PREROMANTISMUL - Curent literar de tranziţie de la clasicism şi iluminism la

romantism. S-a manifestat în majoritatea ţărilor vest-europene. Preromanticii sînt

sentimentali, visători, înclinaţi cu precădere spre stări vagi, spre aspecte minore ale
sentimentului.

CARACTERISTICI:
➢reacţia de împotrivire cultului
➢elogiul sentimentului şi al fanteziei
➢motivele: ruinele, nopţile, mormintele, cimitirele, natura rustică ş.a.
➢stări rebele, refugiu, melancolie, stări sumbre, sentimentul naturii ş.a.

COMUNICAREA VERBALĂ presupune că persoanele care dialoghează fac uz numai

de semne verbale (cuvinte cu sensurile acceptabile).
COMUNICAREA PARAVERBALĂ constă în transmiterea de informaţii prin
suprapunerea intonaţiei pe mesajul verbal. Intonaţia cu care se citesc ştirile diferă de cea cu
care se comentează un meci.
COMUNICAREA NONVERBALĂ evită utilizarea cuvintelor, substituindu-le prin
mimică, gestică, semne convenţionale. Aceste semne, fiind universale, mai uşor descifrabile
decît o limbă vie concretă, transmit informaţia mai variat.

LIMBAJUL NONVERBAL:
•Limbajul corporal mimica; pantomima: plastica, poza corpului uman; gesturile; culoarea
feţei etc.
• Limbajul paraverbal intonaţia: coloratura, timbrul vocii; tempoul vorbirii; privirea; tăcerea.

ROMANTISM -, ansamblul mişcărilor intelectuale şi artistice care, începînd cu

sfîrşitul secolului al XVIII-lea, fac să prevaleze în literatură, muzică, arte plastice sentimentul
asupra raţiunii, imaginaţia asupra analizei critice. Se caracterizează prin victoria sentimentului
asupra raţiunii. Căutînd evadarea în vis sau în trecut prin exotism, romantismul exaltă gustul
pentru mister şi fantastic, libera expresie a sensibilităţii. Cultul eului se opune idealului clasic.

PRINCIPII ROMANTICE:
➢ expansiunea eului individual
➢ personalitatea umană în complexitatea sa
➢ evaziunea în trecut, istorie, tradiţie, vis
➢ contemplarea naturii, culoarea locală
➢ interesul pentru folclor
➢ personaje din toate mediile sociale
➢ erou excepţional, împrejurări excepţionale
➢ normarea, extinderea şi îmbogăţirea limbii literare
FILONUL ROMANTIC - În funcţie de anumite realităţi, de cerinţele timpului, de
specificitatea individualităţii creatoare a autorului, filonul romantic se manifestă în proza
contemporană prin motive, prin lirism şi chiar prin modul cum sînt prezentate personajele.

MORALITÁTE - Însușirea a ceea ce este moral; natura, caracterul, valoarea unui fapt,

a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral.
IDILÍSM -  1. Caracteristică a ceea ce este idilic; caracter rustic-idealizat al unei opere
literare sau al unei literaturi. 2. Caracter romanțios, sentimental al unei opere de artă.
PATRIOTÍSM - Sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor,
statornicit în decursul istoriei.

HIPOTEXT - Textul-prototip, prezent, evident sau diluat în noul text – hipertextul –

creat în baza relaţiilor intertextuale dintre aceste două sau mai multe texte.

VIZIONARISM - Atitudine, tendință, concepție etc. care, plecând de la analiza unor

date cunoscute, vizează viitorul.
GENIALITÁTE - Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial.
COSMICITÁTE -. însușirea a ceea ce este universal; universalitate.

TIPURI DE MOTIVE - Într-un text literar se pot atesta mai multe tipuri de motive:
➢motiv principal;
➢motiv subordonat;
➢laitmotiv;
➢motiv-idee.

GENURI PROPRIA ALE SPECII PROPRII ALE

ROMANTISMULUI ROMÂNESC: ROMANTISMULUI ROMÂNESC:
Liric (poezie); Meditația;
Balada;
Elegia;
Legenda;
Poemul;
Epic (proză); Romanul;
Nuvela;
Poemul în proză;
Povestirea;
Memorialistica;
Dramatic (dramaturgie). Drama;
Cântecul comic;
Comedia.

