lumile subtile va deveni mai vie şi mai
profundă. Această practică are multiple efecte spirituale, conferindu-ne adeseori, în mod
spontan, stări elevate de conştiinţă şi chiar trăiri beatifice, aducătoare de extaz divin.
Astfel, realizarea acţiunilor şi îndeplinirea scopurilor noastre din viaţa de zi cu zi, în timp
ce aspirăm mai mereu să fim în acord cu Voinţa lui Dumnezeu, va deveni cheia de boltă a
unei adevărate vieţi spirituale. Într-adevăr, este un real privilegiu spiritual pentru orice
fiinţă umană să-şi petreacă aproape întreaga zi comunicând cu îngerii şi fiind într-o stare
continuă de iubire necondiţionată faţă de Dumnezeu şi de întreaga Sa manifestare.
Transformările aurice pe care le implică această atitudine vor conduce rapid la o elevare a
nivelului nostru preponderent de conştiinţă, aspect care ne va permite, la rândul său, să ne
dinamizăm şi conştientizăm cu claritate cel de-al şaselea substrat al corpului nostru astral,
substrat subtil care se află în legătură cu dragostea divină necondiţionată.
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al şaselea substrat al corpului astral,

X
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Iubirea Divină
Al şaselea substrat al câmpului subtil auric ne permite să receptăm, într-un mod
transfigurator, în stări elevate de conştiinţă, orice expresie a frumosului în natură sau în
artă. Capacitatea de a ne emoţiona profund în faţa unui peisaj mirific sau a unui răsărit de
soare, fascinaţia pe care o trăim privind cerul înstelat, sensibilitatea afectivă care apare
atunci când ne lăsăm cuprinşi de farmecul unor acorduri muzicale înălţătoare, toate aceste
trăiri estetice şi multe altele similare lor ne sunt accesibile datorită dinamizării celui de-al
şaselea substrat energetic al câmpului nostru subtil astral. Atunci când conştiinţa noastră
se află în mod preponderent pe acest nivel, simţim o stare inefabilă de linişte interioară şi
de siguranţă protectoare, ca şi cum ne-am reîntoarce cu adevărat Acasă, acolo unde este
mereu Armonie şi unde totul ne cuprinde mângâietor cu Iubire. Astfel, întregul
Macrocosmos, cu toate miriadele sale de manifestări, ajunge să fie simţit ca fiind numai
şi numai expresia Iubirii Pure şi Desăvârşite a lui Dumnezeu. Aceste experienţe extatice
sunt greu de descris în cuvinte şi au un caracter unic, putând fi doar experimentate în mod
distinct şi inefabil de către fiecare dintre noi. Adeseori, poezia şi arta veritabilă, în
general, prin starea de receptivitate elevată pe care o generează şi prin punerea în starea
activă de rezonanţă a celui de-al şaselea substrat auric, ne permit să intuim magia şi
fascinaţia divină a lumilor subtile paradisiace în care frumuseţea îşi găseşte expresii mult
mai variate, mult mai nuanţate şi mai încântătoare comparativ cu cele din planul fizic.
Din punct de vedere subtil, cel de-al şaselea substrat al corpului astral este format din
radiaţii alb-strălucitoare, ca de opal, ce emană în toate direcţiile, generând o formă
asemănătoare cu aceea a unui ou cu un diametru de aproximativ 1,5 metri care înconjoară
corpul fizic, dar care se poate extinde, în cazul fiinţelor foarte elevate din punct de vedere
spiritual (mai ales atunci când acestea practică o formă de BHAKTI YOGA – de
comuniune cu Dumnezeu prin Iubire), chiar la distanţe de sute de kilometri. În interiorul
acestui substrat se regăsesc, într-o armonie desăvârşită, toate culorile curcubeului (însă, în
mod evident, pe o octavă superioară luminilor colorate din planul fizic, şi anume în
spectrul luminilor astrale sau, altfel spus, al curenţilor subtili coloraţi). Perceperea
empatică, prin clarviziune în universul astral, a celui de-al şaselea substrat al corpului
astral generează o stare de nespusă încântare datorită frumuseţii acestor culori subtile şi a
modului dinamic în care ele se compun şi se amalgamează fluidic. Atunci când ne elevăm
conştiinţa şi intrăm în stări de rezonanţă ocultă pe frecvenţele de vibraţie ale energiei
acestui substrat auric, trăirile noastre spirituale capătă cel mai adesea culmi extatice.
Fiecare fiinţă umană cu sufletul trezit are nevoie să trăiască măcar periodic astfel de
experienţe iluminatorii, care să o pună în stare de rezonanţă, prin intermediul energiei
iubirii, cu natura sa divină. Aceste trăiri sunt pentru substraturile superioare ale corpului
astral precum o veritabilă respiraţie spirituală, fără de care fiinţa umană în cauză s-ar
simţi sufocată de materialism. Comuniunea cu sferele sublime de forţă din Macrocosmos
sau cu realităţile spirituale la care avem acces prin intermediu] celui de-al şaselea substrat

X
subtil auric ne conferă stări de inspiraţie superioară şi provoacă revărsarea Graţiei lui
Dumnezeu. În perioada actuală de decădere spirituală, marea majoritate a fiinţelor umane
îşi ignoră aproape complet necesităţile de alt ordin decât cel material, dar procesul subtil
de rezonanţă cu energiile corespondente celui de-al şaselea substrat al corpului astral,
fenomen care se realizează adeseori în meditaţii sau în stări care creează emoţii sublime,
ne umple şi ne hrăneşte sufletul, exact la fel cum hrana fizică susţine şi hrăneşte corpul
fizic.
Atunci când sufletul unei fiinţe umane nu mai este „hrănit” din punct de vedere
spiritual cu energiile iubirii, frumuseţii, armoniei, compasiunii, acea persoană ajunge
treptat să fie înrobită de un materialism feroce, devine cinică, rece şi indiferentă faţă de
nevoile şi aspiraţiile celorlalţi oameni. În această situaţie, ca urmare a consecinţelor
KARMA-ice create, viaţa însăşi devine, mai devreme sau mai târziu, o înşiruire de
obstacole şi dificultăţi. Astfel, fiinţa în cauză se va confrunta mai mereu cu diverse
probleme, în special de natură afectivă, care o vor împiedica să savureze în mod simplu şi
direct adevărata bucurie şi măreţie a existenţei. Adeseori, oamenii încearcă cu disperare
să înlocuiască sau să umple în viaţa lor acel „ceva” care lipseşte. Ei ar vrea să fugă sau să
uite de sentimentul neliniştitor şi frustrant de incompletitudine care îi urmăreşte constant
în viaţă. Din acest motiv, ei caută obsesiv compensaţii în confort şi în abundenţa
materială, dar chiar dacă acestea pot să producă temporar o uitare sau, cu alte cuvinte, o
„anestezie” sufletească de moment, în final, sentimentul profund al neîmplinirii nu poate
fi depăşit. Substraturile superioare ale corpului astral sunt cele care trezesc în sufletul
uman nostalgia eternităţii şi a infinitului, dorul de perfecţiune şi aspiraţia înflăcărată de
comuniune cu Dumnezeu. Realitatea divină esenţială nu poate fi limitată şi trecătoare. Ea
este atemporală şi infinită, şi către aceasta se îndreaptă cele mai tainice şi măreţe aspiraţii
şi doruri ale noastre. Modalitatea cea mai sigură şi directă de a împlini necesităţile pe care
le trezeşte în fiinţă cel de-al şaselea substrat al câmpului nostru auric este trăirea
constantă a stărilor elevate de Iubire Divină. Pe de altă parte, asemenea trăiri sublime vor
apărea spontan atunci când vom accede la nivelul de conştiinţă corespunzător celui de-al
şaselea substrat al câmpului astral. Dar aceasta implică, evident, să acordăm atenţie, timp
şi energie specifică pentru a „hrăni” aceste aspecte atât de discrete din fiinţa noastră. De
aceea, regenerarea, sufletească şi amplificarea energiei la nivelul celui de-al şaselea
substrat auric se realizează în modul cel mai firesc prin practica zilnică a meditaţiei de
revelare a Sinelui Suprem, ATMAN, a procedeelor LAYA YOGA şi, în general, printr-o
stare continuă de deschidere faţă de tot ceea ce este frumos, înălţător, etern şi universal
valabil.
Pe măsură ce vom înţelege astfel necesitatea de a ne hrăni aspiraţiile noastre
sufleteşti, vom conştientiza totodată şi felul în care meditaţiile realizate zilnic trezesc şi
dezvoltă structurile noastre subtile superioare. Dacă vom realiza în mod constant, zilnic,
timp de cel puţin 108 zile, aceeaşi formă de meditaţie, fie că este vorba despre meditaţii

X
de revelare a Sinelui Suprem, ATMAN, de comuniune cu SHIVA sau cu una dintre Marile
Puteri Cosmice, cu Lumea SHAMBALA-ei sau cu orice alt aspect divin care există în
Macrocosm şi care produce cu uşurinţă o elevare a fiinţei noastre, ne vom amplifica
foarte mult cel de-al şaselea substrat al corpului astral şi astfel vom fi capabili să trezim şi
să expansionăm practic la nesfârşit câmpul de forţă pur spirituală al fiinţei noastre, care
va genera, la rândul său, nenumărate procese de rezonanţă cu energiile infinite ale
frumuseţii şi iubirii. Aceasta reprezintă de asemenea o modalitate yoghină foarte simplă
şi directă de a ne îmbogăţi foarte mult sufleteşte.
Atunci când conştiinţa noastră se stabilizează la nivelul celui de-al şaselea
substrat al corpului astral, noi ajungem să experimentăm în mod spontan starea de iubire
necondiţionată atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de ceilalţi. Iubirea necondiţionată ne
inspiră să trăim în mod constant şi firesc experienţe excepţionale în care noi suntem
capabili să ne dăruim cu abnegaţie şi devotament, într-un mod total şi fără rezerve, pentru
a face cât mai mult bine şi pentru a aduce fericire celorlaltor fiinţe, fără a dori sau aştepta
ceva în schimb pentru aceasta. Astfel, noi dăruim iubire fără a impune celuilalt vreo
condiţie anume. Iubirea necondiţionată conferă totodată capacitatea de a-l accepta şi de a-
l înţelege pe celălalt exact aşa cum el este. Ea implică disponibilitatea de a ne dărui plini
de transfigurare şi de respect către fiinţa umană pe care o iubim, recunoscând şi
acceptând totodată faptul că între noi este posibil să existe şi unele diferenţe ce pot
deveni, în ultimă instanţă, datorită polarizărilor armonizatoare care se pot naşte astfel, tot
atâtea valenţe care sunt creatoare pentru noi. Numai în iubirea adevărată în care ne
manifestăm fără măsură uităm de noi înşine, de egoismul nostru, pentru a ne dărui, pentru
a ne abandona şi a ne regăsi totodată în sufletul fiinţei iubite.
Adeseori, capacitatea de a-i iubi cu adevărat pe ceilalţi a fost considerată drept un
veritabil talent miraculos pe care îl posedă doar unele făpturi alese, aici fiind incluse
spiritul de sacrificiu, inspiraţia muzicală sau harul ce îi inspiră pe poeţi să scrie versuri
sublime. Cu toate acestea, sentimentul profund de iubire nu poate să apară dacă nu există
o receptivitate superioară, la nivelul celui de-al şaselea substrat al corpului astral, ceea ce
reprezintă o realizare cu mult mai profundă decât sensibilităţile sau curiozităţile mărunte
ce sunt orientate asupra lucrurilor, cum ar fi, de exemplu: interesul ştiinţific, tehnic,
turistic etc. Această receptivitate superioară ne inspiră să ne deschidem într-o stare
pregnantă de sacralitate, de fascinaţie şi de adoraţie faţă de fiinţa iubită, privind-o, în
acelaşi timp, cu luciditate şi transfigurare pentru a admira diversitatea şi complexitatea
naturii sale şi intuind cu adâncă emoţie elevată misterul naturii sale divine. Fără această
sensibilitate elevată, pot trece prin faţa noastră făpturile cele mai ilustre şi cu siguranţă că
nu ne vom da seama de aceasta. „Lampa pururi aprinsă”, care a ajuns să devină un simbol
al fecioarelor din Evanghelie care îşi aşteaptă mirele divin, sugerează tocmai această
virtute care a fost denumită de către mistici „pragul iubirii” adevărate sau, altfel spus,
condiţia fără de care iubirea profundă nu ar putea să apară.

X
 = VA URMA = www.nida.netai.net
An 14 C 38
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al şaselea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta Iubirea Divină (continuare la cursul
nr. 37, An 14)
Fiinţele umane care se află deocamdată pe un nivel mai scăzut de dezvoltare a
conştiinţei şi care nu şi-au trezit decât foarte puţine dintre valenţele sufleteşti sunt opace
la majoritatea misterelor şi frumuseţilor Creaţiei lui Dumnezeu şi de aceea sunt
incapabile de această inefabilă atenţie elevată şi detaşată care, în cazul fiinţelor umane
pline de înţelepciune, este îndreptată cu spontaneitate şi naturaleţe asupra evenimentelor
neprevăzute, minunate şi măreţe care pot surveni în viaţa lor. Fiinţele umane care nu şi-au
trezit şi dezvoltat al şaselea substrat al corpului astral ajung să se ferească de neprevăzut
şi aproape că se închid ermetic faţă de tot ceea ce nu se leagă de interesul lor subiectiv
imediat. Aptitudinea de a ne îndrepta atenţia cu detaşare şi iubire spre un fenomen pentru
ceea ce este el în sine şi nu din perspectiva egoistă şi meschină a folosului imediat pe care
acesta ni l-ar putea aduce, reprezintă darul măreţ al generozităţii ce înfloreşte numai în
fiinţele umane care au sufletul trezit. De aceea, foarte rar un om egoist, obsedat de
valorile materiale, poate ajunge să se îndrăgostească în mod autentic deoarece, pentru el,
viaţa semnifică doar o insistenţă asupra a tot ceea ce este cunoscut şi obişnuit, o
satisfacţie măruntă, dar de nezdruncinat, în cadrul repertoriului îngust al evenimentelor
sale zilnice.
Experienţa supremă a vieţii spirituale se întemeiază tocmai pe capacitatea noastră
de a-L iubi necondiţionat pe Dumnezeu. Iubirea adevărată aduce aproape întotdeauna cu
sine o cunoaştere intuitivă a naturii divine, a Sinelui Suprem, ATMAN, al celuilalt.
Această intuiţie este, putem spune, „darul” cel mai de preţ pe care ni-l oferă în mod
miraculos iubirea necondiţionată. Pe de altă parte, cel care nu cultivă în fiinţa sa
dragostea necondiţionată şi universală, nu va fi capabil să atingă cunoaşterea superioară,
divină, deoarece acestuia nu i se va putea arăta sau revela niciodată ceva ce el nu iubeşte
cu adevărat. Astfel, în fiinţa noastră se dezvoltă ceea ce tradiţia iniţiatică numeşte
„balanţa spirituală”. Pe unul dintre talerele acesteia se află „o inimă larg deschisă” faţă de
nevoile celorlalţi oameni şi ale tuturor fiinţelor, în general, iar pe celălalt taler se află
„fermitatea interioară” care ne conferă, prin tenacitatea practicii spirituale, capacitatea de
a depăşi orice piedici în vederea realizării dezideratului spiritual propus.
Formele şi manifestările energiei dorinţei. Felul în care dorinţa individuală poate

X
fi sublimată în aspiraţie către Dumnezeu
În aura noastră astrală există mai multe substraturi energetice care se află în
legătură sau corespondenţă precisă cu anumite forme ale energiilor dorinţei. De exemplu,
la nivelul celui de-al doilea şi al treilea substrat al corpului nostru astral predomină
energiile corespunzătoare sentimentelor cu privire la personalitatea noastră egotică. Aici
se manifestă dorinţa de a ne simţi bine, nevoia de comoditate şi lux, de a fi fericiţi în mod
egoist, prin intermediul plăcerilor senzoriale, precum şi sentimentul de automulţumire. La
nivelul celui de-al patrulea substrat al corpului astral, dorinţele noastre capătă nuanţe mai
elevate şi ajung să se centreze pe relaţiile afective cu ceilalţi oameni. Tot aici găsim
dorinţa de intimitate sufletească într-o relaţie de cuplu, dorinţa de a avea prieteni
apropiaţi şi adevăraţi etc. La nivelul celui de-al şaselea substrat auric, dorinţele noastre
sunt sublimate în aspiraţia sinceră de a ne simţi în comuniune spirituală, prin iubire, cu
întreaga manifestare şi cu Dumnezeu Tatăl.
Anumite tradiţii spirituale şi grupuri religioase afirmă fără echivoc că întotdeauna
dorinţele proprii ne înlănţuie, generând nenumărate condiţionări KARMA-ice, şi tocmai
din acest motiv ele trebuie să fie controlate sau reprimate. Dar acest principiu, deşi corect
din punct de vedere teoretic, a adus cu sine şi multă suferinţă sau limitare, atunci când nu
a fost înţeles corect. În mod aparent paradoxal, toate marile religii ale lumii au
restricţionat o mare parte din universul fascinant al experienţelor umane, fie că este vorba
de dorinţa sexuală, fie chiar de aspiraţia de a intra în comuniune directă cu Dumnezeu
(fără a mai fi siliţi să apelăm neapărat la elemente intermediare ce ţin de dogmă: ritualuri,
biserici şi preoţi etc.).
Unele grupări aşa-zis spirituale, invocând diferite teorii „metafizice” aberante, s-
au opus aspiraţiei fireşti a omului de a se cunoaşte cu adevărat pe el însuşi, de a-şi aminti
existenţele anterioare, de a intra în comuniune cu entităţi angelice, sau de a cunoaşte
lăuntric, în mod clar şi nemijlocit, diferenţa dintre bine şi rău. Fiecare dintre religiile
lumii a osificat o anumită parte a experienţei umane, catalogând unele dintre aceste
dorinţe sau aspiraţii fireşti drept rele, periculoase, eretice sau ridicole. Cu toate acestea, în
realitate, dorinţa – ca impuls lăuntric originar – este expresia unei energii foarte pure a
Voinţei Divine care îşi are sursa în însăşi natura noastră divină, în Sinele Suprem,
ATMAN. De aceea, aspiraţiile noastre sincere şi pure, manifestate direct şi liber nu sunt
periculoase, ci doar distorsionarea şi exagerarea unora dintre dorinţele noastre care, în loc
să fie sublimate în aspiraţii către realităţi spirituale, ajung să hrănească şi să amplifice
conştiinţa egotică. Încă de acum 2 milenii, marele yoghin PATANJALI arăta, în lucrarea
sa fundamentală YOGA SUTRA, faptul că dorinţele spirituale care se bazează pe acele
SAMSKARA-uri, sau reminiscenţe subconştiente, provenite eventual din existenţe
anterioare şi care ne impulsionează să realizăm acţiuni sau practici cu caracter spiritual
nu sunt deloc periculoase pentru transformarea noastră ci, WMF*Ăit f^ yx^HB
dimpotrivă, ne conduc pe drumul ascendent al evoluţiei spirituale, y Ł^ j*^' *Dacă vom

X
reflecta adânc asupra realităţilor „civilizaţiei” wiir ti ^ contemporane, vom realiza cu
detaşare că, de fapt, sentimentul de
— & ' 11 &frustrare şi de neîmplinire – pe care îl resimte constant, ca o notă
dominantă a existenţei sale, marea majoritate a fiinţelor umane ce trăiesc în această epocă
de decădere spirituală – nu provine din nesatisfacerea impulsurilor ce apar sporadic la
suprafaţa minţii lor conştiente sau a dorinţelor egotice care se cristalizează la nivelul
substraturilor inferioare ale corpului lor astral, ci este cauzat de sentimentul ratării şi
neîmplinirii sensului divin pentru care ele s-au reîncarnat, sentiment ce este foarte
profund şi tainic ascuns în adâncul oricărei fiinţe umane, dar care ajunge uneori să devină
extrem de dureros. Prin identificarea şi înţelegerea adevăratei rădăcini a dorinţelor
noastre distorsionate şi superficiale, care este conştiinţa individuală, egotică, noi vom
putea să ne manifestăm în continuare liber (chiar mult mai liber decât până acum),
sublimând însă aceste dorinţe inferioare, orientate spre satisfacerea naturii noastre
inferioare, egotice, în aspiraţii spirituale care ne orientează întreaga fiinţă într-un sens
exact opus, acela al controlului şi transcenderii conştiinţei limitate, egotice şi care, din
acest motiv, putem spune chiar că ne ghidează în mod divin. De asemenea, la nivelul
celui de-al şaselea substrat al câmpului nostru subtil astral, se găseşte reflectat
sentimentul credinţei sincere în Dumnezeu şi al speranţei de desăvârşire spirituală (sau,
altfel spus, „NĂDEJDEA”, aşa cum a ajuns să fie înţeles acest termen în ezoterismul
creştinismului ortodox). Amplificarea credinţei în noi înşine, în resursele noastre *şi
interioare, în capacitatea de a ne autodetermina propria viaţă pentru a concretiza ceea ce
sperăm şi aspirăm cu sinceritate să obţinem în această existenţă, sunt, de asemenea, şi ele
consecinţe ale trezirii şi dinamizării celui de-al şaselea substrat al corpului astral. Aşa
cum remarcăm adesea în viaţa de zi cu zi, succesul poate să încoroneze nenumărate
acţiuni născute din dorinţe inferioare, egotice sau din pasiuni necontrolate. Totuşi, în
ultimă instanţă, aceste acţiuni aducătoare de KARMA nu au nici o valoare spirituală şi de
aceea nu pot ajuta absolut deloc la dezvoltarea şi expansiunea celui de-al şaselea substrat
al câmpului nostru auric, la nivelul căruia un singur element este determinant pentru
valoarea reală a unei acţiuni, şi anume IUBIREA. Atunci când al acest substrat energetic
este dinamizat în aura noastră, toate motivele care ne împing către acţiune ajung să fie
însufleţite, transfigurate prin forţa iubirii necondiţionate. În această situaţie, nimic nu ne
mai poate descuraja, căci noi vom continua să transformăm fără încetare hotărârile în
acţiuni. Oricât de numeroase ar putea părea obstacolele sau eşecurile, ele vor fi
alchimizate prin forţa iubirii. Această atitudine exprimă de asemenea şi o maturitate
lăuntrică spirituală care face să nu mai aşteptăm încrâncenaţi doar rezultatele acţiunii
noastre, ci să găsim o mare bucurie în acţiunea însăşi şi în consacrarea fructelor acestei
acţiuni lui Dumnezeu. Actul consacrării către Dumnezeu Tatăl a tuturor acţiunilor noastre
importante produce în mod spontan dinamizarea, armonizarea şi expansiunea tuturor
substraturilor superioare ale corpului astral. Acest fapt va avea drept consecinţă, la rândul

X
său, o existenţă plină de abnegaţie care va fi trăită cu iubire şi fericire profundă atunci
când ea va fi pusă în slujba umanităţii şi a lui Dumnezeu.
Noţiuni fundamentale cu privire la cel de-al şaptelea substrat al corpului astral,
prin intermediul căruia se poate percepe şi manifesta direct Conştiinţa Supremă Divină
La nivelul celui de-al şaptelea substrat al câmpului nostru auric are loc miracolul
divin al intuiţiei şi comuniunii directe cu Conştiinţa Supremă Dumnezeiască. Accesul la
nivelul de conştiinţă corespunzător acestor energii, care sunt caracterizate de cele mai
elevate vibraţii ale corpului astral, ne conferă stări înalte şi pure de extaz divin,
SAMADHI. Chiar dacă el nu este decât foarte puţin dezvoltat în cazul fiinţei umane
obişnuite, totuşi, nimeni nu ar putea trăi fără ca acesta să existe, deoarece de fapt el
menţine, la nivelul structurii astrale, legătura cu Dumnezeu Tatăl, şi tot prin intermediul
său sunt trăite stările cele mai plenare de fericire, iubire şi extaz. Chiar dacă la începutul
practicii spirituale noi nu reuşim să ne raportăm la acest substrat auric decât în timpul
unor meditaţii reuşite, putem ajunge treptat la o trezire şi dezvoltare tot mai armonioasă a
acestuia dacă vom integra apoi în viaţa de zi cu zi, graţie evocării constante, experienţele
şi revelaţiile spirituale profunde ce sunt obţinute prin practica YOGA. În meditaţiile de
revelare a naturii noastre divine, a Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN, se produce o
activare din ce în ce mai intensă a celui de-al şaptelea substrat al câmpului nostru auric.
De fapt, Intuirea Sinelui nostru Divin Nemuritor, ATMAN, survine o dată cu atingerea
unui nivel suficient de amplu de dinamizare şi expansiune a celui de-al şaptelea substrat
al corpului astral.
Atingând nivelul de conştiinţă corespunzător acestui substrat al corpului astral,
noi accedem în mod spontan la o stare de puritate transfiguratoare şi claritate
supramentală care conferă înţelegerea intuitivă a faptului că, în esenţă, Totul, întreaga
Creaţie, este deja perfectă. Astfel vom descoperi măreţia Oceanului Conştiinţei Supreme
a lui Dumnezeu Tatăl care străluceşte în „miezul” tainic al tuturor lucrurilor şi fiinţelor, în
pofida aparentelor imperfecţiuni ale acestora. Totuşi, o astfel de stare supramentală de
profundă şi spontană transfigurare lucidă, detaşată şi plină de iubire necondiţionată faţă
de Tot nu poate fi înţeleasă şi trăită la modul autentic decât atunci când accedem la acest
nivel de conştiinţă. O asemenea pătrundere spirituală de excepţie l-a făcut, de exemplu,
pe Ramakrishna să o vadă pe Marea Putere Macrocosmică a timpului, KALI, pe care el o
numea Mama Divină, prezentă chiar şi într-o pisică. Din acest motiv, el i-a oferit acesteia
cu dragoste şi devotament ofrandele pe care ar fi trebuit, conform ritualului, să le ducă la
templu şi să le aşeze în faţa statuii care o reprezenta pe Marea Putere Cosmică KALI.
Astfel de experienţe inefabile, privite de pe nivelurile inferioare de conştiinţă, ar putea
părea şocante, de neînţeles, sau ar putea fi luate drept nişte simple fantasmagorii născute
din intenţia de a epata, de a ne sustrage sau de a ne eschiva în faţa problemelor concrete
ale vieţii zilnice, neavând prin urmare nimic de a face cu realitatea. Nici măcar marele
mistic Ramakrishna nu a fost scutit de asemenea critici, iar gestul său a fost considerat la

