Patrimoniul sportului

BAZE SPORTIVE
URBANE
de secol XX
 INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI
editori: Camelia Raluca Bărbulescu | Florentina Matache

Patrimoniul sportului
BAZE SPORTIVE
URBANE
de secol XX
BUCUREȘTI, 2017
ECHIPA PROIECTULUI
Raluca IOSIPESCU | coordonator științific
Raluca BĂRBULESCU | coordonator
Florentina MATACHE | asistent coordonator
Georgiana MANEA
Adriana POPOVICI
Irina LECA
Anamaria RĂVAR | consultant

AUTORII TEXTELOR
Raluca IOSIPESCU, Raluca BĂRBULESCU, Florentina MATACHE,
Georgiana MANEA, Adriana POPOVICI

COPERTĂ - grup statuar, Palatul Copiilor din Constanța - Raluca BĂRBULESCU

ILUSTRAȚII - pag. 40, 50, 60, 68 - Georgiana MANEA

ISBN 978-973-0-23989-8
ePDF 978-973-0-24299-7

© Institutul Național al Patrimoniului, 2017

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această publicație nu poate fi repro-
dusă, stocată sau transmisă prin orice mijloace de natură electronică, mecanică,
de copiere, înregistrare sau alte forme fără permisiunea prealabilă a Institutului.

Proiectul este realizat de către Institutul Național al Patrimoniului în parteneriat cu Filiala

Teritorială București a Ordinului Arhitecților din România și este finanțat prin timbrul
arhitecturii pentru proiecte culturale de către Ordinul Arhitecților din România.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Ordinului

Arhitecților din România.

FINANȚATOR PARTENER
OMÂNIA
R
IN S

I
NIULU
TITUTU

IM O
LN

TR

AȚ
ION PA
AL AL

www.patrimoniulsportului.ro
cuprins

ARGUMENT

CONTEXT
Începuturile mișcării sportive în România.............................................................................................9

Mișcarea sportivă în România secolului XX......................................................................................18

BAZE SPORTIVE
Amenajări și construcții cu caracter sportiv...................................................................................23

STUDII DE CAZ
Ștrandul Tineretului și Complexul sportiv„Iolanda Balaș Sőtér”....................................41

Complexul sportiv Giulești................................................................................................................................51

Complexul Sportiv Dinamo................................................................................................................................61

Parcul și Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu”.................................................................69

BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE........................................................................................................................................85

SURSA ILUSTRAȚIILOR............................................................................................................................................87
argument

echipa proiectului

„Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX” este un demers inițiat de Institutul Național al Patrimoniului
în parteneriat cu Filiala București a Ordinului Arhitecților din România. Scopul acestui proiect pilot este de a aborda
problematica construcțiilor sportive ce au potențialul de a se constitui ca parte a patrimoniului cultural din România. La
nivel internațional „Patrimoniul sportului” este un subiect din ce în ce mai dezbătut, aceasta fiind și tema propusă de
ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) cu ocazia celebrării în 2016 a „Zilei internaționale a monumentelor
și siturilor”, eveniment organizat anual în data de 18 aprilie.

Sportul este una dintre cele mai vechi activități ale omului, iar mărturiile privind diversitatea și complexitatea echipamentelor,
instalațiilor și ansamblurilor construite, necesare practicării diverselor tipuri de activități sportive, poartă deseori valori
remarcabile pentru dezvoltarea urbanismului, arhitecturii, artei și tehnicii. Practicat în scopul îmbunătățirii și menținerii
formei fizice, dar și agrementului și relaxării, sportul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a început să se dezvolte în secolul al
XIX-lea, căpătând un rol major în societatea modernă. Astăzi, sportul se constituie ca un determinant al sănătății fizice și
mentale, un prilej de socializare și distracție și, nu în ultimul rând, un factor modelator al personalității umane. Prin extensie,
toate acele echipamente, instalații și ansambluri necesare desfășurării activităților sportive și mai ales competițiilor sportive
sunt astfel reprezentative și chiar emblematice pentru comunitățile locale, acestea fiind creatoare de valoare identitară.

Spațiul românesc actual a urmat, în linii mari, traiectoria internațională a dezvoltării sporturilor, primele asociații
sportive fiind înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. În perioada interbelică, sportul românesc a fost recunoscut la
nivel internațional, iar în a doua jumătate a secolului XX, majoritatea centrelor urbane din România au fost dotate cu
baze și ansambluri sportive, necesare practicării sporturilor de competiție, dar mai ales de agrement. Odată cu dezvoltarea
conceptului de sport și cu entuziasmul competițiilor, echipamentele, instalațiile, dar și ansamblurile construite au devenit
parte componentă a unei veritabile culturi naționale și locale a sportului. Ținând cont de trendul descendent pe care s-a
înscris sportul românesc în ultimele două decenii și de gradul avansat de deteriorare al bunurilor mobile și imobile necesare
practicării acestuia, nu este însă surprinzător faptul că patrimoniul sportului este, în România, încă prea puțin cercetat,
cunoscut, exploatat și valorificat.

În Strategia Națională pentru Sport și Tineret în România (2016-2032) se evidențiează faptul că „infrastuctura din sistemul
naţional pentru educaţie fizică şi sport este în proporţie de 75% una de nivelul anilor 1980. Ea este insuficientă şi de calitate
slabă [...] şi în prezent necesită o modernizare la nivelul cerinţelor europene şi ale federaţiilor sportive internaţionale, atât
pentru pregătirea şi pentru desfăşurarea competiţiilor sportive oficiale, cât şi pentru utilizarea lor în activităţi recreative. În
acelaşi stadiu se află şi bazele sportive aflate în administrarea Consiliilor locale, făcându-se în acest sens doar paşi timizi în
modernizarea dotărilor”. Ministerul Tineretului și Sportului își propune, în aceste condiții, să demareze, în perioada 2016-
2032, un amplu proces de dezvoltare a infrastructurii sportive, primul pas fiind întocmirea unui Registru național al bazelor
sportive, ce se va constitui ca un instrument unitar de evidență și clasificare/omologare a spațiilor amenajate pentru sport.

arg u ment 5
În paralel, se dorește dezvoltarea şi finanțarea adecvată a Programului Naţional de Întreţinere a Bazelor Sportive, ce are ca
obiective fundamentale întreţinerea şi modernizarea bazei materiale sportive ce deserveşte sportul sub toate aspectele lui şi
dezvoltarea acestuia prin constituirea unor baze sportive atât în mediul rural, cât şi în mediul urban.

Proiectul cultural „Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX” și-a propus, astfel, să inventarieze și să cerceteze
bazele sportive ce au potențialul de a se constitui ca parte a patrimoniului cultural din România. Scopul nu este de a realiza
o analiză exhaustivă, ci mai degrabă, de a atrage atenția asupra faptului că acestea nu constituie doar suportul fizic al
desfășurării activităților sportive, ci au multiple valențe și potențialul de a genera beneficii, de natură culturală, socială
și economică. Aproprierea acestor beneficii depinde însă de voința și eforturile unei multitudini de stakeholderi - de la
autorități publice locale la organizații neguvernamentale și la proprietarii și administratorii bazelor și cluburilor sportive.
Așadar, considerăm că materialul de față poate constitui un punct de plecare pentru o dezbatere mai largă asupra mijloacelor
și instrumentelor de protejare și valorificare a patrimoniul sportului, dar și de repoziționare a acestuia în viața comunităților
locale.

Pentru a înțelege mai bine subiectul proiectului propunem următoarele definiții:

Patrimoniu cultural

La nivel internațional, patrimoniul cultural a primit, de-a lungul timpului, numeroase definiții. Astfel, UNESCO definește
patrimoniul ca moștenirea noastră din trecut, cea cu care trăim astăzi și ceea ce transmitem generațiilor viitoare, acesta
reprezentând o sursă de neînlocuit de viață și inspirație. În același spirit, Consiliul European consideră patrimoniul un grup
de resurse moștenite din trecut pe care oamenii le identifică, independent de statutul lor de proprietate, ca o reflecție și o
expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor lor mereu în evoluție. Acesta include toate aspectele mediului
înconjurător ce au rezultat din interacțiunile dintre oameni și locuri de-a lungul timpului. Aliniindu-se acestor principii
internaționale, la nivel național, patrimoniul, și mai ales patrimoniul cultural naţional al României, este definit ca totalitatea
valorilor culturale constând în vestigii ale istoriei şi civilizaţiilor făurite de-a lungul mileniilor pe teritoriul României, în
creaţii literar-artistice, ştiinţifice şi tehnice cu valoare consacrată de-a lungul timpului şi în valorile aparţinând tezaurului
cultural universal existente pe teritoriul României.

Educație fizică și sport

La nivel european, subiectul sportului a fost tratat în diverse programe și politici. Conform Cărții Albe a Sportului, elaborată
de către Uniunea Europeană, sportul reprezintă toate formele de activităţi fizice care, printr-o participare mai mult sau
mai puţin organizată, au drept obiectiv ameliorarea condiţiei fizice şi psihice a persoanei, dezvoltarea relaţiilor sociale
sau dobândirea unor rezultate pozitive în competiţiile de toate nivelurile. Sportul este un fenomen social şi economic în
continuă dezvoltare, cu o contribuţie importantă la obiectivele strategice ale Uniunii Europene referitoare la solidaritate
şi prosperitate. Idealul olimpic de dezvoltare a sportului în vederea promovării păcii şi înţelegerii între naţiuni şi culturi,
precum şi a educaţiei celor tineri, s-a născut în Europa şi a fost susţinut de Comitetul Olimpic Internaţional şi de Forul
Olimpic European. La nivel național, principalul document legislativ care ne oferă o definiție a sportului este Legea nr.
69/2000, Legea educației fizice și sportului, actualizată 2009. În sensul prezentei legi, prin educație fizică și sport se înțelege
„toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze
condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții
de orice nivel”. Ca activități, educația fizică și sportul cuprind educația fizică, sportul pentru toți, sportul de performanță,
exercițiile fizice practicate cu scop de întreținere, profilactic sau terapeutic.

6 arg u ment
8
context
ÎNCEPUTURILE MIȘCĂRII SPORTIVE ÎN ROMÂNIA
Aspecte generale
Sportul este unul dintre fenomenele ce caracterizează
epoca modernă și contemporană. Acest fapt se datorează
atât plăcerii mișcării în aer liber, cât și dorinței continue de
perfecționare și depășire a propriilor limite psiho-fizice. Prin
complexitatea dezvoltată, sportul evoluează de la structuri
și procese sociale care determină condițiile de desfășurare a
exercițiilor ca distracție, reglând mecanismul prin tehnică,
la structuri și procese sociale care fixează organizarea
acestuia din punct de vedere instituțional.
Dezvoltarea actuală a sportului pare a fi o prelungire
a jocului, așa cum a fost acesta practicat de-a lungul
timpului. Societățile tradiționale au codificat frecvent
jocurile lor fizice provenite din activitățile cotidiene,
precum vânătoarea, pescuitul, luptele, alergarea, înotul,
aruncarea, și le-au incorporat în concursuri locale sau de
mare amploare. Aceste concursuri implicau o organizare
specială și un loc de desfășurare special rezervat acestui
scop. Existența competițiilor, a antrenamentelor și a
stadioanelor nu este în nici un caz o caracteristică a
epocii moderne. Dar studiul competițiilor sportive în
diverse societăți a relevat faptul că sportul contemporan
este un fenomen indisolubil legat de dezvoltarea socială.
Industrializarea și urbanizarea, existența grupurilor sociale
caracterizate de un standard ridicat, atât economic, cât și
cultural, școlarizarea generalizată, amploarea mijloacelor
de comunicare în masă, au avut ca efect diversificarea și
specializarea sportivilor, creșterea performanțelor obținute,
generalizarea spectacolului și a competiției.
Raluca Iosipescu
Sportul reprezintă o activitate de plăcere; se practică acolo
unde ne face plăcere, în timpul liber, față de obligațiile
profesionale sau familiale. Există o mare diferență între
sportivul dedicat unui sport favorit și acela care practică un
sport mai mult sau mai puțin ocazional, ca un amator. Sportul
a devenit cu timpul o instituție în sine, cu structuri proprii,
ierarhie, organizare și regulamente specifice, instalații și
personal calificat. Trebuie făcută o distincție între exercițiul
fizic și practicarea profesionistă a sportului1. Exercițiul fizic
reprezintă actul motric repetat în mod conștient în scopul
creșterii potențialului biologic, dezvoltarea armonioasă,
corectarea deficiențelor fizice și recuperarea motorie.
În secolul al XVII-lea este redescoperit principiul mens sana
in corpore sano, care considera starea fizică bună a omului ca
o condiție a valorii sale sociale, fiind astfel util societății. Ca
urmare, educația școlară era firesc să cuprindă în programa
sa ore dedicate practicării sportului.
Filosofi ca John Locke (1632-1704) și Jean-Jacques
Rousseau (1712-1778) au apreciat la rândul lor rolul
educațional al exercițiilor fizice. Pe tot parcursul secolului
al XVIII-lea se conturează și se dezvoltă patru sisteme de
înțelegere și practicare a educației fizice: francez, german,
suedez și englez. Ceea ce deosebește sistemul englez de
celelalte este ideea de educație prin sport, prin acesta fiind
influențate și trăsăturile de caracter ale practicantului.
Așa au luat naștere jocurile sportive și întrecerile care au
dezvoltat în plan moral acea trăsătură foarte cunoscută azi,
anume fair-play-ul. Sistemul englez stă așadar la originea
sportului modern.
context 9
Câteva dintre realizările punerii în aplicare a sistemelor
de practicare a educației fizice care persistă până în zilele
noastre se referă la stabilirea unui orar săptămânal, a
unui program de antrenament adecvat organismului,
la instalațiile și amenajările necesare, precum sala de
gimnastică, bazinul, terenul de sport, stadionul, la metoda
prin care profesorul sau antrenorul adaptează tehnica și
ritmul exercițiilor în funcție de vârstă, sex și particularități
individuale. Experiența practicării educației fizice în școli
a relevat ca deosebit de importantă colaborarea dintre
profesorul de sport și medic. Un alt aspect pus în valoare
a fost turismul sportiv socotit benefic atât pentru condiția
fizică, cât și pentru dezvoltarea intelectuală și morală.
Urmare a interesului crescut pentru mișcare și sport se
înființează, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
numeroase cluburi. Primele competiții desfășurate între
anii 1880-1930 au fost urmate la scurt timp de crearea
federațiilor care au preluat organizarea cluburilor. Succesele
sportive au dus la multiplicarea stadioanelor.
în Olimpia și erau dedicate lui Zeus. Idealul olimpic era
competiția sportivă, dreaptă, pasiunea pentru etalarea
performanțelor și aptitudinilor fizice, lăsându-se de o parte
divergențele politice sau etnice. În anul 393, sub împăratul
Teodosiu I, Jocurile Olimpice, ca o parte a moștenirii
„păgâne”, au fost interzise.
Pierre Fredy, baron de Coubertin, este întemeietorul Jocurilor
Olimpice moderne. Întreaga viață a acționat constant
pentru dezvoltarea educației fizice în Franța, convins
fiind că doar un popor sănătos și puternic poate face față
conflictelor militare. Istoric și pedagog, Pierre de Coubertin
era cucerit de Grecia antică și de ideea gymnaziumului, un
spațiu special de antrenament care stimulează simultan
dezvoltarea fizică și intelectuală. Pe de altă parte, baronul de
Coubertin dispunea de mijloacele materiale şi de impactul
favorabil al vremii oferit de descoperirile arheologice de la
Olimpia, argumente solide ce vor pleda într-un mod mult
mai eficient asupra ideii de relansare a Jocurilor Olimpice
antice într-o variantă modernă. În Grecia, doi filantropi

La începutul secolului XX s-a făcut departajarea între

termenul de gimnastică, folosit până atunci cu înțelesul
de mișcare, exercițiu fizic și acela de educație fizică. S-au
constituit astfel federațiile de gimnastică începând din
1832 – Elveția, 1860 – Germania, 1865 – Polonia, 1868 –
Olanda, 1869 – Italia, 1873 – Franța, 1885 – Ungaria, 1906
– România. În 1881 a fost creată Federația Internațională
de Gimnastică.

Atletismul a fost redescoperit în Anglia și practicat în

cadrul colegiilor și al întrecerilor universitare, fiind treptat
standardizate atât sistemul de măsurare, dimensiunea
terenurilor, cât și materialele sportive. Astfel, lățimea
culoarului de alergare, lungimea pragului de la sărituri și
de la probele de aruncare a fost fixat la 4 picioare (1,22 m),
diametrul cercului pentru aruncarea ciocanului 7 picioare
(2,135 m), în proba de 110 m garduri distanța de la start la
primul gard de 15 yarzi (13,72 m), distanța dintre garduri de
10 yarzi (9,14 m), iar înălțimea gardului de 1 yard (91,4 cm).

Jocurile Olimpice moderne

În mod tradițional se consideră anul 776 î. Chr. drept Fig. 1: Baronul Pierre de Coubertin - întemeietorul Jocurilor Olimpice
început al Jocurilor Olimpice antice. Jocurile se desfășurau moderne

