~văţam c~vintele să iubească, le arătam inima •

şi nu mă lăsam până când silabele lor nu începeau să bată.

Până la urmă, cuvintele
au trebuitsă ~exnene cu mine
şi cu Iumea” spune poetul în Ars Poetica. Şi iată cum se transforrnă cuvintele în fiinţe
—

însufleţite, capabile de mişcare, de linişte, de inefabil (megfoghatatlan), de a expriina mai mult, mult mai
mult decât înseamnă învelişul lor sonor.
‘SPentru Stănescu viaţa este o aventură lirică, poezia lui un mod de-a fi: „Poezia nu este numai arta,
ea este însăşi viaţa, însuşi sufle-tul vieţii~” Pentru Nichita pilonii universului miraculos ai Terrei sunt
soarele şi oamenu:
„Soarele-i un aer plin de păsări, oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite, cu aripile crescute înăuntru,
care bat, plutind, planând
într-un aer curat—care e gândul!” (Laudă omului)
In universul poetic stănescian multicolor şi total se pot distinge căteva etape ale creaţiei:
I. Lirica sentlmentelor în care predomină idealurile roman-tice, eul său liric în faţa universului
—

miraculos.
11. Lirica „necuvintelor” a maturităţii creatoare în care poetul descoperă f1exibilitatea (rugalmassăg)
—

cuvintelor şi le experimentează expresivitatea. Eul său poetic se aventurează pe infinitul drum al

cunoaşterii.
111. Llrlca~ „frigului” o Iirică meditativă, filozofică în carte p~etul descoperă miturile, tema
—

timpului şi tema morţii.

75. NICITA STANESCU LEOAICĂ TANĂRA,
—

1UBIREA

• Viziunea originală despre iubire.

• Tema poeziei, semnificaţia simbolică a titlului.

• Poezia Leoaică tânără, iubirea, este una din sutele de poezii erotice pe care Nichita le-a dedicat
celui mai complex şi înăiţător senti-ment al omului, dragostea.
Sentimentul erotic este văzut de poet în toată complexitatea ei contra-dictorie: rnai presus decât voinţa,
ca o întâmplare a fiinţei, mai puternicâ ca ea, ca o dureroasă încleştare, ciocnire dintre două lumi diferite,
ca o exaltare capabilă să înalţe suf1etul până Ia stele, sau să-1 rănească mortal.
• Această idee este formulată metaforic şi în titlu: iubirea este o leoaică tânără, devoratoare
(v~rszomjas) şi plină de putere transforma-toare. Poezia face parte din primul volum al lui Stănescu, cu
titlul su-gestiv O viziune a sentimentelor, dedicat în întregime iubirii.
Poezia sugerează consecinţele pe care iubirea le are asupra omului. „Leoaica tânără, iubirea” are efecte
devoratoare asupra identităţii umane, provocănd o transformare a viziunii despre lurne, despre viaţă a
îndrăgostitului. Iubirea este o energie omnipotentă (mindenre k4,es), care reordonează universul
îndrăgostitului după propriile legi. Dacă ornul este muşcat de „colţii albi” ai leoaicei tinere, care este
iubirea, deodată totul se schimbă în jur:
„natura se făcu în cerc
când mai Iarg, când mai aproape.”
Eul îşi pierde vechile contururi (kirvonalak), îşi pierde identitatea, simţurile capătă noi valenţe
(jegvek), ele se spiritualizează. Privirea se descoinpune ca raza albă de lumină, în două jumătăţi de
curcubeu, auzul percepe numai armoniiJe celeste (~gi), iar pipăitul (tapintăs) nu mai distinge formele
concrete.
„Leoaica arămie (bronzsz(niî) cu mişcăxile viclene” care trece
peste deşertul abstract al conştiinţei, dă un nou sens vieţii. Ea
devorează trupul, dar fertilizează sufletul prin chin şi fericire. Este o
forţă regeneratoare şi înălţătoare a spiritului: . „şi privirea-n sus ţâşni
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.”