Sunteți pe pagina 1din 6

Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război


-roman psihologic, de analiză, al experienţei, subiectiv, modernist

Concepte estetice + încadrare în modernism / romanul subiectiv


• Autenticitatea este esenţa noului în creaţia literară a lui Camil Petrescu, a cărui aspiraţie
către autenticitate conferă originalitate poeziei, vitalitate teatrului şi "momente autentice
de simţire" în roman. Autenticitatea este ilustrarea realităţii prin propria conştiinţă,
scriitorul însuşi mărturisea: "Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea
conştiinţei mele, conţinutul meu psihologic".
• Substanţialitatea (substanţialismul) este concepţia conform căreia literatura trebuie să
reflecte esenţa concretă a vieţii: iubirea, gelozia, mândria rănităm orgoliul umilit,
cunoaşterea, dreptatea, adevărul, demnitatea, acele categorii morale absolute.
• Sincronizarea în concepţia lui Camil Petrescu este armonizarea desăvârşită a literaturii cu
filozofia şi psihologia epocii, întrucât actul de creaţie este un act de cunoaştere, de
descoperire şi nu de invenţie: "Nu putem cunoaşte absolut nimic, decât răsfrângându-ne
în noi înşine". Inspiraţia din literatura vremii îl pune în relaţie cu Marcel Proust , autor al
romanului În căutarea timpului pierdut (episodul madeleinei- element aleatoriu ce
declanşează amintiri ale personajului-narator, la C. Petrescu discuţia despre achitarea
bărbatului ce îşi ucide soţia şi pe amantul ei îndeplineşte acelaşi rol). De asemenea, de la
Virginia Wolf, C. Petrescu preia tehnica fluxului involuntar al memoriei ce presupune
lipsa cronologiei în prezentarea evenimentelor.
• Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali
analitici şi autointrospectivi, hipersensibili, intransigenţi şi inflexibili moral. Luciditatea
"nu omoară voluptatea reală, ci o sporeşte".
• Naraţiunea la persoana I foloseşte timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri,
îndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul înseamnă,
aşadar, experienţă interioară: "Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce
înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu, ... din mine însumi nu pot ieşi (...), eu nu
pot vorbi onest decât la persoana întâi".
• Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiaşi obiect,
aceluiaşi concept, aceleiaşi norme morale.
• Anticalofilismul (împotriva scrisului frumos) este o adevărată bătălie estetică pe care o
duce scriitorul care susţine formula literară a jurnalului, a confesiunii, ce se notează
• Influenţe filosofice asupra lui Camil Petrescu
Fenomenologia (din limba greacă: phainómenon şi logos = studiul fenomenelor) este un curent
filosofic din secolul al XX-lea, care încearcă să descrie structura experienţei, aşa cum este
reprezentată în conştiinţă, nu ca fapte ci ca esenţă a lucrurilor (eidos), fără să apeleze la teorii sau
la metodele altor discipline, cum ar fi ştiinţele naturii. Conceptul de fenomenologie apare mai
întâi la Hegel, care în 1807 a publicat lucrarea "Phänomenologie des Geistes" ("Fenomenologia
spiritului"). Fenomenologia modernă îşi are rădăcinile în psihologia descriptivă a lui Franz
Brentano şi se bazează în mare măsură pe concepţiile lui Husserl, expuse mai ales în opera sa
capitală, "Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie" ("Idei
pentru o fenomenologie pură şi pentru o filosofie fenomenologică", 1913). Fenomenologia a fost
mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania şi de Maurice Merleau-Ponty şi Jean-
Paul Sartre în Franţa, ceea ce a dus la apariţia existenţialismului.
Fenomenologia în filosofie
Fenomenologia în concepţia lui Husserl se poate defini ca o metodă "ştiinţifică" de gândire
transcendentală, prin care să se ajungă la structurile universale ale experienţei. Ea propune o
înţelegere a lumii lipsită de prejudecăţile naturaliste, dominante în epoca respectivă. Husserl se
bazează pe principiul de intenţionalitate emis de Franz Brentano, care afirmă că particularitatea
conştiinţei constă în faptul că este totdeauna conştiinţa a ceva.
Fenomenologii ilustrează astfel dorinţa lor de a înţelege fenomenele în expresia lor pură prin
fundamentarea relaţiilor intenţionale. Husserl spera ca prin această metodă să elibereze filosofia
de "criza de gândire", care caracteriza începutul secolului al XX-lea.
H. Bergson-filosof idealist: cunoaşterea pe calea intuiţiei; lumea evoluează într-un timp propriu,
rupt de materie, numit „durată pură”; conceptul este preluat şi adaptat de C. Petrescu

Teme şi motive
• Războiul - ca experienţă de viaţă trăită, o experienţă decisivă a intelectualului, războiul
ca iminenţă a morţii este tragic şi absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
• Introspecţia psihologică se regăseşte în majoritatea operelor sale, prin observarea vieţii
interioare, prin analiză psihologică a conştiinţei personajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust
• Intelectualul - cu dramele lui de conştiinţă - este prezent într-un cadru de existenţă
obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.
• Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii
ale unor idei".