X
vremea aceea – de către preoţii (brahmanii) ortodocşi – de-a dreptul scandalos şi
intolerabil.
Într-adevăr, pentru fiinţa obişnuită şi limitată este aproape de neconceput şi
inexplicabil modul în care un lucru imperfect ajunge să fie văzut, apreciat şi simţit în
natura sa esenţială ca fiind perfect. Accesul la nivelul acestui substrat auric ne oferă
nenumărate modalităţi de a înţelege lecţia esenţială a oricărei fiinţe umane, şi anume,
lecţia iubirii. Evident că este foarte uşor să iubim ceea ce considerăm a fi frumos, plăcut
şi care nu ne creează nici o problemă. Însă, adevărata lecţie a iubirii necondiţionate şi
atotcuprinzătoare se învaţă atunci când, în pofida problemelor şi a dificultăţilor cu care ne
confruntăm, găsim totuşi în adâncul inimii noastre forţa tainică ce provine de la însăşi
Sinele Suprem, ATMAN, de a ne iubi pe noi înşine şi de a îi iubi de asemenea şi pe
ceilalţi. Prin urmare, nenumăratele imperfecţiuni, constrângeri şi tribulaţii pe care le
implică existenţa în planul fizic reprezintă tot atâtea „provocări” existenţiale prin
intermediul cărora putem învăţa cum să accedem, prin intermediul iubirii adevărate,
necondiţionate, la o viziune supramentală, lucidă şi transfiguratoare a fiinţelor şi
fenomenelor. Atunci când, prin trezirea şi dinamizarea intensă a celui de-al şaptelea
substrat al corpului astral, ajungem să iubim necondiţionat, noi nu vom mai fi constrânşi
şi limitaţi de obstacolele vieţii, deoarece, în această situaţie, însăşi puritatea viziunii
proprii şi energia iubirii pe care o dăruim cu generozitate celorlalţi vor transforma
complet condiţiile existenţei noastre.
La nivelul celui de-al şaptelea substrat al corpului nostru astral, aura este alcătuită
din raze ale curenţilor subtili galben-auriu şi alb-strălucitor. Acestea păstrează într-un tot
coerent şi protejează întreaga structură energetică astrală a fiinţei noastre cu toate
substraturile sale specifice. Astfel, ele fac posibilă acea unitate şi coerenţă a
sentimentelor, gândurilor şi aspiraţiilor care reprezintă de fapt elementele caracteristice şi
definitorii ale monadei sau, cu alte cuvinte, ale personalităţii fiinţei noastre individuale
privită în completitudinea sa. Tocmai din acest motiv, reţeaua de linii de forţă alcătuită
din razele energetice subtile luminoase care compun cel de-al şaptelea substrat auric este
deosebit de puternică, pentru că ea susţine, într-un anumit sens, însăşi unitatea fiinţei
noastre. Prin urmare, meditaţiile în care ne vom eleva conştiinţa până la acest nivel ne vor
aduce inefabilul sentiment al unei forţe lăuntrice inexorabile „care mută şi munţii din
loc”; acest sentiment este însă întotdeauna asociat cu o stare de abandon în faţa Voinţei
lui Dumnezeu, de detaşare, libertate şi acceptare înţeleaptă, plină de recunoştinţă faţă de
tot ceea ce viaţa ne oferă cu generozitate. Din moment ce totul este în esenţă perfect şi
conlucrează sinergie în interiorul unei ordini tainice a fenomenelor, la fel de perfecte,
realizăm că nimic nu este întâmplător, iar tot ceea ce se petrece este guvernat de o raţiune
superioară, divină, care se ascunde însă, adeseori, înţelegerii obişnuite. = VA URMA =
An 14 C 39
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI

X
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA NOŢIUNI EZOTERICE FUNDAMENTALE CU PRIVIRE LA
SUBSTRATURILE
SUPERIOARE ALE CORPULUI ASTRAL Noţiuni fundamentale cu privire la
cel de-al şaptelea substrat al corpului astral, prin intermediul căruia se poate percepe şi
manifesta direct Conştiinţa Supremă Divină (continuare la cursul nr. 38, An 14)
Chiar dacă deocamdată nu ne putem menţine nivelul de conştiinţă pe culmile
spirituale specifice celui de-al şaptelea substrat al corpului astral, străfulgerările intuitive
cu privire la această sublimă simfonie a existenţei, aşa cum ni se revelează ea în
momentele privilegiate ale meditaţiilor noastre, sunt suficiente ca să realizăm faptul că
multe dintre situaţiile aparent contradictorii şi nedrepte cu care ne confruntăm în viaţă se
desfăşoară de fapt în cadrul unei ordini mai cuprinzătoare pe care, în prezent, nu suntem
capabili să o înţelegem în totalitate. Tocmai din acest motiv nu trebuie să cădem în
capcana viziunilor pesimiste sau masochiste şi să considerăm că lucrurile rele sau de
neînţeles din viaţa noastră se produc, cu siguranţă, numai pentru că noi suntem răi, iar
acestea ne sunt pedepse binemeritate. În ultimă instanţă, tot ceea ce se produce este, de
fapt, o lecţie a Iubirii Divine, chiar dacă deocamdată evenimentele respective nu au sens
pentru noi, sau dacă, pentru moment, nu le putem găsi semnificaţia altfel decât într-un
context negativ, aducător de suferinţă.
Cel de-al şaptelea substrat auric ne conferă discernământul prin intermediul căruia
putem să înţelegem motivaţiile divine ale situaţiilor dificile din viaţă, ajutându-ne să
răspundem şi să acţionăm spontan şi creator într-un mod mult mai armonios în faţa
conjuncturilor neplăcute ale existenţei. Adeseori, noi nu suntem capabili să privim cu
înţelepciune şi să înţelegem cauzele profunde ale situaţiilor dificile cu care ne
confruntăm. De obicei, abia după ce am reuşit să depăşim problema şi să asimilăm
respectiva lecţie de viaţă obţinem puterea lăuntrică de a o privi cu claritatea detaşării,
însă, dacă în urma asimilării acestor noţiuni iniţiatice cu privire la cel de-al şaptelea
substrat al corpului astral, vom urmări să îl conştientizăm cât mai des şi să îl dinamizăm
prin vizualizare creatoare, evocare şi raportare lăuntrică la acesta, credinţa noastră în
Dumnezeu se va amplifica „de la Sine”. Astfel, va apare certitudinea că există lecţii
divine care, prin Voia lui Dumnezeu, pot fi învăţate mai repede prin intermediul unor
experienţe dificile, în cazul nostru. Ne va fi totodată mult mai uşor să ne abandonăm în
mod necondiţionat Voinţei lui Dumnezeu, chiar dacă nu ştim încă de la început care este
lecţia pe care o vom învăţa în final. Treptat, evenimente care, iniţial, erau considerate de
netolerat de către ceilalţi vor deveni, în virtutea unei încrederi totale în Voinţa şi
înţelepciunea Divină, lecţii de viaţă care, odată învăţate, ne vor ridica pe un nivel superior
de înţelegere lăuntrică directă (numită VIJNANA în practica yoga) şi implicit de realizare
spirituală.
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR

X
 Un egregor reprezintă o structură subtilă stabilă, de sine stătătoare şi autonomă, ce
se naşte, se menţine şi se dezvoltă ca urmare a rezonanţelor energetice care sunt generate
de câmpurile psihomentale sau, altfel spus, de aurele unor persoane, aure care vibrează
mai ales atunci în mod constant la unison, manifestându-se într-un anumit spectru care
este destul de precis de frecvenţe de vibraţie. Acţiunile, emoţiile, gândurile şi idealurile
comune ale entităţilor sau fiinţelor umane care fac parte dintr-un astfel de grup
fuzionează atunci profund pentru a contribui la „edificarea” unei entităţi subtile sau, cu
alte cuvinte, a unei unităţi psihice coerente, ale cărei elemente componente sunt de natură
energetică, astrală.
Atunci când tradiţia ezoterică vorbeşte despre structurile constitutive de bază ale
egregorului, foloseşte aceeaşi noţiune fundamentală, şi anume „forma-gând” (aşa cum
precizam în cadrul unor cursuri, de yoga anterioare, ea ar mai putea fi numită mai riguros
„formă psihonoetică”). În contextul de faţă, noţiunea se referă la forma astrală pe care o
creează o trăire, o emoţie intensă, un gând foarte puternic, o tendinţă sau o idee
dominantă comună tuturor membrilor grupului. Aceasta reprezintă nucleul sau axul în
jurul căruia sunt atrase ulterior, în virtutea rezonanţelor psihice sau mentale, şi diferite
alte idei sau sentimente conexe. Acest sui-generis flux subtil de forţă emoţională, mentală
şi spirituală care emană din ansamblul membrilor unui grup ajunge, la un moment dat, să
se exteriorizeze complet şi să capete astfel o existenţă independentă. Astfel, cei care
participă la respectivul grup elaborează împreună, cel mai adesea inconştient, o formă-
gând unică pe care o structurează şi o cristalizează treptat, prin conjugarea trăirilor şi
gândurilor proprii similare, şi care constituie astfel corpul egregorului. La fel ca şi în
cazul formelor psihonoetice individuale, care apar în aura oricărei fiinţe umane, şi în
acest caz forţa energetică şi frecvenţa de vibraţie a curenţilor subtili emişi la unison de
persoanele care aparţin grupului determină mărimea şi calitatea formei-gând rezultante
sau, altfel spus, a corpului subtil al egregorului. Cu cât acest egregor este susţinut
energetic de mai mulţi oameni şi cu cât intensitatea trăirilor comune este mai mare, cu
atât radiaţia sa se va extinde din ce în ce mai mult în plan subtil, iar forţa sa de impact va
fi mai mare. Acest principiu este valabil şi în sens contrar: cu cât el va fi hrănit mai puţin,
cu atât forţa sa va scădea, până când egregorul va ajunge treptat chiar să se dizolve
complet sau, altfel spus, să moară. Prin urmare, egregorii se nasc în virtutea unor
fenomene tainice ample şi subtile de rezonanţă energetică ce sunt cumulative. Ei se
dezvoltă (sau, cu alte cuvinte, cresc şi se diversifică din punctul de vedere al frecvenţelor
de vibraţie datorită hrănirii şi susţinerii constante ce provine de la fluidele subtile care le
compun), pentru ca apoi să ajungă într-o fază de declin (ca urmare a descărcării sale
energetice sau, altfel spus, prin scăderea interesului pe care îl suscită ideile şi
sentimentele care iniţial îi animaseră şi îi hrăniseră), iar în final să dispară. Durata de
viaţă a unui egregor depinde de nenumăraţi parametri subtili ce corespund perfect în plan
material cu elementele concrete care dau viaţă şi susţin în lumea fizică diferitele instituţii

X
sau organizaţii umane. Cu cât egregorii sunt mai mult timp vitalizaţi prin interesul
constant pe care îl trezesc în diferiţi oameni ideile şi trăirile pe baza cărora ei s-au format,
cu atât ei se vor regenera din ce în ce mai mult. În caz contrar, dacă interesul pe care ei l-
au suscitat scade din ce în ce mai mult, ei nu vor avea cum să bată recorduri de
longevitate. Egregorul este întotdeauna tributar forţei lăuntrice şi nivelului dominant de
conştiinţă al membrilor care compun grupul care l-a creat. Dacă obiectivele şi orientările
personale ale acestora din urmă sunt de natură inferioară sau strict materială, egregorul
corespondent (care constituie de fapt o replică subtilă a acestor preocupări din planul
fizic) va prezenta un spectru de frecvenţe dominante de vibraţie foarte joase.
Prin urmare, un egregor este un agregat complex de forţe subtile. El este constituit
chiar din mai multe straturi energetice şi include curenţi vitali, emoţionali, mentali şi
spirituali. Acest ansamblu se creează în jurul formei-gând originare şi susţine în diferite
moduri vibraţia dominantă a acesteia. Aceşti curenţi subtili vitali, emoţionali, mentali şi
spirituali creaţi prin exteriorizare din aura grupului de indivizi din care egregorul s-a
născut, influenţează apoi, la rândul lor, uneori într-un mod deosebit de puternic, conştiinţa
membrilor grupului, sub forma dorinţelor, conceptelor şi aspiraţiilor care le apar acestora
ca fiind individuale.
Egregorul ar mai putea fi definit drept o formă-gând care este provocată de
dorinţele, aspiraţiile, visele, deciziile, angajamentele, ideile şi voinţele comune sau
similare ale mai multor fiinţe umane. Dacă se focalizează cu putere şi dăruire asupra unui
obiectiv, acţionând intens şi cu foarte multă tenacitate pentru a-i da viaţă, o fiinţă umană
puternică în plan auric este în măsură să creeze ea singură un egregor susceptibil de a se
dezvolta apoi, prin expansiune subtilă, pentru o perioadă nedeterminată de timp. În
funcţie de forţa de impact a ideii emise şi de numărul de persoane care aderă cu
entuziasm la aceasta, durata de viaţă a egregorului născut ca urmare a ecourilor subtile
ale acestei forme psihonoetice iniţiale poate varia de la câteva zile până la mai multe mii
de ani. De exemplu, un grup de oameni animaţi de gânduri compasive şi sentimente
filantropice care se hotărăsc să organizeze un concert în vederea adunării de fonduri
pentru a-i ajuta pe cei săraci va crea un egregor cu o durată de viaţă limitată. Pe de altă
parte, poporul român îşi are propriul său egregor care s-a format de mai mult de două mii
de ani şi se dezvoltă în continuare. Intenţia iniţială a membrilor fondatori ai unui grup
care creează un egregor este adeseori determinantă pentru natura modului de expansiune
şi a sferei sale de influenţă viitoare. Adeseori, un elan iniţial ce poate părea mic poate
crea totuşi reverberaţii planetare, mai ales dacă ideea originară provine dintr-o inspiraţie
divină pe care forţele cosmice superioare sau lumile angelice doresc să o inducă rapid în
conştiinţa umanităţii. Alteori, chiar dacă este vorba despre o adunare de oameni care sunt
suficient de puternici, dacă între ei există fricţiuni sau conflicte egotice şi nu se produce o
stare reală de unison, de fraternitate, interesele lor meschine şi fragmentare vor face mai
ales atunci ca egregorul respectiv să se dizolve în scurt timp, chiar dacă aparent, în ceea

X
ce priveşte aspectul exterior, există unele condiţii pentru ca el să subziste.
În mod obişnuit, se consideră că un egregor depinde de un grup de oameni, fiind o
creaţie sau o expresie a acestuia. Dar, din punct de vedere profund ezoteric, privind de la
un nivel superior de conştiinţă, situaţia se petrece cu totul altfel. Înainte de a deveni o
realitate de natură subtilă, astrală, egregorul are un nucleu cauzal, fiind o reprezentare
arhetipală a unor tendinţe sau forţe subtile umane. Astfel, egregorul poate fi considerat el
însuşi ca o emanaţie primară. Din această perspectivă, egregorul este, în unele cazuri, o
structură cauzală, arhetipală, ce se naşte anterior constituirii efective a grupului de
oameni, chiar dacă la nivel astral el nu apare decât mai târziu, ca urmare a creării şi
unificării concrete a grupului. Din punct de vedere iniţiatic, se ştie că principiul
supramental sau cauzal preexistă, sau, altfel spus, este anterior manifestărilor fizice sau
psihice cu care el se află în corespondenţă precisă. De exemplu, ideea cauzală a apariţiei
unui grup care prin diferite metode şi tehnici meditative va ajunge să comunice şi să
primească, inspiraţii din tărâmul SHAMBALA-ei este anterioară constituirii efective a
unui grup de yoghini care să realizeze acest deziderat. Mai mult decât atât, dacă membrii
grupului nu sunt suficient de conştienţi de misiunea pe care şi-o asumă şi prin aceasta uită
de preocupările lor spirituale, se va crea în altă parte, complet separat de grupul iniţial, un
alt grup care să ducă la îndeplinire şi concretizare impulsul cauzal iniţial. Astfel poate fi
înţeles şi modul în care anumite idei răsar brusc în conştiinţa umanităţii atunci când, de
exemplu, în domeniul artistic sau ştiinţific, două sau chiar mai multe fiinţe umane aflate
în locuri diferite fac în mod independent, în acelaşi timp, aceeaşi descoperire
excepţională, în virtutea unui fenomen divin de sincronicitate. Aceste aspecte tainice ne
permit să înţelegem importanţa rolului pe care egregorul îl are în viaţa propriu-zisă a
grupului. În virtutea rezonanţelor pe care egregorul le întreţine cu sursele macrocosmice
ale sferelor-gând care îl animă, el ajunge să reprezinte o veritabilă lumină interioară
pentru grup, un câmp vitalizant, precum şi o forţă de centrare. Prin urmare, egregorul are
nevoie de un grup pentru ca să existe, la fel cum, pe de altă parte, şi grupul este
întotdeauna incomplet şi nu îşi va păstra coeziunea dacă nu are în plan astral un egregor
corespunzător. Aproape întotdeauna, acolo unde există un grup închegat, există în mod
automat şi un egregor. În cazul în care grupul respectiv se dizolvă, egregorul persistă încă
o perioadă de timp, diminuându-se apoi gradat, pe măsură ce energia care l-a compus se
epuizează, iar în final moare, dacă nu mai este revitalizat şi reenergizat. Prin urmare,
grupul şi egregorul sunt indisociabile, fiind mereu legate, din punct de vedere subtil, unul
de celălalt.
Atâta timp cât egregorul încă nu este creat, grupul nu are o realitate în adevăratul
sens al cuvântului. În acest caz, grupul ar putea fi asemănat, metaforic vorbind, cu un
corp care este lipsit de suflet sau cu o entitate care acţionează mereu instinctiv fără a fi
însufleţită de sentimente şi de inteligenţă. Legile care guvernează în plan subtil modul de
creare şi de manifestare a unui egregor sunt asemănătoare cu legile care guvernează, în

X
plan fizic, grupul care este corespunzător acelui egregor.
În funcţie de frecvenţele dominante de vibraţie ale egregorilor, aceştia pot fi
împărţiţi, la modul general, în trei categorii distincte. Pentru a le descrie cât mai bine vom
face apel la noţiunile de „inconştient inferior”, „inconştient mediu” şi „conştient
superior” sau supraconştient, aşa cum sunt aceşti termeni definiţi în ezoterism. În cazul
primilor doi termeni s-a preferat folosirea atributului „inconştient” deoarece, în acest
context, termenul „conştient” nu ar putea fi conferit decât unor fiinţe umane cu
conştiinţele pe deplin trezite din punct de vedere spiritual sau eventual a unor fiinţe
umane care sunt eliberate spiritual.
Pentru început, vom explica aceste noţiuni referindu-ne la universul interior al
unei fiinţe umane, pentru a le extrapola apoi la conceptul de egregor. „Inconştientul
inferior” se referă la întregul trecut al persoanei, cu toate reminiscenţele sale ancestrale,
cu ataşamentele, credinţele, impulsurile şi angoasele sale. El reprezintă sfera emoţională a
psihismului inferior, a dorinţelor şi a impulsivităţii. O parte importantă din inconştientul
colectiv, despre care vorbeşte savantul Carl Gustav Jung, se situează în sfera
„inconştientului inferior”. Modul de a fi, de a gândi şi de a acţiona al individului care este
dominat de „inconştientul inferior” este determinat aproape în totalitate de către grupul de
care el aparţine. Sentimentul de reală libertate şi, în general, liberul arbitru îi sunt
necunoscute unui astfel de individ, acestuia fiindu-i aproape imposibil să acceadă la o
integrare reală a personalităţii sale. Prin urmare, el acţionează mai mereu gregar şi
mimetic.
„Inconştientul mediu” se referă la prezentul persoanei. În această sferă a fiinţei
noastre se găseşte conştiinţa egoului, acea parte conştientă şi raţională din noi înşine. La
acest nivel, fiinţa umană începe să reacţioneze într-un mod autonom, face propriile sale
alegeri, îşi manifestă particularităţile specifice, are nevoie de recunoaşterea celorlalţi şi
elaborează strategii care îi vor permite să ducă la bun sfârşit diferitele sale scopuri
exterioare. Dacă în faza precedentă persoana reacţiona într-o manieră instinctivă, prin
forţa unor impulsuri bazale şi printr-o raportare exclusivă la mediul său ambiant, în faza
actuală ea se conformează cu luciditate regulilor grupului, devenind totodată şi
independentă de acesta. Totuşi, chiar dacă este foarte creativă şi inventivă, o astfel de
fiinţă umană nu va reuşi decât arareori să se proiecteze dincolo de ea însăşi sau, mai bine
zis, dincolo de conştiinţa sa egotică, în domeniul cauzal. Intuiţia spirituală,
discernământul lucid şi clarviziunea reprezintă înzestrări care îi sunt încă străine. În mod
evident, scopul ultim al unei asemenea fiinţe este egotic şi foarte limitat, şi constă în a
deveni „centrul universului” în interiorul căruia ea evoluează. Inconştientul colectiv,
despre care vorbeşte Jung, se manifestă şi în această sferă existenţială umană, dar cu o
forţă mult mai redusă decât în cazul anterior.
= VA URMA =

X
 An 14 C 40
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(Continuare la cursul nr. 39, An 14) „Conştientul superior” sau supraconştientul
reprezintă ansamblul celor mai intime şi mai rafinate aspecte ale fiinţei umane. Atunci
când atinge acest stadiu, o fiinţă umană devine în mod real ea însăşi şi accede astfel, într-
o abandonare extatică, la realitatea sa profundă care se revelează printr-o frumuseţe şi o
bogăţie infinită. La acest nivel, viaţa nu mai este percepută într-o manieră lineară. În acest
caz, aproape toate posibilităţile sunt incluse în câmpul său de percepţie şi de acţiune.
Sferele psihice, emoţionale şi mentale ale fiinţei se unesc sinergie punându-se în serviciul
naturii sale profunde şi divine, a Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN. Fiinţa umană
ajunsă la acest nivel de conştiinţă devine, în adevăratul sens al cuvântului, o unitate, un
tot, şi de aceea nu mai simte necesitatea de a se remarca în mod egotic, nemaifiind
animată de acel apetit insaţiabil al omului obişnuit de a se afirma cu orice preţ. Un om cu
adevărat superior nu mai are nimic de dovedit în mod egotic nici lui însuşi, nici lumii
exterioare. Viziunea fatalistă sau materialist-deterministă asupra existenţei este înlocuită
prin certitudinea că fiecare fiinţă umană are un rol specific de jucat în marea simfonie
macrocosmică divină, ceea ce îi conferă un simţ profund al responsabilităţii spirituale faţă
de ea însăşi şi faţă de întreaga Creaţie.
Informaţiile cu privire la „inconştientul inferior”, „inconştientul mediu” şi
„conştientul superior” sau supraconştient analizate în raport cu o fiinţă umană pot fi
extrapolate în legătură cu grupuri de persoane şi implicit cu egregori. Nivelul de
conştiinţă pe care se manifestă un grup de persoane determină implicit planul pe care se
manifestă egregorul corespunzător.
Sfera „inconştientului inferior” nu poate produce decât egregori legaţi de
fenomene de masă, în sânul cărora libertatea individuală aproape că nu există, deoarece
fiinţele acţionează orbeşte, gregar şi mimetic. Asemenea egregori sunt constituiţi de către
grupuri de fiinţe umane care au drept „numitor comun” exacerbarea aspectului emoţional,
care se entuziasmează uşor, dar la care natura mentală este foarte puţin dezvoltată.
Egregorii de acest tip tind să ducă la o standardizare şi la o uniformizare înrobitoare a
membrilor grupului corespondent. Asemenea egregori pot fi creaţi cu uşurinţă în jurul
unor lideri fanatici religioşi sau politici. Un astfel de egregor este limitator, iar fiinţele
umane care aparţin grupului corespondent au nevoie să înveţe în primul rând lecţia
individualizării sau, cu alte cuvinte, a autonomiei. Prin aceasta, ele devin lucide şi reuşesc
să scape de influenţa nocivă a acestuia.
Sfera „inconştientului mediu” creează egregori în sânul cărora se reunesc, la nivel

