Sociologie Româneascã, VolumulRecenzii
I, nr. 1-2/2003
Recenzii
Anton Golopenþia
Opere complete. Vol. I, Sociologie,
Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2002.
Seria de Opere complete ale cunoscutului
sociolog, demograf, statistician Anton
Golopenþia (1900-1951), membru al ªcolii
Sociologice de la Bucureºti, întemeiate de D.
Gusti, a început în anul 2001 cu Vol. II.
Statisticã, Demografie ºi Geopoliticã ºi a
continuat în anul 2002 cu Vol. I. Sociologie,
al treilea volum, în curs de editare, fiind
consacrat îndeosebi operelor postume din
domeniul literaturii, artei, filozofiei. Publicul
cititor dispune acum, pentru prima datã, de
întreaga operã sociologicã a unei personalitãþi
exemplare a culturii româneºti, reprimatã de
regimul comunist, operã recuperatã din
manuscrise, studii ºi articole împrãºtiate prin
diferite publicaþii ale epocii, graþie efortului
asiduu depus de fiica autorului, Sanda
Golopenþia.
Volumul masiv de 810 pag. debuteazã cu
un Prolog cu caracter biografic(122 pag.),
urmat de ºase secþiuni ample: Rostul
sociologiei (90 pag.), Metode, Realizãri,
Perspective (150 pag.), Realitatea Româ-
neascã (173 pag.), Autodelimitãri (120 pag),
Însemnãri ºi documente (20 pag.), Anexã,
Adnotãri ºi Comentarii la materialele
cuprinse în volum (100 pag.).
Dupã o introducere cuprinzãtoare asupra
viziunii lui Anton Golopenþia (A.G.) privind
statutul ºi limitele sociologiei ca ºtiinþã,
semnat de ªtefan Costea, Prologul cuprinde
o Cronologie de o inestimabilã valoare pentru
cunoaºterea personalitãþii lui A.G. în con-
textul social-cultural, naþional ºi european,
al epocii interbelice ºi începutul perioadei
postbelice, alcãtuitã de Sanda Golopenþia, pe
baza arhivei familiei, Arhivelor Statului ºi a
altor surse publicate în volumele Anton
Golopenþia. Restituiri (1995), Ceasul
misiunilor reale (1999) ºi Ultima Carte. Text
integral al declaraþiilor în anchetã ale lui
Anton Golopenþia aflate în Arhivele SRI
(2001) etc.
157
Lectura Cronologiei oferã cititorului
detalii relevante privind "ecuaþia personalã"
a creaþiei ºtiinþifice a lui A. G. fãrã a fi negli-
jate aspectele instituþionale, culturale, de
echipã ale sociologiei interbelice, în particu-
lar ale ªcolii Sociologice de la Bucureºti.
Laboratorul de formare intelectualã ºi de
creaþie ºtiinþificã a lui A.G. apare, în aceastã
secþiune a volumului, ca instanþã publicã,
implicând colaborarea intelectualã atât cu
antecesorii cât ºi cu membrii semnificativi
ai comunitãþii ºtiinþifice interne ºi interna-
þionale din epocã. Câteva exemple sunt
lãmuritoare.
Stagiul de documentare petrecut în
Germania (1933-1936) este utilizat de A.G.
pentru adâncirea ºi asimilarea criticã a unor
contribuþii recente privind constituirea ºi
dezvoltarea sociologiei (M. Weber, H. Freyer,
H. Riehl, N. Hartman, Ed. Spranger, L.v.
Wiese, E. Heineman, P. L. Lazarsfeld etc.).
Tot în Germania, sub influenþa lui H.Freyer
ºi a unor tineri militanþi din organizaþiile
studenþeºti, A.G. dezvãluie, într-o scrisoare
cãtre D. Gusti, un amãnunt semnificativ: el
s-a simþit obligat sã-ºi însuºeascã ºi statistica
demograficã, politicã ºi economicã româ-
neascã, sã reflecteze serios la istoria noastrã
ºi a þãrilor vecine (p. LXVII).
Lecturile ºi meditaþiile sale s-au institu-
þionalizat treptat prin formularea unor norme
de evaluare a contribuþiilor ªcolii de la
Bucureºti la nivelul unor standarde occi-
dentale. De exemplu, într-o scrisoare adresatã
ªtefaniei Cristescu (cu care se va cãsãtori mai
târziu), A.G. îi împãrtãºeºte profesorului
Gusti câteva "reþete" pentru reuºita conferin-
þelor pe care acesta urma sã le susþinã în
Germania: interesele comunitãþii sociologice
germane (H. Freyer ºi discipolii sãi) privesc
în principal spre "componenta de studiu pe
concret al structurii ºi modului de existenþã
al faptului social, cultural al monografiei",
adicã "cunoaºterea realitãþii româneºti
prezente ºi chipul în care este valorificatã
practic în viaþa de stat" ºi abia în subsidiar
pentru "grija de sistem ºi de fundamentare
158 Maria Larionescu
sistematicã" (p. LXIX). "Premisele teoretice
ºi sistematice ale cercetãrilor (subl. ns. M.
L.), înfiriparea lor lentã ºi conturarea tehnicii
de lucru", rezultatul aplicãrii programului
monografiei constituiau cele mai semnifi-
cative contribuþii ale ªcolii gustiene, de mare
relevanþã pentru evoluþia culturii româneºti
(p. LXIX).
Tot din Cronologie aflãm cã, sub influenþa
mediului intelectual german, în 1936 A.G. îºi
structurase deja cele douã mari prioritãþi
sociologice: a) lãmurirea raportului dintre
ºtiinþele sociale ºi politicã, ºi b) lãmurirea
raportului dintre teoria generalã ºi cercetarea
sociologicã concretã" (p. LXXIII). El era
edificat cã teoria nu se justificã prin ea însãºi,
ci "numai prin utilitatea pe care o prezintã
pentru soluþionarea problemelor actuale ale
þãrii" (p. LXXI), idei care vor fi aprofundate
în teza sa de doctorat ºi în proiectul de
"dinamizare" a Seminarului de Sociologie de
la Universitatea din Bucureºti, în lumina
experienþei Institutelor germane (LXIII-
LXV).
Prima secþiune, Rostul sociologiei,
cuprinde publicaþii din perioada 1936–1939
referitoare la obiectul ºi finalitatea disciplinei.
Printre acestea, întâia versiune româneascã
integralã a tezei de doctorat "Informarea
conducerii statului ºi sociologia tradiþionalã",
susþinutã de A.G. la Universitatea din Leipzig
în 1936, sub îndrumarea prof. H. Freyer ºi
A. Gehlen, precum ºi studiul, elaborat tot în
Germania, "Rostul actual al sociologiei".
Scopul tezei de doctorat, dupã cum rezultã
din mãrturisirea autorului, era acela de a
completa rãspunsul dat de H. Freyer cu
privire la "sarcinile actuale ale sociologiei,
având valabilitate doar pentru Germania", cu
"un rãspuns valabil ºi pentru sociologia
celorlalte popoare, þinându-se seama de
atitudinea raþionalã - iniþial apuseanã -
comunã tuturor statelor" ºi de continuitatea
cu celelalte tendinþe ale sociologiei tradiþio-
nale, în special cu cele formale" (p.16). Pentru
H. Freyer sociologia germanã a epocii
interbelice presupunea lichidarea sociologiei
tradiþionale formale, întemeiatã pe idealismul
obiectiv care autonomiza cultura ºi neglija
"întâmplarea, destinul neprevãzut ºi izbuc-
nirea liberã a voinþei" (p. 12); idealul sãu
sociologic era o disciplinã care sã legitimeze
dominaþia statului german ºi "înrãdãcinarea
lui în popor", paralel cu informarea "continuã
a noului regim" despre starea "propriului
popor ºi a popoarelor care prezintã impor-
tanþã pentru existenþa propriului popor" (p.
17). Sociologia constituie, la H. Freyer, o
ºtiinþã aflatã în slujba noului regim autoritar
ºi totalitar, instaurat în Germania prin
"înlãturarea mecanismului parlamentar", al
pluripartidismului. Sociologiei îi sunt
atribuite, în concepþia lui Freyer, douã
funcþiuni fundamentale: integrarea funcþio-
nalã a corpului de conducere autoritar prin-
tr-o "permanentã înnoire a aprobãrii popo-
rului"ºi "satisfacerea mãcar formalã a nevoii
sale de participare la treburile publice" ºi
funcþia de informare a administraþiei statului
cu privire la cele mai importante probleme
ale poporului referitoare la "populaþie,
economie, structura socialã ºi concepþiile
populaþiei" (p. 29).
Pentru A.G. interpretarea lui Freyer este
unilateralã, întrucât limiteazã disciplina la o
interpretare a situaþiei politice prezente,
eliminând din câmpul sociologiei teoria purã
(tipologiile realitãþii sociale, teoriile structurii
sociale, sociologia cunoaºterii etc.), ºi
cercetarea inductiv - empiricã (p. 41), adicã
exact acele mãrturii ale sociologiei ca o ºtiinþã
proprie întregii epoci moderne.
Soluþia pe care o propune A.G. este o
sintezã între achiziþiile sociologiei formale,
pe de o parte, ºi funcþiile integratoare ºi
informative ale sociologiei, aºa cum au fost
statuate de H. Freyer, pe de alta. Sociologia
astfel înþeleasã urmeazã sã satisfacã: a)
cerinþele sociologiei formale sau pure, adicã
sã "stabileascã dezvoltãrile tipice ale tuturor
configuraþiilor (de oameni, state, asociaþii
º.a.) ºi desfãºurarea tipicã a tuturor
influenþelor cauzale" pe baza cunoaºterii
maxime a dezvoltãrii anterioare a faptelor

asupra cãrora vrem sã fim edificaþi privind
viitorul lor". Lui Max Weber, apreciazã A.G.
îi revin mari merite în clarificarea acestei
sarcini în vremea noastrã; b) cerinþele unei
cercetãri empirico-inductive bine conduse,
care "desluºeºte efectele faptelor anterioare
în cele prezente" (p. 55). În aceastã interpre-
tare propusã de A.G., funcþiile integrative ºi
informative stabilite de H.Freyer sunt
regândite ºi remodelate de contextul teore-
tico-metodologic mai larg, câºtigând în
indeterminare, ºi complexitate. Astfel,
diagnozele ºi prognozele fãcute de sociologi
nu sunt, dupã A. G., niciodatã categorice,
deoarece ambele sunt formulate cu referire
la tipuri structurale ºi de succesiune "deduse
din întâmplãri trecute ºi fixate în noþiuni
formale pure", pe de o parte, ºi datoritã diver-
sitãþii circumstanþelor, a locului ºi timpului
evenimentelor (p. 58). Pentru a rãspunde
adecvat misiunii de legitimare a puterii statale
ºi de informare a administraþiei, argumenta
A.G., sociologia are nevoie de "o rezervã cât
mai bogatã de cunoºtinþe despre structura
tipicã a dezvoltãrii sociale, laolaltã cu
observarea permanentã a respectivei struc-
turi" (p. 60). Doar "rezerva de teorie purã" ºi
"mijloacele de observare" (anchete, observare
monograficã, înregistrare statisticã, demo-
graficã, etc.) dau o ºansã sociologiei de a trece
dincolo de "infinitul empiriei" (p. 61) ºi de a
se constitui ca ºtiinþã cu o "configuraþie
modernã raþional-activistã"(p.49). Astfel,
geniul lui A. G., intuiþia sa susþinutã de
erudiþie, l-au ajutat sã evite capcana unei
interpretãri instrumentaliste, reducþioniste a
sociologiei aflate în slujba unui stat totalitar.
Deºi uneori formulãrile tind sã acrediteze
subordonarea disciplinei unui regim politic
construit prin pãrãsirea principiilor liberale,
democratice ºi accentuarea rolului colecti-
vitãþii (p. 92), totuºi viziunea sa sinteticã,
flexibilã asupra sociologiei, ca teorie ºi
practicã inductiv-empiricã, s-a dovedit
deosebit de rodnicã ºi originalã. O bunã con-
cretizare a acestei perspective a constituit-o
inovaþiile de paradigmã monograficã ºi
contribuþiile sale de pionierat în coordonarea
Recenzii 159
cercetãrilor Institutului Social Român,
Institutului Central de Statisticã, Institutului
de Conjuncturã, Institutelor de Igienã,
Agronomie, Zootehnie etc., prezentate în
secþiunile urmãtoare ale volumului.
