Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 4-1
FUNCŢIILE VITALE
→ Definiţie
~ Funcţiile vitale sunt indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
→ Funcţii vitale:
~ Respiraţia
~ Pulsul
~ Tensiunea arterială
~ Temperatura
→ Condiţii de măsurare:
~ Când survin modificări în starea de sănătate.
~ La internare în spital.
~ Pe parcursul spitalizării.
~ La externare.
~ Înainte sau după tehnici de diagnosticare invazive.
~ Înainte şi după intervenţii chirurgicale.
~ Înainte şi după administrarea unor medicamente cu efect asupra aparatului respirator
sau a aparatului cardiovascular (ex. digitala).
~ Înainte şi după efectuarea intervenţiilor de îngrijire cu influenţă asupra funcţiilor
vitale (ex. mobilizarea bolnavilor imobilizaţi timp îndelungat).
~ Facies.
~ Manifestări patologice:
▪ Manifestări tegumentare – culoare, transpiraţii, aspect, pliu cutanat, leziuni
tegumentare, edem, manifestări hemoragice tegumentare.
▪ Vărsături.
▪ Expectoraţie.
▪ Diaree.
▪ Constipaţie.
▪ Incontinenţă urinară şi/sau fecală.
▪ Hematemeză.
▪ Melenă.
▪ Epistaxis.
▪
→ Comportament:
~ Stare psihică:
▪ Stare psihică prezentă, absentă.
▪ Obnubilare.
▪ Sopor.
▪ Stupoare.
▪ Comă.
~ Reactivitate:
▪ Reactivitate psihică prezentă, diminuată, absentă.
▪ Hiporeactivitate.
▪ Hiperreactivitate.
▪ Pareze.
▪ Paralizii (mono, para, tetra, hemiplegii, paralizie generală).
~ Durerea: caracter, durată, iradiere, intensitate, semne de însoţire, condiţii de
apariţie sau dispariţie, condiţii de ameliorare.
~ Somnul:
▪ Durată.
▪ Insomnie – reală sau falsă.
▪ Somnolenţă – matinală, postprandială, vesperală.
▪ Somn agitat – coşmare.
▪ Somn întrerupt.
→ Poziţiile bolnavului:
~ Poziţii funcţie de starea generală:
▪ P. activă – indiferenţă.
▪ P. pasivă – necesită ajutor.
▪ P. forţată:
- Impusă de boală:
o Opistotonus.
o Pleurostotonus.
o Cocoş de puşcă.
o Spate de pisică.
o Ortopnee.
o Ghemuit în pat etc.
- Exploratorie:
o P. Ginecologică.
o P. Genupectorală.
→ Faciesul bolnavului:
~ Aspect – palid, cianotic, roşu, edemaţiat etc.
~ Culoare – alb, galben pai, galben pământiu, cianotic, cianoză periorală şi paloare
periferică, cearcăne, pomeţi ascuţiţi etc.
~ Expresie – spaimă, plâns, bucurie, tristeţe etc.
~ Ochi – înfundaţi, sticloşi, exoftalmie, vedere în ceaţă, fosfene etc.
~ Grimasă.
~ Paralizii, pareze.
~ Erupţii etc.
→ Notarea:
~ 1 linie pe foaia de temperatură = 1 valoare.
~ Unirea valorilor succesive → CURBA RESPIRAŢIEI.
~ În unele documente medicale notarea se face cifric însoţite de caracteristicile
respiraţiei.
~ La dispnee se notează orarul, intensitatea, tipul, evoluţia în timp.
→ Interpretare:
~ Respiraţia normală: suplă, amplă, regulată, profundă, simetrică.
~ Respiraţia patologică: dispnee, ritm neregulat, superficială, încărcată,
zgomotoasă.
~ Frecvenţa normală → în funcţie de vârstă.
~ Frecvenţa patologică:
→ Tahipnee (polipnee) = frecvenţă crescută.
→ Bradipnee = frecvenţă scăzută.
→ Apnee = absenţa respiraţiei.
→ Dispnee = respiraţia greoaie, dificilă (sete de aer).
▪ Dispnee cu accelerarea ritmului respirator → tahipnee, polipnee.
▪ Dispnee cu rărirea ritmului respirator → bradipnee.
▪ Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei:
o Dispnee Cheyne-Stockes – respiraţie cu amplitudini crescânde până la
maxim şi apoi scăzute până la apnee ce durează 10-20 secunde.
o Dispnee Kussmaul – respiraţie în patru timpi, inspir profund, pauză, expir
scurt, zgomotos, pauză.
o Dispnee Biot – agonică, dispneea muribundului.
→ Valori normale ale frecvenţă respiratorie:
~ Nou născut = 40 (50) r / minut.
~ Copil mic 20 r / minut.
~ Bărbat 18 r / minut. Femeie 16 r / minut.
→ Observaţii:
~ Curba respiraţiei este paralelă cu curba pulsului şi curba temperaturii.
~ Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistată sistematic, căci bolnavul nu o
semnalează.
~ Dispneea Kussmaul apare la un pH scăzut sub 7,2 – este întâlnită în come.
MĂSURAREA ŞI NOTAREA PULSULUI.
→ Definiţie:
~ Reprezintă senzaţia de şoc arterial percepută la palparea unei artere superficiale pe
un plan dur.
~ Presiunea exercitată de coloana de sânge sincron cu activitatea inimii percepută
sub formă de şoc sau pulsaţie
→ Scop:
~ Obţinerea de informaţii privind stare morfo-funcţională a inimii şi vaselor.
Stabilirea diagnosticului.
~ Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
→ Elemente de apreciat:
~ Ritmicitate (regularitate).
~ Frecvenţă (rapiditate).