X
subtil, indivizi ce fac parte adeseori din elita societăţii. Deşi la nivel global există un
număr mai mic de persoane care se constituie în astfel de grupuri, comparativ cu situaţia
din grupurile guvernate de „inconştientul inferior”, există totuşi milioane de indivizi care
susţin subtil asemenea egregori. Fiinţele umane care întreţin din punct de vedere subtil
această clasă de egregori sunt cel mai adesea înzestrate cu un mental suficient de
dezvoltat şi de puternic pentru a le permite să gândească într-un mod autonom. Aceste
fiinţe umane sunt cel mai adesea individualiste, deşi pot lucra pentru colectivitate, dar nu
într-un scop altruist, ci vizând, în ultimă instanţă, beneficiul personal.
Sfera „conştientului superior” sau a supraconştientului generează egregori care
sunt destul de puţin răspândiţi în momentul de faţă pe această planetă. Ei sunt creaţi prin
constituirea, unui grup de fiinţe umane înţelepte care şi-au dezvoltat în mod armonios, în
egală măsură, sufletul şi mintea. Aceste persoane acţionează cel mai adesea dezinteresat
şi cu detaşare, fiind fericite să se sacrifice pentru binele şi evoluţia spirituală a
comunităţii în care trăiesc, abandonându-şi aproape întotdeauna dorinţele personale
egotice pentru a realiza scopuri măreţe. Egregorul unui grup operativ de fiinţe umane
aflate pe o cale spirituală autentică este un astfel de exemplu de egregor care aparţine
sferei supraconştientului.
Moduri de constituire a unui egregor
În general, modurile de constituire a egregorilor sunt foarte asemănătoare. Cel
mai adesea, diferenţele sunt puţin semnificative, ele fiind determinante doar la nivelul
obiectivelor propuse, al scopurilor care trebuie atinse şi al structurilor ce şunt puse în
acţiune pentru a fi obţinut obiectivul final. În ceea ce priveşte modul de constituire,
procesele specifice subtile de comuniune prin rezonanţă sunt, din punct de vedere
principial, identice. Iniţial, mai multe persoane se reunesc şi lansează ideea de a crea un
grup de lucru într-un domeniu specific. Ele încep prin a defini un obiectiv principal şi
apoi pun în acţiune structurile funcţionale pentru a duce la îndeplinire scopul propus.
De exemplu, în cazul în care o fiinţă umană intenţionează să înfiinţeze un grup de
vindecare prin metode bioenergetice, aceasta va reuni în jurul ei, la început, mai mulţi
prieteni interesaţi de procesele spirituale ale vindecării energetice, cărora ea le va
împărtăşi ideile şi principiile sale de operare subtilă curativă prin intermediul unui grup
spiritual. Prin urmare, ea îşi va defini în primul rând în mod precis obiectivul, iar în cazul
în care membrii grupului reacţionează pozitiv şi cu entuziasm la acest proiect, ei se vor
decide să lucreze împreună şi să elaboreze o metodă precisă de acţiune. Ei se vor reuni,
de preferinţă, la intervale regulate (de exemplu, săptămânal), în acelaşi loc şi, pentru a
avea o finalitate practică, vor propune deja unor persoane suferinde să participe şi ele la
întâlnirile lor în scopul de a beneficia de influxurile energetice subtile vindecătoare ale
celor din grup. Prin aceasta, putem spune că grupul de vindecare este constituit cu
adevărat şi începe să opereze efectiv. Dar, în paralel cu aceste evenimente, încă din
primele momente ale existenţei fizice a grupului propriu-zis, în plan astral s-a născut de

X
asemenea şi ipostaza sau imaginea subtilă a acestui grup sau, altfel spus, egregorul său, în
acelaşi timp cu stabilirea rezonanţelor sale vibratorii unitare care îi conferă acestuia
individualitate.
O dată cu crearea egregorului apare un câmp puternic de forţă subtilă ce este
hrănit continuu prin activitatea specifică (de vindecare prin bioenergie) pe care fiecare
dintre membrii grupului o realizează. Chiar dacă iniţial poate fi vorba despre puţini
participanţi, în pofida numărului restrâns de persoane care constituie acest grup la
începutul activităţii sale, câmpul subtil al acestuia se structurează rapid, începe să radieze
energii binefăcătoare şi ajunge apoi să crească din ce în ce mai mult. Forţa de coeziune a
membrilor grupului care întreţin cu toţii relaţii amicale, fraterne, ritmicitatea reuniunilor,
precum şi gradul înalt de preocupare şi de participare sufletească a fiecăruia la această
activitate sunt tot atâţia factori care contribuie în mod hotărâtor la fundamentarea raţiunii
de a exista a grupului respectiv. Dacă starea de empatie şi de comuniune sufletească ce se
creează în jurul aceluiaşi ideal ajunge să se amplifice, grupul devine foarte „sudat” şi
tocmai de aceea va ajunge cu timpul să se extindă şi să crească din ce în ce mai mult. În
special starea de coeziune din interiorul unui grup reprezintă factorul cel mai important în
procesul subtil de întărire a structurii energetice a egregorului corespondent. Am putea
spune că interacţiunea inefabilă dintre un grup şi egregorul său se realizează astfel printr-
un sui-generis fenomen de osmoză perfectă. În plan fizic, grupul îşi va face cunoscută
activitatea sa în scopul total dezinteresat de a permite celor suferinzi să recurgă cu
uşurinţă la forţa sa vindecătoare şi să beneficieze de energia pe care grupul o pune astfel
în acţiune. Pe de altă parte, grupul oferă şi altor persoane care au aceleaşi aspiraţii de a-i
ajuta pe cei bolnavi şi care sunt suficient de vitale şi apte de a emite energii benefice
vindecătoare, posibilitatea de a adera la această organizaţie. În plan subtil, egregorul
grupului radiază, analogic vorbind, precum un soare, atrăgând totodată spre el persoanele
care pot răspunde la spectrul său de vibraţii, fie că este vorba de persoane care urmează
să fie tratate prin pase biomagnetice, vizualizare creatoare sau rugăciune, fie că se
stabilesc comuniuni energetice cu fiinţe sănătoase şi pline de vitalitate care sunt capabile
să emită pentru ceilalţi energii vindecătoare. Prin urmare, grupul şi egregorul
corespondent acţionează sinergie, fiecare pe planul său propriu de manifestare, întărind
astfel coeziunea ansamblului. Întotdeauna unul depinde de celălalt, susţinându-se mutual
într-un mod conştient sau nu. Astfel, grupul şi egregorul său subtil se află în simbioză.
Primul exaltă potenţialul celuilalt şi viceversa. În această armonie relaţională, fiecare
joacă un rol determinant pentru celălalt. Cele două fuzionează pentru a forma un tot
coerent, care vibrează pe o tonalitate specifică, în timp ce forţa lor se amplifică.
În funcţie de natura acţiunilor şi a scopurilor lor, există diferite forme de egregori.
Dintre acestea menţionăm:
— Egregorul neutru, cum ar fi, de exemplu, egregorul unei asociaţii filateliste sau
al unui club sportiv;

X
 — Egregorul nociv, malefic, satanic, cum ar fi, de exemplu, acela al
Francmasoneriei sau acela al aşa-zisei Comisii Trilaterale (grup internaţional de
manipulare ocultă, malefică ce a fost fondat în anul 1973 şi care realizează puternice
presiuni economice şi politice asupra guvernelor tuturor statelor importante ale lumii);
— Egregorul manipulator, cum ar fi, de exemplu, acela al marilor case de modă
vestimentară care, în fiecare sezon, definind anumite tendinţe (care, în ultimă instanţă,
sunt aproape întotdeauna arbitrare), orientează modul de a se îmbrăca al unei mari părţi
din populaţia planetei pentru a se realiza în felul acesta importante câştiguri financiare;
— Egregorul limitativ, cum ar fi, de exemplu, acela al bisericii catolice romane,
care şi-a deformat şi şi-a restrâns misiunea sa originară încă de la debutul apostolatului
său. Istoria acestei biserici este marcată de nenumărate schisme şi compromisuri care au
fost realizate de dragul banilor sau al averilor.
— Egregorul deviat, cum ar fi, de exemplu, acela al revoluţiei române care a
deviat de la impulsul său originar şi a devenit apoi o instituţie guvernamentală ce este în
mod preponderent orientată numai către căpătuială, fraudă, corupţie, jaf naţional şi
minciună;
— Egregorul fertil sau spiritual, cum ar fi, de exemplu, acela al Comunităţii de la
Findhorn (menţionată deja în cadrul cursurilor noastre de yoga despre lumile angelice),
unde se realizau frecvent comunicări cu lumile subtile angelice şi în care s-au obţinut
recorduri excepţionale şi inexplicabile din punct de vedere ştiinţific în ceea ce priveşte
creşterea plantelor, a legumelor şi a fructelor.
Forma egregorului
Cel mai adesea, un egregor îşi cristalizează energia sa subtilă „densificându-se”
într-o formă astrală specifică ce simbolizează şi sugerează foarte bine ideea-forţă care îl
vitalizează şi îl animă. Astfel, de exemplu, membrii Comunităţii de la Findhorn au descris
egregorul grupului lor ca fiind o entitate spirituală măreaţă având forma unui DEVA (a
unei zeităţi) pe care ei au denumit-o „îngerul de la Findhorn”.
Adeseori, numeroase persoane care aparţin egregorului global al mişcării gregare
şi pseudo-spirituale New Age au afirmat că percep îngeri şi chiar au considerat că se află
într-un contact privilegiat cu unul sau mai mulţi dintre aceştia. Însă, în multe dintre aceste
cazuri nu era în realitate vorba decât despre o percepţie imaginativă a reprezentării
egregorului grupului, expresia „fiinţe angelice” fiind pentru mulţi oameni o expresie
generică prin care ei desemnează orice fiinţă sau manifestare subtilă spirituală.
În cazul în care vrem să percepem cu adevărat natura reală subtilă a unui egregor,
este absolut necesar să rămânem într-o stare de totală neutralitate şi detaşare, pentru a nu
provoca în timpul percepţiei subtile interferenţe de ordin emoţional şi mental, în situaţia
în care nu respectăm această condiţie esenţială, prejudecăţile noastre vor genera modulări
susceptibile de a induce note personale şi deformări ale percepţiilor subtile respective.

X
Atunci când intrăm în contact în plan subtil cu un egregor care este deja bine structurat şi
foarte puternic, în fiinţa noastră se vor produce reverberaţii aurice care vor da naştere
unor impresii sau senzaţii de natură să evoce în noi cel mai adesea o imagine simbolică
despre el. Această imagine, care nu corespunde neapărat realităţii intrinsece şi obiective a
egregorului respectiv, ne va apărea, în general, sub una dintre formele care sunt comune
reperelor noastre personale, sensibilităţii noastre şi sistemului propriu de gândire. Cu cât
concepţiile, credinţele şi convingerile personale sunt mai rigide şi mai limitatoare, cu atât
mai mult vor fi alterate percepţiile noastre de natură subtilă. În acest caz, ele nu vor mai
putea exprima cu fidelitate şi obiectivitate forma reprezentativă reală a egregorului cu
care am intrat în contact.
În general, noi avem tendinţa de a asocia unui egregor o formă subtilă simbolică
şi realizăm aceasta pornind de la o reprezentare figurativă pe care o putem evoca foarte
uşor şi care are cel mai adesea un caracter personal sau, cu alte cuvinte, care are pentru
noi o încărcătură emoţională deosebită. Totuşi, aşa cum am precizat, este foarte probabil
ca această formă să difere foarte mult de realitatea subtilă obiectivă a egregorului. Prin
urmare, forma subtilă simbolică pe care noi o percepem lăuntric şi pe care o asociem
astfel egregorului respectiv poate fi distinctă de forma sa subtilă reală, mai ales în situaţia
în care suprapunem peste percepţia originară, corectă, în mod suplimentar, filtrul
deformant al propriilor noastre prejudecăţi şi idei preconcepute cu privire la grupul de
persoane care a generat acel egregor. Astfel, dacă noi avem deja, încă de la început, o
serie întreagă de concepţii şi mentalităţi cu caracter favorabil sau defavorabil cu privire la
grupul de persoane care s-a reunit în jurul unei idei-forţă, aceste concepţii se vor reflecta
şi în universul astral, acţionând, analogic vorbind, precum un ecran monocromatic sau un
filtru selectiv care lasă să treacă doar un spectru foarte limitat de frecvenţe din totalitatea
şi complexitatea informaţiilor subtile care ne sunt transmise din universul astral prin
rezonanţă cu acel egregor. Este evident că acest sui-generis filtru selectiv va deforma şi
va altera atunci în mod drastic acuitatea percepţiilor noastre de natură subtilă. Din acest
motiv, este necesar să manifestăm o stare de vigilenţă faţă de propriile noastre gânduri şi
sentimente, privind întotdeauna aceste fenomene subtile cu detaşare, imparţialitate şi
neutralitate. Doar astfel senzaţiile resimţite în plan subtil şi reprezentările lor ulterioare îşi
pot păstra caracterul lor strict obiectiv şi real.
Chiar mai mult decât în cazul percepţiilor din domeniul lumii materiale, atingerea
unei stări de reală obiectivitate şi acuitate senzorială în plan astral cere o atenţie constantă
şi o stare de vigilenţă lucidă care nu trebuie să se diminueze nici o clipă. De altfel,
vigilenţa şi discernământul spiritual sunt cele două atitudini interioare care ne feresc
întotdeauna de deformările şi „umbrele” care sunt create de voalurile amăgitoare şi
aducătoare de suferinţă ale iluziei, MAYA.
Un aforism celebru al înţelepciunii orientale afirmă: „Exact aşa cum un om
gândeşte în mod preponderent, exact astfel el devine şi este”. Această afirmaţie este

X
perfect valabilă şi în cazul unui egregor: „Exact aşa cum un grup de oameni gândesc în
mod preponderent la unison, tot astfel devine şi este egregorul acelui grup”. Egregorul
evoluează în ritmul transformărilor, trăirilor, oportunităţilor, deschiderilor şi blocajelor
care apar în cadrul grupului de persoane corespondent acestuia. Imaginaţia fiecăruia
dintre membrii componenţi ai grupului hrăneşte şi vitalizează forma-gând subtilă
reprezentativă a egregorului. Cu cât imaginaţia colectivă este mai fecundă şi mai
puternică, cu atât egregorul devine şi el mai puternic şi mai activ.
= VA URMA =
An 14 C 41
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE MATURA TAINICĂ A EGREGORILOR. Forma egregorului
(continuare la cursul nr. 40, An 14)
Forma subtilă a unui egregor care a fost puternic dinamizat şi hrănit de gândirea şi
trăirile psihice ale membrilor grupului corespondent – formă care în acest caz este extrem
de clar conturată şi stabilă – poate deveni uneori reprezentativă şi simbolică pentru grupul
respectiv. Liniile de forţă care structurează forma egregorului, precum şi culoarea şi
luminozitatea acestuia se dezvoltă din înseşi obiectivele, modul de a gândi, credinţele şi
idealurile membrilor care constituie acel egregor. Totodată, deoarece manifestarea
energetică subtilă a unui egregor poate să integreze foarte multe aspecte şi nuanţe
distincte, morfologia respectivului egregor se va afla cel mai adesea în corespondenţă
directă cu obiectivele şi acţiunile precise ale grupului de persoane care l-a generat. Astfel,
de exemplu, egregorul unui grup de artişti reuniţi în jurul unei idei-forţă va avea o formă
subtilă astrală net distinctă de cel al unui grup folcloric regional. Mai mult decât atât,
chiar de la un grup folcloric la altul, forma subtilă astrală a egregorului va fi diferită. Prin
urmare, fiecare egregor îşi are particularităţile sale şi de aceea nu există doi egregori
identici. Acest aspect foarte important merită să fie reţinut şi înţeles corect, deoarece
procesul propriu-zis al formării unui egregor, chiar dacă creează, în majoritatea cazurilor,
o anumită stare de dependenţă a membrilor grupului faţă de structura aurică subtilă a
egregorului, nu trebuie privit ca fiind întotdeauna un fenomen negativ.
Există egregori alienanţi, după cum există şi egregori profund creatori şi
spiritualizanţi. Ar fi o dovadă de ignoranţă şi de prostie să considerăm absolut necesară
desprinderea noastră bruscă şi totală de orice fel de egregor în scopul de a obţine cu orice
preţ o aşa-zisă stare de detaşare cât mai profundă faţă de orice aspect al manifestării. Prin
urmare, egregorii fac parte integrantă din existenţa noastră, fiind în ultimă instanţă rodul
propriilor noastre intenţii, gânduri, emoţii, sentimente şi acţiuni, şi de aceea nu putem, cel
puţin până la un anumit stadiu al evoluţiei noastre spirituale, să stabilim relaţii profunde

X
cu ceilalţi oameni fără a evoca, într-un mod conştient sau nu, prezenţa anumitor egregori.
Atunci când stabilim o relaţie mai profundă şi mai stabilă cu anumiţi oameni, indiferent
de natura acesteia, noi fie că generăm un egregor, fie că intrăm în rezonanţă cu unul deja
existent. Motivul pentru care egregorii au ajuns să fie consideraţi adeseori, în tradiţia
ocultă, ca fiind nocivi este că în foarte multe cazuri persoana care ajunge să intre sub
incidenţa energetică generată de un egregor suferă, indiferent dacă este conştientă sau nu,
o limitare considerabilă a libertăţii interioare şi a liberului arbitru. Totuşi, ar fi o eroare să
creăm cu privire la egregori o concepţie fantasmagorică, marcată teamă sau fatalitate, aşa
cum s-a petrecut în cazul multor persoane legătură cu noţiunea de KARMA care, în
mintea omului ignorant snob, a ajuns să fie considerată rezultatul punitiv al acţiunilor
negative şi al greşelilor pe care le-am făcut în viaţa aceasta şi în existenţele anterioare. La
fel ca şi în cazul KARMA-ei, există egregori negativi, egregori neutri şi egregori profund
pozitivi.
Felul în care evoluează un egregor
Aşa cum am precizat anterior, un grup de persoane şi egregorul său subtil
corespondent, nu pot exista unul fără celălalt. În cazul în care apare totuşi o disociere
între ele, ambele vor dispărea. Din acest motiv, se poate considera că un grup de persoane
şi egregorul asociat acestuia reprezintă, din punct de vedere iniţiatic, cele două
componente (fizică şi respectiv subtilă) ale unei entităţi unice. Aceste două componente
se complementează reciproc atât din punct de vedere structural, cât şi din punct de vedere
funcţional. De exemplu, atunci când este necesar să fie luată o decizie cu caracter
hotărâtor pentru viitorul destin al acestei entităţi unice, grupul fizic de persoane care
formează egregorul este cel care trebuie să-şi asume această responsabilitate. In final,
egregorul subtil va fi nevoit să se conformeze rezultatelor acelor deliberări. Totuşi, el
participă la respectivele dezbateri şi le poate chiar influenţa la nivel subtil, astral. Dacă,
într-un moment crucial al existenţei sale, un grup de fiinţe umane care este forţat să
opteze între disoluţie şi schimbarea orientării sale, se hotărăşte ne de în şi pentru cea de a
doua soluţie, egregorul se va modifica şi el într-un mod identic, reflectând la nivel subtil
noile tendinţe. Totuşi, acest gen de mutaţii (fie că este vorba despre o transformare, fie că
este vorba despre disoluţie) se efectuează în planul existenţei subtile a egregorului cu o
anumită inerţie sau, cu alte cuvinte, după un aşa-zis interval de latenţă. Prin urmare,
entitatea subtilă care reprezintă egregorul grupului de persoane nu reacţionează imediat la
nivel subtil, deoarece ei îi este necesar un anumit interval de timp pentru a se adapta la
noile necesităţi ale grupului şi pentru a le integra apoi în mod intim, în structura sa subtilă
astrală. Aşadar, există o forţă inerţială a egregorului care face ca transformările survenite
în cadrul unui grup să nu se reflecte imediat şi în sfera subtilă la nivelul mentalităţii,
idealurilor şi al atitudinilor psihice, mentale şi spirituale ale membrilor grupului.
Egregorul manifestă cel mai adesea o anumită formă de rezistenţă sau de inerţie
astrală faţă de orice schimbări importante care ar putea apărea în conştiinţa grupului

X
corespondent, sau chiar a persoanelor care compun acest grup. De cele mai multe ori,
această inerţie psihomentală nu este foarte puternică şi nu durează foarte mult timp.
Totuşi, în operările spirituale de contactare, evocare, comuniune şi influenţare subtilă a
unui egregor, trebuie să ţinem întotdeauna cont de acest aspect. În virtutea acestei
tendinţe inerţiale, atunci când un grup de persoane îşi încetează activitatea, egregorul din
care el a provenit poate continua să se manifeste în plan astral încă un anumit interval
variabil de timp. Dacă egregorul a fost foarte puternic, el tinde să intre într-un gen de
hibernare, şi chiar dacă slăbeşte ca forţă pe zi ce trece, el poate să-şi exercite mai departe
funcţiile subtile esenţiale fără a ţine cont de dispariţia forţei motrice a grupului de fiinţe
umane care îl anima. Mai mult decât atât, el poate continua să îi influenţeze la nivel astral
pe fiecare dintre membrii fostului grup, chiar dacă acum acesta este dispersat. Dar, pentru
ca influenţa egregorului să se poată exercita în continuare la nivel subtil suficient de
puternic, în pofida încetării activităţii propriu-zise a grupului, este necesar ca egregorul să
fi acumulat în prealabil o mare forţă de natură subtilă şi chiar să prezinte o anumită
independenţă în raport cu membrii componenţi ai grupului propriu-zis. Cel mai adesea,
după dizolvarea grupului egregorul dispare sau, cu alte cuvinte, „se stinge” destul de
rapid, fiind dezactivat ca urmare a lipsei de energie psihică, mentală şi spirituală care îl
hrănea anterior. Alţi egregori, în special cei de natură profund spirituală, pot supravieţui
totuşi timp de sute de ani, pentru a fi reactivaţi imediat ce sunt create condiţiile favorabile
renaşterii lor. Acesta a fost cazul egregorului spiritual al tradiţiei şivaismului din Caşmir
care a putut înflori din nou, după sute de ani, în ambianţa subtilă profund spirituală a
Şcolii noastre de YOGA.
Egregorul poate obţine o relativă independenţă în raport cu grupul de fiinţe umane
care l-a generat, iar în acest caz el începe să se manifeste cu o oarecare autonomie. Există
chiar anumite cazuri în care el ajunge să se separe de grupul formator iniţial într-o
asemenea măsură încât grupul propriu-zis nu mai poate avea o foarte mare influenţă
asupra lui. Este posibil chiar ca egregorul să ajungă să obţină şi să exercite un ascendent
total asupra grupului cu care se află în legătură. În această situaţie, dacă grupul iniţial de
fiinţe umane nu mai răspunde la exigenţele egregorului, acesta va începe să influenţeze în
plan subtil alte persoane în scopul de a recepţiona totuşi energia PRANA-ică esenţială
specifică scopului pentru care el a fost creat iniţial. De asemenea, el poate acţiona la nivel
subtil astfel încât să plece din grup sau să fie excluse toate persoanele pe care le va
considera inutile scopului pentru care a fost creat şi va atrage noi fiinţe umane care
răspund din punct de vedere psihic, mental şi spiritual exigenţelor sale energetice. Astfel,
de exemplu, dacă un grup de yoghini se hotărăşte să realizeze meditaţii şi tehnici
iniţiatice în scopul intrării în comuniune telepatică cu tărâmul spiritual al SHAMBALA-
ei, pentru a oferi apoi celorlalţi oameni informaţiile şi ajutorul care provin de la înţelepţii
acestui minunat tărâm subtil paradisiac, egregorul grupului astfel creat – care va fi
susţinut din punct de vedere spiritual şi de unele fiinţe din SHAMBALA -poate ajunge să

X
îndepărteze din grupul iniţial fiinţele umane care nu au încă suficientă aspiraţie spirituală
pentru a se dărui acestui deziderat şi, de asemenea, poate atrage în grupul respectiv fiinţe
umane cu adevărat apte de a realiza această nobilă misiune spirituală.
În mod evident, există şi nenumărate cazuri în care independenţa în universul
astral a egregorului ajunge să fie un fenomen profund nociv. De aceea, atunci când în
cadrul unui grup există persoane iniţiate, trebuie să fie vigilente pentru a preveni sau
împiedica apariţia situaţiilor în care procesele subtile de rezonanţă cu egregorul nu mai
sunt ţinute sub control. O asemenea autonomie anarhică cu caracter nociv a egregorului
poate provoca o deturnare parţială sau totală a impulsului benefic primordial care s-a aflat
la baza creării grupului respectiv. Totuşi, acest fenomen nu se produce în mod accidental
sau întâmplător. El este rezultatul precis şi obiectiv al unei atitudini mentale şi psihice
eronate a unora dintre membrii respectivului grup. Egoismul, narcisismul, elitismul,
invidia, criticismul exagerat sunt de obicei atitudinile nocive care favorizează acest tip de
mutaţii subtile malefice. Totuşi, un egregor care ajunge să devieze astfel, operează în
sfere relativ limitate în raport cu impulsul iniţial care i-a animat. El nu poate să se
manifeste decât în cadrul unui domeniu de energii astrale foarte restrâns, rămânând mereu
tributar structurii şi schemei sale referenţiale. Există însă şi situaţii destul de rare,
neobişnuite, în care acest cadru energetic limitat ajunge să fie depăşit. Atunci egregorul
iniţial dispare sau, mai bine zis, se metamorfozează într-un altul cu care nu va mai
semăna aproape deloc. Făcând abstracţie de toate aceste excepţii pe care le-am menţionat,
este important să reţinem faptul că, în absenţa emanaţiilor subtile aurice care provin din
diferitele trăiri şi activităţi umane, un egregor nu poate să supravieţuiască mult timp.
Aceste emanaţii aurice sunt de fapt unde energetice emoţionale, mentale şi spirituale care
radiază în mod spontan din aura oricărei fiinţe umane ce face parte dintr-un grup atunci
când aceasta, fiind la unison cu ceilalţi membri ai grupului, acţionează, gândeşte, aspiră
către un ideal sau trăieşte intens o anumită stare interioară.
Un egregor ajunge să devină independent faţă de grupul de fiinţe umane care
iniţial i-a dat naştere, în scopul de a găsi o nouă sursă energetică mai puternică la care să
se branşeze. Totuşi, acest fenomen este cu totul excepţional şi de aceea se produce destul
de rar. Pentru ca un egregor să ajungă să „renege” membrii grupului care l-a format,
considerându-i în momentul actual ineficienţi şi înlocuindu-i cu alţii care ar fi mult mai
capabili să răspundă noilor sale exigenţe, el trebuie să beneficieze la nivel subtil de
condiţii cu totul deosebite. Dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, egregorul nu mai
găseşte energiile subtile necesare pentru a se susţine şi astfel el se va stinge lent.
Fiind un fenomen subtil de natură vibratorie, un egregor poate fi comparat cu o
undă care se propagă atât timp cât există o energie de bază sau, altfel spus, un substrat
care să îi întreţină propagarea. Atunci când această energie nu mai există, unda se
atenuează puţin câte puţin, până la dispariţia sa completă. În acustică se ştie că, în funcţie
de intensitatea sonoră a unei note muzicale emise de un instrument sau de vocea umană,