Secþiunea a doua, Metode, Realizãri,
Perspective, conþine informaþii fundamentale
referitoare la activitãþile de cercetare, dida-
ctice ºi publicistice ale autorului din perioada
1931-1948, inclusiv douã texte apãrute pentru
prima datã în versiune româneascã: "Cerce-
tarea satului în România"(1934) ºi "Sociolo-
gie Româneascã" (în colab. cu A. Manoil,
1948). Lucrãrile care alcãtuiesc corpul acestei
secþiuni sunt: sinteze specializate ale
cercetãrilor monografice ale ªcolii de la
Bucureºti destinate publicului din þarã ºi din
strãinãtate; "articole-program" privind
monografierea satelor ºi plãºilor (vechile
zone administrative); articole ºi note cu-
prinzând activitatea de concepþie desfãºu-
ratã în cadrul Seminarului de Sociologie din
Bucureºti, Asociaþiei pentru Enciclopedia
României, I.S.R., Serviciului Social.
Deosebit de relevante pentru capacitatea
creatoare a autorului sunt "articolele-pro-
gram" "Monografia sumarã a satului" (1939),
"Plãºile model", notele la "60 sate româ-
neºti…", introducerea la ancheta plãºii
Dâmbovnic, în care A.G. inoveazã de fapt
paradigma monografiei integrale sau exhaus-
tive, practicatã de ªcoala de la Bucureºti în
primii zece ani de cercetãri. El construieºte
un model alternativ, al mono-grafiei sumare
ºi comparative a satului ºi/sau plãºii, centrat
pe problemele ºi procesele sociale fundamen-
tale ale comunitãþilor. Tot lui i se datoreazã
introducerea în cadrul ªcolii a cartografierii
ºi analizelor statistice pentru elaborarea
tipurilor de sate.
Schimbarea de paradigmã a atras dupã
sine ºi regândirea funcþiei informative a
sociologiei. Este vorba de nevoia de simpli-
ficare a programului cercetãrilor datoritã
cerinþelor de informare continuã ºi operativã
a organelor de stat cu problemele social-
economice ºi culturale ale satelor în vederea
acþiunii reformatoare.
160 Maria Larionescu
O altã inovaþie metodologicã priveºte
teoria monografiei zonale, concretizatã în
programul de monografiere a satelor, plãºilor
ºi satelor pilot care "vorbesc" în chip intensiv
pentru întreaga zonã.
Monografierea sumarã a satelor, dar mai
ales a plãºilor, programul plãºilor model sunt
integrate, la A.G., într-o concepþie foarte
avansatã pentru acele vremuri a modernizãrii
durabile a societãþii româneºti. El avea în
vedere o modernizare reflexivã, unde bene-
ficiarii ajung sã inducã ei înºiºi schimbãri în
viaþa lor, utilizând atât resursele proprii cât
ºi un impuls din afara comunitãþii. Iar soluþia
imaginatã de A.G. asuma trecerea de la sate
"trãind pe seama lor", la sate integrate
economic, social, cultural în naþiune (p.173).
O formulã de integrare a satelor o oferea plasa
model. Iatã cum prezintã autorul, foarte
sintetic, rostul plãºilor model: " E mare lucru
un sat cu oamenii puºi pe drumul cel bun al
încrederii în putinþa lor de a-ºi orândui mai
bine viaþa. Pilda lui poate stârni un mãnunchi
întreg de alte sate" (p. 169).
Textele privind plãºile model (pp. 183-
209) cuprind un întreg program de moder-
nizare durabilã ºi reflexivã a acestora, alcãtuit
din strategii comune de modernizare pentru
toate cele 10 plãºi luate în studiu, cât ºi
programe de acþiune individualizate pentru
fiecare plasã în parte.
Secþiunea a treia, Realitatea româneascã,
conþine lucrãri elaborate în anii 1932 ºi 1936-
1942 (în anii 1932-1933 A.G. a funcþionat
ca ªef de Cabinet al lui Gusti la Ministerul
Instrucþiei, Cultelor ºi Artelor, urmând apoi
anii petrecuþi la studii în Germania). Aici este
republicat primul studiu din cultura ro-
mâneascã având ca obiect procesul de
urbanizare "Aspecte ale desfãºurãrii pro-
cesului de orãºenizare a satului Cornova"
(1932). În acest studiu A.G. a construit un
concept al raþionalizãrii moderne, denumit
procesul de orãºenizare, care implicã
schimbãri cu dublã direcþie - dinspre sat spre
oraº ºi dinspre urban spre lumea satului.
Studiul ridicã o problemã de mare interes
ºtiinþific ºi pragmatic: relaþia dintre moder-
nizare ºi cultura tradiþionalã. Pentru A.G.
tradiþia deþine un rol constitutiv în procesul
modernizãrii: gospodãriile þãrãneºti "doresc
schimbãri pentru a menþine ceea ce au". Cu
un deosebit simþ al observaþiei, autorul
analizeazã inovaþiile urbane spre care s-au
deschis sãtenii din Cornova ºi modul ingenios
în care au conservat tradiþia culturalã ca
"supravieþuiri" ale trecutului integrate în
prezent.
Alte texte republicate în aceastã secþiune
a volumului se referã la sintezele lui A.G.
pentru Enciclopedia României ºi studiul
introductiv la monografia plãºii Dâmbovnic.
Tot aici gãsim informaþii inedite ºi preþioase
prin raritatea lor, cu privire la identificarea
ºi profilul românilor din Ucraina, idei care
vor fi dezvoltate în ultima parte a acestei
secþiuni "Marginalii la cuprinsul numãrului
de faþã al Sociologiei Româneºti"(p. 420-
438).
Secþiunea a patra, Autodelimitãri, cuprin-
de recenzii, note de lecturã, cronici publicate
de autor între 1931-1940.
Secþiunea a cincia, Însemnãri ºi docu-
mente, cuprinde o mare varietate de confe-
rinþe, scrisori, documente referitoare la
conducerea cercetãrilor monografice, la
institute de sintezã din þarã ºi din strãinãtate
etc.
În Anexã sunt reproduse scrieri traduse
de A.G. din lucrãrile unor autori strãini (H.
Haufe, H. Klocke, echipe studenþeºti în
Germania) ºi români (M. Vulcãnescu).
Volumul se încheie cu secþiunea Adnotãri
ºi Comentarii la materialele cuprinse în
volumul de faþã, fãcute de editoarea volu-
mului, Sanda Golopenþia, de o deosebitã
valoare explicativã ºi documentarã pentru o
percepþie comprehensivã a contribuþiilor lui
A.G. Acest instrument critic de cunoaºtere
ajutã cititorul sã evalueze originalitatea
demersurilor autorului prin plasarea lor în
contextul de idei, social-cultural al epocii.

În volumul prezentat A.G. oferã
cititorului de astãzi "lecþii" de o inestimabilã
valoare, ajutându-l sã înþeleagã mai profund
lumea în care trãieºte ºi sã se descurce mai
imaginativ în condiþiile de incertitudine ºi
neliniºti ale societãþii prezente. Cãci, aºa cum
avertizase A.G., demnitatea umanã , sãrãcia,
marginalizarea nu se salveazã automat prin
ºtiinþã de carte, industrie, urbanizare, capita-
lism, iar opþiunile moderne devin pline de
sens doar printr-o conjugare a efortului de
raþionalizare a societãþii cu implicarea comu-
nitarã, cu tradiþiile culturale.
Maria Larionescu
Note
1. Balaur, Doina. (1999). Societatea civilã: opinii, puncte de
vedere, perspective. Sociologie Româneascã. 2, 24
2. Nu au fost cuprinse aici volumele Mihai Pop ºi Anton
Golopenþia (sub conducerea) Dâmbovnicul - o plasã din sudul
judeþului Argeº (1939) ºi Anton Golopenþia ºi D.C.Georgescu
(sub conducerea) 60 sate româneºti cercetate de echipele
studenþeºti în vara 1938 (1941), din care au fost reeditate
fragmente rãsfirate prin reviste apãrute în epocã.
Ioana Petre, Dan Banciu ºi Ecaterina
Balica
Tineret, Norme, Valori. Repere pentru o
sociologie a tineretului, Bucureºti, Editura
Lumina Lex, 2002.
Studiul îºi propune o analizã bazatã pe date
empirice, concrete a problematicii schim-
bãrilor ce au avut loc în sistemul atitudinal,
normativ ºi axiologic al tineretului din
România în contextul numeroaselor mutaþii
valorice europene.
Pornind de la identificarea principalelor
subgrupuri socio-culturale din cadrul vârstei
tinere - înregistrând o diversitate de ierarhii
a valorilor politice, civice, naþionale, morale
sau religioase - lucrarea evidenþiazã atât
tendinþa reflectatã de omogenitatea univer-
sului valoric ºi etico-cultural al tinerilor,
precum ºi latura nonconformistã ºi chiar
deviantã din atitudinea ºi comportamentul
Recenzii 161
tinerilor, aspecte ce delimiteazã ceea ce
autorii numesc prin "subculturi marginale",
pe fondul renunþãrii la o serie întreagã de
prejudecãþi ºi stereotipuri care eticheteazã
tineretul ca pe o categorie problematicã "ce
continuã sã nu se integreze social ºi cultural,
predispusã spre hedonism, egoism, aventurã,
lipsã de responsabilitate socialã etc." (p.11)
Ideea cãlãuzitoare a acestei cãrþi este cã
aderarea la un set de valori depinde atât de
mecanisme interioare, cât ºi de condiþii socio-
istorice ºi culturale. Cu alte cuvinte, opþiunea
pentru o valoare sau alta depinde în mod
esenþial de modul de viaþã al tinerilor
(complex de factori psiho-sociali, economici,
politici ºi spirituali) precum ºi de mediul
exterior, "operaþionalizat" cel mai adesea prin
"toleranþa tinerilor la diferenþã": toleranþa -
primul pas cãtre democraþia civicã ºi pluri-
partidism într-o societate - constituie un
indicator important pentru autenticitatea ºi
coerenþa unui regim democratic.
Prima parte a studiului se axeazã pe
inventarierea problematicii valorilor politico-
civice în rândurile tinerilor pornind de la
instrumentarea teoreticã ºi practicã a rezul-
tatelor unei cercetãri comparative, desfãºu-
ratã între 2000 ºi 2001 în România ºi Ungaria
în urma derulãrii unui proiect internaþional
având tema "Imaginea Europei în viziunea
adolescenþilor". Abordarea condiþiilor ºi
avantajelor legate de integrarea europeanã,
din perspectiva tinerilor români, converge
cãtre afirmarea unei dorinþe de aderare mai
mare a acestora, comparativ cu alþi tineri din
statele din Est sau Central-Europene, inclusiv
faþã de tinerii unguri. Democraþia, libertatea
presei, respectarea drepturilor omului ºi ale
minoritãþilor, apãrarea proprietãþii private
sunt percepute de tinerii români în termeni
de valori socio-democratice dar ºi ca avantaje
economice, politice ºi sociale de care ar putea
beneficia România în cazul integrãrii în
Uniunea Europeanã.
Privitã ca o condiþie de cãpãtâi a afirmãrii
ºi confirmãrii unei societãþi democratice,
societatea civilã trebuie sã îºi punã amprenta
162 Marius Strâmbeanu
pe orice decizie cu mizã politicã, ce vizeazã
interesul public, sã controleze puterea - admi-
nistrativã sau politicã - ºi sã estompeze com-
promisurile nedemocratice sau abuzurile.
Referindu-se la "cetãþeanul mediu" ºi la repre-
zentãrile acestuia asupra valorilor prioritare
ale spaþiului românesc, autorii ajung la con-
cluzia cã "în România de astãzi mentalitãþile
ºi manifestãrile autentice de civism ºi de
moralitate sunt minoritare, aparþinând doar
acelora care au o opþiune clarã pentru libera
iniþiativã, pentru pluralism politic, pentru
respectarea drepturilor omului etc." (p.66)
În ierarhia atitudinilor civice prioritare
pentru ameliorarea situaþiei din România,
valori precum libertatea de expresie, ajuto-
rarea celor ce se aflã în situaþii dificile,
protecþia mediului, apãrarea valorilor na-
þionale, participarea cetãþenilor la luarea
deciziilor ºi egalitatea între sexe se concre-
tizeazã în atitudini civice considerate de
foarte mare importanþã pentru ameliorarea
societalã de cãtre majoritatea tinerilor
investigaþi (între 64 % ºi 79 % din eºantion).
