Maşini de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie

După cum s-a arătat anterior, maşinile de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie se
folosesc la obţinerea semifabricatelor cilindrice tip bucşe scurte sau inele pentru coroane dinţate,
a flanşelor scurte precum şi a pieselor fasonate. Din cauza configuraţiei suprafeţei libere a
aliajului din forma rotită (paraboloid de rotaţie) piesele cilindrice rezultă cu o neuniformitate a
grosimii peretelui, care se poate corecta fie la turnare prin creşterea turaţiei formei, fie la
prelucrarea mecanică. Cu toate aceste neajunsuri, maşinile de turnare centrifugă cu axă verticală
de rotaţie permit turnarea directă a aliajului lichid în formă, deci se elimină folosirea jgheabului
de turnare şi pierderile de căldură la curgerea pe jgheab.

1. Maşina de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie şi turaţie constantă

Acest tip de maşină se foloseşte la producţia de serie mare, când se stabilesc de la bun
început dimensiunile pieselor, natura aliajului, coeficientul gravitaţional, masa formei şi a
elementelor sale constructive. De regulă asemenea maşini se montează pe un conveier deservit
de mai multe posturi de lucru (pregătirea formei pentru turnare, turnarea aliajului lichid,
solidificarea şi răcirea piesei, extragerea piesei)
În fig. 1 este prezentată o maşină de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie şi turaţie
constantă.

Fig. 1. Schema constructivă

a unei maşini de turnare
centrifugă cu axă verticală
de rotaţie şi turaţie
constantă:1- electromotor; 2
– cochila; 3 – arbore
vertical; 4 – tahogenerator.

2. Maşini de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie şi turaţie variabilă

Maşinile de turnare centrifugă cu turaţie variabilă prezintă avantajul unei mai mari
flexibilităţi la producţia de piese diverse, cum ar fi piesele de schimb. În cazul schimbării
sortimentului de piese turnate centrifugal, se stabileşte doar turaţia necesară, coeficientul
gravitaţional, însă trebuie verificată încărcarea maşinii, fixarea şi echilibrarea formei.
Domeniul de variaţie a turaţiei maşinilor de turnare centrifugă este destul de redus. Dacă
există 2...3 posibilităţi de reglare a turaţiei şi se menţine constant coeficientul gravitaţional K pe
suprafaţa interioară, se pot obţine piese al căror diametru interior să se schimbe de 4...9 ori.
 2.1. Maşină de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie şi turaţie variabilă în trepte

Turaţia variabilă în trepte se poate obţine prin:

- folosirea roţilor de curea cu diferite diametre,
- folosirea unui electromotor cu turaţie variabilă;
- folosirea a două electromotoare, fiecare cu turaţie distinctă.
Maşina prevăzută cu roţi de curea de diferite diametre, realizează un anumit număr de rapoarte
de transmisie (fig.2).

Fig. 2. Schema unei maşini

de turnare centrifugă cu axă
verticală de rotaţie şi turaţie
variabilă în trepte: 1 -
tahogenerator; 2 – arbore
vertical; 3 – cochila; 4-
electromotor.

La utilizarea unui electromotor de curent continuu variaţia în trepte a turaţiei este foarte
simplă, deoarece se stabileşte cu ajutorul unui reostat o anumită valoare a curentului de excitaţie.
Folosirea unui turometru, indiferent de tip, este în acest caz foarte utilă.

