Se dă textul:

”Lună tu, stăpână-a mării, pe a lumii boltă lunii

Și gândirilor dând viață suferințele întunecate;

Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,

Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!

Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,

Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!

Câte țărmuri înflorite, ce palat și cetăți,

Străbătute de-al tău farmec ție singură ți-arăți!

Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești,

Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!

Vezi pe-un rege ce-mpânzește glob-n planuri pe un veac,

Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac…

Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții

Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții;

La același șir de patimi deopotrivă fiind robi,

Fie slabi, fie puternic, fie genii ori neghiobi! ”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I)

Citește cu atenție textul dat și răspunde următoarelor cerințe:

1. Alcătuiește un enunț în care se integrează sau expresie / locuțiune care să conțină cuvântul viață.

2. Alcătuiește un enunț în care cuvântul umbră să aibă sens conotativ.

3. Explică rolul cratimei în structuri de-al, deopotrivă-i.

4. Indică sinonime contextual pentru cuvintele: întuneci, a pluti, farmec, a cugeta.

5. Selectează, din text, două motive specific romantice.

6. Identifică și numește două figuri de stil diferite existente în textul dat.

7. Selectează, din text, două cuvinte care au formă arhaică.

8. Indică ritmul și rima textului.

9. Comentează, în 6-8 rânduri, semnificația versurilor subliniate în text.

10. Numește principiul esteticii romantice pe baza căruia este construit ultimul vers al textului.
1. I-a trecut viata prin fata ochilor- a se panica

2. Umbra actiunilor tale te va urmari mereu.

3. In structura „de-al” cratima leaga prepozitia „de” de articolul „al” si ne ajuta ssa pronuntam
impreuna cele doua cuvinte. Iar in al doilea cuvant cratima leaga adverbul „deopotriva” si verbul „a
fi” cu scopul de a realiza muzicalitatea versurilor.

4. intunecate –eliminare;

plutesti- strabati;

farmec-frumusete;

cuget-gand.

5. Unul din motivele romantice prezente in poezie este luna conturata de tema naturii si a iubirii.

6. „lumina ta fecioara”-metafora

„Si gandurilor dand viata suferintele intunecate”-personificare

7. Cuvintele cu forma arhaica in text sunt reprezentate de „veac” si „cuget”

8. In poezie este prezenta rima imperecheata si ritmul trohaic.

9.-

10. In ultimul vers este conturat principiul personajului romantic care este dominat de trasaturile
externe de caracte, de idealuri marete sau pesimism.