Comportamentul democratic presupune, în
genere, mai mlt decât o mentalitate ºi o
atitudine civicã, relaþionându-se puternic cu
implicarea efectivã în apãrarea binelui public,
cu alte cuvinte cu participarea civicã: "calea
cea mai adecvatã ºi mai eficientã social pentru
participarea civicã este reunirea oamenilor în
diferite organizaþii sau asociaþii independente
de guvern ºi administraþii […] în scopul
apãrãrii intereselor unor grupuri anume de
oameni" (p.75)
Literatura de specialitate acordã o atenþie
teoreticã deosebitã participãrii în vederea
impunerii, elaborãrii ºi implementãrii deci-
ziilor colective în cadrul formelor democra-
tice de conducere, precum ºi la afirmarea
democraþiei participative ºi a autoconducerii.
Relaþiile dintre autoritãþile locale ºi centrale,
pe de o parte, ºi cetãþeni, pe de altã parte,
reprezintã principala componentã în evalu-
area democraþiei, aceastã relaþie depinzând
în mare mãsurã de dorinþa de colaborare, de
competenþa ºi experienþa celor implicaþi.
Comportamentul democratic presupune,
în genere, mai mult decât o mentalitate ºi
atitudine civicã, relaþionându-se puternic cu
implicarea efectivã în apãrarea binelui public,
cu alte cuvinte cu participarea civicã. Este
unanim recunoscut cã, în societãþile contem-
porane moderne, solidaritatea ºi protejarea
sunt ingredientele simbolice ale fenomenului
asociaþionist: "calea cea mai adecvatã ºi mai
eficientã social pentru participarea civicã este
reunirea oamenilor în diferite organizaþii sau
asociaþii independente de guvern ºi de
administraþie […] în scopul apãrãrii intere-
selor unor grupuri anume de oameni" (p.75)
Varietatea ºi implicaþiile angajamentului civic
sunt descrise ºi explicate de sociologi prin
conceptul de capital social. Acesta presupune
existenþa unei serii de caracteristici ale
organizãrii sociale - reþele, norme, încredere
socialã - ce înlesnesc cooperarea în beneficiu
reciproc. Prezenþa capitalului social, înþeles
ca "orice formã de angajament civic care
susþine viaþa comunitãþii ºi este expresia unor
valori, mentalitãþi, obiºnuinþe de compor-
tament ºi acþiune, norme etc." , influenþeazã
decisiv performanþele instituþiilor democra-
tice.
Partea a doua a lucrãrii se constituie
într-o analizã de facto, "chestionând" mai
multe aspecte sociale specifice tinerilor din
România, precum responsabilitatea socialã,
devianþa în rândul adolescenþilor ºi tinerilor
sau problema tineretului rural ºi a pattern-
urilor specifice de adaptare la rigorile ºi
structura societãþii româneºti actuale. Tinând
cont de faptul cã abordarea tematicii valorilor
ºi atitudinilor în cazul populaþiei tinere,
presupune intersectarea imaginarului cu
realul, a proiectului cu comportamentul (cu
dese înclinaþii cãtre preponderenþa proiectului
ºi a aspiraþiei), s-a purces - în cazul adoles-
cenþilor ºi tinerilor - la identificarea atitudi-
nilor, a aspiraþiilor ºi opþiunilor lor, în timp
ce în studierea tinerilor adulþi, preponderenþa
a fost legatã de identificarea modului de
reificare în comportament a setului referenþial
(la care aderã) de valori ºi aspiraþii.

Identificarea "modelului" axiologic al
societãþii româneºti în perioada post-
decembristã reprezintã un aspect deosebit de
important pentru influenþele socializatoare ºi
normative cu care se confruntã tinerii în
momentul de faþã. O discuþie despre universul
valoric al tinerilor în societatea contemporanã
ar include urmãtoarele puncte de referinþã:
absenþa unei valori - dominante la nivelul
societãþii globale ceea ce înseamnã absenþa
polarizãrii tinerilor în jurul unei scale proprii
de valori, diminuarea comunicãrii sociale la
nivel intra-familial, proliferarea unei ambi-
valenþe atitudinale ºi comportamentale a
tinerilor puºi în situaþia de a opta între sisteme
valorice ºi normative ambigue/ contradictorii,
creºterea importanþei în viaþa tinerilor a
normelor grupului sau subculturii definite ca
referenþial, ºi, în general, absenþa socializãrii
în spiritul unor valori precum "autoafir-
marea" ºi "reciprocitatea".
Pornindu-se de la premisa cã "atitudinile
ºi comportamentele socio-economice ale
tineretului din rural sunt mai puþin perfor-
mante decât ale tinerilor din urban"(p.280),
lucrarea îºi propune oferirea unui model
explicativ bazat pe invocarea unui set de
caracteristici psiho-sociale care dau diferenþa
specificã pentru populaþia tânãrã din mediul
rural. Formularea discursului în termeni de
calitatea vieþii a tânãrului din rural ºi a
gradului de satisfacþie faþã de aceasta, starea
de optimism/ pesimism a tineretului rural în
legãturã cu viitorul, ierarhia valoricã ºi con-
sistenþa acesteia, aspiraþiile legate de studii
ºi de muncã, interesul ºi preocupãrile faþã de
viaþa politicã, toleranþa ºi încrederea inter-
etnicã ºi pemisivitatea faþã de unele com-
portamente deviante (consum de droguri,
fumatul, alcoolismul) precum ºi referirea la
universul valorilor morale, converg cãtre
"etichetarea" tineretului rural ca "o compo-
nenetã fundamentalã ºi de calitate a fondului
uman, economic ºi spiritual al satului
românesc, practic ca ºansa lui de perpetuare
ºi dezvoltare" (p.280).
Recenzii 163
Schimbãrile actuale înregistrate în câmpul
valorilor politice sunt exprimate de R.
Ingelhart în lucrarea sa Value Change În
Global Perspective (1995) în termenii apro-
pierii noilor generaþii de acele valori ce þin
de post-materialism (libertatea de expresie,
participarea mai mare a populaþiei la deciziile
publice, autorealizarea profesionalã), în
detrimentul valorilor materiale (creºterea
economicã, realizarea financiarã, menþinerea
ordinii) care deºi nu dispar, trec în plan
secund.
În concluzie, lucrarea reprezintã o analizã
a problematicii schimbãrilor ce au avut loc
în sistemul de valori, norme ºi atitudini ale
tineretului român în contextul mutaþiilor
valorice europene: deteriorarea condiþiei
umane în cei 12 ani de tranziþie - fapt ce a
sporit adeziunea populaþiei tinere, ºi nu
numai, la valorile sociale - este pus de cãtre
autori pe seama deficitului de politicã socialã
instituþionalã.
Marius Strâmbeanu
ICCV
Raymond Boudon
Études sur les sociologues classiques,
Paris, PUF, 1998, 299 p.
Autorul cãrþii, despre care va fi vorba în cele
ce urmeazã, este unul din cei mai valoroºi
sociologi francezi contemporani ºi, am putea
spune fãrã teama de a greºi, din lume.
Alegerea sa ca membru al Institutului Franþei
(Academia de ªtiinþe Morale ºi Politice), în
1990, este elocventã. Opera ºi valoarea lui
Raymond Boudon sunt dealtfel bine cunos-
cute în România, inclusiv datoritã faptului cã,
dupã 1990, unele din lucrãrile sale au fost
traduse în limba românã.
Ruta ºtiinþificã parcursã de autorul fran-
cez este deosebit de interesantã. Ajuns la
vârsta maturitãþii în perioada postbelicã,
Boudon va face iniþial studii de filosofie.
164 Gheorghe Socol
Curând însã va opta pentru sociologie, o dis-
ciplinã capabilã, ori presupus capabilã, sã
ofere expertizã ºtiinþificã preocupãrilor aca-
parante de reconstrucþie socialã, la ordinea
zilei la vremea respectivã.
Cu prestigiul sporit de contribuþia deci-
sivã la victoria împotriva Puterilor Axei,
Statele Unite deveniserã model exemplar în
toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveºte
teoria ºi cercetarea sociologicã. Deloc întâm-
plãtor deci cã, pentru a se specializa în
sociologie, Boudon se va deplasa în Statele
Unite, ºi anume la Universitatea Columbia,
unde se va angaja într-o colaborare durabilã
ºi fructuoasã cu reputatul sociolog Paul F.
Lazarsfeld.
Pãrtaº al preocupãrilor magistrului ºi mai
apoi colegului sãu P. F. Lazarsfeld, R. Boudon
va consacra ani de zile aspectelor meto-
dologice ale investigaþiei sociologice. Efortul
investit în acest domeniu se va materializa în
câteva volume realizate singur sau în colabo-
rare, devenite mai apoi puncte de reper ale
bibliografiei respective, precum Le voca-
bulaire des sciences sociales, L'analyse
empiriques de la causalité, L'analyse ma-
thématique des faits sociaux, Les méthodes
en sociologie.
Odatã lãmurit în ceea ce priveºte proble-
matica metodologicã, autorul îºi lãrgeºte aria
preocupãrilor în sensul utilizãrii tehnicilor de
investigaþie pentru abordarea unor fenomene
sociale concrete. Astfel, au rezultat lucrãri ca
L'inégalité des chances ºi Effets pervers et
ordre sociale, în care Boudon analizeazã dacã
ºi în ce mãsurã tineretul Franþei, indiferent
de statutul social al pãrinþilor, poate valorifica
în mod real dreptul formal al ºanselor egale
de acces la treptele superioare de învãþãmânt
ºi de mobilitate ascendentã pe scara statu-
surilor sociale-economice.
Dupã un lung ºi fructuos periplu în
domeniul sociologiei, aflat la apogeul carierei
sale ºtiinþifice, Raymond Boudon a ajuns, la
fel ca toþi predecesorii sãi eminenþi, sã-ºi punã
ºi el inevitabila problemã a valabilitãþii
epistemologice a demersului sociologic.
Cartea pe care o recenzãm este una din cele
câteva lucrãri pe care autorul le consacrã, de
câtva timp, elucidãrii acestei teme ce revine
periodic în dezbaterea sociologicã. Dar, spre
deosebire de procedeul direct de analizã a
chestiunii adoptat în lucrarea sa, Logica
socialului, de data aceasta problema va fi
tratatã mai ales indirect, prin recursul her-
meneutic la opera unora din autorii sãi
preferaþi: Tocqueville, Weber, Durkheim,
Simmel, Pareto ºi Lazarsfeld. Incursiunea
hermeneuticã în opera acestor autori, atât de
diferiþi, este centratã pe preocuparea de a
demonstra cã, împotriva scepticismului cu
care sunt uneori trataþi, cercetãrile acestora
se sprijinã pe un fundament epistemologic
solid. De aici rezultã în principal valabilitatea
ºtiinþificã ºi perenitatea operei lor.
O asemenea constatare, asociatã cu
preocuparea celor angajaþi în prezent în
cercetarea sociologicã, de a-ºi însuºi ºi de a
se conforma exigenþelor epistemologice,
reprezintã o sursã de optimism, respectiv de
încredere cã ºtiinþa al cãrei pãrinte este
Auguste Comte va depãºi, ca ºi pânã acum,
crizele reale sau imaginare ºi se va afirma tot
mai puternic ca sursã de cunoaºtere indispen-
sabilã în opera de îndrumare a proceselor
sociale.
Aºa cum aratã Boudon (Op. cit, pp. 96-
99), etalonul epistemologic de evaluare a
calitãþii unei lucrãri sociologice cunoaºte
douã variante. În varianta sa empiristã,
epistemologia valideazã sau respinge ca
inconsistentã o teorie în funcþie de congruenþa
(sau incongruenþa) consecinþelor sale cu
realitatea. Cealaltã variantã, epistemologia
nonempiristã, este una care nu neglijeazã
acordul cu realul dar nu considerã cã acest
acord este mereu aplicabil, cã acesta este
suficient întotdeauna ºi nici nu crede cã este
mereu cel mai important pentru ca o teorie
sã fie valabilã ºtiinþific. Ceea ce conteazã în
primul rând, în acest caz, este ca enunþurile
ei de bazã sã fie credibile. Formalizat, autorul

prezintã cele afirmate mai sus dupã cum
urmeazã.
O teorie T este un ansamblu de propoziþii
{P} din care decurg consecinþele {C}.
T = {P} à {C}
Consecinþele {C} sunt comparate cu un
ansamblu de fapte {F} cunoscute. Dacã {C}?
{F}, teoria respectivã este credibilã. Modul
acesta empiric sau extern de validare a unei
teorii este specific epistemologiei empirice.
Lui i se poate adãuga un criteriu intern de
validare a teoriei, a cãrui exigenþã se exprimã
în cerinþa ca propoziþiile {P} sã fie enunþuri
acceptabile. Aºa cum am vãzut deja, acest
criteriu de validare a teoriilor este cel mai
relevant din perspectiva epistemologiei non-
empiriste.
