Fișă de lucru
Clasa a XII-a
I. Prezentați relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice din textele de mai jos.
„Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul,
Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Duc munți doar într-o vorbă, oricât ar fi de
Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte
Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați.
Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate
De dragoste, de cântec, blândețe și lumină,
Presară sori pe lume, trezesc din moarte
doruri,
Azvârle flori la viață și li s-aruncă spini.
„Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna,
Treci cu fruntea sus, încrezător,
Iei în braţe şi opreşti furtuna,
Duci pe umeri visul tuturor.
Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare.
Aperi cu putere orice legi:
Nu faci răni, te-apleci la fiecare.
Rupi din tine suflet şi le legi.
Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Şi cătră el privirile-şi ţintesc –
Un codru nesfârşit de coarne brune
în care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,
Un ocean de aripi mişcătoare;
întreagă lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beţie.
Ei sunt aceia care scot aur din cuvinte,
grei
Și lumea-așa cum este n-ar fi ajuns să fie
Și n-ar putea să meargă-nainte fără ei.
Adevărații, marii poeți, dintotdeauna,
Înalță viitorul, legați de timpul lor.
Ei sunt aceia care fac lumea mai frumoasă
Și care orice-ar face trăiesc după ce mor.”
Poeții mari ai lumii, Carianopol
Când iubeşti, ţii căile măsurii.
Peste toate treci fără dureri.
Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii,
Dai orice, fără nimic să ceri.
Când iubeşti, oricărui i te dărui,
Dai în lături toate şi le poţi…
Doar cu vorba şi cu gândul nărui
Şi te-arunci în luptă pentru toţi.”
Când iubeşti, Virgil Carianopol
Azi sunt îndrăgostit.
E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmandu-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
într-un ameţitor, sonor balans,
în vii vibrează struguri străvezii
-Cristalurile cântecelor grele
-Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.
Primele iubiri, Nicolae Labiș
 II. Citeşte următorul fragment:
Mișcare culturală de anvergură, romantismul a însemnat, de asemenea, impunerea unui nou
mod de a gândi — şi de a trăi: unii dintre cei mai importanți reprezentanți ai săi sunt cei care au
transformat sensibilitatea în pasiune, câtă vreme privim sensibilitatea ca pe un profund acord cu
lumea naturală, iar pasiunea, drept încălcare a ordinii impuse. Romantismul a reprezentat mai
mult decât o estetică și o filosofie, transformându-se, după cum sublinia Octavio Paz, „într-un
mod aparte de a simţi, de a te îndrăgosti, de a lupta ori de a călători — un mod de a trăi și un
mod de a muri.” Deloc întâmplător, într-un fragment din scrierile sale programatice, Friedrich
Schlegel afirma chiar că romantismul nu s-a mulțumit doar să propună disoluția şi amestecul
genurilor literare și a ideilor referitoare la frumos, ci a căutat chiar să realizeze fuziunea vieţii cu
poezia, prin intermediul acțiunilor contradictorii, dar convergente ale imaginației și ironiei. […]
Combinarea teoriei cu practica, a poeziei cu poetica a reprezentat încă o manifestare a
aspirației romantice de a uni extremele — arta şi viaţa, antichitatea atemporală şi istoria
contemporană, imaginația şi ironia. [...] Mai mult decât atât, după cum demonstrează Octavio
Paz, în Hijos del limo, marele ideal al mişcării romantice era, nici mai mult (dar nici mai puţin!),
decât acela de a „socializa” poezia. Astfel, gândirea romantică s-a împărțit în două direcții care
au sfârșit întâlnindu-se: căutarea principiului ce face din poezie fundamentul limbii şi, în felul
acesta, al societății; şi unirea acestui principiu cu viaţa (și cu istoria). Poezia romantică va
reclama, deci, să fie (și) acțiune; poemul nu mai e doar un construct verbal, ci devine profesiune
de credință mereu actualizată.
Rodica Grigore, Triumful îmblânzirii romantismului

A. Scrie, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat:
1. Indică sensul din text al secvenței să realizeze fuziunea vieții cu poezia. 6
puncte
2. Menţionează două trăsături ale romantismului afirmate de F. Schlegel în scrierile sale. 6
puncte
3. Precizează care era marele ideal al mișcării romantice, după Octavio Paz, justificându-ţi
răspunsul cu o secvenţă din textul dat.
6 puncte
4. Explică în ce constă raportul dintre sensibilitate și pasiune în romantism, așa cum se desprinde
din primul paragraf al textului dat. 6
puncte
5. Prezintă, în 30 — 50 de cuvinte, o caracteristică a poemului romantic, potrivit textului dat. 6
puncte

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este posibilă sau
nu realizarea fuziunii vieţii cu poezia, raportându-te atât la informaţiile din fragmentul extras din
articolul Triumful îmblânzirii romantismului de Rodica Grigore, cât și la experienţa personală sau
culturală. 20 de puncte

În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

- formularea unei opinii față de problematica pusă în discuţie, enunţarea și dezvoltarea
corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
14 puncte
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de
exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea. 6
puncte

În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte
și să dezvolte subiectul propus.