10 contex t
aromâni, Evangelos și Konstantinos Zappa, au fost cei care
au finanțat refacerea stadionului Panatinaiko care a servit
desfășurării primelor Jocuri Olimpice în 1896. La acea
primă ediție au participat 14 țări și 241 de sportivi care s-au
întrecut în 43 de probe din 9 sporturi. Regele Gheorghe I a
prezidat deschiderea oficială a Jocurilor.
Primul român care a participat la ceremonia de deschidere
a evenimentului sportiv, încă de la prima ediţie organizată
la Atena, a fost George Plagino, care a participat la tir, proba
de talere. La a doua ediție, organizată la Paris în 1900, se
înregistrează din nou o participare a unui sportiv român.
În Comitetului Internaţional Olimpic (C.I.O.) din anii 1899-
1901 a fost ales ca reprezentant George G. Bibescu și mai
târziu George Plagino (1908-1949). În 1912, la Olimpiada
de la Berlin a câștigat prima medalie de argint olimpic
talentatul călăreț român, Henri Rang.
Fig. 2: Ceremonia de deschidere a primelor Jocuri Olimpice moderne –
stadionul Panatinaiko, Atena, 1896
Începuturile mișcării sportive în România
Premergătoare formelor instituționale de organizare a
educației fizice se constituie elementele tradiționale,
populare, de exprimare a exercițiilor fizice la români sub
forma jocurilor și dansurilor.
După manifestările fizice de mișcare, jocurile au fost
clasificate în jocuri de alergare, în țara noastră fiind
menționate o mare varietate precum „leapșa”, „de-a
prinselea”, „de-a v-ați ascunselea”, „de-a puia-gaia”, „de-
a baba-oarba”, dar și întreceri pe echipe desfășurate pe
terenuri ce ajungeau la kilometri pătrați. O altă grupă este
aceea a jocurilor de sărituri, reprezentativă fiind „capra” în
variantele cu piua simplă sau cu cea multiplă. Întrecerile de
trântă, practicate de copii, dar mai ales de tineri și adulți,
sunt cunoscute în variantele lupta voinicească, lupta
dreaptă, în care piedica era interzisă, lupta ciobănească,
lupta ursărească, lupta mocănească.
O mare varietate de jocuri sunt cuprinse în grupa de aruncare,
în funcție de obiectul de care jucătorii se folosesc. Piatra
folosită inițial este înlocuită fie cu o minge confecționată
din cârpe, păr de animal, lut, fie cu bucăți de oase sau de
lemn. Astfel iau naștere o multitudine de variante de joc,
unele urmărind precizia și forța, altele distanța aruncării, în
acest caz fiind utilizate bețe sau bâte. În folclorul popular
se regăsesc „oina” – joc pe echipe tradițional, echivalentul
celui cunoscut în Franța cu numele „longue paume”,
„poarca” – asemănător jocurilor cu crosa, „țurca” – joc de
măiestrie în lovirea unui lemn scurt cu un băț lung.
Un alt joc de îndemânare, de origine turcească, des
practicat, era geríd-ul sau gerét-ul (suliță). În timpul jocului
un călăreț arunca din galop o suliță, pe care un altul trebuia
să o prindă și să o arunce înapoi, tot din galop. Jocul era
gustat la curtea sultanului și făcea parte din distracțiile
obișnuite ale petrecerilor. La București este consemnat un
joc desfășurat pe câmpia Colentinei la care participau doi
călăreți, fii de boieri, care aruncau unul către celălalt bețe
de alun de 1 m lungime având ca apărare un scut din pâslă.
În plus aveau un baston cu cârlig, cu care, din galop, ridicau
geridul căzut. Jocul este pomenit în secolul al XVII-lea de
Dimitrie Cantemir.
contex t 11
Începuturile educației fizice organizate
În cadrul procesului de organizare a învățământului
românesc, o primă încercare de punere a problemei
introducerii educației fizice în școli se regăsește în
Regulamentul Organic adoptat în 1832 în Țara Românească
prin care se prevedea în bugetul rezervat acestui domeniu
și plata a doi profesori de gimnastică, unul la Academia Sf.
Sava în București, celălalt la Școala Centrală din Craiova.
În Moldova, la Academia Mihăileană, precum și la corpul
de pompieri din București, sunt cunoscuți ca profesori de
sport italienii Luzzato și Spinzi, între 1840-1848. Tot în
1848 se deschide la București, în casele lui Scarlat Rosetti, o
școală de scrimă condusă de elvețianul Louis Seres. În 1859
Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Spinzi ca profesor de
gimnastică și scrimă la școala militară din Iași.
Legea instrucțiunii publice din 1864 prevedea cuprinderea
în programa școlară liceală a gimnasticii, ca disciplină
obligatorie, pentru ca din 1893, aceasta să fie introdusă și în
învățământul primar. Programa școlară reflecta influențe
ale școlii franceze și germane și prevedea atât mișcări libere
și de ordine, exerciții cu instrumente – baston, haltere
ușoare, frânghie și scânduri de sărit, măciuci de lemn, cât și
la aparate – fus, paralele, inele, prăjini.
În același spirit, ministrul învățământului Spiru Haret a
introdus din 1897 primele campionate școlare de oină,
pentru buna desfășurare a acestui joc fiind întocmit chiar
un regulament oficial. La primul concurs anual interșcolar
din mai 1899 au participat 18 școli din București și din țară,
câștigătoare fiind echipa liceului „Nicolae Bălcescu” din
Brăila.
Școli cu spații amenajate special pentru desfășurarea orelor
de educație fizică erau însă puține, iar aparatura se limita
la instalații amplasate în curte de care atârnau prăjini,
inele și o bară flotantă, alături de o bară fixă și una sau mai
multe bare paralele. Exercițiile erau în general de natură
acrobatică. De cele mai multe ori școlile utilizau spații
închiriate, slab dotate cu instalații specifice.
O mare problemă în introducerea și dezvoltarea educației
fizice în școli o reprezenta însă pregătirea profesorilor
12
asigurată în Moldova de către Societatea de gimnastică din
Iași, autorizată în acest scop din 1904 și în Muntenia de
către Societatea Înainte din București, autorizată începând
din 1912. Era firesc, în condițiile unui atât de crescut și
răspândit interes față de mișcarea sportivă, să ia naștere
și forma de învățământ superior mult așteptată, anume
Institutul Național de Educație Fizică, fapt petrecut în 1923.
Inițiatorul și organizatorul institutului, primul rector al INEF,
prof. Virgil Bădulescu (1882-1944), a fost o personalitate
marcantă în domeniul educației fizice și sportului. El a
transformat terenul de instrucție al elevilor școlii militare
de infanterie din Dealul Spirii într-un stadion modern, care
a fost inaugurat în anul 1926. Din anul 1926 s-a introdus
organizarea cursului de înot pentru studenți în tabăra de
la Eforie și a început editarea primei reviste științifice de
specialitate din România - „Analele Educației Fizice”.
Un aspect important de relevat este acela al interesului
acordat în special de către medici față de necesitatea
practicării exercițiilor fizice ca măsură împotriva
sedentarismului, pentru armonizarea capacităților fizice
cu cele intelectuale și morale, în profilaxia și tratamentul
unor afecțiuni evidențiind rolul terapeutic al sportului.
Între cei care au publicat lucrări de pionierat în acest
domeniu se înscriu dr. Constantin Caracaș - medic al
spitalelor Pantelimon și Filantropia din București, dr. C. I.
Istrati – sprijinitor al unui proiectat Institut de gimnastică
terapeutică, dr. Iacob Felix – medic igienist, prof. I. Athanasiu
– titularul catedrei de fiziologie din București.
Desprinderea atletismului de educația fizică
Un eveniment extraordinar, povestit de Radu D. Rosetti,
era provocarea la o „întrecere de alergare cu prinsoare” pe
străzile Bucureștiului, ceea ce pare a fi prima mențiune a
unei întreceri de atletism din România. Relatarea suna
astfel: „Partea comică nu putea să lipsească; e plin de savoare
un afiş atârnat în cui, şi păzit sub sticlă, bineînţeles, prin
care o sportsmenă chiamă s-o vadă spectatorii la 1850: «Cu
învoirea ocârmuirii Duminică, în 13 Noiembrie după poftire
are VELOSIPETA KAROLINA PAUKERT în cea de pe urmă
cinste a se arăta iarăşi într-o Fugă mare cu Prinsoare de la
strada Podului Mogoşoaiei până în strada Târgului de Afară,
pă marginea oraşului; adică de şase ori; trei în ducătoare
şi trei pri n viitoare; cura se va sfărşi în 33 de minute. De
câte ori va ajunge la semn, se va slobozi câte o puşcă, spre
încredinţare. Forma îmbrăcăminţii: tirol. Dacă din privitori
va pofti să se prinză ca să se întreacă cu Madam, să poftească
la Hanu lui Manuc No. 56. Privitorii au să plătească câte un
sfanţ; Nobleţea după voinţă. Începutul va fi la 10 ceasuri
turceşti după prânz».”
Primul concurs de atletism s-a desfășurat în București în
1892 între elevii liceelor „Sf. Sava” și „Matei Basarab”. În 1893
o altă întrecere de atletism s-a organizat în parcul Cișmigiu.
În 1896, pe velodromul de la șosea, situat între al doilea
rond și capătul nordic, au avut loc concursuri de alergări,
aruncări și sărituri între elevii de la liceul „Gheorghe Lazăr”.
În Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, se
răspândește sistemul de educație fizică german care practica
gimnastica la aparate, scrima, tirul, înotul. Astfel de cluburi
de gimnastică sau atletism (de tipul Turnverein-urilor din
Germania) s-au organizat la Mediaș (1822, promotor Ștefan
Ludwig Roth), la Brașov, Sibiu, Sighișoara, Sebeș, Bistrița.
După 1848-1849 Turnverein-urile au fost încurajate de
consistoriile bisericii evanghelice, astfel încât gimnastica
a fost treptat introdusă în programele școlilor medii, apoi
și în cele primare. După 1867 Turnverein-uri s-au înființat
și la București, Iași, Galați, Azuga, unite apoi în „Uniunea
germană de gimnastică din România”.
Prima societate sportivă din România, Societatea centrală
română de arme, gimnastică și dare la semn, a apărut în
1867 la București, la inițiativa lui Gheorghe Moceanu și G.
Constantiniu, președinte fiind ales V. A. Urechia. Din 1878
societatea a beneficiat și de un local propriu, pe un teren
viran pe Calea Victoriei, ocupat azi de Palatul Telefoanelor,
construit la inițiativa ministrului Instrucției din acea
vreme, Gheorghe Chițu. Localul, în fapt un simplu hangar
din paiantă, fără instalații tehnice, sanitare, igienice, nu
a rezistat mult. Ulterior, societatea a primit un teren pe
Splaiul Dâmboviței pe care s-a construit un bazin de înot, o
instalație de tir și o sală de gimnastică. În 1898, Spiru Haret,
în calitatea de ministru al învățământului, finanțează
construirea unui local al societății, punând condiția creării
unor cursuri pentru profesorii de gimnastică din școli.
Societatea a devenit în timp foarte populară, iar datorită
poligonului de tir de pe actualul bd. Kogălniceanu a fost
mai mult cunoscută cu numele „Tirul”. Prin reconstrucție,
localul sălii de gimnastică a devenit apoi teatrul de Operetă.
Bazinul a continuat să funcționeze până în preajma
cutremurului din 1977.
Gheorghe Moceanu, prin activitatea și scrierile sale, a avut
o influență remarcabilă în organizarea învățământului
gimnasticii în școală și armată, în pregătirea profesorilor și
crearea de societăți dedicate domeniului. Ulterior au apărut
și în țară Societatea profesorilor de gimnastică din România
- 1893, Societatea de gimnastică Viitorul din Craiova - 1895,
Aurora - societate de gimnastică, de scrimă și de lectură,
București - 1897, Societatea de gimnastică a corpului
didactic, București - 1900, Societatea de gimnastică și sport
Aquila, Ploiești - 1901, toate fiind reunite în Federația
Societăților de Gimnastică din România, creată în 1906.
Primele campionate naționale de atletism, cuprinzând 16
probe de alergări, sărituri și aruncări, au avut loc în 1914,
iar în 1915 se inaugurează primul teren cu pistă de atletism
pe locul unde se va constitui apoi Stadionul Tineretului. În
1912 se crează Federația Societăților Sportive din România,
iar în 1914 Comitetul Olimpic Român care se afiliază la
Comitetul Internațional Olimpic.
Organizarea și instrucția militară a elevilor și
tineretului
În paralel cu evoluția educației fizice desfășurată în școli
s-a încercat introducerea, după model francez și german, a
unor unități a așa-numiților „mici dorobanți”. Promotorul
acestei tendințe a fost dr. Carol Davila. Reforma propusă de
el prevedea o instrucție elementară a elevilor, introducerea
spiritului disciplinei, socotită o însușire esențială a
educației, educarea vederii și a preciziei. Profitând de o
defilare militară prin București a elevilor liceului „Traian”
din Turnu Severin în 1906 și din rațiuni ce aveau parțial
de-a face cu educația și pedagogia, ministrul Instrucțiunii,
M. Vlădescu, a introdus o reformă ce ar fi dus la o excesivă
militarizare a educației fizice în școli. Militarizarea
excesivă s-a dovedit curând o greșeală din punct de vedere
pedagogic. Prin reforma învățământului petrecută sub
ultimul ministeriat al lui Spiru Haret, gimnastica școlară a
fost despărțită definitiv de instrucția militară, aceasta din
urmă fiind înlăturată din școli.
Ideea însă se regăsește în proiectele de organizare ale
unei pregătiri premilitare sau preregimentare ce au făcut
contex t 13
obiectul unor propuneri legislative înainte și după Primul
Război Mondial. În plan parașcolar a fost înființată în 1914
cercetășia, după modelul scoutismului englez, înlocuită din
1938 cu străjeria.

Apariția disciplinelor sportive

Ciclismul, practicat inițial pe velociped, a apărut și a câștigat

imediat adepți încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-
lea, D. Dumitrescu întemeind chiar o școală de velocipedie
pe terenul viran pe atunci, dintre str. Brezoianu și parcul
Cișmigiu. Generalizarea bicicletei cu roți egale a determinat
amenajarea de către Alois Pucher a primului velodrom cu
o pistă de 250 m, din pământ bătătorit, la capul Podului
Mogoșoaia. Al doilea velodrom, în jurul Arcului de Triumf
de azi, cu o pistă de 333 m, datează din 1894 și se datorează
lui Luigi Cazzavillan, întemeietorul și proprietarul ziarului
„Universul”. În scurt timp au început să se organizeze
raiduri cicliste pe distanțe mai mari, între orașe.

Scrima, ca disciplină sportivă, este introdusă la Jocurile

Olimpice moderne, la Atena în 1896, unde s-au desfășurat
primele întreceri la floretă și sabie, din 1900 fiind introdusă
și spada printre „armele de sală”. În 1903 Horia C.A.Rosetti
publică la București Teoria sau alfabetul scrimei și Codul
duelului, cu o prefață de principele George Bibescu. La
concursurile din 1910 și 1911 din Franța, sportivii români
au câștigat primul loc. În Comitetul Olimpic Român făceau
parte nu mai puțin de 4 scrimeri: Dinu Cessianu (primul
președinte al Federației Române de Scrimă), George Bibescu, Fig. 3: Proiectul Hipodromului Floreasca - arh. Paul Smărăndescu
G. Plagino și Alexandru Davila2.

Practicarea tenisului a fost posibilă grație apariției

cluburilor de tenis, primele fiind cele de la București (cca
1864) și Galați (1898), primul campionat național având loc
însă abia la 1911.

Handbalul, joc practicat inițial în echipe de 11 jucători, este

promovat în 1922 la Sibiu, iar din 1926 se răspândește și
varianta de câte 7 jucători (Hazena, de origine cehoslovacă).
În plan internațional cele două tipuri de handbal au
coexistat până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial3.

Imediat după încheierea Primului Război Mondial apare

în România și baschetul, sport practicat în special în Fig. 4: Hipodromul Floreasca - Vedere generală a tribunelor

14 contex t
licee. Datorită succesului înregistrat de noul sport au fost
amenajate, pe locul actualului Hotel „Intercontinental”,
primele terenuri de baschet, pentru ca în 1922 să se
construiască un teren regulamentar în curtea liceului
„Mihai Viteazul” din București4. Din 1928 apar mai multe
echipe la cluburile „Sportul Studențesc”, „Juventus”, „T.C.R.”
(„Tenis Club Român”). În 1931 se crează Federația Română
de Baschet și Volei care din 1933 include și handbalul.

În ceea ce privește fotbalul, primul meci este consemnat în

1902 la Timișoara, între echipa gazdă și cea din Lugoj. În
1909 se organizează ASAR (Asociația Societăților Atletice
din România) din care făceau parte cluburile de fotbal
„Colentina C.A” și „Olimpia S.C” din București și „United
A.C.” din Ploiești. În 1923 s-a desfășurat primul meci al
naționalei românești cu selecționata Cehoslovaciei pe
stadionul din Cluj, unde exista o tribună de lemn construită
în 1911, prima în cadrul unui stadion orășenesc. Din 1959
tribuna a fost mutată la Câmpia Turzii5.

În 1910 apare primul club de rugby în București. La București,

în anul 1916, din inițiativa profesorului Traian Lalescu,
se înființează prima organizație sportivă studențească,
„Sporting Club Universitar”, devenit „Sportul Studentesc”,
cu o echipă de fotbal și una de rugby. Ulterior s-au mai
înființat „Clubul sportiv al mediciniștilor” la București în
anul 1920, „Clubul sportiv Politehnica” la Timișoara, în anul
1920, „Politehnica” din București, în anul 1927, „Dreptul”
din București în anul 1941 etc.

Un capitol aparte îl constituie hipismul, dezvoltat sub Fig. 5: Ștrandul Lido

forma curselor de cai și a călăriei sportive. Hipodromul
de la Băneasa cu o suprafață de 60 ha, construit după
planurile arhitectului Ioan D. Berindei, a fost inaugurat
în 1908. Aici aveau loc săptămânal curse de trap și galop.
Între 1952-1960 a fost demolat, pe locul gol construindu-
se casa Scânteii și ansamblul Romexpo. Un alt hipodrom
a fost amenajat în preajma lacului Floreasca, specializat în
cursele de trap. A fost realizat după planurile arhitectului
Paul Smărăndescu, fiind terminat în 1923 sub antrepriza lui
Emil Prager, dar a fost demolat în 1937, cu ocazia construirii
cartierului Floreasca. Călăria sportivă se desfășura în special
în manejuri militare sau particulare, pe aleea călăreților de
pe șoseaua Kiselef.
Istoria înotului6 înregistrează existența în 1820 la Arad,
pe malul Mureșului, a unei băi publice care avea și o
,,școală de înot”, iar în 1845 se publica tot la Arad cartea
„Maestrului de înot arădean”. Pe malul Mureșului, în 1850
a fost amenajat primul bazin natural de înot. Preocupări
pe plan organizatoric și competițional s-au afirmat ulterior
și în Timișoara, Oradea, Cluj, Târgu Mureș, București. În
1880 s-a deschis în București bazinul - căptușit cu lemn,
cu dimensiunile de 30/15m - și „Școala de înot” a Societății
„Tirul”, unde primul concurs a avut loc în 1888. În Timișoara
s-a creat prima secție de natație în 1899, la clubul „Atletic”.
În 1905, Societatea „Tirul” organizează serbările în
București unde, pe lângă alte probe, se introduce înotul sub
apă și înotul de „iuțeală”. În 1912 se inaugurează concursul

contex t 15
de fond pe Dunăre între Măcin-Ghecet (13 Km), care după
război va căpăta o mare tradiție. În același an se constituie
„Comisiunea de natație” în cadrul FSSR reorganizată în
1915, sub titulatura „Comisia de Inot”.
Lipsa bazinelor reprezenta o mare piedică în dezvoltarea
înotului ca sport. Cu toate acestea, pe Dunăre au loc curse de
fond, în 1926 pe distanța Măcin-Galați și pe distanța Brăila-
Galați. Și la Constanța se practicau concursuri de fond între
Far și Cazino, între Constanța și Techirghiol, iar în 1927
concursul dintre Techirghiol-sat și Techirghiol-Movilă. De
asemenea, la București, pe lacul Floreasca, se organiza cursa
anuala denumită „Traversarea lacurilor”.
În București exista un singur bazin, cel al Societății „Tirul”,
dar care nu permitea desfășurarea antrenamentelor și
competițiilor pe distanțele clasice, el fiind neregulamentar.
În 1929, din inițiativa Așezămintelor Kretzulescu, se
deschide frumoasa bază sportivă „Bazinul Kiseleff” (după
Fig. 6: Ștrandul Bragadiru
16
naționalizare rebotezat „Ștrandul Tineretului”), iar în
august 1930 se inaugurează bazinul „Lido”. Pentru înot
se înregistrau în anii 1960 circa 20 bazine, în general
amenajate în preajma lacurilor din capitală: Floreasca I
și II, Băneasa, Tei, Toboc, Bragadiru (încorporat ulterior
complexului „Progresul”), Dinamo. Pe lacurile din nordul
Bucureștiului erau amenajate numeroase baze nautice
pentru caiac-canoe, canotaj-academic, iole.
Astăzi situația este tragică, lacurile din jurul capitalei sunt
grav poluate și deci impracticabile pentru natație. În mai
toate orașele de provincie ștrandurile au fost înghițite de
construcțiile de blocuri, iar bazinele de înot de la bazele
particulare practică prețuri prohibitive pentru imensa
majoritate a populației.
O altă disciplină sportivă, canotajul, se afirmă în 1856, când
se organizează primul concurs pe Dunăre, urmat la 10 ani
de cel desfășurat la Sulina sub auspiciile Comisiei Europene
a Dunării. În 1912 se înregistrează prima participare
românească la un concurs internațional de canotaj,
desfășurat la Istanbul.

Apariția și practicarea sporturilor de iarnă în Vechiul Regat

este în strânsă legătură cu atenția acordată de familia
regală. Regele Carol al II-lea era un bun schior și patron al
Federației Societăților Sportive din România, creată în 1912;
principesa Ileana era studentă a Academiei Naționale de
Educație Fizică și participa la taberele de iarnă de la Predeal;
iar principele Nicolae a publicat în 1940 un volum intitulat
Tehnica alpină pentru toți.

Primele curse oficiale de săniuţe (pentru copiii din Sinaia),

de schi sau bob din Vechiul Regat s-au desfăşurat, chiar
în 1912, pe pajiştea din faţa castelului Peleş. In 1925, la
Sinaia, se construieşte prima pârtie de bob după proiectul
ing. Sângiorzan, pe un versant vestic al dealului Furnica
(plecarea de la stânca Sf. Ana, iar sosirea la Riegler, în
preajma Castelului Peleş). Ea avea o lungime de 2 100 m şi
10 viraje.

Încă din 1879 se practica patinajul pe patinoarul natural Fig. 7: Parcul Cișmigiu - Patinaj artistic
amenajat pe lacul Cișmigiu. Mai mult decât atât, în 1933 s-a
realizat chiar o pârtie de schi în actualul Parc al Tineretului,
în fața cimitirului Bellu.

În Transilvania, comunitatea germană a înființat, la 28

noiembrie 1880, la Sibiu, Siebenbuergische Karpaten 1
Florian Georgescu, Educaţia fizică şi sportul - fenomen social, Editura
Verein (S.K.V. - Societatea Carpaților transilvani), care era SOadB8’Bxcx_eiO’çøç,
succesoarea Siebenbürgische Alpenverein, întemeiată în 2
Fede_ata RB6â8ă de Sc_6ă’ F-e de fOB_e’ ,_fc_6a,_B’
1873. „Explorarea“ Munţilor Carpaţi era scopul declarat al acefaO-a,çç,ç,
societăţii, căreia i se datorează, de altfel, şi primele trasee 3
Fede_ata RB6â8ă de Ha8dba-’ IfOB_a ’Bcx-x’ ,_,_B’ acefaO
de turism montan din România. S.K.V. este întemeietoarea -a,çç,ç,
în 1880 a bazei sportive „Olimpia”, care dispunea de două 4
Fede_ataRB6â8ădeBafceO’IfOB_cx-bafceOx-x_B6â8efc’,
terenuri de tenis pe timp de vară, care se transformau în _bafceO,_B’acefaO-a,çç,ç,
patinoare, iarna. În 1894 Asociația săsească de patinaj își 5
M, A8e-efcx’ Da8 Odx C_fOea’ Istoria fotbalului românesc,
construiește un sediu în spatele bazei „Olimpia”, sediu Bxcx_ekO’ç,
clasat azi ca monument istoric.
6
N,PBfOB-ace’ Istoria Sportului in Romania’Bxcx_ekO’çøøı,