2.2. Maşini centrifuge cu axă verticală de rotaţie şi variaţie continuă a turaţiei

În unele cazuri este necesar ca schimbarea turaţiei maşinii să se efectueze chiar în timpul
procesului de turnare. De exemplu la începerea turnării este necesară o turaţie mai mare pentru
acoperirea integrală a suprafeţei interioare a formei cu aliaj lichid, apoi o reducere a turaţiei la
începutul solidificării pentru ca aliajul lichid să nu supună crusta la presiuni mari şi din nou o
creştere a turaţiei pentru eliminarea incluziunilor gazoase şi oxidice.
Variaţia continuă a turaţiei maşinii de turnare centrifugă este foarte utilă nu numai sub
aspectul posibilităţii de a alege o anumită turaţie, ci şi sub aspectul acţiunii dinamice asupra
aliajului turnat în formă, când prin accelerări şi frânări periodice se pot influenţa proprietăţile
piesei turnate.
Variaţia continuă a turaţiei se poate realiza prin:
-folosirea unui electromotor de curent continuu;
-folosirea transmisiei cu legătură flexibilă;
-folosirea cuplei de alunecare electromagnetică sincronă;
-folosirea transmisiei cu fricţiune;
-folosirea motoarelor hidraulice sau a turbinelor cu aer.
Maşina de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie acţionată de un electromotor de
curent continuu este capabilă să realizeze o gamă mai largă de turaţii, cu o funcţionare lină, fără
şocuri şi în acelaşi timp silenţioasă. Motorul electric cu curent continuu necesită o instalaţie
complexă de transformare a curentului alternativ de la reţea în curent continuu şi care poate
alimenta statorul motorului cu curent de intensităţi diferite.
 În fig. 3 este prezentată instalaţia de turnare centrifugă cu variaţie continuă a turaţiei.
Instalaţia este compusă din maşina de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie şi variaţie
continuă a turaţiei şi un panou de comandă. Corpul 2 al maşinii şi electromotorul de antrenare 4
sunt montate pe placa de bază 3. Mişcarea de rotaţie de la electromotorul de curent continuu 4
este transmisă la arborele vertical al maşinii de un sistem de transmisie cu curea trapezoidală,
situat în partea inferioară. Pe arborele vertical este fixată o planşaibă, iar pe aceasta este montată
forma 10, cu capacul 9, asigurat de trei pene transversale. Carcasa de protecţie 11 este fixată de
corpul 2 cu un sistem de bride basculante.
Fig. 3. Instalaţie de turnare
centrifugă, cu axă verticală de
rotaţie şi variaţie continuă a
turaţiei: 1 – suport
tahogenerator; 2 – corpul
maşinii de turnare
centrifugă; 3 – placă de
bază; 4 – electromotor de
curent continuu; 5 – butoane
de comandă; 6 – buton de
reglare a turaţiei; 7 – lămpi
de semnalizare;8 – voltmetru
indicator de turaţie; 9 –
capacul formei; 10 – forma
metalică; 11 – carcasă de
protecţie;12 – pârghie de
acţionare a frânei.

Schema funcţională a maşinii de turnare centrifugă este prezentată în fig. 4.

Fig. 4. Schema funcţională a maşinii de
turnare centrifugă cu axă verticală de
rotaţie şi variaţie continuă a turaţiei:
1 – placă de bază; 2 – casetă rulmenţi; 3
– rulment radial-axial; 4 – roată de curea;
5 – arbore vertical;6 – sabot de frânare; 7
– tambur de frânare; 8 – carcasă de
protecţie; 9 – casetă rulmenţi; 10 –
rulment radial; 11 – capac; 12 –
planşaibă; 13 – forma metalică; 14 –
apărătoare; 15 – carcasă de protecţie;16
– electromotor de curent continuu; 17 –
suportul electromotorului; 18 – roată de
curea; 19 – glisieră; 20 – tahogenerator;
21 – roata de curea a tahogeneratorului;
22 - curea de transmisie a mişcării de
rotaţie la tahogenerator; 23 – curea de
transmisie a mişcării de rotaţie la arborele
maşinii.

Panoul de comandă are trei butoane 5 cu care se realizează: cuplarea instalaţiei la reţea,
excitarea statorului electromotorului de curent continuu şi temporizarea funcţionării
instalaţiei pe durate determinate conform necesităţilor tehnologice. Realizarea operaţiunilor
menţionate este confirmată de aprinderea lămpilor de semnalizare 7. Variaţia turaţiei se
realizează cu ajutorul butonului 6 care acţionează asupra rotorului unui autotransformator
ATR (fig. 5.), iar valoarea turaţiei se poate citi pe cadranul voltmetrului indicator 8, care este
alimentat de un tahogenerator (notat în schemă cu Tg). Tahogeneratorul montat pe suportul 1
primeşte mişcarea de rotaţie de la arborele vertical al maşinii de turnare centrifugă printr-o
transmisie cu curea trapezoidală.

Fig. 5. Schema electrică a

instalaţiei de turnare centrifugă cu
axă verticală şi variaţie continuă a
turaţiei: x1,… x8 – borne; e1,…e8 –
siguranţe fuzibile; ATR –
autotransformator; Tr1, Tr2 –
transformatoare 220V/24V;P1, P2
– punţi redresoare; k1, k2, k1' –
contacte; M – electromotor de
curent continuu; Tg –
tahogenerator;V – voltmetru
indicator al turaţiei; H1,…H3 –
lămpi de semnalizare; B1,…B3 –
comutatoare; cT1, cT2 –
contactele releului de
temporizare; c – contact; RT –
releu de temporizare; K1, K2 –
contactoare.

