LIRICA POPULARA

1.a Colinde

Repertoriul literaturii de ceremonial pentru sarbatorile de Craciun cuprinde si

colinde inspirate din legenda nasterii lui Iisus, precum: Cantecele de stea si Florile dalbe.
Colinda este o specie folclorica de poezie cantata, uneori recitata, inspirata de obiceiurile
calendaristice de iarna. Ea apartine celor trei genuri literare: genului liric prin caracterul de
urare, celui epic prin naratiune si celui dramatic prin faptul ca se concretizeaza in adevarate
spectacole. Functiile principale ale colindei apartin atat vremilor stravechi (magico-ritualice),
cat si timpurilor actuale (cele de urare si felicitare). Textul colindei cuprinde elemente
crestine, incantatii magice similare descantecului, imagini sonore ritualice.
Din punctul de vedere al compozitiei, epicul se desfasoara in colinda in doua
planuri, alternand intre real si fantastic. Colinda apeleaza in introducere si incheiere la
formule stereotipe aducand in prim-plan personaje fabuloase.

Sculati, sculati, boieri mari,

Florile dalbe,
Sculati voi Romani plugari,
Florile dalbe,
Ca va vin colindatori,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cantatori,
Florile dalbe,
Si v-aduc un Dumnezeu,

Florile dalbe,
Sa va mantuie de rau,
Florile dalbe.
Un Dumnezeu nou nascut,
Florile dalbe,
Cu flori de crin in vascut,
Florile dalbe.

1.b Proverbe, zicatori, ghicitori

Literatura aforistica si enigmistica este alcatuita din proverbe si ghicitori. Ele
constau in mesaje de dimensiuni reduse, cu o informatie morala concentrata.
Proverbul (numit si „paremie”, „pilda”, „vorba aluia”, „vorbe din batrani”) are o
expresie impersonala, de mare vechime, inzestrata cu autoritate si intelepciune. Mici opere
literare incadrate in orizontul vietii umane, ele descopera defectele morale ale omului:
minciuna, prostia, ingamfarea, lenea etc. El poate fi metaforic ori nemetaforic din punctul de
vedere al expresiei artistice. In orice forma, fie de enunt propriu-zis, fie metafora expresiva,
proverbul ofera o lectie de intelepciune aplicata la contexte particulare. Ele reflecta lumea,
lucrurile concrete sau particulare, cu scopul de a dezvalui o semnificatie mai larga, o insusire
sau un raport necesar intre obiectele lumii.
Iata cateva exemple: „Dupa fapta si rasplata”, „Ce tie nu-ti place altuia nu-i face”,
„Cum iti asterni asa dormi”, „Treci raul pana nu vine unda”, „Laptele, pana nu-l bati,
smantana nu faci” s.a.

1.c Folclorul copiilor (cantece formula, recitative, numaratori)  

 Folclorul copiilor  reprezinta o parte componenta a literaturii nationale si
constituie un gen literar de sine statator.
 Prin cantec si joc copilul ia contact cu mediul inconjurator, straduindu-se sa-l
cunoasca. Creatiile din folclorul copiilor insotesc jocurile, dorintele, bucuriile, supararile,
impresiile acestora. Aceste creatii au multiple functii: psihica, educativ-formativa si
distractiva. Ele sunt creatii in proza sau in versuri, epice si lirice si nu au o forma fixa.  Aceste
creatii au trasaturile specifice creatiei populare:
- au un caracter anonim intrucat nu se cunoaste autorul;
-au caracter oral fiind transmise pe cale orala;
-au caracter colectiv intrucat sunt creatii ale mai multor persoane care au contribuit
intimplator la imbogatirea lor pana la forma actuala;
-au caracter popular intrucat au ca sursa de inspiratie intelepciunea populara si utilizeaza
limbaj si expresii caracteristice graiului popular – si caracter sincretic, adica implica simultan
diferite forme de arta: muzica, poezie, jocul mimic, dans.  Aceste creatii au trasaturi specifice:
-au o nota de naivitate fireasca, optimism si vioiciune
-se caracterizeaza prin simplitate, muzicalitate si plasticitate
-sunt atractive, placute intrucat copiii prefera rimele nastrusnice, numaratorile sugubete , tot
felul de poezii naive, jocuri hazlii
In continutul lor regasim imagini din lumea animala si florala si din viata sociala
si de familie. Cu alte cuvinte regasim lumea ce inconjoara copilul sau o lume imaginara,
specifica copilariei.Versurile sunt uneori cantate sau scandate de copii.