contex t 17
 MIȘCAREA SPORTIVĂ ÎN ROMÂNIA SECOLULUI XX
Aspecte generale
Deși sportul organizat își are originile în România în secolul
al XIX-lea, abia în secolul XX, și mai ales după Primul Război
Mondial, se poate vorbi cu adevărat despre o activitate
sportivă în țara noastră.
În primele două decenii ale secolului XX sunt semnalate
întâlniri de fotbal și box, primul eveniment important fiind
campionatul de fotbal din anul 1909. În anii următori iau
ființă două organizații reprezentative pentru dezvoltarea
sportului românesc: Federația societăților sportive din
România (1912) și Comitetul Olimpic Român (1914), afiliat
Comitetului Internațional Olimpic1.
După terminarea Primului Război Mondial sunt semnalate
primele participări românești la întâlnirile internaționale,
continuate cu o intensificare a activității sportive în toată
perioada interbelică2. Cu toate acestea, activitatea sportivă
nu ia avântul așteptat, interesul fiind încă acordat doar
acelor sporturi considerate de elită, precum tenisul de
câmp, patinajul și întrecerile hipice. Celelalte sporturi sunt
ignorate de către reprezentanți ai claselor conducătoare,
excepție fiind fotbalul, care, deși nu făcea parte din categoria
manționată mai sus, era foarte popular încă din acele
timpuri. Acesta este și motivul pentru care, în 1930, este
înființată Federația română de fotbal (F.R.F.A.). Cele câteva
baze sportive construite în această perioadă se dovedesc
insuficiente, raportat la numărul populației amatoare de
activități sportive3.
18 context
Florentina Matache
Cel de al Doilea Război Mondial a afectat și mai mult mișcarea
sportivă. Ca urmare, la 1944, în România existau numai
circa 15000 de sportivi legitimați4. Abia după terminarea
războiului și instaurarea regimului comunist în România,
mișcarea sportivă suferă transformări radicale, numărul
sportivilor legitimați crescând spectaculos în următorii
cinci ani, ajungând în jurul anului 1950 la 2291335.
Politica partidului comunist urmărea nu numai creșterea
calitativă a sportului de performanță, dar și crearea unei
mișcări sportive de mase: „socotite drept componente ale
grijii pentru sănătate, recreația și sportul au făcut obiectul
unor preocupări speciale din partea forurilor de specialitate
care au dus la construirea și amenajarea a numeroase
baze sportive menite să asigure un cadru din ce în ce mai
larg mișcării sportive de mase și competiționale”6. Astfel,
concomitent cu realizarea altor priorități postbelice, capătă
un accent deosebit și dezvoltarea funcțiunilor socio-
culturale și de sănătate, în care amenajările și construcțiile
cu caracter sportiv ocupă un rol important.
Punându-li-se la dispoziție infrastructura necesară, oamenii
încep să practice sportul de agrement, umplând stadioanele,
sălile de gimnastică și de atletism, bazinele și ștrandurile.
Numărul amenajărilor sportive crește semnificativ, astfel
că, față de anul 1946, când s-au înregistrat 22 de terenuri
noi, în anul 1948 se raportează terminarea a 566 de terenuri
și în 1949, a 722 de terenuri. Apogeul va fi în anul 1950,
când au fost înregistrate 1536 de astfel de terenuri7. În
1945 se înființase și Organizația sportul popular, menită
să transforme sportul într-un mod de agrement disponibil
tuturor cetățenilor. Urmarea este reprezentată de înființarea
de baze sportive în uzine, școli și facultăți, și chiar și în zonele
rurale. Din rândul miilor de sportivi amatori se vor ridica
sportivii de performanță din perioada următoare, mulți
dintre ei ajungând campioni la diferite discipline8.
Punctul de cotitură de la începutul anilor ʼ50 are, fără
îndoială, strânsă legătură și cu organizarea în acea perioadă
în România a două evenimente sportive internaționale
de mare însemnătate: Jocurile Mondiale Universitare de
Iarnă, ce au loc la Brașov în 1951, și Festivalului Mondial al
Tineretului și Studenților, desfășurat în 1953 la București.
Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă
Poiana Stalin, 1951
Deși însemnătatea sportului pentru tineret era recunoscută
de dinainte, în anul 1946 aceasta capătă un nou avânt când,
la Congresul Mondial al Studenților, se afirmă că „sportul
constituie o parte integrantă a vieții studențești, deoarece el
face posibilă asistența mutuală dintre studenții din diferite
țări și contribuie la consolidarea prieteniei lor”9. Ca urmare a
acestui congres, Uniunea Internațională a Studenților preia
organizarea Jocurilor Mondiale Universitare de Vară și de
Iarnă: „aceste mari competiții sportive studențești constituie
un minunat prilej pentru desfășurarea unei largi activități de
propagandă în mijlocul tineretului studios din țara unde ele
sunt organizate, un minunat prilej de popularizare a luptei
tineretului democrat pentru pace și o viață mai bună”10.
Se pare că, în ciuda așteptărilor, Jocurile Mondiale organizate
de Uniunea Internațională a Studenților au avut o participare
mult redusă, politizarea tot mai mare a evenimentului
ducând ulterior la o divizare a lumii sportive universitare,
care s-a împărțit în Uniunea Internațională a Studenților
(U.I.S.) și Federația Internațională Sportivă Universitară
(F.I.S.U.). Cu toate acestea, U.I.S. continuă organizarea
Jocurilor Mondiale Universitare, ediția a IX-a a Jocurilor
de Iarnă având loc în România, la Poiana Stalin (cunoscută
astăzi ca Poiana Brașov) din municipiul Brașov, bază sportivă
amenajată special cu această ocazie. Construcția Centrului
Sportiv din Poiana Stalin a demarat în iulie 1950 și a fost
terminată la începutul anului 1951.
Complexul avea în alcătuire „stadion de iarnă (patinoar),
funicularul, schi-liftul, trambulina mare, pârtiile de schi,
pârtia de bob, pista de slalom special și cabana de cazare a
studenților. La lucrări au participat și 720 de utemiști, care,
organizați în brigăzi, au lucrat voluntar”11.
Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților
București, 1953
După Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă de la Brașov,
în România are loc, doar doi ani mai târziu, un alt eveniment
internațional dedicat sportului și tineretului, menit să aducă,
într-un timp extrem de scurt, schimbări semnificative vieții
sportive și sociale din capitală: Festivalului Mondial al
Tineretului și Studenților. Acesta trebuia să se desfășoare
inițial în capitala Poloniei, Varșovia, dar reprezentanții
instituției poloneze însărcinată cu organizarea se retrag
în ultimul moment. România preia sarcina de a realiza
festivalul, toate pregătirile urmând a se face într-un timp
record de șase luni12.
Cu ocazia Festivalului au fost ridicate importante edificii
sportive în capitală: complexul parcului de cultură și sport
„23 August” care, ridicat pe un vast teren în partea de est a
capitalei, cuprindea un stadion pentru 80000 de spectatori,
un turn de parașutare, un lac artificial și un teatru în aer liber
de 4000 de locuri și Complexul „Floreasca” cu o piscină și o
sală de sport acoperite13. Pe lângă construcțiile cu caracter
sportiv, au fost construite, cu aceeași ocazie, și câteva dintre
cele mai reprezentative clădiri cu program socio-cultural
din București: Palatul Operei Naționale, Teatrul de Vară
„Nicolae Bălcescu” (în actualul parc Bazilescu) și Casa de
cultură „Înfrățirea între popoare”, toate inaugurate în luna
august 1953.
A doua jumătate a secolului XX
În următoarele decenii, importanța acordată mișcării
sportive în România continuă să cunoască o pantă
ascendentă. Au fost alocate fonduri considerabile din
bugetul de stat pentru construcții destinate activităților
sportive, vizând atât populația de masă, dar având mai ales
scopul final de obținere a unor rezultate prestigioase în
sportul românesc de performanță.
contex t 19
Către sfârșitul deceniului al 8-lea, în România existau: 1
***, București ghid, Editura Meridiane, București, 1962, p. 285.
12 patinoare artificiale, dintre care 3 acoperite, 15 bazine 2
Una dintre primele întâlniri internaționale la care iau parte atleții
acoperite pentru înot și sărituri, numeroase săli de români este cea organizată la Paris în 1920.
atletism, gimnastică, scrimă, atletică grea, poligoane de
3
***, București ghid..., p. 286.
tir etc. Construcțiile și amenajările sportive ajunseseră
4
Nicolae Pepene, „Sportul în slujba comunismului: Jocurile
să fie nelipsite din școli și din cartierele de locuit, din Mondiale Universitare de Iarnă – Poiana Stalin, 28 ianuarie – 7
localitățile turistice, din apropierea locurilor de muncă februarie 1951”, în Astra, serie nouă, anul III (XLVI), nr. 3-4 (331-
sau a ansamblurilor sanatoriale14. Obiectivul era ca, până 332), 2012, p. 83.
în anii 1990-1995, să fie atins necesarul de construcții
5
Nicolae Pepene, op. cit., p. 83.
6
Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul
sportive în mediul urban, astfel încât toată populația aptă
veacurilor, Editura Academiei socialiste România, București, 1982,
de mișcare să poată beneficia de aceste facilități15. Consiliul
p. 639.
Național pentru Educație Fizică și Sport, principalul 7
Nicolae Pepene, op. cit., p. 83.
investitor sportiv și coordonator legal al celorlalte organe 8
***, București ghid..., p. 286.
cu atribuții în domeniul sportului, avea în plan realizarea 9
Cuvântarea lui I. Grohman în „Buletinul Jocurilor Mondiale
unui vast program de construire a unor obiective sportive Universitare de Iarnă”, nr. 9, 5 februarie 1951 apud. Nicolae Pepene,
în toate capitalele de județ, dar și în alte orașe mai mari op. cit., p. 81.
ale țării. Acestea urmau să aibă „cel puțin un stadion, o 10
Nicolae Pepene, op. cit., p. 81.
sală polivalentă cu 1300 până la 3000 de locuri, o piscină 11
Ibidem, p. 82.
și un patinoar artificial”16. Pe lângă marile ansambluri, erau 12
Bogdan Vârșan, „Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților,
prevăzute „dotări sportive școlare, terenuri de joc și sport București 1953. Schiță de istorie socială”, în Studii și Articole de
pentru copii și baze sportive simple în cartierele de locuit”17. Istorie. LXXXII, Societatea de Ştiinţe Istorice din România, 2015, p.
64.
Programul a avut succesul dorit, activitatea sportulului de 13
Grigore Ionescu, op. cit., p. 613.
performanță, facilitată, și de dotarea cu instalații sportive 14
Potrivit unui studiu realizat de către arh. Ofelia Stratuliat din
a majorității orașelor, atingând cotele maxime în perioada cadrul I.S.L.G.C., studiu menționat de Miron Olteanu, secretar al
ultimelor decenii ale secolului XX. Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport în articolul
„Construcțiile sportului românesc”, în Arhitectura, nr. 1-2/1978, p.
Un nou punct de cotitură îl constituie căderea regimului 11.
comunist de la sfârșitul anului 1989, când în activitatea
15
Ibidem.
sportivă începe să se simtă o perioadă de declin. În anii de
16
Ioan Popa (arhitect în cadrul Consiliului Național pentru Educație
după 1990, multe dintre terenurile şi imobilele care făceau Fizică și Sport), „Actualitate și tendințe în proiectarea construcțiilor
parte din bazele sportive au fost retrocedate în baza Legii destinate activității sportive”, în Arhitectura, nr. 1-2/1978, p. 12.
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
17
Ibidem.
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie
1989. Începând cu acel moment, activitatea de construire
și dotare a orașelor cu amenajări și echipamente sportive
fie s-a stopat, fie a presupus, în unele cazuri, doar realizarea
unor modificări și renovări minore la cele deja existente.

20 contex t
21
baze sportive
AMENAJĂRI ȘI CONSTRUCȚII CU CARACTER SPORTIV
Acest studiu urmărește trasarea unei imagini de ansamblu
asupra amenajărilor și construcțiilor cu caracter sportiv
realizate în secolul XX în România. Privite din punct de
vedere al programului de arhitectură în care se încadrează,
construcțiile sportive pot fi clasificate în construcții sportive
în aer liber și construcții sportive acoperite.
Sporturi și amenajări sportive în aer liber
Terenurile în aer liber sunt clasificate în funcție de sportul
cărora le este destinat, putând fi întâlnite atât ca instalații
de sine stătătoare, cât și ca elemente integrate în ansambluri
destinate mai multor sporturi, ansambluri pe care le-am
definit în studiul de față sub denumirea de baze sportive.
Deși se găsesc în toate orașele țării, în capitală numărul
lor este semnificatv mai mare, fiind întâlnite în general
în zone cu caracter sportiv, dar și în cartierele de locuit, în
preajma uzinelor și școlilor. Într-un relevant articol al lui
Constantin Moldoveanu din anul 19661, ne putem face o
imagine generală a ceea ce însemna la acel moment sportul
și instalațiile în aer liber aferente în București.
Astfel, la 1966, cel mai practicat sport în București era,
asemănător zilelor noastre, fotbalul. Acestuia îi erau
destinate peste 60 de terenuri independente omologate,
folosite în competițiile oficiale, la care se adaugă un număr
de 18 alte terenuri existente în cadrul unor ansambluri
sportive, de asemenea omologate. Terenurile de fotbal au
fost folosite atât pentru antrenamentele și competițiile de
rugby, cât și pentru cele de handbal, pe vremea când acest
sport era practicat încă în formula extinsă de 11. După ce
numărul jucătorilor a fost redus la 7, au fost amenajate
Florentina Matache
terenuri speciale, suprafața mai mică a acestora oferind
posibilitatea amenajării ușoare și rapide a lor în diverse
spații. Se găseau fie în aer liber, în apropiere de întreprinderi,
uzine sau în cadrul marilor baze sportive, fie în săli acoperite,
cele mai cunoscute fiind cele de la Baza „Universitatea”,
Politehnica, Giulești, Dinamo, Constructorul etc.
În afară de fotbal, în aceeași perioadă existau terenuri în aer
liber pentru o multitudine de alte sporturi, precum volei,
tenis, handbal, baschet etc. Astfel, în Bucureștiul anului
1966 existau peste 50 de terenuri de volei, în apropierea
cărora se aflau, de cele mai multe ori, terenuri de baschet.
Cele mai cunoscute terenuri pentru aceste două sporturi
erau cele de la bazele „Știința”, „Sănătatea”, „M.T.T.C.” și
„Farma”, la care se adăugau, bineînțeles, cele din cadrul
marilor ansambluri2.
Tenisul era practicat, în primul rând, pe terenurile din cadrul
marilor baze sportive, dar existau și terenuri separate, cel
mai cunoscut fiind Centrul de antrenament de lângă Teatrul
de Operă și Balet. Un alt sport extrem de practicat în a doua
jumătate a secolului XX este tirul, existând poligoane dintre
cele mai moderne, precum cel de la Tunari, Tei, Cotroceni,
I.C.F. etc.
La fel de îndrăgit de bucureșteni era și patinajul. Pentru
acesta, erau amenajate în lunile de iarnă patinoare naturale,
precum cele de la „Centrul de antrenament”, „Bere Rahova”,
„Știința”, „Dinamo” sau „Giulești”. Pe lângă patinoarele
naturale au fost amenajate adevărate instalații de patinaj
artificiale. Două dintre cele mai cunoscute sunt patinoarul
„23 August”, construit în 1958 și patinoarul construit 6 ani
mai târziu, în cartierul Floreasca3.
baze sportive 23
Pentru înot existau în jur de 20 de bazine, dintre care
cele mai cunoscute erau cele din Floreasca, Băneasa,
Tineretului, Tei, Bragadiru – ulterior înglobat în complexul
Progresul, Dinamo etc. Geografia capitalei, prin prezența în
partea de nord a lanțului de lacuri de pe Colentina, a permis
amenajarea în această zonă a numeroase baze nautice,
cum sunt bazele pentru caiac-canoe, canotaj-academic, iole
olimpice și altele4. Printre cele mai reprezentative se numără
Clubul nautic de pe malul lacului Herăstrău, proiectat de
către arhitectul Octav Doicescu și terminat în anul 19475,
precum și baza nautică Floreasca.
Săli de sport acoperite
Pe lângă terenurile în aer liber, o atenție deosebită a fost
acordată, în a doua jumătate a secolului XX, construcției
de săli sportive acoperite, destinate gimnasticii pentru
copii, antrenamentului la diverse sporturi, competițiilor
(specializate sau polivalente), bazinelor de înot. Intensificarea
construcției de amenajări sportive se resimte cel mai bine
după anul 1965, moment la care, în țara noastră, cu exceția
unor stadioane, existau doar două săli de sport moderne,
la București și la Constanța. Prin programul de dezvoltare a
infrastructurii sportive din perioada anilor ʼ70-ʼ90, sălile de
sport acoperite, unele cunoscute mai bine sub denumirea
de săli polivalente, erau gândite să aibă între 1300 și 3000
de locuri6, ajungând chiar până la 4000 de locuri în cazul
sălilor destinate competițiilor.
Pentru proiectarea celor mai multe dintre aceste săli
sportive, arhitecții au adoptat soluții de partiuri și sisteme
constructive diferite. Cu toate acestea, încă de acum câteva
decenii, urmând direcții internaționale, au fost elaborate
studii și cercetări privind dimensionarea sălilor în funcție
de destinație. Astfel, în anii 1977-1978, Institutul de
proiectări construcții tipizate elaborează „Studiul privind
dimensionarea și modularea funcțiunilor sportive, inclusiv
posibilitățile de asamblare în obiective și complexe
polivalente”. Studiul trata dotările pentru sport în săli
acoperite și a fost împărțit în două etape: etapa I cuprindea
sălile de sport, sălile pentru gimnastică școlară, sălile pentru
tenis de câmp și bazinele de înot și sărituri; etapa II s-a
axat pe dimensionarea velodromului acoperit, a popicăriei
acoperite, a sălilor de box, pentru atletism, haltere, lupte,
scrimă și pentru tenis de masă7.
24 baze sportive
În unele dintre cazuri, întâlnite, fără a fi o regulă, în orașele
mai mici, s-au pus în aplicare proiecte tip de săli de sport. Un
astfel de exemplu îl reprezintă reproducerea aceleiași soluții
pentru sălile de sport de la Galați și Ploiești. Proiectul
original a fost realizat de către un colectiv din cadrul I.P.
Prahova, condus de către arhitectul Gheorghe Dumitrescu.
Acesta cuprindea planurile pentru o sală de sport din Ploiești
cu o capacitate de 2000 de locuri în tribune. Proiectul a fost
ulterior preluat și reprodus, cu foarte puține modificări, „de
către Consiliul popular al Municipiului Galați, chiar înainte
de darea în folosință a sălii din Ploiești – 21 august față de
29 decembrie 1971”8.
Un alt proiect tip a fost cel realizat în cadrul I.S.L.G.C. –
București, avându-l ca șef la specializarea arhitectură pe
Teodor Danciu. Acesta a fost folosit pentru construirea
sălilor de sport din orașele Tulcea, Vaslui, Bistrița, Focșani
și Medgidia. Posibil în două variante, cu sau fără centrală
proprie, proiectul presupunea o sală cu capacitate de 1400
de locuri, cu gradene fixe pentru spectatori. Sala propriu-zisă
putea fi folosită atât pentru competiții sportive, cât și pentru
organizarea de spectacole, conferințe, adunări etc.9.
Dacă punem deoparte aceste cazuri ale sălilor ridicate după
proiecte tip, construite, cum deja am amintit, în orașele cu
un număr mai mic de locuitori, sala de sport a fost, probabil,
programul de arhitectură ce s-a dezvoltat cel mai mult în
a doua jumătate a secolului XX, permițând stimularea
spiritului creator în rândul breslei arhitecților.
În anul 1978 erau deja terminate sălile din Cluj-Napoca,
Timișoara, Pitești, Iași, Baia-Mare, Ploiești, Galați, Bacău, Brașov,
Sf. Gheorghe, Deva, Târgu-Mureș, Arad și Târgu-Jiu. De asemenea,
se găseau în stadiu de finisaje sălile din Craiova, Brăila, Focșani,
Tulcea, Vaslui, Alexandria, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște, Bistrița,
Zalău, Reșița, Buzău, Oradea și Medgidia10. La toate acestea se
adaugă Palatul Sporturilor și Culturii din București, terminat în
1974, cu o capacitate de 6000-8000 de locuri.
Una dintre primele săli acoperite construite a fost Sala de
sport din Cluj-Napoca, proiectată în anul 1963 și terminată
în 1966 de către un grup de arhitecți din I.P.C.T. (Institutul de
proiectare pentru construcții tipizate), în colaborare cu Serviciul
de Investiții al Consiliului Național pentru Educație Fizică
și Sport. Gândită „pentru 3000 de spectatori pentru jocuri,
până la 4000 spectatori pentru discipline cu ring sau spațiu
redus”, construcția avea o arhitectură cuminte, proiectată pe o
structură tradițională din ferme metalice. Sala de sport făcea
parte din ansamblul Parcului sportiv Victor Babeș11.
Simultan cu ridicarea sălii de sport din Cluj-Napoca, cu o
arhitectură simplă și curată, s-au căutat și rezolvări mai
complexe, impuse de creșterea numărului de spectatori și
implicit de necesitatea folosirii maxime a spațiului.
Astfel, a fost proiectată Sala de sport de la Iași (arh. Ion
M. Enescu și Ileana Oprișescu), ce urma să declanșeze
sistematizarea unei întregi zone urbane a orașului, Lunca
Bahluiului, și căreia i se vor alătura ulterior alte amenajări
sportive: patinoar, bazin de înot acoperit, precum și
terenuri în aer liber. Sala trebuia să aibă inițial o capacitate
de 2000 de locuri, dar prin proiectarea pentru prima oară
la noi în țară a scaunelor escamotabile, capacitatea s-a
mărit la 2500 de locuri, pentru competiții de handbal și
până la 4000 de locuri pentru competiții cu ring sau arenă
redusă. Din punct de vedere al structurii, a fost propus
un sistem „de trei catarge mediane din beton armat, care
prin tiranți din elemente de beton precomprimat susțin
echilibrat, cu un sistem articulat, trei grinzi longitudinale
precomprimate, care la rândul lor susțin elementele de
planșeu ale acoperișului, format din prefabricate lineare”12.
Volumul arhitectural simplu a permis punerea în evidență
a structurii și intenției tehnice. Volumului principal al sălii
i s-a adaugat un volum adiacent, ce cuprindea „cabine de
transmisiuni tele și radioficare și aparate de proiecție”,
permițând amenajarea spațiului în sală de spectacole,
cinema, întâlniri, etc., polivalență ce este asigurată de
tribunele escamotabile”13.
La Sala de sport de la Pitești (arh. Ion M. Enescu și
Ileana Oprișescu), proiectul a urmărit înglobarea tuturor
funcțiunilor într-un singur volum construit și cu un singur
spațiu interior. Proiectantul sălii definește construcția „ca
un volum unic cu două timpane pline la spatele terenului
de joc și două fațade vitrate în lungul acestui teren. Anexele
sportivilor se află sub holul public și sub tribuna fixă. În
timp ce fațadele vitrate sunt liniștite, transparente și fără
elemente de relief, fațadele pline au o calitate sculpturală
prin cadența contraforturilor, care asigură stabilitatea
laterală a construcției prin volumele secundare ale unor
anexe”14. Nivelul și accesul publicului legat de tribune este
vizibil separat de nivelul inferior al anexelor sportivilor,
legat de terenul de joc. Sala era prevăzută cu o capacitate de
1000 de spectatori, dar dotarea ei cu tribune escamotabile
permitea mărirea capacității la 2100 de spectatori pentru
baschet și volei, și la 2700 de spectatori pentru competițiile
cu spațiu redus sau ring15.
O altă sală acoperită construită în aceeași perioadă cu cele
amintite mai sus este Sala de sport de la Deva (arh. Ion M.
Enescu și Ileana Oprișescu). Deși de dimensiuni comparabile
cu sala de sport de la Pitești, în cazul sălii din Deva s-a optat
pentru separarea în două volume diferite a funcțiunilor
principale: terenul de joc cu tribune și anexele sportivilor, și
holul public cu anexele aferente. Acestea puteau funcționa
atât simultan, cât și independent, dacă evenimentul o cerea16.
Sala de sport făcea parte dintr-o zonă cu caracter sportiv,
însumând spații de loisir, ștrand și terenuri de sport17.
Arhitectul Sorin Grava, din cadrul D.S.A.P.C. – Timișoara,
realizează proiectul Sălii de sport din Timișoara.
Planurile construcției se deosebesc de cele ale altor săli
prin dispunerea gradenelor de o singură parte a terenului,
permițând ca, pe lângă competițiile sportive, sala să poată
acomoda cu ușurință și alt gen de evenimente, precum
conferințe, spectacole, piese de teatru etc. Construcția este
împărțită în două volume: volumul principal, cuprinzând
terenul, gradenele și spațiul de primire; și un volum
secundar, alcătuit din vestiare pentru sportivi, birouri
administrative, depozite, centrală etc.18.
În 1972 s-a ridicat, în doar câteva luni, Sala Sporturilor
de la Baia Mare, proiectată de către arhitectul Gheorghe
Florescu și tehnicienii Dumitru Filimon și Marta Kadar.
Sala avea o capacitate de 2200 – 2300 de locuri, fiind
destinată competițiilor de handbal, tenis, baschet, volei
ș.a. Asemănător Sălii de sport de la Deva, construcția a fost
împărțită în două volume, volumul dominant ce cuprindea
terenul, tribunele și anexele pentru sportivi, și volumul
secundar, al accesului, cuprinzând holul, anexele pentru
spectatori, garderoba și grupurile sanitare19.
Arhitectul András Szilvester, din cadrul Institutului de
Proiectare Județean Mureș, realizează planurile Sălii de
sport de la Târgu-Mureș, sală ce iese în evidență prin
baze sportive 25
configurația octogonală a planului. Clădirea a fost integrată
zonei cu caracter sportiv și de agrement deja existente
în oraș, fiind amplasată chiar lângă accesul principal al
acesteia. Cu o capacitate de 2100 de locuri, este compusă
dintr-un singur volum, deschiderea foaierelor realizându-se
către parc prin mari suprafețe vitrate20.
Pe lângă aceste săli cu caracter polivalent, merită amintite și
câteva săli cu caracter aparte, destinate unor sporturi ce au nevoie
de condiții speciale pentru practicare, precum cele ce adăpostesc
bazine de înot sau patinoare.
Astfel, arhitectul Aurel Rus, din cadrul Centrului de Proiectare
Județean Maramureș, realizează proiectul pentru Bazinul
de înot acoperit de la Baia Mare. Amplasat, asemănător
majorității exemplelor deja menționate, într-o zonă cu caracter
sportiv din oraș, bazinul avea o capacitate a tribunelor de 500
de locuri. Era folosit atât „pentru competiții sportive, cât și
pentru cursuri de inițiere pentru copii sau înot de agrement
pentru public”21.
Un alt bazin de înot acoperit construit în perioadă este
cel de la Arad, realizat în cadrul Centrului de Proiectare
Fig. 8: Sala de sport - proiect tip realizat la Ploiești și Galați
26 baze sportive
al județului Arad de către arhitecții Viorel Bulgăreanu,
Marian Dinulescu, Adrian Caina și Zoltan Szep. Amplasat
într-un ansamblu ce cuprindea mai multe dotări sportive și
recreative, clădirea a fost construită din două volume, unul
destinat publicului și vestiarelor sportivilor și anexelor, iar
celălalt halei bazinului și tribunelor spectatorilor22.
Arhitecții Claudiu Cristea, Dan Lupescu și Viorel Simion, din
cadrul Institutului „Proiect Brașov”, realizează, la sfârșitul
anilor ʼ70, Bazinul acoperit de înot de la Brașov. Aflat în
apropierea Sălii de sport, construcția bazinului avea, pe lângă
spațiile destinate bazinului de înot olimpic și bazinului de
inițiere pentru copii, anexe pentru sportivi, vestiare, tribună
cu cca 400 de locuri, bar-bufet pentru sportivi și spectatori,
grupuri sanitare, depozit material sportiv, cabinet medical
și încăperi pentru personal23.
Tot în cadrul Institutului „Proiect Brașov” se realizează, de
către arhitecții Ion Rădăcină și Adolf Mazanek, proiectul
pentru Patinoarul acoperit de la Miercurea Ciuc. Clădirea
cuprindea, pe lângă teren și tribune, cu o capacitate de 3100 de
locuri, dintre care 2500 de scaune și încă 600 în picioare, anexe
pentru public și sportivi, precum și cabine pentru presă24.
Fig. 9: Bazin de înot acoperit la Cluj