X
aceasta rezonează mai mult sau mai puţin timp în mediul ambiant. Ecoul poate fi
perceput chiar şi după ce sursa emiţătoare a dispărut. Din punct de vedere fizic, acest
fenomen poate fi întâlnit foarte des. De exemplu, în domeniul radiaţiilor luminoase, în
fiecare noapte noi putem observa pe cer strălucirea unor stele care deja nu mai există în
planul fizic. Prin urmare, deşi ele sunt moarte, luminează încă anumite părţi din univers
care sunt chiar foarte îndepărtate de locul în care ele se găseau iniţial. De altfel, metafora
folosită de genialul nostru poet, Mihai Eminescu, în poezia „La steaua”, este ea însăşi
expresia unei stări de inspiraţie profund spirituală pe care el a avut-o atunci când a
comparat acest fenomen fizic cu procesele psihomentale de rezonanţă profund afectivă
care apar întocmai ca un ecou subtil, ce prezintă nebănuite reverberaţii sufleteşti, în
cadrul egregorului unui cuplu de îndrăgostiţi. Astfel de fenomene tainice apar chiar şi
după ce relaţia lor de cuplu a încetat (de altfel, aici este necesar să menţionăm că orice
relaţie amoroasă sau numai sexuală se încheie cu adevărat din punct de vedere subtil,
tainic, exact la sfârşitul a 7 ani de la ultima fuziune amoroasă sau sexuală care a existat
între cele două fiinţe de sex opus (sau între două femei care realizează astfel de fuziuni
amoroase sau sexuale)., La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă
Că mii de arii i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne
urmăreşte încă”.
Astfel, de exemplu, egregorul magico-spiritual dinamizat de o linie iniţiatică de
preoţi egipteni care au trăit de-a lungul diferitelor dinastii de faraoni în Egiptul Antic,
captivează încă şi astăzi în diferite zone ale planetei zeci de mii de persoane. Acestea din
urmă fac călătorii aşa-zis iniţiatice în locurile străvechi în care erau practicate misterele
iniţiatice egiptene. Ele ajung chiar să adere la anumite ordine magice care afirmă că deţin
ritualuri iniţiatice provenind din Egiptul Antic. Acest exemplu ilustrează faptul că
încărcătura psihică sau astrală a unui egregor poate fi cu mult mai puternică decât forţa
emisă de grupul propriu-zis de fiinţe umane din care el a provenit. Înţelepciunea orientală
exprimă acelaşi punct de vedere atunci când afirmă că lumea formelor şi a manifestărilor
fizice este cea mai evidentă expresie lui MAYA sau, cu alte cuvinte, a iluziei şi a
efemerităţii, în timp realităţile de natură subtilă sunt mai aproape de adevărata esenţă
spirituală şi divină a manifestării. Aşa cum ştim, energiile subtile a ce se structurează pe
diferitele planuri sau domenii de frecvenţă în funcţie de gamele specifice de vibraţie
energetică. Sub o anumită frecvenţă de vibraţie, energia subtilă se condensează şi devine
materie, în timp ce, la niveluri mai înalte de vibraţie, ea se transformă în substanţa subtilă
a lumilor paradisiace, astrale, cauzale etc. = VA URMA =
An 14 C 42

X
 PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR (continuare la cursul nr. 41,
An 14)
Procesul de îmbătrânire a egregorilor
Un egregor ajunge să îmbătrânească atunci când el însuşi refuză să se mai
dezvolte în continuare într-un mod natural şi armonios, îndârjindu-se să-şi continue
existenţa în nişte domenii foarte restrânse, lipsite de perspectivă. În acest caz, el nu mai
este capabil să se adapteze necesităţilor propriei sale existenţe. În cazul unei fiinţe umane
insuficient evoluate din punct de vedere spiritual, conştiinţa limitată a ego-ului neagă
realitatea divină şi profundă a Sinelui Suprem, ATMAN, îndârjindu-se să deţină controlul
asupra întregii fiinţe. El creează blocaje şi chiar se revoltă în multiple moduri împotriva
oricărui proces spiritual evolutiv care începe să se accelereze în momentul în care fiinţa
respectivă se integrează pe o cale spirituală. Tot astfel, egregorul care a îmbătrânit şi s-a
rigidizat din punct de vedere subtil procedează într-un mod similar egoului unei fiinţe
ignorante, ataşându-se cu înverşunare de diferitele repere instabile şi relative ale
existenţei sale efemere. Astfel, el refuză să urmeze cursul liber al energiilor evolutive ale
vieţii care „animă” toate formele Creaţiei, indiferent de planul în care acestea se află. Din
acest motiv, este posibil chiar ca un egregor să nu accepte să dispară sau, altfel spus, să se
dizolve la momentul potrivit, atunci când nu mai este de folos nimănui. Forţele de inerţie
malefice generate de asemenea egregori capătă amploare în scopul de a atrage către
aceştia cât mai multe victime cu putinţă. Aceste victime sunt de fapt fiinţe umane
inconştiente care se lasă dominate şi influenţate total de asemenea egregori îmbătrâniţi,
supravieţuirea acestora depinzând în întregime de astfel de fiinţe.
Un egregor care a îmbătrânit şi nu mai are acea flexibilitate astrală absolut
necesară oricărei structuri aurice sănătoase, menită să-i permită să accepte cu uşurinţă
diferite transformări creatoare şi evolutive în structura sa, se îndârjeşte, de exemplu, să
menţină într-o stare de aşa-zisă puritate principiile iniţiale care i-au determinat şi prezidat
apariţia dar care, în momentul prezent, nu mai sunt absolut deloc adecvate. Un astfel de
egregor luptă atunci împotriva legii evoluţiei, care totuşi guvernează inexorabil întreaga
manifestare. Prin urmare, el ajunge să reprezinte o sui-generis „reîncarnare” subtilă a
forţelor involutive şi chiar opresive. Asemenea egregori rigizi vehiculează cel mai adesea
idei materialiste, tendinţe de dominare şi de supunere oarbă şi necondiţionată a
membrilor grupului corespondent, stări de teamă aproape paralizantă etc. Formaţiunile
subtile formate în jurul curentelor strict tradiţionaliste ale unor religii – care ajung să
vehiculeze dogme învechite şi reguli care, din perspectiva oricărui om înţelept, sunt
absurde, inacceptabile şi alienante – am putea spune că sunt expresiile arhetipale cele mai
reprezentative ale acestui tip de egregor. În mod evident, asemenea facţiuni religioase nu

X
mai sunt adaptate la necesităţile şi aspiraţiile omului contemporan dar, cu toate acestea,
supravieţuiesc agăţându-se cu disperare şi obstinaţie de vestigiile gloriei lor de altădată.
(GLOSAR – Facţiune = grup de persoane care sunt unite pe baza unor interese comune,
eventual politice sau religioase, şi care de obicei se manifestă prin violenţă.) Ele încearcă
totuşi să-şi creeze uneori un aer pseudo-tineresc, dar această strategie nu face decât să le
adâncească şi mai mult în ridicol. Totuşi, unele dintre acestea, care aproape au dispărut
sau care se află într-un evident declin, reapar în anumite situaţii sub o formă modernizată.
Aceste modificări impuse şi realizate forţat de către egregorii îmbătrâniţi ai acestor
grupuri religioase tradiţionaliste sunt, în plan subtil, fenomene asemănătoare zbaterilor
convulsive ale unui animal aflat în agonie şi au drept unic scop influenţarea mentalităţii
unor fiinţe umane impresionabile şi care sunt receptive la mesajul lor revolut.
Subegregori ai anumitor egregori
Fiecare egregor realizează schimburi energetice şi se află în relaţii subtile
complexe cu mulţi alţi egregori. Există chiar o veritabilă ierarhie a acestora, în funcţie de
gradul lor de generalitate. De exemplu, egregorul umanităţii se subdivide în subegregori
ai raselor, care se subîmpart la rândul lor în subegregori naţionali, care sunt formaţi din
subegregori regionali şi culturali, care şi ei sunt constituiţi din subegregori ai unor
grupuri, care sunt alcătuiţi la rândul lor din subegregori familiali. Un cuplu de îndrăgostiţi
sau chiar şi două fiinţe umane care se întâlnesc şi colaborează deoarece au o idee, un scop
sau un ideal comun pot crea un egregor. Prin urmare, ne este practic imposibil să trăim
fără a ne afla absolut deloc sub influxul subtil al unor astfel de egregori. Totuşi, este
foarte important pentru noi să reducem cât mai mult cu putinţă determinismele destinice
pe care ei tind să le impună în viaţa noastră, determinisme care ne pot limita în mod
drastic libertatea interioară, în special atunci când ne lipsesc inteligenţa, luciditatea şi
detaşarea. De exemplu, există prejudecăţi aberante care variază de la o zonă la alta şi care
sunt induse în conştiinţa oamenilor din acele locuri prin intermediul egregorilor. Fiecare
zonă a unei ţări, fiecare oraş şi chiar fiecare sat prezintă un anumit egregor care îi este
specific. Acesta va influenţa apoi, în bine sau în rău, în funcţie de dominanta lui specifică,
fiinţele care vin să trăiască în acea zonă. În cazul influenţelor malefice, fiinţele umane
lipsite de discernământ vor ajunge să fie dominate de tendinţele care se manifestă în acea
zonă şi se vor schimba apoi în conformitate cu ele. De exemplu; un oraş alcătuit din
foarte multe fiinţe vicioase va avea un egregor vicios care îi va influenţa cu uşurinţă pe
toţi cei care vin să trăiască în acel oraş, în cazul în care aceştia nu sunt suficient de
puternici interior şi ferm orientaţi din punct de vedere spiritual. Astfel, ei vor ajunge să
alunece treptat în direcţia viciilor care sunt specifice acelui oraş. O asemenea orientare,
oricât de nocivă ar fi, nu va putea influenţa însă o fiinţă umană lucidă şi care are aspiraţii
ferm orientate în mod sublim, divin, armonios.
Unii egregori sunt foarte puternici şi au un impact profund asupra vieţii noastre
fizice, psihice, mentale şi spirituale. De exemplu, sunt deja foarte bine cunoscute şi s-a

X
vorbit adeseori, nu fără ironie, despre schimbările şi limitările care apar în viaţa unui om
obişnuit după ce acesta se căsătoreşte. În realitate, din punct de vedere iniţiatic, este
cunoscut faptul că toate aceste modificări survin în urma intrării celor doi sub incidenţa
egregorului oamenilor căsătoriţi, care tinde să impună celor proaspăt căsătoriţi un mod
arhetipal de relaţie (şi care a devenit adeseori gregar). Acest egregor reprezintă, într-un
anumit sens, sinteza tuturor legăturilor şi raporturilor care au putut exista vreodată între
doi oameni căsătoriţi şi tocmai din acest motiv are adeseori şi rezonanţe negative şi chiar
antispirituale. Bineînţeles că aceste revelaţii nu trebuie să ne facă să concluzionăm că este
necesar să evităm cu orice preţ căsătoria, ci au rolul de a ne atenţiona cu privire la
necesitatea existenţei discernământului şi a unei stări de vigilenţă care să prevină intrarea
în stare de rezonanţă cu acea parte a egregorului în care se află energii nocive, paralizante
din punct de vedere spiritual, în situaţia în care suntem căsătoriţi sau intenţionăm să o
facem.
Prin urmare, un grup de subegregori este în mod sistematic afiliat la un egregor-
„mamă” de care el depinde. Pe o treaptă superioară, acesta este la rândul său legat de un
alt grup de subegregori care depind toţi, la rândul lor, de un egregor şi mai cuprinzător.
Egregorii de acelaşi tip comunică între ei, făcând cu putinţă fenomene de transfer de
energie şi implicit de informaţie. O dată ce un egregor este creat, el va începe să intre în
legătură şi să primească informaţii de la toţi egregorii de acelaşi tip. Astfel, procesul
cristalizării şi stabilizării dominantei sale energetice este amplificat şi ca urmare a
influenţei subtile de la distanţă a celorlalţi egregori de acelaşi tip. Acest fenomen este
valabil atât în cazul egregorilor profund benefici, cât şi în cazul egregorilor malefici. La
fel cum, în cazul unei fiinţe umane, aceasta poate fi în acelaşi timp profesorul unora şi
elevul altora, acest proces de interdependenţă în lanţ se întinde în întreaga manifestare, de
la infinitul mic la infinitul mare. Nici un egregor nu este în totalitate izolat sau
independent energetic de celelalte. În aparenţă, unii egregori sunt izolaţi dar, în realitate,
niciodată acest aspect nu este adevărat. Chiar şi un egregor care ajunge să manifeste cu
multă forţă spiritul de însingurare şi de separare de alte fiinţe sau de alte structuri subtile
este totuşi în legătură cu alţi egregori, deoarece nici o fiinţă sau entitate nu poate să
eludeze această lege universală a interacţiunilor energetice pe care orice fiinţă sau entitate
le stabileşte cu întreaga Creaţie. De exemplu, umanitatea în ansamblul ei nu este decât
una dintre numeroasele părţi ale unui „corp” subtil ceva mai vast pe care îl numim
generic planeta Pământ. Umanitatea în ansamblul ei constituie de fapt nişte „celule” ale
acestui corp imens şi, aşa cum ştim cu toţii, pentru ca să poată trăi, celulele unui organism
viu trebuie neapărat să rămână solidare cu ansamblul trupului din care ele fac parte.
Umanitatea în ansamblul ei reprezintă, aşadar, o parte din „celulele” acestui trup şi, după
cum ştim, pentru ca ea să fie vie şi să poată exista, „celulele” care o compun trebuie
neapărat să rămână solidare cu ansamblul căruia îi aparţin. Fenomenul interacţiunii
subtile dintre egregori

X
 În interiorul aceleiaşi „familii subtile de egregori”, care este formată din mai mulţi
subegregori, pot exista reflectate diferite moduri de comportament precum şi diverse
atitudini psihice şi mentale care sunt nuanţate de la un individ la altul sau chiar de la un
grup de persoane la altul. Prin urmare, un egregor nu trebuie privit ca fiind neapărat o
structură psihică monolitică şi rigidă. El poate să se manifeste şi să se exprime în multiple
moduri şi în mai multe direcţii în acelaşi timp, păstrându-şi totodată neschimbată
structura sa internă de bază, precum şi particularităţile şi atributele sale proprii care îi
creează individualitatea sa subtilă. De exemplu, în interiorul egregorului pot surveni
simultan două tendinţe aparent contrarii, fără ca aceasta să-i limiteze acestuia dezvoltarea
sau să îi împiedice creşterea armonioasă. Un egregor este o formă psihonoetică flexibilă
şi complexă, susceptibilă să se adapteze la tot felul de situaţii. Dacă se ajunge la
concluzia că acest fenomen este necesar pentru evoluţia sa ulterioară, el este capabil chiar
să se fracţioneze în mai mulţi subegregori.
Subegregorii pot să se expansioneze în plan subtil, manifestându-şi apoi influenţa
în lumea fizică într-un spaţiu restrâns, cum ar fi, de exemplu, un oraş, o regiune sau o
ţară, dar în anumite condiţii prielnice ei pot să se extindă pe domenii subtile mai vaste,
exercitându-şi apoi forţa de impact şi în planul fizic asupra unor spaţii mult mai întinse,
cum ar fi un întreg continent sau chiar întreaga planetă.
Egregorul de bază îşi va exercita într-un mod direct şi evident sau, dimpotrivă,
disimulat şi foarte subtil influenţa sa asupra tuturor subegregorilor care au emanat din el.
În mod implicit, el îşi manifestă ascendentul sau autoritatea şi asupra tuturor persoanelor
care sunt preocupate de ideile sau subiectul în legătură cu care el este precum un izvor
sau o sursă subtilă privilegiată. Subegregorii proveniţi dintr-un egregor de bază pot să îşi
dezvolte particularităţi comune sau, din contră, să îşi păstreze independenţa unii faţă de
ceilalţi, manifestându-şi fiecare în mod preponderent caracteristicile specifice. În primul
caz, diferiţii subegregori se dezvoltă într-o manieră relativ identică, diferenţele minore
dintre ei provenind în principal din specificitatea mediului cultural şi spiritual în care ei
se formează. În cel de-al doilea caz, fiecare subegregor, căpătând o relativă autonomie,
îmbogăţeşte totuşi egregorul-„mamă” cu multitudinea de experienţe şi energii proprii.
Astfel, egregorul-„mamă” şi apoi subegregorii care îi sunt afiliaţi se pot transforma, pot
evolua, se pot fracţiona la rândul lor şi chiar se pot grefa la un nou egregor-„mamă”.
Subegregorii, la fel ca şi egregorii principali, coabitează în anumite zone şi pot să
interacţioneze unii cu alţii. Fiecare dintre aceştia poate acţiona prin inducţie subtilă şi prin
rezonanţă asupra subegregorilor asemănători lor, imprimându-le în acest mod propria
amprentă energetică specifică. Subegregorul care a fost impregnat auric astfel de către
unul sau mai mulţi subegregori cu care a intrat în rezonanţă integrează cel mai adesea
tendinţe şi valori provenite de la subegregorul „emiţător” sau inductor. Atunci când are
loc, acest proces se realizează într-unui dintre planurile subtile astrale, indiferent dacă
membrii grupului corespunzător sunt conştienţi sau nu. Pe de altă parte, este posibil ca,

X
de exemplu, subegregorul asupra căruia alţi subegregori tind să pună o amprentă
energetică deformantă sau chiar malefică să îndepărteze la un moment dat cu fermitate
toate influenţele exterioare negative pentru a-şi păstra astfel în întregime integritatea şi
puritatea aurică originară. Însă, pentru ca subegregorul să poată realiza aceasta, grupul de
persoane care îl formează trebuie să fie caracterizat la rândul său de discernământ, de
voinţă şi de o forţă de coeziune cu totul excepţională. Dacă aceste condiţii nu sunt
îndeplinite, este foarte dificil să fie respinse influenţele nedorite ale unui alt subegregor
care este mai puternic şi mai activ din punct de vedere subtil.
Relaţiile subtile complexe dintre un egregor şi fiinţele umane care îl compun
Deşi noţiunea de egregor este destul de puţin cunoscută şi rareori acceptată ca
realitate efectivă, de ordin subtil, de către oamenii obişnuiţi sau de către ştiinţa
materialistă, totuşi fiecare fiinţă umană – fie că ştie, fie că nu, fie că vrea, fie că nu vrea –
se află în mod constant în relaţie cu diferiţi egregori faţă de care ea are afinităţi. Într-o
anumită măsură, un egregor este (mai ales atunci când fiecare dintre noi acţionăm într-un
anume fel în cadrul unui grup) şi propria noastră creaţie, iar corpul nostru astral îi
formează şi îi transmite energia subtilă specifică ce creează „substanţa” sa (a
egregorului). Prin urmare, mulţi dintre noi generăm, vitalizăm şi animăm adeseori fără să
ne dăm seama diferiţi egregori. Ei ne însoţesc pentru a ne proteja în anumite cazuri, dar,
pe de altă parte, este posibil ca ei să ne limiteze în mod drastic libertatea în alte situaţii. În
astfel de situaţii, influenţa egregorilor se manifestă prin intermediul prejudecăţilor
paralizante foarte puternice. În alte situaţii, egregorii ne orientează chiar modul de a trăi
şi de a gândi, influenţându-ne într-un mod tainic şi insidios comportamentul şi chiar
obiceiurile. Egregorii ne leagă din punct de vedere psihic şi mental – prin tainice procese
de rezonanţă – de toate persoanele care sunt în legătură sau care, altfel spus, se află sub
influenţa aceluiaşi egregor. Fiinţele umane care se află sub influenţa unui egregor de
natură asemănătoare au o natură asemănătoare şi prezintă anumite caracteristici sau
trăsături psihomentale care sunt mai mult sau mai puţin asemănătoare cu acele fiinţe care
se află sub influenţa egregorului respectiv. Aproape nimeni nu poate să scape de influenţa
egregorilor (cu excepţia fiinţelor umane care ating starea de eliberare spirituală, a căror
luciditate şi detaşare este perfectă), deoarece noi participăm cu toţii, în diferite grade, în
funcţie de intensitatea ataşamentelor noastre, la crearea şi susţinerea (hrănirea)
egregorilor cu care rezonăm în mod preponderent. Cel mai adesea influenţa egregorilor se
manifestă sub forma unor stări de transă colectivă care pot fi contemplate ca atare, şi
aceste fenomene evidenţiază influenţa covârşitoare a egregorilor. De exemplu, suporterii
unei echipe de fotbal care se află pe stadion sau care se manifestă după ce echipa favorită
a câştigat, acţionează şi se manifestă în starea specifică de transă pe care o putem observa
cu uşurinţă sub influenţa egregorului care a fost creat de suporterii şi simpatizanţii
respectivei echipe. Stările care apar atunci, dacă sunt contemplate cu luciditate şi
detaşare, ne permit să înţelegem forţa tainică de influenţă a egregorilor. Toate aceste

X
aspecte ar trebui să ne dea de gândit, făcându-ne să înţelegem că egregorii există cu
adevărat.
Intenţia de a trăi în afara oricărui egregor, indiferent de natura acestuia, este
expresia unei stări de naivitate şi chiar de prostie. Până la un anumit nivel de evoluţie,
această libertate absolută nu îi este posibilă fiinţei umane, deoarece starea sa de
dependenţă de ansamblul comunităţii umane, cauzată de toate ataşamentele sale, nu îi
permit aceasta. În domeniul vieţii sociale, faţetele aşa-zisei realităţi sunt multiple şi, de
aceea, în această lume adevărul nu poate avea decât o expresie relativă şi formală.
Egregorul este, de fapt, rezultatul unei atracţii puternice către viaţa în colectivitate,
tendinţă pe care o resimte orice fiinţă umană. Cu cât sunt mai numeroşi oamenii care
doresc să se identifice cu aceleaşi idealuri sau care au preocupări asemănătoare, cu atât
mai puternic va fi egregorul care va fi atunci creat de tendinţele comune ale acestora.
Publiciştii, producătorii de film, creatorii de modă etc. Se bazează în succesul lor şi
speculează tocmai tendinţa omului obişnuit de a se regrupa mereu, de a se întâlni cu alţi
oameni pe baza unor afinităţi, de a-şi crea semne de recunoaştere, de a evita să se
îndepărteze prea mult de semenii săi, de a căuta în mod obsesiv şi alienant repere
exterioare lui însuşi şi de a integra în sfera conştiinţei sale alte valori decât cele esenţiale
şi care sunt inerente propriei sale fiinţe.
= VA URMA =
An 14 C 43
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
Relaţiile subtile complexe dintre un egregor şi fiinţele umane care îl compun
(continuare la cursul nr. 42, An 14)
Toate aceste înclinaţii şi tendinţe inferioare, dintre care unele chiar subumane
(prin raportare la adevăratul statut existenţial al omului, privit ca fiinţă plenar conştientă
şi înzestrată cu liber arbitru), formează ceea ce noi numim „spiritul gregar”. Pentru a
ilustra într-un mod foarte simplu această tendinţă, putem oferi ca exemplu o experienţă pe
care cu siguranţă mulţi dintre noi am trăit-o: dacă, fiind la mare, ajungem primii pe o
plajă, oricât de întinsă ar fi aceasta, aproape întotdeauna persoanele care vor veni după
aceea pe plajă vor avea tendinţa să se aşeze şi ele în apropierea noastră, deşi au la
dispoziţie întreaga plajă. Singurele excepţii le-ar putea constitui doar situaţiile în care
acele persoane au deja un loc bine stabilit de care sunt evident ataşate într-un mod aparent
inexplicabil dar care exprimă de fapt tot o tendinţă gregară, animalică, de a-şi delimita
mereu un teritoriu care să fie numai al lor. În ansamblul său, umanitatea favorizează
foarte mult acest tip de comportament. Singurătatea trezeşte cel mai adesea teamă,
nelinişte şi, tocmai de aceea, tendinţa unei individualizări şi izolări excesive este respinsă