Înarmat cu aceste disocieri, Boudon su-
pune unei analize minuþioase Etica protes-
tantã ºi spiritul capitalismului, de Max
Weber, pentru a vedea, în ce mãsurã, legãtura
pe care o postuleazã autorul german între
tradiþia protestantã ºi dezvoltarea capitalistã
trece testul epistemologic. Îl motiveazã sã ºi-
o aleagã ca obiect de studiu nu atât faima
ºtiinþificã a autorului cât situaþia ei de cea mai
contestatã, comentatã ºi discutatã operã
sociologicã, cum o socoteºte autorul francez.
Urmãrind rând pe rând diferitele obiecþii
care i-au fost aduse de-a lungul timpului,
începând chiar din timpul vieþii celui ce a
scris Etica..., de la invocarea unor contra-
exemple factuale, indicarea unor þãri care au
pãºit de timpuriu pe calea capitalistã, dar unde
protestantismul n-a avut nici o contribuþie,
sau pur ºi simplu contestãri care puneau în
evidenþã, ca alternativã la teoria weberianã,
existenþa altor mecanisme ca explicaþie a
dezvoltãrii capitaliste, Boudon aratã cã ele
fie nu sunt la obiect, fie nu infirmã demons-
traþia weberianã. Teoria lui Weber, conchide
Boudon, poate fi consideratã o conjucturã
concomitent nonrespinsã ºi plauzibilã. Este
plauzibilã pentru cã existenþa protestantis-
mului a facilitat realmente modernizarea ºi
pentru cã încâlceala cauzelor implicate în
Recenzii 165
dezvoltare este atât de mare, cã nu poate fi,
izolatã una din cauze pentru a-i cântãri
contribuþia (Op. cit., pp. 87-88). Dealtfel,
aproape fãrã excepþie, cei ce-l criticã pe
Weber, aratã Boudon, nu þin seama de faptul
cã autorul german n-a vãzut în etica protes-
tantã condiþia necesarã ºi suficientã a moder-
nizãrii, cauza acesteia, ci, mai curând, o
condiþie favorizantã a procesului respectiv
(Op.cit., p. 60).
Autorul de care se ocupã în continuare
Raymond Boudon în cartea sa este Émile
Durkheim, primul sociolog autentic, în sensul
cã, în opera sa, depãºeºte pentru prima oarã
speculaþia goalã ºi descriptivismul plat.
Durkheim a fost în aºa mãsurã preocupat sã
facã din sociologie o adevãratã ºtiinþã încât a
consacrat acestui deziderat o lucrare întreagã,
Regulile metodei sociologice, care, respectate
de cãtre cercetãtor, fac posibilã, într-o mãsurã
importantã, atingerea acestui obiectiv.
Judecat numai din perspectiva Regulilor
metodei sociologice, Boudon apreciazã cã
Durkheim este un empirist care face din lo-
gica inductivã a lui J. S. Mill alfa ºi omega
metodei sociologice (op. recenzat, p. 99).
Spre deosebire de Weber, care considerã cã,
în sociologie, esenþialã este determinarea sen-
sului acþiunii, la Durkheim analiza socio-
logicã este centratã pe stabilirea relaþiilor
dintre variabile.
Cum se ºtie, Émile Durkheim nu este doar
un reputat metodolog. La fel de importante,
sau poate chiar mai importante, sunt lucrãrile
sale consacrate analizei unor probleme
sociale: Diviziunea muncii sociale, Despre
sinucidere, Formele elementare ale vieþii
religioase, Educaþie ºi sociologie. Supunând
grilei epistemologice aceste lucrãri, Boudon
constatã cã, în practica cercetãrii, Durkheim
a recurs la o epistemologie diferitã de cea pe
care a propus-o în calitate de metodolog, ºi
anume o metodologie nonempiristã care se
intereseazã de motivaþiile actorilor sociali ºi
tinde sã facã din acestea cauza comporta-
mentului lor ºi explicaþie a faptelor sociale.
166 Gheorghe Socol
Ca sã-ºi justifice aserþiunea, Boudon va apela
la Formele elementare ale vieþii religioase,
care, dupã cum crede, îi oferã suficiente
argumente în sensul ideii sale privind exis-
tenþa unei duble abordãri epistemologice la
Durkheim.
Lucrarea lui Durkheim a apãrut în con-
textul în care atenþia cercurilor intelectuale
din Franþa, ºi nu numai, era acaparatã de
teoria recentã a antropologului francez L.
Levy-Bruhl privind caracterul magic, pre-
logic, al gândirii (mentalitãþii) omului pri-
mitiv, gândire (mentalitate) cu totul diferitã
de a omului modern. Iar practicile rituale
ale populaþiilor preistorice, în care erau invo-
cate forþe supranaturale care chipurile inter-
veneau în mod direct în desfãºurarea eveni-
mentelor curente, pãreau sã aducã în sprijinul
teoriei etnologului francez greutatea faptului
concret.
Ideea lui Levy-Bruhl era în sine, la vre-
mea respectivã, ºocantã cãci postula existenþa
unui moment de rupturã neprevãzut, greu de
înþeles ºi de acceptat, în devenirea speciei
homo sapiens, ceea ce pãrea o curiozitate. Pe
de altã parte, admiterea acestei idei dãdea
naºtere unei adevãrate enigme: aceea a
explicãrii trecerii de la mentalitatea primitivã,
prelogicã, la mentalitatea realistã, logicã.
Echivocul situaþiei era greu de acceptat
de cãtre un adept al metodei empirice, cum
se considera Durkheim, iar enigma relaþiei
eventuale dintre mentalitatea primitivã ºi cea
modernã nu putea sã nu stârneascã curio-
zitatea unui sociolog cu o doveditã vocaþie a
cercetãrii. Aºa a ajuns Durkheim sã se ocupe
de formele elementare ale religiozitãþii ºi sã
rezolve în mod strãlucit aºa-zisa enigmã a
gândirii magice a populaþiilor preistorice.
Culmea ironiei este cã ceea l-a ajutat, în mod
decisiv, sã ducã la bun sfârºit tentativa sa a
fost epistemologia nonempiristã, pe care
doctrinar nu o împãrtãºea.
Piesa de rezistenþã a teoriei lui Lucien
Levy-Bruhl, pe care se sprijinã ºi fãrã de care
întreaga sa demonstraþie privind mentalitatea
prelogicã s-ar nãrui, sunt ritualurile primiti-
vilor care omului modern, educat în spiritul
ºtiinþei, îi apar drept magie. Într-adevãr,
ritualurile sunt fapte indiscutabile ºi, dacã ele
trimit la forþe invizibile ºi inexistente,
caracterul magic al gândirii primitive pare
dovedit, exact cum pretinde Levy-Bruhl.
La originea interpretãrii eronate a ritua-
lurilor practicate de populaþiile preistorice se
aflã, aratã Raymond Boudon, epistemologia
empiristã de facturã lockeian-humeistã la care
antropologul francez aderã conºtient ori fãrã
sã vrea. Potrivit acestei epistemologii, al cãrei
specific este exagerarea importanþei
simþurilor pentru cunoaºtere, ritualurile se
rezumã la ceea ce fac ºi spun cei ce le practicã,
ºi nimic altceva.
Punându-ºi aceeaºi problemã a ritua-
lurilor, Durkheim merge dincolo de manifes-
tãrile senzoriale care îl frapeazã pe orice
observator. În spatele acestora sociologul
francez relevã existenþa unui fundal invizibil
dar nu mai puþin prezent. Fundalul acesta este
reprezentat de corpusul de idei, opinii, cre-
dinþe, stãri de spirit etc. pe care populaþiile
primitive le au în legãturã cu lumea înconju-
rãtoare. Inspirate de acest corpus de idei ºi
credinþe, gesturile, acþiunile participanþilor la
ritual sunt deci pe deplin motivate ºi raþionale
din punctul lor de vedere. Ritualurile res-
pective sunt iraþionale, magice ori absurde
pentru noi, modernii, care operãm cu cor-
pusul de cunoºtinþe oferit de ºtiinþã.
Mulþimea de argumente utilizate de
Durkheim pentru a-ºi construi demonstraþia
ºi pertinenþa acestora fac din autorul francez,
îndrãznesc sã afirm, un precursor al unor
epistemologi contemporani precum K.
Popper, Kuhn, Feyrabend. De aceea cred cã
unele dintre ele ar merita menþionate, în
expunerea lui Boudon.
Antropologii ºi etnografii care nu înþeleg
mentalitatea populaþiilor primitive se întreabã
de ce îºi pãstreazã acestea încrederea în
ritualurile respective când ele nu sunt capa-
bile sã producã efectele scontate, cu alte

cuvinte, când nu se confirmã funcþionarea
unei relaþii cauzale între ritual ºi scopul
urmãrit? Rãspunzând acestei nedumeriri,
Durkheim observã cã critica unei relaþii
cauzale ne este uºor de fãcut chiar ºi condiþii
de laborator. Ca sã poatã fi fãcutã, o asemenea
criticã pretinde, între altele, statistici precise,
ceea ce, evident, nu era la îndemâna omului
preistoric. Cât priveºte încrederea omului
primitiv în corpusul de credinþe ºi idei pe care
se sprijinea activitatea sa practicã, aceasta
este ºi mai greu de abandonat. Ansamblul
respectiv de credinþe, oricât de inadecvat din
punct de vedere al cunoaºterii lumii încon-
jurãtoare, era totuºi tot ceea ce putuse extrage
omul primitiv din experienþa sa practicã
rudimentarã. Deºi fals în esenþa lui, corpusul
respectiv era singura explicaþie a lumii pe care
omul preistoric o avea la îndemânã. Expri-
mându-mã în limbajul actual, acest corpus
de idei fantastice era paradigma sa ºi, ca sã
renunþe la ea, trebuia sã dispunã de o altã
paradigmã care sã poatã sã-i ia locul. Or,
alternativa la credinþele ºi ideile religioase
cu care opera omul preistoric este ºtiinþa, dar
aceasta era imposibil sã aparã atunci, datoritã
nivelului rudimentar al practicii sociale.
Dacã recursul la o paradigmã mai adec-
vatã nu era posibil pentru omul primitiv, în
schimb acesta putea sã-ºi imagineze, întocmai
ca semenul sãu evoluat aflat în faþa unor teorii
ºtiinþifice contrazise de unele fapte, fel ºi fel
de ipoteze auxiliare cu ajutorul cãrora sã
explice pentru ce ritualul nu a produs efectul
scontat. Bunãoarã, primitivul putea sã pre-
supunã cã eºecul respectiv s-ar fi putut datora
faptului cã ritualul nu a fost corect îndeplinit,
ori pentru cã zeii nu au fost în bunã dispoziþie,
sau datoritã intervenþiei unor factori neiden-
tificaþi care blocheazã acþiunea ritualului, zice
Durkheim refãcând gândirea omului preis-
toric.
Examinând rând pe rând diferitele argu-
mente care aparent puteau îndreptãþi teoria
lui L. Levy-Bruhl privind mentalitatea
primitivã, autorul Formelor elementare ale
Recenzii 167
vieþii religioase demonstreazã cã gândirea
populaþiilor preistorice nu diferã calitativ de
gândirea omului care ulterior va crea ºtiinþa.
Omul primitiv este o fiinþã logicã ºi raþionalã,
ca ºi semenul sãu de mai târziu. Dacã cel
dintâi are un comportament magic, faptul nu
este rezultatul unui deficit de logicã ci al
nivelului de cunoaºtere propriu perioadei în
care a trãit.
Demonstraþia impecabilã de sociologie
aplicatã la rezolvarea unei enigme, fãcutã de
Durkheim, este veche de aproape o sutã de
ani - ºi le este bine cunoscutã sociologilor.
Oprindu-se asupra ei, Boudon o face nu
pentru a o rezuma - ceea ce ar fi oarecum
redundant - ci pentru a-i pune în luminã, din
perspectivã actualã, substratul epistemologic
care se aflã în spatele analizei factuale. Acest
substrat, care este unul deosebit de modern,
nonempiric, explicã, considerã Boudon, ºi
trebuie sã fim de acord cu el, în mare mãsurã
reuºita demonstraþiei sale.
Grila analizei epistemologice este aplicatã
de Boudon ºi celorlalþi autori pe care îi are în
vedere în cartea sa: Simmel, Pareto ºi
Lazarsfeld. ªi la capãtul analizei ajunge la
acelaºi rezultat: cu cât este mai modern
sistemul teoretic de referinþã în care fiecare
din autorii menþionaþi mai sus îºi plaseazã
cercetarea, cu atât mai promiþãtoare sunt
rezultatele. Bogãþia de idei ºi densitatea cãrþii
nu pot fi însã îndeajuns relevate într-o simplã
recenzie, oricât de aplicatã. De aceea, în cele
ce urmeazã vom adãuga numai câteva
exemplificãri suplimentare.