Fig. 11: Sala sporturilor din Timișoara

Fig. 10: Sala sporturilor din Timișoara – detaliu de fațadă Fig. 12: Sala sporturilor din Timișoara - vedere din holul de acces

27
Fig. 13: Bazin de înot acoperit la Baia Mare Fig. 14: Sală de sport la Baia Mare

Fig. 15: Sală de sport la Iași – imagine interioară Fig. 16: Sală de sport la Iași

Fig. 17: Sală de sport la Deva Fig. 18: Sală de sport la Deva

28
Fig. 19: Sală de sport la Târgu-Mureș Fig. 20: Sală de sport la Târgu-Mureș – imagine interioară

Fig. 21: Sală de sport la Pitești – imagine interioară Fig. 22: Sală de sport la Pitești

Fig. 23: Sala sporturilor – Brăila

29
Fig. 24: Sală de sport la Arad Fig. 25: Sală de sport la Arad

Fig. 26: Bazin acoperit de înot la Brașov Fig. 27: Sală de sport la Brașov

30
Fig. 28: Patinoar acoperit la Miercurea Ciuc – imagine interioară Fig. 29: Patinoar acoperit la Miercurea Ciuc

Fig. 30: Sală polivalentă în Onești - macheta proiectului

31
 * * *
Amenajările sportive în aer liber, cât și sălile de sport
acoperite din zonele urbane, deși reprezentau programe
de arhitectură individuale, nu se regăseau decât arareori
de sine stătător în teritoriu. Răspunzându-se politicilor
socialiste de dotare a tuturor capitalelor de județ, cât și a
multora dintre marile orașe, cu instalații sportive care
să cuprindă cel puțin un stadion, o sală polivalentă, un
bazin de înot și un patinoar, acestea erau grupate în mari
ansambluri cu caracter sportiv. De cele mai multe ori, în
planurile de sistematizare ale orașelor erau prevăzute
întregi zone cu caracter sportiv și de agrement. Construirea
acestora era gândită în etape, cuprinzând dotările amintite
mai sus, alături de care puteau apărea și alte funcțiuni
recreative, precum parcuri, arene pentru spectacole în aer
liber, instalații de înfrumusețare etc. Descris în perioada de
după 1950 ca parcul de cultură și sport, acesta „era conceput
ca unul dintre elementele cheie ale orașului socialist, în
general rezervat pentru orașele de mari dimensiuni. [...], în
1952, au fost amenajate astfel de parcuri, ca noi ansambluri
(București și Constanța) sau ajustări ale vechilor parcuri
ale orașelor”25. În literatura de specialitate programul era
descris în felul următor:
„Parcul de cultură și odihnă reprezintă un element
cultural nou, necunoscut în orașele capitaliste.
Hotărârea C.C. a P.C.U.S. din 3.IX.1931 stabilește
că parcul de cultură și odihnă este instituția
culturală de tip nou, ce combină o largă muncă
de educație politică cu îmbunătățirea sănătății
milioanelor de muncitori. Prin parcurile de
cultură și odihnă, atât U.R.S.S., cât și în țările de
democrație populară trec zilnic zeci și sute de mii
de muncitori de diferite vârste și sex, cu diferite
gusturi și înclinări estetice, parcul deservindu-i
pe toți ca «vizitatori în masă» și răspunzând în
același timp cerințelor individuale ale fiecăruia.
În temele de program ce stau la baza compoziției
acestor parcuri, se prevăd cele mai variate
utilizări ale spațiilor plantate, pentru deservirea
vizitatorilor. Zonele de calm și odihnă, tratate
în stil peisager, alternează cu zonele educative,
32 baze sportive
tratate în stil arhitectural, și cu zonele rezervate
pentru jocul copiilor, grupate în jurul intrărilor.
În parcurile de cultură și odihnă apar, în multe
cazuri, și zonele rezervate pentru festivități în
aer liber, cu teatre și pavilioane pentru muzică și
chiar, în unele cazuri, cu zone pentru practicarea
sporturilor; în acest caz, parcul devine de cultură,
odihnă și sport”26.
Unul dintre primele ansambluri moderne de acest gen
construite în țară este cel al Parcului de cultură și sport
de la Constanța. Amplasat în nordul orașului, pe o fostă
groapă de gunoi, proiectul ansamblului prevedea „parcul,
alei, terasamente și plantații, cât și toate construcțiile
și amenajările sportiv-culturale [...]. Înafara compoziției
generale a parcului, au fost prevăzute o serie de construcții
care împlinesc caracterul de parc de cultură și sport,
și anume: construcții sportive, construcții cu caracter
cultural, lucrări cu caracter edilitar-urbanistic și construcții
culturale. Acestea toate, compuse din multiple obiecte
separate, conturate ca anteproiecte, formează laolaltă
un tot distribuit în diverse ansambluri de sport, îmbinate
cu plantații și alei legate între ele cu spații amenajate în
terase sau esplanade.”27 Deși construcția propriu-zisă a
complexului sportiv nu a respectat întocmai proiectul
realizat în faza de planificare, se păstrează linia generală a
ansamblului. Astfel, elementul dominant este reprezentat
de stadion, situat în partea de sud a parcului, către nord fiind
întâlnite alte amenajări cu caracter sportiv și de agrement.
Un alt exemplu reprezentativ pentru ansamblurile urbane
ridicate în secolul XX în țară este cel al Parcului sportiv
„Victor Babeș” din Cluj-Napoca28. Acesta a fost amenajat
inițial în 1931 în partea de vest a orașului, la cca 2 km de
centru. Proiectul parcului a fost realizat de către arhitectul
Elemér Moll şi de inginerul orașului Gyula Kovács, ajutaţi
de sugestiile profesorului de sport Albin Moraru şi de
medicul Onoriu Creţianu29. Pentru completarea parcului,
a fost proiectat, aproximativ 30 de ani mai târziu, un nou
ansamblu de clădiri sportive moderne, compus dintr-o sală
de sport30 și un bazin de înot acoperit31.
Fig. 31: Bazin de înot acoperit la Cluj – vedere generală
Deși cu o suprafață mai mică, în orașul Târgu-Mureș a fost
planificată o întreagă zonă destinată sportului. Proiectul
Ansamblului de sport și agrement din Târgu-Mureș
cuprindea „arena competițională”, „sală polivalentă 2000
de locuri”32, „popicărie”, „hotel sportivi club «Mureșul»”,
„teren-competițional fotbal-atletism”, „patinoar artificial
descoperit”, „terenuri competiționale de tenis”, „arena
principală 1200 locuri”, „teren de handbal (bitum)”, „terenuri
de tenis (zgură roșie)”, „terenuri baschet-volei (zgură roșie)”,
„grupuri de vestiare”, „grup săli haltere, box, lupte 600
locuri” și „ștrand public”33. Multe dintre aceste construcții și
amenajări se păstrează și astăzi.
Acestor exemple elocvente în planificarea și arhitectura
parcurilor sportive urbane de secol XX, regăsite în principalele
orașe ale țării, li se adaugă acele mari ansambluri sportive,
ridicate în aceeași perioadă în București. Conform unui
inventar din 196234, acestea erau: „23 August”, „Dinamo”,
„Progresul”, „Steaua”, Tineretului, „Giulești”, „Floreasca” și
stadioanele „Republicii” și „Unirea”. Ansamblurile amintite
au fost construite atât înainte, cât și după anii 1950, însă nu
toate se păstrează în prezent.
Din categoria ansamblurilor sportive ridicate înainte de
etapa 1950 face parte cel cunoscut în trecut ca stadionul
Republicii. Construit inițial în anii ʼ20 după planurile
arhitecților Horia Creangă și Marcel Iancu, acesta a fost
parțial refăcut în 1945 după distrugerile suferite în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial. A cunoscut modificări
radicale în anul 1948, în urma inițiativei orășenești P.C.R..
Stadionul a fost dezafectat în anii 1980, deoarece pe
amplasamentul său era prevăzută realizarea unui elicodrom
pentru Casa Poporului35. Complexul era format dintr-un
stadion, cu teren central de joc și o pistă de atletism în jurul
acesteia, terenuri de handbal, volei, baschet. Sub tribune
exista un bac pentru canotaj, o sală de scrimă și o alta de
haltere36.
Un alt complex sportiv construit înainte de 1950 este
complexul sportiv Giulești, acesta fiind ridicat între
cele două Războaie Mondiale, mai exact în anul 193637.
Complexul are ca principală structură stadionul, pe lângă
acesta mai existând două terenuri de fotbal, două pentru
volei, două pentru baschet și un teren de handbal. Sub
tribuna stadionului, pe lângă spațiile administrative, mai
există: o sală mare pentru volei, baschet, handbal, cât și săli
mai mici pentru box, lupte și haltere, un poligon de tir și o
popicărie cu două piste38.
Complexul Tineretului, construit de asemenea în prima
parte a secolului XX, a fost refăcut și îmbunătățit în anul
1948. Această bază sportivă era compusă dintr-un stadion,
două terenuri de rugby, trei de baschet, un teren de handbal,
unul de tenis, un poligon de tir, cât și dintr-o sală de sport
acoperită39.
Anul 1948 a reprezentat anul în care, pe lângă modificări
și îmbunățiri radicale la unele dintre bazele deja existente,
s-a început și construirea unora noi. Unul dintre ele, poate
chiar unul dintre cele mai cunoscute ansambluri sportive
baze sportive 33
din București este complexul sportiv Dinamo. Acesta este
compus din velodrom, sub ale cărui tribune erau săli de
sport pentru box și haltere, din numeroase terenuri pentru
tenis, volei, baschet și handbal, cât și dintr-un poligon de tir.
Fotbalul este practicat pe terenul principal al stadionului,
dar și pe alte terenuri adiacente. În jurul terenului principal
exista obișnuita pistă de atletism, dublată pe timp de
iarnă de o altă pistă aflată sub tribune. Din categoria
sălilor acoperite, la complexul Dinamo există o sală pentru
gimnastică și alte jocuri sportive, o popicărie cu două piste
și un bazin de înot sub ale cărui tribune fusese amenajată
o sală de box40.
Tot în jurul anului 1950 au fost inaugurate complexul
posibilitatea unei cercetări mai amănunțite a contextului
evoluției urbane și a complexului sportiv (datorate surselor
mai accesibile, atât bibliografice, cât și de arhivă), s-a putut
constata și stadiul actual de conservare al ansamblului și al
valorilor de patrimoniu arhitectural păstrate.
1
CB8fOa8O8MB-dBea8x’IBaefLB_Oebxcx_ekOe8edxLăxxfO A
çøddK’ B8 București. Materiale de istorie și muzeografie’ B-, IV’ çø’
Lxb-cate _edacOaOă de Mxex- de fOB_e a- B_akx-x Bxcx_ekO’ LL,
dłçBdłł,
2
Ibidem’L,dł,
Șex-L_BecOx-xBfO a a_OecOx-VcOB_Ae8O,A8ee-eLaO8Ba_x-x
3

sportiv Progresul, cuprinzând un stadion, o arenă pentru ax BfO _ea-aOe B8 -eăOx_ă cx c-ăd_ea ab_c de eată cB8fO_xOă
handbal, volei și tenis, săli de tenis de masă și piste de a8Oe_B_ B8 ace-ak -Bc, PaO8Ba_x- dfLx8ea de B LfOă de 6a_
atletism, și stadionul Unirea, cu teren de fotbal, pistă de d6e8fx8 :ı6;’ defO8aOă L_acOcă_ LaO8a’x-x de a_e6e8O’
câO k de fLat Le8O_x cBL fax cafe de b-eOe, Sx_fa& VcOB_ Ae8O’
atletism, terenuri de volei și baschet și o pistă specială
IPaO8Ba_x- a_OUca- d8 a8fa6b-x- Pa_cx- F-B_eafca ? Bxcx_ekOK’ B8
pentru competiții de motocros. Mai târziu, în jurul anului
Arhitectura’8_,B2çø’LL,ıBıı,
1960, a fost construit și complexul sportiv Steaua ce 4
CB8fOa8O8MB-dBea8x’ op. cit.’LL,dłçBdł,
cuprinde terenuri de fotbal, rugbi, volei, baschet și handbal, 5
G_B_e IB8efcx’ Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul
pistă de atletism și poligon de tir. veacurilor’ EdOx_acade6e A SBca-fOe RB6â8a’ Bxcx_ekO’ çøł’ L,
ø’çç,
O categorie aparte de ansambluri sportive este cea în care 6
IBa8 PBLa :a_OecO B8 cad_x- CB8f-x-x NatB8a- Le8O_x Edxcate
rolul principal revine sălilor sportive acoperite, terenurile Fcă k SLB_O;’ IAcOxa-OaOe k Oe8d8te B8 L_BecOa_ea cB8fO_xct-B_
în aer liber putând chiar lipsi în cazul lor. De multe ori erau defO8aOeacOOătfLB_OeK’B8 Arhitectura’8_,çB2çøł’L,ç,
de dimensiuni mai mici decât marile ansambluri care aveau eBd
T B_Da8cx’ICB8ceLe_ea6Bdx-aOăkLB-a-e8tafă--B_defLB_OK’
în componența lor și un stadion, pentru definirea acestora B8 Arhitectura’8_,çB2çøł’L,çd,
folosindu-se de obicei termenul de bază sportivă. 8
ISă-defLB_Oe6e8eK’B8 Arhitectura’8_,Bd2çø’L,ççı,
ø
eBd
T B_ Da8cx’ ISa-ă de fLB_O cx çd de -Bcx_K’ B8 Arhitectura’ 8_,
Exemplul cel mai semnificativ pentru această categorie çB2çøł’LL,ıBı,
este cel al Bazei sportive Floreasca. Ansamblul a fost ç
IBa8PBLa’ op. cit.’L,ç,
construit după planurile arhitecților Titu Evolceanu, Sofia 11
IB8M,E8efcxkkI-ea8aOL_kefcx’ICB8fO_xctfLB_Oe&L_B_a6e’
Ungureanu și W. Juster41. Acesta are ca structuri principale fO_xcOx_’B_6eK’B8 Arhitectura’8_,çB2çøł’L,,
o sală mare cu o capacitate de 2400 de locuri, destinată 12
Ibde6,
antrenamentelor și în primul rând competițiilor, și un bazin 13
IB8 M, E8efcx k k I-ea8a OL_kefcx’ ISa-ă de fLB_O -a IakK’ B8
de înot acoperit. Întregul complex a fost dat în folosință în Arhitectura’8_,çB2çøł’L,ı,
jurul anului 195042.
14
I-ea8a OL_kefcx’ ISa-a fLB_Ox_-B_ d8 POekOK’ B8 Arhitectura’ 8_,
Bd2çø’LL,ççłBççø,
Câteva dintre marile ansambluri sportive din capitală, ce au
15
IB8M,E8efcxkkI-ea8aOL_kefcx’ICB8fO_xctfLB_Oe&L_B_a6e’
fost considerate ca cele mai reprezentative pentru studiul fO_xcOx_’B_6eK’B8 Arhitectura’8_,çB2çøł’L,,
16
Ibidem,
de față, sunt analizate în capitolul următor al lucrării. S-a ç
IB8 M, E8efcx k k I-ea8a OL_kefcx’ ISa-ă de fLB_O -a DeaK’ B8
decis selectarea studiilor de caz din rândul acelor baze
Arhitectura’8_,çB2çøł’L,ø,
sportive complexe, și care încă mai păstrează multe dintre 18
SB_8 G_aa’ ISa-a fLB_Ox_-B_ d8 T6kBa_aK’ B8 Arhitectura’ 8_,
elementele de arhitectură originale. În acest mod, pe lângă ı2çø’LL,łBø,

34 baze sportive
çø
GeB_e F-B_efcx’ ISa-a fLB_Ox_-B_ ? Ba Ma_eK’ B8
Arhitectura’8_,çB2çøł’L,dç,
A8d_áf S-efOe_’ ISa-a de fLB_O TB_xBMx_ekK’ B8 Arhitectura’ 8_,
çB2çøł’LL,dBı,
21
x_e-A Rxf’ IBa8 de B8BO acBLe_O -a Ba Ma_eK’ B8 Arhitectura’ 8_,
çB2çøł’L,d,
22
VB_e- Bx-ă_ea8x’ IBa8 acBLe_O de B8BO -a A_adK’ B8 Arhitectura,
8_,çB2çøł’L,ı,
23
C-axdx C_fOea’ IBa8 acBLe_O de B8BO acBLe_O -a B_akBK’ B8
Arhitectura’8_,çB2çøł’L,,
24
IB8 Rădc8ă’ IPaO8Ba_ acBLe_O -a Me_cx_ea CxcK’ B8 Arhitectura,
8_,çB2çøł’L,ç,
25
I_8ax-b T x_e’ Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960:
constrângere și experiment’EdOx_aS6eO_a’Bxcx_ekO’ç’L,çø,
26
TOx EB-cea8x’ Introducere în probleme generale de construcția
orașelor’ EdOx_a e8c T ă’ Bxcx_ekO’ çøı LL, çłBçç’ apud. I_8a
x-b
T x_e’ Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960:
constrângere și experiment’EdOx_aS6eO_a’Bxcx_ekO’ç’L,çø,
Da8 IBă8efcx’ ISOadB8x- k Pa_cx- de cx-Ox_ă k fLB_O d8 B_akx-
CB8fOa8taK’B8 Arhitectura’8_,ø2çøıd’L,,
28
cOxa
A -Pa_cx-SLB_OU8e_fOa_IP_B,d_,Ix-xHatea8xK,
ø
OOL&22,xbbc-x’,_B2_B2fO_xcOx_a2fLB_O2La_cx-3fLB_O’ acefaO -a
çı,ç,ç, Fig. 32: Ansamblul sportiv din Târgu-Mureș – plan general
P_BecOx- a BfO _ea-aO de căO_e x8 _xL de a_Oect d8 cad_x- 1- Arenă competițională; 2 - Sală polivalentă; 3 - Popicărie; 4 - Hotel
I,P,C,T,:I8fOOxOx-deL_BecOa_eLe8O_xcB8fO_xctOLaOe;, sportivi; 5 - Teren competițional fotbal/atletism; 6 - Patinoar artificial
31
NcB-ae LO8’ IBa8 de B8BO acBLe_O -a C-x’K’ B8 Arhitectura, descoperit; 7 - Terenuri competiționale de tenis; 8 - Arenă principală; 9 -
8_, ı2çøł’ L, ł, NcB-ae LO8’ axOB_x- a_OcB-x-x d8 RefOa Teren de handbal; 10 - Terenuri de tenis; 11 - Terenuri baschet/volei; 12
A_OecOx_a efOe’ de afe6e8ea’ cBBaxOB_ a- L_BecOx-x ba8x-x de - Grupuri de vestiare; 13 - Grup săli haltere, box, lupte; 14 - Ștrand public
B8BO’B6L_ex8ăcxa_OecOx-Vaf-eMO_ea’a6b6e6b_D,S a ,A,P,C,
C-x’,
32
DefL_e ca_e fBa B_bO 6a fxf -a caLOB-x- dedcaO fă--B_ de fLB_O
acBLe_Oe,
33
CB8B_6 L-a8x-x de fOxate a- a8fa6b-x-x’ _eL_Bdxf B8& A8d_áf
S-efOe_’ ISa-a de fLB_O TB_xBMx_ekK’ B8 Arhitectura’ 8_, çB2çøł’
LL,dBı,
34
***, București ghid’Ed,Me_da8e’çø’LL,øBø,
35
OOLf&22_B,*Leda,B_2*2SOadB8x-3ReLxb-c’ acefaO -a
ı,ø,ç,
36
Anuarul statistic al orașului București’ çøıø’ L, çdd’ cB8B_6
CB8fOa8O8MB-dBea8x’ op. cit.’L,dłd,
CB6L-ex-afxe_O6BdUcă_fe68UcaOedxLăçødd,
38
CB8fOa8O8MB-dBea8x’ op. cit.’L,dł,
ø
Ibidem’L,dłı,
d
Ibidem’LL,dłıBdł,
41
G_B_eIB8efcx’ op. cit.’L,ø, Fig. 33: Ansamblul sportiv din Târgu-Mureș - grup de săli pentru atletică
42
CB8fOa8O8MB-dBea8x’ op.cit.’L,dł, grea (schiță)

baz e sportiv e 35
Fig. 34: Stadionul din Constanța

Fig. 35: Complexul sportiv din Constanța - perspectiva stadionului

36
Fig. 36: Complexul sportiv din Constanța - amenajările nautice (proiect)
Fig. 37: Complexul sportiv din Constanța - perspectiva stadionului (proiect)
Fig. 38: Stadionul din Constanța – tribuna oficială
Fig. 39: Stadionul și Parcul de cultură și sport din Constanța – plan
general (proiect, realizat parțial)
1 - Stadionul; 2 - Fântâna; 3 - Portic de intrare; 4 - Vestiare pentru
sportivi; 5 - Grup statuar; 6 - Intrări și case de bilete; 7 - W.C.; 8 -
Adăposturi decorative; 9 - Arenă pentru diverse sporturi; 10 - Teren de
antrenament și platformă pentru formațiuni de defilare și dansuri; 11
- Teren de antrenament pentru diverse sporturi; 12 - Vestiare pentru
antrenament; 13 - Sală de antrenament și gimnastică (pentru iarnă); 14
- Bazin acoperit; 15 - Bazin și tribune în aer liber; 16 - Vestiare pentru
bazinul în aer liber; 17 - Club nautic; 18 - Remiză și atelier de reparații
pentru bărci; 19 - Piața satului sportiv; 20 - Locuințe (cantonament
sportivi); 21 - Club și administrație; 22 - Școală; 23 - Hotel (cantonament
sportivi); 24 - Restaurant; 25 - Sere; 26 - Remize, garaj; 27 - Dormitor
pentru paznici; 28 - Poligon de tir; 29 - Teatru în aer liber; 30 - Ponton
(natație, canotaj, vele, etc.)
37
Fig. 40: Ansamblul sportiv din Baia Mare - sală de sport Fig. 41: Ansamblul sportiv din Baia Mare – plan general
1 – Sala sporturilor; 2 – Bazin acoperit

