Adobe Photoshop

ELEMENTE ŞI OPERAŢII DE BAZĂ ÎN ADOBE PHOTOSHOP STRATURI (Layere)

Formate. Utilizarea paletei Layers
Alegerea unui format Crearea unui nou strat
Crearea unei imagini noi. Lucrul cu mai multe straturi
Deschiderea fişierelor. Modurile de combinare a straturilor
Utilizarea File Browser Legăturile dintre straturi
Importarea unui fişier. Seturile de straturi
Salvarea. Unirea straturilor
Anularea şi reexecutarea acţiunilor Unirea (merging)
Aplatizarea (flattening)
INSTRUMENTE Stilurile de straturi.
IInstrumentele de selecţie.
Selectarea imaginilor cu instrumentul Lasso ADĂUGAREA TEXTULUI ÎN IMAGINI
Pentru a crea o selecţie cu instrumentul Lasso, urmaţi paşii: Instrumentele Type
Instrumentul Polygonal Lasso
Magnetic Lasso INSTRUMENTE PENTRU IMAGINE ŞI DESEN
Magic Wand Pensule şi instrumente artistice
Meniul de selecţie Meniul Brushes
Modificarea selecţiilor Paleta Brushes
Selectarea zonelor mari Utilizarea glisorului Opacity.
Instrumente pentru pictură Opţiunile Brush.
Instrumente pentru cale, text şi forme. Utilizarea setării Wet Edges
Instrumentele Shape Setarea dinamicii pensulei.
Utilizarea instrumentelor Shape Airbrush
Adăugarea unei forme în paleta Custom Shapes Brush
Instrumente pentru vizualizare History Brush
Scurtături pentru instrumente. Art History Brush
Tăierea şi copierea Instrumentul Color Replacement.
Decuparea Eraser.
Glisorul Pressure
MENIURI Instrumentul Pencil
Meniurile File si Edit. Instrumentul Sharpen
Meniul Image Instrumentele Toning
Meniul Layer Efectul Dodge
Meniul Select. Burn
Meniul Filter. Când folosiţi Sponge
Meniul View.
Meniul Window. FILTRE
Meniul Help. Meniul Filter.
Sharpen Edges
TOT CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI DESPRE CĂI Unsharp Mask
Căile Filtrele Blur
Căile din selecţii. Filtrul Radial Blur
Căile şi instrumentul Pen. Filtrul Smart Blur
Puncte netede Motion Blur.
Crearea unei curbe ascuţite.
Previzualizarea căilor TEXT ŞI IMAGINE
Încheierea unei căi Paleta Character
Editarea căilor Leading
Instrumentele Path Setarea textului.
Tehnici de bază pentru căi Crearea umbrelor.
Transformarea căilor în selecţii Tăierea şi umplerea textului.
Umplerea unei căi
TIPĂRIREA ŞI PUBLICAREA
TRANSFORMĂRI Caseta de dialog Page Setup
Redimensionarea imaginii
Rezoluţia XI. ANEXE
Redimensionarea zonei canvas Anexa 1
Rotirea unei selecţii Anexa 2
Întoarcerea Anexa 3
Transformările selecţiilor
Înclinarea selecţiilor

MODURI
Modele de culori
Bitmap şi grayscale
RGB
Indexed Color.
ModulCMYK
Profunzimea culorii în biţi şi importanţa ei
Conversia între moduri
Culoarea pe 8 biti
Culoarea pe 16 biţi
Salvarea şi încărcarea corecţiilor
Efectuarea altor ajustări
Consultarea histogramei
Ajustarea prin caseta de dialog Levels.
Prezentarea canalelor

1
ELEMENTE ŞI OPERAŢII DE BAZĂ ÎN ADOBE PHOTOSHOP

Formate.
Cel mai des utilizat format în Photoshop este cel nativ. Extensia sa este .psd
(Photoshop document). Dezavantajul este că lucrând cu formatul nativ (.psd), alte aplicaţii ar
putea avea probleme la deschiderea lui. Pentru a muta fişierele între aplicaţii, pentru a le
tipări, a publica pe World Wide Web, trebuie să le salvaţi într-un format compatibil.
Există un nou format de fişiere în Photoshop CS, numit Large Document Format
(.psb). Este destinat fişierelor foarte mari. Orice salvaţi ca fişier .psb va putea fi deschis
numai în Photoshop CS. Puteţi activa şi dezactiva acest format în caseta de dialog
Preferences / File Handling.

Iată cele mai frecvent folosite formate şi o scurtă descriere a utilizării lor.
Bitmap (.bmp) Acesta este formatul grafic standard pentru Windows.
GIF (.gif - Graphics Interchange Format) Este unul dintre cele trei formate utilizate frecvent
pentru publicarea pe web. Pentru că este un format comprimat, durează mai puţin timp
transmiterea sa prin modem.
JPEG (.jpg - Joint Photographic Experts Croup) Este un alt format potrivit pentru
publicarea pe web.
PDF(.pdf - Adobe Acrobat Portable Document) Este un sistem creat pentru documentele
ce pot fi citite pe mai multe platforme.
PNG (.png- Portable Network Graphic) Este un format nou şi mai bun pentru grafică web,
ce combină buna compresie GIF cu paleta de culori nelimitată din JPEG. Totuşi, programele
mai vechi nu oferă suport pentru el.
TIFF (.tif - Tag Image File Format) Este utilizat şi de aplicaţiile de tehnoredactare, ca
PageMaker şi QuarkXPress. Enhanced TIFF este un format similar, ce suportă salvarea
straturilor.
EPS (.eps - Encapsulated PostScript) Este un alt format utilizat des pentru publicaţii. El
utilizează limbajul de descriere al paginii PostScript şi poate fi folosit de Macintosh şi de PC.

Alegerea unui format.

Atâta timp cât lucraţi la o imagine, salvaţi-o ca document Photoshop (.psd). Este logic,
pentru că formatul nativ Photoshop poate salva straturi, în vreme ce alte formate necesită
unirea straturilor în unul singur. După ce aţi unit straturile în unul singur, nu veţi mai putea să
le despărţiţi din nou.
După ce terminaţi lucrul la imagine, puteţi salva documentul în formatele EPS sau
TIFF, în funcţie de imprimanta pe care o aveţi, în cazul în care folosiţi imaginea pentru
internet sau e-mail o puteţi salva JPG sau BMG.

Crearea unei imagini noi.

Când doriţi să creaţi un fişier nou în Photoshop, mergeţi în meniu şi faceţi clic pe
File/New. Imediat se deschide caseta de dialog New. Aici puteţi introduce un nume pentru
identificare, în partea de sus a casetei. Următoarele secţiuni cuprind o scurtă descriere
ajutătoare pentru crearea unui nou fişier.
Figura 1.
Caseta New
Deschiderea fişierelor.
Dacă un fişier are un format recunoscut de Photoshop executaţi dublu clic, nu numai pentru
a-l deschide, ci şi pentru a lansa programul. (În cazul în care Photoshop este deja deschis,
puteţi să executaţi dublu clic sau să folosiţi comanda File/Open.) Puteţi chiar să şi trageţi un
fişier compatibil deasupra pictogramei Photoshop pentru a-l deschide.
Când deschideţi caseta de dialog, Photoshop va afişa toate fişierele care au formate
pe care le poate deschide. Dacă executaţi clic pe Preview, Photoshop va afişa miniatura
tuturor imaginilor care au aşa ceva. Pentru a crea previzualizări, selectaţi
Preferences/Saving Files şi alegeţi Always Save Image Previews.

Utilizarea File Browser.

Dacă aveţi puţine fişiere grafice şi dacă vă pricepeţi la păstrarea lucrurilor în ordine, găsirea
documentului pe care îl căutaţi nu va fi foarte dificilă. Fişierele vor fi împrăştiate peste tot şi
salvate cu numerele aparent aleatoare pe care le dă camera. Pentru a o deschide, selectaţi
File/Browse.

Importarea unui fişier.

Comanda Import (File/Import) va permite să deschideţi fişiere care au fost salvate în formate
ce utilizează module plugin de importare. În mod normal, sunt imagini create cu scannerul
sau camera digitală.
Salvarea.
Prima oară când salvaţi o imagine, veţi vedea caseta de dialog Save as. Atribuiţi-i un
nume şi selectaţi formatul necesar din meniul pop-up pentru a o salva. Apoi, executaţi clic
pe Save sau apăsaţi tastele Ctrl+S pentru a salva fişierul.
În afară de comenzile Save şi Save As, Photoshop mai prezintă şi alte comenzi, ca
Save a Copy. Această opţiune se găseşte în caseta de dialog Save - bifaţi As a Copy pentru
a o utiliza. Save a Copy, la fel ca şi Save As, va permite să salvaţi fişierul cu un nume nou şi
într-o nouă locaţie. Diferenţa este că, după ce folosiţi Save As, veţi lucra pe noul fişier.

Anularea şi reexecutarea acţiunilor.

Paleta History (Meniu/Window) păstrează o listă a tuturor instrumentelor pe care le-aţi folosit
şi a tuturor modificărilor pe care le-aţi făcut pană la un număr predeterminat, pe care îl puteţi
stabili în meniul History Option.
Figura 2
Paleta History
INSTRUMENTE
Există patru categorii în caseta de instrumente Photoshop:

1. Instrumente de selecţie
2. Instrumente pentru pictură
3. Instrumente pentru text, contur şi forme
4. Instrumente pentru vizualizare

I. 1. Instrumentele de selecţie.
În partea de sus a casetei cu instrumente se află un grup numit instrumente de selecţie. Ele
sunt folosite pentru a selecta o parte sau întreaga imagine. Aici există trei tipuri de
instrumente de selecţie: Marquee, Lasso si Magic Wand. O zona selectată este indicată pe
ecran printr-un chenar de selecţie ce clipeşte. Executaţi clic şi trageţi instrumentele Marquee
sau Lasso peste partea imaginii pe care doriţi să o selectaţi.
Magic Wand selectează după culoare. Puteţi seta gradul de similaritate necesar, apoi
este de ajuns să executaţi clic pentru a selecta toţi pixelii de acea culoare sau numai pe cei
adiacenţi care se potrivesc. Ultimul instrument din set este Move. După ce aţi făcut o
selecţie, utilizaţi Move pentru a muta zona selectată în alt loc al imaginii.
Instrumentele Marquee, atât Rectagular Marquee, cât şi Elliptical Marquee, se găsesc
în colţul din stânga sus al casetei de instrumente. Pentru a selecta Rectangular Marquee,
executaţi clic pe el sau folosiţi tasta M. Pentru a selecta Elliptical Marquee executaţi clic şi
ţineţi apăsat butonul mouse-ului pe Rectangular Marquee. Când apare meniul pop-up,
alegeţi Elliptical Marquee. Aceeaşi metodă este utilizată şi pentru a selecta Single Row şi
Single Column Marquee.
Presupunând că aţi selectat Rectagular Marquee, puteţi să utilizaţi şi Shift+M pentru a
comuta între cele două. Elliptical Marquee funcţionează la fel ca şi Rectagular Marquee.
Pictograma se va schimba în mod corespunzător în bara Tool Options. Daca apăsaţi şi ţineţi
apăsata tasta Shift după ce aţi făcut prima selecţie şi înainte să executaţi clic din nou, puteţi
să faceţi selecţii suplimentare. Ţineţi apăsată tasta Shift în tot acest timp. (Veţi vedea un
semn plus sub cursorul în forma de cruce.) Acolo unde ariile de selecţie se suprapun, ele se
vor combina într-o zonă mai mare de selecţie.
Pentru a desena un pătrat sau un cerc, alegeţi Fixed Aspect Ratio din meniul pop-up
Style aflat în bara Tool Options şi introduceţi 1 şi 1 în câmpurile pentru lăţime şi înălţime, sau
ţineţi apăsată tasta Shift în timp ce trasaţi forma respectivă. Utilizaţi Fixed Size pentru a face
secţiuni multiple de aceleaşi dimensiuni. Pentru a deselecta o zona din interiorul altei zone,
apăsaţi tasta Alt în timp ce trasaţi forma interioară. (Veţi vedea un semn minus sub cursorul
cruce.) Marcajele subţiri orizontale (Single Row) şi verticale (Single Column) selectează un
singur rând de pixeli, orizontal sau vertical. Ele sunt adesea folositoare pentru curăţarea
marginilor unui obiect.
În cazul selecţiilor, trebuie să reţineţi ca numai zona ce se află în interiorul marcajului
poate fi editată. Ea este singura zonă activa a zonei canvas. Astfel, după ce aţi făcut o
selecţie, îi puteţi aduce orice modificări doriţi, dar, înainte să treceţi mai departe, selecţia
trebuie închisă, sau deselectată, executând clic în afara zonei de selecţie cu unul dintre
instrumentele de marcaj sau apăsând Ctrl+D. Dacă nu veţi proceda astfel, nu veţi putea
edita decât în interiorul selecţiei. Puteţi chiar utiliza selecţia pentru a şterge o porţiune din
imagine. Dacă aţi umplut pagina cu o culoare sau cu o imagine şi aţi selectat o porţiune din
ea, va fi uşor să îndepărtaţi bucata selectată apăsând tasta Delete/Backspace.

Selectarea imaginilor cu instrumentul Lasso.

La fel ca şi în cazul instrumentelor Marquee, şi aici puteţi adăuga selecţii ţinând
apăsată tasta Shift şi selectând părţi suplimentare ale obiectului.
Pentru a crea o selecţie cu instrumentul Lasso, urmaţi paşii:

Selectaţi instrumentul Lasso din caseta de instrumente sau apăsaţi tasta tasta L.
Executaţi clic, apoi trageţi cu grija instrumentul Lasso în jurul bucăţii de imagine pe care
doriţi să o selectaţi.
Când sunteţi aproape de a termina selecţia, puteţi elibera butonul mouse-ului. Cele două
capete ale marcajului selecţie pe care l-aţi desenat în jurul formei se vor uni automat,
completând marcajul. Dacă eliberaţi butonul mouse-ului înainte să fi trasat întregul contur,
cele două capete tot se vor uni, chiar dacă aceasta ar duce la trasarea unei linii prin
centrul obiectului. Dacă se întâmplă aşa, apăsaţi tasta Shift şi utilizaţi din nou
instrumentul Lasso pentru a termina marcajul.

Figura 4.
Instrumentul
Lasso

Figura 5.
Selecţia realizată cu instrumentul Lasso

Instrumentul Polygonal Lasso

se comportă aproximativ la fel ca şi lasso-ul normal. Diferenţa este că el creează
selecţii neregulate formate din linii drepte. Este mai uşor de folosit pentru selecţii detaliate,
pentru ca poate fi controlat mai uşor. În loc să trasaţi o linie de marcaj, aşa cum faceţi cu
lasso-ul normal, puteţi executa clic pe instrumentul Polygonal Lasso pentru a plasa puncte,
iar Photoshop va trasa linii drepte de marcaj intre ele. Puteţi plasa oricâte puncte sunt
necesare, oricât de aproape sau de departe.