Subiectul romanului
Cap 1. „La Piatra Craiului, în munte”
• Ştefan Gheorghidiu, primăvara anului 1916, participă la amenajarea fortificaţiilor de pe
Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei
• Incompetenţa armatei- fusese fortificată o mică parte din front, dar se încerca ascunderea
acestui fapt; instrucţia era formală, nu îi pregătea pentru luptă; imaginea armatei este prezentată
într-un mod mult îmunătăţit în discuţiile din Parlament şi în presă
• Discuţia asupra achitării unui bărbat care şi-a surprins soţia în flagrant delict de adulter şi
a ucis-o opiniile ofiţerilor sunt corelate cu trăsăturile fizice şi morale (tehnica
protretisctică=relativismul):- cpt. Dimiu conformist, o condemnă pe femeie
-cpt. Corabu, în general f. dur şi neînduplecat, e adeptul liberei exprimări nu o condamnă pe
femeie
- cpt. Floroiu, fin, delicat şi visător, afirmă că femeii trebuie să-I fie îngădiut să-şi caute
fericirea
-slt. Gheorghidiu-izbucnire violent, cauzată de propria dramă “Cei care se iubesc au drept de
viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt
• Încercarea lui Gheorghidiu de a obţine o permisie ca să plece la Câmpulung pt. a se întâlni cu
soţia; refuzat, vrea să dezerteze
• Plan temporal: prezent
Cap. 2 “Diagonalele unui testament”
• Plan temporal: trecut (tehnica memoriei involuntare-Marcel Proust “În căutarea timpului
pierdut”-episodul madeleinei)
• Povestea de dragoste cu Ela-la început, iubirea lui Ştefan e sinonimă cu mila şi orgoliul,
ptr. că era iubit de una dintre cele mai frumoase fete
• Căsătoria e, la început, liniştită, cei doi fiind f săraci
• De sf. Dumitru, sunt invitaţi la masă de unchiul Tache (la masă mai participă Nae
Gheorghidiu, un alt unchi, mama lui Ştefan şi cele două surori). În discuţia despre tatăl lui
Ştefan(publicist şi professor univ, dar care murise sărac), în care Nae vb. cu dispreţ despre fratele
său, Ştefan îşi înfruntă amândoi unchii, susţinând că toţi cei care fac evere sunt lipsiţi de scrupule
“un obraz mai gros, un stomac în stare să digere şi ouă clocite, ceva din sluţenia nevestei luate
pentru averea ei, neapărat o şiră a spinării flexibilă ca nuiaua”
• Peste 20 de zile, unchiul Tache moare şi-I lasă lui Ştefan întreaga avere
Cap. 3 “E tot filozofie”
• Pl temp: trecut
• La insistenţa rudelor şi a Elei, Ştefan participă la licitaţia pt. o fabrică de metalurgie, în
urma căreia devine asociat cu Tănase Vasilescu Lumânăraru, un afacerist f bogat, dar analfabet
• În ipostaza de afacerist, Gheorghidiu este pus în mode repetat în posturi în care nu se
descurcă şi îşi dă astfel seama că nu se integrează în această lume, deci iese din afacere şi se
reîntoarce la Universitate
• O dată cu dobândirea moştenirii, Ela se dovedeşte a fi materialistă şi frivolă, obsedată de
afaceri, de bani şi de modă, iar Ştefan e dezamăgit de ea. O cunoaşte pe Anişoara, verişoara lui
Ştefan, care e măritată cu un mare moşier şi care anterior, când erau săraci, îi ocolea. Acum, ea
devine f bună prietenă cu Ela şi îl obigă pe Ştefan să ia parte la petreceri mondene, unde acesta
simte că nu are ce căuta şi că nu se integrează în acea lume a snobilor
Cap. 4 “Asta-i rochia albastră”
• Gheorghidiu şi Ela îl cunosc pe avocatul Gregoriade, iar atenţia pe care Ela o acordă
acestuia îl chinuie pe Ştefan; totuşi, acesta susţine că niciodată nu a fost gelos
• Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a lui Gheorghdiu, ptr. că I se pare că
Ela are ochi doar pentru Gregoriade, dar, la cererea lui de a divorţa, Ela îi spune că exagerează şi
că nu are nicio dovadă a infidelităţii ei
• Ulterior, gelozia se adânceşte, iar la alte petreceri mondene Ştefan face curte altor femei,
fapt ce o răneşte pe Ela, care se răzbună petrecând tot mai mult timp cu Gregoriade. La un
moment dat, Ştefan pleacă acasă de la o petrecere cu o altă femeie, iar Ela îl părăseşte
• Peste câteva zile se reîntâlnesc, iar Gheorghidiu se îndrăgosteşte din nou de ela şi se
împacă
Cap 5 “Între oglinzi paralele”
• Începe războiul în Europa, iar Gheorghdiu e chemat în armată, dar pt. scurte perioade
destinate pregătirii militare
• Ela devine prietenă apropiată cu Anişoara şi continuă să meargă la petreceri, dar
comportamentul faţă de G. e mai rezervat
• Gheorghdiu soseşte pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga şi nu o găseşte acasă. Ela se
întoarce abia la 8 dimineaţa, iar Gheorghidiu nu vrea să o asculte şi îi cere divorţul, pe care ea îl
acceptă
• Se despart, Ştefan are aventuri cu alte femei, dar o iubeşte în contuinuare şi suferă de câte
ori o vede; e tentat să se împace cu ea când află că e bolnavă, dar se răzgândeşte
• După 4 luni de la despărţire, găseşte un bilet datat 15 feb, în care Anişoara o ruga pe Ela
să dormă la ea, ptr. că îi era frică să stea singură. Gheorghidiu se teme că ar fi un fals, dar, după 4
luni, nimeni nu îi mai poate confirma sau infirma povestea
• Ştefan e concentrate în armată, la Dâmbovicioara şi aranjează ca Ela să stea la
Câmpulung pe perioada verii
Cap 6. “Ultima noapte de dragoste”
• Pl temp prezent
• Ela îl cheamă la Câmpulung, primeşte o învoire şi merge să o vadă. E nesigur de
sentimentele ei reale. Ea îi cere să treacă bani pe numele ei, în eventualitatea morţii în război.
Ştefan îl vede în oraş pe G. şi e convins că Ela îl înşeală. Se decide să-i omoare pe amândoi
• Îi spune Elei că trebuie să plece urgent, dar colegul care îl însoţeşte îl obligă să se
întoarcă la regiment fără a-şi îndeplini planul de răzbunare; pe drum îi povesteşte despre
Gregoriade şi, din nou, Gheorghidiu e nesigur că soţia sa îl înşeală
• A doua zi, Rom intră în răzb, iar Gheorghdiu e în regimentul din fruntea avangardei;
decide să divorţeze