Mai întâi, câteva cuvinte despre Georg
Simmel. Autorul german se bucurã îndeobºte
de reputaþia de filosof al istoriei. Boudon nu
ezitã sã facã din el un sociolog, ºi încã unul
din clasicii disciplinei, cel puþin prin douã
din lucrãrile sale: Die Probleme der
Geschichtsphilosophie. Eine erketnistheo-
retische Studien, în care, pe lângã o laborioasã
tentativã de elaborare a unei epistemologii
precumpãnitor nonempirice, comprehensi-
viste, zice Boudon, a ºtiinþelor sociale,
168 Gheorghe Socol
inclusiv a sociologiei, Simmel îºi exercitã
înclinaþia analiticã pe numeroase probleme
sociale, ºi Philosophie des Geldes, o carte nu
atât despre bani cât despre relaþia lor cu
dialectica socialã. Iatã, ca exemplu, cum
explicã trecerea de la agricultura þãrãneascã
de subzistenþã la cea de schimb.
La un moment dat, în epoca medievalã,
þãranii au obþinut dreptul sã achite renta
funciarã fie în naturã, fie în bani. Faptul
acesta banal, aratã Simmel, a avut, prin
agregare, urmãri sociale profunde cãci i-a
stimulat tot mai mult pe micii producãtori
agricoli sã producã mai mult ºi sã vândã
produse pe piaþã. Treptat, datoritã amplificãrii
acestui fenomen, economia agrarã de sub-
zistenþã, caracteristicã epocii medievale, a
fost înlocuitã de economia agrarã de schimb,
proprie unui alt stadiu de evoluþie socialã, iar
banii au avut un rol decisiv în schimbarea
socialã produsã.
Importanþa poziþiei epistemologice apare
cu claritate în cazul analizei pe care Simmel
o face materialismului istoric. Simmel face
parte dintre puþinii autori care încã din a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea apreciazã
contribuþia lui Marx ºi Engels la înþelegerea
ºtiinþificã a vieþii sociale. Autorul german
socoteºte cã fondatorii materialismului istoric
sunt primii oameni de ºtiinþã care, exprimân-
du-se în termeni actuali, propun o paradigmã
profundã ºi eficace de explicare a unor feno-
menelor sociale. Esenþa materialismului
istoric este interpretarea transformãrilor
istorice pornind de la o axiomaticã în acelaºi
timp individualistã ºi utilitaristã, ceea ce îi
conferã o mare valoare euristicã. Admiþând
în mod principial cã oamenii sunt determinaþi
în acþiunile lor de interesele materiale, Marx
ºi Engels au creat un cadru de analizã în care
comportamentul actorilor sociali poate fi uºor
anticipat. Ca urmare, conduita unui grup sau
clase poate fi uºor reconstituitã, ceea ce face
istoria inteligibilã (op. recenzat, p.210).
Marx ºi marxiºtii, aratã pertinent Simmel,
au fãcut însã greºeala sã confunde un model
sau o schemã de analizã, precum materialis-
mul istoric, cu o teorie care descrie lumea.
Un model este alcãtuit dintr-un numãr de
propoziþii care pot oferi un cadru de analizã
util într-un context determinat. Modelul nu
este adevãrat sau fals ci util ori inutil, adecvat
sau inadecvat pentru a înþelege un fapt social.
Teoria este însã altceva decât modelul. Fiind
alcãtuitã din propoziþii care descriu realitatea,
teoria este o construcþie intelectualã adevãratã
sau falsã. Or, a trata materialismului istoric
ca teorie adevãratã, aºa cum au fãcut Marx ºi
marxiºtii, înseamnã, considerã Simmel, a-l
interpreta realist ºi a-i atribui capacitatea de
a descrie lumea aºa cum este, ceea ce este
exagerat. Axiomatica utilitaristã a lui Marx
poate fi aplicatã cu succes în multe situaþii ºi
poate contribui la înþelegerea unui mare
numãr de fenomene. "Ar fi însã nesãbuit sã
se creadã cã totul poate fi interpretat cu
ajutorul ei? (Op. cit., p. 214), compor-
tamentul ºi acþiunile oamenilor putând fi
determinate, în afara intereselor, de multe alte
considerente.
Aici se cuvine sã deschidem o scurtã
discuþie. Respectând adevãrul istoric trebuie
sã amintim cã întemeietorii marxismului au
admis ºi ei, spre sfârºitul activitãþii, cã viaþa
socialã nu poate fi explicatã doar prin factorul
economic ºi ºi-au nuanþat teoria în sensul cã
determinismul economic este, cu cuvintele
lui Engels, în ultimã instanþã hotãrâtor (cf.
frecvent amintitele sale scrisori cãtre P. Ernst,
J. Bloch, F. Mehring, H. Starkenburg).
Afirmaþia aceasta nu a depãºit însã niciodatã,
la întemeietorii marxismului, statutul de
declaraþie de intenþie ºi, practic, modelul
marxist de înþelegere a societãþii a rãmas în
continuare simplist, centrat pe interesele
economice ale oamenilor, încât critica fãcutã
de Simmel este îndreptãþitã. Opera ultimilor
doi autori de care se ocupã Boudon în acest
volum, Vilfredo Pareto ºi Paul F. Lazarsfeld,
îi oferã ocazia sã susþinã cu noi exemple
importanþa respectãrii rigorii ºtiinþifice pentru
ca cercetarea fenomenelor sociale sã se

încheie cu rezultate demne de luat în
considerare. Între altele, un model în aceastã
privinþã este, dupã pãrerea autorului francez,
teoria lui Pareto privind fenomenul etern ºi
universal al ideologiei.
Pareto leagã existenþa ideologiilor (nu-
mite de el derivaþii) de existenþa judecãþilor
de valoare. În acþiunile lor, actorii sociali
apeleazã permanent la judecãþi de valoare.
Facem ceva pentru cã ni se pare util sau
corect; acceptãm o idee fiindcã ni se pare
întemeiatã etc. Judecãþile de valoare sunt însã,
prin natura lor, indemonstrabile, spune
Pareto. Totuºi, omul nu suportã incertitudinea
ºi astfel, cu toate cã judecãþile de valoare nu
pot fi demonstrate, actorii investesc multã
energie intelectualã pentru a da o aparenþã
de raþionalitate acþiunilor, preferinþelor, obiec-
tivelor lor. Actorul social are structural nevoie
sã se justifice ºi sã motiveze. Bunãoarã, omul
politic care vrea sã câºtige adeziunea alegãto-
rilor promiþându-le cã va accelera dezvoltarea
se aflã într-o astfel de situaþie. Dat fiind cã
nu existã o teorie a dezvoltãrii, a cãrei aplicare
sã conducã în mod sigur la obþinerea rezul-
tatului dorit, dezvoltarea, politicianul va apela
la înlocuitorul teoriei, respectiv la ideologie
(Op. cit., p. 241).
Între ideologie ºi cunoaºtere raportul nu
este pur ºi simplu de opoziþie. Ideologiile
profesioniste încorporeazã în structura lor un
nucleu ºtiinþific, iar cele mai elaborate se
prezintã ºi formal ca o teorie, ceea ce le
sporeºte gradul de credibilitate.
Boudon constatã cã explicaþia datã de
Pareto ideologiei este mai reuºitã decât
teoriile alternative. Teoria psihanaliticã de
exemplu considerã ideologiile perversiuni ale
gândirii; Lenin (ºi adepþii sãi) vede în ele
instrumente de dominare ºi manipulare;
marxismul vulgar (ºi nu numai, adãugãm noi)
le socoteºte o reprezentare deformatã a
structurii sociale. Teoria psihanaliticã nu
poate explica însã difuzia, frecvenþa "perver-
siunii"; la fel, Lenin nu aratã de ce ideologiile
produc efectul de dominare (Op. cit., p. 226);
Recenzii 169
în sfârºit, marxiºtii, dupã pãrerea noastrã, nu
pot demonstra cum ajunge struc-tura socialã,
care în concepþia lor reprezintã baza eco-
nomicã a societãþii, sã dea naºtere unui
fenomen atât de divers ca ideologia.
Cartea Études sur les sociologues classi-
que pune în discuþie, pe lângã temele preluate
din opera savanþilor de care se ocupã, ºi
subiecte propuse de autor. Bogãþia tematicã
a lucrãrii ºi caracterul de multe ori insolit al
analizelor ar impune o dezbatere ce depãºeºte
cadrul limitat al comentariilor de faþã.
Rezumând, putem spune cã un rezultat
important al incursiunii hermeneutice a lui
Raymond Boudon în opera câtorva din
clasicii sociologiei este reconstituirea ele-
mentelor constitutive ale demersului lor
ºtiinþific. Spunem "reconstituire" cãci, dacã
este adevãrat cã orice cercetare socialã, cât
de cât valoroasã, încorporeazã în substanþa
ei anumite presupoziþii epistemologice, se
întâmplã mai rar ca aceste postulate sã fie
explicite, aºa încât punerea lor în evidenþã
este rezultatul unui efort de sintezã.
Pregãtirea filosoficã a autorului, cãreia i
s-a adãugat îndelungata ºi temeinica exersare
în domeniul metodelor de cercetare ºi al
metodologiei, vasta sa culturã sociologicã
apoi - iatã reunite toate elementele necesare
pentru a duce la bun sfârºit, în premierã, o
întreprindere de o asemenea anvergurã.
În afara dorinþei de a arãta pe viu, ca sã
spunem aºa, resorturile ascunse ale operei
unor mari sociologi, prin lucrarea sa Boudon
a avut în vedere, credem, încã douã obiective.
Unul dintre ele este acela de a da un rãspuns,
fie ºi indirect, scepticismului ºi relativismului
gnoseologic care se manifestã tot mai insis-
tent în cercurile academice, inclusiv printre
sociologi. Punerea în luminã a valabilitãþi
creaþiei ºtiinþifice a predecesorilor este
implicit un mod de respingere a neîncrederii
în capacitatea gândirii de a descifra necu-
noscutul ºi, în consecinþã, de afirmare a
posibilitãþii cunoaºterii obiective.
Invocându-i pe cei cinci clasici ai
170 Gheorghe Socol
sociologie, autorul francez ne pune în faþã
nu doar dovada concretã a posibilitãþii cu-
noaºterii ºtiinþifice autentice ci ºi modele de
urmat pentru a evita impasul scepticismului
gnoseologic, acest al treilea obiectiv al sãu
fiind deci unul pedagogic.
Din pãcate, literatura sociologicã oferã,
încã, numeroase exemple când regulile
cunoaºterii ºtiinþifice nu sunt respectate iar
rezultatul este proliferarea pseudoteoriilor.
Unele dintre acestea sunt judecate cu
severitate îndreptãþitã ºi demontate, punct cu
punct în lucrare, de Boudon.
Un exemplu notoriu de acest fel, cu audi-
enþã internaþionalã în perioada postbelicã,
este "teoria" conform cãreia condiþia necesarã
ºi suficientã a demarãrii economiilor subdez-
voltate este ajutorul extern, opinie care a avut
ºi continuã sã aibã destui adepþi ºi în þara
noastrã. Originea acestei opinii este faptul
real cã în unele þãri dezvoltarea a avut loc în
condiþiile unui important aport de capital
extern. Generalizarea este însã ilicitã pentru
cã nu ia în seamã cã, în alte þãri, nu a existat
un asemenea aport. Viciul ascuns al acestei
pseudoteorii este cã presupune o serie de
ipoteze admise tacit. Cea mai importantã
dintre ele este ipoteza cã în þara respectivã
plusprodusul este zero, ceea ce este puþin
probabil. Dar în afara acestei ipoteze, ajutorul
extern nu mai este absolut necesar. Numai
prezentatã împreunã cu presupoziþiile ei
implicite opinia respectivã poate deveni
credibilã ºi se poate dovedi cu adevãrat o
teorie. Altfel rãmâne un simplu accesoriu
propagandistic.
În strânsã legãturã cu aºa-zisa teorie a
necesitãþii ajutorului extern pentru ca o þarã
rãmasã în urmã sã se poatã dezvolta este
"teoria" cercului vicios al sãrãciei, invocatã
ºi la noi. Fiindcã modul în care o demoleazã
Boudon este exemplar, o prezentãm pe larg.