Figura 6.
Instrumentul Polygonal Lasso

Pentru a utiliza instrumentul Polygonal Lasso, executaţii următoarele operaţii paşii:

Faceţi clic pe instrumentul Lasso şi ţineţi apăsat butonul până apare meniul pop-up.
Selectaţi instrumentul Polygonal Lasso.
Executaţi un clic pe zona canvas. Acum mişcaţi mouse-ul. Observaţi că linia urmează
 lasso-ul poligonal oriunde îl mutaţi.
Executaţi clic încă o dată. Astfel, va fi desenată prima linie şi va fi setat alt punct din care
puteţi să trasaţi. Plasaţi încă o linie şi executaţi clic din nou. Acum, cu cele două linii
trasate, aveţi două opţiuni. Puteţi continua să selectaţi în imagine sau să executaţi dublu
clic. Selectarea se va încheia automat. Atunci când cursorul se apropie de punctul de
pornire, veţi observa un mic cerc ataşat cursorului. Este semnalul că, dacă executaţi clic,
selectarea va fi completă.
Executaţi clic pentru a încheia selectarea.

Magnetic Lasso
este unul dintre instrumentele mele cele mai utilizate în cazul selecţiilor. În timp ce îl
trageţi în jurul unei forme cu un contur bine definit în limite rezonabile, el se va lipi de
marginea acesteia, pentru că foloseşte diferentele de contrast pentru a găsi marginile, lasso-
ul magnetic este cel mai eficient în cazul obiectelor neregulate, care ies în evidenta faţă de
fundal. Puteţi utiliza bara Tool Options pentru a seta parametrii. Detection se referă la
distanţa faţă de margine pe care trebuie să o aveţi pentru ca lasso-ul sa o recunoască. Edge
contrast (contrastul marginilor) determină gradul în care trebuie să difere pixelii ca strălucire
pentru ca lasso-ul să îi recunoască. Frequency (frecvenţa) determină cât de des îşi setează
lasso-ul punctele de ancorare (anchor point).

Figura 7.
Instrumentul Magic Wand

Magic Wand
este un tip diferit de instrument de selecţie. Magic Wand selectează pixelii într-un mod
diferit, pe baza culorilor. Aceasta vă permite să ştergeţi anumite obiecte. Este posibil să fie
nevoie să combinaţi mai multe selecţii, ţinând apăsată tasta Shift, pentru a selecta întregul
obiect.
Ca şi în cazul instrumentelor prezentate anterior, Magic Wand poate crea şi combina
selecţii dacă apăsaţi tasta Shift în timp ce executaţi clic pe zonele de selectat.
Magic Wand selectează pixelii adiacenţi pe baza similarităţii culorilor. Toleranţa sa
poate fi setată din bara Tool Options. În acest caz, toleranţa se referă la sensibilitatea,
diferentele, dintre culori.
Regula este simplă: cu cât este mai scăzută toleranţa, cu atât Magic Wand tolerează
mai puţin diferenţele dintre culori. Astfel, de exemplu, dacă setaţi o toleranţă mare (valorile
posibile sunt între 0 şi 255), vor fi selectate toate variaţiile de culori ale celei pe care aţi
selectat-o iniţial.
Setările din bara Tool Options vă permit să selectaţi orice din imagine ce se potriveşte
culorii selectate sau să selectaţi numai pixelii învecinaţi. Dacă, de exemplu, aveţi o imagine
cu un fundal, iar setarea toleranţei este mare, veţi selecta bucăţi mari din acel fundal, câte se
potrivesc nivelului de toleranţă. Daca bifaţi Contiguous în bara Tool Options, veţi selecta
numai anumite părţi ale fondului pe care executaţi clic, ce sunt în nivelul de toleranta şi ai
căror pixeli se ating unul pe celălalt.

Figura 8. Setarea toleranţei

 Magic Wand este cel mai bine utilizat pentru selectarea obiectelor care au o singura
culoare. Este ideal pentru cazurile în care doriţi să selectaţi cerul dintr-un peisaj.

MENIUL DE SELECŢIE

Select All nu face altceva decât sa traseze un marcaj de selecţie în jurul întregii zone
canvas. Deselect înlătură marcajul de selecţie din imagine. Reselect reface selecţia dacă, din
greşeală, aţi deselectat ceva. Inverse va permite să selectaţi totul în afara de un obiect,
selectând obiectul respectiv, apoi inversând selecţia (ctrl Shift I).
Feather vă permite sa selectaţi obiecte cu margini mai puţin conturate, zimţate, spre
deosebire de cele cu margini continue. Este foarte folositoare atunci când doriţi să copiaţi un
obiect dintr-o imagine în alta, pentru ca adaugă o margine uşor difuză, care ajuta obiectul să
se integreze. Puteţi utiliza caseta de dialog Feather Selection pentru a determina mărimea,
în pixeli, ce va fi aplicată.
Figura 9.
Caseta de dialog Feather Selection

MODIFICAREA SELECŢIILOR

Submeniul Select/Modify vă oferă accesul la câteva alte opţiuni de lucru specifice

selecţiilor. Border schimbă zona selectată, astfel încât, în loc sa fie selectat întregul obiect,
este selectată numai marginea sa. Puteţi seta lăţimea conturului în caseta sa de dialog.
Smooth este folositor atunci când aţi făcut o selecţie lasso şi aţi avut o mare precizie. Ele
netezesc neregularităţile din linia de marcaj cu numărul de pixeli pe care îl specificaţi . Expand
şi Contract fac ca selecţia să se mărească sau să se micşoreze cu numărul de pixeli
specificat în caseta de dialog.
Figura 10.
Caseta de dialog Modify

SELECTAREA ZONELOR MARI

 Deseori, este necesar să selectaţi o porţiune mai mare dintr-o imagine, de exemplu,
cerul, pentru a-i modifica luminozitatea sau pentru a-i aduce orice altă schimbare fără a
afecta restul imaginii.
Executaţi clic cu Magic Wand pe o zonă cu o coloare uniformă.
Ţineţi apăsată tasta Shift şi selectaţi alte zone de cer şi nori, până când selecţia este
completă.
Priviţi cu atenţie zonele selectate. Dacă aţi selectat bucăţi de albastru sau alb ce nu fac
parte din cer, comutaţi pe instrumentul Lasso şi ţineţi apăsată tasta Alt cât timp desenaţi
linii în jurul zonelor pe care le doriţi deselectate. Puteţi trece la modificarea culorii cerului
dacă executaţi clic pe Delete pentru a-l şterge sau sa faceţi orice altă modificare doriţi.

I.2. Instrumente pentru pictură .

În setul instrumentelor pentru pictura se afla Brush, Pencil şi Rubber Stamp. Pentru
Pencil şi Brush puteţi schimba lăţimea şi unghiul. Instrumentele Pencil şi Brush împart
acelaşi spaţiu în caseta de instrumente. Există un buton în bara Tool Options care
transformă pensula în vopsea-spray şi un cursor ce vă permite să reglaţi densitatea vopselei,
ca la spray-urile reale cu vopsea. Rubber Stamp alege şi copiază o porţiune din fundal şi o
lipeşte acolo unde executaţi clic. Există şi diferite tipuri de radiere, care şterg părţi din
imagine. Puteţi utiliza Block Eraser sau să ştergeţi cu orice formă de pensulă. Există două
tipuri de radiere cu scopuri speciale: Background şi Magic. Le puteţi folosi pentru a şterge un
fundal sau o culoare selectată.
Din setul de instrumente pentru pictură fac parte şi trei instrumente speciale pentru
retuşare: Healing Brush (care arată ca un bandaj), Patch (petec) şi Color Replacement.
Healing Brush este mai bun decât Clone Stamp pentru retuşarea zonelor mici ale unei
imagini, pentru că lucrează în punctul, încreţitura sau zgârietura pe care doriţi să o
îndepărtaţi, fără să afecteze zonele învecinate. Patch acoperă o porţiune mai largă şi se
îmbină uşor cu fundalul. Color Replacement schimbă o singură culoare cu alta. Este foarte
folositor pentru sarcini ca reglarea culorii ochilor. History Brush este un instrument foarte
folositor care, în combinaţie cu paleta History, va oferă posibilitatea de a selecta oricâte
operaţii Undo sau Redo ale modificărilor sau ale utilizării pensulei pe care le-aţi efectuat. Art
History Brush imita diferite stiluri de pictura. Instrumentul Gradient va permite să creaţi
fundaluri ce trec de la o culoare la alta sau chiar prin tot spectrul curcubeului. Paint Bucket,
care se afla în acelaşi loc cu Gradient, “toarnă" vopsea (culoare de fundal) în zona pe care o
alegeţi. Exista şi instrumente ce mişcă, înceţoşează şi schimba intensitatea unei imagini.
Acestea sunt Blur/Sharpen/Smudge şi Dodge /Burn/Sponge. A doua şi a treia opţiune din
fiecare set se găsesc în meniuri pop-up.

I.3. Instrumente pentru cale, text şi forme.

Aceste instrumente folosesc la diferite lucruri. Litera T reprezintă instrumentul Type,
care vă ajută să adăugaţi text în imagine. Instrumentele Path, reprezentate printr-o
pictograma stilou, desenează contururi, ceea ce vă permite să desenaţi o linie sau o formă.
După ce aţi desenat o linie sau o formă, puteţi utiliza instrumentele de selecţie pentru a alege
o porţiune a conturului şi pentru a o remodela. Instrumentele Path pot fi utilizate atât ca
instrumente de selecţie, cât şi ca instrumente pentru imagine.

Instrumentele Shape
pot desena atât forme pline, cât şi goale, ca dreptunghiuri, elipse, poligoane şi forme
personalizate. Instrumentul Line face parte tot din acest set. El desenează o linie dreaptă
care, atunci când ţineţi apăsată tasta Shift, poate fi adusă la 45 sau 90 de grade.

Figura 11.
Instrumentele Shape
 Notele pot fi făcute cu ajutorul instrumentului Note chiar pe zona canvas sau în zonele
adiacente, ele sunt invizibile când printaţi imaginea.

Utilizarea instrumentelor Shape

Photoshop conţine forme predefinite, denumite instrumente Shape. Ele pot fi
redimensionate, li se poate schimba forma şi pot fi plasate oriunde aveţi nevoie. Dreptunghiul
cu colțurile rotunjite este excelent pentru mascarea fotografiilor. Poligoanele sunt folositoare
dacă aveţi nevoie de o mulţime de stele sau alte forme neobişnuite.
Pentru a desena o anumită formă, specificaţi întâi culoarea de prim-plan, ce poate fi
utilizată pentru a umple forma. Selectaţi instrumentul potrivit. Dacă utilizaţi instrumentul
Custom Shape, trebuie sa executaţi clic pe pictograma sa din bara Tool Options şi să alegeţi
una dintre formele disponibile.
Pentru a crea o formă nouă, selectaţi una dintre opţiunile Create New Shape Layer,
Create New Work Path sau Create Filled Region din bara Options. Folosiţi Create New Work
Path dacă doriţi să creaţi o cale cu o anumită formă. Create Filled Region produce o formă
plină. Pentru a desena o formă pe un strat nou, folosiţi Create New Shape Layer.
Pentru a edita o formă după ce aţi desenat-o, asiguraţi-vă că este selectat stratul
formei şi alegeţi una dintre opţiunile Add, Subtract, Intersect sau Exclude din bara Fool
Options. Dacă alegeţi Add şi desenaţi o a doua formă ce o atinge pe prima, ele vor fi
amândouă pline. În cazul în care alegeţi Subtract, puteţi tăia părţi din forma plină. Intersect
umple formele numai dacă se suprapun. Exclude, elimină culoarea acolo unde două forme
se suprapun.
Dacă trageţi mouse-ul în timp ce desenaţi, veţi determina dimensiunea şi orientarea
formei. Ţineţi apăsata tasta Shift în timp ce trageţi, pentru a obţine un pătrat în loc de un
dreptunghi normal sau cu colţurile rotunjite, respectiv un cerc în loc de o elipsa. Ţineţi
apăsată tasta Alt în timp ce trageţi, pentru a începe desenarea din centrul obiectului.
Daca vă trebuie o formă cu mărime precisă, executaţi clic pe săgeată în jos de la
capătul rândului de instrumente Vector Mask din bara Tool Options. Se va deschide o caseta
de dialog în funcţie de forma pe care aţi ales-o, puteţi seta înălţimea şi lăţimea, raza
colțurilor, numărul de laturi al unui poligon sau numărul de vârfuri ale unei stele. Folosiţi bara
Tool Options pentru a specifica modul de combinare şi opacitatea formei.

Adăugarea unei forme în paleta Custom Shapes

Creaţi o formă utilizând instrumentele Vector Mask sau selectaţi o cale ce conţine
forma pe care doriţi să o utilizaţi. Pentru a o adăuga în paleta Custom Shapes, alegeţi
Edit/Define Custom Shape şi introduceţi un nume pentru noua forma în caseta de dialog.
Când executaţi clic pe OK, forma va fi adăugată paletei.

Figura 17.
Adaugarea unui Shape
I.4. Instrumente pentru vizualizare .
Există două instrumente de vizualizare: Hand şi Zoom. Instrumentul Zoom este
simbolizat de o lupă, iar Hand de o mână. Zoom vă permite să măriţi o porţiune a imaginii
executând clic pe simbolul său, apoi pe zona canvas, sau să micşoraţi imaginea ţinând
apăsată tasta Alt sau când executaţi clic. Puteţi, de asemenea, să executaţi clic şi să trageţi
instrumentul Zoom pentru a mări o anumită porţiune a imaginii. Când măriţi imaginea, ea
este, în general, prea mare pentru a putea fi văzută toată deodată. Hand mişcă imaginea în
interiorul ferestrei şi este foarte folositoare după ce aţi utilizat Zoom pentru a o mări. Folosiţi
Hand pentru a aduce acea parte a imaginii pe care vreţi să o vedeţi sau la care doriţi să
lucraţi într-un loc mai convenabil. Puteţi să o utilizaţi și la mutarea obiectelor sau textului. În
această categorie putem include şi instrumentele Eyedropper, Color Sampler şi Measure.
Eyedropper alege culoarea pe care executaţi clic şi o face activă, astfel încât să puteţi desena
cu ea. Color Sampler plasează un punct de referinţă pe ecran când executaţi clic şi pune
toate informaţiile despre acel punct în paleta Info. Puteţi păstra informaţii despre maxim patru
mostre de culoare simultan. Instrumentul Measure poate fi utilizat pentru a măsura
dimensiunile şi unghiurile dintr-o imagine. Executaţi clic şi trageţi o linie între două puncte
pentru a măsura distanţa dintre ele, afişată în fereastra Info. Pentru a măsura un unghi
trebuie să creaţi mai întâi o Iinie de măsură. Plasaţi apoi cursorul mouse-ului la unul dintre
capetele sale. Ţineţi apăsată tasta Alt în timp ce trageţi mouse-ul de la capătul primei linii în
direcţia unghiului.