X
de mentalitatea comună. Drept urmare, la nivelul global al umanităţii starea de
individualitate nu este trăită în sensul ei real şi spiritual – al unei libertăţi interioare
proprii şi a exercitării liberului arbitru – ci în sensul egocentrismului şi al dorinţei de
afirmare.
În cazul animalelor nu se poate vorbi despre un egregor al speciei sau al unui grup
pe care ele îl formează, deoarece animalele nu prezintă o conştiinţă superioară. Aceasta
este specifică doar fiinţei umane şi se exprimă prin intenţii, gânduri, sentimente şi
aspiraţii proprii care constituie, aşa cum am precizat, „hrana” oricărui egregor. În cazul
animalelor, conştiinţa de sine nu este cu adevărat trezită deoarece, în general, ele nu au un
suflet individual, ci un suflet colectiv care este comun pentru întreaga specie. În
momentul în care un animal ajunge pe o anumită treaptă a procesului său evolutiv, el va
ajunge să se individualizeze şi să treacă în faza în care se va încarna ca fiinţă umană, iar
în momentul în care va intra în prima sa încarnare umană, el va fi înzestrat totodată cu o
conştiinţă de sine mult mai clară care, în urma evoluţiei spirituale, îi va permite să îşi
intuiască natura divină, Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN. Există totuşi anumite specii
de animale mai evoluate (printre care enumerăm: câinele, calul, delfinul, elefantul) care
fac trecerea de la regnul animal către starea de om.
Atunci când ne aflăm pe o cale spirituală autentică, elevarea nivelului nostru de
conştiinţă face să survină în mod spontan o tendinţă de detaşare faţă de toate fenomenele
gregare. Această pornire lăuntrică este asociată în general cu aspiraţia de a ne regăsi
propriul centru de echilibru în profunzimile fiinţei noastre, în realitatea divină supremă,
ATMAN, ce reprezintă însăşi sursa existenţei noastre. Este adevărat, foarte multe dintre
transformările noastre lăuntrice de natură spirituală survin cel mai adesea atunci când ne
aflăm integraţi în cadrul unui grup (care, în acest caz, „are preocupări profund spirituale
şi care se află sub influenţa şi ghidarea şcolii spirituale ezoterice). Totuşi, la capătul mai
multor stadii şi etape ale dezvoltării personale şi transpersonale, ni se deschide un drum
solitar care ne conduce în final către revelarea Sinelui Suprem, ATMAN. Pentru această
realizare spirituală excepţională este necesară întotdeauna o centrare plină de aspiraţie în
adâncul propriei fiinţe, care va permite înflorirea liberă a propriilor noastre potenţialităţi,
a creativităţii, a tenacităţii, a originalităţii şi a inspiraţiei spirituale lăuntrice.
Aşa cum marii înţelepţi ai acestei planete au afirmat dintotdeauna, eliberarea
spirituală nu se poate realiza niciodată în turmă. Într-o primă etapă, fiinţa umană care se
decide să îşi înceapă drumul pe o cale spirituală poate fi asemănată cu personajul
simbolic al arcanei 22 sau 0 din TAROT, care este numită „Nebunul”. Ea se separă de
ceilalţi oameni pentru a-şi urma propriul său drum. În pofida criticilor de tot felul care ar
putea proveni de la alţi oameni care, ca urmare a nivelului lor gregar de conştiinţă, încă
nu îl pot înţelege, acest gest, atunci când este realizat într-un mod autentic, este eliberator
şi conduce la maturizare lăuntrică şi la înflorire spirituală.
Pe de altă parte, cel care, din cauza temerilor, contracţiilor egotice şi incapacităţii

X
sale de a se abandona în faţa Voinţei Divine, refuză să păşească pe acest drum, nu are
cum să-i intuiască frumuseţea şi farmecul sublim. Din acest motiv, el nici măcar nu poate
să bănuiască unde l-ar putea conduce de fapt o asemenea atitudine profund spirituală.
Tocmai de aceea, foarte multe şcoli spirituale iniţiatice au afirmat de-a lungul timpului, la
unison cu tradiţia yoghină, că pentru a putea transcende definitiv regulile colective
conformiste, obiceiurile şi dogmele limitatoare, tendinţa către sectarism, este necesar să
avem sufletul şi voinţa unui erou spiritual, VIRA. Acest drum către lumină şi libertate ne
pune în faţa unei aparente ambivalenţe, deoarece la început mai subzistă rezonanţe destul
de puternice cu vechii noştri egregori. Într-o primă etapă, fiinţa se îndepărtează puţin câte
puţin de mediul său ambiant social obişnuit. Astfel, ea se izolează treptat de vechii săi
prieteni. Apoi, ea simte nevoia să caute fiinţe asemănătoare ei sau, cu alte cuvinte,
persoane care au preocupări şi aspiraţii similare celor pe care ea însăşi le are. Prin
urmare, ea se integrează din nou într-un grup şi, în mod implicit, într-un egregor. Dar
acest nou grup, format din fiinţe umane elevate din punct de vedere spiritual sau care cel
puţin aspiră din tot sufletul să se transforme în mod benefic, nu mai este dominat de
comportamente tribale, aşa cum se petrecea în cazul primului grup din Care persoana s-a
desprins iniţial. În acest caz, fiecare fiinţă umană care contribuie la crearea unui nou
egregor cu caracter spiritual sau care participă în mod conştient şi se lasă influenţată de
ambianţa subtilă a acestuia îşi împlineşte propria sa DHARMA sau, cu alte cuvinte, îşi
realizează menirea sa existenţială, spirituală, într-o stare de totală libertate. Acest nou
egregor, la care aderă fiinţe umane cu aspiraţii spirituale, conferă fiecărui individ care îl
compune atât îndrumare pe calea spirituală, cât şi libertate de acţiune, astfel încât nici o
constrângere de natură exterioară nu mai apasă asupra membrilor săi.
Apartenenţa la un egregor spiritual ne ajută foarte mult să controlăm şi chiar să
transcendem dorinţele obişnuite de a căuta să intrăm cu inconştienţă în fel de fel de
grupuri aflate sub semnul unor egregori inferiori şi alienanţi, cu scopul de a ne pierde
acolo, ca într-o turmă, în comoditatea călduţă a anonimatului, printre alţi oameni, la fel de
inconştienţi. În noua ipostază, noi vom participa într-o stare de totală obiectivitate şi pe
deplin conştienţi la activitatea spirituală a unui grup ale cărui deziderate le cunoaştem şi
le aprobăm pe deplin. Cu toate acestea, cei care se află alături de noi în acest grup, care a
format egregorul spiritual, chiar dacă sunt fiinţe minunate pe care le admirăm şi le
respectăm, nu trebuie să reprezinte în totalitate reperele şi modelele noastre. Adevăratele
jaloane sau lumini călăuzitoare pe calea spirituală trebuie să fie căutate şi găsite în
adâncul fiinţei noastre. Astfel, Sinele nostru Divin Nemuritor, ATMAN, devine propriul
nostru maestru şi îndrumător.
Dezideratele, proiectele, deciziile şi acţiunile noastre trebuie să poarte întotdeauna
amprenta clară a discernământului şi a detaşării lucide. În acest fel, mica noastră
personalitate egotică se abandonează în faţa naturii noastre adevărate, divine, în faţa
Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN, şi ajungem să simţim în mod spontan cum existenţa

X
noastră devine treptat o ofrandă închinată lui Dumnezeu. De aceea, ponderea nu mai cade
asupra dorinţelor individuale meschine, ci asupra necesităţilor de ordin general ale
umanităţii, precum şi asupra aspiraţiei de a ajuta cu iubire şi compasiune, într-un mod
detaşat şi creator, cât mai multe fiinţe umane, „vocea” inefabilă a Conştiinţei noastre
Divine devenind propriul nostru ghid. De fapt, la acest stadiu al realizării noastre
spirituale, pentru noi nu mai există imaginea unui drum individual pe care îl avem de
urmat şi nici ideea unui scop personal care trebuie să fie neapărat atins. Ceea ce primează
este necesitatea inerentă naturii noastre profunde de a ne acorda plenar la armonia legilor
divine, aşa cum se exprimă aceasta atât în plan fizic, cât şi în lumile subtile, în felul
acesta, noi recunoaştem apartenenţa noastră la Tot, la întreaga manifestare. Chiar dacă şi
anterior noi eram o parte a Totului, în urma acestei revelaţii nu mai suntem o parte care
îşi ignoră întregul, ci devenim perfect conştienţi de rolul nostru în armonia unităţii
Totului. Astfel, cel puţin în noi şi în jurul nostru această armonie divină va fi restabilită.
În tradiţia orientală există o invocaţie care este rostită zilnic de cei care trăiesc în
cadrul unor ASHRAM-uri: „Doamne Dumnezeule, aspir sincer şi plin de umilinţă să fiu
şi să devin una cu toţi fraţii mei din această comunitate spirituală şi intenţionez să
folosesc împreună cu ei tot ceea ce îmi aparţine. Fie ca toată forţa credinţei mele în Tine,
care provine de fapt tot de la Tine, să-i impulsioneze şi să-i ajute din punct de vedere
spiritual pe fiecare dintre ei. Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, fie ca gândurile şi
sentimentele mele pline de iubire şi aspiraţie spirituală să-i însoţească şi să-i încurajeze
neîncetat”. Această invocaţie spirituală ilustrează într-un mod perfect procesul subtil care
se derulează în momentul în care o fiinţă umană s-a hotărât să urmeze neabătut un drum
spiritual, integrându-se astfel într-o şcoală iniţiatică ezoterică. Noi intrăm într-un egregor
profund benefic a cărui particularitate importantă este aceea de a fi deschis faţă de alţi
egregori orientaţi benefic, pe care îi va putea influenţa, mai ales în domeniul spiritual,
fără a se lăsa totuşi influenţat şi direcţionat la rândul său de către tendinţele mai puţin
elevate ale acestora.
Prin urmare, putem spune că un egregor spiritual autentic participă la o activitate
colectivă de „restaurare”, de „restructurare” şi de „construcţie” a conştiinţei umanităţii
sau, cu alte cuvinte, a marelui egregor al fiinţelor umane de pe această planetă, păstrându-
şi totuşi autonomia şi liberul arbitru. Atunci când, într-o epocă viitoare a umanităţii,
energiile iubirii necondiţionate şi ale compasiunii vor deveni specifice unui număr din ce
în ce mai mare de egregori, ansamblul rasei umane va ajunge să creeze un unic egregor
spiritual, în care toate fiinţele umane se vor iubi cu adevărat între ele. Astfel, umanitatea
va urma într-un mod exemplar modelul şi mesajul lui Iisus Cristos. Omenirea, în
ansamblul ei, are un caracter unitar şi tocmai de aceea egregorul pe care ea l-a creat
formează de asemenea o unitate. De-a lungul timpului, oamenii au realizat o diversificare
şi nuanţare constantă a tendinţelor şi trăsăturilor caracteriale umane, iar această
diversitate s-a accentuat mereu şi mereu. Din acest motiv, oamenii s-au regrupat în

X
funcţie de nivelul de conştiinţă şi de multiplele afinităţi rezonatorii. S-a creat astfel o
multitudine de egregori subtili, care şi ei, la rândul lor, tind să se diversifice. Mitul biblic
al Turnului Babei poate fi înţeles mult mai bine dacă ne raportăm la noţiunea ezoterică de
egregor şi la felul în care se produce o continuă diversificare a acestora.
Pe de altă parte, este posibil să evoluăm spiritual fără a ne afla neapărat într-un
raport foarte strâns cu un grup de persoane care se preocupă şi ele de spiritualitate. Totuşi,
chiar şi în acest caz, ne integrăm în egregorul fiinţelor umane solitare care s-au retras „din
lume” şi care se preocupă în liniştea binefăcătoare a singurătăţii, de transformarea lor
spirituală. Prin urmare, nici o fiinţă umană nu se poate însingura într-atât de mult încât să
ajungă să fie unica persoană care se preocupă de un domeniu specific de activitate, sau
care trăieşte o experienţă absolut singulară. Diferenţa dintre egregorul fiinţelor umane
spirituale care trăiesc în solitudine şi cel al persoanelor obişnuite care îşi duc activitatea
în comun, în cadrul aceluiaşi organism social sau cultural, constă în faptul că membrii
care creează primul tip de egregor, deşi pot fi dispersaţi pe întreaga suprafaţă a globului
terestru, sunt totuşi conştienţi de faptul că aparţin aceluiaşi grup (acesta este şi motivul
pentru care se afirmă că „înţelepţii au o lume comună”. „Lumea” lor comună nu ţine de
proximitatea spaţială, ci de unitatea şi coerenţa ideilor şi a aspiraţiilor). Pe de altă parte,
membrii unui egregor obişnuit au neapărat nevoie de anumite semne distinctive pentru a
se recunoaşte între ei.
Fiinţa umană privită ca un simplu membru component al unui grup care şi-a creat
un egregor
Marea majoritate a fiinţelor umane se cufundă în mod inconştient mai ales
datorită unei stări de mare receptivitate în ambianţa subtilă tainică a unui egregor, fără a
putea să îl influenţeze în mod real sau să îl modeleze prin impactul propriei lor
personalităţi. Cel mai adesea, aceste fiinţe umane nici măcar nu îşi imaginează că ar putea
să modifice într-un mod semnificativ egregorul grupului din care fac parte. De aceea, ele
consideră a priori puterea egregorului ca fiind suverană şi, din acest motiv, pentru ele
aproape întotdeauna legea grupului primează. Conform acestei mentalităţi de clan,
individul aproape că nici nu contează şi, prin urmare, el trebuie să se supună într-un mod
necondiţionat. Totuşi, această situaţie umilitoare şi depersonalizantă nu este în nici un caz
fructul unei fatalităţi destinice, ci rezultatul unui comportament gregar şi al unei
psihologii de turmă. Fără îndoială că acestor fiinţe umane ignorante le este mult mai uşor
să urmeze cu docilitate cursul obişnuit al evenimentelor, aşa cum alţii l-au impus pentru
ele. Ele nu-şi vor pune întrebări existenţiale, şi cu atât mai puţin vor căuta să răspundă la
acestea. În viziunea lor, a contesta obiceiurile şi regulile instituite de mult timp, chiar
dacă acestea au devenit în mod evident perimate sau prosteşti, implică totuşi un risc pe
care ele nu au curajul să şi-l asume.
Aşa cum ştim, cel care face dovada spiritului său de iniţiativă, de inovaţie, de
creativitate şi de originalitate se remarcă şi iese în evidenţă în faţa semenilor săi, dar

X
astfel el îşi asumă totodată riscul de a fi criticat şi marginalizat. Acţionând în felul acesta,
cu curaj, noi ne putem trezi propulsaţi în centrul atenţiei unui grup de oameni, poziţie
care este considerată totuşi de către cei mediocri, incompetenţi sau prea comozi, drept
inconfortabilă şi nesigură. Temerile cu privire la angoasa şi tensiunea psihică pe care le-ar
putea crea asemenea diferenţe faţă de marea majoritate a oamenilor determină aceste
fiinţe umane să accepte ca egregorul să exercite influenţă dominantă, covârşitoare asupra
vieţii lor. În realitate, egregorul nu este o structură suverană, care să aibă în mod inerent
drept scop o depersonalizare a fiinţei umane integrate în câmpul său subtil ci, chiar
dimpotrivă, el poate fi pus în serviciul individului şi al comunităţii care l-a creat. Tocmai
de aceea, o fiinţă umană suficient de evoluată din punct de vedere spiritual ajunge să se
elibereze de tutela limitatoare şi sufocantă a egregorilor din care face parte, pentru a
atinge astfel o stare de totală libertate în gândire şi în acţiune. Dacă toţi membrii unui
grup spiritual ajung să procedeze astfel, exercitându-şi cu discernământ liberul arbitru,
egregorul corespunzător acelui grup de fiinţe elevate nu va dispărea, ci se va adapta
noilor necesităţi, oferind la rândul său fiecărui membru noi potenţialităţi şi posibilităţi de
acţiune.
= VA URMA =
An 14 C 44
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(Continuare la cursul nr. 43, An 14)
Egregorul şi stadiile existenţiale umane
Fenomenul translaţiei de pe un plan existenţial pe un altul – care se realizează în
momentul în care fiinţa umană părăseşte definitiv corpul fizic – poate fi analizat şi din
perspectiva legăturilor subtile dintre aceasta şi diferiţii egregori care i-au influenţat
„universul” psihomental în timpul vieţii. Cel mai adesea (dar totuşi nu întotdeauna),
părăsirea definitivă a corpului fizic prin aşa-zisa moarte generează în mod spontan şi o
desprindere destul de rapidă de egregorii cu care se afla în legătură, egregori formaţi de
către grupuri de fiinţe umane existente în planul fizic. În stadiul corespunzător existenţei
în planul astral, ea va intra în legătură cu un alt tip de egregori care sunt formaţi numai de
către fiinţe sau entităţi din planurile subtile. Prin urmare, atât în timpul vieţii în planul
fizic, cât şi în lumile care există în universul astral, după ce am părăsit planul fizic (şi
chiar şi în timpul stărilor de dedublare astrală), noi interacţionăm cu egregori existenţi în
diferite planuri astrale. Totuşi, egregorii la care ne raliem atunci când translatăm de la o
stare existenţială la alta (de la viaţa în planul fizic la cea în planul astral), în urma
procesului aşa-zisei morţi, se află într-o strânsă legătură şi corespondenţă a frecvenţelor

X
de vibraţie cu egregorii la care ne exprimam apartenenţa în timpul vieţii în planul, fizic.
Chiar dacă, în cazul egregorilor formaţi numai prin aportul energetic al unor fiinţe care
există în lumi subtile, există nuanţe specifice, care diferă în funcţie de lumea paralelă sau
de tărâmul în care aceşti egregori se află, nota dominantă sau, cu alte cuvinte, spectrul
fundamental de vibraţie al energiilor existente acolo se află în concordanţă precisă cu cel
al egregorilor cu tendinţe similare creaţi de fiinţe care trăiesc în planul fizic. Acest aspect
este esenţial, deoarece permite continuitatea experienţelor sufletului nostru, JIVATMAN,
atunci când acesta trece prin diferitele stadii şi cicluri existenţiale, în măsura în care în
aura noastră apare o trezire şi amplificare a forţelor spirituale, egregorii la care avem
acces se modifică şi ei într-un mod similar. Astfel, survine capacitatea supramentală de a
percepe cu detaşare diferitele etape existenţiale prin care am trecut şi prin care trecem ca
nefiind altceva decât părţi ale unui ansamblu, precum verigile unui singur lanţ, iar această
revelaţie ne oferă perspectiva sublimă a eternităţii Conştiinţei Divine.
În plus, este demn de remarcat faptul că există totuşi nenumăraţi egregori care
interacţionează subtil atât cu fiinţe care au părăsit lumea fizică, cât şi cu fiinţe umane care
se află în prezent încarnate pe planeta Pământ. Un exemplu de egregor de acest gen este
chiar egregorul poporului român.
Raporturile complexe dintre individ şi egregor
Numărul de persoane al grupului care constituie un egregor reprezintă adeseori un
factor determinant în raport cu energia subtilă care emană din el. Totuşi, forţa subtilă de
impact a unui egregor provine, de asemenea, într-o foarte mare măsură, şi din charisma
persoanei care animă sau coordonează grupul respectiv. Dacă ea reprezintă singurul
element catalizator, coeziunea egregorului creat este relativ fragilă. Dacă această fiinţă
umană ajunge să se dezintereseze de acel grup, egregorul corespunzător riscă să se
dezintegreze destul de rapid. Un grup care este constituit în scopul realizării unui proiect
precis şi care are mijloace concrete de a-şi realiza dezideratele va construi în plan subtil
un egregor puternic.
Teoria sistemelor afirmă că: „Forţa rezultantă a unui ansamblu este superioară
sumei aritmetice a forţelor fiecărei părţi din acest ansamblu”. Forma-gând generată prin
acţiunile eficiente, inteligenţa creatoare şi aspiraţia sinceră a celor care lucrează împreună
creează premisele unei capacităţi realizatoare şi a unor stări profunde de inspiraţie care ar
fi foarte greu de atins de către oricare dintre membrii grupului dacă aceştia ar acţiona
separat. Tocmai de aceea, este important să reţinem că integrarea şi angrenarea sinceră
într-un grup cu adevărat spiritual poate ajuta o fiinţă umană să evolueze spiritual cu mult
mai rapid decât atunci când ea acţionează „pe cont propriu”.
Acest adevăr este de fapt o consecinţă a principiului sinergiei care, aşa cum putem
constata acum, este valabil şi în plan psihic, mental şi spiritual.
Egregorii care sunt formaţi prin emanaţiile psihomentale ale unor fiinţe umane

X
puternice şi spirituale ce formează împreună un grup creează condiţiile pentru ca fiecare
dintre membrii grupului respectiv să devină, pe rând, un factor de focalizare şi de
centrare: /_.p. -t^^Ş^T ja a grupului. Pentru ca un egregor să poată fi cu adevărat
operaţional laj^lll^ şi puternic, este necesar ca membrii grupului care îl alcătuiesc să
atingă o stare de coeziune între ei atât în plan fizic, cât şi în planurile afectiv, mental şi
spiritual. Atât timp cât starea de solidaritate şi unitate nu este încă realizată, grupul nu
poate avea o eficienţă reală. Totuşi, în pofida circumstanţelor favorizante pe care le oferă
un grup, până în momentul actual există puţine cazuri în istoria umanităţii în care
egregori ai unor grupuri de oameni cu calităţi excepţionale să fi permis atingerea unor
niveluri de creativitate superioare celor obţinute de către indivizi geniali cu o
personalitate puternică, dar care au evoluat în afara oricărei activităţi colective.
Cunoaştem, de exemplu, cazul genialului sculptor român Constantin Brâncuşi care a
preferat să plece din ambianţa creată de către maestrul său din domeniul artistic,
sculptorul francez Rodin, justificând aceasta printr-o afirmaţie plină de modestie,
devenită celebră: „La umbra stejarului nu creşte iarbă!”
Pe de altă parte, un conducător cu adevărat inspirat în mod benefic şi plin de
iniţiativă are adeseori nevoie de ajutorul altor oameni pentru a-şi realiza proiectele şi
pentru a le duce la bun sfârşit, mai ales dacă acestea sunt de anvergură. Egregorul
grupului îl stimulează, îl dinamizează, îl susţine subtil în iniţiativele sale benefice şi îi
permite astfel să evolueze. Dimpotrivă, pentru a crea, un geniu nu are nevoie decât de
inspiraţia pe care el însuşi o primeşte prin intermediul unor entităţi subtile sau prin
intuiţia Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN. În astfel de cazuri, cel mai adesea egregorul
unui grup nu îi favorizează activitatea creatoare şi chiar uneori i-o poate frâna.
Confruntarea mai multor personalităţi puternice cauzează, de obicei, dificultăţi relaţionale
ca urmare a orgoliului şi dorinţei de putere ce caracterizează marea majoritate a acestui
gen de fiinţe umane (în cazul în care ele nu se orientează pe o cale spirituală autentică). În
special în epoca modernă, unii egregori au fost creaţi, în general, de grupuri de persoane
care s-au raliat la fiinţe umane de excepţie. Aceste persoane de excepţie sunt capabile să
atragă şi să catalizeze oameni cu rezonanţe asemănătoare şi să îi integreze în aura proprie.
Asemenea fiinţe umane au capacitatea excepţională de a trezi, direcţiona şi focaliza în
sensul dorit, într-un moment anume şi într-un context dat, interesul şi aspiraţia celor din
jurul lor. Totodată, fie că îşi dau seama, fie că nu, ele pot răspunde unei necesităţi
colective. În astfel de cazuri, datorită calităţilor de coordonator inspirat şi graţie energiei
lor interioare excepţionale, ele sunt capabile să permită unei idei-forţă să se materializeze.
Asemenea fiinţe cu potenţialităţi deosebite pot fi găsite în toate sectoarele activităţii
umane. Totuşi, cele mai multe dintre acestea, chiar dacă au excelat la un anumit moment
dat, au reintrat cu timpul în anonimat, deoarece nu au fost capabile să îşi menţină
constant starea de discernământ şi inspiraţie, ceea ce a condus la declinul lor. Cu toate
acestea, există şi coordonatori de egregori care au devenit celebri. Dintre aceştia, unii au