Aparent elaboratã îngrijit, "teoria" res-
pectivã îmbracã forma unei înlãnþuiri de
propoziþii cvasianalitice, ceea ce, la prima
vedere, creeazã impresia de certitudine.
Prima propoziþie spune cã, într-o þarã sãracã,
posibilitãþile de economisire sunt inexistente.
A doua propoziþie afirmã cã, în acest caz,
posibilitãþile de investire sunt, de asemenea,
inexistente. Enunþul urmãtor zice întrutotul
corect cã fãrã investiþii productivitatea muncii
nu are cum sã creascã. Ca urmare, deoarece
productivitatea determinã nivelul de viaþã,
acesta va rãmâne în continuare scãzut (o nouã
afirmaþie care decurge logic din precedenta).
De unde concluzia finalã, ce pare sã rezulte
în mod necesar, ca încheiere a unui raþiona-
ment impecabil: o þarã sãracã are toate ºansele
sã rãmânã astfel. De aici a fost scos un corolar
care a legitimat politicile de ajutor extern
pentru þãrile în curs de dezvoltare: dezvol-
tarea þãrilor în curs de dezvoltare neputând
sã fie susþinutã din surse endogene, aceasta
trebuie sã fie asiguratã prin resurse din
exterior (Op.cit., pp. 253-254).
Raþionamentul este într-adevãr impeca-
bil, dar pentru o teorie sociologicã, în afarã
de raþionament, sunt importante ºi alte con-
siderente ºi în primul rând faptele. Din acest
punct de vedere, teoria cercului vicios al sãrã-
ciei trece sub tãcere o serie de condiþii care
dau ori lipsesc de sens întreaga teorie. Asta
nu înseamnã cã inventatorul sau adeptul
acestei teorii sunt lipsiþi de bunã-credinþã.
Dimpotrivã, aratã înþelegãtor Boudon, pur ºi
simplu ei pot fi dominaþi de dorinþa de a uºura
situaþia sãracilor.
Revenind la problema soliditãþii teoriei,
Boudon observã cã noþiunea de þarã sãracã
poate însemna mai multe lucruri. Dacã ea
înseamnã cã toatã lumea este sãracã, modelul
respectiv este aplicabil, dar numai sub rezerva
cã toate celelalte condiþii tacite sunt ºi ele
îndeplinite. Dacã þarã sãracã înseamnã cã
venitul mediu pe locuitor este foarte mic, dar
existã o minoritate al cãrei venit o situeazã
deasupra sãrãciei, teoria cercului vicios al
sãrãciei nu mai este valabilã. Investindu-ºi
surplusul în producþie, aceastã minoritate
contribuie la sporirea productivitãþii. Pe
aceastã cale, volumul resurselor ce pot fi

alocate consumului de asemenea creºte, iar
sãrãcia se reduce. Aºa-numitul cerc vicios al
sãrãciei nu se confirmã (cf. Op. cit., p. 255).
Incontestabil, la scarã macrosocialã teoria
cercului vicios al sãrãciei nu se verificã. Ne
putem însã întreba dacã ea nu este valabilã la
scarã micro, respectiv în cazul unor categorii
sociale, etnice ori chiar pentru anumite familii
ºi indivizi. La acest nivel considerãm cã teoria
are ºanse mai mari sã fie pertinentã. Dar ºi în
acest caz este nevoie de multã prudenþã. Nu
trebuie sã pierdem din vedere cã ºi la acest
nivel, pentru a fi într-adevãr vorba de un cerc
vicios al sãrãciei, condiþia este absenþa
oricãror posibilitãþi de sporire a resurselor,
ceea ce, teoretic, se întâmplã destul de rar. În
orice caz, validarea teoriei pentru asemenea
situaþii trebuie sã fie rezultatul unei testãri
serioase. În absenþa acesteia, discursul
patetic-emoþional pe tema cercului vicios al
sãrãciei, la care se recurge atât la noi cât ºi în
diverse organisme internaþionale, este lipsit
de relevanþã sub raport ºtiinþific ºi ineficient,
în ultimã analizã, în plan practic. Lucrarea
unuia din cei mai valoroºi sociologi con-
temporani este o ilustrare admirabilã a rigo-
rii ºtiinþifice în domeniul de care se ocupã
ºi, totodatã, un salutar îndemn de a ne
conforma, în mãsura posibilului, aceleiaºi
exigenþe. Iatã de ce lectura ei este extrem de
utilã.
Gheorghe Socol
ICCV
Daniel Goleman
La inteligencia emocional en la empresa,
Buenos Aires, Editura Vergara, 1999, 460 p.
Carte anterioarã a lui Daniel Goleman, Inteli-
genþa emoþionalã - 1995 (apãrutã în româ-
neºte la Editura Curtea Veche, Bucureºti,
2001) a fost în întreaga lume un adevãrat
fenomen editorial care a revoluþionat con-
ceptul de inteligenþã, aducând în vocabularul
nostru cotidian conceptul de inteligenþã
Recenzii 171
emoþionalã ºi schimbând modul în care
înþelegem excelenþa personalã. Este adevãrat
cã acest concept a fost folosit pentru prima
datã în literatura de specialitate de Mayer ºi
Salovez (1990) dar doar odatã cu apariþia
cãrþii lui Goleman conceptul de "inteligenþã
emoþionalã" a intrat în atenþia mass-mediei
ºi a publicului larg. În cartea pe care o
recenzãm aici (versiunea în spaniolã a cãrþii
apãrute în 1998), Goleman revoluþioneazã
forma în care ne abordãm cariera profesio-
nalã, aducând în organizaþii o nouã pers-
pectivã a ceea ce conteazã cu adevãrat în
procesul muncii. Dar de ce este importantã
inteligenþa emoþionalã, de ce este important
sã ºtim în ce grad dispun de ea angajaþii unei
companii? Unul dintre rãspunsuri este cã în
condiþiile reducerii de personal, persoanele
care rãmân sunt împuternicite cu mai multe
responsabilitãþi, devenind astfel mai vizibile;
dacã înainte un angajat de nivel mediu putea
disimula cu uºurinþã un comportament iritabil
sau timid, acum se vor observa ºi vor conta
mai mult ca niciodatã trãsãturi cum ar fi
controlul emoþional, capacitatea de a munci
în echipã, de a face faþã confruntãrilor, etc.
Un alt rãspuns este susþinut de cercetãrile
fãcute care au evidenþiat cã un lider, pentru a
fi complet, trebuie sã dispunã de caracte-
risticile promovate de inteligenþa emoþionalã.
ªi argumentele pot continua.
Cartea de faþã este structuratã în cinci
pãrþi, distingându-se trei mari teme, relaþio-
nate cu procesul muncii. Aflãm câte ceva
despre capacitãþile emoþionale individuale,
abilitãþile de a munci în echipã ºi despre noua
organizaþie dotatã cu inteligenþã emoþionalã.
Prima parte pune în discuþie noile reguli
dupã care este evaluat omul organizaþional
modern. Aceste noi norme au puþine relaþii
cu ceea ce ºcoala promoveazã ca fiind
important, pentru ele pregãtirea academicã
având puþinã relevanþã. În schimb se con-
centreazã pe anumite calitãþi personale
cum ar fi iniþiativa ºi empatia, adaptabilitatea
ºi persuasiunea. În acest context, QI ocupã
172 Irina Cozma
al doilea loc, dupã inteligenþa emoþionalã,
care se bazeazã pe cinci elemente: autocu-
noaºtere, autocontrol, motivaþie, empatie,
abilitãþi sociale; elementele sunt atât
independente cât ºi interdependente, sunt
necesar dar nu ºi suficiente, sunt ierarhice ºi
generale. A devenit din ce în ce mai greu sã
se facã pronosticuri viabile în ceea ce priveºte
succesul persoanelor cu o inteligenþã suficient
de mare pentru a le permite sã se descurce
dupã cele mai exigente cerinþe cognitive;
valoarea inteligenþei emoþionale este cu atât
mai mare cu cât sunt mai înalte barierele
inteli-genþei cerute. În acest context cu cât
este mai înaltã poziþia unui angajat într-o
organizaþie cu atât este mai indispensabilã
prezenþa inteligenþei emoþionale, cãci la
nivelele înalte diferenþa dintre abilitãþile
tehnice sunt insesizabile dar o trãsãturã
precum inteligenþa emoþionalã poate face
diferenþa.
Cel mai puternic argument în favoarea
inteligenþei emoþionale îl reprezintã datele de
cercetare care au constatat, comparând
persoanele de la nivel executiv care au succes
ºi cele care eºueazã, cã cei care eºuau aveau
aproape întotdeauna un înalt nivel al QI ºi
întotdeauna puncte slabe la nivelul inteli-
genþei emoþionale: erau aroganþi, cu o
încredere exclusivã în puterea raþionalitãþii,
incapabili de a se adapta la schimbãrile
economice, cu deficienþe de colaborare în
echipã, etc. (în Germania 3/4 dintre cei care
eºueazã prezintã un deficit de inteligenþã
emoþionalã, în Japonia unul din doi)1. ªi
pentru a reduce numãrul scepticilor care
vãd în acest concept o tendinþã pasagerã,
Goleman s-a servit de cunoºtinþele sale în
neuroºtiinþe ºi psihobiologie pentru a pune
la punct un model cerebral al inteligenþei
emoþionale. El spune cã avem douã creiere,
douã minþi ºi respectiv douã tipuri diferite
de inteligenþã: raþionalã ºi emoþionalã. În
acest context vorbeºte despre complemen-
taritatea dintre sistemul limbic ºi neocortext,
dintre amigdalã ºi lobii prefrontali. Felul în
care ne comportãm e determinat de ambele
aspecte.
În partea a doua sunt detaliate douãspre-
zece aptitudini individuale de muncã ce þin
de inteligenþa emoþionalã ºi este descrisã
contribuþia unicã a fiecãreia dintre ele la
realizarea unei munci de succes:
Conºtiinþã emoþionalã: a recunoaºtere
propriile emoþii ºi efectele acestora; capaci-
tatea de a ne utiliza valorile pentru a ghida
luarea deciziilor. În viziunea lui Goleman
valorile noastre se traduc în "rezonanþe emo-
þionale bune sau rele, valorile personale
nefiind abstracþiuni elevate ci crezuri intime
pe care le simþim, chiar dacã nu le traducem
prin cuvinte" (p. 81). Din pãcate sunt destul
de mulþi cei care sunt convinºi cã, la locul de
muncã, nu este posibil sã îþi aperi valorile
profunde, cã într-un anumit mod acest lucru
nu este permis (efectele la nivel psihosomatic
neîntârziind sã aparã!). Conºtientizarea ºi
cunoaºterea acestor valori ºi intrarea în
armonie cu ele va determina ameliorarea rela-
þiei cu sine însuºi a fiecãrui individ în parte.
Autoevaluare precisã: a cunoaºtere propriile
resurse interioare, abilitãþi ºi limite. O pro-
blema specialã pe care o ridicã autorul aici
este cea a "punctelor oarbe", care ne pot pune
în pericol întreaga carierã. Iatã o listã cu cele
mai comune (ºi costisitoare) "puncte oarbe"
ce pot caracteriza o persoanã: ambiþia oarbã
(a câºtiga sau a avea dreptate cu orice preþ; a
vedea lucrurile în alb ºi negru; a prefera
competiþia în locul cooperãrii, etc.), scopurile
nerealiste (a stabili obiective imposibil de
ajuns atât la nivel de individ cât ºi de
organizaþie), implacabilitatea în efortul depus
(a lucra compulsiv; a se lipsi de ceilalþi; a
abuza de forþele proprii; a considera o vulnera-
bilitate oboseala), abuzarea altora (a-i presa
pe ceilalþi pânã la epuizare; a-i considera
inferiori; a fi insensibil la efectele emoþionale
nocive pe care le produce celorlalþi), sete de
putere (impune propriile interese; exploata-
tor), nevoia insaþiabilã de a-i fi recunoscute
propriile merite (dependent de glorie; îºi ia

creditul pentru reuºitele altora ºi îi acuzã pe
ceilalþi pentru propriile erori), preocuparea
pentru aparenþe (trebuie sã îºi apere imaginea
cu orice preþ; doreºte atributele materiale ale
prestigiului), nevoia de a pãrea perfect (îl
deranjeazã criticile chiar dacã sunt realiste;
nu accepta erorile ºi slãbiciunile personale).
Cum se poate scãpa de aceste deficienþe? În
primul rând prin exersarea conºtientizãrii
continue a propriilor comportamente, dar ºi
prin acceptarea feedbackului ºi a criticilor
constructive din partea celorlalþi.