Fig. 42: Complexul sportiv Floreasca – vedere de ansamblu

38
39
studiu de caz
ȘTRANDUL TINERETULUI ȘI COMPLEXUL SPORTIV„IOLANDA BALAȘ SŐTÉR”
Date generale
Ansamblul sportiv este situat în partea de nord a Bucureștiului,
pe o fâșie de teren cuprinsă între Șoseaua Kiseleff și Bd. Mărăști.
Acesta face parte din Zona protejată nr. 74 – Agronomie
– Complex Sportiv Tineretului și se află de asemenea în
vecinătatea Zonelor protejate nr. 15 – Kiseleff, respectiv nr. 83
– Parcul Herăstrău.
În anul 1914, Federația Societăților Sportive din România
(F.S.S.R.) a început construirea unui complex sportiv, la
inițiativa Principelui Carol, în care se regăseau terenuri
de rugby și piste de atletism, prilej pentru care, complexul
găzduia numeroase competiții de profil. După 10 ani s-au
construit bazinele de înot, iar în 1929 a apărut Ștrandul
Kiseleff, care a fost păstrat de toate regimurile, fiind una
dintre bazele sportive și de agrement cele mai importante
din București. Zona a fost denumită inițial „Terenul de la
Șosea”, primind ulterior numele de „Stadionul Tineretului”.
Odată cu apariția Ștrandului Kiseleff în anul 1929, întreg
ansamblul a început să fie cunoscut sub denumirea de
„Complexul Sportiv Național Tineretului”. Chiar dacă a
suferit numeroase schimbări în timp, funcțiunile principale
au fost păstrate, întreaga zonă având un pronunțat caracter
sportiv. Deși, în prezent, zona este împărțită în mai multe
baze sportive cu denumiri și proprietari diferiți, în studiul
de față vom folosi denumirea generică „Complexul Sportiv
Tineretului”.
Evoluția contextului urban
Terenul actualului Complex Sportiv Tineretului nu a
făcut dintotdeauna parte din teritoriul administrativ al
Georgiana Manea
Bucureștiului, el fiind înglobat acestuia relativ târziu.
Conform prevederilor Regulamentului Organic de la 1831,
limita nordică a orașului traversa spațiul de azi al Pieței
Victoriei, urmând traseul șoselei Iancu de Hunedoara spre
est și al șoselei Nicolae Titulescu spre vest. Prin promulgarea
legii din 1895 privind extinderea Bucureștiului, în urma căreia
teritoriul administrativ a crescut de la 3000 ha la 5614 ha1 ,
perimetrul Bucureștiului s-a extins mai spre nord, depășind
puțin rondul II (Arcul de Triumf)2 . Abia în 1929, prin legea
de organizare a Municipiului București, când limita orașului
a fost stabilită de-a lungul căii ferate spre Constanța, toată
zona actualului Complex Sportiv Tineretului a fost inclusă
în interiorul administrativ al capitalei3.
Forma ansamblului sportiv a fost dictată de evoluția
străzilor și bulevardelor care îl definesc, principala axă
ordonatoare fiind cea a Șoselei Kiseleff, situată în partea
estică a terenului. Aceasta se constituia dintr-o parte
centrală carosabilă, flancată de două alei laterale, separate
prin plantații și reprezenta unul dintre principalele locuri de
promenadă în epocă, fiind cunoscută de către bucureșteni,
începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, sub denumirea
de „Șosea”: „Cea dintâi porțiune a șoselei Kiseleff («Aleea
Băneasa»), de la capătul Podului Mogoșoaiei până la rondul
I, a fost transformată, începând cu anul 1832, dintr-o
simplă plantație care însoțea un drum neamenajat, într-o
promenadă rectilinie, cu parte carosabilă bine amenajată,
cu câte două rânduri de tei de o parte și de alta a acesteia,
loc predilect de plimbare a protipendadei bucureștene. În
continuare a fost amenajată porțiunea următoare, până la
rondul II, iar la sfârșitul anilor 1850 porțiunea a treia, până la
actuala Piață a Presei Libere”4. În apropierea Pieței Victoriei,
de ambele părți ale „Șoselei”, a fost amenajat un parc.
studii de caz 41
Cunoscut astăzi ca parcul Kiseleff, acesta a fost inaugurat
în 1844, proiectul fiind realizat de către peisagistul austriac
Meyer5 .
Reconversia terenurilor agricole a făcut ca zona de vest
a Șoselei Kiseleff să fie printre primele ce au suferit
modificări importante. Astfel, în anul 1869, este mutată
în zona Herăstrăului, pe un teren aflat în partea de
vest a Șoselei Kiseleff, Școala Centrală de Agricultură si
Silvicultură6. „Piatra fundamentală a acestui nou local s-a
pus la anul 1868 de către Domnitorul Carol I. Școala fu
mutată aci în luna decemvrie 1869”7. Accesul pe teren, ce se
realiza din Șoseaua Kiseleff, a generat o legătură carosabilă
care s-a numit „Aleea Școlii de Agricultură”, în perioada
interbelică schimbându-și denumirea în „Aleea Ștrandului”.
În prezent poartă numele fostului președinte al Asociației
Internaționale de Atletism, Primo Nebiolo.
În partea de vest a terenului a fost trasată o stradă paralelă
cu Șoseaua Kiseleff, ce venea în prelungirea Străzii
Culcerului. Aceasta s-a constituit în două etape. Prima
etapă a fost în anul 1905, iar a doua etapă în preajma
Primului Război Mondial, când a fost continuată până în
dreptul Hipodromului8. Astăzi poartă numele de Bulevardul
Mărăști. La limita nordică a terenului a fost trasat Bulevardul
Telegrafiei9 care a fost determinat de înființarea stației
Herăstrău a Telegrafiei fără fir.
În anul 1912 a fost promulgată Legea privind „Asanarea
Lacului Herăstrău” ce a determinat acțiunea de expropriere
și schimb de terenuri ce vizau amenajarea Parcului
Național, destinat concursurilor hipice, jocurilor naționale,
exercițiilor sportive, expozițiilor agrare ș.a. Realizările
au avut loc între 1932-1939, odată cu asanarea lacurilor
Herăstrău, Floreasca, Băneasa, Tei și amenajarea parcului
Herăstrău.
Tot în 1912, la 1 decembrie, Primăria Capitalei a cedat
F.S.S.R.-ului fâșia de teren cuprinsă între Hipodrom și Str.
Mănăstirea Cașin, printr-un contract pe 99 de ani, contra
unei plăți simbolice de 1 leu pe an. Printre termenii
stabiliți prin acest contract se remarcă: „[...] având dreptul
să îngrădească locul, să facă plantațiuni, chioșcuri, clădiri,
aparate pentru sport etc., dar toate acestea cu o aprobare
specială a Primăriei, care va avea dreptul de control, urmând
42 studii de caz
ca toate acele construcțiuni să se execute după planul
aprobat de Primărie. La caz că Federațiunea se va disolva,
terenurile vor fi reluate de Primărie, împreună cu toate
bunurile ce se vor afla pe dânsele, fără nici o despăgubire”10.
Regulamentul de construcții și alinieri din 1928 a fost
primul act urbanistic ce a luat în considerare, din punct de
vedere al zonificării constructive, întreg terenul. Astfel, fâșia
de teren ce aparținea F.S.S.R.-ului a fost încadrată în zona „V
Parcuri”, iar terenul pe care se afla Institutul de Cercetări
Agronomice al României a fost inclus în zona de „Vile” prin
extinderea funcțiunii rezidențiale a cartierului Domenii.
Planul Director de Sistematizare a Bucureștiului din 1935 a
păstrat încadrarea zonei de agrement în categoria „spațiilor
verzi”, statut ce s-a menținut până în ziua de azi.
Ultima modificare asupra limitei terenului a apărut în anii
’60 când, pe locul Hipodromului, s-a amenajat Complexului
Expozițional EREN11. Cu acest prilej, Bulevardul Expoziției
s-a prelungit până în Șoseaua Kiseleff, delimitând astfel
o suprafață de teren de formă triunghiulară, care a fost
amenajată, o parte ca spațiu verde, iar o parte a trecut
în utilizarea RATB12, fiind folosit drept capăt de linii de
tramvaie și autobuze.
Evoluția complexului sportiv
Complexul Sportiv Tineretului își are începuturile în anul
1912, odată cu înființarea F.S.S.R. la inițiativa Principelui
Carol, care era adept al sporturilor de performanță. Sub
administrarea F.S.S.R., sportul românesc a intrat într-o
fază de organizare disciplinară, realizată după modelul
omni–sportiv francez al U.S.F.S.A.13, care promova sportul,
înființarea de asociații sportive de diferite specialități,
reglementarea sporturilor, procurarea de terenuri,
înființarea unui parc central de sporturi etc. La 1 decembrie
1912, F.S.S.R. a intrat în posesia fâșiei de teren cuprinsă
între Hipodrom și Str. Mănăstirea Cașin, printr-un contract
pe 99 de ani. În anul 1914 a avut loc prima adunare
generală cu reprezentanții societăților afiliate. Un an mai
târziu, în 1915, F.S.S.R. a dobândit personalitate juridică și
au apărut primele comitete regionale. La data de 25 aprilie
s-a înființat Parcul Sportului14, iar mai târziu, în anul 1916,
din inițiativa d-lor prof. Murgoci și căp. Virgil Bădulescu,
s-a creat un Institut de Educație Fizică și s-au ținut
pentru prima dată diferite campionate de fotbal, atletism,
sporturi de iarnă, tenis etc. După Primul Război Mondial,
F.S.S.R. s-a reorganizat, avându-l pe M.S. Regele Ferdinand
drept președinte, iar Secretar general a fost numit A.S.R.
Principele Carol. Treptat, numărul comisiilor sportive a
crescut, pe lângă fotbal, rugby, tenis, box, sporturi de iarnă,
ciclism și înot, dezvoltându-se și alte sporturi, pentru care
s-au organizat multiple concursuri și campionate naționale.
Terenul F.S.S.R. a fost nivelat, canalizat și împrejmuit,
iar în anul 1929 s-a construit cea mai mare bază sportivă
din București din perioada interbelică ce purta numele de
Ștrandul Kiseleff. Proiectul ștrandului a fost elaborat de
Marcel Iancu, la comanda F.S.S.R. Schițele lui au fost vizate,
din partea F.S.S.R., de arhitectul Nicolae Nenciulescu, iar
proiectul aprobat de Consiliul comunal al Bucureștiului.
Fig. 43: Ștrandul Kiseleff
Lucrările de construire au durat doar 52 de zile. Acesta a
intrat rapid în circuitul zonelor de agrement ale Capitalei.
Din momentul inaugurării și până la cel de-al Doilea Război
Mondial, Ștrandul Kiseleff a fost cea mai mare bază sportivă
a Bucureștiului.
În revista Ilustrațiunea Română, articolul intitulat „O
măreață serbare la ștrand” ne redă atmosfera așa cum
era ea la acel moment: „Ștrand. Minunat loc de recreație
pentru bucureștenii condamnați de soartă, să rămână
pe meleagurile pe care a păstorit Bucur. Instalația din
Șoseaua Kiseleff vine să umple un gol demult resimțit.
Deși a apărut ca din pământ – construirea lui nu a durat
decât 52 de zile – ștrandul se prezintă astăzi admirabil din
toate punctele de vedere. În primele zile, este adevărat, el
43
a avut lipsurile inerente oricăror începături, dar cei puși să
conducă monumentala operă și-au înțeles menirea și cu o
perseverență rară, au procedat la înlăturarea a tot ceiace nu
corespundea cerințelor. Astăzi imensa construcție dintre
Școala de Agricultură și Hipodromul Băneasa, este gata să
concureze cu instalațiile similare din străinătate.
Cine nu a văzut Ștrandul, nu-și poate da seama de măreția
lui, cu atât mai mult cu cât durata construirei lui a fost
excesiv de scurtă. Este deci nevoe să te plimbi pe alee și
prin atenanse spre a-ți putea face o idee exactă asupra
formidabilei întreprinderi. Imaginați-vă un teren imens, în
mijlocul căruia se află un bazin de dimensiuni respectabile,
înconjurat de o plajă în suprafață de 12 000 metri pătrați
și vă veți putea da oarecum seama de impunătoarea
instalație”15.
Despre dotările ștrandului, Revista generală ilustrată spunea:
„Ștrandul Kiseleff – cel mai mare basin din Europa. Cea mai
mare plajă artificială. 2000 cabine. 14.000 m.c. Plaje de nisip.
Plaja și baia deschisă dela ora 6 dimineața până la ora 8
Fig. 44: Ștrandul Kiseleff - perioada interbelică
44 studii de caz
seara. Supravegherea basinului încredințată la profesori de
înnot speciali și membrilor federațiunilor sportive. Personal
special de salvare. Basin special pentru copii. Aparate de
educație fizică. Piste pentru curse. Tenis. Cabinet medical
condus de doi medici. Restaurant – Brasserie – Cafenea
– Magazine diverse – Poștă – Telefon – Telegraf – Poștă
specială pentru emisiune de Radio – Jazz Berlinez. Parchet
special pentru dans pe Plajă. Renumitul restaurant «Elysée»
la dispoziția Onor. Public până la miezul nopții. Prețuri de
intrare: 50 lei de persoană, cu drept de baie și cabină la
dispoziție. Dela ora 9 seara intrarea 20 lei da persoană. Se
găsesc de asemenea costume de baie de închiriat p. amator.
[...] Lecțiuni de înnot se dau sub direcțiunea d-lui profesor
Focșa”16.
Întreg ansamblul a fost proiectat ca o compoziție axială,
o succesiune de spații cu caractere diverse, separate prin
diferite corpuri de clădiri sau prin amenajări peisagere.
Accesul se realizează din piațeta de onoare prin portalul
simulat de cele două turnuri ce se înalță deasupra a două
pavilioane de înălțime mică. În continuare, simetric, în
Fig. 45: Ștrandul Kiseleff - perioada interbelică (dreapta)
45
stânga și în dreapta, se regăsesc două peluze de verdeață.
Axul principal este tăiat transversal de un pavilion liniar ce
găzduia la parter mici magazine, cafenea și lăptărie, iar la
etaj, restaurantul Elysée. În spatele acestui pavilion se afla
incinta propriu-zisă a ștrandului, cu plajă și bazin de înot
de dimensiuni foarte mari, 50x100 m. Perimetral, pe cele
3 laturi ce înconjurau bazinul, se găseau 8 pavilioane cu
parter și etaj. Ultima porțiune este tratată asimetric, fiind în
concordanță cu configurația terenului. Terminarea axului
ordonator utilizat până în această zonă este materializată
prin forma semicirculară a plantației care delimitează aleile
de zonă înierbată. Restul terenului este amenajat liber,
peisager. Această zonă este denumită în proiect „peluza de
gimnastică”17.
„Arhitectura clădirilor proiectate este foarte simplă, într-
un limbaj modern cu evidente referiri la Art-Deco. Tratarea
clădirilor se face predominant pe orizontală, cu excepția
accentelor verticale ale pavilioanelor de poartă și a trambulinei.
Aceasta este un element arhitectural deosebit, realizat
dintr-o structură aparentă de beton armat, ultima platformă
Fig. 46: Ștrandul Kiseleff - perioada interbelică
46 studii de caz
fiind continuată cu o structură metalică. În ansamblul ei,
trambulina sugerează reflexe ale arhitecturii constructiviste.
Cea mai modernă este arhitectura pavilioanelor de vestiare,
ce reprezintă o amplă desfășurare orizontală, a cărei suprafață
este articulată prin ritmul larg desenat de liniile albe ale
stâlpilor și planșeelor de beton armat”18. Funcțiunea inițială
a terenului a fost păstrată până în prezent, însă au existat
câteva momente de-a lungul timpului care au adus modificări
ansamblului.
O primă intervenție a avut loc la începutul anilor ʼ40, când
au fost amenajate terenuri de tenis de-a lungul Șoselei
Kiseleff19 și au fost construite vestiare pentru jucătorii de
tenis și o sală de gimnastică.
O a doua intervenție a avut loc în anul 1953 cu ocazia
organizării în București a celui de-al IV-lea Festival Mondial
al Tineretului și Studenților, moment în care ștrandul a
fost utilizat ca una dintre bazele sportive ale orașului. Cu
această ocazie, unul dintre pavilioanele de vestiare a fost
adaptat funcțiunii de cazare, devenind „Motelul nr. 1”. S-a
Fig. 47: Ștrandul Kiseleff - perioada interbelică (dreapta)
47
renunțat la cursiva etajului 1 dinspre Șoseaua Kiseleff, În anul 1922 a revenit în România și a devenit unul dintre
pentru amenajarea unor camere de cazare și s-a modificat promotorii artei de avangardă. Între anii 1922-1938 a
panta acoperișului. construit, alături de fratele său Iuliu, peste 40 de clădiri,
majoritatea reprezentând arhitectură rezidențială20.
A treia perioadă de modificări a ansamblului a avut loc în
anii ʼ70-ʼ80. Ansamblul a primit, spre Bd. Mărăști, un turn de Și-a continuat activitatea în Palestina și Israel, unde a plecat
apă cu structura de beton armat și clădiri anexă. În 1981, cu în anul 1941 din cauza amenințărilor antisemitismului.
ocazia Jocurilor Universitare, au fost transformate în spații După anul 1941 a avut peste 30 de expoziții personale la
de cazare alte pavilioane de vestiare, iar sălii de gimnastică Tel Aviv, Haifa, New York, Paris, Zurich, Basel si Milano. În
i-au fost adăugate grupuri sanitare. anul 1952 a participat la Bienala de la Veneția ca pictor,
reprezentând Israelul. A primit în anul 1967 Premiul
Ultimele modificări substanțiale au avut loc după 1990. Național „Israel Independent Prize” pentru întreaga sa
Sala restaurantului a fost folosită inițial ca sală de scrimă. activitate artistică. Și-a continuat cariera de arhitect la
Ulterior, în pavilionul ce conținea corpul restaurantului, secția de urbanism a orașului și apoi la Ministerul Muncii.
s-au amenajat spații de alimentație publică tip fast-food. A restaurat centre istorice precum Jaffa, Ramallah și Lod și
Trambulinei i-a fost adăugată o nouă structură din beton
armat, iar bazinul de înot a fost împărțit în 6 spații. În
partea de nord și de vest a ansamblului au fost amenajate
diferite spații funcționale, precum și câteva terenuri
de sport. Construirea și modernizarea arenei centrale,
precum și refacerea terenurilor de rugby, i-au dat o nouă
înfățișare întregului complex sportiv. Cu toate acestea,
destinația inițială a ștrandului a fost menținută până în
prezent ca funcțiune principală, alături de spațiul intrării și
configurația compozițională.

Momente și personalități marcante în istoria

complexului sportiv

Personalitate marcantă pentru Complexul Sportiv Tineretului

este Marcel Iancu (1895-1984), care a proiectat Ștrandul
Kiseleff. Acesta s-a afirmat ca arhitect, pictor, eseist, grafician,
scenograf și coordonator al Mișcării Dada, aducând contribuții
semnificative în arhitectura, arta, literatura și publicistica
română.

