Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
mediată umoral
Curs 5
2
Cuprins
Studiu de caz
- Bărbat 23 ani se prezintă cu dureri de gât, febră, oboseală, care au debutat în urmă cu
3 săptămâni și s-au accentuat progresiv;
Examen clinic obiectiv:
- Amigdale inflamate, dimensiuni crescute, exudat; un g/l
anterior cervical mărit
Tratament:
- Penicilina → îmbunătățirea simptomelor clinice, dar
persistă febra și oboseala
Investigații paraclinice:
- HGB = 15 g/dl
- WBC = 23.000/mm3: Ne = 23%, Ly = 57%, > 20% Faringoamigdalită cu amigdale
inflamate și exudat la nivelul
limfocite anormale
amigdalei drepte
- Mononucleoză spot test +
Tratament:
• Repaus la pat, tratament suportiv
Evoluție:
• Recuperare completă în 6 săptămâni
4
Limfopoieza
7
Limfocitele B
• O populaţie minoritară de limfocite - 20% din totalul limfocitelor peiferice
• Denumirea după asemănarea funcţională cu populaţia limfocitară care se
maturează la păsări într-un organ specializat “bursa lui Fabricius”
• Durată de viaţă scurtă de ordinul lunilor şi sunt puţin recirculate, fiind
distribuite cu predominanţă în ariile B-dependente din organele limfoide
secundare, la nivelul corticalei g/l sau în pulpa albă a splinei
• Dispuse în aglomerări – foliculi limfoizi – staţionează t îndelungat în
aşteptarea Ag specific
• Difenţierea celulelor B - 2 etape:
Antigen – independentă – are loc în m.o.
Antigen - dependentă - În organele limfoide secundare
9
Limfocitele B
10
descoperirea genelor Ig C, V, J şi D
regiunilor şi rearanjametul lor
12
Design-ul modular
• În fiecare celulă B, pe cromosomul ce codifică lanţurile grele ale Ac,
sunt multiple copii ale 4 tipuri de segmente de gene a ADN, numite V,
D, J şi C.
• Avem ≈ 40 segmente V, ≈ 25 segmente D, ≈ 6 segmente J.
• Pentru asamblarea unei gene a lanţului H matur, fiecare celulă B
caută unul din aceste segmente, plasîndu-le împreună, aşa ca în
figură:
14
1. Receptorii limfocitelor B
- Sunt formați din două tipuri de proteine:
• lanțul greu (Hc, heavy chain)
• lanțul ușor (Lc, light chain), care sunt codificate de genele,
asamblate din segmente genice.
- Segmentele genice pentru generarea proteinelor sunt
localizate pe cromozomul 14 (fiecare dintre cei 2 cromozomi
contribuie cu segmente genice)
- Segmenele genice: V, D, J și C
15
1. Receptorii limfocitelor B
1. Receptorii limfocitelor B
2. Semnalizarea BCR
BCR se leagă de antigenul corespunzător ”cognate” – epitop (6-12 AA)
Cînd are loc recunoaștrea Ag, semnalul este transmis spre nucleul BC pentru a
recurge la activarea BC
Dar cum are loc această semnalizare?
Hc este scurt, nu ajunge pînă la nucleu, deacea BCR are niște proteine accesorii Igα și
Igβ, caree se asociază cu Hc
→ Semnalizarea recunoașterii antigenului prin Igβ și Igα, localizate intracitoplasmatic
2. Semnalizarea BCR
Pentru generarea unui semnal de activare, mai mulți BCR trebuie poziționați
unul lângă celălalt pe suprafața limfocitului B = clusterizare sau crosslinking
Clusterizarea BCR are loc dacă există mai mulți epitopi de același fel pe un
singur antigen. S a mai multor Ag patogeni este compusă din mai multe copii de diferite
proteine. Atunci cînd BC recunoaște un epitop al acestor proteine, mai mulți BCR pot clusteriza,
pentru focusarea Ag.