Scurtături pentru instrumente.

Fiecare dintre aceste instrumente poate fi selectat executând clic pe pictograma sa
din caseta de instrumente, dar Photoshop vă oferă încă o posibilitate, mai simplă, de a le
accesa în loc să executaţi clic pe instrumentele pe care doriţi să le utilizaţi, puteţi apăsa o
singură tastă pentru a Ie selecta. Pentru a trece prin instrumentele disponibile în cazul
meniurilor pop-up, apăsaţi tasta Shift şi litera respectivă până ajungeţi la instrumentul dorit.
Tabelul următor prezintă o listă a instrumentelor şi scurtăturile lor.
Instrumentele şi scurtăturile către ele:

Instrumentul Scurtătura Instrumentul Scurtătura

Marquee M Move V
Lasso L Magic Wand W
Crop C Slice/Slice Select K
Healing Brush/Patch J Brush/Pencil B
Clone Stamp S History/Art History Brush Y
Erasers E
Gradient/Paint Bucket G
Blur/Sharpen/Smudge R Dodge/Burn/Sponge O
Path/Direct Selection A Type T
Pen P Shape U
Notepad N Eyedropper/Measure I
Hand H Zoom Z
Switch Colors X Default Colors D
Background
Foreground Colors
Tăierea şi copierea
Comenzile sunt simple: Cut, Copy si Paste pe care le găsiţi în meniul Edit. Tăierea şi
copierea vă permit să împrumutaţi porţiuni dintr-o imagine într-alta. Măriţi mult imaginea,
apoi, trebuie doar să utilizaţi comanda Copy (Edit/Copy), Ctrl+C pentru obiectul selectat în
clipboard.
Figura 12.
Instrumentul Crop

Decuparea
(cropping) este termenul ce reprezintă tăierea parţilor nedorite dintr-o imagine. Atunci
când trasaţi un chenar de decupare peste o parte a imaginii pe care doriţi să o păstraţi,
executaţi clic pe Shield din bara Tool Options pentru a întuneca restul ecranului, astfel încât
să vedeţi mai uşor ce se întâmplă. Desigur, puteţi decupa şi prin crearea unei selecţii cu un
marcaj dreptunghiular, apoi utilizând comanda Image/ Crop pentru a o tăia.

Pentru a decupa o imagine, executaţii următoarele operaţii:

Selectaţi instrumentul Crop din caseta de instrumente sau apăsaţi tasta C. Trageţi cu
mouse-ul deasupra imaginii (ţinând butonul apăsat).
Folosiţi mânerele din caseta de decupare pentru a ajusta selecţia. Zonele din afara
casetei vor fi mai închise la culoare, ca sa vedeţi ce va fi îndepărtat.
După ce aţi plasat caseta de decupare acolo unde doriţi, executaţi dublu clic în interiorul
său pentru a şterge zona din afara casetei.

Puteţi folosi instrumentul de decupare din Photoshop chiar pentru a corecta

perspectiva. Marcaţi căsuţa Perspective din bara Tool Options. Mai întâi, trasaţi un ghidaj de
la rigla din stânga pentru a vedea ce nu este drept şi ar trebui să fie. Apăsaţi Ctrl+R pentru a
activa riglele. Trageţi instrumentul Crop peste imaginea care are nevoie de o ajustare de
perspective. După ce aţi desenat chenarul de decupare, executaţi clic pentru a selecta
căsuţa Perspective, apoi executaţi clic pe unul dintre colţurile chenarului şi trageţi-l până
când o margine a ferestrei este paralelă cu marginea imaginii. Repetaţi procedeul cu cealaltă
parte.
Executaţi clic pe Accept pentru a aplica modificările făcute sau executaţi dublu clic în
interiorul chenarului de decupare.
Dacă decupaţi prea mult dintr-o imagine, nu veţi mai putea reveni. În acest caz apelaţi
la paleta History şi executaţi clic pe pasul dinaintea decupării. Puteţi folosi şi File/Revert
pentru a reveni la ultima versiune salvată a imaginii. Atâta timp cât nu închideţi fişierul, puteţi
să decupaţi cât doriţi şi să utilizaţi paleta History pentru a reveni.

MENIURI
Meniurile din partea de sus a ecranului conţin comenzi care vă permit să deschideţi şi
să manipulaţi fişiere. Ele se pot accesa la fel ca oricare alte meniuri, executând clic pe ele
pentru a le deschide şi alegând comanda dorită din listă. Acolo unde vedeţi o săgeată sau
puncte de suspensie în partea dreaptă a comenzii, ele indică prezenţa unui submeniu, în
cazul unei săgeţi, sau a unei casete de dialog.
Meniurile File si Edit.
Primele două meniuri sunt File şi Edit. Meniul File vă permite să lucraţi cu fişiere:
deschidere, închidere, salvare, importare şi exportare, tipărire şi, bineînţeles, ieşirea din
program.
File Browser a fost îmbunătăţit considerabil în această versiune. Acum puteţi să vedeţi
toate datele despre fotografia sau imaginea scanată în timp ce o previzualizaţi şi să adăugaţi
propriile cuvinte cheie pentru a ajuta browserul să localizeze şi să vă deschidă fişierele.
Când deschideţi File Browser, puteţi căuta în oricare dintre folderele de imagini, selectându-
le.
După ce aţi găsit un folder, toate imaginile sale vor apărea ca părţi într-un tabel sortat.
Pentru a deschide o imagine, este de ajuns să executaţi dublu clic pe ea. Veţi vedea, de
asemenea, toate informaţiile disponibile despre imagine, mărimea sa, modul de culoare etc.
Meniul Edit include toate comenzile de editare cu care sunteţi familiarizat din alte
aplicaţii: Cut, Copy, Paste, Clear şi cea mai importantă - Undo. El conţine şi instrumentele
Transform pentru a scala, a distorsiona, a mişca şi a roti porţiunile selectate.
Meniurile cu care e posibil să nu fiţi familiarizaţi sunt : Image, Layer, Select, Filter,
View, Window.

Meniul Image
are câteva submeniuri. Primul dintre ele, Mode, permite selectarea modului de culoare
în care lucraţi. De cele mai multe ori, veţi lucra în modul RGB pentru că este cel utilizat de
monitoare. Al doilea submeniu, Adjustments, este cel pe care îl veţi folosi, probabil, la fiecare
fotografie la care veţi lucra. Este o sursa pentru tot felul de ajustări de culoare, de la nivelul
automat şi corecţii de culoare până la modificarea contrastului.
Meniul Image conţine, de asemenea, instrumentele pe care le-aţi văzut deja pentru
mărirea unei imagini sau a zonei canvas pe care se află, plus unele adiţionale pentru
inversarea culorilor şi chiar pentru corectarea culorilor sau a saturaţiei, de exemplu.

Meniul Layer
cu siguranţă, cea mai puternică facilitate din Photoshop este posibilitatea de a lucra
pe straturi. Aceasta vă permite să combinaţi imagini, să creaţi colaje şi să faceţi corecturi
fără să vă temeţi că veţi strica originalul. Fiecare strat este complet separat de celelalte.
Puteţi picta pe un strat, îi puteţi schimba opacitatea sau orice altceva doriţi, fără să
deranjaţi fundalul sau oricare alte parţi ale imaginii aflate pe alte straturi.

Meniul Layers deschide casete de dialog pentru a crea noi straturi. De asemenea,
conţine şi multe comenzi pentru combinarea şi lucrul cu straturi, aplicarea efectelor de
straturi, a stilurilor şi a ajustărilor de culoare.

Meniul Select.
Meniul Select lucrează cu instrumentele, pentru a vă permite să modificaţi zonele pe
care le-aţi selectat. Puteţi mări sau micşora zonele selectate cu oricâţi pixeli doriţi sau să
puteţi netezi marginile, astfel încât să pară că se estompează în fundalul pe care le-aţi copiat.

Meniul Filter.
Filtrele sunt instrumentele care fac programul Photoshop distractiv. Meniul Filter are
peste 10 categorii de filtre: unele înceţoşează sau clarifică imaginea, altele o distorsionează,
iar altele o transformă în pictură, în desen colorat sau în sculptură luminată de neon.

Meniul View.
Ca şi instrumentul Zoom, meniul View conţine comenzi ce permit mărirea sau
micşorarea imaginii. El conţine şi comenzi referitoare la rigle, ghidaje şi grile, ce vă permit să
măsuraţi şi si poziţionaţi cu precizie obiectele în zona de lucru.
Comanda Show deschide un submeniu ce oferă accesul la grile, ghidaje, note şi
decupaje. Puteţi seta riglele pentru a măsura în pixeli, inch, centimetri, puncte, picas sau
după procentaj. Alegeţi unitatea de măsură cu care sunteţi cel mai familiarizat. Setarea este
făcută într-o caseta de dialog Preferences; deschideţi caseta de dialog prin comanda
Edit/Preferences/Units & Rulers. Unitatea de măsură selectată în Units & Rulers determină,
de asemenea, unitatea de măsură pentru caseta de dialog New .
Comanda Show Grid, ce poate fi găsită şi în meniul View (View/Show/Grid), plasează
peste imaginea dumneavoastră o întreagă reţea de ghidaje, asemănătoare celei de pe hârtia
milimetrică. Comenzile Snap To fac mai uşoară poziţionarea unui element, de exemplu un
bloc de text. Atunci când plasaţi un element lângă ea, linia va atrage acel element exact pe
ea.

Meniul Window.
Multe dintre comenzile Photoshop pot fi accesate în mai multe feluri. Cel mai simplu
este, în general, să utilizaţi paletele. Paletele Photoshop oferă informaţii despre imaginea
dumneavoastră, respectiv pentru controlul paragrafului şi al caracterelor pentru instrumentul
Type.
Paletele conţin opţiuni pentru multe dintre instrumente, o varietate de dimensiuni şi
forme de pensule, culori, ca şi accesul la Layers, Paths şi Channels.
De asemenea, există palete Actions şi History, ce vă ajută să lucraţi mai eficient, să
vedeţi ce aţi făcut şi, eventual, să reveniţi la fazele anterioare, când este cazul. Meniul
Window ascunde sau afişează aceste palete. Dacă există palete de care nu aveţi nevoie, de
exemplu Actions, închideţi-le ca ecranul să fie mai puţin încărcat.

Meniul Help.
Ultimul meniu este Help, care oferă accesul la baza de date, uşor de înţeles, de ajutor
din Photoshop.

TOT CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI DESPRE CĂI

Imediat după ce deselectaţi selecţiile marcajul de selecţie dispare. Singurele metode

de a selecta din nou ceva sunt să utilizaţi instrumentele potrivite (Marquee, Lasso şi/sau
Magic Wand) şi sa creaţi selecţia încă o dată, să utilizaţi comanda Select/Reselect sau să
folosiţi paleta History şi sa reveniţi la ultimul instrument de selecţie utilizat, dar veţi pierde
orice modificări făcute asupra selecţiei.

Căile
rezolvă această problemă. Utilizând căile, puteţi crea şi salva diferite selecţii pentru o
utilizare ulterioară, asemănător cu salvarea măştilor. Căile sunt salvate în interiorul fişierului
Photoshop, în acelaşi mod ca şi straturile. Deoarece căile sunt definite prin vectori, nu prin
pixeli, nu aveţi restricţii privind formele pe care le puteţi trasa cu marcajele.
Puteţi crea forme foarte precise şi curbe foarte fine cu instrumentele Pen. Apoi, puteţi
să le utilizaţi ca selecţii sau să le umpleţi cu culoare, ca pe obiectele sau liniile din imagine.
Photoshop conţine un set complet de instrumente Path Shape. Ele pot desena dreptunghiuri,
dreptunghiuri rotunjite la colțuri, elipse, poligoane şi linii drepte. Au un set predefinit de 250
de forme, cuprinzând stele, săgeţi, siluete etc.
Crearea căilor. Există trei posibilităţi pe care vă puteţi îndrepta atunci când doriţi să
creaţi o cale.
1. crearea unei căi direct din selecţia pe care aţi făcut-o deja;
2. crearea unei căi de la zero, utilizând instrumentele Pen şi desenând-o cu mâna;
3. crearea unei căi folosind instrumentele Shape.
 Figura 13.
Selecţia poate fi realizată cu oricare din instrumentele de selectie

Căile din selecţii.

În funcţie de imaginea pe care o aveţi la dispoziţie, simpla creare a unei selecţii şi
conversia ei în cale poate fi cea mai rapidă şi simplă metodă.
Figura 13 prezintă o imagine test. Vom selecta obiectul şi vom crea ceea ce se
numeşte o cale de tăiere, tăindu-i din fundal.
Selecţia poate fi făcută cu mai multe instrumente. În această imagine, vom utiliza o
combinaţie de Elliptical Marquee şi Polygonal Lasso. Alte obiecte pot fi selectate mai uşor cu
Magic Wand şi apoi inversând selecţia. Puteţi chiar avea nevoie să combinaţi rezultatele
câtorva instrumente de selecţie pentru a cuprinde totul. Ţineţi apăsată tasta Shift pentru a
asocia selecţiile.
1. Asiguraţi-vă că paleta Paths este vizibila (Window/ Paths).
2. Alegeţi Make Work Path din meniul pop-up din partea dreapta sus a paletei
Paths
3. Singura opţiune ce poate fi setată în caseta de dialog Make Work Path este
Tolerance care arată cât de aproape va urmări Photoshop linia selecţiei în crearea căii. Cu
cât toleranţa este mai mică, cu atât mai exactă va fi calea.
4. Observaţi cum apare calea în paletă. Photoshop a denumit-o Work Path (cale de
lucru). Puteţi redenumi calea executând dublu clic pe ea în paleta Paths. În caseta de dialog
Save Path ce apare, tastaţi noul nume al căii şi executaţi clic pe OK.
Figura 14.

Make Selection

Căile şi instrumentul Pen.