Încă din anii liceului a avut contribuții alături de Tristian

Tzara și Ion Vinea la revista Simbol (1912). A optat să studieze
arhitectura la Zurich, unde a participat la inițierea mișcării
dadaiste, prin prezentarea de afișe, măști, ilustrații, scenarii
și susținerea de conferințe pe tema avangardei artistice.
În anul 1919 a înființat în Basel, împreună cu Hans Arp si
Alberto Giacometti grupul „Artiștii radicali”. A făcut parte
din echipa de editare a revistei Contimporanul (1924-1936),
condusă de poetul Ion Vinea. Fig. 48: Marcel Iancu (1954)

48 studii de caz
a proiectat parcuri naționale. În 1953 a înființat la Ein Hod 1
Nicolae Lascu, Bulevarde bucureștene până la Primul Război Mondial,
un spațiu artistic ce cuprindea un atelier colectiv de arte EdOx_aS6eO_a’Bxcx_ekO’çç’L,ø,
plastice21. 2
***, Tema de proiectare. Concurs manifest: reabilitarea ștrandului
tineretului’O_d8x-A_Oect-B_d8RB6â8a’Bxcx_ekO’ł’L,,
Analiza situației în prezent și perspective de viitor
3
Ibidem,
4
Nicolae Lascu, op. cit.’L,ç,
Valoarea arhitecturală a ansamblului original este cu mult
5
***, Tema de proiectare...’L,,
redusă din cauza intervențiilor și degradărilor produse în
6
ȘcBa-a SxLe_Ba_ă de A_cx-Ox_ă a BfO B8U8taOă 8ta- B8 çłı
timp. În ultimii ani, situația stării de degradare a ștrandului k defcfă B8 çłı de căO_e ȘO_beBVBdă Le 6Bka Pa8Oe-6B8 fxb
8x6e-e de II8fOOxOx- de A_cx-Ox_ă de -a Pa8Oe-6B8K, Î8 L_ee8O
a fost făcută publică de media, terenul fiind vizat de către
aLa_t8eU8e_fOătdeȘO8teA_B8B6cekMedc8ăVeOe_8a_ă,
dezvoltatorii imobiliari, datorită poziționării privilegiate
GeB_eIB8efcxBŞieiO’ Școala Superioară de Agricultură Herăstrău
în oraș și a suprafeței considerabile. Starea de degradare a – București’ I8fOOxOx- de A_Oe G_aUce BxcB8a’ Bxcx_ekO’ çøł’ LL,
întregului ansamblu pare să fie provocată în mod deliberat, çBçç,
pentru a justifica schimbarea destinației actuale și 8
Î8çłıçBfO a BOaOăB-eeL_8dB6bx8ăOăt_ea_afe-B_deca,Cx
construirea unui ansamblu de clădiri de birouri, cu înălțimi acefOL_-e’fBaa6e8a’aOkBfeaxaLâ8ă-a_B8dx-III’a_6aOâ_x’B8
cuprinse între 10 și 29 de etaje. çłø’ a BfO _dcaO LBd_B6x-’ ca_e a x8ctB8aO Le -Bcx- acOxa-e
8c8Oe a RB6eLB Lâ8ă dxLă ce- deBa- DB-ea RăbB MB8da-,
În Planul Urbanistic General al Municipiului București, I8B_6ate L_e-xaOă d8 """’ Tema de proiectare.Concurs manifest:
Ștrandul Tineretului are încadrarea V3b – Complexe și baze reabilitarea ștrandului tineretului’ O_d8x- A_Oect-B_ d8 RB6â8a’
sportive, cu următorii indicatori urbanistici: H: max.13m, Bxcx_ekO’ł’L,,
POT: max. 25 %, CUT: max. 1. ø
Î8L_ee8O?Bx-ea_dx-ELBte,
ç
***, Tema de proiectare...’L,ı,
„Prin masivele lor vegetale, amplasate simetric în raport cu 11
ELBta_ea-ă_-B_ecB8B6e8atB8a-e,
axul major al Șoselei Kiseleff, parcul sportiv din care face 12
ReaxOB8B6ă
A de_aT 8fLB_OBxcx_eiO,
parte Ștrandul Tineretului și Parcul Herăstrău dau caracter 13
U8B8defSBcéOéfF_a8çafefdeSLB_OfAO-éO^xef,
și reprezentativitate părții de nord a Bucureștiului. Păstrarea 14
Pa_cx-F,S,S,R,’fOadB8x-T8e_eOx-x’SOadB8x-A_cx-xde_x6, T
unui regim jos de înălțime al clădirilor și conservarea 15
Je88Ş Dx6O_efcx’ IO 6ă_eată fe_ba_e -a kO_a8dK’ B8 Ilustrațiunea
prezentei dominante a plantației înalte pe ambele părți ale Română’a8x-I’8_,łd8çıaxxfOçøø’L,ç,
Șoselei Kiseleff rezultă din logica urbanistică a acestei zone,
16
A8x8t Lxb-cOa_ B8 Revista Generală Ilustrată’ a8x- IV’ 8_, ç d8
din imaginea și din valoarea ei”22. a8xa_eçø’L,çł,
ç
A8ca BBcă8et k A8a Ma_a Zaa_ade’ IP_BecOe de a_OecOx_ăK’ B8
Având în vedere această situație, Ordinul Arhitecților Centenar Marcel Iancu 1895-1995’ EdOx_a S6eO_a’ Bxcx_ekO’ çøø’
din România a organizat un concurs manifest privind L,d,
18
***, Tema de proiectare...’L,ł,
reabilitarea Ștrandului Tineretului care s-a constituit çø
OOLf&22dee_Bdea,b-BfLBO,_B2çd22fO_a8dx-B*fe-eBce-B6aB
printr-o demonstrație menită să ajungă la cunoștința opiniei
6a_eBba8,O6-’acefaO-aç,,ç,
publice și a autorităților și nu printr-un contract acordat A8ca BBcă8et’ IMa_ce- Ia8cx B A_OecOK’ B8 Centenar Marcel Iancu
câștigătorului. Proiectul desemnat câștigător adăuga în 1895-1995’EdOx_aS6eO_a’Bxcx_ekO’çøø’L,ç,
zona bazinului olimpic acoperit o sală de aerobic cu centru 21
OOL&22,a8cx,cB62-Lae3dn’acefaO-ał,çç,ç,
de masaj, păstra configurația inițială completând-o cu noi 22
***, Tema de proiectare...’L,çç,
funcțiuni și crea o imagine unitară a ansamblului23. 23
Concurs manifest: reabilitarea ștrandului tineretului’ O_d8x-
A_Oect-B_d8RB6â8a’ł,

studii de caz 49
50
studiu de caz
COMPLEXUL SPORTIV GIULEȘTI
Date generale
Complexul sportiv Giulești este localizat pe Calea Giulești
nr. 18, aflându-se la nord de Podul Grant. În vecinătățile
acestuia se găsesc Sala Polivalentă Rapid și Cimitirul Calvin
(la nord-vest), clădiri de tip rezidențial și Parcul 9 mai (la sud-
vest). Opera Comică – fostul Teatru Giulești, Calea Giulești
și Cartierul Crângași se află în sud, iar în est, liniile de cale
ferată ce duc către Gara de Nord. În apropierea stadionului,
la est de căile ferate, se află și cimitirul Sfânta Vineri. Bazele
stadionului au fost puse de către Asociația Culturală și
Sportivă CFR, fondată în 1923 de către un grup de muncitori
ai atelierelor Grivița1. Până la momentul construirii arenei
sportive, în 1936, echipa își juca meciurile pe alte stadioane
din București, iar antrenamentele erau organizate pe un
teren din apropierea Arcului de Triumf.
În primele decenii ale secolului XX este înregistrată o
creștere demografică în București. Istoricul Constantin
Giurescu corelează existența numeroaselor societăți de
sport ale epocii și apariția stadionului cu această creștere
demografică, vorbind despre faptul că „fotbalul cucerește pe
bucureșteni”2. De asemenea, așezările suburbane existente
cresc și tind a se contopi cu orașul, fapt înregistrat în
1920, când spațiul care intră în administrația capitalei îl va
cuprinde și pe cel în care, la șaisprezece ani diferență, se va
construi stadionul Giulești.
Pe planul urbanistic al Bucureștiului realizat de Ulisse
Sâmboteanu și M.D. Moldoveanu în 1938, complexul sportiv
apare cu numele de „Arenele și Stadionul C.F.R”. Pe parcursul
timpului, stadionul va prelua denumirea cartierului și a
străzii pe care a fost construit: Giulești. Acest nume provine
Adriana Popovici
de la familia de boieri cunoscută sub numele „Giulea”,
deținătorii moșiei peste care s-a construit cartierul3. În anul
2001, stadionul capătă denumirea „Valentin Stănescu”, după
numele fostului portar și antrenor al Rapidului care a adus
primul titlu de campioană acestei echipe (cunoscută drept
„CFR București” la vremea respectivă), odată cu câștigarea
Campionatului Național în 19764. O denumire informală
care s-a perpetuat de-a lungul timpului ține de arena după
care ar fi fost inspirată: arena Highbury a echipei Arsenal,
aceasta având o singură peluză, fiind în formă de „U”. Aici își
are originea și denumirea „Potcoava Giuleștiului” asociată
stadionului echipei Rapid.
Evoluția contextului urban
Conform unui plan întocmit în anul 1890 de către Statul
Major, actuala zonă a Giuleștiului se afla în afara limitelor
administrative ale Bucureștiului. În zona cartierului de
astăzi existau două corpuri de sate: Giulești-Sârbi și Giulești-
Țigănie, primul făcând parte din comuna rurală Chiajna,
iar cel de-al doilea din comuna rurală Roșu. După 1912,
în urma unei noi organizări administrativ-teritoriale, cele
două corpuri de sate, alături de Fundul Crângași, trec sub
administrarea comunei Roșu. Conform planului din 1914
al municipiului București, limita acestuia se trasa pe linia
actuală a Podului Grant, necuprinzând teritoriul din jurul
actualei baze sportive.
Anul 1920 marchează intrarea în perimetrul administrativ
al orașului a actualului spațiu al bazei sportive, limita
orașului fiind extinsă până la Cimitirul Calvin, respectiv
de-a lungul străzii 9 Mai de astăzi5. Considerăm că prezența
celor două cimitire (Sfânta Vineri și Calvin) în această zonă
studii de caz 51
reflectă originea rurală a acesteia, cât și faptul că extinderea
Bucureștiului s-a realizat prin unirea mai multor corpuri de
sate.
Intrarea zonei în suprafața administrativă a Bucureștiului
marchează și începutul transformărilor pentru viitorul
cartier Giulești. Astfel, „suprafețele nou incluse în limitele
administrative ar fi urmat să primească destinațiile de
«vile», «[locuințe pentru] lucrători», «parc», «plantație»,
«industrii» și, respectiv, «rezervat» [...]. Zonele străbătute
de căi ferate erau destinate, în general, locuințelor pentru
lucrători și activităților industriale, ceea ce lasă de bănuit că
prezența infrastructurii feroviare a avut un rol determinant
în acestă opțiune”6.
Evoluția spațiului urban din proximitatea complexului sportiv
Giulești se confundă cu evoluția de ansamblu a cartierului
Giulești. Astfel, aceasta a fost legată și limitată permanent
de existența infrastructurii de transport feroviar. Calea ferată
București-Ploiești a limitat extinderea spre est a Giuleștiului
și a facilitat în același timp construirea stadionului și a bazei
sportive, prin dezafectarea și utilizarea terenurilor aferente
acestora. Între 1927-1929 a fost construit Teatrul Muncitoresc
CFR „Giulești”, după proiectul arhitectului Horia Creangă.
Din punct de vedere al infrastructurii edilitare din zona
actualei baze sportive, la începutul secolului are loc
pietruirea actualei străzi Calea Giulești, iar în perioada
Fig. 49: Perspectiva Stadionului Rapid - schiță de proiect
52 studii de caz
anilor 1930 are loc o amplă dezvoltare a acestei zone pe
fondul creșterii demografice înregistrate7. Aceasta este
justificată prin dublarea aproximativă a populației din
anul 1930 în raport cu populația din 1912. Se introduce
iluminatul public stradal, își fac loc o serie de ansambluri
industriale (fabrici, ateliere), precum și dezvoltarea unor
spații rezidențiale pentru toate categoriile sociale ale
vremii respective8. Perioada anilor 1930 marchează o amplă
transformare a zonei Giuleștiului din punct de vedere al
morfologiei urbane, culminând spre finalul acestora cu
construirea bazei sportive Rapid.
După 1945, zona actuală a bazei sportive cunoaște dinamica
specifică perioadei comuniste. În contextul dezvoltării
Bucureștiului și extinderii teritoriale a acestuia, zona
trece de la un profil de periferie urbană la un profil de inel
median urban cu o amplă dezvoltare a spațiului rezidențial,
de servicii și industrial.
Zona este puternic amprentată de infrastructura de
transport feroviar în partea estică (prin calea ferată
București-Ploiești, triajul Basarab și Atelierele CFR Grivița
aflate în estul stadionului Giulești) și de infrastructura de
transport rutier în partea sudică (prin Podul Grant). Din
punct de vedere morfologic, în prezent zona se prezintă ca
una foarte complexă, înglobând o varietate de funcții urbane
(rezidențiale, servicii, culturale, sportive etc.), imprimând
astfel spațiului un grad ridicat de diversitate funcțională.
Fig. 50: „Ceferiada” - imagine de pe Stadionul Rapid
Evoluția complexului sportiv
Acest amplasament a fost ales încă din 1934, la 12 ani de
la înființarea Asociației Culturale și Sportive CFR. Astfel,
la 31 mai 1934, sunt consemnate în Gazeta Sporturilor
următoarele cuvinte: „după exproprierea din Bulevard, CFR
începe construirea unui teren pe șoseaua Giulești”9.
Lucrările la construcția complexului sportiv Giulești încep
în 1936 și vor fi încheiate în luna octombrie a aceluiași
an. Primul eveniment organizat pe stadion a reprezentat
sărbătorirea a 70 de ani de la instalarea pe tron a fostului
Rege Carol I10. Festivitatea oficială de inaugurare a avut
loc, însă, abia doi ani mai târziu, în 10 iunie 1939 cu ocazia
„Ceferiadei”11.
Inițial se dorea ridicarea stadionului după planurile unei
alte arene moderne, construită în 1928, Venus12. Planurile
au fost modificate pe parcurs, arhitectul stadionului
Fig. 51: Stadionul Rapid după inaugurare
Giulești, Gheorghe Dumitrescu, inspirându-se, se pare, din
arhitectura arenei Highbury din Londra. A preluat, astfel,
planul în formă de potcoavă și accesul la vestiare, care se
face printr-un tunel aflat sub una dintre porți. Planimetria
stadionului, specifică unei arene destinate unui singur joc,
făcea ca atmosfera datorată relației suporter-jucător să
fie mai restrânsă. Caracteristica era specifică stadionului
în forma originală, acesta diferențiindu-se de arenele
ridicate în perioada comunistă, ce deservesc numeroaselor
sporturi13.
Gheorghe Scurtu vorbește despre implicarea managerului de
atunci al clubului, Costică Bauer-Ardeleanu, în proiectarea
stadionului după modelul arenei echipei londoneze. În
anii ’30, stadionul Arsenalului va fi reconstruit, iar în acest
context, conform afirmațiilor lui Gheorghe Scurtu, Costică
Bauer-Ardeleanu va aduce chiar liftul și câteva scaune de
pe arena londoneză. Ceea ce distinge stadionul de alte arene
sportive faimoase ale Bucureștiului este faptul că acesta se
studii de caz 53
numără printre puținele construcții de acest tip proiectate la
nivelul solului care se mai păstrează până astăzi. Majoritatea
celorlalte exemple sunt ridicate sub nivelul solului, în gropi
mari, pe marginea cărora sunt atașate tribunele și peluzele.
Există, însă, contradicții privitoare la aspectul stadionului
înainte de 1944 (când bombardamentul anglo-american,
având ca țintă Gara de Nord, l-a afectat). Sunt opinii care
susțin faptul că, până atunci, stadionul avea forma de
oval, existând două peluze, în urma bombardamentului
una dintre acestea fiind distrusă14. Însă această teorie este
infirmată de faptul că în filmarea inaugurării complexului
din 193915, în locul peluzei actuale de nord era un teren
viran. De asemenea, în textele apărute în evenimentul
filmat este menționată formula: „peluza Stadionului”,
chestiune din care se deduce că la momentul respectiv
arena avea o singură peluză. Acest lucru este confirmat și
de foști jucători ai clubului16.
Încă din 1966 se prevedea construirea celei de-a doua
peluze, care să închidă „potcoava” în partea de nord-vest17.
Pe la jumătatea anilor ’80 a început să se lucreze la acest
proiect, el fiind terminat abia după Revoluție. Arena era
considerată, la vremea construirii, ca fiind una dintre cele
mai moderne din România18, deși nu avea nici gazon de
Fig. 52: Stadionul Rapid după bombardamentul din 1944
54 studii de caz
iarbă, fiind acoperit cu zgură, nici instalație de iluminare
nocturnă, nici cea mai mare capacitate dintre arenele țării.
Dispunea de o capacitate de aproximativ 12.600 locuri19.
Numărul acestora s-a mărit la 15.850 (în jurul anului 1965),
după Constantin Moldoveanu20, apoi la cca 18.000 locuri21
(în 1980). Inițial, spectatorii de la peluză nu aveau scaune,
fiind amenajate bănci, iar sub tribune se aflau 60 de loje
pentru oficiali. Totuși, în urma proiectului de construire
a noii peluze, realizat la sfârșitul anilor ʼ80, stadionul este
dotat în totalitate cu scaune de plastic22 și capacitatea sa
crește până la 19.100 locuri23. Cifra aceasta rămâne până în
prezent și se împarte astfel: Tribuna Oficială - 1.021 locuri,
Tribuna IA - 2.326 locuri, Tribuna IB - 1.614 locuri, Tribuna
II - 5.452 locuri, Peluza I (Sud): 4.500 locuri, Peluza II (Nord):
4.176 locuri24. Peluza nou construită a căpătat numele
„Peluza Văcăroiu”, după Nicolae Văcăroiu, prim-ministru și
fan al Rapidului, în vremea căruia s-a încheiat construirea
acesteia.
Abia începând cu anul 2000, arena dispune și de instalație
nocturnă25. Anul 2003 este semnificativ pentru arena din
Giulești, deoarece încep lucrări ample de modernizare,
echipa mutându-se pe Stadionul Național. Este schimbat
gazonul complet, drenajul este adus la standarde occidentale,
Fig. 53: Sala sporturilor Giulești - imagine interioara
tribuna oficială este mărită și modernizată, iar vechiul gard
de protecție din jurul tribunelor este înlocuit cu un material
rezistent de plastic care permite și o vizibilitate foarte bună26.
Arena face parte dintr-un întreg ansamblu sportiv ce
cuprinde: stadionul principal (pe care se pot desfășura
meciuri de fotbal, rugbi, handbal și competiții de atletism –
având 6 culoare amenajate), un teren pentru antrenamente
și vestiarele. În perioada anilor ʼ70 a fost construită
Sala Polivalentă Rapid. Proiectul a fost realizat de către
arhitecții Eugen Cosmatu și Radu Ranetescu, din cadrul
Institutului „Proiect - București”. Sala polivalentă a fost
ridicată între stadion și blocurile de locuințe existente în
zonă, completând astfel ansamblul sportiv. Clădirea a
fost destinată atât antrenamentelor, cât și competițiilor
sportive, cuprinzând, în corpul principal, două terenuri de
handbal în 7, tenis, volei sau baschet, separarea spațiilor
celor două terenuri realizându-se printr-o cortină amplasată
în axul longitudinal al sălii. Pe lângă corpul principal mai
existau două corpuri secundare, cel de intrare al publicului,
și cel al vestiarelor pentru sportivi27. În partea de sud-est
a stadionului există un bazin de polo nefuncțional28 (din
1989, când vechiul regim a ordonat dărâmarea lui29), care
este inclus în prezent într-un program de reabilitare30. Pe
Fig. 54: Sala sporturilor Giulești - imagine exterioară
lângă acestea, sub tribunele stadionului există o sală mare
(300 locuri)31 de volei, baschet și handbal, o sală pentru
box, o sală pentru lupte și haltere, un poligon de tir redus,
o popicărie cu două piste, magazii cu materiale sportive și
birourile clubului sportiv32.
Din punct de vedere arhitectural, putem spune că stadionul
prezintă o valoare aparte, fiind construit în perioada
interbelică, tocmai când modernismul lua amploare,
înglobând astfel caracteristicile acestuia. Observăm accentul
pus pe geometrie, pe unghiuri ascuțite, linii drepte, rigide,
precum și alternanța dintre orizontal și vertical a volumelor
dominante. Stadionul este subordonat principiului
arhitecturii moderne conform căruia funcția dictează
forma. Prin urmare, se poate spune despre volumele din
care este compus că sunt „sincere”, reflectându-și funcția.
Exploatarea la maximum a frumuseții proprii a materiei,
respectiv a betonului, e valorificată prin simplitatea
arhitecturii, lipsa de ornamente și de decorativism. Cele
două benzi de ferestre ce perforează zidul care împrejmuiește
tribunele accentuează și mai mult aspectul desfășurat pe
orizontală al ansamblului33. Stadionul rămâne, astfel, un
martor al arhitecturii moderne românești din perioada
interbelică în domeniul sportului.
studii de caz 55
56
Momente și personalități marcante în istoria
complexului sportiv
Probabil că momentul cel mai de seamă care a marcat
stadionul Giulești și începuturile sale se leagă de
inaugurarea oficială a acestuia, ce a avut loc la aproximativ
trei ani după construire, până atunci arena servind doar
antrenamentelor sau meciurilor amicale. În reportajul
filmat al evenimentului sunt intercalate texte care elogiază
această manifestare: „Mii de cetățeni soseau de pe tot
cuprinsul țării spre a lua parte la această demonstrație
de progres, forță și disciplină” sau „O frumoasă tabără a
delegaților din întreaga țară, exemplifică ordinea nouă,
imprimată de C.F.R. tineretului”34.
Evenimentul inaugural a fost foarte somptuos, fiind celebrat
cu ocazia Ceferiadei - împlinirea a 70 de ani de la inaugurarea
primei căi ferate românești, București-Giurgiu35. Importanța
momentului a fost dată de prezența regelui Carol al II-lea, a
fiului său Mihai I, „prințul Nicolae, prințul Paul al Greciei,
primul-ministru Armand Călinescu, membri ai guvernului
și corpul diplomatic acreditat la București”36. Alături de
aceștia au participat și „Secretarul General al Căilor Ferate
și delegați ai căilor ferate franceze, germane, italiene,
elvețiene, belgiene, iugoslave, engleze, turce, poloneze și
grecești”37. Evenimentul a fost însoțit și de o slujbă religioasă.
În urma acesteia au fost vizitate și prezentate standurile,
apoi a fost vizitat Parcul Materialului rulant și locomotiva
Diesel electrică. La spectacol a contribuit un tren care a
mers pe ruta București-Giurgiu, cu vagoanele originale și
cu oameni îmbrăcați în costume de epocă, fiind remorcat
de locomotiva Călugăreni. După aceasta s-a desfășurat
defilarea personalului C.F.R., a echipelor sportive, defilarea
formațiunilor Străjerești, în număr de 4.073 oameni38,
urmând în continuare defilarea trenurilor și a avioanelor.
Spre finalul reportajului este consemnat textul următor: „O
mare de oameni apreciau, împreună cu Regele lor, nivelul
ridicat la Căilor noastre ferate”39. Din acestea se poate extrage
scopul esențial al paradei: elogierea Căii Ferate Române, care
era percepută drept „un motor al economiei românești” și o
instituție reper, precum și evidențierea rolului monarhiei în
progresul țării40.
Fig. 55: Stadionul Rapid (stânga)
La aceeași dată are loc și inaugurarea primului muzeu
cu specific feroviar din România, „Muzeul ceferiștilor”.
Exponatele sale principale erau situate sub tribuna
stadionului. În 1944 muzeul, la fel ca și stadionul, a fost
grav afectat de bombardamentul anglo-american asupra
obiectivelor feroviare. Prin urmare, la 5 ani după inaugurare,
muzeul se închidea, mutându-și ulterior sediul într-o
clădire din apropierea Gării de Nord41.
Bineînțeles, la valoarea memorială a complexului sportiv
contribuie și rezultatele remarcabile ale sportivilor ce au
activat aici, practicând diferite sporturi42.
Astfel, echipa FC Rapid a avut rezultate remarcabile în istoria
fotbalului românesc, în special în perioada interbelică,
atunci când era cunoscută sub numele CFR București.
Aceștia au câștigat Cupa României în 1935 și apoi de șase
ori consecutiv în intervalul 1937-1942. La meciul din 1942,
echipa Rapid București a învins Universitatea Cluj-Sibiu
cu scorul de 7-2 în cadrul „Campionatului Basarabiei”,
organizat în locul campionatului intern, care fusese
întrerupt din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. În
1940 CFR București s-a calificat în finala Cupei Europei
Centrale, fiind prima echipă din România care a ajuns în
finala unei competiții europene. Aceasta nu a fost însă
disputată, tot din cauza declanșării celui de-al Doilea Război
Mondial. O victorie remarcabilă a echipei a fost cea din anul
1949, când a învins pe CFR Cluj cu 12-2. În 1965 și 1966
a câștigat Cupa Balcanică. În anul 1967 echipa a câștigat
Campionatul României, iar în 1968 a fost câștigătoarea
Campionatului European Feroviar. Deși în perioada 1970-
1990 echipa a retrogradat în Divizia B, a câștigat Cupa
României de două ori, în 1972 și 1975. La cumpăna dintre
milenii, echipa Rapid a înregistrat o perioadă de glorie.
Aceasta a câștigat Campionatul României în 1999 și 2003,
Cupa României în 1998, 2006 (când s-a calificat și în
sferturile de finală din Cupa UEFA) și în 2007 și Supercupa
României în 1999, 2002, 2003 și 2007. După această
perioadă, performanțele echipei au început să scadă, cauză
și a problemelor financiare.
Clubul sportiv Rapid a cunoscut pe parcursul istoriei succese
și în cadrul celorlalte secții. Astfel, echipa masculină de
popice s-a aflat printre fruntașele Campionatului Național,
studii de caz 57
iar cea feminină a câștigat șapte titluri de campioană
națională. La secția de haltere sportivii doboară numeroase
recorduri naționale, obținând victorii internaționale. Nicu
Vlad a obținut trei medalii de bronz în cadrul Campionatului
European de Juniori din 1982, o medalie de argint și 2 de
bronz în anul următor, iar în 1984 trei titluri de campion
mondial la Los Angeles. Secția de lupte libere a avut succes
de-a lungul anilor, obținând peste o sută de titluri de
campioni naționali. Secția de judo a obținut aproximativ 30
de titluri de campioni naționali, iar cea de karate 17. Sportul
de echipă în cadrul clubului Rapid a înregistrat succes în
ceea ce privește echipa de baschet masculin, care a obținut
titlul de campioană a regiunii Muntenia în 1934 și 1936,
iar în 1951 este campioană națională. Echipa feminină de
baschet a obținut nouă titluri de campioană națională, iar
în 1975 a câsțigat Campionatul European al feroviarilor.
întregii arene și reconstruirea ei de la zero. Există în plan
și adăugarea unor rânduri de scaune la tribuna a II-a, dar și
suplimentarea cu vomitorii a tribunelor. Alături de acestea
se vor mai construi și două parcări, una cu capacitate mai
mare spre Sala Polivalentă și o alta mai mică spre Opera
Comică44. Proiectul se preconizează a fi finalizat până în
anul 2020.
1
BBda8 FecOă’ IC8c 6B6e8Oe de ax_ d8 fOB_a RaLdx-xK’ B8
Gazeta Sporturilord8çx-eçı’acefaO-açd,ç,ç,
2
CB8fOa8O8 Gx_efcx’ Istoria Bucureștilor’ EdOx_a SLB_OBTx_f6’
Bxcx_ekO’çøø’L,çd,
OOL&22,fOB_a,_B2ec-xf3eb2e8e_a-2a_OcB-2x8deB8B
3