Igα și Igβ din interiorul celulei interacționează cu enzime- transmiterea
semnalului la nucleu, precum BCR este ocupat.
2. Semnalizarea BCR
Există o proteină pe S BC cu rol în
semnalizare – receptor, ce poate lega un
component al C
Receptorul pentru complement = co-
receptor
Ag opsonizat acţionează ca o “clamă” ce
strînge BCR şi co-R împreună pe S BC,
cea ce amplifică transmiterea
semnalului.
2. Semnalizarea BCR
21
3. Activarea limfocitelor B
Activarea BC naive necesită 2 semnale:
1. Clusteruzarea BCR şi a moleculelor de semnalizare asociate
2. Semnal co-stimulator
• 3.1. Activarea limfocitelor B depenentă de Th
- Semnal co-stimulator, ce conferă contact direct
între BC şi ThC.
- Necesită activarea prealabilă a limfocitelor T, pe S
cărora proteina CD40L, care se leagă de CD40 de
pe S BC – transmiterea semnalului co-stimulator,
clusteruzarea BCR, activarea BC.
- Procesarea antigenului și prezentarea împreună
cu molecule MHC
- Eficient doar în activarea limfocitelor B și
producția de anticorpi doar împotriva antigenelor
proteice
- Deficiența de CD40L (CD154): sindrom hiper-IgM
23
3. Activarea limfocitelor B
3. Activarea limfocitelor B
3.3. Activarea limfocitelor B de mitogen
Calea nenaturală
- Ag-Mitogen = agent care induce proliferarea
celulară (virusuri, bacterii, paraziți, substanțe
chimice)
- Se leagă de alți receptori decât BCR pe suprafața
limfocitelor B (receptori pentru mitogeni)
- Induce activarea policlonală a limfocitelor B
- Nu depinde de antigenul specific
- Este o modalitate de a distrage sistemul imun de
la producerea unui răspuns specific
3. Activarea limfocitelor B
Activarea limfocitelor B
proliferare
Maturarea limfocitelor B
1. Schimbarea clasei Ig (IgM)
2. Hipermutații somatice – pentru creşterea afinităţii BCR pentru recunoaşterea Ag
3. Orientarea spre plasmocite/limfocite B de memorie
26
Anticorpii (Ig)
• O moleculă de IgG:
2 perchi de diferite proteine:
▫ Lanţ uşor Lc
▫ Lanţ greu Hc
2 regiuni identice – Fab, ce leagă
ag
O regiune constanta Fc, ce poate
lega receptorii pe S celulelor
efectoare (macrofage) - structura
specială ce determină clasa Ig.
27
4. Clasele de anticorpi
și funcțiile acestora
29
Ce fac Ac?
• Ac, fiind foarte importanţi în apărare, nu distrug direct “invadatorul” - Ag. Ei
marchează “sărutul morţii” pe Ag, care-l va duce la distrugere.
• Rolul lor este de a identifica Ag şi de a permite altora de a efectua distrugerea.
• Ac se pot cupla atît cu Ag bacterieni, cît şi cu cei virali, marcîndu-i pentru
distrucţie.
• Ac opsonizează invadatorii; din germ. “opsonize” – a pregăti pentru mîncare.
30
31
4. Funcțiile anticorpilor
Opsonizarea
Ac - legarea Fab de Ag, iar cozile Fc se leagă de receptorii Fcr de
suprafaţă a celulelor efectoare - macrofage.
• Ac formează o punte între Ag şi fagocit, pregătindu-l pentru
fagocitare.
• Ac fixează atenţia macrofagelor spre Ag, care alteori poate fi
ignorat.
33
- 4 subclase, cu Fc diferite
- IgG3 leagă complementul cel mai bine; NK prezintă receptori pentru porțiunea Fc a
IgG3 = citotoxicitate dependentă de anticorp, ADCC) NK omoară, Ac – identifică ţinta
Rolul
răspunsului
imun umoral
50