Instrumentul Magnetic Pen (disponibil din meniul pop-up al instrumentului Pen)
simplifică desenarea conturului obiectelor complexe. Instrumentul Freeform Pen va oferă
posibilitatea să desenaţi orice linie doriţi - dreaptă, curbă sau neregulată - şi să o transformaţi
într-o cale. O curbă Bezier este definită prin trei puncte: unul pe curbă şi două în afara ei, la
capetele mânerelor pe care le puteţi folosi pentru a-i modifica unghiul şi direcţia.
1. Mai întâi, creaţi un document Photoshop nou, destul de mare pentru a vă putea
mişca liber prin el. Mărimea predefinită din Photoshop (7x5 inch) este bună, iar un fundal alb
este potrivit.
2. Selectaţi instrumentul Pen (arată ca peniţa unui stilou). De asemenea,
asiguraţi-vă că paleta Paths este vizibilă.
3. În bara Options, executaţi clic pe butonul de cale (cel din mijloc în primul grup
de trei).
4. Executaţi clic pe undeva lângă marginea din stânga a paginii. Este locul în care
începe calea. (Observaţi că Photoshop creează imediat o cale, numită Work Path, în paleta
Paths. Această cale poate fi redenumită).
5. Pentru a desena o linie dreaptă, mutaţi cursorul şi executaţi clic în alta parte
(nu ţineţi butonul mouse-ului apăsat!). Tocmai aţi creat un punct de colț, ceea ce înseamnă
că Photoshop va conecta cele două puncte printr-o linie dreaptă.
6. Pentru a continua calea (dar acum cu o linie curbă), mutaţi cursorul în partea
de jos a mijlocului ferestrei, apoi executaţi clic şi trageţi spre stânga. Veţi vedea imediat cum
apare o curbă ce se modifică în timp ce trageţi mouse-ul. Tocmai aţi creat un punct neted,
ceea ce înseamnă că Photoshop va crea o curbă netedă acolo unde se întâlnesc cele două
segmente de linie curbă.
Figura 15.
Salvarea Path-ului

7. Pentru ca acest proces să fie mai clar, desenaţi o altă curbă. Mutaţi cursorul într-un
loc de deasupra şi în dreapta celui de-al doilea punct; executaţi clic şi trageţi un pic spre
dreapta-jos. Aţi mai creat un punct neted şi o curbă .

Puncte netede.
După cum aţi văzut în primul exemplu al instrumentului Pen, comportamentul
punctelor netede este ceva mai complicat şi ia mai mult timp pentru familiarizare. Un punct
neted va încerca întotdeauna să creeze, pe cât posibil, o curbă netedă între două linii ce se
întâlnesc.

Crearea unei curbe ascuţite.

Există şi un tip de curbă mai puţin netedă, pe care o puteţi crea când este necesar. Ea
se numeşte curbă ascuţită (sharp curve). Arată ca o pereche de arce, ca jumătatea
superioară a unei inimi sau ca un pescăruş stilizat, iar paşii următori vă vor arăta cum să o
creaţi:
1. Într-un document Photoshop nou, creaţi o cale cu un punct iniţial.
2. Creaţi o curbă netedă. În mod normal, trăgând mouse-ul după ce aţi executaţi
clic pentru a seta punctul, obţinând o curbă.

Mutaţi pointerul exact deasupra punctului neted pe care tocmai l-aţi creat. Ţineţi
apăsată tasta Alt. În timp ce executaţi clic şi trageţi mouse-ul în direcţia în care doriţi să
apară noua curbă. Eliberaţi tasta şi butonul mouse-ului.
Crearea unei curbe ascuţite
Linia cea mai din dreapta este ceea ce tocmai aţi creat utilizând tasta Alt sau Option.
Ea va deveni un mâner pentru prima curbă.
Mutaţi cursorul unde doriţi să se termine linia; apoi, executaţi clic şi trageţi în direcţia
opusă celei în care aţi tras la pasul 3. Linia se va desena singură de unde s-a terminat primul
arc până unde aţi plasat punctul de sfârşit. În timp ce trageţi, linia se va extinde în sus. Dacă
nu aţi reuşit să o faceţi să arate aşa cum vă doriţi, utilizaţi mânerele pentru a-i modifica
forma.

Previzualizarea căilor
Când creaţi aceste puncte şi linii, există o opţiune de previzualizare care poate fi
foarte folositoare. Uitaţi-vă în bara Tool Options. Există o opţiune numită Rubber Band, pe
care o puteţi accesa selectând Pen şi executând clic pe săgeată în jos de lângă setul de
pictograme ale instrumentelor. Activarea ei va permite să previzualizaţi liniile drepte şi liniile
curbe înainte de a executa clic pentru a le crea. Testaţi-o pentru a vedea cum funcţionează.
Uitându-vă şi la alte opțiuni. Fiecare instrument şi forma din set are setări diferite prin acea
săgeată.

Încheierea unei căi

Pentru a încheia o cale, aveţi două opţiuni: să închideţi calea conectând punctul final
cu cel iniţial sau să lăsaţi calea deschisă. O cale închisă înseamnă că aţi creat o buclă, astfel
încât calea finală nu va avea început sau sfârşit. Pentru a închide o cale, urmaţi paşii:
1. Creaţi calea, utilizând oricâte puncte aveţi nevoie.
2. După ultimul punct, mutaţi cursorul astfel încât să apară deasupra punctului
iniţial. Veţi vedea un mic cerc lângă pointerul Pen.
3. Executaţi clic pe pentru a crea ultimul punct de colţ sau executaţi clic şi trageţi
pentru a crea ultima curbă.
O cale deschisă are un început şi un sfârşit. Pentru a încheia o cale pe care doriţi să o
lăsaţi deschisă, urmaţi paşii:
1. Creaţi o cale utilizând oricâte puncte este nevoie.
2. După ultimul punct, executaţi clic pe pictograma instrumentului Pen din caseta
de instrumente. Calea are acum un sfârşit.

Editarea căilor
De cele mai multe ori, calea iniţială pe care o creaţi, fie produsă prin conversia unei
selecţii, fie prin instrumentul Pen, nu va fi perfectă. Deseori, este prea dificil să obţineţi
selecţia satisfăcătoare sau liniile şi curbele perfect plasate din prima încercare. Puteţi
modifica uşor căile după ce le-aţi creat utilizând instrumentul Pen (şi pe cele asociate).

Instrumentele Path
Executaţi clic şi ţineţi apăsat butonul mouse-ului pe instrumentul Pen.
1. Instrumentul Pen - Deja îl cunoaşteţi foarte bine. Este folosit pentru a crea căi.
2. Instrumentul Freeform Pen - Îl puteţi folosi pentru a desena o cale neregulată, de
orice formă sau în orice direcţie. Photoshop va adăuga punctele şi mânerele necesare, pe
parcurs, pentru a putea să ajustaţi orice parte a căii care nu este exact aşa cum vă doriţi.
3. Instrumentul Add Anchor Point – Se utilizează pentru a adăuga puncte unei căi.
4. Instrumentul Delete Anchor Point - Este utilizat pentru a şterge puncte de pe o cale.
5. Instrumentul Convert Point - Da, puteţi chiar modifica tipul unui punct după ce l-aţi
creat iniţial. Puteţi transforma un punct de colţ într-unul neted, unul neted într-o curbă
ascuţită etc.

Există şi două instrumente Path Selection, ce vă pot ajuta să lucraţi asupra căilor. Ele
se găsesc în caseta de instrumente, imediat deasupra instrumentelor Pen. Unul dintre ele
este Direct Selection, iar celălalt este Path Component Selection. Direct Selection
(reprezentat printr-o săgeată goală) mută segmente individuale ale căii. Path Component
Selection (săgeata neagră) mută în acelaşi timp toate componentele unei singure căi. Dacă
aveţi mai multe căi pe acelaşi strat, Path Component Selection va muta câte o cale. În cazul
în care doriţi să le mutaţi pe toate deodată, folosiţi, mai întâi, comanda Select All. Puteţi
comuta de la instrumentele Pen la cele din Path Selection în două moduri: fie executând clic
şi ţinând apăsat butonul mouse-ului peste instrumentul Pen din caseta de instrumente, astfel
încât să apară şi celelalte instrumente Path, fie prin combinaţia de taste Shift+P, prin care
veţi trece prin ciclul instrumentelor de la Pen până la Freeform Pen. Combinaţia Shift+A vă
oferă instrumentul Direct Selection, la fel ca şi apăsarea tastei Ctrl în timp ce utilizaţi oricare
alt instrument Path.

Tehnici de bază pentru căi

Iată câteva tehnici de bază pentru navigarea prin căi şi utilizarea lor:
1. Pentru a selecta o cale, executaţi clic pe numele său din paleta Paths, la fel cum
executaţi clic pe un strat pentru a-l activa, căile selectate sunt afişate în imagine.
2. Pentru a deselecta o cale, executaţi clic pe numele altei căi sau executaţi clic în
zona goală a paletei Paths. Calea va dispărea din fereastra principală.
3. Pentru a şterge o cale, selectaţi-o din paleta Paths şi trageţi-o peste butonul în
formă de coş de gunoi din partea de jos a paletei, la fel cum procedaţi pentru ştergerea unui
strat.
Pentru a crea o nouă cale, puteţi face unul dintre următoarele patru lucruri:
1. Începeţi să desenaţi calea cu unul dintre instrumentele Pen în fereastra principală a
imaginii. Astfel se va crea o cale de lucru.
2. Înainte de utilizarea instrumentului Pen, alegeţi New Path din meniul paletei.
Denumiți calea înainte să o desenaţi.
3. Executaţi clic pe butonul Create New Path din partea de jos a paletei. Va fi creată o
nouă cale în paleta Paths.
4 Creaţi o selecţie, apoi utilizaţi comanda sau butonul Make Work Path.
Pentru a duplica o cale, selectaţi calea dorită din paletă şi trageţi-o peste butonul
Create New Path. Duplicarea căilor este similară duplicării straturilor.

Transformarea căilor în selecţii

În Photoshop, căile sunt mai folositoare ca selecţii salvate permanent. Metoda se
poate dovedi incredibil de avantajoasă dacă aveţi de gând să refolosiţi ulterior anumite
selecţii. Dacă nu sunteţi sigur, creaţi o cale astfel încât selecţia să fie disponibilă oricând.
1. Creaţi o cale prin metoda care vi se pare mai potrivită.
2. Activaţi calea pe care doriţi să o convertiţi executând clic pe ea în
paleta Paths.
3. Alege
pe butonul Make Selection, al treilea din stânga în partea de jos a paletei. (Astfel, veţi sări
peste caseta de dialog descrisă la următorul pas.)
4. În cas
selecţiei pe care o creează programul Photoshop. Cu cât este mai mare setarea Feather
Radius, cu atât mai puţin exactă va fi selecţia.

Figura 16. Caseta Make Selection

Umplerea unei căi
Selectaţi o cale, alegeţi Fill Path din meniul paletei şi veţi vedea aceleaşi opţiuni ca şi
pentru umplerea selecţiilor. În caseta de dialog Fill Path puteţi alege o culoare, un model sau
un instantaneu pentru a umple forma. Puteţi alege un mod de combinare, procentajul de
opacitate, transparenţa opţională, antialiasing şi valoarea neregularităţii. În cazul în care
calea constă din două subcăi separate, numai cea selectată va fi umplută sau desenată.

TRANSFORMĂRI

Redimensionarea imaginii
Pentru a redimensiona o imagine, deschideţi caseta de dialog Image Size. Puteţi
vedea dimensiunile de pixeli măsurate în pixeli sau procentual. Puteţi, de asemenea, vedea
mărimea imaginii tipărite (setată în secţiunea Output Size) în inch, centimetri, puncte, picas
sau coloane.
Atunci când deschideţi pentru prima oară caseta de dialog Image Size, dacă setaţi
lăţimea şi înălţimea de pixeli la Percent, veţi observa setarea standard de 100%. Cea mai
simplă metodă de a mări sau micşora o imagine este să vă asiguraţi ca este bifată setarea
Constraint Proportions din partea de jos a casetei de dialog, apoi să introduceţi un nou
procentaj în unul dintre câmpuri şi să executaţi clic pe OK. Celelalte numere se vor modifica
pentru a va oferi procentajul corect de mărire sau micşorare.
Figura 18.
Caseta Image Size

Scale Styles este o funcţie noua în Photoshop CS. Daca aţi aplicat un anumit stil ca,
de exemplu, efectele de umbrire sau de scoatere în relief (bevel) a unui text sau obiect în
imaginea dumneavoastră, atunci Scale Styles va face ca mărimea umbrei sau înălţimea
reliefării să rămână proporţională cu restul imaginii. Lăsaţi bifată această opţiune.
În timp ce faceţi schimbări în caseta de dialog Image Size, Photoshop va actualiza
automat dimensiunea fişierului în partea de sus a casetei.

Rezoluţia
se referă la numărul de puncte pe inch (dacă printaţi) sau de pixeli pe inch (dacă este
vorba de ecranul unui computer). Este importantă, pentru că rezoluţia determină calitatea
unei imagini. O rezoluţie mai mare vă oferă o calitate mai bună a imaginii, dar utilizează mai
multă memorie. Cele mai multe imagini tipărite au rezoluţia între 150 şi 300 dpi (puncte pe
inch). Rezoluţia se schimbă tot din caseta Image size.
După ce executaţi clic pe OK în caseta de dialog New, veţi vedea o nouă fereastră.
Această este fereastra activă, iar zona canvas pe care veţi lucra este dreptunghiul alb din
interiorul sau. Puteţi avea deschise mai multe ferestre în Photoshop, dar numai una va fi
activă. Fereastra activă se află întotdeauna în prim plan. Aici veţi crea şi edita imagini.
Aşezaţi săgeata mouse-ului în colțul din stânga-jos al ferestrei şi apoi trageţi. Fereastra se va
mări, dar veţi observa că zona canvas rămâne la fel. După ce aţi creat un fişier nou, puteţi
modifica mărimea zonei canvas doar alegând Image/Canvas Size. Această comandă vă
permite să specificaţi o nouă înălţime şi o nouă Iăţime a zonei canvas. Secţiunea Anchor vă
oferă posibilitatea să specificaţi partea din care zonă canvas se va mări sau micşora,
 executând clic pe unul dintre cele opt pătrate. (Modificarea dimensiunilor imaginii schimbă,
evident, şi mărimea zonei canvas. Diferenţa este că modificarea mărimii zonei canvas vă
oferă mai mult spaţiu în jurul imaginii deja existente.)

Redimensionarea zonei canvas

Mărirea zonei canvas vă oferă un spaţiu de lucru în plus în jurul imaginii. Deoarece
redimensionarea utilizează culoarea fondului curent pentru a umple spaţiul adăugat.
Micşorarea zonei canvas este un alt mod de a decupa imaginea, micşorând zona canvas. Nu
este recomandată, pentru că puteţi să pierdeţi accidental o porţiune din imagine şi să nu o
mai puteţi recupera.
Pentru a redimensiona zona canvas, deschideţi caseta de dialog Canvas Size şi
specificaţi înălţimea şi lăţimea dorite. Puteţi specifica orice sistem de măsură preferaţi în
meniul pop-up, la fel cum aţi făcut mai devreme în caseta de dialog Image Size. Photoshop
va calcula şi afişa noua mărime a fişierului imediat ce introduceţi numerele.
Figura 19.

Caseta de dialog Canvas Size

Folosiţi secţiunea Anchor pentru a determina unde va fi plasată imaginea în interiorul

zonei canvas. Executaţi clic în mijloc pentru a centra imaginea în interiorul zonei canvas
mărite sau în orice altă casetă pentru o altă plasare relativă faţă de zona canvas. Mărimea
imaginii nu a fost, de fapt, modificată, dar zona canvas este mai mare şi a fost inclus text.
Rezultatul final se află în partea dreapta.
Pentru a roti o imagine întreagă, folosiţi submeniul Image/Rotate Canvas. Alegeţi 90
de grade în sensul acelor de ceasornic (CW) sau invers (CCW) pentru a îndrepta o imagine
sau 180 de grade dacă aţi importat imaginea cu susul în jos.
Vă puteţi da seama, doar privind imaginea, că trebuie rotită în sensul invers acelor de
ceasornic cu câteva grade.