În domeniul handbalului se afirmă echipa feminină, 8x6e-eBca_Oe_e-B_Bbxcx_efO’acefaO-aç,çç,ç,

care câștigă 5 titluri de campioană națională, iar pe plan
4
OOL&22,_aLda8f,_B2RaLd3Bxcx_efO2-B_2’acefaO-a
internațional obține „Cupa Campionilor Europeni”, „Cupa ç,çç,ç,
IHF” și „Cupa Orașelor”. De remarcat sunt și echipele de
5
GeB_e Vaf-efcx’ ID8 fOB_cx- ca_Oe_x-x Gx-ekOK’ B8 Materiale
de istorie și muzeografie, B-,IV’çø’L,çd,
volei. Echipa masculină a câștigat 11 titluri de campioană 6
Ba
T de_ PBLefcx’ Proiectul feroviar românesc (1842-1916), Editura
națională, iar cea feminină 14. Pe plan internațional echipa
S6eO_a’Bxcx_ekO’çd’L,ççł,
feminină a obținut locul III în „Cupa CEV”, iar cea masculină
Rece8fă6â8Ox- LBLx-ate RB6â8e :6x8cLx- Bxcx_ekO’ çøç’
a câștigat trofeul „CCE” de trei ori, fiind vicecampioană de çø;,
patru ori. 8
GeB_eVaf-efcx’ op. cit,’L,çı,
ø
OOL&22cafaB_ea-a,b-BfLBO,_B2ł22cB-Bffex6Bd8Bx-efO,
Analiza situației în prezent și perspective de viitor O6-’acefaO-aç,çç,ç,
ç
CB8B_6dB-x8,GeB_eScx_Ox’-de_a-fxLB_Oe_-B__aLdkOk
Echipa Rapid joacă și în prezent pe stadionul Giulești – fOB_c8eBUca-a-ecLeRaLd,
Valentin Stănescu, însă începând cu toamna anului 2017 11
Cee_ada _eL_e8Oă fă_băOBa_ea B_a8aOă -a de a8 dxLă
arena se va închide, pentru a porni lucrările de modernizare B8U8ta_ea L_6e că e_aOe _B6â8ekO, Pe8O_x deOa- e caLOB-x-
înaintea Campionatului European din 2020. Legat de acest IMB6e8OekLe_fB8a-Oăt6a_ca8OeB8fOB_acB6L-ex-xfLB_OK,
fapt există numeroase controverse în presă. Astfel, se afirmă 12
A_e8ă cB8fO_xOă B8 çøł’ 8axx_aOă B8 çøç, Aea B caLacOaOe
că baza sportivă a echipei Rapid va fi refăcută „în totalitate”, 6a_eLe8O_x_e6ea_efLecOă&çı,-Bcx_,E_adBOaOăcx8fOa-ate
lucrările incluzând reabilitarea bazinului de polo (care e 8BcOx_8ă’aB8acBLe_Ocxa_bă’cab8eOe6edca-eeOc,,
inclus în programul de bazine de înot derulat de Compania 13
I8B_6atdBbâ8dOede-ad-,fOB_cPB6L-xCB8fOa8O8,
Națională de Investiții43) și a stadionului, fiind acceptat 14
OOL&22çø,_B2ç22øBdeBa8B-ee8daBcB8O8xa2’acefaO-a
în Programul de reabilitare baze sportive. Scopul acestor ç,çç,ç,
demersuri este conformarea stadionului la normele UEFA, 15
OOLf&22,ŞBxOxbe,cB62aOc-nO^8SıxBQc’acefaO-a
necesare pentru desfășurarea meciurilor de Campionat ç,çç,ç,
European. Sălile de sport de sub tribune vor fi modernizate. OOL&22a8aOB_x-de-ee8de,b-BfLBO,_B2ç22x-efOBx-O6x-B
16

Se are în vedere dărâmarea peluzei dinspre Opera Comică fOadB8B8Oe_be-c3çd,O6-’acefaO-aç,çç,ç,

și reconstruirea sa după modelul peluzei „Văcăroiu”, restul
ç
CB8fOa8O8MB-dBea8x’IBaefLB_Oebxcx_ekOe8edxLăaxxfO
stadionului fiind doar consolidat. Se vehiculează însă în çøddK’B8 Materiale de istorie și muzeografie’B-,IV’çø’L,dł,
18
OOL&22,c-xbfLB_O_aLd,_B2_ead,LL-a-bx6nfcx_OzfOB_c’
presă și o ipoteză conform căreia se dorește dărâmarea
acefaO-aç,çç,ç,

58 studii de caz
çø
OOL&22,_aLda8f,_B2fO_226a_Oe2ç3L_ee8Oa_e3fOadB8,
O6’acefaO-aç,çç,ç,
CB8fOa8O8MB-dBea8x’ op. cit., p. 483.
21
Da8SebafOa8’Be_8deBB8acx’ București – Ghid turistic, Editura
SLB_O?x_f6’ T Bxcx_ekO’çøł’L,ç,
22
OOL&22,c_aLd,_B2c-xb2fOadB8’acefaO-aç,çç,ç,
23
Ibidem,
24
OOL&22,ae_L_ef,_B2ƒxBdBcx6e8Oa_e2çd2çç22-aBLafBL_8B
bxcx_efOBfOadB8x-Bx-efOBa-e8O8BfOa8efcxBçdBıBç’acefaO-a
ç,çç,ç,
25
Ibidem.
26
OOL&22,c_aLd,_B2c-xb2fOadB8’acefaO-aç,çç,ç,
Radx Ra8eOefcx’ ISa-a Gx-ekO d8 caLOa-ăK’ B8 Arhitectura, anul
XXVI’8_,çB2çøł’L,ı,
28
Î8a8x-çøłø’B8a8Oede_eB-xte’_e6x-ce_edă_â6a_eaba8x-x
de LB-B a- cB6L-ex-x fLB_O Gx-ekO, SBax B8ceLxO de6e_fx_-e’
B8fă 8x a BfO dfO_xf cB6L-eO, Î8 L_ee8O acefOa efOe B8O_BB fOa_e
8ex8ctB8a-ă,
ø
OOL&22,dfLB_O,_B2SLB_O2POLO2
VIDEO|Ba8x-|de|LB-B|Gx-efO|a|U|aOa|8|ce-|6x-O|dB|a8’
acefaO-aç,çç,ç,
SOeBx-BUca-a-C-xbx-xSLB_ORaLdL_eceaLâcă 8ă-adaOade
6ad çL_BecOx-a_O_ebxU8a-aO’-xc_x6LBfb-’t8â8dcB8O
deLxb-ca_eaacefOxfOxdxB8-x8a6a_Oeç,
31
CB8fOa8O8MB-dBea8x’ op. cit..
32
Da8SebafOa8’Be_8deBB8acx’ op. cit.,
33
OOL&22dBcx6e8Of,OLf2dBcx6e8Of26Bde_8f6x-B8Ba_OecOx_a,
O6-’acefaO-aç,çç,ç,
34
OOLf&22,ŞBxOxbe,cB62aOc-n3aOWZ3Lf’acefaO-a
ç,çç,ç,
35
OOL&22,fOB_a,_B2ec-xf3eb2e8e_a-2a_OcB-2cee_adaB-xB
ca_B-Ba-BB-eaBçBx8eBçøø’acefaO-aç,çç,ç
36
OOLf&22,ŞBxOxbe,cB62aOc-n3aOWZ3Lf’acefaO-a
ç,çç,ç
Ibidem.
38
Ibidem.
ø
Ibidem.
d
OOL&22,fOB_a,_B2ec-xf3eb2e8e_a-2a_OcB-2cee_adaB-xB
ca_B-Ba-BB-eaBçBx8eBçøø’acefaO-aç,çç,ç
41
OOL&228BaLOea6xee-B_,_B26xex26xex-Bca-B_Be_aOeBce8ae_2’
acefaO-aç,çç,ç
42
cefOA 6ec8xe_ecx8BfcxOBUca-deFede_ataRB6â8ădeFBOba-,
43
OOL&22,c8,cB6,_B2d,LL-LnL_B_a6eSLLnba8e8BO’ acefaO
-aç,çç,ç,
44
OOL&22,dfLB_O,_B2SLB_O2FOTBAL2CB6LeOO2La|2
D8|ç|RaLd|8x|a|6a|’xca||a8|Le|Gx-efO’acefaO-a
ç,çç,ç,