Transmisia cu legături flexibile (fig.6) are o roată compusă din două jumătăţi care se
deplasează de-a lungul axei de rotaţie.

Fig. 6. Schema unui variator de turaţie cu elemente

flexibile. 1 – roată conducătoare; 2 – roată condusă; 3
– curea elastică

La apropierea celor două jumătăţi cureaua de transmisie se deplasează la diametre mai

mari, reglând astfel turaţia. Puterea maximă ce se poate transmite este de 2,5kW.
 Cupla de alunecare electromagnetică (fig. 7) are un rotor conducător (exterior) şi un rotor
condus (interior).

Fig. 7. Cuplă de alunecare

electromagnetică: 1 – rotor
conducător; 2 – rotor condus; 3 –
electromotor; 4 – bobinajul rotorului
condus.

Domeniul de reglare al turaţiei de ieşire este de 1...1/4 din turaţia axului electromotorului 3.
Transmisia cu fricţiune (fig.8) este intercalată între arborele electromotorului şi arborele
maşinii de turnare centrifugă. Astfel între discul 1 fixat pe arborele electromotorului şi discul 2
fixat pe arborele maşinii, se află rolele de contact 3 şi 4 care se pot roti în jurul axei O – O.

Fig. 8. Schema transmisiei cu fricţiune.

La deplasarea axială a rolelor, zona inelară de contact poate avea diametre mai mari sau
mai mici, astfel că se poate schimba raportul de transmisie. Forţa de comprimare a discurilor 1 şi
2 pe rolele 3 şi 4 se schimbă automat şi este proporţională cu mărimea momentului de rotaţie
transmis şi realizat cu ajutorul mufelor 5 şi 6. Transmisiile cu fricţiune, ale căror role sunt din
textolit au un randament de 0,90...0,93 iar puterea maximă transmisă este de 25 kW.

Fig. 9. Principiul de lucru al maşinii de turnare

centrifugă cu variator frontal de turaţie.
1 - disc de fricţiune; 2 – resort.
 O variantă a transmisiei cu fricţiune este variatorul frontal de turaţie. În fig. 9 este redat
principiul de funcţionare al maşinii de turnare centrifugă cu variator frontal de turaţie.
Modificarea turaţiei este asigurată prin deplasarea electromotorului cu discul de fricţiune
mic. Presiunea discului mare de fricţiune 1 pe cel mic este asigurată de un arc elicoidal.
În fig. 10 este prezentată schema constructivă a unei maşini de turnare centrifugă
prevăzută cu variator frontal, acţionat manual.

Fig. 10. Schema constructivă a

maşinii de turnare centrifugă cu
axă verticală şi cu variator frontal
de turaţie: 1 – placă de bază; 2 –
electromotor de acţionare; 3 –
arbore de antrenare; 4 – rolă
glisantă de fricţiune; 5 – furcă; 6 –
pârghie; 7 – disc; 8 – arbore
vertical; 9 – lagăr inferior; 10 –
lagăr superior; 11 – carcasă;12 –
flanşă; 13 – forma metalică; 14 –
capacul formei; 15 – pene
transversale pentru asigurarea
capacului; 16 – carcasă de
protecţie.

Arborele de antrenare 3 este prevăzut cu un canal, astfel că rola de fricţiune 4 cu diametrul