Rotirea unei selecţii

Spre deosebire de rotirea întregii zone canvas, rotirea unei selecţii este făcută în
acelaşi fel ca şi redimensionarea. Mai întâi, creaţi selecţia. Apoi, utilizaţi Edit/Transform/
Rotate pentru a plasa o casetă în jurul selecţiei. Trageţi oricare dintre mânerele din colţuri
pentru a roti selecţia în jurul centrului său. Dacă trebuie să rotiţi imaginea faţă de alt punct
decât centrul, trageţi punctul de centru acolo unde doriţi, apoi rotiţi selecţia.

Întoarcerea
În cazul întoarcerii imaginii, veţi obţine varianta sa în oglinda. Puteţi efectua răsturnări
orizontale sau verticale.

Transformările selecţiilor
Redimensionarea şi reorientarea pot fi aplicate întregii zone canvas sau oricărui
obiect selectat. Metodele de transformare ce urmează pot fi aplicate numai selecţiilor, nu
întregii imagini (dacă nu începeţi prin a selecta întreaga imagine).
Înclinarea selecţiilor
Atunci când înclinaţi un obiect în Photoshop, puteţi face mult mai mult decât să-i
modificaţi unghiul de vedere. Puteţi să-l întindeţi, să-l răsuciţi sau să-l distorsionaţi. Comanda
Skew din Edit/Transform/Skew, vă permite să răsuciţi selecţia în toate direcţiile posibile.
Doar executaţi clic pe mânerele sale şi trageţi selecţia. Executaţi clic pe caseta de
instrumente pentru a aplica setările, executaţi dublu clic în interiorul selecţiei sau apăsaţi
tasta Enter/ Return.
Înclinarea este din aceeaşi cu funcţia de decupare Perspective şi poate fi utilizată
pentru acelaşi scop: corectarea perspectivelor greşite. Marea diferenţă este că, deoarece
folosiţi o selecţie în locul întregii zone canvas, puteţi îndrepta obiecte individuale.

MODURI
Photoshop specializat pe procesarea culorilor. Modelele sunt metode de a defini
culoarea. Modurile sunt metode de lucru cu modele bazate pe culori.

Modele de culori
descriu diferite tipuri prin care o culoare poate fi reprezentată pe hârtie şi pe ecranul
calculatorului. Modelele de culori sunt:
RGB (Red, Green, Blue);
CMYK (Cyan, Magenta, Yellow, Black);
HSB (Hue, Saturation, Brightness);
Lab.
Fereastra Color Picker din Photoshop (clic pe oricare dintre blocurile de culoare din
partea de jos a barei de instrumente) are un bloc gradual de culoare, pe care puteţi executa
clic pentru a selecta o anumită nuanţă, şi prezintă câmpuri de text în care sunt afişate
numerele ce definesc culoarea aleasă în oricare dintre cele patru modele de culoare. În plus,
Photoshop vă oferă şi o paletă Color. Deschideţi-o, dacă nu este deja deschisă, selectând
Window /Show Color. Are o bandă de-a lungul părţii de jos ce acoperă întregul spectru
vizibil, plus alb şi negru. Un clic oriunde în interiorul său setează Color Picker în acea zonă
de culori.

Bitmap şi grayscale
sunt cele mai simple moduri de culori disponibile în Photoshop. Modul grayscale oferă
256 de tonuri de gri între alb şi negru, în timp ce modul bitmap utilizează doar două valori de
culoare pentru a afişa imaginile alb şi negru.
Este bine să lucraţi în grayscale ori de câte ori o imagine este tipărită în alb-negru
sau în grayscale. Puteţi să vă daţi seama uitându-vă la ea dacă porţiunile negre trebuie să
fie mai luminoase sau dacă trebuie ca nuanţele de gri să fie întărite pentru a evidenţia mai
multe detalii. Puteţi ajusta nivelul total de contrast sau să lucraţi pe spațiile individuale care
au probleme. Pentru a converti o fotografie la grayscale, alegeţi Image / Mode / Grayscale.
Vi se va cere permisiunea de a renunţa la informaţiile de culoare. Executaţi clic pe OK pentru
a confirma şi imaginea va fi convertită în nuanţe de gri. Pentru a converti o imagine la
bitmap, deoarece s-ar putea să fie necesar pentru anumite efecte, trebuie, mai întâi, să o
convertiţi la grayscale, apoi la bitmap.

RGB
este modul de culoare cu care se lucrează la imaginile ce vor fi afişate pe ecranul unui
calculator. Dacă pregătiţi imagini în Photoshop ce vor face parte dintr-o prezentare, un film
sau o pagină web, păstraţi modul RGB pentru cea mai bună randare a culorii. Pentru Internet
faceţi ajustările de culoare tot în RGB, apoi convertiţi imaginea la Indexed Color dacă vreţi să
salvaţi ca GIF forma finală. Dacă lucraţi în Indexed Color, nu puteţi utiliza filtrele şi straturile
din Photoshop.
Indexed Color.
Datorită problemelor de compatibilitate dintre platforme, există limita de 216 culori, ce
sunt comune atât pe, Macintosh cât şi pe PC. Indexed Color este o paletă sau, mai degrabă,
o colecţie de culori - mai exact 256. În acest mod veţi şti exact ce veţi obţine şi, dacă nu vă
plac paletele pe care le oferă Photoshop vă veţi putea construi unele proprii.
Indexed Color este perfect pentru World Wide Web. Acest mod include o paletă
specifică web. El nu vă limitează, totuşi, la 216 culori. În imaginile Indexed Color are loc
efectul de înceţoşare (dither). Din modul RGB, alegeţi Image/Mode/ Indexed Color pentru a
studia caseta de dialog Indexed Color.
Efectul de înceţoşare semnifică faptul că anumite culori sunt combinate, adică pixelii
adiacenţi sunt suprapuşi, îmbinându-se vizual pe ecran pentru a crea o nouă culoare, deşi îşi
păstrează culoarea originală - sau cel mai apropiat index echivalent - atunci când sunt
vizionaţi la un indice de mărire foarte mare.

Modul CMYK
trebuie folosit numai pentru tipărirea comercială. Convertind la CMYK înainte de
tipărire (şi fiind conştient de avertismentele de gamă), puteţi să vă asiguraţi că nuanţele
culorilor nu sunt prea întunecate.
Gama se referă la un interval de culori ce poate fi tipărit de combinaţiile cernelurilor
CMYK. Unele culori sunt în afara gamei şi nu pot fi tipărite cu precizie. Culorile foarte
străIucitoare, mai ales portocaliu şi verde, sunt deseori în afara gamei şi vor genera un
avertisment de gamă. Avertismentul de gamă apare în paleta Color şi arată ca un mic semn
de circulaţie triunghiular cu un semn al exclamării în interior.

Profunzimea culorii în biţi şi importanţa ei

Profunzimea de biţi este un mod de a descrie câtă informaţie de culoare este
disponibilă pentru fiecare pixel din imagine. Este numită şi profunzimea culorii sau
profunzimea pixelilor şi, la fel ca în alte cazuri, cu cât este mai mare, cu atât mai bine. O
profunzime mai mare (mai mulţi biţi de informaţie pe pixel) înseamnă mai multe culori
disponibile şi o reprezentare mai precisă a culorilor din imaginile digitale. Un pixel cu
profunzimea 1 are numai 2 valori posibile, alb sau negru. Un pixel grayscale cu profunzimea
8 are 2 la puterea a 8-a, adică 256 de valori posibile. Iar un pixel cu profunzimea 24 are 2 la
puterea 24, adică aproximativ 16 milioane de valori posibile. Valorile cele mai întâlnite pentru
profunzime sunt cuprinse între 1 şi 64 de biţi pe pixel. Veţi vedea că imaginile Photoshop
sunt, în general, de 8 sau 16 biţi. Mai multă informaţie înseamnă fişiere mai mari şi,
bineînţeles, timp de procesare mai îndelungat, şi o culoare reală.

Conversia între moduri

Alegeţi Image/Mode/Grayscale. Va apărea o fereastra de dialog, ce vă întrebă dacă
doriţi să înlăturaţi informaţia de culoare a imaginii. Executaţi clic pe OK. Photoshop va începe
procesul de examinare a imaginii şi de atribuire a tuturor culorilor la cele 256 de nuanţe de
gri din intervalul alb-negru.
Înainte de a trece mai departe, trebuie să reveniţi la imaginea originală în modul RGB.
Alegeţi File/Revert. Atunci când Photoshop vă întreabă dacă doriţi să reveniţi la ultima
versiune salvată a imaginii, executaţi clic pe OK. De data aceasta, vom trece din modul RGB
în CMYK. Acest proces este foarte important, dacă veţi dori să tipăriţi imaginile. RGB poate
afişa un număr de culori pe care CMYK, prin natura cernelurilor sale, nu le poate reproduce.

Culoarea pe 8 biti
În funcţie de modul de culoare cu care aţi ales să lucraţi, poate avea oricât, între 8 şi
32 de biţi de informaţie pentru fiecare pixel. În modul RGB, aveţi 8 pixeli pentru fiecare canal
de culoare, roşu, verde şi albastru, rezultând un total de 24 de biţi de informaţie de culoare.
În modul CMYK aveţi 8 biţi pe fiecare canal, adică 32 de biţi în total.
Culoarea pe 16 biţi
În versiunile anterioare de Photoshop, nu toate instrumentele şi filtrele lucrau cu culori
pe 16 biţi. De la Photoshop CS, toate instrumentele şi filtrele sunt compatibile cu culorile pe
16 biţi. Chiar dacă Photoshop poate lucra în culori pe 16 biți, monitorul nu poate arăta toate
milioanele de culori pe care le au imaginile dumneavoastră.
Atunci când îl deschideţi pentru prima oară, Color Picker arată la fel ca imaginea
originală, pentru că nu aţi făcut încă modificările. Puteţi muta glisorul la stânga (Fine) sau la
dreapta (Coarse) pentru a determina cât efect va aplica originalului fiecare variaţie. Mutarea
cu un segment în orice direcţie dublează sau înjumătăţeşte cantitatea precedentă. Cele mai
fine setări fac modificări atât de subtile, încât sunt aproape nedetectabile. Cele mai dure
setări trebuie folosite, numai dacă doriţi efecte speciale şi vreţi să transformaţi întreaga
imagine într-o singură culoare. Setările automate (cele medii) sunt cele mai practice pentru
ajustarea umbrelor, tonurilor medii, luminilor şi a saturaţiei.
Când folosiţi Variations pentru a ajusta culorile imaginii, aveţi opţiunea de a ajusta
individual umbrele, nuanţele medii, luminile şi saturaţia totală a culorii. Umbrele (shadows),
nuanţele medii (midtones) şi luminile (highlights) sunt termenii din Photoshop pentru tonurile
întunecate, medii şi, respectiv, luminoase din imagine (ceea ce ar fi negru, gri şi alb în
grayscale). Atunci când le corectaţi prin Variations, puteţi schimba culoarea (nuanţa)
umbrelor, tonurilor medii sau a luminilor. Saturaţia afectează totul deodată, crescând sau
scăzând intensitatea unei culori, fără să o schimbe.
Când selectaţi umbre, tonuri medii sau lumini, ajustaţi nuanţa şi strălucirea acelei părţi
din imagine. Avantajul este că puteţi ajusta tonurile medii într-un anumit fel şi luminile sau
umbrele în alt fel, dacă doriţi. Fiecare setare este independentă de celelalte şi puteţi seta
tonurile medii să fie mai albastre, luminând astfel cerul, şi, în acelaşi timp, să setaţi umbrele
să fie mai galbene, diminuând albăstrimea lor inerentă. Nuanţa (hue) se referă la culoarea
unui obiect sau a unei selecţii. Strălucirea (brightness) este o măsură a cantităţii de alb sau
negru adăugată culorii.
Selectând Saturation se va modifica intensitatea culorii imaginii; setarea se referă
doar la mai multă sau mai puţină intensitate. Deprinderea cu lucrul în caseta de dialog
Variations este un mod excelent de a înţelege cum funcţionează culorile.

Deschideţi o imagine color. Alegeţi Image/Adjutments/ Variations.

Setaţi butoanele în funcţie de ceea ce doriţi să ajustaţi: umbre, tonuri medii, lumini
sau saturaţie.
Utilizaţi glisorul Fine/Coarse pentru a determina nivelul de ajustare.
Creaţi variaţiile dorite, executând clic pe miniaturile respective.
Pentru a adăuga culoare, executaţi clic pe miniatura color respectivă. Pentru a reduce o
culoare, executaţi clic pe opusul său din cercul de culori. Pentru a reduce magenta, de
exemplu executaţi clic pe verde. Pentru a ajusta strălucirea, executaţi clic pe miniatura
pentru o imagine mai strălucitoare sau mai întunecată. Dacă nu ştiţi sigur ce trebuie să
faceţi, executaţi clic pe imaginea ce vă pare mai corectă. În cazul în care credeţi că aţi
exagerat ajustările şi doriţi să reveniţi la imaginea originală, apăsaţi Alt pentru a schimba
butonul Cancel într-un buton Reset. Executând clic pe butonul Reset, setările vor fi
restaurate la zero şi se va reveni la imaginea salvată înainte de modificări. Executaţi apoi
clic pe OK atunci când aţi terminat sau pe Cancel pentru a anula toate ajustările.

Salvarea şi încărcarea corecţiilor

Două alte butoane apar în această casetă de dialog, ca şi în celelalte casete de dialog
pentru ajustare. Ele sunt Load şi Save şi vă pot ajuta să economisiţi mult timp şi efort dacă
aveţi o întreagă serie de imagini ce au nevoie de acelaşi tip de corecţii. După ce aţi
determinat setările ce corectează perfect o imagine, le puteţi salva şi apoi le puteţi încărca
de fiecare dată când doriţi să le aplicaţi unei alte imagini.
Executaţi clic pe butonul Save şi veţi vedea o caseta de dialog ce va cere un nume
pentru setările dumneavoastră. Apoi, când trebuie să le aplicaţi altei imagini, folosiţi butonul
Load pentru a localiza şi deschide fişierul de setări, iar corecţiile vor fi făcute când executaţi
clic pe OK în caseta de dialog.

Efectuarea altor ajustări

Variations oferă un mod rapid de a ajusta culoarea, dar, uneori, nu vă oferă tot
controlul necesar. Poate aveţi o imagine mediocră, dar dacă vă jucaţi cu culorile ei şi măriţi
contrastul, puteţi să o faceţi să arate mai bine.