~ Celeritate.
~ Amplitudine (intensitate).
~ Tensiune (volum).
→ Locul măsurării:
~ Orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe plan dur.
~ Artera radială, humerală, carotidă, temporală superficială. Artera femurală,
poplitee, pedioasă, tibială.
→ Materiale:
~ Cronometru. Creion roşu. Foaie de temperatură.
→ Metode:
~ Palpatorie. Auscultatorie. Monitorizare electronică (pe cardioscop).
→ Factorii care influenţează pulsul:
~ Factori biologici:
▪ Vârsta – la copilul mic frecvenţa este mai mare decât la adult.
▪ Înălţimea – persoanele scunde au frecvenţă mai mare decât cele înalte.
▪ Somnul – frecvenţa este redusă. Efortul fizic – creşte frecvenţa pulsului.
Alimentaţia – în timpul digestiei frecvenţa creşte uşor.
~ Factori psihologici – emoţii (furie, plâns cresc frecvenţa respiratorie).
~ Factori sociali – mediul ambiant (prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat se
poate influenţa frecvenţa pulsului).
→ Pregătirea bolnavului:
~ Psihic.
~ Fizic → repaus fizic şi psihic 15 minute.
→ Tehnica:
~ Se spală mâinile. Se fixează vârful degetele palpatoare ale mâinii drepte (index,
medius, inelar) pe traiectul arterei radiale îmbrăţişând antebraţul cu policele.
~ Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep zvâcniturile
pline ale pulsului timp de 1 minut (se poate măsura şi numai 15 secunde pulsul
regulat, valoarea se înmulţeşte cu 4 şi se obţine valoarea normală).
→ Notare:
~ Cifric în caiet – se notează inclusiv ora, dacă pulsul a fost măsurat în frison,
faciesul era roşu etc.
~ Grafic în foaia de temperatură )pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4 pulsaţii
– adică 4 valori / pătrat).
~ Unirea punctelor → CURBA PULSULUI.
→ Interpretare:
~ Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.
~ Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron
~ Frecvenţa → puls rapid, tahicardic, puls rar, bradicardic.
~ Ritm → regulat sau neregulat.
~ Amplitudine → puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.
~ Volum (tensiune) → puls dur sau moale.
~ Celeritatea → puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o cădere
bruscă) sau puls tard (cădere lentă).
→ Frecvenţă:
~ Frecvenţă scăzută → bradicardie. Frecvenţă crescută → tahicardie.
~ N.n. 140-120 p / minut. 1 an 120-100 p / minut. 12 ani 100-80 p / minut.
~ Adult 80-60 p / minut.
→ Observaţii:
~ Măsurarea precisă se face timp de 1 minut.
~ Curba pulsului normal este paralelă cu cea a respiraţiei şi temperaturii.
~ Măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la diferite
intervale recomandate de medic.
~ Administrarea unor medicaţii (digitală, oxigen etc.) obligă la măsurări din 30 în 30
minute sau din oră în oră.
~ Măsurarea în axilă:
▪ Se tamponează axila (ştergerea modifică valoarea de temperatură)
▪ Se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului.
▪ Se apropie braţul de torace şi se aplică mâna pe torace.
▪ Se aşteaptă 10 minute, se scoate termometru.
▪ Se şterge termometrul cu tampon cu alcool şi se citeşte valoare.
~ Măsurarea în rect:
▪ Se lubrefiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină.
▪ Se introduce bulbul termometrului în rect cu de rotaţie şi înaintare.
▪ Se lasă 5 minute, se extrage, se şterge cu tampon cu alcool, se citeşte.
~ Măsurarea în cavitatea bucală:
▪ Se umezeşte termometrul.
▪ Se introduce în cavitatea bucală, sub limbă.
▪ Bolnavul închide gura şi menţine termometrul 5 minute, fără al strânge între
dinţi.
▪ Se scoate termometrul şi se citeşte.
→ Notare:
~ Cifric în caiet.
~ Grafic în foaia de temperatură (valorile pare pe linie, valorile impare între linii).
~ Prin unirea punctelor → CURBA TERMICĂ.
→ Interpretare:
~ Normal:
▪ Bolnav afebril → temperatură fiziologică = 36-370C.
~ Patologic:
▪ Valori scăzute = hipotermie (sub 360C).
▪ Valori crescute → bolnav febril = hipertermie (peste 370C).
Subfebrilitate → 37-380C.
Febră moderată → 38-390C.
Febră ridicată → 39-400C.
Hiperpirexie → peste 400C.
→ Factorii care influenţează temperatura:
~ Factori biologici:
▪ Alimentaţia – creşte uşor temperatura.
▪ Efortul fizic – creşte temperatura.
▪ Vârsta → la copil temperatura fiziologică este uşor mai crescută decât la adult,
iar la vârstnic temperatura fiziologică este mai scăzută.
▪ Variaţia diurnă → valorile de seară sunt mai ridicate decât cele de dimineaţă.
▪ Sexul → femeile în perioada ciclului menstrual au valori de temperatură peste
370.
~ Factori psihologici – emoţii, stres, anxietate – cresc temperatura.
~ Factori sociali:
▪ Clima → frigul sau căldura excesivă (frigul şi umezeala produc scăderea
temperaturii, iar căldura produce creşterea temperaturii.
▪ Locul de muncă – creşteri sau scăderi ale temperaturii ambiante determină
dereglări ale temperaturii.
▪ Locuinţa – temperatura din încăpere influenţează temperatura corpului
(camera supraîncălzită creşte temperatura şi invers).
→ Manifestări care însoţesc febra:
~ Frison – contracţie musculară puternică.
~ Tegumente roşii, calde, transpirate.