NORMALIZAREA CONTABILĂ INTERNAȚIONALĂ

O GUVERNARE ÎN DEVENIRE

2010

1
 CUPRINS
I. Surse de diferențiere între sistemele contabile ............................ 3
II. Importanța armonizării între sistemele contabile ........................ 3
III. Normalizarea contabilă și Standardele Internaționale de Raportare
Financiară ..................................................................................... 5
IV. Concluzii....................................................................................... 6
Bibliografie.................................................................................... 7

2
I. SURSE DE DIFERENȚIERE ÎNTRE SISTEME CONTABILE

În urma studiilor comparative a sistemelor contabile aceasta pot fi grupate în două categorii,
continental și anglo-saxon. Într-o prima categorie sunt plasate țările în care finanțarea
întreprinderilor este asigurată preponderent prin împrumuturi, în cadrul căreia regulile
contabile sunt dominate de considerații de ordin fiscal (ex. Germania, Franța, Japonia). În cea
de a doua categorie, opusa celei precedente, figurează țările în care sursele de finanțare
preponderente sunt din capitaluri proprii și în cadrul cărora evaluările contabile nu sunt
dominate de criterii fiscale (ex. S.U.A., Marea Britanie, Australia).

Roberts C., Weetman P. și Gordon P. Precizează că sursele de diferențe între sistemele

contabile sunt de trei feluri, și anume:

• Diferențe în ceea ce privește normele contabile de la o țară la alta

Cel mai important motiv pentru care companii din diferite părți ale lumii folosesc metode de
contabilizare diferite sau pentru care raportează informații diferite se datorează faptului că
reguli și reglementări diferite duc la tratamente diferite.

• Diferențe de interpretare și implementare a normelor contabile de la o țară la alta

Chiar și atunci când regulile a doua țări sunt identice acestea pot fi interpretate sau aplicate în
moduri diferite de către entități. Multe zone ale contabilității necesită estimări, previzionări
sau folosirea judecății profesionale iar anumite norme pot fi ambigue, astfel se poate întâmpla
ca evenimente identice să fie măsurate și raportate în moduri diferite de către companii
diferite.

• Diferențe în practicile preferate a fi folosite

Trebuie făcută o distincție între reglementările contabile și practicile propriu-zis.
Reglementările contabile conțin destul de des un anumit număr de opțiuni de reprezentare în
contabilitate, astfel, deși este posibil de făcut o comparație între reglementările a doua țări
diferite acest lucru spune puțin despre practicile folosite de către entitățile ce activează în
cadrul acelor țări.

II. IMPORTANȚA CREȘTERII ARMONIZĂRII ÎNTRE SISTEMELE

CONTABILE

Multe companii sunt afectate de diferențele contabile internaționale. Spre exemplu, o

companie ce are drept activitate orice formă de comerț internațional trebuie să folosească
situații financiare străine sau să întocmească situații financiare conform normelor acelei țări.
O companie ce exportă sau importa bunuri trebuie să evalueze cât de onorabili sunt partenerii
cu care colaborează. O companie care vrea să împrumute bani de la o bancă străină va trebui
să întocmească rapoarte financiare folosind norme contabile care le sunt familiare
potențialilor creditori. În orice caz, companiile multinaționale vor fi cele mai afectate de
diferențele contabile internaționale.

La întocmirea situațiilor financiare a filialelor din alte țări trebuie folosite în general normele
contabile naționale ale acelei țări (aceste situații pot fi solicitate de către autoritățile fiscale
ale țării în care își are sediul filiala, de acționari sau de creditori). Pe lângă acest fapt,
majoritatea țărilor cer companiilor să folosească aceleași metode de raportare în cadrul tuturor
filialelor. Astfel, compania trebuie să realizeze două seturi de situații financiare pentru

3
anumite filiale ale sale (un set utilizând norme naționale și unul folosind normele contabile
acceptate de către țara societății mama pentru consolidare).

Aceste cereri de raportari multiple pot implica costuri directe substanțiale, colectarea de date
suplimentare și costuri de audit. Datorită diferențelor între cererile de raportare pot rezulta și
costuri indirecte în plus. Existența diferitelor sisteme contabile poate duce la raportarea
aceluiși eventiment în doua sau mai multe moduri diferite iar acest lucru poate duce la
confuzie și disfuncții în cadrul companiei. În cazul în care avem doua seturi de cifre care
aparent cuantifică același eveniment apar problemele următoare: Care din cele două seturi
este corect? Pe care din ele ar trebuii să îl maximizeze managementul? Ce ar trebuii să facă
managementul dacă cele două sisteme de contabilitate sunt în conflict, în sensul că măsurile
care cresc câștigurile raportate conform unui sistem reduc câștigurile raportate sub influența
celuilalt sistem?