Consultarea histogramei
Photoshop CS Histogram este un grafic al imaginii reduse la grayscale, cu linii ce
indică numărul de pixeli la fiecare valoare din grayscale de la 0 la 255.
Dacă aveţi o fotografie proastă sau o scanare greşită, studiind histograma vă veţi da
seama dacă merită sau nu să lucraţi pe ea. Dacă toate liniile sunt îngrămădite într-un capăt
al graficului, atunci, probabil, nu puteţi salva imaginea prin ajustări. Dacă aveţi o histogramă
nivelată rezonabil, există multe valori ce sugerează că imaginea poate fi ,,salvată".
Figura 20.
O histogramă a unei fotografii expusă rezonabil.

Comanda Histogram are şi o altă utilizare, ce vă oferă o idee asupra intervalului de

tonuri al imaginii. Este uneori numit tipul de cheie. Se spune că o imagine are o cheie joasă,
medie sau înaltă, în funcţie de preponderenţa tonurilor întunecate, medii, respectiv,
luminoase. O imagine care este în gri mediu ar trebui să aibă o singură linie în histogramă,
exact în mijloc. Tot ce trebuie să ştiţi este că, atunci când priviţi o histogramă, ar trebui să
vedeţi o distribuţie relativ omogenă de-a lungul graficului, dacă imaginea se intenţionează a fi
în cheie medie. În cazul în care imaginea este în cheie înaltă, cele mai multe dintre liniile din
histogramă sunt concentrate în partea dreaptă, iar numai câteva sunt în partea stângă.
Pentru imaginile în cheie joasă, cele mai multe valori vor fi în partea stângă şi câteva în
dreapta.

Ajustarea prin caseta de dialog Levels.

Ajustarea nivelurilor este o metodă de a schimba strălucirea unei imagini. Caseta de
dialog Levels (ctrl L) prezintă o copie a histogramei împreună cu câteva controale pe care le
puteţi utiliza pentru ajustarea valorilor.
Figura 21.Caseta Levelsels

Prezentarea canalelor
 Canalele sunt un alt mod de a privi culorile. Fiecare imagine are unul sau mai multe
canale, în funcţie de modul de culoare ales. CMYK are patru canale separate, plus unul
compozit. Modul RGB are trei canale plus cel compozit.
Fiecare canal conţine informaţia despre un anumit element de culoare din imagine.
Există şi canale alfa, ce au mai multe utilizări. Ele sunt folosite pentru a defini locaţia culorilor
spot (PANTONE, Focaltone etc). Ele conţin şi o hartă a măştilor şi căilor pe care le creaţi şi
pe care doriţi să le salvaţi odată cu imaginea în care le-aţi aplicat. Puteţi crea deseori texturi
interesante şi efecte speciale aplicând filtre unui singur canal.
Figura 22.
Paleta Channels cu canalele RGB.

Straturi (Layere)

Utilizarea paletei Layers

Primul pas este deschiderea unui fişier de imagine nou şi a paletei Layers. Alegeţi
Window/Layers. Paleta Layers este locul din care controlaţi comportamentul straturilor:
creare, adăugare, ştergere, ascundere şi vizualizare. Versiunile mici ale imaginilor
dumneavoastră din partea stângă a paletei se numesc miniaturi (thumbnails). Fiecare dintre
aceste mici dreptunghiuri afişează câte un alt strat. Pentru că încă nu aţi creat nici un strat
(layer) aveţi o singură miniatură goală în paletă, este stratul Background.

Crearea unui nou strat

Când vorbim despre straturi trebuie să ştim că acestea semnifică orice imagine sau
orice text pe care le aducem pe suprafaţa backgound-ului.
Putem face un tifeţ (decupare) dintr-o altă fotografie şi o puteam aplica pe background
sau putem construi pur şi simplu un strat folosindu-ne de instrumentele puse la dispoziţie de
Photoshop, fără a apela la alte imagini.
Figura 23.
Layer 1

Este foarte important să înţelegeţi toate aceste operaţii aşa că vom folosi pe rând mai
multe exemple. Am ales două imagini. Într-una se văd mai multe coşuri cu trandafiri, iar în
cea de-a doua un singur trandafir roz.
Cu ajutorul lui Magic Wand, am selectat fondul galben din imaginea cu un singur
trandafir. Apoi, am tastat combinaţia de taste ctrl+shift+I (Inverse). Folosind Magic Wand şi
Alt am putut selecta şi spaţiile dintre frunze şi tulpina trandafirului. Ideea este următoarea,
trandafirul roz va fi “mutat” în imaginea în care sunt coşurile. Este suficient să se facă clic pe
Move Tool din caseta de instrumente şi să tragem trandafirul în imaginea dorită.
Trandafirul roz este alături de fraţii săi şi noi avem un nou strat. Este suficient să
privim caseta Layers, unde sunt două miniaturi, una reprezentând background-ul, iar cealaltă
trandafirul roz. Dacă vrem să ascundem trandafirul cel nou, este suficient să apăsăm pe
pictograma ochiului din partea stângă. De asemenea, dacă dorim să-l îndepărtăm definitiv
tragem miniaturile active către “coşul de gunoi” (Delete Layer).
Trandafirul roz este mai mare decât ceilalţi, însă îl vom ajusta tastând ctrl+T (Free
Transform). Dacă micşorăm selecţia din colţuri, ţinând shift apăsat, aceasta se va minimaliza
proporţional. Este foarte important ca de fiecare dată când aducem ajustări unui anumit strat
să activăm cu un clic miniatura corespunzătoare din caseta Layers.
Figura 24.
Cele doua imagini cu trandafiri

În cazul în care aveţi mai multe straturi, puteţi muta, adăuga sau şterge orice din
stratul activ, iar straturile de deasupra sau dedesubtul său nu vor fi afectate. De exemplu,
dacă faceţi stratul Layer 2 activ, puteţi utiliza instrumentul Move pentru a mişca trandafirul
galben, dar nu-l puteţi mişca pe cel roz, dacă nu activaţi Layer1.
Figura 25.
Trandafirul roz este în coş

Lucrul cu mai multe straturi

Ori de câte ori veţi combina două sau mai multe imagini elementele pe care le copiaţi
sau le trageţi dintr-un document peste imaginea de fundal sunt adăugate ca straturi
separate. Puteţi utiliza paleta Layers pentru a controla precis modul în care sunt combinate
aceste elemente. Puteţi controla opacitatea obiectelor pe care le copiaţi într-un strat sau a
culorii pe care o aplicaţi. (Stratul propriu-zis este transparent, chiar dacă setaţi opacitatea la
100%.) Puteţi, de asemenea, controla modurile de combinare ce afectează felul în care un
strat va apărea deasupra altuia, la fel ca atunci când desenaţi peste o imagine sau un fundal.

Modurile de combinare a straturilor

La fel ca şi la instrumentele de pictură, modurile de combinare a straturilor se găsesc
într-un meniu pop-up din paleta Layers.
Ca scurtă recapitulare, modurile de combinare sunt: Normal, Dissolve, Darken,
Multiply, Color Burn, Linear Burn, Lighten, Screen, Color Dodge, Linear Dodge, Overlay,
Soft Light, Hard Light, Vivid Light, Linear Light, Pin Light, Hard Mix, Difference, Exclusion,
Hue, Saturation, Color, Luminosity. Puteţi aplica modurile de combinare direct din paleta
Layers sau utilizând Layer/Layer Style/ Blending Options. Se va deschide o casetă de dialog
ce vă oferă un control foarte bun asupra felului în care se va produce combinarea.

Legăturile dintre straturi

Dacă executaţi clic pe caseta din paleta Layers de lângă pictograma ochi a oricărui
strat ce nu este activ, va apărea în ea o bucată de lanţ. Ea arată că stratul este legat de cel
activ, însemnând că, dacă mutaţi conţinutul stratului activ, cel legat se mută o dată cu el.

Seturile de straturi
Seturile de straturi vă ajută să organizaţi şi să administraţi grupuri de straturi. După ce
aţi definit un set de straturi, le puteţi închide sau deschide după necesitaţi, fără să
distorsionaţi imaginea. În exemplul trandafirilor, se poate defini totul ca un întreg. Dacă este
necesar să mutaţi elementele individuale sau să le modificaţi culoarea sau mărimea, o veţi
face cu întregul set, în loc de fiecare strat pe rând. Seturile de straturi trebuie să fie continue.
Nu puteţi să faceţi un set din straturile 1, 3 şi 5, decât dacă mutaţi straturile 2 şi 4 deasupra
sau dedesubtul setului de straturi. Pentru a crea un set de straturi folosiţi caseta de dialog
Layers / New /Layer Set. Pentru a face setul mai uşor de localizat, îi puteţi atribui o culoare.
Toate miniaturile din set vor fi afişate în paleta Layers având culoarea atribuită ca fundal în
jurul zonelor pictogramelor ochi, de legătură sau de activitate.

Unirea straturilor
Cu cât adăugaţi mai multe straturi unei imagini şi cu cât conţin mai multe efecte, cu
atât va deveni mai mare fişierul său. Singurele formate în care puteţi salva o imagine cu mai
multe straturi sunt TIFF şi formatul nativ Photoshop, care este excelent pentru Photoshop,
dar nu foarte bun pentru alte scopuri. Pentru web, trebuie să salvaţi imaginile ca GIF, PNG
sau JPEG. Pentru tipărire se salvează ca TIFF, deşi fişierele TIFF pot fi foarte mari. lată de
ce trebuie să uniţi straturile sau să aplatizaţi imaginea, după ce aţi terminat de lucrat cu ea.

Diferenţele dintre unire şi aplatizare sunt următoarele:

Unirea (merging)
grupurilor de straturi fără a aplatiza întreaga imagine conservă spaţiu de memorie,
dar vă permite totuşi să lucraţi la straturile pe care nu le-aţi terminat încă. Merging
Down uneşte un strat cu cel imediat inferior. Puteţi, de asemenea, uni doar
straturile vizibile, alegând comanda respectivă din meniul Layer/Merge.
Aplatizarea (flattening), pe de altă parte, comprimă toate straturile vizibile până la
cel mai de jos. Toate straturile care sunt invizibile în acel moment vor fi pierdute. Pentru a
aplatiza o imagine, alegeţi Layer/Flatten Image. Toate straturile sunt reduse la unul singur.
Transparenţa este pierdută, iar stratul unic pe care l-aţi creat devine strat Background.
Puteţi utiliza fie meniul Layer, fie paleta Layers pentru a uni sau a aplatiza straturile,
sau combinaţia de taste Ctrl-E pentru comanda Merge Down.

Stilurile de straturi.
Photoshop include stiluri de straturi, un număr de efecte automate pe care le puteţi
aplica straturilor, printre care efectele de umbră, strălucire, reliefare, ca şi efectele de
umplere cu culoare: embossing, efecte de strat tip model şi gradient.
Adăugarea textului în imagini
Instrumentele Type
Există trei moduri de a controla textul în Photoshop. Când selectaţi instrumentul Tool
(litera T din caseta de instrumente), bara Tool Options va afişa opţiunile de baza pentru text:
font, dimensiune, aliniere şi alte câteva controale. Opţiunile instrumentului Type. Există
paletele Paragraph şi Character, ce vă oferă un control şi mai bun.

Pentru a deschide un strat de ajustare, realizaţi următorii paşi:

Executaţi clic pe pictograma circulară în alb şi negru din partea de jos a paletei Layers
sau deschideţi New Adjustments Layer din meniul Layer.
Selectaţi tipul de ajustări pe care doriţi să le faceţi din meniul pop-up. Executaţi clic pe OK
pentru a deschide caseta de dialog pentru ajustare corespunzătoare.
Efectuaţi orice ajustări consideraţi că sunt necesare. Puteţi şterge stratul dacă nu sunteţi
mulţumit de modificări sau să schimbaţi opacitatea stratului pentru a mări puterea
corecţiilor pe care le-aţi făcut.

INSTRUMENTE PENTRU IMAGINE ŞI DESEN

Pensule şi instrumente artistice

Clone Stamp şi Pattern Stamp
Brush
Healing Brush
History Brush, Color Replacement, Patch
Eraser, Background Eraser si Magic Eraser
Blur, Sharpen şi Smudge
Dodge, Burn şi Sponge
Pencil
Gradient
Paint Bucket

Meniul Brushes
Meniului Brushes, pe care îl puteţi deschide din bara Tool Options, după ce aţi
selectat un instrument ce utilizează o formă de pensulă. Pentru a-l deschide, apăsaţi tasta
săgeată în jos, de lângă câmpul ce arată forma curentă a pensulei. Deşi fiecare instrument
are setul propriu de opţiuni, meniul Brushes lucrează cu toate instrumentele artistice, de la
Paint Brush până la Dodge. (Numai pensulele Pencil sunt diferite.) El vă oferă posibilitatea
de a selecta oricare dintre formele de pensulă predefinite din Photoshop. Este destul să
executaţi un clic pentru a selecta una dintre formele predefinite.
Mărimea şi forma pe care le vedeţi în casetă reprezintă mărimea şi forma pensulei.
Singurele excepţii sunt pensulele cu numere sub ele, ce indică diametrul pensulei în pixeli.
Puteţi folosi glisorul pentru a modifica mărimea pensulei fără a-i schimba oricare
dintre celelalte caracteristici. O pensulă poate avea până la 999 de pixeli în diametru.
Executând clic pe o formă de pensulă, nu se selectează şi instrumentul pensulă. Va trebui să
faceţi asta din caseta de instrumente sau prin apăsarea unei taste scurtătură.
Paleta Brushes influenţează doar forma instrumentului pe care îl selectaţi. Photoshop
oferă multe tipuri de pensule. Puteţi instala seturi suplimentare de pensule utilizând meniul
pop-up din paleta Brushes. Pentru a vedea formele de pensulă ordonate după nume sau
după tipul formei, utilizaţi meniul pop-up.