X
marcat prin amprenta lor aurică subtilă cursul istoriei şi au modificat astfel mentalitatea
şi, viziunile contemporanilor lor şi chiar ale generaţiilor care au urmat. În zilele noastre,
asemenea fiinţe umane Sunt în continuare factorii dinamizanţi ai marii mase a umanităţii.
Chiar dacă în cadrul cursurilor noastre de yoga ne referim numai la fenomenele benefice
şi spirituale cu privire la formarea şi rolul egregorilor, este evident că nu toţi oamenii care
au catalizat crearea unor egregori foarte puternici au fost personalităţi benefice care să
„hrănească” şi să „fertilizeze” psihicul uman. Dimpotrivă, unii dintre ei au adus numai
discordie şi nenorociri, au pervertit anturajul în care se aflau, au desacralizat valorile
etnice şi spirituale. Hitler, Stalin, Mao, Ceauşescu sunt unii dintre reprezentanţii din
secolul al XX-lea ai acestui grup funest.
Egregorul şi starea de empatie
Empatia reprezintă o calitate indispensabilă pentru ca un grup de fiinţe umane să
genereze un egregor cât mai fecund. Capacitatea excepţională de a empatiza cu putere şi
profund cu o altă persoană ne permite să ne apropiem de aceasta şi să pătrundem în lumea
sa interioară, în scopul de a o simţi în mod intim, de a o cunoaşte şi de a o înţelege cât
mai bine. Empatia ne protejează de tendinţa egotică a focalizării excesive asupra
personalităţii noastre individuale, cu universul ei limitat, şi a măruntelor noastre
probleme care, oricât de dificile ne-ar părea nouă, din perspectivă universală devin
efemere şi aproape insignifiante. Ea ne deschide total către o altă fiinţă umană, oferindu-
ne astfel totodată şi perspectiva lăuntrică pe care aceasta o are asupra lumii. Astfel, în
urma proceselor de rezonanţă pe care le conştientizăm atunci, noi ieşim practic din sfera
individualităţii noastre egotice şi pătrundem în universul celuilalt. În acest mod, viziunea
noastră cu privire la ceilalţi, precum şi capacitatea de a pătrunde în subtilităţile sufleteşti
ale unei alte fiinţe se amplifică extraordinar de mult. În plus, într-o asemenea situaţie noi
putem asimila în mod nemijlocit o parte din experienţa celeilalte fiinţe şi astfel, prin trăiri
iluminatorii şi revelaţie, devine cu putinţă să compensăm, în câteva ore de comuniune
profundă, ani de studiu individual şi de antrenament în practici spirituale yoghine. Starea
de empatie poate genera un inefabil transfer integral în fiinţa noastră a experienţei pe care
celălalt o are, permiţându-ne astfel să realizăm salturi spirituale uriaşe. Totuşi, un
asemenea fenomen excepţional se poate produce doar în condiţiile în care cel în cauză
empatizează profund, având deschiderea lăuntrică şi aspiraţia de a trăi şi de a transfera
apoi în fiinţa sa experienţa inefabilă pe care ulterior va trebui să o asimileze. Acţionând în
acest mod, noi ne deschidem faţă de toate realităţile acestei lumi, precum şi faţă de lumile
subtile. Prin empatie, noi resimţim de asemenea ecoul produs în ceilalţi de către
evenimentele pe care noi le trăim. Aceasta este o cale foarte eficientă de a obţine o
conştiinţă obiectivă şi lucidă, acordând fiecărei situaţii cu care ne confruntăm importanţa
pe care o are cu adevărat, fără a mai dramatiza, exagera sau deforma, aşa cum adeseori
conştiinţa egoului ne îndeamnă să procedăm. Atât de importantă este starea de empatie,
SAMYAMA, încât marele yoghin PATANJALI consacră un întreg capitol din YOGA

X
SUTRA descrierii metodelor şi experienţelor spirituale pe care starea de empatie le poate
genera. În capitolul III, sutra 4, PATANJALI defineşte SAMYAMA ca fiind realizarea
continuă a concentrării DHARANA, a meditaţiei, DHYANA, şi atingerea extazului,
SAMADHI, în legătură cu un obiect. De fapt, această tehnică reprezintă, în viziunea lui
PATANJALI, modalitatea prin care yoghinul trebuie să îşi realizeze căutarea spirituală,
deoarece SAMYAMA poate conferi toate formele de cunoaştere suprasenzorială,
PRAJNA.
Descoperind lumea interioară a unei alte fiinţe, noi vom fi capabili să percepem
prin empatie întreaga sa profunzime şi bogăţie. În ultimă instanţă, empatia este una dintre
numeroasele expresii ale Principiului Universal al Iubirii. Vorbind despre iubire, noi nu
ne referim aici la o banală atitudine efectivă sau la un comportament sentimental, ci la
acea forţă spirituală excepţională, care este înzestrată cu o mare putere de coeziune şi
care acţionează întotdeauna în sensul atracţiei benefice, a comuniunii sufleteşti şi a
unificării spirituale a fiinţelor. Din acest motiv, întotdeauna forţa iubirii adevărate
răspândeşte pretutindeni fericirea, serenitatea şi bunăstarea. Energia iubirii care vine de la
Dumnezeu este o energie fundamentală a creaţiei care face cu putinţă unificarea extatică,
SAMADHI, a tot. Prin intermediul acestei energii primordiale, fiinţa poate să se
reintegreze în întreaga manifestare, să se unifice cu Dumnezeu Tatăl, cu natura, cu
ceilalţi, cu tot ceea ce o înconjoară, cu tot ce are sau nu viaţă. Prin urmare, funcţia
esenţială a iubirii este însăşi unificarea sublimă pe care ea o induce.
Atunci când între membrii unui grup există adeseori stări de empatie, egregorul se
îmbogăţeşte foarte mult şi devine capabil el însuşi să se deschidă într-un mod similar
(prin empatie) faţă de alţi egregori pentru a-i înţelege, pentru a-i accepta şi pentru a le
integra energiile benefice în aura sa. Evident, nu trebuie să înţelegem că un egregor
spiritual realizează fenomene de empatie pentru a-şi manifesta prozelitismul, sau din
dorinţa de a îngloba dominator şi alţi egregori. Un egregor a cărui capacitate de percepţie
empatică s-a dezvoltat suficient de mult amplifică o energie spirituală menită să
impulsioneze şi să inducă transformări similare şi în alţi egregori care au fost „atinşi” şi
inspiraţi în sfera lor subtilă de către manifestarea sa astrală (care face să apară şi să se
manifeste o stare de empatie). Astfel, aceştia ajung să inducă şi ei, la rândul lor, toleranţa,
înţelegerea, armonia şi dragostea reciprocă între oamenii care alcătuiesc grupurile lor.
Din acest motiv, eventualele tendinţe de separare egotică şi de individualism îşi vor
pierde progresiv forţa, iar între membrii grupului se vor stabili relaţii mult mai directe şi
mai profunde.
Felul în care un egregor poate induce ideea excluderii unor fiinţe umane din
cadrul grupului corespondent Atunci când un egregor este cu adevărat „sudat”, el poate
elimina anumiţi membri nedoriţi ai grupului care i-ar putea perturba armonia. În
asemenea cazuri, egregorul este atât de omogen şi de puternic încât el îi sugerează cu
multă forţă fiinţei umane în cauză că ar fi mai bine dacă ea şi-ar consacra timpul în

X
vederea realizării altor activităţi, aflate în afara preocupărilor acelui grup. Atunci când
persoana respectivă este sensibilă la o asemenea inducţie telepatică de natură astrală, ea
ajunge să perceapă şi resimte într-un mod subiectiv incompatibilitatea care există între ea
şi acel grup. Deşi va fi inconştientă de procesul subtil care se desfăşoară, ea va găsi totuşi
nenumărate motive reale sau imaginare pentru a nu mai participa la activităţile grupului şi
pentru a nu-şi mai desfăşura munca în cadrul pe care acesta l-a creat.
În situaţia în care ne confruntăm noi înşine cu o astfel de experienţă, cel mai
înţelept este să acceptăm cu seninătate acest refuz subtil care vine din partea egregorului
şi să nu ne ipostaziem în mod egotic într-o victimă neînţeleasă, supărându-ne pe ceilalţi
ca „văcarul pe sat”. Atunci când incidentul are loc, de obicei nu suntem în măsură să
analizăm imediat şi cu luciditate situaţia în întreaga ei complexitate şi, de aceea, noi chiar
avem nevoie de acest recul subtil. El ne poate oferi un răgaz în care să reflectăm în
vederea înţelegerii cât mai profunde a situaţiei cu care ne-am confruntat. Dacă un egregor
ne respinge, atunci fie că noi nu suntem pregătiţi să împărtăşim anumite idealuri sau să
trăim o anumită experienţă, şi atunci există riscul să frânăm sau să perturbăm activitatea
coerentă efectuată de ansamblul grupului, fie că această activitate nu ne este proprie. În
acest caz, este într-adevăr inutil să ne pierdem timpul şi să facem să fie pierdut şi timpul
altora, deoarece, cel puţin deocamdată, locul nostru nu se află în ambianţa subtilă a acelui
egregor. Atunci când aspirăm să ne integrăm într-un grup care are deja un egregor bine
structurat, noi nu avem încă de la început la dispoziţie toate elementele necesare care ne-
ar putea permite să apreciem care va fi cu adevărat relaţia noastră cu acel egregor. Acelaşi
fenomen se produce şi în ceea ce priveşte atitudinea egregorului faţă de noi, şi de aceea
pot exista iluzii şi dezamăgiri de ambele părţi.
= va uRma =
An 14 C 45
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(Continuare la cursul nr. 44, An 14)
Egregorul şi fenomenul imitaţiei gregare
Crearea unui egregor este adeseori legată de fenomenul preluării pasive a
sugestiilor şi tendinţelor manifestate de cei care se află în acel grup. Fiinţele umane care
se identifică în mod gregar cu acelaşi aspect al manifestării şi care sunt lipsite de orice
iniţiativă autonomă ajung să semene între ele. Această lege a afinităţii create pe baza unor
identificări cu aspecte banale, foarte comune, are un caracter general şi se manifestă prin
intermediul fenomenului de rezonanţă. Astfel, ajungem să ne reîncarnăm, deloc
întâmplător, într-o familie care este marcată de propriile sale mentalităţi şi credinţe, care

X
îşi hrăneşte anumite idealuri şi care trăieşte într-o ţară anume. Această ţară are la rândul
său propria sa istorie, climatul, cultura şi obiceiurile sale. În momentul revenirii în planul
fizic, noi ne naştem într-o familie anume, în funcţie de afinităţile şi rezonanţele proprii.
Această familie, prin egregorul mai mult sau mai puţin puternic pe care ea îl formează, ne
va permite să ne confruntăm cu o succesiune de factori determinanţi pentru întreaga
noastră viaţă şi ne va face să ne confruntăm cu o serie de evenimente care, chiar dacă sunt
dureroase sau nefericite, în ultimă instanţă sunt necesare evoluţiei noastre spirituale.
Astfel, noi trăim într-un mediu ambiant subtil care ne modelează personalitatea (şi
implicit corpul astral) în măsura în care ne identificăm cu parametrii inerenţi condiţiilor şi
oportunităţilor care ni se oferă. Aceşti aşa-zişi parametri includ profilul psihomental al
persoanelor împreună cu care trăim experienţe deosebite de viaţă (sau, altfel spus,
structura corpului lor astral), natura mediului ambiant şi cultural, locul geografic,
contextul geopolitic şi religios etc.
Atât timp cât suntem dominaţi de o conştiinţă gregară, vom fi conduşi în viaţă de
imperativele aparent inexorabile ale KARMA-ei noastre anterioare şi, prin urmare, ne va
fi aproape imposibil să ne detaşăm de egregorii care ne restrâng libertatea şi nu ne
favorizează înflorirea personalităţii şi a calităţilor noastre. Actul imitării servile a
atitudinilor şi a ideilor celor din grup, adoptat de noi ca un mod constant de a exista,
ajunge să fie de fapt un refuz de a trăi prin noi înşine, o lipsă de credinţă în forţele proprii
şi o incapacitate de a intui natura divină a propriei noastre fiinţe. Aceasta înseamnă
totodată a fugi de responsabilităţi şi de realitate, închizându-ne în spaţiul deformant care
este creat de coordonatele unei lumi imaginare impuse de egregor.
Atitudinea mimetică ne împiedică să explorăm alte domenii ale conştiinţei decât
cele pe care noi le-am acceptat deja cu obedienţă în urma aderării noastre la acele
fenomene gregare cărora noi le-am acordat un caracter absolut, într-o asemenea situaţie,
trăim teama că, dacă am acţiona cumva altfel decât ceilalţi, universul nostru s-ar putea
nărui. Tocmai din acest motiv, noi ne agăţăm cu disperare de mentalităţile limitatoare
impuse de egregor şi ne ataşăm de un aşa-zis adevăr care va deveni în ochii noştri
„adevărul ultim”. Dacă aceste afirmaţii cu caracter general vor stârni în fiinţa noastră în
mod spontan o stare de reticenţă şi tendinţa de a apăra un egregor faţă de care suntem
ataşaţi, considerând că totuşi cazul nostru este o excepţie, atunci cu atât mai mult este
necesar să realizăm o introspecţie lucidă şi detaşată pentru a vedea dacă nu cumva ne-am
identificat cu valorile pe care le apărăm şi le vehiculăm. În acest caz, se impune să
realizăm de urgenţă o autoanaliză cât mai obiectivă, căci ea ne va permite să devenim
conştienţi de tendinţele de imitare gregară şi docilă a celor din grupul de care suntem
dependenţi, ce produc o contracţie a conştiinţei, o închidere brutală a fiinţei noastre într-
un univers limitat. Procedând astfel cu tenacitate ne vom putea elibera mult mai uşor de
asemenea tendinţe care uneori pot fi chiar subumane. În felul acesta, ajungem să ne
detaşăm de aspecte cărora noi le-am acordat până acum în mod nejustificat o importanţă

X
considerabilă, acestea fiind factori care ne afectau grav liberul arbitru şi propria
integritate şi care ne făceau să devenim în plan mental nimic altceva decât un sclav al
propriului egregor.
Actul eliberator al anulării mimetismului gregar ne permite să nu mai fim supuşi
mirajelor şi iluziilor care ne ascund sau ne deformează percepţia realităţii adevărate a
lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor. Astfel, renunţând la identificarea cu diferitele „măşti”,
idoli etc., ajungem la un înalt grad de integrare şi armonie interioară, aspect care ne
deschide cu uşurinţă accesul la realitatea noastră divină esenţială, la Sinele Suprem
Nemuritor, ATMAN. În acest stadiu al realizării noastre spirituale, singurii egregori cu
care vom intra spontan în stare de rezonanţă vor fi doar aceia care ne aduc idei creatoare
şi inspiraţie şi care nu ne mai limitează prin ataşamentele pe care anterior noi înşine
aveam tendinţa să ni le creăm. Spectrul de vibraţii al unor astfel de egregori este foarte
elevat, iar lumina subtilă alb-strălucitoare care radiază din aceştia ne purifică profund
aura.
Felul în care membrii componenţi ai unui egregor determină forţa subtilă a
acestuia
Numărul persoanelor care constituie un egregor este variabil. Acest număr
depinde de o mulţime de parametri inerenţi exigenţelor şi condiţiilor specifice relaţiilor
umane. Pentru ca un egregor puternic să ia naştere este suficientă prezenţa plină de
hotărâre şi fermitatea, în ceea ce priveşte urmarea scopului propus, a unei singure fiinţe
umane care trebuie să fie înzestrată cu o energie ieşită din comun, excepţională. Cu cât
obiectivul ales va fi de un interes mai general, iar tenacitatea acestei persoane va fi mai
mare, cu atât ea va atrage mai multă lume în jurul ei în vederea realizării acelui proiect.
Acest proces este identic pentru toate grupurile de persoane, chiar dacă unele dintre
acestea nu doresc să se extindă şi preferă să funcţioneze într-un circuit aşa-zis închis. În
acest ultim caz, la nivel subtil, energiile subtile ale egregorului pot rămâne circumscrise
în mod strict în limitele stabilite de grup.
Forţa unui egregor nu se măsoară întotdeauna prin numărul membrilor săi.
Egregorul unui grup mic dar puternic, animat de un dinamism creator şi de efervescenţă
realizatoare poate radia, din punct de vedere subtil, chiar mai mult şi mai intens decât
egregorul unui grup mare, însă mai puţin sudat. Prin urmare, calitatea şi intensitatea
fenomenelor de rezonanţă şi de sinergie care au loc între membrii grupului determină
întreaga eficienţă a egregorului respectiv. Ritmul de dezvoltare, longevitatea şi forţa unui
egregor depind, înainte de toate, de gradul de implicare şi de motivare al fiecăruia dintre
participanţii săi reuniţi în jurul unui proiect comun, al unui ideal sau al unei idei-forţă
care îi polarizează cu entuziasm.
Un egregor care este susţinut energetic şi „animat” mereu şi mereu de elanul celor
din grup îşi va amplifica forţa, capacitatea de influenţă subtilă şi eficacitatea. El se va

X
extinde, va deveni din ce în ce mai important şi mai puternic şi, prin aceasta, va atrage tot
mai multe persoane. Astfel, el va fi în măsură să-şi îndeplinească rolul pentru care a fost
creat, fie în cadrul limitelor fixate încă de la începutul existenţei sale de către membrii
fondatori, fie depăşind cu mult chiar şi aceste coordonate care au fost stabilite iniţial.
Dimpotrivă, un egregor în care membrii componenţi participă într-un mod aleator şi
sporadic la împlinirea idealurilor pentru care a fost creat va fi mult mai puţin „hrănit” din
punct de vedere subtil, energetic, şi de aceea nu va putea atrage alţi membri. Din acest
motiv, el îşi va atinge cu greu obiectivele, iar eficacitatea sa va fi restrânsă. Dacă, în plus,
va fi supus unor tensiuni puternice şi dacă va fi silit să se confrunte cu constrângeri de
diverse naturi, el se va dezintegra la fel de uşor cum a fost constituit, deoarece nimic nu
va mai putea stopa procesul de disoluţie a sa. Totuşi, prin natura sa intrinsecă, egregorul
favorizează structurarea, coerenţa şi dezvoltarea unui grup. Privind din acest punct de
vedere, putem spune că, cel mai adesea, egregorul face, în plan subtil, prozelitism. De
obicei, cu cât un egregor „sensibilizează” în plan subtil mai multe fiinţe umane,
polarizându-le auric, cu atât mai mult el se extinde pentru a căpăta o forţă excepţională.
Aceasta este, de altfel, şi o condiţie esenţială pentru ca ei să supravieţuiască în
confruntarea subtilă cu alţi egregori. Într-adevăr, pentru ca un egregor să existe, el trebuie
să se afirme. Pentru a deveni din ce în ce mai important, el trebuie să facă să rezoneze cu
o mare claritate în conştiinţa cât mai multor oameni „nota” sa dominantă, ideea sa forţă,
orientarea sa specifică, pentru ca aceasta să poată fi preluată, receptată, asimilată şi
îmbrăţişată cu entuziasm de cât mai mulţi. Dacă el nu reuşeşte să realizeze acest
deziderat, „cântecul” său subtil se va pierde în meandrele cacofoniei ambiante provocate
de multitudinea egregorilor care îşi emit la rândul lor propriile „sunete”, mai mult sau
mai puţin armonioase. Pentru un egregor, unul dintre mijloacele cele mai simple de a se
face „auzit” constă în a chema şi a recruta mereu şi mereu din ce în ce mai mulţi membri.
O asemenea strategie a prozelitismului realizat cu orice preţ se dovedeşte, în timp, a fi cel
mai adesea eronată dar, cu toate acestea, numeroşi egregori întreţin cu îndârjire tendinţele
expansioniste în defavoarea eficacităţii lor. Cu cât un egregor recrutează mai mulţi
participanţi, cu atât el riscă mai mult să îşi dezvolte un sentiment narcisist de
autosatisfacţie şi să cultive chiar un complex de superioritate. Acest fenomen tinde să
creeze sau să menţină o stare de tensiune permanentă între diferitele grupări umane
existente. Fiecare dintre acestea ar vrea să fie unică, excepţională, singura capabilă să
vehiculeze o ideologie, o etică şi un obiectiv final de natură să aducă civilizaţiei umane o
existenţă mai bună şi „adevărul”. Însă ataşamentul excesiv faţă de propriile idei nu face
altceva decât să alimenteze adesea instinctul separativităţii şi intoleranţei care face să
apară divergenţe şi îndepărtează unele de altele atât fiinţele umane, cât şi grupurile din
care acestea fac parte. Pentru un egregor, tendinţa de a recruta noi membri nu poate fi
însă condamnată, ea reprezentând un comportament natural. Totuşi, această tendinţă
poate căpăta forme extreme şi deformante atunci când survine o intenţie deliberată de a

X
exclude orice alte posibilităţi şi opţiuni, considerând că doar acest egregor este singurul şi
unicul care deţine adevărul.
În plan individual, fiinţa umană care dă dovadă de înţelepciune şi se mulţumeşte
să fie cu adevărat ea însăşi nu are nimic de dovedit altora şi nici nu resimte absolut deloc
nevoia egotică de a se şti înţeleasă, apreciată, respectată sau crezută orbeşte de ceilalţi. Ea
îşi duce cu simplitate viaţa în serviciul comunităţii, fără a se preocupa de binefacerile şi
recunoştinţa care i-ar putea reveni în schimb. Noi contribuim cu toţii la existenţa multor
egregori dar, de fapt, cel care are o importanţă amplă şi profundă este egregorul
umanităţii, iar referitor la acest egregor este imposibil să ne gândim la prozelitism.
Egregorul şi spiritul de clan
Omul inferior, ignorant (prost), care are o mentalitate infantilă, simte instinctiv
nevoia să se supună cel mai adesea unei identităţi colective puternice, care reprezintă un
reper comun pentru toţi membrii componenţi ai unui grup. Acesta reprezintă pentru el un
mod de a-şi anula temerile ancestrale şi iraţionale. El se simte atunci susţinut şi protejat
de către colectivitatea căreia îi aparţine. Această apartenenţă este însă total relativă, căci
ea se bazează pe o concepţie restrânsă asupra vieţii. Individul care se identifică cu un
astfel de grup îşi pierde obiectivitatea şi ajunge treptat să stabilească contacte doar cu cei
care gravitează în jurul unor sisteme identice cu al său, care utilizează acelaşi limbaj
codificat, aceleaşi semne de recunoaştere şi care adoptă aceleaşi obiceiuri. El perpetuează
astfel spiritul ancestral de clan, care provine încă de la originile umanităţii. În clan,
individul are sentimentul că este mai bine înarmat pentru a înfrunta lumea înconjurătoare,
percepută întotdeauna ca fiind nesigură, ameninţătoare şi rea. Din punctul său de vedere,
toate lucrurile sunt foarte clare şi bine definite o dată pentru totdeauna: un om fie aparţine
clanului său, fie este un duşman. Acest sentiment puternic de identitate etnică se bazează
în ultimă instanţă pe teama de necunoscut.
Spiritul de clan este generat de tendinţe care provin din adâncurile inconştientului
colectiv. Aceste tendinţe iraţionale şi oarbe sunt alimentate de către ignoranţă, angoase
existenţiale şi de anumite fantasme mitice. Fiinţa umană se defineşte atunci nu în raport
cu ea însăşi, ci în raport cu un altul sau în raport cu grupul de care aparţine. Ea se
depersonalizează, se autocenzurează, îşi refuză dreptul la autodeterminare, îşi restrânge
creativitatea, adeseori îşi reprimă nobleţea sentimentelor înălţătoare şi se menţine astfel
într-o stare de „sărăcie” intelectuală şi afectivă.
Simplul fapt de a fi acceptată în clan îi conferă o senzaţie de securitate şi bucurie
şi îi flatează foarte mult egoul sau amorul propriu. Clanul încarnează pentru ea modul
ideal de existenţă, care îi va permite să se manifeste şi să se dezvolte, evident, conform
normelor impuse cu stricteţe de egregor. În realitate însă, individul care aderă la un clan
nu îşi mai aparţine. El fuzionează inconştient într-un „eu” de grup, colectiv, în care el nu
este decât un simplu element pasiv. „Eu-l” de grup gândeşte şi reacţionează pentru el, în

X
timp ce individualitatea sa este negată, deoarece „eu-l” de grup nu-i recunoaşte propria
realitate. Acest mod de viaţă arhaic, care şi-a avut raţiunea sa de a exista în timpurile
trecute, îi menţine pe cei care aderă la el într-o stare de infantilism. Într-adevăr, persoana
nu mai poate decide cu privire la ceea ce este drept şi bun, fiind adeseori incapabilă să
aprecieze o situaţie sau un eveniment la valoarea lui reală. De aceea, ea aşteaptă
întotdeauna ca mai întâi „eu-l” de grup al clanului să-şi spună punctul de vedere asupra
unui aspect sau asupra altuia. În mod aparent paradoxal, forţa de coeziune a unui clan
este direct proporţională cu lipsa de deschidere mentală şi sufletească a celor care îl
compun, faţă de ceilalţi oameni. Cu cât egregorul este mai intolerant şi mai restrictiv, cu
atât mai mult clanul se sudează şi se închide în el însuşi. De fapt, egregorul clanului îşi
delimitează în plan subtil teritoriul propriu şi se apără cu îndârjire, astfel încât alţii să nu
poată pătrunde aici şi nici să nu îi lezeze interesele. Atunci când unii sfidează aceste
interdicţii, egregorul (şi implicit clanul) reacţionează violent şi respinge intrusul dincolo
de frontierele pe care el le-a trasat.
Egregorii grupurilor de rockeri, de punk-işti, satanişti, rap-eri reprezintă exemple
de egregori de clan în care tocmai tendinţele alienante, morbide sau degradante ce sunt
specifice unui astfel de grup constituie semnele lor de recunoaştere. În asemenea grupuri,
frumuseţea sentimentelor şi a aspiraţiilor spirituale, proiectele creatoare, visele fecunde,
speranţa în ceea ce este pur, divin, înălţător, credinţa în Dumnezeu nu îşi mai au locul.
Violenţa verbală şi fizică reprezintă cel mai adesea singurul lor mod de expresie, iar
caracteristica generală este teroarea şi frica. = VA URMA =
An 14 C 46
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR Egregorul şi spiritul de clan
(continuare la cursul nr. 45, An 14)
Asemenea egregori de clan sunt consecinţa unor rezonanţe profund malefice (care
au căpătat amploare) şi a refuzului fiecărui membru al grupului de a-şi asuma cu
discernământ responsabilităţile sale reale de fiinţă umană conştientă. Pentru astfel de
fiinţe decăzute este mai uşor să accepte ceea ce pare a fi ineluctabil şi să acorde libertate
tuturor demonilor interiori sau spiritelor satanice care îi posedă, decât să îşi ia destinul în
mână şi să îşi înfrunte toate tendinţele inferioare proprii aducătoare de suferinţe. Din
acest motiv, numeroase persoane trăiesc într-un mediu care este dominat de spiritul de
clan şi se lasă, fie din ignoranţă, fie din slăbiciune, dominate de acest tip de egregor
foarte periculos.
În general, tinerii debusolaţi sunt ţintele cel mai uşor de atins de către asemenea
formaţiuni subtile malefice. Spiritul de clan poate fi regăsit, în grade diferite, în diverse