Pe lângă regulile de cuantificare diferite , o țară poate cere să se facă publice mai multe
informații sau informații diferite față de alte țări iar companiile pot fi împotriva publicării
acestor informații in plus. Cerea publicării de informații în plus poate genera creșterea
costurilor, majorarea informațiilor ce trebuie colectate, etc. Pe lângă costuri, companiile se
pot teme de consecințele publicării anumitor informații care pot fi utilizate de competitori.
În cazul în care costurile adiționale sunt majore acestea pot afecta deciziile luate de către o
companie. În lipsa unor norme uniforme companiile investesc mai degrabă în acele țări care le
produc cele mai puține inconveniente sau pot alege să îți listeze acțiunile pe piețe în funcție de
cerințele naționale de publicare a datelor. Acesta fiind un motiv important de implementarea
unor standarde internaționale de contabilitate.

Deținătorii de acțiuni investesc în mod substanțial în companii străine. Investitorii își pot
reduce riscul dacă investesc într-un portofoliu diversificat, aceștia pot să își reducă riscul și
mai mult investind în companii din țări diferite. Însă, dacă companii din țări diferite
raportează prin metode diferite sau generează informații diferite atunci situațiilor lor
financiare nu pot fi comparabile între ele. În general nu sunt făcute publice suficiente
informații astfel încăt utilizatorul să poată convertii cifrele raportate în cifrele care ar fi putut
fi raportate sub alt set de norme contabile. Astfel utilizatorul situațiilor financiare străine se
află în dificultate, nu poate interpreta cifrele aflate în situațiile respective. Cel mai probabil nu
va investii în companiile ale căror situații financiare nu le poate înțelege.

Dacă companiile sau investitorii iau decizii diferite datorită diferențelor contabile
internaționale și alte grupuri vor fi afectate. De exemplu, în cazul în care diferențele de facere
publică a datelor între țări pot face o companie să decidă în ce țară să se stabilească, atunci
comunitățile locale, angajații sau potențialii angajați și statul vor fi afectate. În mod
asemănător, deciziile listării acțiunilor la bursă afectează piața bursieră, participanții la această
piață și balanța de plăți a țării respective. Deciziile de investiție a deținătorilor de acțiuni au
un impact secundar asupra altor companii în care nu se investește și asupra economiei ca și
întreg.

Nu doar companiile și acționarii utilizează situații financiare, angajații unor filiale deținute în
străinătate și reprezentanți ai sindicatului lor le pot folosii în negocierea salariilor. Clienții,
furnizorii și creditorii pot să vrea să studieze poziția si performanțele companiilor cu capital
străin. Se poate ca acești utilizatori să nu aiba puterea de a cere informații raportate în funcție
de norme contabile naționale și astfel vor trebuii să se bazeze pe informațiile produse sub
influența normelor străine. Acest lucru înseamn că vor trebui să consume resurse suplimentare

4
pentru a afla diferențele între norme și calculând impactul acestor diferențe asupra cifrelor
raportate. Se poate ca aceștia sa nu aibă posibilitatea sau să nu dorească să facă acest efort. În
acest caz există posibilitatea ca utilizatorii respectivi să se înșele în privința situațiilor
financiare și să ia decizii nepotrivite datorită acestui fapt.

Nu în ultimul rând, situațiile financiare ale grupurilor multinaționale trebuie auditate, inclusiv
filialele străine. Problemele și costurile adiționale implicate în întelegerea și auditarea cifrelor
produse sub norme contabile diferite pot fi considerabile.

III. NORMALIZAREA CONTABILĂ ȘI STANDARDELE

INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

Conform literaturii de specialitate, nevoia de armonizare și uniformitate în contabilitate

impune normalizarea sa. Prin intermediul normalizării sunt formalizate și se materializează
obiectivele, conceptele, metodele, regulile și procedurile privind producerea și utilizarea
informației contabile.