Paleta Brushes
este, de obicei, inclusă în bara Tool Options, dar, dacă doriţi să fie accesibilă în altă
parte a ecranului, puteţi face asta. Deschideţi paleta Brushes selectând, mai întâi, orice
instrument de pictură, apoi executând clic pe butonul de preferinţe din bara Options sau
selectând Brushes din meniul Window. Paleta Brushes poate fi trasă într-un loc convenabil
de pe ecran sau poate fi stocată trăgând-o înapoi în paleta barei Options. După ce este
inclusă, ea va rămâne acolo până când o veţi muta.
Coloana din stânga afişează o listă a atributelor pensulei, de la forma marginilor până
la dinamică.
Figura 26.
Instrumentul Brushe în acţiune

Un clic pe oricare dintre aceste elemente deschide un alt panou în partea dreaptă a
paletei. Cu această paletă puteţi selecta atributele fiecărei pensule pe care o modificaţi sau
pe care o creaţi. Aici puteţi selecta diametrul, densitatea (duritatea), spaţierea, unghiul şi
rotunjimea pensulelor.
Primele două atribute ale pensulei la care trebuie să vă gândiţi sunt forma şi
mărimea. Ajustaţi diametrul cu ajutorul glisorului şi trageţi vârful pensulei pentru a obţine
rotunjimea şi unghiul necesar.
În continuare, setaţi densitatea. Cu cât densitatea unei pensule este mai mare
(apropiată de 100%), cu atât mai bine vor fi definite marginile culorii. O pensulă cu setarea în
jur de 20% are un aspect mult mai diafan şi mai translucid.
Bifând caseta Spacing, puteţi seta spaţierea standard a culorii, indiferent cât de rapid
veţi trage mouse-ul. Orice setare în jur de 25% vă va oferi o linie lină de culoare. În cazul în
care caseta Spacing rămâne nebifată, viteza cu care veţi mişca mouse-ul va determina
spaţierea între picăturile discrete de culoare. Dacă îi veţi mişca mai lent, culoarea va părea
continuă. Atunci când îl veţi mişca mai rapid, vor apărea porţiuni de culoare separate de
spaţii. Cu cât veţi mări mai mult procentajul (fie prin deplasarea glisorului, fie prin
introducerea unui număr în casetă), cu atât spaţiile vor fi mai mari. Puteţi observa diferenţele
atunci când mutaţi glisorul. Puteţi obţine o pensulă ce se comportă exact ca una reală -
colorând mai gros sau mai subţire în funcţie de unghiul şi viteza de utilizare.
Pentru a face ajustări, puteţi să introduceţi diferite valori în câmpurile disponibile, să
mutaţi glisoarele sau să executaţi clic şi să modificaţi reprezentările grafice din secţiunea
Brush Tip Shape a paletei Brushes.
În cazul în care aţi creat un set de pensule, le puteţi salva ca grup sau pe fiecare în
parte. Există un meniu pop-up în partea dreaptă a paletei Brushes. (Un triunghi cu vârful
îndreptat spre dreapta.) Alegeţi Save Brushes pentru a salva un set de pensule.

Utilizarea glisorului Opacity.

Cel mai important control din bara Tool Options este glisorul ce setează opacitatea.
Executaţi clic şi ţineţi apăsată tasta cu săgeata spre dreapta de lângă câmpul Opacity pentru
a activa glisorul. O setare mică aplică un strat subţire de culoare - aproape transparent. Cu
cât vă apropiaţi mai mult de 100%, cu atât va fi mai concentrată culoarea.

Opţiunile Brush.
În afară de opţiunile pentru forma pensulei, Photoshop vă oferă şi alte opţiuni pentru
comportamentul pensulei. Opţiunile pentru comportamentul pensulei sunt accesibile sub
forma unor casete de validare în lista din partea stângă a paletei Brushes. Executaţi clic pe
numele unei acţiuni, de exemplu Scattering şi veţi ajunge la glisoarele pentru ajustarea sa.
După ce aţi făcut modificările necesare, utilizaţi caseta de validare pentru a activa sau
dezactiva efectul respectiv.

Utilizarea setării Wet Edges

creează un anumit efect asemănător acuarelelor atunci când desenaţi. Dacă eliberaţi
butonul mouse-ului, apoi începeţi iar să desenaţi, veţi adăuga straturi noi de culoare, ce vor
crea un cu totul alt efect.

Setarea dinamicii pensulei.

Dacă utilizaţi o tabletă grafică şi un stylus, puteţi obţine un efect de înceţoşare pe care
în realitate l-aţi obţine prin reducerea presiunii asupra pensulei sau creionului. Există cinci
opţiuni pentru fiecare dintre aceste setări: Off, Fade, Pen Pressure, Pen Tilt şi Stylus Wheel.

Airbrush
este reprezentat printr-o pictogramă în bara Tool Options atunci când este activ
instrumentul Brush. Pur şi simplu, executaţi un clic pe pictogramă pentru a schimba
comportamentul pensulei în efectul de spray.
Culoarea va fi aplicată ca în cazul unui spray, în loc să pară desenată cu pensula.
Airbrush poate să aplice culoarea cu margini difuze şi puteţi controla cât de rapid va fi
aplicată culoarea. ÎI puteţi ajusta astfel încât să împrăştie un flux continuu sau unul care
dispare treptat.
Cu cât ţineţi mai mult apăsat instrumentul Airbrush într-un singur loc, cu atât mai
saturată şi mai închisă va deveni culoarea, la fel ca şi când aţi utiliza vopseaua dintr-un
spray de vopsit.

Brush
este baza tuturor instrumentelor de pictură din Photoshop. Apăsaţi tasta B pentru a
utiliza instrumentul Brush sau selectaţi-l din caseta de instrumente.
Brush se comportă foarte asemănător cu Airbrush, exceptând faptul că distribuie
culoarea în mod mai uniform. Adică, dacă ţineţi apăsat butonul mouse-ului într-un loc,
culoarea nu va continua să curgă în zona canvas.

History Brush
este un instrument foarte folositor atunci când faceţi modificări unei imagini, dar nu
ştiţi sigur de câte modificări este nevoie sau unde sunt ele necesare. El va permite să
refaceţi selectiv bucăţi din imagine în care aţi făcut modificări, selectând o mărime a pensulei
şi pictând imaginea veche peste cea nouă. Apoi, alegeţi o formă de pensulă, executaţi clic pe
History Brush şi începeţi să desenaţi.

Art History Brush

împarte acelaşi spaţiu în caseta de instrumente cu History Brush şi puteţi apăsa
Shift+Y pentru a comuta între ele. Instrumentul Art History desenează cu o varietate de tuşe
stilizate, dar - ca şi History Brush - foloseşte ca sursă datele dintr-un anumit moment sau
dintr-o imagine. El vă permite să alegeţi diferite tipuri de tuşe dintr-un meniu. Apoi, pictaţi în
imagine cu tuşa aleasă şi transformaţi imaginea în ceva asemănător poate cu o acuarelă
impresionistă, cu un ulei pointilist sau cu orice alt stil artistic.

Instrumentul Color Replacement.

Acesta este unul dintre cele mai folositoare instrumente noi din Photoshop CS.
Funcţionează la fel ca orice altă pensulă, cu excepţia faptului că, atunci când desenaţi peste
o scenă existentă, va înlocui culoarea predominantă cu cea de prim-plan existentă în caseta
de instrumente. Mai important, el schimbă doar acea culoare, nu şi saturaţia sau valoarea.
 Acest instrument este ideal şi pentru repararea fotografiilor cu probleme cunoscute
sub numele de ,,ochi roşi".

Eraser.
Instrumentul Eraser poate şterge cu marginile sale fine, la fel ca o pensula ce pictează
cu alb. Poate şterge o singură linie de pixeli, la fel ca un creion, sau o parte din densitatea
imaginii, la fel ca un spray. Poate fi utilizat şi ca o radieră obişnuită, ştergând orice se află în
acel loc.
Bara Options vă permite să determinaţi cum va funcţiona: daca va fi un bloc sau o
pensulă, cât de mult doriţi să ştergeţi şi chiar să specificaţi dacă "doriţi să" ştergeţi până la
anumit stadiu din paleta History sau la culoarea de fundal.
Figura 27.
Instrumentul Eraser

Glisorul Pressure
controlează cât de mult va fi şters. Este folositor pentru combinarea anumitor parţi din
imagine sau pentru a crea un efect frumos.
Opţiunea Fade, în meniul Brush Dynamics din bara Options, funcţionează la fel ca şi
opţiunea Fade a instrumentului Airbrush. După un anumit număr de paşi, pe care îl veţi
specifica, Eraser nu va mai şterge. Este util pentru a crea un efect de netezire în jurul
imaginilor cu formă neregulată. Setaţi glisorul Opacity în jurul valorii de 75%, opţiunea Fade
la aproximativ opt paşi, apoi trageţi cu mouse-ul peste imaginea pe care doriţi să o neteziţi.
În loc să ştergeţi până la culoarea de fundal, puteţi alege Erase to History. Această
opţiune (ce apare ca o caseta de validare în bara Options) permite ca radiera să lucreze cu
paleta History, astfel încât veţi şterge până la un stadiu anterior al imaginii. Înainte să
începeţi să ştergeţi sau să faceţi orice alte modificări drastice asupra imaginii, puteţi salva un
nou instantaneu alegând New Snapshot din paleta History.

Instrumentul Pencil
lucrează, în mare măsură, la fel ca instrumentul Brush, cu excepţia faptului că poate
crea doar linii cu margini bine definite - adică, liniile nu se ,,pierd" spre margini, ca liniile
desenate cu o pensulă. Executaţi clic pe instrumentul Pencil din caseta de instrumente sau
apăsaţi tasta B pentru a-l selecta. (Apăsaţi Shift+B dacă este selectat instrumentul Brush.)
Instrumentul Pencil împarte acelaşi spaţiu în caseta de instrumente cu instrumentul Brush.
Când îl selectaţi, se va activa bara sa de opţiuni.

Instrumentul Sharpen
este exact opusul lui Blur. În timp ce Blur nivelează valorile pixelilor, Sharpen le
întăreşte şi le reliefează mai pronunţat, mărind contrastul dintre pixelii adiacenţi. Datorită
acestei relaţii de egalitate dar, în acelaşi timp, de opoziţie, instrumentele împart acelaşi
spaţiu în caseta de instrumente, având un meniu pop-up ce va permite să-l selectaţi pe
oricare dintre ele sau instrumentul Smudge. Puteţi activa instrumentele Blur şi Sharpen
apăsând tasta R (de la retuşare). Apăsând Shift+R veti comuta între cele două.
Efectul Sharpen este bine de folosit mai puţin. Dacă treceţi pe deasupra unei zone
prea mult sau dacă aveţi setată presiunea prea mare, puteţi ajunge să pierdeţi culoarea unei
imagini, ceea ce, probabil, o va face să arate mai rău decât era iniţial.
Figura 28.
Instrumentul Sharpen

Instrumentele Toning
includ Dodge, Burn şi Sponge. Dodge şi Burn sunt opuse, la fel ca Blur şi Sharpen,
ele însă nu afectează contrastul dintre pixelii adiacenţi, ci luminează sau întunecă zonele în
care sunt aplicate instrumentele. Efectul Sponge modifică saturaţia culorii din zona în care
este aplicat.

Efectul Dodge
În cazul acestui instrument, lumina este reţinută să ajungă la hârtie. Instrumentul
Dodge din Photoshop arată la fel ca versiunea sa din camera obscură a aparatelor foto.

Burn
are un efect opus lui Dodge - în loc să lumineze o porţiune mică, el o va întuneca.
Executaţi clic pe instrumentul Dodge şi priviţi meniul pop-up din bara Tool Options care vă
oferă trei opţiuni:
Shadows (umbre);
Midtones (tonuri de mijloc);
Highlights (lumini)

Când folosiţi Sponge,

trebui să ajustaţi şi setările din bara Options pentru a determina dacă va intensifica
(saturare) sau va face culorile mai slabe (desaturare).

FILTRE

Meniul Filter.
Nu este recomandată exagerarea folosirii filtrului Sharpen şi cu atât mai puţin cu filtrul
Sharpen More deoarece riscăm să stricăm şi mai mult fotografia pe care dorim să facem
corecţii. Sharpen măreşte contrastul dintre pixelii adiacenţi, făcând părţile luminoase şi mai
luminoase, iar pe cel întunecate şi mai întunecate.

Sharpen Edges
este un filtru foarte folositor. El nu afectează întreaga imagine, astfel încât nu veţi
ajunge la aspectul de blocuri dure, ca în cazul filtrului Sharpen More. În schimb, Sharpen
Edges „vede” şi măreşte contrastul a ceea ce el percepe a fi o margine.

Unsharp Mask
este cea mai bună opţiune pentru a întări imaginea cu precizie. Ea corectează
înceţoşarea din imaginea originală sau din cea scanată, dar şi pe cea care apare din
procesul de tipărire sau retuşare. Filtrul Unsharp Mask lucrează prin localizarea oricăror doi
pixeli adiacenţi cu diferenţa de luminozitate specificată şi mărirea contrastului dintre ei cu o
valoare pe care, de asemenea, o specificaţi. Setaţi nivelul Sharpen de care aveţi nevoie în
caseta de dialog Unsharp. Caseta de dialog apare atunci când selectaţi filtrul. Controlul
Radius setează numărul de pixeli înconjurători asupra cărora va fi aplicat efectul Sharpen.
Este bine să lăsaţi raza la o valoare destul de mică, în jur de 2.0. Setarea Threshold
controlează cât de diferiţi trebuie să fie pixelii pentru a le aplica efectul. Cu cât setarea este
mai mică, cu atât mai similari pot fi pixelii pentru a fi afectaţi de filtru. Cu cât este mai mare,
cu atât mai mare va fi şi toleranţa admisă de Photoshop.

Filtrele Blur
(Filter/ Blur) sunt instrumente foarte folositoare, ele pot atenua părţi din imagine (în
cazul în care este selectată o porţiune) sau chiar întreaga fotografie. Spre exemplu, putem
face un fundal mai puţin evident. Blur are un efect mai slab, spre deosebire de Blur More sau
Gaussian Blur. În cazul în care aveam de-a face cu o fotografie cu o granulaţie foarte mare
(pixeli vizibili), spre exemplu o fotografie dintr-o publicaţie tipărită pe o hârtie inferioară (ziar)
putem apela la Gaussian Blur. El foloseşte o formulă matematică pentru a calcula cu precizie
tranziţiile dintre fiecare pereche de pixeli. Cei mai mulţi pixeli ajung în mijlocul a două culori
sau valori, în locul celor două capete ale spectrului (nici nu întunecă, nici nu luminează
imaginea). Gaussian Blur este foarte folositor ca instrument de retuşare dacă este aplicat
unei zone din imagine care doriţi să iasă mai puţin în evidenţă.

Filtrul Radial Blur

poate fi interesant, dacă alegeţi cu atenţie modul în care îl aplicaţi. El vă oferă două
posibilităţi: Spin şi Zoom. Modul Spin creează un efect de înceţoşare, ca şi când imaginea s-
ar învârti în jurul propriului centru. Modul Zoom vă oferă, teoretic, efectul de focalizare al
camerei.
În caseta de dialog Radial Blur, puteţi seta atât cantitatea de înceţoşare (între 1 şi
100), cât şi nivelul de calitate (Draft, Good sau Best). Cantitatea se referă la distanţa la care
sunt mişcaţi pixelii pentru a crea efectul de înceţoşare. Puteţi vedea diferenţa în zona Blur
Center în timp ce setaţi cantitatea. În aceeaşi zonă se poate determina şi punctul central al
efectului de înceţoşare,
Setările Quality determină modul în care este calculat efectul de înceţoşare; puteţi
alege Draft, Good sau Best. Diferenţa dintre Good şi Best este foarte mică în imaginile
rezultate. Cea mai mare diferenţă este, de fapt, nu calitatea imaginii, ci timpul necesar
programului Photoshop pentru a calcula şi aplica înceţoşarea pentru fiecare mod. Best
durează destul de mult dacă imaginea este complexă.