X
domenii ale vieţii sociale. O sectă, o anumită grupare politică sau religioasă, o mişcare
ideologică pot adopta comportamente tribale, ridicând bariere de netrecut între ele şi
ceilalţi şi refuzând alte realităţi decât cele proprii, care, în anumite situaţii, pot fi erori
ridicate la rangul de adevăr. Cu cât clanul este mai mic, cu atât teama sa faţă de un altul
mai mare va fi mai intensă şi cu atât tendinţele separatiste faţă de lumea exterioară vor fi
mai puternice. Fiecare clan îşi imaginează că el este cel mai bun, că el deţine adevăratele
valori şi „adevărul”. Asemenea tendinţe alienante au fost reflectate foarte bine în fraza,
devenită celebră, scrisă de Jean Paul Sartre: Jnfernul sunt ceilalţi”. Într-adevăr, în cazul
grupurilor separatiste, greşelile şi relele sunt puse întotdeauna pe seama „celorlalţi”. Dacă
în interiorul unui clan cineva devine conştient de necesitatea libertăţii sale interioare,
eliberându-se de condiţionările şi temerile iraţionale, acesta ajunge să fie imediat exclus,
să fie considerat un trădător. Dar o asemenea trezire interimară poate reprezenta o
oportunitate şi pentru alţi membri ai clanului să reflecteze asupra unor aspiraţii şi
necesităţi profunde ale fiinţei lor, ceea ce le va mări apoi curajul de a rupe legăturile
înlănţuitoare cu clanul. În momentul în care o fiinţă umană ajunge să devină conştientă de
iluziile şi erorile sale, ea începe să simtă nevoia de a ieşi din sistemul alienant şi rigid în
care este încarcerată. Totuşi, este necesar ca ea să facă dovada unei voinţe puternice şi a
unei stări constante de curaj, deoarece egregorul clanului va realiza presiuni subtile,
psihice şi mentale, uneori suficient de puternice, asupra sa. Imediat, o astfel de persoană
care îşi caută libertatea, devine pentru clan precum cel mai rău duşman, deoarece prin
atitudinea ei aducătoare de libertate şi detaşare ea ameninţă de fapt integritatea
egregorului clanului respectiv. Pentru a rupe definitiv legăturile care o puneau în stare de
rezonanţă cu modul său anterior de viaţă, este esenţial ca o astfel de fiinţă umană să aibă
deplină încredere în lumina şi în forţa sa interioară, deoarece nu are altă alternativă. O
astfel de persoană se găseşte singură faţă în faţă cu ea însăşi, iar obstacolele pe care le are
de trecut nu sunt neînsemnate. Pe de o parte, există aparenta securitate pe care i-o conferă
egregorul de care ea se străduieşte să se elibereze, şi pe de altă parte se află neliniştea pe
care i-o generează necunoscutul. Fiinţa umană care parcurge o asemenea experienţă
trebuie să aibă puterea de a se hotărî să-şi asume cu mult curaj şi plenar toate aparentele
vicisitudini ale unei existenţe independente. Această translaţie de la obedienţa
inconştientă la libertatea conştientă este asemănătoare unei adevărate renaşteri aducătoare
de linişte, fericire şi luciditate. Însă renaşterea la frumuseţea existenţei libere şi conştiente
va afecta considerabil egregorul iniţial, devitalizându-l. Astfel, o dată cu evoluţia
umanităţii, clanurile vor dispărea treptat, unul după celălalt, deoarece de fiecare dată când
o persoană se individualizează părăsind un asemenea egregor restrictiv, ea îi incită în plan
subtil pe toţi membrii clanului să opteze într-un mod asemănător şi să îşi conştientizeze la
rândul lor propria independenţă existenţială. De obicei, deşi în faţa unei asemenea situaţii
doar prea puţini dintre membrii grupului reacţionează într-un mod pozitiv, se va găsi
totuşi întotdeauna cel puţin o fiinţă care, după ce va fi tulburată şi marcată puternic de

X
acest act de rebeliune, se va trezi interior şi va simţi nevoia să procedeze la fel. Chiar
dacă ea nu va reacţiona imediat, sămânţa de îndoială cu privire la caracterul absolut al
„adevărurilor” grupului începe să germineze în aura sa şi, într-o bună zi, ea va ajunge să
înflorească. La rândul său, o asemenea fiinţă umană va deveni ulterior un factor de
evoluţie pentru alţi membri ai grupului.
Egregori de clan cu o durată scurtă de viaţă, dar care se reactivează la intervale
regulate de timp
Cel mai adesea, această categorie de egregori se trezesc şi se activează în
momentul declanşării unor fenomene de masă care se manifestă cu o anumită ciclicitate.
De exemplu, în timpul Jocurilor Olimpice sau pe durata Campionatului Mondial de
Fotbal, cei doi egregori corespunzători acestor manifestări sportive de amploare sunt
constituiţi din nenumăraţi subegregori naţionali care fuzionează în virtutea preocupărilor
comune ale membrilor lor, păstrându-şi însă independenţa şi specificitatea. Aceşti
subegregori au totuşi un caracter unitar, deoarece toţi indivizii care contribuie la
constituirea unor astfel de structuri subtile astrale împărtăşesc în acele momente pasiuni
şi dorinţe similare.
Toate fiinţele umane care prin interesul lor şi prin participarea emoţională
„hrănesc” astfel de egregori de clan cu durată limitată de viaţă îşi doresc să-i vadă pe
sportivi confruntându-se. Ele speră să câştige cei care au fost aleşi să îi reprezinte şi care
sunt, în definitiv, oameni faţă de care ele se ataşează în acele momente foarte puternic.
Totuşi, în ultimă instanţă, un atlet sau o echipă de fotbal nu ajung să reprezinte o mare
mulţime de oameni, sau chiar o naţiune, decât doar printr-o simplă proiecţie imaginativă
care are drept efect, în plan subtil, crearea unui egregor. Dacă o echipă de fotbal este
învingătoare în urma unui meci pe care ea l-a susţinut, este clar că victoria aparţine
jucătorilor şi nu publicului care urlă în tribune. Din punct de vedere strict exterior,
spectatorul care se află în tribunele stadionului sau care rămâne acasă aşezat în faţa
ecranului de televizor nu are cum să participe la victoria sau la înfrângerea unui atlet sau
a echipei favorite de fotbal. Totuşi, fiinţele umane care compun asemenea egregori de
clan cu durată scurtă de viaţă se identifică pe moment foarte intens cu acel atlet sau chiar
cu echipa favorită de fotbal şi ajung să trăiască, printr-un gen de tranzitivitate psiho-
emoţională (indusă în plan subtil prin forţa egregorului comun astfel creat), toate
bucuriile, dorinţele, angoasele, temerile, supărările, speranţele şi dezamăgirile sportivilor.
Acestea sunt de fapt stări de conştiinţă care, cel mai adesea, iniţial nu aparţinuseră
spectatorilor. În astfel de situaţii, se poate ajunge ca zeci de milioane de oameni să
vibreze cu multă forţă şi simultan pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie corespunzătoare unei
anumite stări psihice şi mentale care este, evident, legată de respectivele activităţi
sportive. Totuşi, aceste manifestări sunt mediocre, ele neavând nimic spiritual sau
înălţător.
Cel mai adesea, oamenii caută instinctiv să trăiască senzaţii şi emoţii cât mai

X
puternice care săi scoată din monotonia existenţei lor banale. Pe de altă parte,
experienţele excepţionale de viaţă care produc trăiri intense, ieşite din comun, pot părea
riscante sau primejdioase pentru omul mediocru. De aceea, cei mai mulţi oameni preferă
să le trăiască într-un mod indirect, prin identificarea mimetică cu un actor de film sau cu
un sportiv. Acest proces de identificare colectivă declanşează un vortex energetic extrem
de puternic, ce absoarbe efectiv anumite straturi energetice ale corpurilor astrale ale celor
care îi dau viaţă. Astfel, acest vortex se autoalimentează continuu. Aproape nimic nu mai
poate opri atunci expansiunea egregorului prin intermediul unui astfel de vortex energetic
ce este, analogic vorbind, precum un ciclon. De aceea, omul obişnuit, lipsit de o voinţă
puternică, nu se poate detaşa sau, cu alte cuvinte, nu se poate desprinde de tendinţele şi
pasiunile sale prosteşti care îi menţin şi îi reactivează oricând, cu uşurinţă, stările sale de
rezonanţă vulgară şi grobiană cu respectivul egregor, mai ales dacă acesta din urmă este
foarte puternic. Astfel, fiinţa umană obişnuită trebuie să aştepte neputincioasă ca
evenimentul sportiv să ia sfârşit pentru ca egregorul creat să se atenueze şi să-şi piardă
forţa puţin câte puţin. Abia începând din acel moment, individul care s-a identificat atât
de intens şi de profund cu sportivii preferaţi (care, în plan subtil, reprezintă un sui-generis
centru în jurul căruia se focalizează toate energiile subtile psiho-mentale ale egregorului)
va reuşi să iasă din exaltarea aparent inexplicabilă în care se afla, pentru a-şi regăsi starea
de calm emoţional pe care o avea de obicei. Adeseori, mai ales atunci când este vorba
despre Campionatul Mondial de Fotbal, se ajunge ca asemenea identificări să ducă la o
veritabilă demenţă colectivă.
De exemplu, după unul dintre meciurile de fotbal dintre echipa României şi cea a
Angliei, milioane de români au ieşit pe stradă pentru a-şi manifesta în mod zgomotos şi
chiar violent bucuria, zbierând toată noaptea: „Am câştigat!” În ultimă instanţă,
examinând această situaţie cu luciditate şi detaşare, fiind eliberaţi de incidenţa opresivă a
acestui egregor, ne putem întreba: „Cine a câştigat şi ce anume a câştigat?” De fapt, cei
11 jucători români au câştigat meciul de fotbal susţinut împotriva altor 11 jucători de
fotbal din Anglia. Totuşi, milioane de români au fost fericiţi, deoarece ei simţeau şi
gândeau că au câştigat. Chiar mai mult decât atât, în perioada Campionatului Mondial de
Fotbal s-a produs şi un alt fenomen neobişnuit dar foarte semnificativ pentru înţelegerea
modului în care operează, la nivel subtil, un egregor. Un număr destul de mare de
persoane care de obicei nu erau interesate de asemenea manifestări sportive, nefiind
absolut deloc preocupate de fotbal, au reacţionat de această dată cu mult interes. Ne
referim aici, în special, la multe femei care până atunci nu simţiseră afinităţi pentru acest
sport. Încă cu câteva luni înaintea desfăşurării sale, organizatorii şi mass-media din ţară şi
din întreaga lume au făcut foarte multă publicitate acestui eveniment sportiv. De fapt,
egregorul care există de mai multe decenii şi care se reactivează la date precise, de fiecare
dată când începe din nou Campionatul Mondial de Fotbal, s-a dinamizat de această dată
foarte puternic, alimentat fiind de curentul subtil de forţă creat în primul rând de către cei

X
care au avut interese financiare sau sociale să îi dea această amploare. El s-a amplificat
într-o asemenea măsură, încât a putut atrage cu putere mai întâi atenţia şi interesul,
fascinând după aceea întreaga sferă psiho-mentală a nenumărate persoane mai puţin
familiarizate cu „universul” fotbalului, în particular, şi chiar cu cel al sportului, în
general. Astfel, chiar şi persoane care anterior nu apreciau absolut deloc acest tip de
manifestare sportivă nu s-au putut opune acelui colosal curent subtil de energie (care, din
păcate, are însă o frecvenţă de vibraţie inferioară, aproape subumană), ce s-a expansionat
atunci în mod exploziv, în primul rând în sfera inconştientului colectiv. Din acest motiv,
au fost foarte puţine persoane care au avut înţelepciunea, luciditatea şi forţa lăuntrică de a
rezista în faţa acestui veritabil asalt subtil, păstrându-şi astfel integritatea aurică şi
neinterferând aproape deloc cu vibraţiile astrale inferioare vehiculate de acest egregor
care a devenit brusc foarte puternic.
Dacă printre practicanţii yoghini au existat totuşi, în acele momente, unii care au
reacţionat din punct de vedere emoţional şi mental într-un mod aparent inexplicabil, brusc
şi „intens, de parcă ar fi fost „luaţi de un val” (această expresie este de altfel foarte
semnificativă, deoarece ea exprimă în mod plastic felul în care fiinţa umană obişnuită
este invadată auric şi apoi „purtată” în diferite zone astrale de către un egregor), atunci
este necesar ca ei să reflecteze adânc asupra cauzelor ce au stat la baza producerii acestei
identificări spontane, am putea spune chiar malefice, care a avut natura şi amploarea unei
veritabile posedări. De aceea, le recomandăm să se întrebe cu obiectivitate şi cu detaşare
care este natura unor asemenea forţe subtile care au generat o mişcare de masă atât de
agresivă şi de puternică, şi care au fost intenţiile reale ale celor care le-au declanşat. Toate
aceste manifestări nu sunt, în ultimă instanţă, decât o tentativă grotească de manipulare a
societăţii. Egregorul care a generat un asemenea fenomen de impulsivitate emoţională
colectivă de amploare naţională a fost cu siguranţă foarte mulţumit de rezultatul pe care l-
a obţinut. În această direcţie, putem spune chiar că a depăşit toate aşteptările. Dacă o
asemenea polarizare subtilă de masă a fost obţinută pornind de la un fapt minor, cum este
un eveniment sportiv, ne putem întreba ce s-ar putea produce în cazul în care ar fi vorba
despre o cauză importantă care ar implica însăşi viaţa sau libertatea oamenilor.
Asemenea mişcări pandemice, indiferent dacă sunt ocazionale sau permanente,
menţin fiinţa umană care participă la ele într-un egregor de grup cu un nivel de conştiinţă
foarte limitat, uneori chiar malefic, şi o constrâng într-un mod degradant şi înjositor. Ele
nu îi permit fiinţei umane să trăiască într-un mod autentic, profund, starea de libertate
individuală. Un egregor de grup este o entitate colectivă în cadrul căreia o persoană îşi
subordonează originalitatea şi creativitatea pentru a se supune cu docilitate obiceiurilor şi
credinţelor şablon ale fiinţelor umane care îl compun, în interiorul egregorului, ceea ce
gândeşte, simte şi trăieşte o fiinţă umană în plan personal are foarte puţină valoare, ea
supunându-se părerilor şi deciziilor majorităţii membrilor acelui grup. Astfel, persoana se
adaptează treptat şi adeseori inconştient chiar şi la cele mai excentrice şi extravagante

X
dorinţe, convingeri şi superstiţii ale grupului. Merită să reflectăm totuşi mai profund la
cum se schimbă şi regresează de fapt o asemenea fiinţă umană care se cufundă în
„magma” subtilă a egregorului care a absorbit-o în plan astral. Care ar putea fi viitorul ei
şi cum am mai putea concepe ca fiind posibilă libertatea sa prin transgresarea regulilor
stricte impuse de egregor? Astfel, fiinţa umană în cauză capătă o psihologie „de turmă”,
uită de adevăratele sale necesităţi interioare spirituale şi este incapabilă să-şi pună în
evidenţă potenţialul creator. În ultimă instanţă, fiecare dintre noi ar trebui să-şi pună
aceste întrebări, deoarece aproape orice fiinţă umană, în mod evident în grade diferite, se
confruntă cu tendinţe de dominaţie aurică provenite din partea egregorilor inferiori.
Tendinţa TAMAS-ică de a evită mereu să ne punem cu seriozitate aceste probleme sau,
cu alte cuvinte, starea de inerţie gregară, va fi ea însăşi cel mai bun indiciu că deocamdată
încă ne mai aflăm sub impactul unor identificări colective care ne fac să aparţinem unuia
sau mai multor egregori puternici şi dominatori.
= VA URMA =
An 14 C 47
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(Continuare la cursul nr. 46, An 14)
Grupuri de fiinţe umane care devin conştiente de natura şi realitatea subtilă astrală
a egregorului din care fac parte în mod evident, există şi grupuri de persoane care sunt pe
deplin conştiente de natura şi realitatea subtilă a egregorului lor. Acestea sunt constituite
în special din fiinţe umane aflate pe o cale spirituală sau care urmează să realizeze o
transformare evolutivă a propriei lor personalităţi şi a comunităţii în care trăiesc, prin
elevarea continuă a nivelului lor de conştiinţă.
Astfel, există destul de multe grupuri care acţionează în diferite domenii de
activitate şi ai căror membrii componenţi sunt pe deplin conştienţi de relaţia unică şi
inefabilă care creează coeziunea în grupul lor. În acest fel, putem spune că survine o
conştiinţă de grup autentică, menită să confere membrilor componenţi o potenţare
sinergică şi o deschidere reală faţă de valorile universale şi spirituale. În cadrul unei
acţiuni benefic concertate, grupul de fiinţe umane conştiente acţionează în planul fizic, în
timp ce egregorul corespunzător radiază cu putere o energie binefăcătoare în sferele
subtile. Prin această emanaţie astrală, egregorul face să fie cunoscută munca specifică a
grupului, îi permite să capete amploare, să cuprindă un număr cât mai mare de persoane
şi favorizează crearea unei reţele subtile relaţionale care să pună membrii grupului în
legătură cu alte grupuri şi respectiv cu alţi egregori, de aceeaşi natură. Această reţea
subtilă se realizează în mod concret în universul astral, cristalizând şi unificând idealuri,

X
apropiind prin cordoane energetice fiinţe umane şi grupuri care, în acest fel, se pot susţine
şi pot colabora surprinzător de uşor. Ea se expansionează într-un mod fluidic în plan
subtil, generând astfel o reţea de lumină astrală profund spiritualizantă, menită să
ilumineze inconştientul fiinţelor umane deschise faţă de aceleaşi sfere de preocupări.
Drept urmare, aceste fiinţe umane încep să aibă idei şi idealuri similare celor emise de
grupul iniţial. În planurile subtile astrale, această reţea de lumină spirituală propagă unde
binefăcătoare şi regeneratoare care purifică efectiv zonele de pandemoniu, malefice, care
sunt umplute cu reziduuri lăsate de emoţii violente, de dorinţe triviale, de temeri, de
gânduri limitatoare, de ură etc.
Egregori care supravieţuiesc şi după desfiinţarea grupului care i-a creat aşa cum
am precizat anterior, atunci când un grup îşi desfiinţează activitatea, egregorul său mai
supravieţuieşte în plan subtil încă o anumită perioadă de timp. De obicei, acest interval
este cuprins între mai multe zile şi câteva luni, durata sa depinzând de importanţa
grupului formator, de rezultatele acţiunilor trecute ale acestuia şi de radiaţia subtilă care
emană în mod continuu din egregorul care îi este asociat. Acest proces de disoluţie, mai
mult sau mai puţin rapid, este perfect natural. Dacă în planul relaţiilor strict concrete noi
putem decide în mod brusc şi ferm să nu L mai colaborăm absolut deloc şi chiar să nu ne
mai întâlnim cu o anumită persoană, totuşi nu atât de simplu este şi în cazul încetării
comunicării subtile cu un anumit egregor. Legăturile psihice create anterior sunt mult mai
greu de rupt. Ele nu se pot desface imediat doar printr-o simplă comandă mentală. Pe de
altă parte, există şi alte situaţii în care, aşa cum precizam anterior, în anumite condiţii
deosebite, egregorii mai pot subzista încă mult timp după disoluţia grupurilor care le-au
dat naştere. Există două ansambluri de împrejurări în care acest aspect este posibil:
1) Este cu putinţă ca grupul să fi vitalizat egregorul său într-atât de mult încât
acesta ajunge să aibă o structură energetică foarte puternică şi stabilă, care îi va permite
să mai trăiască autonom încă mult timp, până la epuizarea resurselor sale vitale. Acest
fenomen poate, dura ani de zile şi chiar secole, în anumite cazuri excepţionale.
2) Un egregor poate să se desolidarizeze, într-o anumită măsură, de grupul din
care a provenit şi astfel el obţine o foarte mare autonomie subtilă. Din acest motiv, pentru
a continua să existe şi să-şi împlinească misiunea care i-a fost încredinţată, egregorul nu
mai are nevoie în mod real de grupul care l-a creat. Aceste situaţii sunt însă destul de rare.
Doar un grup care este foarte puţin vigilent şi eterogen poate permite egregorului său să
devină independent şi să acţioneze în felul acesta. Într-o asemenea situaţie, egregorul
grupului îşi continuă nestingherit activitatea sa în lumile subtile astrale. El poate să
transfere energia sa subtilă aurică spre alţi egregori aflaţi în rezonanţă cu el, sau poate
prelua în anumite situaţii în mod constant energie de la aceştia. Astfel, egregorul se
hrăneşte în universul astral şi, chiar mai mult decât atât, poate exercita un veritabil
control asupra altor egregori. Acest tip de egregor poate să mai supravieţuiască încă mult
timp după ce grupul iniţial s-a dizolvat, vampirizând alte structuri astrale insuficient de

X
puternice pentru a se opune acestui fenomen. Forma-gând care îl reprezintă caută atunci
fără încetare noi grupuri de persoane pe care să le influenţeze, în vederea realizării şi
desăvârşirii scopului pentru care acest egregor independent se automenţine.
Un egregor foarte puternic, care s-a separat de grupul său corespunzător, poate
manifesta tendinţa de a translata subtil, pentru a-şi exercita din nou influenţa asupra unui
alt grup de oameni care manifestă tendinţe psiho-mentale similare celor existente în
structura sa aurică astrală. El îşi reactivează astfel potenţialul său energetic care, pentru o
anumită perioadă de timp, nu a mai avut posibilitatea să se exprime într-un mod
determinant în planul fizic. De obicei, grupul de persoane care se va servi în acţiunile sale
de noul canal energetic pus la dispoziţie de către egregor nu este conştient de schimbarea
subtilă produsă, dar o va resimţi în mod clar şi puternic prin apariţia unor idei şi atitudini
comportamentale noi, neobişnuite. Supus unei forţe exterioare foarte puternice, grupul
respectiv îşi va pierde libertatea de gândire şi de acţiune şi, dacă nu are o personalitate
suficient de puternică, el va devia treptat, adeseori pe nesimţite, de la idealurile şi
scopurile sale, în funcţie de cerinţele egregorului malefic care l-a invadat din punct de
vedere subtil. Grupul îşi va pierde autonomia, dar va avea de câştigat în ceea ce priveşte
forţa de impact asupra altor grupuri de oameni. Astfel, putem spune că egregorul migrator
şi grupul invadat de acesta în plan subtil „semnează”, din punct de vedere simbolic, un
pact de asistenţă mutuală. În acest tip de pact, malefic şi degradant (care este foarte
asemănător cu cel care este realizat între un demon şi o fiinţă umană care acceptă să-şi
vândă sufletul – sau, cu alte cuvinte, structurile sale subtile emoţionale şi mentale în
schimbul unor avantaje materiale sau sociale), grupul este cel care, mai devreme sau mai
târziu, va avea de pierdut.
În general, egregorul vitalizează din punct de vedere subtil şi susţine emoţional
grupul care l-a creat, astfel încât acesta din urmă să-şi îndeplinească rolul care i-a fost
atribuit şi pentru care s-a constituit. Dacă grupul de fiinţe umane nu răspunde totuşi aşa
cum ar trebui la necesităţile sale de ordin subtil, sau dacă se află într-o situaţie dificilă,
există situaţii excepţionale în care egregorul se poate retrage, abandonând grupul şi
lipsindu-l de o susţinere subtilă.
Un astfel de egregor poate supravieţui un interval de timp foarte lung, migrând
atunci de la un grup de persoane la altul, dar păstrându-şi totuşi autonomia. Din
momentul în care nu mai găseşte nici un grup care să poată răspunde necesităţilor sale
energetice subtile, egregorul se devitalizează, îşi estompează puţin câte puţin aspectele
caracteristice definitorii, pentru ca apoi să fie supus şi el unui fenomen ireversibil de
dezagregare.
Noţiuni iniţiatice fundamentale despre egregorul unei familii
Egregorul familial armonios este acel egregor care susţine o stare de dragoste, de
împlinire sufletească şi de înţelegere reciprocă între membrii unei familii şi care, de