Partea a doua
Cap. 7 “Întâia noapte de război”
• Pl temp prezent, timp obiectiv, al petrecerii faptelor
• Intrarea Rom în război generează haos, ptr. că toţi erau convinşi că acest lucru nu se va
mai întâmpla
• Gheorghidiu vrea să fugă la Câmpulung, dar îşi dă seama că ar putea muri în orice clipă
şi că nu mai contează nimic în afară de asta
• Romanul devine jurnal de campanile
• Confuzia oamenilor e generată de starea general de derută, de faptul că ordinele de atac şi
de retragere se suprapun şi că nimeni nu ştie cum să reacţioneze
Cap. 8 “Fata cu obraz verde, laVulcan”
• Gheorghidiu face o anchetă asupra pretinselor jafuri făcute de ţigani imediat după
retragerea ungurilor şi, în mijlocul protestelor acestora, observă o ţigancă îmbrăcată în haine
furate, pe care o arestează, moment în care aude împuşcaturi cauzate de confuzia soldaţilor
români care se împiedică de propriile corturi puse invers şi încep să tragă, crezând că e vorba de
inamic.
Cap. 9, 10 “Întâmplări pe apa Oltului”, “Post înaintat la Colham”
• Mom real din război: surorile Maria şi ana Mănciulea sunt arestate sub acuzaţia de
spionaj, dar Gheorghidiu nu găseşte dovezi. Armata încearcă să traverseze Oltul, fiind însă
împiedicaţi de măsurile luate de armata austro-ungară, care îi aşteaptă pe celălalt mal. Soldatul
care păzea prizonierele le adduce la regiment, iar Maria Mănciulea îi călăuzeşte pe soldaţi pe un
alt drum, primind astfel Ordinul Virtutea militară de aur şi scăpând de toate acuzaţiile de spionaj.
Cap 11 “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”
• Imaginea apocaliptică a războiului-generată, în primul rând, de starea general de confuzie
în care se află armata româna, ai cărei soldaţi nu înţeleg nimic din strategia inamicului, care
aşteaptă înainte de atac, cu toate că se află faţă în faţă cu ei. Tocmai de aceea, focul e mult mai
violent şi sunt mult mai multe victime (imaginea soldatului decapitat care înca mai merge).
• Timpul obiectiv(exterior) şi cel subiectiv(interior) coincide, iar războiul ocupă în
totalitate planul conştinţei eroului, ela făcând acum parte dintr-o altă lume
Cap 12 “Wer kann Rumanien retten?”
• Gheorghidiu e rănit şi părăseşte frontul; într-o discuţie cu un ofiţer neamţ, acesta îi spune
cât de lipsită de organizare şi de strategie e armata română şi că, din acest motiv, şansele de
victorie sunt f reduse