de 55 mm, are posibilitatea să gliseze pe o distanţă de 57 mm, când se acţionează asupra pârghiei
6 prin furca 5. Când se află la periferia discului 7 (rmax. = 95 mm), rola de fricţiune 4 va
determina o turaţie mai mare (n = 680 rot/min), iar când va fi mai aproape de axa de rotaţie
(rmin.= 38 mm) va realiza o turaţie mai redusă (n = 270 rot/min) prin variaţia continuă a
raportului de transmisie.
Maşina de turnare centrifugă cu variator frontal asigură fie alegerea unei anumite turaţii
înainte de începerea turnării, fie variaţia turaţiei în timpul turnării şi a solidificării aliajului în
formă. Sub discul de fricţiune 7 este montat un disc de aluminiu, prevăzut cu ferestre, care se
roteşte în interiorul unui turometru inductiv pentru măsurarea turaţiei axului vertical al maşinii.
Maşina este acţionată de un electromotor cu puterea de 1,5 kW, care realizează o turaţie la
ax de 940 rot/min. Prin utilizarea variatorului frontal de turaţie se realizează o gamă de turaţii
cuprinsă între 270….680 rot/min. Totuşi, această maşină are dezavantajul că variaţia turaţiei este
afectată de alunecarea rolei 4 pe discul 7, mai ales la punerea în mişcare de rotaţie, care poate
atrage unele inconveniente în exploatare. De asemenea, gama de turaţii este destul de limitată,
deci pentru variaţii în limite mai largi sunt necesare modificări constructive care, în producţie,
necesită perioade mari de staţionare.
Maşina de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie şi turaţie variabilă, acţionată
pneumatic (fig.11) realizează variaţia uşoară a turaţiei în limite largi, lin, fără şocuri,
funcţionează fără zgomot, şi nu este periculoasă în exploatare.
 Puterea maşinii centrifuge acţionate cu aer comprimat s-a calculat pornind de la masa
maximă a formei cu aliaj lichid şi punând condiţia realizării unei anumite viteze de rotaţie
necesare. În cazul acestei maşini s-a proiectat un rotor special prevăzut cu şase palete 15 având
configuraţia unei calote sferice. Aceste palete sunt sudate pe un manşon 13 şi rigidizate în poziţia
iniţială cu o sârmă de oţel Ø = 3 mm.
Manşonul se montează pe arborele vertical 4 şi se fixează cu o pană longitudinală.
La deschiderea unui robinet (neilustrat în figură), aerul comprimat, având presiunea de 5
bar, intră în conducta de alimentare 14 la capătul căreia se află un ajutaj, îşi măreşte viteza şi
ajunge în zona turbinei. Datorită concavităţii sferice a paletelor, jetul de aer comprimat
acţionează mai eficient şi pune rotorul în mişcare, apoi este refulat în exterior prin conducta 6
având o presiune reziduală de 0,5 bar. În vederea economisirii, aerul cu această presiune poate fi
utilizat la răcirea formei în timpul solidificării aliajului.
Viteza de rotaţie a maşinii se poate modifica prin variaţia debitului de alimentare cu aer
comprimat, acţionând în acest sens asupra unui robinet tip Ø25 × PN 10.
Regimul dinamic de frânări-accelerări se poate aplica fie folosind robinetul de admisie a
aerului comprimat, fie acţionând asupra pârghiei 25, care realizează deplasarea sabotului de
frânare 16, prevăzut cu ferodoul 17, spre tamburul 18 .

Fig. 11. Schema constructivă a maşinii de

turnare centrifugă cu axă verticală de
rotaţie şi cu turaţie variabilă, acţionată
pneumatic: 1 – transmisie cu curele; 2 –
suport tahogenerator; 3 – tahogenerator;
4 – arbore vertical; 5 – voltmetru etalonat
în rot/min; 6 – conductă de refulare a
aerului comprimat; 7 – carcasă de
protecţie; 8 – apărătoare formă; 9 – forma
metalică; 10 – planşaibă; 11 – casetă
superioară; 12 – rulment radial; 13 –
manşon pentru palete; 14 – conductă de
alimentare cu aer comprimat; 15 – palete
turbină; 16 – sabot de frânare;17 -
ferodou; 18 – tambur de frânare; 19 –
casetă inferioară; 20 – rulment radial-
axial; 21 – placă de bază; 22 – suporţi; 23
– articulaţie; 24 – resort; 25 – pârghie de
acţionare a frânei.

Iniţial turaţia maşinii s-a determinat folosind un tahogenerator a cărui tensiune la borne
depindea direct de turaţia maşinii şi era măsurată de un voltmetru. Ulterior acest sistem de
măsurare a turaţiei a fost folosit la o altă maşină de turnare centrifugă şi a fost înlocuit cu un
turometru mecanic, acţionat prin cablu flexibil, având domeniul de măsurare până la 3500
rot/min. El a fost inclus într-un panou de comandă alături de un milivoltmetru legat la un
termocuplu cromel – alumel, care poate măsura temperatura formei de turnare şi de un releu
temporizat prin care se stabileşte durata unui ciclu de frânare – accelerare.

2.3. Maşini de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie adaptate la producţia de

serie mare

La fabricarea în serii mari a bucşelor mici din aliaje de cupru (cu diametre de 20…100 mm
şi mase de 0,5…3 kg/buc.) pentru economisirea aliajului lichid, s-a preferat folosirea maşinii
centrifuge cu axă verticală de rotaţie, pentru a se putea renunţa la jgheaburi şi a se asigura
turnarea directă în formă.
În fig. 12. este prezentată o instalaţie de turnare centrifugă cu axe multiple pentru obţinerea
bucşelor mici.