Normalizarea urmărește definirea de concepte, principii și norme contabile bazate pe o

terminologie precisă și identică pentru toți producătorii și utilizatorii de informație contabilă
și aplicarea lor practică în vederea asigurării comparabilității în timp și spațiu, relevanței și
credibilității informațiilor contabile. Normalizarea contabilă are loc pe fondul armonizării
dintre național, european și internațional.

Se disting trei forme ale normalizării, normalizare legală, normalizare profesională și mixtă.
Normalizarea legală/reglementată este impusă tuturor prin intermediul legilor, ordonanțelor,
hotărârilor de guvern, oridinelor ministeriale și intraministeriale. Normalizarea profesională
este impusă numai ocupaților corespunzătoare și prin ocupație se impune în producția de
informații contabile și validarea socială a acestora. Normalizarea mixtă rezultă prin
combinarea celor anterioare.

Nucleul normalizării îl reprezintă elaborarea de norme contabile, denumite standarde

contabile în contabilitatea anglo-saxonă. Norma contabilă este o regulă sau un set de reguli
constituite sub forma unui sistem de referință pentru producția de informații contabile și
validarea socială a situațiilor financiare (Ristea M.; 2002).

Rolul de referențial contabil mondial este îndeplinit de normele internaționale de raportare

financiara (International Financial Reporting Standards /IFRS). Aceste norme sunt emise de
către Consiliul pentru Standardele Contabile Internaționale ( International Accounting
Standards Board = IASB). Procesul de reglementare contabilă al IASB are ca bază doctrinară
„ Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare „ (Framework for the
Preparation and Presentation of Financial Statements) sau cadrul contabil conceptual, care stă
la baza elaborării normelor IFRS.

În octombrie 2002, pentru a-și atinge obiectivul de a avea un set de standarde comun,
organismul internațional de normalizare contabilă (IASB) și cel american (FASB = Financial
Accounting Standards Board) au semnat un acord (denumit Norwalk), având ca rezultat
asigurarea unei convergențe mai importante a referențialelor contabile emise de cele două
organisme de reglementare contabilă. Oficialii celor două organisme de normalizare
contabilă au declarat că asigurarea convergenței normelor contabile la nivel mondial
semnifică alinierea normelor contabile considerate de bază, prin adoptarea variantei doctrinare

5
considerate cea mai buna. Dacă norma americană (US GAAP) este mai bună se schimbă
norma internațională și invers. Pe de altă parte, convergența presupune și o aliniere a
referențialelor contabile naționale la normele IFRS emise de IASB, acesta realizând o serie de
acorduri cu organismele de normalizare din diferite țări.

În urma adoptării reglementării CE 1606/2002 normele IFRS sunt aplicate obligatoriu la

nivelul Uniunii Europene, începând cu anul 2005, pentru întocmirea de situații financiare
consolidate ale societăților cotate, bănci, instituții financiare și companii de asigurare, astfel
crescând influența normelor emise de către IASB. Pentru a fi adoptată o normă IFRS de către
UE, aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiții, sa fie conform principiului imaginii
fidele, sa fie conform interesului public european, să îndeplinească criteriile necesare pentru
luarea deciziilor economice și pentru evaluarea gestiunii managerilor: inteligibilitate,
pertinență și comparabilitatea informației financiare ( Ionașcu M., Ionașcu I.; 2007).

IV. CONCLUZII

Se poate observa, în urma celor menționate mai sus, o tendință clară spre uniformizare
contabilă la nivel internațional, prin intermediul Standardelor Internaționale de Raportare
Financiară, pentru a neutraliza efectele diferențelor de la o țară la alta și astfel aducând
multiple avantaje utilizatorilor de situații financiare ( ex. reducerea costurilor companiilor
multinaționale cu dubla raportare, posibilitatea comparabilității în cadrul unui grup între
situațiile financiare ale societății mamă și cele ale filialelor din țări diferite, posibilitatea
interpretării datelor de către utilizatori din țări diferite, reducerea pericolul ca aceștia să ia
decizii eronate, etc.).

6
 BIBLIOGRAFIE

1. Ionașcu M. & Ionașcu I., „Raportarea financiară conform normelor contabile

internaționale (IAS/IFRS)”, Editura Tribuna Economică, București, 2007;

2. Roberts C. & Weetman P. & Gordon P., „International Financial Reporting. A

comparative approach”,Third Edition, Editura Pearson Education, Marea Britanie , 2005;

3. Ristea M., „Normalizarea contabilității: bază și alternativ”, Editura Tribuna Economică,

București, 2002;