Încrederea în sine însuºi: provine din cunoaº-
terea certã a propriilor valori, capacitãþi ºi
scopuri. Abilitatea în sine nu este suficientã
pentru a garanta succesul. Este important sã
ºi credem în ea pentru a o putea utiliza cu
succes.
Autocontrolul: a manipula emoþiile ºi
impulsurile negative; a gândi cu claritate ºi a
nu-ºi pierde concentrarea când sunt supuºi
presiunii ("În principiu, când cineva te insultã
corpul tãu are tendinþa de a reacþiona. Dar în
capul tãu existã ceva care îþi spune: nu meritã
efortul; dacã reacþionez, pierd", p. 117).
A fi de încredere: a inspira încredere prin
autenticitate; a acþiona etic. Integritatea (a
acþiona onest, deschis ºi consecvent) este una
dintre caracteristicile esenþiale ale unui
angajat de excepþie.
Scrupulozitatea: a fi în coerenþã cu compro-
misurile ºi promisiunile fãcute, responsabili,
organizaþi ºi atenþi în muncã, meticuloºi.
Importanþa acestei caracteristici este mai
mare la nivelele inferioare ale unei organi-
zaþii, trebuind sã-l caracterizeze pe arhivarul
care nu trebuie sã rãtãceascã nici un act, pe
secretara care trebuie sã preia corect mesajele,
pe ºoferul care trebuie sã ajungã întotdeauna
la timp etc.
Inovaþia: a da soluþii noi la probleme, a fi
deschiºi la risc ºi perspective noi. Dar ideile
noi sunt fragile ºi criticile le pot omorî cu
multã uºurinþã. De aceea Goleman propune
un principiu funcþional în aceastã problemã:
de fiecare datã când cineva prezintã o idee
Recenzii 173
creativã, primii care vorbesc despre ea sunt
"avocaþii îngerului", oameni care o susþin ºi
o apãrã; apoi se pot asculta criticile inevi-
tabile (p. 134).
Adaptabilitatea: a fi flexibil, a-ºi plia reacþiile
ºi tacticile pe situaþiile în schimbare. Calitate
cu atât mai importantã cu cât în aceste timpuri
unica constantã în câmpul muncii o constituie
schimbarea.
Dorinþa de succes: orientare spre rezultate,
stabilirea unor scopuri dificile cu riscuri
calculate, orientarea spre perfecþionare.
Goleman puncteazã faptul cã persoanele care
au o puternicã nevoie de a reuºi sunt vorace
în cãutarea de idei ºi informaþii noi, mai ales
legate de obiectivul lor, chiar dacã o fac într-o
manierã perifericã (p. 152). Un alt element
în aceastã ecuaþie este adus de un studiu fãcut
pe cei mai bogaþi 100 de americani - printre
care Bill Gates ºi John Rockefekker - care a
demonstrat cã toþi au ceva în comun (în afarã
de bani, bineînþeles!): dorinþa de competiþie,
pe care o promoveazã ºi în companiile proprii.
Compromisul implicã, în cazul de faþã, a fi
dispus sã faci sacrificii pentru a ajunge la un
obiectiv comun al unui grup sau al unei orga-
nizaþii. De aceea angajaþii trebuie sã cunoascã
valorile nucleare ale organizaþiei lor pentru
a se putea alia cu ele. Cunoaºterea este primul
pas spre compromis. Angajaþii care îºi cunosc
propriile valori ºi scopuri vor avea o idee cla-
rã a marjei de care au nevoie pentru a se ajusta
cu organizaþia. Când simt cã existã o coinci-
denþã, compromisul este spontan ºi puternic.
Iniþiativa: a fi proactiv, a forþa regulile, a
profita de fiecare oportunitate. Dar dincolo
de aspectele pozitive ale iniþiativei, Goleman
atrage atenþia cã "prea multã" iniþiativã poate
avea consecinþe negative. Astfel, ºefii care
iau în sarcina lor detaliile minore, în loc sã le
lase pe seama subordonaþilor, par a avea
iniþiativã, dar nu conºtientizeazã ce efecte
secundare are un astfel de comportament
(neglijeazã problemele importante ºi dau ºi
impresia cã îi desconsiderã pe ceilalþi etc.).
Optimismul: a nu acþiona din fricã de eºec ci
174 Irina Cozma
din speranþa de succes, a considera cã
contratimpi sunt rezultatul unor circumstanþe
ce se pot manipula ºi nu unor lipsuri per-
sonale. Pentru un optimist un eºec - pierderea
serviciului, de exemplu - este doar o lecþie
pe care o are de învãþat ºi care îi va înlesni
confruntarea cu alte situaþii proble-matice în
viitor (de aceea în organizaþii ar fi de dorit ca
erorile sã fie privite mai tolerant, iar cei care
greºesc sã fie ajutaþi sã înveþe din ele).
A treia parte - având ca motto un sugestiv
proverb japonez: "nici unul dintre noi nu este
atât de inteligent ca noi toþi la un loc " - trece
în revistã 13 aptitudini cheie pentru funcþio-
narea structurilor relaþionale la locul de
muncã, pentru munca în echipã, toate având
la bazã empatia:
A-i înþelege pe ceilalþi: a percepe sentimen-
tele ºi perspectivele celorlalþi, a te interesa
activ de preocupãrile lor, a ºti sã asculþi (o
astfel de calitate este esenþialã pentru ºefii
de echipã). Dar ºi empatia are limitele ei,
existând situaþii în care costurile ei sunt mult
prea mari ºi când se recomandã eludare a ei
(de exemplu, când se negociazã salariile sau
în cazul avocaþilor care trebuie sã manifeste
indiferenþã faþã de partea adversã).
A-i ajuta pe ceilalþi sã se dezvolte: a oferi
critici constructive ºi a identifica punctele pe
care celãlalt trebuie sã le amelioreze, a da
sfaturi oportune, a recunoaºte ºi recompensa
progresele ºi realizãrile celorlalþi. Ce ne
facem însã cu diferenþele culturale care fac,
în unele cazuri sã existe o prohibiþie tacitã a
criticilor manifestate deschis, mai ales în faþa
altora? Goleman dã exemplul unui director
executiv saudit în a cãrei organizaþie lucrau
oameni din 26 de þãri diferite, majoritatea
veniþi din þãri în care fuseserã educaþi sã nu
spunã nimic rãu de persoanele cu care lu-
creazã. În asemenea contexte este dificil de
obþinut o criticã sincerã asupra evoluþiei tale.
Orientarea spre a oferi servicii: prevenirea,
recunoaºterea ºi satisfacerea necesitãþilor
clientului; gãsirea de maniere de creºtere a
satisfacþiei ºi fidelitãþii clienþilor. În organi-
zaþiile moderne toatã lumea are "clienþi" (ºi
colegii de la locul de muncã pe care trebuie
sã îi ajutãm sau sã le alocãm din timpul ºi
atenþia noastrã sunt într-un anumit fel
"clienþi"). este important sã fim atenþi la
gradul de satisfacere a nevoilor clienþilor,
cãrora trebuie sã le oferim gratuit informaþii
utile, fãrã ca acest gest sã fie motivat de
interese egoiste; acest tip de comportament
pune bazele unei relaþii de încredere, în care
clientul sau colegul de serviciu manifestã o
stare afectivã pozitivã, fãcând diferenþa de
simplele relaþii de cumpãrãtor-vânzãtor.
A profita de diversitate: a fi sensibil la
diferenþele grupale, a respecta oamenii de
origini diverse, a depãºi prejudecãþile ºi
intoleranþa2. Autorul atrage atenþia cã în multe
programe asupra problemei diversitãþii nu se
profitã de aceasta pentru ca angajaþii sã îºi
amelioreze munca. Este foarte bine ca
persoane de diverse origini sã fie fãcute sã se
simtã bine la locul de muncã, dar se poate
obþine mai mult decât atâta: putem profita de
diversitate pentru a creºte performanþa
întregului grup3.
Conºtiinþã politicã: a interpreta curentele
sociale ºi politice, a citi cu precizie realitatea
externã ºi internã organizaþiei. Persoanele
care întreþin reþele relaþionale bogate sunt
mereu la curent cu tot ce se întâmplã; aceastã
inteligenþã emoþionalã ajutã la înþelegerea
realitãþilor majore care afecteazã compania.
Influenþa: a implementa efectiv tactici de
persuasiune, a-ºi ajusta prezentarea pentru a-
i mulþumi pe auditori, a recurge la puneri în
scenã dramatice pentru a-ºi impune punctul
de vedere. Între semnalele care atrag atenþia
despre o deficienþã a acestei abilitãþi sunt
amintite: a nu ºti sã stabileºti o coaliþie, a nu
ºti sã te faci ascultat, a nu inspira interes
celorlalþi, a persista într-un punct de vedere
fãrã a lua în calcul criticile primite etc.
Comunicarea: promoveazã ascultare des-
chisã ºi transmiterea de mesaje convin-
gãtoare, cautã înþelegerea mutualã etc. (de
exemplu, pentru Bill Gates e-mailul

îndeplineºte aceastã funcþie, pentru Jerry
Kalov, de la Cobra Electronics, un numãr de
telefon pe care îl cunosc doar angajaþii sãi).
Interesante sunt rezultatele unui studiu -
amintit de Goleman - efectuat pe angajaþii
de nivel mediu ºi înalt, care a descoperit o
caracteristicã comunã celor vãzuþi ca fiind
buni în capacitãþile lor comunicaþionale, ºi
anume capacitatea de a adopta o atitudine
calmã oricare ar fi starea lor emoþionalã de
fapt.
Negociator de conflicte: a rezolva cu diplo-
maþie ºi tact situaþiile tensionate, a detecta
potenþialele conflicte, a promova dezbaterile
ºi discuþiile directe. Un loc special îi revine
capacitãþii de a citi semnalele exteriore ºi
nivelului de creativitate.
Leadershipul: a ghida indivizii sau grupurile,
a face parte din avangardã când este necesar,
a conduce prin puterea exemplului etc. Pe
scurt "a conduce înseamnã a da energie" (p.
231). În acest punct Goleman face o analizã
mai detaliatã a ceea ce înseamnã a fi lider,
oprindu-se ºi asupra problemei "conducerii
virtuali" care determinã un tip de efecte ºi ma-
nifestãri specifice printre angajaþi (de exemplu,
o mai mare libertate în a lua deciziile).
Catalizator al schimbãrilor: a recunoaºte
necesitatea de a face schimbãri, a servi drept
model pentru schimbãrile care se aºteaptã de
la alþii, etc. În mare, aceastã caracteristicã se
leagã de leadership, vorbindu-se chiar ºi de
existenþa liderului transformaþional.
Crearea de legãturi: a cultiva ºi menþine
relaþii informale la locul de muncã, a construi
legãturi afective ºi a menþine contactul cu
ceilalþi, a face ºi menþine prietenii personale
printre colegii de muncã. În arta de a crea
legãturi, tipul de gândire nu trebuie sã fie
"pentru cine lucrezi" ci "cu cine lucrezi".
Colaborarea ºi cooperarea: a lucra cu ceilalþi
pentru a atinge obiective comune, a descoperi
ºi alimenta oportunitãþile de a colabora.
Goleman introduce concepte precum "cãsã-
toria în interiorul organizaþiei" sau "pereche
verticalã", identificând elemente tipice unei
Recenzii 175
cãsãtorii în relaþiile de la locul de muncã între
angajaþi sau între angajaþi ºi superiori.
Abilitãþi de muncã în echipã: a crea o sinergie
care sã permitã lucrul în scopul colectiv, a fi
caracterizaþi prin respect, colaborare, dispo-
ziþie de a ajuta, a impulsiona întreaga echipã
spre o participare activã ºi entuziastã, a întãri
identitatea grupului, a proteja grupul ºi
reputaþia lui, a împãrþi meritele. O discuþie
aparte revine "liderului grupal" (vãzut ca "un
tatã de familie", p. 276), echipei de eroi (fiind
dat exemplul echipelor de la NASA), echipei
ca un laborator de învãþare, fluxului grupal
(loialitatea grupalã, colaborarea sincerã ºi
fãrã egoism, concentrare ºi pasiune).
Existenþa acestor caracteristici, atât la
nivel individual cât ºi la nivel grupal, nu
înseamnã cã cineva este considerat ca având
inteligenþã emoþionalã doar dacã dispune de
toate în cel mai înalt grad, ci trebuie doar sã
dispunã de un numãr suficient care sã permitã
realizarea unei activitãþi de succes.
În partea a patra se aduce o veste bunã ºi
anume cã, spre deosebire de QI care dupã
adolescenþã nu înregistreazã schimbãri
semnificative, inteligenþa emoþionalã pare a
fi învãþatã în mare parte ºi continuã sã se
dezvolte pe mãsurã ce avansãm în viaþã ºi
învãþãm din propriile noastre experienþe.