Cap 13. “Comunicat apocrif”


• Întors acasă, Gheorghidiu constată că nu o mai iubeşte deloc pe Ela, mai mult, nu îi mai
pasă de ea; primeşte o scrisoare în care I se spune că ea îl înşeală, dar nu îl interesează;
divorţează de Ela şi îi dăruieşte o mare parte din avere, tot ceea ce era legat de trecut

Personajele
• Născute din frământări, scepticism, tensiune intelectuală, etică umană, eroii lui Camil
Petrescu sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic ("singura existenţă
reală e aceea a conştiinţei").
• Hipersensibile, amplificând semnificaţia unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la
proporţiile unei catastrofe.
• Inadaptate superior, intelectuali intransigenţi într-o luptă continuă cu ordinea socială,
afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în niciun fel "geniul neînţeles"
eminescian).
• Intelectuali lucizi, ei trăiesc pe drama inflexibilităţii conştiinţei, a pasiunii analizate cu
luciditate: "Câtă luciditate atâta conştiinţă, câtă conştiinţă atâta pasiune şi deci atâta
dramă."
• Sunt încătuşaţi ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce trăiesc drame de
conştiinţă, fiind însetaţi de absolut.
• Eroii lui Camil Petrescu sunt învinşi de propriul lor ideal, trăiesc drama destinului tragic,
singurul supravieţuitor fiind Ştefan Gheorghidiu.
• Semnificaţia titlurilor reflectă starea interioară a personajelor, sugerând esenţa dramatică
a conştiinţei, a aspiraţiei spre absolut.
• Autorul se identifică cu personajul principal (naraţiunea la persoana I) şi, deseori,
replicile altor personaje exprimă concepţia şi opiniile lui Camil Petrescu.
-Gheorghidiu trăieşte 2 realităţi temporale, una a prezentului războiului şi una a trecutului iubirii
şi suferinţei
-pers este o natură reflexivă, care analizează în amănunt, cu luciditate stările interioare „Atenţia
şi luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc”
-iubirea e trăită sub semnul incertitudinii, fiind un zbucium permanent în căutarea adevărului
ex: adevăratul chip interior al Elei, pe care o credea neinteresată de bani, dar după ce primesc
moştenirea, se dovedeşte a fi altfel
-pers trăieşte într-o lume a intelectualilor, în contradicţie cu Nae şi Tănase V. Lumânăraru;
trăieşte în lumea ideilor pure şi percepe dragostea ca fiind un ideal absolut
-este o fire pasională, f reflexivă; acumulează stări tot mai accentuate de nelinişte, pe care le
disecă, transformându-şi viaţa într-o tortură. Vezi despărţirile de Ela şi suferinţa pe care i-o
provoacă
-toate faptele şi cuvintele celorlalte pers sunt reflectate în conştiinţa eroului autenticitate a
trăirilor şi neliniştilor acestuia. Pers percepe totul lucid şi studiază faptele cu minuţiozitate. Ex:
modul în care analizează gesturile, privirile şi cuvintele Elei, căutând semne că ar fi înşelat de ea.
Se dovedeşte a fi hipersensibil, întrucât exagerează percepţia asupra faptelor Elei, dar şi
orgolios, pentru că se simte rănit de orice gest al acesteia. Ex: noaptea în care nu o găseşte acasă
şi decizia de a o părăsi, fără a încerca să asculte orice explicaţie. Nici măcar atunci când are
dovezi palpabile refuză să le creadă.
-e inflexibil moral, nu e capabil să facă niciun compromis din cele cerute de societate: nu poate
fi afacerist, nu se integrează în lumea mondenă
-prezeintă războiul ca pe o experienţă trăită direct, care constituie opusul dramei intelectuale.
Răzb este tragic şi absurd, degradează omul, care devine un pol al mizeriei şi fricii. Faptele sunt
expuse în ordinea cronologică a jurnalului de campanie. Spiritul polemic al personajului narator
dezvăluie incompetenţa armatei şi demagogia conducătorilor şi a politicienilor.
-frontul de luptă e prezentat cu luciditate şi autenticitate, alcătuind o imiagine halucinantă, dar
realistă-cap „Ne-a acoperit pamântul lui Dumnezeu”