Filtrul Smart Blur

(Filter/Blur/Smart Blur) este cel mai folositor din această categorie, mai ales pentru
editarea imaginilor şi repararea fotografiilor. El înceţoşează tot ce se află în imagine sau în
selecţie, mai puţin marginile. Smart Blur calculează diferenţele dintre regiunile de culoare
pentru a determina extremităţile şi le păstrează, în timp ce înceţoşează tot ce se află în
interiorul lor.
Puteţi seta Radius şi Threshold pentru a determina cantitatea de înceţoşare aplicată,
iar Quality, ca şi mai devreme, determină modul în care este calculat efectul.

Motion Blur.
Filtrul Motion Blur (Filter/ Blur/Motion Blur) poate adăuga unui obiect staţionar
aparenţa mişcării, plasând un efect de înceţoşare direcţional pe o distanţă predeterminată. În
caseta de dialog Motion Blur puteţi seta atât distanţa, cât şi direcţia efectului, în funcţie de
viteza sau de direcţia în care doriţi să pară a se mişca obiectul. Distanţa setează cantitatea
de înceţoşare aplicată sau cât de departe de original este ,,mişcată" imaginea. Unghiul
setează direcţia efectului. Pentru a-l ajusta, trageţi glisorul Radius sau introduceţi valoarea
exactă în câmpul de lângă el. Pentru a obţine un efect convingător, trebuie să aplicaţi
înceţoşarea atât spaţiului în care a fost, teoretic, obiectul, cât şi spaţiului în care el s-a mutat.
Filtrul Motion Blur nu are un efect foarte mare asupra majorităţii fotografiilor. Până la
urmă, înceţoşarea cauzată de mişcarea camerei este, de obicei, un lucru pe care încercăm
să-l evităm - nu să-l adăugăm. Dar, pentru anumite efecte speciale şi pentru anumite
transformări ale textului, el are un efect interesant. Mai întâi, am scris textul şi am aplicat
transformarea Perspective pentru a-i oferi profunzime. Adăugarea efectului Motion Blur dă
aspectul unei alergări mai rapide, dar se poate obţine şi mai mult.

TEXT ŞI IMAGINE

Începând din partea stângă a barei, veţi vedea butonul Type Orientation - o litera T
mare cu două săgeţi. Săgeţile indică orientarea orizontală sau verticală. Executaţi clic pe
buton pentru a comuta între orientarea orizontală şi cea verticală a textului.
În continuare, apar meniurile ce listează toate fonturile, stilurile disponibile şi
dimensiuni de font între 6 şi 27 de puncte. Puteţi seta o mărime mai mică sau mai mare a
textului introducând numărul de puncte în câmpul respectiv. Apoi, puteţi seta cantitatea de
antialiasing ce va fi aplicată: none, sharp, crisp, strong sau smooth. Prin umplerea parţială a
conturului textului, antialiasing produce text cu margini fine. După operaţie se pare că textul
se combină cu fundalul. În general, textul cu antialiasing arată mai bine, mai ales dacă lucraţi
cu fonturi mici. (Antialiasingul poate face şi ca textele cu font mic să fie mai citeţe când sunt
vizualizate online) Selectaţi unul dintre cele patru niveluri de antialiasing, pentru a modifica
aspectul textului.
Crisp face ca textul să fie un pic dur, iar
Sharp îl întăreşte cât de mult este posibil.
Smooth îl face să pară mai fin, iar
Stronger, mai greu.
Următorul set de trei butoane permite alegerea unei alinieri la stânga, pe centru sau
la dreapta. Mostra de culoare, care este aceeaşi cu culoarea de prim-plan, vă permite să
alegeţi culoarea textului. Executând clic pe ea, veţi deschide Color Picker, la fel ca la
executarea unui clic pe alte mostre.
Butonul cu un T înclinat şi cu o linie curbă desenată dedesubt reprezintă unul dintre
cele mai interesante trucuri ale textului din Photoshop. El se numeşte Warp Text şi oferă
accesul la 15 căi de text predeterminate, ce includ arce, steaguri sau ochi de peşte.
În final, există un buton numit Palettes, ce deschide paletele Character şi Paragraph.
Executaţi clic pe instrumentul Type.
Utilizaţi bara Tool Options pentru a selecta fontul, mărimea şi culoare care să contrasteze
cu fundalul.
Setaţi alinierea la stânga.
Executaţi clic pe instrumentul Type din partea stângă a imaginii. Veţi vedea o linie
neagră clipitoare. Este punctul din care va porni textul.
Tastaţi-vă numele.
Executaţi clic şi trageţi cursorul peste text pentru a-l selecta.
Executaţi clic pe pătratul colorat din bara Tool Options şi schimbaţi dimensiunea în
puncte.
Modificaţi fontul.
Executaţi clic oriunde în caseta de instrumente pentru a deselecta instrumentul Type.
Executaţi clic pe instrumentul Type încă o dată. Executaţi clic pe butonul Text Orientation
(primul din bara Tool Options).
Executaţi clic undeva spre partea de sus a paginii şi introduceţi alt text. Acum este
vertical. Textul activ pe care l-aţi setat deja va fi şi el vertical. Pentru a crea texte
orizontale şi verticale în aceeaşi pagină, creaţi alt strat de text.
Paleta Character
vă oferă control asupra spaţierii caracterelor şi a modificării liniei de bază, în afară de
font, stil şi mărime, opţiuni ce se regăsesc şi în bara de instrumente. Puteţi determina
opţiunile din paleta Character înainte de a seta textul în pagină sau puteţi folosi paleta pentru
a reformata textul pe care l-aţi tastat deja.
Figura 29.
Paleta Character vă permite să controlaţi aspectul literelor

Meniurile din paleta Character vă oferă acces la tipurile de fonturi instalate, mărimile şi
stilurile lor, la fel ca şi bara Tool Options.
Câmpul de lângă butonul AW controlează spaţierea. Kerning (spaţierea perechilor de
caractere) se referă la distanța dintre literele adiacente. Cele mai multe fonturi, la mărimi
mari, au nevoie de spaţiere pentru a modifica distanţa dintre perechi de litere ca AV şi WA.
Altfel, veţi observa un spaţiu gol. Setarea automată a spaţierii este Metrics, Photoshop va
aplica informaţiile de distanţă incluse în font. Tracking (distanţa între caractere) este similară
spaţierii, dar se referă la egalizarea spaţiilor dintre literele unui cuvânt, nu unei singure
perechi de litere. Spaţierea poate fi strânsă sau lărgită. Setarea 0 în câmpul respectiv
înseamnă că nu va fi aplicată nici o spaţiere.

Leading
(spaţierea rândurilor) determină cantitatea de spaţiu vertical dintre rândurile textului.
Dacă scrieţi un singur cuvânt sau o singură linie nu trebuie să o setaţi.
Deoarece se calculează de la linia de bază a rândului până la cea a rândului de
deasupra, spaţierea rândurilor trebuie să fie mai mare decât dimensiunea fontului, pentru a
evita ca rândurile să se atingă sau să se suprapună. (Linia de bază este o linie invizibilă, pe
care este plasat textul.)
Setarea implicită din Photoshop pentru spaţierea rândurilor este de 120%, adică, un
text de 10 puncte are o spaţiere de 12 şi aşa mai departe, proporţional.
Există un nou rând de butoane în partea de jos a paletei pentru stilurile de text şi noi
meniuri pentru limbă şi antialiasing. În afară de stilurile simple italic şi bold, puteţi alege şi
stiluri cu toate literele majuscule, cu litere mici, exponent, indici, subliniere şi text tăiat cu o
linie. Meniul Language permite alegerea unor fonturi străine şi activează dicţionarul
corespunzător pentru verificarea ortografiei.
Butoanele aflate în partea din stânga sus a paletei afişează posibilele alinieri: la
stânga, centrat sau la dreapta. Există butoane ce permit ordonarea ultimei linii a textului la
stânga, centrat, la dreapta sau la ambele margini.
Ele sunt valabile numai dacă aţi introdus text în casetă. Justified (alinierea la ambele
margini) se referă la extinderea sau comprimarea artificială textului pentru a face ca rândurile
să aibă aceeaşi lungime, de la marginea din stânga la cea din dreapta. Opusul său este
textul neordonat, care chiar aşa arată.
Celelalte butoane şi ferestre din paleta Paragraph permit setarea indentării
paragrafului, a primei linii, a indentării la dreapta şi setarea spaţiului de dinainte sau de după
paragraf. Ele sunt folositoare, evident, când lucraţi cu un bloc de text.
Setarea textului.
Primul şi cel mai simplu este să executaţi clic pe imagine în locul în care doriţi să
introduceţi textul. Dacă selectaţi alinierea la stânga, din bara Tool Options sau din paleta
Paragraph, textul va curge spre dreapta de la punctul de inserţie. În cazul în care selectaţi
centrarea, Photoshop va centra textul faţă de punctul de inserţie în timp ce tastaţi. Alinierea
la dreapta trimite textul în stânga punctului de inserţie.
După ce aţi creat un strat, puteţi să editaţi textul din interiorul său, să adăugaţi text
nou sau să ştergeţi text. Se pot face modificări asupra textului propriu-zis sau asupra
fontului, stilului sau dimensiunii.
Este posibil să modificaţi orientarea din orizontală în verticală, să aplicaţi sau să
modificaţi tipul de antialiasing. Puteţi muta, copia sau schimba ordinea straturilor sau
modifica opţiunile lor, la fel ca pentru un strat obişnuit. Puteţi, de asemenea, utiliza stiluri de
strat. Puteţi aplica comenzile Transform din meniul Edit, mai puţin Perspective şi Distort.
Textul trebuie randat înainte să-i puteţi aplica întreaga gama de filtre. (Puteţi aplica
distorsiuni şi stiluri stratului înainte de a fi randat). Înainte de randare, este ca şi când textul
s-ar afla pe un strat separat, dar fără să fie fixat. Randarea, de fapt, fixează textul de stratul
său. După ce este randat, nu mai puteţi reveni şi edita textul. Pentru a randa un text,
selectaţi stratul de text şi alegeţi Layer/Type/ Rasterize. Puteţi randa straturile de text pe
rând sau toate deodată. Sau puteţi să aplatizaţi imaginea.
După ce aţi plasat textul pe ecran îi puteţi efectua ce filtre doriţi.

Crearea umbrelor.
Veţi găsi aceste efecte în submeniul Layer/Style. Alegeţi Layer/Layer Style /Drop
Shadow pentru a deschide caseta de dialog Layer Style.
Figura 30
Caseta de dialog Layer Style

Priviţi în caseta Preview pentru a putea vedea rezultatul în timp ce lucraţi. Cea mai
grea operaţie este să aranjaţi ecranul astfel încât să puteţi vedea şi caseta de dialog şi textul
pe care lucraţi. Setaţi Blend Mode la Normal, Multiply sau Darken. Altfel, nu veţi vedea
umbra. Executaţi clic pe mostra de culoare de lângă meniul Mode pentru a schimba culoarea
umbrei. Se va deschide Color Picker. Ajustaţi opacitatea şi unghiul umbrei după cum doriţi,
executând clic pe glisor şi trăgând pe reprezentarea în formă de ceas, sau introduceţi
numere în casete. Setaţi Distance pentru a determina cât de departe doriţi să se afle umbra
de cuvânt sau de obiect, apoi Size în funcţie de cantitatea de umbră pe care doriţi să o
vedeţi. Alegeţi Spread pentru a regla cât de exacte vor fi marginile umbrei. În final, executaţi
OK. Până când alegeţi Flatten Image sau randați textul, puteţi face orice modificări doriţi.

Tăierea şi umplerea textului.

Executaţi clic pe instrumentul Type şi ţineţi apăsat butonul mouse-ului pentru a
selecta instrumentul Type Mask, utilizat pentru a crea marcaje în formă de litere. Selectaţi un
font cu caractere îngroşate. Pentru a-l face şi mai gros, selectaţi Faux Bold din meniul pop-
up al paletei Character. Acest meniu are mai multe opţiuni.

TIPĂRIREA ŞI PUBLICAREA
 Photoshop are patru comenzi referitoare la tipărire. Page Setup este o parte a
driverului de imprimantă. Print with Preview este specific programului Photoshop. Print este
locul în care verificaţi toate setările pe care le-aţi făcut în celelalte două casete, apoi
executaţi clic pe OK pentru a realiza tipărirea efectiv. Print One Copy tipăreşte un singur
exemplar. El vă trimite imaginea curentă la imprimantă, fără să mai pună alte întrebări. Se va
tipări la imprimanta selectată, cu setările utilizate la ultima fotografie. Puteţi ajusta multe
dintre aceste setări, fie în caseta de dialog Print with Preview, fie caseta Page Setup.

Caseta de dialog Page Setup

arată diferit, în funcţie de imprimanta pe care o folosiţi.
O caseta de dialog Page Setup va afişa, în general, următoarele opţiuni şi informaţii:
Printer - Numele imprimantei va fi afişat întotdeauna undeva în caseta de dialog.
Properties – În cazul imprimantelor Windows, puteţi executa clic pe acest buton pentru a
accesa caseta de dialog ce vă permite să schimbaţi opţiuni ca mărimea hârtiei,
orientarea, rezoluţia imprimantei şi setările de tonuri medii.
Paper Size - Alegeţi mărimea hârtiei pe care doriţi să tipăriţi.
Source - Daca imprimanta are mai multe tăvi de hârtie sau va oferă posibilitatea de a
alege între tava de hârtie sau introducerea foilor pe rând, puteţi alege sursa pe care o va
folosi imprimanta.
Orientation - Alegeţi modul în care doriţi sa fie aşezată imaginea tipărită pe pagina:
portrait (portret - aşezare pe verticală) sau landscape (peisaj - aşezare pe orizontală).
Reduce or Enlarge - Doriţi ca imaginea sa fie tipărită mai mică sau mai mare, ajustaţi în
consecinţă acest procentaj.
Puteţi seta şi alte opţiuni în această caseta de dialog. Aruncaţi o privire asupra casetei de
dialog Print with Preview .
Prima opţiune aici este Position. Dacă debifaţi Center Image, care este bifată implicit,
puteţi să mutaţi apoi imaginea în pagina, variind valorile poziţiilor Top şi Left şi să o plasaţi
acolo unde doriţi. Aceasta este o mare schimbare faţă de versiunile anterioare ale
programului Photoshop, ce va permiteau să tipăriţi imaginea doar centrată. Valorile Scaled
Print Size se vor modifica în consecinţă. De asemenea, puteţi redimensiona imaginea
introducând un procentaj în caseta Scale. Procentajul este relativ la dimensiunea originala a
imaginii. Dacă aveţi o fotografie cu lăţimea de 6 inch şi doriţi să o tipăriţi pe 9 inch, atunci
procentajul va fi de 150%. Setarea poate fi făcută aici sau în caseta Page Setup.

XI. ANEXE

Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3