Pentru a-i ajuta pe cei care vor sã îºi perfec-
þioneze inteligenþa emoþionalã, Goleman
oferã o serie de linii de orientare practicã, cu
o bazã ºtiinþificã, a manierei în care se poate
realiza acest lucru:
l Evaluarea muncii: trebuie sã ne
concentrãm pe aptitudinile care sunt cerute
pentru realizarea unei munci date (a ne fixa
pe aptitudini irelevante nu est util).
l Evaluarea individului: trebuie realizat
un profil al punctelor slabe ºi puternice al
individului, pentru a se identifica precis ce
trebuie ameliorat (a adapta programul de
învãþare la necesitãþile individuale).
l Comunicarea evaluãrilor cu prudenþã:
informaþiile asupra capacitãþilor unui individ
au o încãrcãturã emoþionalã importantã.
176 Irina Cozma
l Motivarea: oamenii învaþã în mãsura
în care sunt motivaþi sã o facã (trebuie evi-
denþiate clar ce avantaje va avea noua
capacitate/dezvoltarea celei existente pentru
procesul muncii, pentru cariera individului
etc.).
l A face în aºa fel încât fiecare sã îºi
dirijeze propriul drum spre schimbare: învã-
þarea este mai eficientã dacã fiecare îºi mo-
deleazã programul de învãþare în funcþie de
nevoile, circumstanþele ºi motivaþiile sale.
l Concentrarea pe obiective clare:
oamenii au nevoie sã ºtie cu claritate în ce
consta aptitudinea ºi ce paºi sunt necesari
pentru a o ameliora.
l Evitarea cãderii: deprinderile se
schimbã într-un ritm încet; este important sã
se înveþe ceva din eventualele împotmoliri ºi
recãderi în vechile deprinderi.
l Promovarea practicii: o schimbare de
duratã necesitã o practicã constantã atât la
locul de muncã cât ºi în afara lui.
l A cãuta ajutor: a crea o reþea de întra-
jutorare cu persoane aflate în procese de
schimbare similare.
l Marcarea schimbãrilor: oamenii au
nevoie de recunoaºtere a eforturilor pe care
le depune, au nevoie sã simtã cã eforturile
lor pentru a se schimba sunt importante.
l Evaluarea: stabilirea unui sistem de
evaluare a dezvoltãrii ºi urmãrirea efectelor
în timp.
În final, în partea patra se analizeazã ce
înseamnã pentru o organizaþie a avea inteli-
genþã emoþionalã. Pentru demonstrarea tezei
sale Goleman descrie o serie de astfel de
companii ºi demonstreazã de ce aceste
practici sunt de dorit. De asemenea, aratã cã
acele companii care ignorã realitatea emo-
þionalã a angajaþilor ei se supun unui risc, pe
când cele dotate cu inteligenþã emoþionalã
sunt mai bine echipate pentru a supravieþui
în perioade turbulente. Se evidenþiazã aici
rolul grupului: "Adevãratul geniu al unei
organizaþii este abordarea informalã, im-
provizatã, în care oamenii rezolvã proble-
mele reale, într-un mod în care procesele
formale nu îl pot prevedea" (p. 364). Atât
munca cât ºi învãþarea sunt procese sociale,
iar organizaþiile dupã Brown sunt "reþele de
participare". Pentru a avea succes, cheia stã
în implicarea cu entuziasm a angajaþilor ºi în
capacitate lor de a face compromisuri, douã
calitãþi pe care o organizaþie nu le poate
impune, ci doar le poate câºtiga de la membrii
sãi. "Doar angajaþii care decid sã participe,
cei care fac compromisuri în mod voluntar,
pot crea o companie învingãtoare", spune
Brown (p. 364). Aici intrã în joc inteligenþa
emoþionalã. Nivelul colectiv al inteligenþei
emoþionale al unei organizaþii determinã
dezvoltarea lui generalã ºi gradul în care se
dezvoltã capitalul sãu intelectual. Arta de a
maximiza capitalul intelectual constã în
orchestrarea interacþiunilor între persoanele
care au astfel de comportamente ºi expe-
rienþe. Aºa cum eficienþa coeficientul de
inteligenþã al unui grup de muncã depinde
de interacþiunile care au loc între membrii lui,
la fel ºi în cazul unei organizaþi, realitatea
emoþionalã îi poate creºte sau diminua
potenþialul. Dacã conducere organizaþiei nu
funcþionatã bine, dacã îi lipseºte iniþiativa,
capacitatea de comunicare sau orice altã
aptitudine emoþionalã, inteligenþa emoþionalã
colectivã, a organizaþiei este prejudiciatã. Iatã
pãrerea unui investitor în companii de înaltã
tehnologie, care înainte a bãga banii într-o
companie încearcã sã determine nivelul de
inteligenþã emoþionalã a companiei res-
pective: "Vrem sã aflãm dacã cineva are
resentimente faþã de companie, dacã aceasta
a provocat animozitãþi. Companiile au un
anumit stil, la fel ca oamenii. Dacã au fost
aroganþi cu angajaþii sau cu clienþi sãi, mai
devreme sau mai târziu problemele se vor
agrava" (p. 366).
Poate cel mai puternic argument în fa-
voarea avantajelor economice ale inteligenþei
emoþionale în organizaþii este oferit de datele
obþinute de un studiu fãcut pe 600 de
companii de primã linie din 20 de industrii,

selecþionate dupã rentabilitate, volum de
producþie ºi alþi indicatori relevanþi. Rezul-
tatele au indicat fãrã dubiu cã printre carac-
teristicile angajaþilor acestor companii se
regãsesc mai toate dimensiunile inteligenþei
emoþionale.
Ce alte avantaje are o companie care îºi
aduce printre membri oameni dotaþi cu
inteligenþã emoþionalã? Iatã declaraþia unui
director executiv: "Înainte de a angaja un om
mã întâlnesc cu el ºi stãm de vorbã vreo 2
ore. Vreau sã ºtiu ce este important pentru el.
Dacã merge la operã. Ce tip de cãrþi citeºte.
Care sunt valorile lui. Dacã este capabil sã
îºi apere valorile (…) Vreau sã mã simt bine
când muncesc. Vreau în jurul meu oameni
cu care sã îmi facã plãcere sã ies la cinã
sâmbãtã seara. Vreau oameni care sã îmi placã
din suflet ºi care sã continue sã îmi placã ºi
la 2 dimineaþa când sunt epuizat de muncã."
(p. 379)
E din ce în ce mai evident cã pentru a trãi
în lume la momentul actual avem nevoie de
ceva mai mult decât ne învaþã sistemele
tradiþionale de educaþie. Aflãm din cartea lui
Goleman cã o serie de statistici aratã cã deja
în ºcolile americane existã peste 150 de
programe destinate pregãtirii emoþionale. De
altfel Goleman nu este singurul care eviden-
þiazã acest aspect. O serie de alþi autori
(Tucker, Mary L., Sojka, Jane Z., Barone,
Frank J., McCarthy, Anne M. 2000) marºeazã
ºi ei pe ideea cum cã inteligenþa emoþionalã
ar fi mai importantã pentru reuºita personalã
ºi profesionalã decât QI ºi acceptã ipoteza cã
doar cunoºtinþele teoretice nu sunt suficiente
pentru obþinerea succesului. Ei propun
introducerea programelor de dezvoltare a
inteligenþei emoþionale în curricumul ºcolar.
Organizaþiile vizionare îºi dau seama cã
sistemul de educaþie le afecteazã ºi pe ele ºi
cã elevii de acum vor fi viitorii sãi angajaþi;
de aceea a investi în pregãtirea emoþionalã
pare a fi o miºcare bunã. Pe de altã parte exis-
tenþa în sine a acestei capacitãþi nu garanteazã
succesul; nici o capacitate individualã, ruptã
Recenzii 177
de context, nu poate face minuni. Dar cu
siguranþã lipsa ei va avea repercusiuni nega-
tive asupra unei organizaþii.
Cartea lui Goleman reuºeºte un lucru pe
care nu multe cãrþi de specialitate îl reuºesc:
oferã, pe de o parte, informaþii utile pentru
specialiºtii din domeniul psihologiei ºi re-
surselor umane, balansând subtil de la aspec-
tele teoretice la cele practice, ºi invers, iar pe
de altã parte, oferã ºi o lecturã pasionantã ºi
interesantã, presãratã cu exemple conclu-
dente fãcând conceptul uºor de înþeles în con-
textul mediului organizaþional.
Dar cartea a cunoscut ºi o serie de critici.
I s-a reproºat lui Goleman cã nu a adus o
validare empiricã a teoriei sale, cã nu a propus
o metodã de mãsurare obiectivã a conceptului
de inteligenþã emoþionalã cu multiplele lui
caracteristici (Pellitteri 2002). A fost criticat
cã a negat rolul QI din moment ce existau
studii în domeniu care evidenþiau rolul lui,
iar pe de altã parte el pentru propriul lui cons-
truct nu a adus dovezi empirice, date concrete
de cercetare, un instrument valid de mãsurare.
O altã direcþie pe care au marºat criticii
lui a fost însãºi conþinutul constructului de
inteligenþã emoþionalã. Goleman a fost acuzat
(Pellitteri 2002) cã introduce conceptul de
inteligenþã emoþionalã în conceptul de
personalitate într-un mod forþat, sau cã nu
face altceva decât sã punã la un loc concepte
din motivaþie ºi inteligenþã, de unde scoate
conceptul de inteligenþã emoþionalã.
Stilul lui dramatic ºi teatral de a expune
faptele, de a da exemplele a fost criticat de
asemenea fiind acuzat cã nu face altceva decât
sã distragã atenþia de la lipsa unor date
concrete. Dar unul dintre recenzorii acestei
cãrþi, Bernadette Cross (2001), subliniazã
faptul cã aceastã lucrare trebuie înþeleasã nu
ca o carte ce se adreseazã strict cercetãtorilor
ci ca una scrisã pentru publicul larg, ceea ce
face explicabil stilul în care a fost scrisã
(aparent dramatic ºi prozaic pentru gusturile
unora ºi lipsitã de o rafinatã rigurozitate
ºtiinþificã). De aceea poate fi vãzutã mai
178 Irina Cozma

degrabã ca o reuºitã decât o lipsã faptul cã a individului ºi gradul de funcþionare a acestuia

îmbrãcat concepte aride în forme "light".
Aºa controversat cum este, conceptul a
fost primit pozitiv de o parte al lumii ºtiinþi-
fice, unii autori introducându-l în vocabularul
lucrãrilor lor. Astfel J. F. Tomer (2001) consi-
derã inteligenþa emoþionalã o componentã
esenþialã în definirea "capitalului personal"
(care e un fel de capital uman dar care nu
suportã influenþa educaþiei sau trainingurilor
de dezvoltare ci reflectã calitãþile de bazã ale
la nivel psihic, fizic ºi spiritual).
Trãim într-o epocã în care perspectiva
noastrã pentru viitor depinde din ce în ce mai
mult de gradul în care reuºim sã ne controlãm
ºi sã ne manipulãm relaþiile cu ceilalþi.
Aceastã carte oferã un ghid practic pentru a
face faþã momentelor cruciale, atât la nivel
personal cât ºi organizaþional, care ne aºteaptã
pe toþi în anii ce vor veni.
Irina Cozma
Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei

Bibliografie
Cross, Bernadett. (2001). Review of Working with Emotional Intelligence. International Journal of Conflict
Management. 12, 3.
Goleman, Daniel. (1999). La inteligencia emocional en la empresa. Buenos Aires:Vergara.
Pellitteri, John. (2002). The Relationship Between Emotional Intelligence and Ego Defense Mechanisms. Journal
of Psychology. 136, 2.
Tomer, John F. (2001). Economic Men vs. Heterodox Men: the Concept of Human Nature in Schools of Economic
Thought. Journal of Socio-Economics. 30, 4.
Tucker, Mary L., Sojka, Jane Z., Barone, Frank J., McCarthy, Anne M. (2000): Training Tomorrow's Leaders:
Enhancing the Emotional Intelligence of Business Graduates. Journal of Education for Business. 75, 6.

Note
1. De vãzut, în acelaºi sens, raþionamentul Principiului lui Peter.
2. Cei mai ameninþaþi de stereotipuri negative sunt de regulã cei care formeazã avangarda unui grup: primele
femei pilot, primul grup minoritar implicat în politicã etc.
3. Promovarea diversitãþii ca metodã de învãþare