X
asemenea, permite copilului să îşi găsească propriile sale repere existenţiale, să evolueze
lăuntric atingând maximul posibilităţilor şi potenţialităţilor sale, să-şi dezvolte
creativitatea şi să primească iubirea care, în acest caz, îl cuprinde ocrotitor în permanenţă,
prin impactul pe care energia dominantă afectivă a egregorului o are asupra sa. Copilul
are întotdeauna nevoie de un cadru energetic subtil protector pe care egregorul familial
armonios i-l conferă. Astfel, trăind în sfera egregorului format de părinţii săi, în care
energia dominantă este cea a iubirii, copilul va putea găsi hrana spirituală atât de necesară
dezvoltării sale aurice, precum şi forţa subtilă specifică ce îl va susţine să-şi eleveze cu
uşurinţă şi în mod spontan nivelul de conştiinţă. De aceea, orice părinte conştient de
responsabilităţile sale, care nu se limitează doar la răspunderile strict materiale, realizează
că atribuţiile sale faţă de copil sunt în primul rând de natură subtilă. Prin urmare, el
trebuie să contribuie la crearea şi dezvoltarea unui egregor de familie care să reprezinte
cadrul energetic psiho-mental şi spiritual în care atât copilul, cât şi ceilalţi membri ai
familiei sale pot să se dezvolte armonios şi liber. Un egregor familial liber, puternic şi
creator nu îşi impune în nici un fel valorile şi credinţele în faţa copiilor care fac parte din
familia corespunzătoare acestuia. El se adaptează cu multă flexibilitate la necesităţile
fiecăruia şi instaurează o metodă educativă cât mai eficientă, care să ţină cont în egală
măsură de personalitatea şi de necesităţile tuturor membrilor acelei familii. Aceasta
presupune ca egregorul să facă dovada unei mari flexibilităţi aurice şi, chiar mai mult
decât atât, să integreze în parametrii săi comportamentali conceptul de abandon
necondiţionat în faţa Voinţei Divine. Dacă satisface toate aceste condiţii, fiind întemeiat
pe o credinţă autentică în Dumnezeu, egregorul familial va fi în măsură să îndeplinească
într-un mod excelent rolul major care îi revine, şi anume acela de a oferi copiilor familiei
respective posibilitatea de a-şi dezvolta la maxim potenţialul lor spiritual, ajutându-i să-şi
eleveze conştiinţa şi să-şi rafineze energiile lăuntrice.
Pe de altă parte, însă, în cazurile concrete se constată că adeseori egregorul
familial este departe de aceste trăsături arhetipale ideale. De cele mai multe ori, egregorul
familial îşi edifică o serie întreagă de scheme şi tendinţe repetitive rigide care se reproduc
din generaţie în generaţie, într-un mod reprimant şi apăsător, asupra personalităţii
membrilor componenţi. Totuşi, trebuie să recunoaştem că timpurile obscurantismului
educativ au fost depăşite în mare parte. Astfel, în multe cazuri, unele familii
contemporane au fost capabile să creeze un nou gen de egregor familial arhetipal în
cadrul căruia copiii pot găsi condiţii optime de dezvoltare psihomentală şi chiar
spirituală. Chiar dacă egregorul familial în care noi înşine am evoluat ne-a adus multe
împliniri şi o stare generală de mulţumire, totuşi se recomandă să ne detaşăm de acesta,
iar în cazul în care ne căsătorim este necesar să edificăm apoi un alt egregor familial care
va corespunde mult mai bine atât propriilor noastre aspiraţii, cât şi necesităţilor celorlalţi
membri ai noii familii create. Dacă noi vom reproduce identic schemele egregorului
parental, care a fost şi el, la rândul său, generat de o serie întreagă de condiţionări

X
familiale anterioare, riscăm să ne pierdem integritatea şi să impunem celor din jurul
nostru o atmosferă apăsătoare. Egregorul familial global, care cuprinde toţi egregorii
familiali ai unei generaţii, induce într-un mod determinant anumite idei şi tendinţe care se
reflectă apoi asupra vieţii fiecărei familii şi a fiecărui individ în parte.
Egregorul caută aproape întotdeauna să modifice fiinţele umane care îl compun,
conform propriilor sale criterii care sunt cel mai adesea limitatoare şi restrictive.
Adeseori, egregorul familial începe să-şi impună într-un mod foarte puternic voinţa sa
asupra copilului încă din primii ani de viaţă ai acestuia şi, tocmai de aceea, în asemenea
cazuri, mai ales dacă egregorul exprimă tendinţe dizarmonioase şi degradante, mai ales în
perioada adolescenţei acea fiinţă umană va trebui să dea dovadă de o fermitate de
nezdruncinat şi chiar să manifeste spirit de independenţă pentru a nu se lăsa dominată de
influenţele subtile care sunt exercitate de egregorul cu care ea este obligată să coabiteze
în ambianţa sa astrală, pentru o anumită perioadă de timp. Însă, dacă ea nu va reuşi să
realizeze această atitudine eliberatoare, va rămâne dependentă pentru mult timp de
principiile restrictive şi perimate pe care egregorul său familial i le impune.
Atât timp cât o fiinţă umană rămâne să locuiască împreună cu părinţii, dacă nu
este înzestrată cu o personalitate puternică, ea se va afla într-o stare de dependenţă faţă de
egregorul familial. Dacă acesta are rezonanţe ciudate şi îşi menţine în continuare forţa
opresivă, persoana respectivă va trăi în propria casă ca într-o închisoare. Din momentul în
care ea se va decide în mod ferm şi irevocabil să-şi trăiască viaţa pe cont propriu, va reuşi
să se detaşeze de această condiţionare subtilă. Însă procesul eliberării de egregorul
familial parental nu se derulează neapărat într-un mod foarte simplu şi rapid. Numeroase
persoane nu reuşesc să taie acest sui-generis cordon ombilical subtil în momentul plecării
lor din casa părintească şi, din acest motiv, acceptă ca părinţii să exercite în continuare un
ascendent foarte puternic asupra lor. Ele preferă să rămână mai departe dependente de
părinţii lor decât să îşi asume noile responsabilităţi ce apar în mod inerent din momentul
în care ele părăsesc cu adevărat vechea ambianţă familială. Tendinţa de a ne conforma
unor reguli foarte stricte, de a adera în mod necondiţionat la credinţe dogmatice şi
concepţii limitatoare impuse silnic, dar foarte subtil, de către egregorul familiei, precum
şi pornirea de a repeta scheme comportamentale care se perpetuează (adeseori, de mai
multe generaţii) pot părea, la o primă vedere, mai confortabile decât strădania de a ne
dezvolta particularităţile proprii, înfruntând singuri vicisitudinile vieţii. Anumiţi egregori
familiali alienanţi ajung să cuprindă în sfera lor de influenţă mai multe generaţii. Aceştia
sunt, în general, egregori „convenţionali” care se străduiesc să perpetueze obiceiuri de
familie care sunt considerate unanim (evident, de către cei din acea familie „cu tradiţie”)
ca fiind importante.
Asemenea egregori cultivă o formă de ignoranţă cronică ce favorizează moduri
restrictive de a gândi şi un câmp de conştiinţă limitat, care se suprapun apoi, precum un
veritabil stigmat, asupra aurei astrale a membrilor acelor egregori. Drept consecinţă,

X
percepţia unor astfel de oameni asupra lumii este, într-o asemenea situaţie, unilaterală,
aceştia analizând situaţiile doar în raport cu ei înşişi şi cu propriile lor coordonate psihice
care le-au fost impuse de egregorul familial. Acestor fiinţe umane, în genera] elitiste, le
este foarte dificil să se deschidă faţă de alte realităţi, deoarece ele consideră că numai în
ambianţa lor familială poate fi găsit „adevărul” şi raţiunea de a exista. Hrăniţi intens prin
filiaţii succesive, asemenea egregori familiali opresivi construiesc veritabile ziduri subtile
în interiorul cărora membrii familiei sunt efectiv închişi. Pentru ca o fiinţă umană să iasă
dintr-un astfel de egregor, ea trebuie să deschidă o breşă în zidurile acestei sui-generis
fortăreţe astrale. Dar, o dată ce ea a reuşit să se elibereze de legăturile subtile cu
respectivul egregor, forţa egregorului scade foarte mult. Atunci când este contestat de
către unii dintre membrii săi, un egregor urmăreşte să-şi dinamizeze şi să-şi întărească
imediat forţa de coeziune pentru a declanşa în membrii grupului respectiv stări de
aversiune împotriva celor rebeli. Una dintre consecinţele obişnuite este dezmoştenirea
acestora. Dacă egregorul nu reuşeşte totuşi să îi împiedice pe contestatari să părăsească
sfera sa subtilă de influenţă, atunci forţa sa descreşte, fiind ameninţat chiar cu dispariţia.
Tocmai din acest motiv, există foarte multe tipuri de egregori familiali opresivi. = VA
URMA =
An 14 C 48
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE ŞI
DINAMIZARE METODICĂ ŞI COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA
DESPRE NATURA TAINICĂ A EGREGORILOR
(Continuare la cursul nr. 47, An 14)
Egregori religioşi
Egregorul care reprezintă o concretizare astrală a sentimentului religios şi care
este prezent, într-o măsură mai mare sau mai mică, în oricare fiinţă umană, există încă din
cele mai vechi timpuri ale umanităţii şi poate fi considerat drept un arhetip universal. De-
a lungul istoriei, el s-a manifestat sub diferite forme. La început, oamenii primitivi adorau
unele dintre forţele celor patru elemente care sunt prezente în natură (Pământul, Apa,
Focul, Aerul) sau Soarele şi Luna. Treptat, pe măsură ce au început să apară diferenţe din
ce în ce mai evidente între un grup etnic şi un altul, credinţele oamenilor s-au diversificat.
Acest proces s-a dezvoltat fără încetare, până la apariţia marilor religii monoteiste, la care
aderă, în momentul prezent, miliarde de oameni. Toate formele de egregori religioşi creaţi
de fiinţele umane până în momentul actual sunt, în grade diferite, reflexii ale egregorului
iniţial, arhetipal, al sentimentului religios. Pe măsură ce conştiinţa umanităţii se va
dezvolta şi va evolua din ce în ce mai mult, ea va ajunge să perceapă sentimentul religios
în dimensiunile sale profunde, apropiindu-se astfel de realitatea spirituală ultimă, Sinele
Suprem Nemuritor, ATMAN, care se află la baza acestor năzuinţe fundamentale ce animă

X
tainic orice fiinţă umană.
Într-o epocă viitoare a umanităţii, atunci când teama şi sentimentul înstrăinării de
ceilalţi vor fi înlocuite cu starea de încredere, şi atunci când în oameni se va dezvolta o
conştiinţă unitară a umanităţii, impregnată puternic de forţa iubirii detaşate şi
necondiţionate, sentimentul religios va fi eliberat de tendinţele separatiste şi de
dogmatism. Această percepţie luminoasă, unificatoare a realităţii divine supreme este însă
mult diferită de cea vehiculată de majoritatea preoţilor şi a oficianţilor diverselor religii
sau culte religioase. Tocmai de aceea, în prezent sunt foarte puţine fiinţele umane cu
adevărat înţelepte, cu un nivel global de conştiinţă suficient de elevat ca să poată gândi şi
trăi în spiritul unei acceptări libere, pline de înţelegere şi de dragoste a tuturor curentelor
religioase autentice care există la ora actuală şi din care transpare o credinţă reală în
Dumnezeu şi în natura noastră în mod esenţial divină. Ansamblul acestor fiinţe umane
înţelepte constituie şi ele, la rândul lor, un egregor spiritualizant dar, din păcate, acesta nu
are deocamdată suficientă forţă pentru a influenţa cu adevărat viziunea oamenilor
obişnuiţi despre religie şi sentimentul sacralităţii. Marele yoghin SWAMI
VIVEKANANDA a fost un veritabil deschizător de drumuri în această direcţie, iar la ora
actuală DALAI LAMA poate fi considerat unul dintre promotorii activi ai acestui egregor
spiritual aflat în formare. Termenul „religie” provine de la latinescul „religio” ce este
înrudit cu cuvântul „religo” care înseamnă „a relega”. Prin urmare, a reunifica conştiinţa
individuală în Conştiinţa Divină Supremă, în Dumnezeu Tatăl, şi a reunifica oamenii între
ei prin iubire reprezintă elementul cheie sau, cu alte cuvinte, tendinţa creatoare de bază a
sentimentului religios. Aşadar, religia, aşa cum a fost şi mai este ea încă înţeleasă în
sensul său originar, nu poate continua la nesfârşit să separe oamenii între ei, sub pretextul
unor dogme, ci trebuie, dimpotrivă, să îi unească prin forţa iubirii, chiar dacă, de-a lungul
istoriei, forţele care se opun evoluţiei s-au străduit să deturneze egregorii religioşi de la
scopul lor iniţial. Din păcate, aceste forţe involutive şi-au pus o amprentă foarte puternică
asupra mentalităţii oamenilor care, o dată intraţi într-un egregor religios, sunt înclinaţi
mai degrabă să urmeze calea intoleranţei, a separării şi a fricii decât cea a înţelegerii, a
încrederii şi a iubirii. Prima opţiune (cea a intoleranţei) nu cere nici un efort special şi
nici un control asupra propriei noastre fiinţe; cea de-a doua, dimpotrivă, necesită efortul
de a-i înţelege şi de a-i accepta cu iubire pe ceilalţi, chiar dacă aparţin unui alt egregor
religios.
Filonul autentic al iubirii universale reprezintă forţa unificatoare care va crea
nucleul egregorului menit să inducă, în viitor, în conştiinţa umanităţii, sentimentul
religios autentic.
Deşi sunt încă operativi, mulţi dintre egregorii diferitelor curente religioase tind
să-şi diminueze forţa şi vor dispărea o dată cu trecerea timpului. Acest proces este în curs
de desfăşurare şi poate fi remarcat cu uşurinţă atunci când sesizăm că, într-adevăr, din ce
în ce mai multe fiinţe umane însufleţite de o aspiraţie spirituală autentică urmăresc, în

X
momentul de faţă, să realizeze o relaţie cât mai directă, lăuntrică şi intimă cu Dumnezeu,
regăsit în înseşi adâncimile tainice ale propriei lor fiinţe. În această direcţie, Arta
Binecuvântării este o modalitate directă de a-L descoperi pe Dumnezeu în noi înşine şi
reprezintă un pas important pentru această reunificare, religo, a fiinţei umane cu
Dumnezeu, fără a mai avea nevoie de nici un alt intermediar. Atât în cazul binecuvântării,
cât şi în cel al autobinecuvântării, fiinţa umană realizează o relaţie directă şi nemijlocită
cu Dumnezeu Tatăl.
Credinţa dogmatică şi puerilă într-un Dumnezeu care are o reprezentare
figurativă, personală, un bătrân cu barbă albă care se află undeva, „în ceruri”, nu mai
poate să satisfacă aspiraţia omului contemporan de a-L cunoaşte cu adevărat şi în mod
direct pe Dumnezeu.
O dată cu transformările spirituale care se vor produce în conştiinţa umanităţii,
sentimentul sacralităţii şi al prezenţei intime a lui Dumnezeu nu va mai fi în nici un fel
restricţionat. În consecinţă, nu va mai fi neapărat necesar să mai existe fiinţe aşa-zis
privilegiate sau, cu alte cuvinte, preoţi şi oficianţi care să se considere intermediari sau
mijlocitori absolut necesari în comunicarea omului obişnuit cu Dumnezeu, deoarece
această legătură se va stabili într-un mod nemijlocit între sufletul şi mintea fiinţei umane
şi scânteia sa divină, Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN, iar această regăsire se va
„oficia” în sanctuarul tainic al Inimii fiecăruia. Sentimentul religios nu va mai fi supus
dogmelor şi regulilor aberante care l-au închis în mod paradoxal într-un sistem limitator,
adeseori chiar antidivin, în cadrul căruia forţa iubirii este adeseori ignorată.
În forma lor actuală, mulţi dintre egregorii religioşi au intrat în faza de
îmbătrânire şi se află la crepusculul existenţei lor. Această stare de senectute se datorează
unui proces natural. Orice egregor ajunge, într-o zi sau alta, să-şi înceteze existenţa,
pentru a-i permite formei-gând care îl vehiculează să dispară sau să se transforme într-un
mod creator. Foarte mulţi dintre egregorii religioşi care există în prezent nu mai au
posibilitatea să evolueze. Fără o transformare radicală, gândirea religioasă dogmatică
tinde să se stingă şi, în acest caz, nimic nu va putea stopa acest mecanism. Chiar şi în
cazul budismului tibetan, care dă impresia unei expansiuni, fenomenul declinului este
totuşi prezent. Acest egregor atrage în momentul actual mulţi occidentali, dar, din cauza
unei coborâri globale a nivelului de conştiinţă a membrilor săi, forţa sa spirituală se află
într-un evident regres. Totuşi, trebuie să precizăm foarte clar că, atunci când vorbim
despre decadenţa egregorilor religioşi, ne referim numai la sistemele religioase şi la
diversele teologii dogmatice. Învăţătura divină a lui IISUS CRISTOS, care ne permite să
percepem, prin forţa iubirii, lumina dumnezeiască ce iradiază din inimile noastre,
învăţătura autentică a lui BUDDHA, care ne indică felul în care să rupem lanţul
ataşamentelor (şi să distrugem „roata” ipostazelor existenţiale limitatoare ce ne fac să
peregrinăm prin vieţi care, din cauza ignoranţei, sunt aducătoare de suferinţă) în scopul
de a accede la o libertate spirituală totală, învăţăturile lui KRISHNA, MAHOMED şi ale

X
altor fiinţe care au beneficiat de o profundă şi veritabilă inspiraţie divină nu sunt supuse
în nici un caz degradării, pentru că ele au reprezentat, reprezintă şi vor reprezenta
adevăruri eterne care sunt veritabile teofanii sau, cu alte cuvinte, prezenţe vii şi concrete
ale Realităţii Supreme a lui Dumnezeu. Bogăţiile spirituale pe care aceste fiinţe divine le-
au revelat umanităţii rămân inestimabile şi vor dăinui în eternitate.
Dacă, în decursul veacurilor anterioare, omul a simţit nevoia să îşi afirme neapărat
apartenenţa la un cadru instituţional religios dogmatic sau absolutist, în scopul de a se
apropia, pe cât posibil, de sursa misterului divin, în perioada actuală există totuşi create
premisele ca orice fiinţă umană lucidă să integreze mult mai direct în propriul univers
lăuntric conţinutul revelaţiilor divine făcute de către marii înţelepţi ai acestei planete şi să
trăiască astfel în mod intim adevărul acestor mesaje divine eterne. Astfel, în tăcerea
sfântă a templului său interior, omul va aprofunda mereu şi mereu sentimentul înălţător al
sacralităţii, fără ă mai avea nevoie de un cadru rigid sacramental pentru a ajunge la
realitatea divină a Sinelui său Suprem Nemuritor, ATMAN.
Spre deosebire de credinţa veritabilă în realitatea dumnezeiască a fiinţei noastre,
Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN, religiile şi credinţele dogmatice, oricât de elaborate
ar fi, nu sunt altceva decât percepţii mentale limitate sau reflectări deformate şi parţiale
ale unui adevăr divin, interpretat însă greşit şi aplicat adesea într-un mod eronat. Credinţa
adevărată ne deschide întotdeauna fiinţa spre dimensiunile profunde şi intime ale
existenţei în sine, eliberându-ne de lanţurile ataşamentelor şi condiţionărilor, în timp ce
credinţa dogmatică este în ultimă instanţă alienantă şi sclerozantă pentru psihicul uman.
Religiile dogmatice favorizează apariţia unor egregori care, în scopul de a se întreţine, nu
fac altceva decât să pună bariere şi ziduri în interiorul cărora fiinţa umană este constrânsă
să-şi construiască un univers îngust. Prin aceasta, ea se îndepărtează de fapt de
Dumnezeu Tatăl. Neavând posibilitatea de a accede la sursa sa lăuntrică divină, o
asemenea fiinţă umană – mutilată spiritual de însăşi concepţiile dogmatice pe care şi le-a
însuşit – priveşte totul din prisma egregorului religios cu care ea se identifică în mod
habotnic. Treptat, ea va pierde simţul realităţii şi atunci nu va mai fi capabilă să cuprindă
în sfera conştiinţei sale decât fenomenele şi aspectele pe care egregorul său religios le
acceptă, iar acestora le va acorda o valoare absolută. De obicei, o fiinţă umană al cărei
suflet se pietrifică din cauza unor astfel de credinţe dogmatice întipărite foarte adânc în
realitatea subtilă a egregorului religios din care face parte capătă un caracter sectar şi
respinge cu violenţă viziunile şi concepţiile celorlalţi despre Dumnezeu şi despre lume.
Un egregor care s-a impregnat cu asemenea credinţe dogmatice păstrează întipărită
amprenta acestor atitudini pline de bigotism şi devine vehiculul lor. În acest stadiu,
egregorul nu mai poate evolua într-un mod creator şi se rigidizează. El poate integra în
continuare foarte mulţi indivizi dar, deoarece nota sa dominantă este dogmatismul,
egregorul respectiv va fi din ce în ce mai sclerozat şi mai rigid. Aceşti egregori au un
caracter dominator foarte puternic şi resimt orice pierdere a influenţei pe care o au asupra

X
uneia dintre persoanele pe care le au sub tutelă, precum şi orice contestare a principiilor
lor, drept un mare eşec. În general, aceşti egregori preferă să se păstreze mai degrabă într-
o atitudine de refuz, decât să-şi accepte erorile. Credinţele dogmatice sunt fructul
imaginaţiei sterile, a frustrărilor emoţionale precum şi a limitărilor intelectuale şi
spirituale ale teologilor. Tocmai din acest motiv, aproape întotdeauna idealurile autentice
ale reformatorilor spirituali au ajuns să fie respinse sau deformate de continuatorii
acestora.
TEHNICA FUNDAMENTALĂ PENTRU DINAMIZAREA CAPACITĂŢII
SPIRITUALE DE A PERCEPE AURELE BIOENERGETICE PRIN INTERMEDiUl
UNEI PRIVIRI CARE ESTE AŞA-ZIS „FOCALIZATĂ GLOBAL”
Exerciţiul pe care îl vom prezenta în continuare face parte dintre metodele cele
mai directe şi mai eficiente de a percepe în plan subtil aura bioenergetică şi, totodată, ne
permite intrarea într-o comuniune telepatică inefabilă cu fiinţe spirituale din lumile
subtile paralele elevate. Această tehnică se realizează în doi şi este absolut necesar să o
exersăm împreună cu un coleg care a primit şi el, în cadrul cursului nostru de YOGA,
iniţierea în această metodă spirituală simplă, dar care are totuşi o foarte mare eficacitate.
Pentru aceasta, ne vom plasa unul în faţa celuilalt, la o distanţă de aproximativ 90
de centimetri, sau chiar la o distanţă mai mare, ca atunci când ne aşezăm pentru a avea o
conversaţie intimă cu cineva. Intrăm într-o postură de meditaţie, urmărind să avem
spatele cât mai drept. Închidem ochii şi realizăm o stare profundă de interiorizare şi
relaxare atât la nivel fizic, cât şi la nivel psihic şi mental. În continuare, îi consacrăm lui
Dumnezeu Tatăl, în mod necondiţionat, fructele acestei tehnici.
Începem după aceea respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui, respiraţie
care va produce o puternică energizare în plan eteric la nivelul lui VISHUDDHA
CHAKRA. Operăm apoi o unificare energetică între centrii de forţă VISHUDDHA
CHAKRA şi AJNA CHAKRA, timp de minim 7 minute.
După această perioadă încetăm respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui şi
deschidem ochii. Tehnica propriu-zisă de dezvoltare rapidă a puterii de percepere şi de
trezire a clarviziunii spirituale constă în a privi fix o zonă aflată la aproximativ 3-5 cm
deasupra creştetului capului persoanei căreia urmărim să îi percepem aura. Totodată,
realizăm cele trei faze ale procesului de dinamizare a stării de clarviziune:
1. Pe un fond lăuntric de vid mental, devenim cât mai conştienţi de dinamizarea
energetică foarte intensă în plan eteric, ce este generată la nivelul lui AJNA CHAKRA.
Vom urmări să sesizăm apariţia unor vibraţii energetice din ce în ce mai puternice şi mai
rafinate în zona din mijlocul frunţii. După activarea în plan eteric a lui AJNA CHAKRA,
vom urmări să conştientizăm şi efectele specifice dinamizării energetice în plan astral a
acestui centru de forţă. Pentru ca efectele subtile ale acestei atitudini interioare să devină
cât mai evidente pentru noi, este imperios necesar să rămânem perfect nemişcaţi. De

X
asemenea, evităm pe cât posibil să clipim. Această primă fază a tehnicii va induce o stare
de mare limpezime şi claritate în plan mental.
2. Nu privim în mod direct nici un detaliu al imaginii care se află atunci în faţa
noastră. Vom numi această atitudine, esenţială pentru declanşarea clarviziunii, „focalizare
globală”. Devenim conştienţi doar de faptul de a vedea, sau de aşa-numita stare de
clarviziune spirituală. Dacă în această fază nu putem încă percepe la nivel subtil, urmărim
să „simţim” imaginea, în loc să o privim doar prin intermediul ochilor, aşa cum procedăm
în mod obişnuit, în planul fizic.
3. Percepem în mod empatic fiinţa aflată în faţa noastră şi, în general, întreaga
imagine. Acest proces de cunoaştere empatică se realizează printr-o centrare lăuntrică
profundă în zona din mijlocul pieptului, la nivelul centrului subtil de forţă ANAHATA
CHAKRA.
Rămânem apoi perfect nemişcaţi, fiind focalizaţi asupra acestor trei atitudini
interioare fundamentale.
După aproximativ 7 minute reîncepem respiraţia cu frecare a aerului în zona
laringelui. În continuare, timp de minim 15 minute, conexăm, din punct de vedere subtil,
imaginea percepută de noi prin clarviziune, sau senzaţia lăuntrică pe care aceasta o
declanşează, cu energia eterică ce este amplificată în urma respiraţiei cu frecare a aerului
în zona laringelui. Procedând în acest fel, acuitatea şi intensitatea percepţiilor de natură
subtilă se măreşte foarte mult.
În încheierea acestui exerciţiu, frecăm într-un mod viguros mâinile între ele, timp
de aproximativ un minut, şi plasăm apoi palmele deasupra pleoapelor, care trebuie să fie
închise şi cât mai destinse. Devenim conştienţi de forţa subtilă eterică ce se manifestă în
acest caz printr-o radiaţie calorică, cu efecte curative, care ne pătrunde şi totodată ne
relaxează profund ochii.