Fig. 12. Instalaţie de turnare centrifugă a bucşelor mici, formată din cinci maşini cu turaţie variabilă continuă:
1 – conductă de alimentare cu aer comprimat; 2 – robinete; 3 – ferestre de vizitare; 4 – maşini de turnare centrifugă
cu acţionare pneumatică; 5 – forme de turnare; 6 – conducta de apă pentru răcirea formelor; 7 – robinete; 8 –
pâlnii de turnare; 10 – balama; 11 – mânere; 12 – jgheab de colectare a apei de răcire; 13 – orificiu de scurgere.

Maşinile de turnare centrifugă cu axă verticală de rotaţie (fig. 13) sunt acţionate pneumatic
şi au turaţie variabilă continuă.

Fig.13. Maşină de turnare centrifugă cu axă verticală de

rotaţie şi turaţie variabilă continuă, din componenţa
instalaţiei cu axe multiple: 1 – corpul din fontă al
maşinii; 2 – capac; 3 – ax vertical; 4 – turbină; 5 –
ajutaj;6 – conductă de evacuare a aerului comprimat; 7
– colector; 8 – obturator pentru reglarea turaţiei.

Maşinile ce compun instalaţia pot fi acţionate individual, în funcţie de succesiunea

operaţiilor tehnologice de turnare. La capătul inferior al fiecărui ax se poate instala un
tahogenerator.
3. Maşină centrifugă cu axă verticală de rotaţie pentru turnarea produselor fasonate,
în forme din amestec de formare

Produsele fasonate au o configuraţie mult mai complicată decât piesele cu profil de

revoluţie întâlnite frecvent la turnarea centrifugă. Aceste produse pot avea configuraţii sinuoase,
un relief fin, ascuţit, necesitând o alimentare îmbunătăţită, o densitate mare şi o puritate ridicată a
metalului. În cazul turnării centrifuge a pieselor fasonate, cavităţile-amprentă sunt situate la o
distanţă oarecare de axa de rotaţie, deci piesa turnată este limitată de formă şi nu de suprafaţa
liberă a aliajului cum se întâmpla la piesele cu profil de revoluţie (fig.14). De asemenea,
alimentarea cavităţilor-amprentă se face prin sistemul de turnare (picior şi canale de alimentare
dispuse radial, dar curbate) ce se roteşte odată cu forma.

Fig. 14. Poziţionarea cavităţilor-amprentă şi a reţelei de

turnare la formele pentru turnarea centrifugă cu axă
verticală a produselor fasonate: 1 – canal de alimentare
radial şi curbat; 2 - canal de alimentare vertical; 3 –
cavitatea – amprentă; 4 – colector de zgură.

Pentru a nu se crea dezechilibre, tot ansamblul (piesele situate la o distanţă oarecare şi

sistemul de alimentare) trebuie să aibă centrul de greutate pe axa de rotaţie. În fig. 15. este
prezentată schema unei maşini de turnare centrifugă cu axă verticală, pentru obţinerea pieselor
fasonate.
 Fig. 15. Maşină de turnare
centrifugă cu axă verticală de
rotaţie, folosită la obţinerea
pieselor fasonate: 1 – arbore
vertical; 2 – con de fixare a
formei; 3 – cutii de formare; 4 –
forma; 5 – sistem de asigurare
şurub-piuliţă; 6 – pâlnia de
turnare; 7 – carcasă de
protecţie; 8 – electromotor de
acţionare; 9 – transmisie cu
curele trapezoidale; 10 –
angrenaj conic; 11 – groapă
betonată.

Forma temporară se execută separat din amestec de formare obişnuit, în cutii speciale
prevăzute cu orificii de aerisire. După asamblare şi asigurare cu şuruburi şi piuliţe, forma se
aşază pe conul 2 şi se fixează pe acesta prin greutate proprie. Se montează carcasa de protecţie şi
aliajul se toarnă prin pâlnia 6. După turnarea şi solidificarea aliajului, carcasa de protecţie se
ridică la o înălţime de 1000…1580 mm, apoi forma se scoate de pe con şi se dezbate. Pentru
comoditatea turnării şi protecţia lucrătorilor împotriva accidentării, maşina se instalează în
groapa betonată 11, astfel încât conul 2 să ajungă la 50…100 mm deasupra pardoselii.

Se vor studia instalaţiile existente în laborator şi se va turna o piesă, care va fi studiată

ulterior.