IMAGINARUL - Imaginarul este posesorul simbolurilor care determină un mod de

gîndire poetică originală. Imaginarul e simţit de toţi autorii ca un principiu al creaţiei sau
componentă a acestuia.
 ARHETIP - Model după care se realizează o operă; tipul iniţial de care se călăuzeşte un
creator. Originalul pe care îl reproduc mai multe variante.

ESEUL NESTRUCTURAT - Studiu de proporţii reduse asupra unor probleme

filozofice, literare, ştiinţifice, care expune un punct de vedere personal, fără intenţia de a
epuiza subiectul.

• ÎN ESEUL TĂU:
➢Vei formula şi prezenta rezumativ problema.
➢ Vei vorbi despre actualitatea problemei.
➢Vei analiza propria experienţă în raport cu problema.
➢Vei exemplifica tratarea, reflectarea, examinarea, soluţionarea problemei.
➢Vei formula concluzii juste.
➢Vei utiliza un limbaj adecvat stilului ales (interogativ-retoric, cu elemente de oralitate,
emotiv, plastic, expresiv, corect).

PERSONAJUL ROMANTIC
• Este complex, excepţional, evoluează spectaculos şi adesea se află în conflict cu lumea.
• Provine din toate mediile sociale.
• Este dominat de trăiri interioare antagonice.
• Este dinamic sau profund meditativ.
• Este construit antitetic.
• Reprezintă o diversitate de tipuri umane, cu o dominantă de excepţie: visătorul, inadaptatul,
geniul, titanul, mesianicul, revoltatul, demonul, scepticul, îngerul/ divinul, cinicul etc.

INTONAŢIA - Sistemul de mijloace fonetice care însoţesc vorbirea coerentă. Un

mijloc de realizare a expresivităţii vorbirii prin cuvinte sau îmbinări de cuvinte cu valoare
semantică deosebită.

• CONSTITUENŢII INTONAŢIEI:
➢melodia – la rostirea enunţului tonul urcă sau coboară, în funcţie de tipul enunţului;
➢accentul logic –evidenţierea cuvîntului cu cea mai mare pondere semantică sau stilistică;
➢pauza – întreruperea şirului vorbirii, cauzată de segmentarea textului;
➢ritmul – alternarea silabelor accentuate şi neaccentuate la intervale de timp;
➢tempoul – viteza de pronunţare a unui fragment din vorbire într-o unitate de timp;
➢timbrul – coloratura specifică a vocii vorbitorului.
UN BUN VORBITOR DE LIMBA ROMÂNĂ:
➢se autoredactează în procesul comunicării
➢potrivește intonația, mimica și gestica la discurs
➢este corect și expresiv în alegerea cuvintelor
➢construiește o frază coerentă, în limite rezonabile este intertextual: face aluzii, citează,
➢înțelege referințele altora
➢își poate structura discursul, argumentează coerent
➢înțelege perfect contextul de comunicare, stabilește codul, registrul
➢este documentat la subiectul despre care vorbește.

COMPOZIȚIA–PLEDOARIE - Cuvîntare prin care avocatul susţine înaintea unei

instanţe judecătoreşti interesele unei părţi dintr-un proces. Un text care susţine o idee sau
promovează o opţiune.

CE TREBUIE SĂ FACI PREGĂTIND PLEDOARIA?

• Să formulezi clar ideea pe care o vei promova, afirmaţia pentru care vei pleda.
• Să acumulezi suficiente informaţii pentru a avea certitudinea că ideea pentru care pledezi
este corectă.
• Să listezi un şir de argumente şi exemple cu care îţi vei convinge cititorii/ ascultătorii.
• Să apelezi şi la logică, dar şi la sentimentele auditoriului.
• Să anticipezi eventualele contraargumente şi să le examinezi, demontîndu-le.
• Să formulezi concluzii concise, clare, exacte, valide.