studii de caz 59
60
studiu de caz
COMPLEXUL SPORTIV DINAMO
Date generale
Complexul sportiv Dinamo este amplasat în zona de nord
a Bucureștiului, în sectorul 2, pe Șoseaua Ștefan cel Mare,
nr. 7-9, unde este amenajat accesul principal către întreaga
bază sportivă. Este învecinat la est cu Spitalul de Urgență
Floreasca și fundurile de parcelă ale caselor de pe str.
Turbinei și mărginit la nord de str. Comandor Eugeniu Botez,
iar la vest de str. Doamna Oltea. Denumirile sub care mai
este cunoscut complexul sportiv Dinamo sunt Stadionul
Ștefan cel Mare sau Groapa.
Complexul sportiv Dinamo face parte din categoria bazelor
mari sportive, aici putând să se desfășoare una sau mai
multe activități concomitente. Sunt asigurate astfel condiții
pentru competiții, antrenamente, dar și pentru activități ce
țin de medicina sportivă - controale și îndrumări medicale,
de igienă, prim ajutor și cercetare științifică. În același
timp baza sportivă servește activităților didactice destinate
elevilor, tinerilor în general, sportivilor și antrenorilor.
Evoluția contextului urban
Zona Floreasca, formată inițial din trei sate, este înglobată în
municipiul București în cursul secolului al XIX-lea, o parte
fiind folosită ca groapă de gunoi. Între anii 1922-1923, în
partea înaltă a platoului din preajma lacului Floreasca este
construit Hipodromul Floreasca, după proiectul arhitectului
Paul Smărăndescu. Hipodromul, ce aparținea Societății
Naționale pentru Îngrijirea Cailor de Rasă (SNIC), a funcționat
până în 1937, când cursele de cai au fost mutate la Băneasa.
La sud de acesta, lângă șoseaua Ștefan cel Mare, exista
un al doilea hipodrom care aparținea Societății anonime
Raluca Iosipescu
române pentru încurajarea calului de trap și obstacole
(TROB), societate desființată curând, în 1924, ocazie cu care
terenul de 18000 mp a intrat în proprietatea SNIC. Ulterior,
hipodromul a fost transformat în velodrom, cu pista din
lemn la vremea aceea, fiind singurul de acest fel din țară.
După desființarea hipodromului, pe terenul acestuia se
constituie două parcelări cunoscute cu numele Negroponte
și SNIC. Parcelarea Negroponte este delimitată de Calea
Floreasca și străzile Glucozei, Rahmaninov și Grădiștea
Floreștilor. După 1921, Societatea Comunală de Locuințe
Ieftine inițiază construirea unui mic cvartal de locuințe
pentru funcționarii de stat și muncitori – parcelarea Tei –
în spațiul situat între cele două hipodromuri și, mai la nord,
parcelarea Cornescu, de-a lungul Căii Floreasca.
Planurile de sistematizare din 1935 prevedeau crearea
în toată această zonă a unui parc și a unui teren de joc, o
extindere a zonei verzi din preajma lacurilor. Un pas în acest
sens s-a făcut în 1936, când a fost amenajat pe cursul râului
Colentina lacul Floreasca, legat de lacul Herăstrău printr-o
ecluză și de lacul Tei printr-un baraj. Dar necesitățile
sporirii spațiului locativ și presiunea imobiliară din
perioada interbelică au determinat continuarea parcelărilor
și construirea de noi locuințe.
În 1935 a fost construită Fabrica Ford care producea
automobile și camioane. Ulterior, fabrica și-a schimbat
profilul, devenind fabrica Automatica, specializată în
producerea echipamentelor de automatizare. Al treilea
proiect de sistematizare a zonei datează din anii 1938-1940
având ca obiect lotizarea hipodromului Floreasca. Cel de-al
Doilea Război Mondial a împiedicat punerea sa în practică.
studii de caz 61
Fig. 56: Tribunele Hipodromului Floreasca (în construcție)
Pe Planul de tragere din 1938 se poate observa cum zona
dintre cele două hipodromuri era în mare parte parcelată,
precum și spațiul dintre velodrom (actuala bază sportivă
Dinamo) și strada Drumul la Tei (actualul bulevard Barbu
Văcărescu). Din punct de vedere al tramei stradale, zona
înconjurătoare Stadionului Dinamo era deja constituită.
Astfel, se regăsesc străzile Turbinei, Comandor Eugeniu
Botez și Doamna Oltea. În colțul format de Calea Floreasca,
șoseaua Ștefan cel Mare și strada Hatmanul Arbore erau
figurate mai multe construcții. Toată această zonă este
acum ocupată de Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, strada
Hatmanul Arbore fiind înglobată în complexul spitalului,
asigurând ieșirea mașinilor de Salvare din incinta acestuia.
Spitalul de Urgență Floreasca funcționează în acest sediu
din 1949, în 1960 fiind extins prin construirea corpului de
7 etaje.
În locul hipodromului Floreasca, după anii 1955, s-a
început construirea cartierului cu cele 100 de blocuri de
câte 4 etaje, dezvoltat în jurul unui parc central, și dotat cu
policlinică, grădiniță, școală, liceu, cinematograf și diverse
spații comerciale. În 1945, pe locul unor foste grajduri ale
hipodromului, s-a construit depoul Floreasca. Singurul
spațiu verde rămas pe locul vechiului hipodrom Floreasca
este actualul parc Verdi, caracterizat printr-o totală lipsă
de întreținere atât a aleilor, cât și a vegetației, neîngrijită și
sălbăticită.
62 studii de caz
Fig. 57: Tribunele Hipodromului Floreasca - 1925
Evoluția complexului sportiv
Din 1948 au început lucrările la stadionul Dinamo, compus
din velodrom și un teren pentru fotbal sau rugby. Sub aceste
tribune au fost amenajate două săli – una pentru box
juniori și cealaltă pentru haltere. Pe lângă velodrom sunt
6 terenuri de tenis, 5 de volei, 2 de baschet, 2 de handbal,
dintre care unul având tribune cu capacitatea de 5000 de
locuri și instalație pentru nocturnă, 1 poligon de tragere,
o popicărie și o sală mică de gimnastică. Sala cea mare de
gimnastică are o capacitate de 1000 de locuri, perfect utilată
pentru competițiile moderne. În prezent există 3 terenuri
de fotbal, dintre care 2 cu gazon, 2 piste de atletism, una în
jurul velodromului, cealaltă sub tribuna oficială.
Stadionul, inaugurat în octombrie 1951, are o capacitate de
15.043 de locuri. Tribuna 0, cu intrare din Calea Floreasca și
șoseaua Ștefan cel Mare, dispune de 3922 locuri, Tribuna II,
cu acces din bulevardul Barbu Văcărescu și șoseaua Ștefan
cel Mare, are 1468 locuri. Sunt două peluze – Peluza Cătălin
Haldan cu 5056 locuri și intrare din bulevardul Barbu
Văcărescu și Peluza Sud cu 4586 locuri și porți de acces
din șoseaua Ștefan cel Mare. Inițial, Hipodromul Societății
„TR-OB” avea intrarea principală, dotată și cu un bufet, pe
șoseaua Ștefan cel Mare și o a doua intrare spre tribună și
peluză din strada Drumul la Tei, astăzi desființată.
În 1963 s-a construit și marele bazin de înot – denumit
acum bazinul Tolea Grințescu – care poate găzdui 3000
de spectatori. Bazinul olimpic este utilizat atât pentru
antrenamentele sportivilor de performanță, pentru
competiții interne și internaționale de înot și polo, dar și
pentru activități de agrement destinate publicului larg. Din
2014 bazinul olimpic este acoperit. Întregul complex este
prevăzut cu un drenaj special, fiind amenajat sub nivelul
lacului Floreasca. A fost introdusă instalația de nocturnă în
2001, iar în anul 2007 a fost renovată și mărită Tribuna II.
Velodromul a fost reconstruit din beton în 1948 și renovat
zece ani mai târziu. După spusele Elisabetei Lipă, fostă
președintă a Clubului Sportiv Dinamo, velodromul a devenit
„o piesă de muzeu”. Este singurul velodrom de competiții
din România, cel de la Craiova nefiind omologat și, conform
Fig. 58: Planul orașului București, 1938 - Detaliu al zonei
standardelor, pe el desfășurându-se doar antrenamente.
Vechea sală de sport a clubului Dinamo a fost demolată în
2010.
Momente și personalități marcante în istoria
complexului sportiv
În 1948 se formează echipa de tenis a clubului. Atât la
masculin, cât și la feminin, echipa clubului Dinamo a
câștigat 11 medalii la Campionatele Europene, 44 medalii
la Campionatele Balcanice, 12 medalii la Jocurile Mondiale
Universitare, 1 medalie la Cupa Campionilor Europeni.
Tot în 1948 ia ființă secția de atletism la inițiativa unui
grup de alergători inimoși compus din Victor Firea, Ioan
Gânsac, Traian Petcu, Ladislau Deak. La Olimpiada de
la Tokyo din 1964, Mihaela Peneş câștiga medalia de aur
olimpic la aruncarea suliţei. Discobola Argentina Menis,
al cărui record mondial nu a putut fi doborât mult timp,
a devenit vicecampioana olimpică la Munchen, în 1972;
maratonista Lidia Simon a cucerit titlul de vicecampioană
olimpică în 2000, la Sydney şi campioană mondială în 2001,
la Edmonton.
Secția de box apare în același an, dar primele performanțe
se înregistrează în 1956, când doi dinamoviști, Nicolae Linca
şi Constantin Dumitrescu au cucerit medalii olimpice: aur şi
bronz. O personalitate cu rol deosebit de însemnat în boxul
dinamovist a fost antrenorul Constantin Nour, sala de box
actuală, cu cinci ringuri, purtându-i numele.
Secţia de haltere a fost înfiinţată în 1948 de către Gheorghe
Piticaru. În 1953 Alexandru Cosma este cel care a câştigat
şi primul titlu de campion naţional (maestru al sportului
în 1953) chiar în acel an. Cel mai important dintre sportivii
reprezentativi ai secţiei a fost Andrei Socaci. El este cel
care a realizat un palmares remarcabil (6 medalii de aur
la Campionatele Europene în 1985 şi 1986, vicecampion
olimpic în 1984, 12 medalii la Campionatele Mondiale, 15
medalii la Campionatele Europene). În 1987, Constantin
Urdaş obţine o medalie de bronz la Campionatele Mondiale.
Halterofilii Andrei Socaci, Gheorghe Mincu, Gheorghe
Teleman au primit distincţia de Maestru Emerit al sportului,
iar Alexandru Cosma cea de Antrenor Emerit.
studii de caz 63
64
Anul 1949 a fost anul de naștere al majorității secțiilor
sportive, precum cea de baschet, de natație și polo, de
rugby, de volei. Participarea echipei masculine de baschet
la campionatele naționale a fost încununată de câștigarea
titlului de campioană a României în 1953. Multe dintre
meciurile de baschet ale clubului s-au purtat în Sala Floreasca
din capitală. Secția de rugby a clubului Dinamo a câștigat
în 1951 primul titlu național urmat de alte 15 în decursul
timpului. A fost de 12 ori câştigătoare a Cupei României și o
singură dată a Cupei Campionilor Europeni, în 1967.
Secţia de canotaj a luat fiinţă în anul 1951, din iniţiativa
antrenorului Francisc Cserhati. Canotajul s-a remarcat ca o
disciplină sportivă prolifică prin câștigarea unei pătrimi din
numărul de medalii olimpice din palmaresul dinamovist.
În anul 1951, echipajele de 2+1 şi 4+1 au cucerit titlurile
naţionale; primul titlu european în anul 1955, la Gand, cu
echipajul de 4 rame Tiberiu Macean, Nicolae Radu, Ştefan
Pongratz. Primul titlu mondial a fost câştigat în anul 1970
de echipajul de 2+1 Ştefan Tudor, Petre Ceapura, Ladislau
Lovrenschi. Prima medalie olimpică (bronz) a fost câștigată
în 1972, la Munchen, de echipajul de 2+1 Ştefan Tudor, Petre
Ceapura, Ladislau Lovrenschi.
Secţia de kaiac-canoe a Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti
s-a format pe malul lacului Floreasca, în vara anului
1949, la iniţiativa câtorva pasionaţi ai acestui sport: Radu
Huţanu, Mircea Anastasescu, Gheorghe Cojocaru, Nicolaie
Bojescu, Radu Marinescu. La Olimpada din 1956 de la
Melbourne, Leon Rotman a devenit primul român dublu
campion olimpic la kaiac-canoe, alături de Dumitru Alexe
şi Simion Ismailciuc care au câștigat la rândul lor o medalie
de aur. Galeria marilor sportivi dinamoviști are onoarea
să-i enumere pe marele campion și antrenor de canoe
Ivan Patzaichin și pe singurul campion olimpic la kaiac al
României, Vasile Dâba, care a obţinut acest titlu în anul
1976, la Montreal.
Tot în anul 1949 s-a creat secţia de gimnastică artistică. La
masculin s-au remarcat Dan Grecu, la inele - campion al
lumii în 1974, la Varna şi bronz la Jocurile Olimpice din 1976,
de la Montreal. Marius Gherman a devenit vicecampion al
lumii în anul 1993. Acestor nume se adaugă cele ale lui
Fig. 59: Stadionul Dinamo - 1956 (stânga)
Marian Drăgulescu, Marius Urzică, Ioan Suciu, Dan Potra,
Răzvan Şelariu şi, ulterior, Flavius Koczi, Dan Grecu fiind de
această dată pe poziția de antrenor. Astfel, Marius Urzică
este primul (şi singurul!) gimnast român campion olimpic
(în 2000, la Sidney). Marian Drăgulescu a câștigat nu mai
puţin de opt titluri de campion al lumii, o medalie de
argint şi două de bronz la Jocurile Olimpice, nouă titluri de
campion al Europei, de patru ori a fost desemnat cel mai
bun sportiv al României.
În ce privește secția de gimnastică feminină, creată în 1950,
aceasta a cucerit rapid, la Olimpiada de la Melbourne, din
1956, medalia de bronz pe echipe grație Emiliei Lita, Georgetei
Hurmuzache şi Elenei Sacalici. La Olimpiada de la Montreal,
alături de Nadia Comăneci, a fost prezentă și Teodora Ungureanu.
Secția de volei masculin a fost creată în 1949 prin participarea
la campionatul organizat în București, urmată în 1954 de
cea de volei feminin. În anii 1956 şi 1966 echipa a câștigat
două titluri de vicecampioană mondială; în 1966, 1967, 1981
deținătoare a Cupei Campionilor Europeni; vicecampioană
continentală intercluburi; în 1979 a cucerit Cupa Cupelor.
Secția de volei feminin era inițial formată din junioare sub 15
ani. În 1956, la Paris, echipa națională a României, din care
făceau parte și multe dinamoviste, a devenit vicecampioană
mondială. Echipa clubului Dinamo a câștigat 22 de titluri de
campioane naţionale, două medalii de bronz la Campionatele
Europene și 44 de medalii la campionatele Balcanice.
În 1956 a luat ființă secția de handbal masculin a clubului prin
preluarea formaţiei CSU Bucureşti, formată din studenţi de la
Institutul de Educaţie Fizică şi Sport. Printre întemeietori merită
amintiți Liţă Cosma, Oprea Vlase și Gabriel Zugrăvescu. Panoplia
de medalii este impresionantă: 4 medalii la Jocurile Olimpice, 6
medalii la Campionatele Mondiale, dintre care 4 de aur, 4 medalii
la Jocurile Mondiale Universitare, câştigarea Cupei Campionilor
Europeni în 1965, 10 titluri de campioni naţionali, 6 Cupe ale
României.
Secția de scrimă, întemeiată în 1954, a reușit din 1974 să se
impună cucerind 4 medalii la Jocurile Olimpice, 15 medalii la
Campionatele Mondiale, 16 medalii la Campionatele Europene,
184 medalii la Campionatele Balcanice și 10 medalii la Cupa
Campionilor Europeni.
65
În 1951 s-au terminat lucrările la poligonul de tir, iar în 1956,
la Melbourne, Ştefan Petrescu obținea medalie olimpică de aur.
Palmaresul echipei dinamoviste este impresionant: 6 medalii
la Jocurile Olimpice, 9 medalii la Campionatele Mondiale, 57
medalii la Campionatele Europene, 435 medalii la Campionatele
Balcanice, 4 medalii la Campionatele Balcanice ale Poliției și un
record mondial.
Echipa de ciclism a clubului Dinamo a luat fiinţă în 1948,
fiind cea mai veche grupare de profil din România. În decursul
timpului a câștigat o medalie la Campionatele Mondiale, 170
medalii la Campionatele Balcanice și deține un record mondial.
Fig. 60: Complexul sportiv Dinamo - 1957
66 studii de caz
Secțiile de taekwondo, Karate, arte marțiale, judo feminin au
luat ființă după 1991 si 2000.
Secția de natație a câștigat 3 medalii de bronz la Campionatele
Mondiale, 9 medalii la Campionatele Europene, 5 medalii la
Campionatele Europene ale Poliţiei, 525 medalii la Campionatele
Balcanice, 74 medalii la Jocurile Mondiale Universitare.
Secția de polo pe apă a câștigat, începând din 1957, 15 campionate
consecutiv. Echipa s-a menținut în primele 5 clasate la Jocurile
Olimpice; a obținut locul 5 la Campionatele Mondiale; 3 medalii
la Campionatele Europene; 42 de medalii la Campionatele
Balcanice; 2 medalii la Jocurile Mondiale Universitare.
În anul 1964, la Olimpiada de la Tokyo, Mihaela Peneş câștiga
aurul olimpic la aruncarea suliţei. Nu peste mult timp,
o altă atletă absolut extraordinară, discobola Argentina
Menis, obținea un record mondial, mereu îmbunătăţit, care
îi va permite ca ani de zile să fie recordmenă mondială și
să devină vicecampioană olimpică la Munchen, în 1972.
Mai târziu, maratonista Lidia Simon a ajuns vicecampioană
olimpică în 2000, la Sydney şi campioană mondială în 2001,
la Edmonton.
Cinci pugiliști ai clubului Dinamo au devenit vicecampioni
olimpici: Ion Alexe, la Munchen, în 1972; Simion Cuţov şi
Mircea Simon, la Montreal, în 1976; Daniel Dumitrescu,
la Seul, în 1988; Marian Simion, la Sydney, în 2000. Fraţii
Dorel (în 1997) şi Marian (în 1999) Simion au cucerit titlul de
campioni mondiali.
Din rândul scrimerilor se detașează Mihai Covaliu, campion
olimpic la Sidney în 2000 și medaliat cu bronz la Jocurile
Olimpice de la Beijing din 2008, în prezent fiind antrenorul
lotului României la sabie masculin.
La secția de tir actuală se remarcă campionul olimpic de la
Londra, din 2012, Alin Moldoveanu.
La natație s-a remarcat Carmen Bunaciu cu un palmares
bogat de medalii la Campionatele Europene din 1977, 1981,
1983, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, la
Jocurile Mondiale Universitare.
Unele dintre marile nume ale tenisului românesc, precum
Ion Ţiriac, Virginia Ruzici, Mariana Simionescu, Florenţa
Mihai, Florin Segarceanu, Ruxandra Dragomir, Irina Spârlea,
au reprezentat clubul Dinamo în numeroase competiții
internaționale, lor alăturându-li-se actualii tenismeni
ai lotului național, Victor Hănescu, Victor Crivoi, Adrian
Ungur și Horia Tecău.
O personalitate de seamă a clubului Dinamo a fost și rămâne
în continuare Ivan Patzaichin, pentru a cărui recunoștință a
fost realizată o statuie, amplasată în fața intrării din șoseaua
Ștefan cel Mare.
Analiza situației în prezent și perspective de viitor
În vederea organizării în România a campionatului de
fotbal EURO 2020 se intenționează amenajarea unui nou
stadion cu 25-30.000 de locuri, fără pistă de atletism.
Structura stadionului se va ridica la nivelul străzilor
adiacente, permițând accesul spectatorilor prin intermediul
unor pasaje pietonale dinspre Șoseaua Ștefan cel Mare și
bulevardul Barbu Văcărescu.
Velodromul din baza sportivă Dinamo este impracticabil,
atât pentru antrenamente, cât și pentru competiții. Singura
utilizare actuală este aceea de helioport pentru elicopterele
SMURD ce aterizează cu pacienți aduși la Spitalul de Urgență
Floreasca. Se intenționează construirea în locul lui a unei
săli polivalente care să aibă în dotare și un velodrom.
Moștenirea stadionului Dinamo este foarte importantă.
Din punct de vedere urbanistic, păstrarea unei funcțiuni cu
caracter sportiv, desigur adaptată permanent noilor nevoi de
modernizare, merită să fie relevată. Este evident că evoluția
Bucureștiului prin creșterea masivă a populației, extinderea
limitelor administrative ale acestuia, îndesirea spațiilor
construite în detrimentul spațiilor verzi sau de loisir, a dus
la situația ca stadionul să fie în prezent situat în mijlocul
orașului. Desigur, noile tendințe în domeniul construcției
și amplasării de mari stadioane, reclamă mutarea lor din
centrul orașelor către zonele de periferie, dar, pe de altă
parte, nu trebuie pierdută din vedere menirea principală a
acestora, și anume, oferirea către un mare număr de oameni
a unor spații propice pentru practicarea sportului.
Ansamblurile sportive au fost concepute spre asigurarea
unei baze materiale specializate pentru desfășurarea
diverselor discipline sportive, atât individuale, cât și
de echipă, de către sportivi profesioniști, dar și pentru
atragerea și popularizarea acestui domeniu în rândul
copiilor, tinerilor și chiar a celor mai vârstnici. În sensul
acesta, pentru asigurarea către un public cât mai larg a
condițiilor de practicare a sporturilor, în cadrul Clubului
Sportiv Dinamo au fost inițiate și dezvoltate programe de
agrement pentru fitness, natație, fotbal, tenis și atletism.
studii de caz 67
68
studiu de caz
PARCUL ȘI COMPLEXUL SPORTIV NAȚIONAL „LIA MANOLIU”
Date generale
Parcul Național este un complex de sport și recreere,
ce cuprinde Amfiteatrul „Mihai Eminescu”, Complexul
Național Sportiv „Lia Manoliu” și Arena Națională. Localizat
în estul Bucureștiului, în sectorul 2, acesta este delimitat
la nord de strada Maior Coravu, la est și vest de străzile
Arhitect Hârjeu, respectiv Sergent Șerbănică Vasile și la
sud de Bulevardul Basabiei. Inițial, Parcul Național a purtat
numele Parcul de Cultură și Sport „23 August”, complexul
fiind redenumit, în anii ʼ90, Parcul „Lia Manoliu”, după atleta
română ce a urcat în trei rânduri pe podiumul Jocurilor
Olimpice (în 1960, 1964 și 1968), la proba aruncarea
discului și care, în perioada 1990-1992, a deținut funcția de
președinte al Comitetului Olimpic Român.
Complexul a fost construit în anul 1953, în numai șase
luni1, după proiectul realizat de către arhitecții Willy Juster,
Anton Dîmboianu, G. Aznavorian și G Filipeanu2. Conform
arhitectului șef al Bucureștiului din acea vreme, Pompiliu
Macovei, ridicarea Parcului de Cultură și Sport „23 August”
a reprezentat un punct important al planului general de
reconstrucție socialistă a orașului București, agreat în
toamna anului 1952 de Comitetul Central al Partidului
Muncitoresc Român și de Consiliul de Miniștri. Prin Planul
general de reconstrucție socialistă a orașului București, ce
urma a fi finalizat în toamna anului 1953, se prevedeau
lucrări de mari proporții menite să transforme capitala într-
un oraș socialist3.
Lucrările la Parcul de Cultură și Sport „23 August” au fost
demarate după sesiunea din 9 februarie 1953 a Consililului
Federației Mondiale a Tineretului Democrat (F.M.T.D.), în
Raluca Bărbulescu
cadrul căreia s-a hotărât, ca la București, să se desfășoare,
în data de 25 iulie, cel de al III-lea Congres Mondial al
Tineretului și, între 2 și 16 august, al IV-lea Festival Mondial
al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie. F.M.T.D.
era o organizație internațională, apropiată Uniunii Sovietice,
compusă din 88 de state. Aceasta organiza anual Congresul
Mondial al Tineretului și Festivalul Mondial al Tineretului și
Studenților pentru Pace și Prietenie, evenimente ce adunau
laolaltă sute de mii de tineri, majoritatea comuniști, dar
și participanți ce aveau alte convingeri politice. În cadrul
acestor evenimente, autoritățile comuniste încercau să își
propage ideologia, fapt ce constituia un motiv de îngrijorare
pentru țările vestice4.
Din presa vremii aflăm că înfrumusețarea orașului, cu
scopul întâmpinării Festivalului Mondial al Tineretului
și Studenților pentru Pace și Prietenie, nu s-a limitat la
realizarea Parcului de cultură și sport „23 August”. Acest
proces a cuprins, așa cum spunea profesorul arhitect Horia
Maicu, construirea unui teatru în aer liber în Parcul „Nicolae
Bălcescu” (actualul Parc „Bazilescu”); a unui cinematograf
în apropiere de șoseaua Bucureștii Noi; modernizarea
Parcului de Cultură și Odihnă „I.V. Stalin” (Parcul Herăstrău)
și construirea unei arene de vară în cadrul acestuia, dar și
finalizarea Teatrului Muzical (Opera București) și amenajarea
Palatului Repubicii (fostul Palat Regal) ca Muzeu de Artă al
Republicii Populare Române5.
În vederea finalizării acestui plan, în perioada de doar
6 luni pe care Bucureștiul o avea la dispoziție pentru a
pregăti evenimentele F.M.T.D., au fost implicate brigăzi de
tineri și voluntari. În lucrarea sa, Arhitectură și urbanism
în România anilor 1944-1960: constrângere și experiment,
studii de caz 69
Irina Tulbure notează că „deși darnic la modul declarativ,
statul nu ar fi avut de unde să susțină o investiție atât
de importantă”. Astfel, în primăvara lui ʼ53, Uniunea
Tineretului Muncitoresc (U.T.M.) lansa în ziarul Scînteia
Tineretului un apel prin care îşi mobiliza membrii. Aceştia
erau chemaţi „să dea un puternic avânt muncii voluntare
pe marile șantiere naționale [...] precum și pe șantierele din
Capitală unde se ridică importante construcții necesare
Festivalului”6, iar sportivii „să se antreneze cu perseverenţă
şi să-şi perfecţioneze măiestria sportivă, să se pregătescă a
reprezenta cu cinste, în competițiile sportive ale festivalului
culorile scumpei noastre patrii”7. Tot în publicațiile
vremii, în luna aprilie, Sfatul Popular al Capitalei lansa un
apel către cetățenii orașului, în care se sublinia că „prin
munca entuziastă a tineretului se vor ridica noi teatre,
cinematografe, săli de expoziţie, parcuri şi terenuri de sport,
grădini”8. Doar o lună mai târziu, în mai, revista Ştiinţă şi
Tehnică nota cum „oamenii muncii din Capitală au început
să dea viaţă Hotărârii Comitetului Central al Partidului
Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri, cu privire
la planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului
Bucureşti”9.
Evoluția contextului urban
Planul general de reconstrucție socialistă a orașului
București, în cadrul căruia era inclusă, așa cum am
menționat anterior, amenajarea Parcului de cultură și sport
„23 August”, a existat sub diferite forme încă din 1949. Forma
finală, prevăzută în HCM 2448/1953 și HCM 2449/1953, a
fost realizată cu ajutorul consilierului sovietic I. A. Zvez,
aceasta reiterând, atât din punct de vedere al textului
legislativ, cât și din punct de vedere al conținutului, Planul
de reconstrucție al Moscovei. Temele generale conținute
în planul sovietic se regăseau și în versiunea românească,
adaptate la scara Bucureștiului și se refereau la cvartale de
locuințe, înverzirea orașului prin reamenajarea de parcuri și
scuaruri și crearea de spații verzi care să pătrundă în centrul
orașului, dar și la edificarea de construcții socio-culturale. O
hotărâre referitoare la construirea de ansambluri cultural-
sportive a fost emisă abia în ianuarie 1953. În ciuda acestei
hotărâri târzii și sub imboldul desfășurării în București
al celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și
Studenților pentru Pace și Prietenie, principalele construcții
cultural-sportive prevăzute la începutul anului 1953 au fost
70 studii de caz
edificate rapid, în jumătate de an. Zona în care se află Parcul
de Cultură și Sport „23 August” a fost restructurată, conform
Planului de reconstrucție socialistă a orașului București,
ulterior edificării complexului, în perioada 1954-1955, când
au fost ridicate, din fondul de stat, cvartalele de locuințe
de pe Bulevardul Vatra-Luminoasă și cele din Raionul 23
August, de pe Bulevardul Muncii (Bulevardul Basarabia)10.
Parcul de cutură și sport „23 August”, având o suprafață
de aproximativ 50 de hectare, a fost amenajat la marginea
Bucureștiului, pe terenul cunoscut drept „Groapa Vergului”.
Zona, ce constituie focusul prezentului studiu, se afla în
apropierea Barierei Vergului și a făcut, până la începutul
anilor ʼ50, parte din comuna Dudești-Cioplea. Bariera
Vergului era una dintre cele 14 bariere ale Bucureștiului
ce serveau ca punct vamal, stabiliment de achitare a
taxelor si impozitelor, ca post de control sanitar unde se
acționa ca ambulatoriu pentru organizarea campaniilor
de eradicare a unor epidemii si, nu în ultimul rând, ca
unitate de urmărire a infractorilor din mahalalele orașului.
„Bariera delimita Bucureștiul de comunele din jurul său si
pe măsură ce perimetrul orașului se extindea, bariera se
muta, astfel încât întâlnim denumirea de Bariera Vergului
nu numai la capătul Căii Calarașilor, ci și la actuala stație
de metrou Costin Georgian și în preajma magazinului Cora
Pantelimon”11.
Pentru a ne face o imagine asupra contextului urban în
care a fost introdus actualul Parc Național vom prezenta, în
cele ce urmează, un extras din cartea lui Gheorghe Parusi,
Bariera Vergului sau Viața unui băiat de București:
„Până prin 1948, Bariera Vergului mai păstra ceva din
atmosfera vechilor bariere, mai avea ceva de margine de
oraș. [...] Vorbind de Calea Călărașilor, ar fi trebuit să încep
chiar cu începutul, cu farmacia din capul străzii, care făcea
colțul cu Mihai Bravu. Nu era mare lucru de capul ei dar
era singura din zonă așa că avea căutare. Lângă ea, pe
partea dinspre Mihai Bravu era un depozit de vinuri care se
întindea până la strada Melchisedec. Peste drum, pe colț,
se înălța o clădire cu etaj, la parterul ei era un magazin,
care a devenit Alimentară după 1948; lipit de Alimetară
era cinema Vergului. «Ateneul și cinema Vergului» puteai
citi pe frontonul clădirii prin nu știu ce minune a rămas
acolo până în ziua de azi (n.a 2009). Fusese ridicat, probabil,
între cele două războaie mondiale în cadrul programului
de «luminare» a poporului inițiat de Iorga. [...] Bariera era
și locul de întîlnire al celor două jumătăți ale șoselei Mihai
Bravu, foarte deosebite între ele. Partea dinspre Obor era
mai de București, dacă pot să-i zic, cu case mai așezate,
cîteva dintre ele avînd curți mari, pline de pomi și verdeață.
[...] În partea cealaltă a șoselei, liniile de tramvai nu mai
erau îngropate în caladarîm, ci fixate deasupra, pe niște
traverse, ca liniile de cale ferată. Casele erau mai sărăcuțe și
parcă mai joase, iar dincolo de Vitan, șoseaua Mihai Bravu se
gîtuia, transformîndu-se într-o ulicioară prăpădită. [...] Tot
peste drum de farmacie, pe partea cealaltă, era Biserica Parc
Călărași, cu hramul Sfinții Constantin și Elena. Construcția
începuse în 1942, prin strădania doctorului Vasile Gomoiu,
care conducea spitalul de copii din apropiere. [...] Chiar
din dreptul bisericii, din spatele cucoanei care-și strîngea
cosițele sub privegherea copilului, pornea șoseaua Vergului,
largă și prăfoasă ca un drum de țară. Doar la începutul ei
există cîteva case : un bloc pricăjit în spatele bisericii și
două-trei case la curte spre Cățelu, pe partea dreaptă; cîteva
mici prăvălii, o policlinică și spitalul de copii, pe stînga. În
continuare, pînă la întîlnirea cu drumul Pantelimonului,
casele erau rare, pierdute în curți uriașe, mai mult pe
dreapta, căci pe stînga erau gropile Vergului. [...] Abia intrată
în cîmpul Muncii în 1949, șoseaua Vergului a trecut din anul
următor printr-un lung proces de schimbare și, odată cu ea,
și Gropile Vergului. În 1953 urma să aibă loc la București
Festivalul Mondial al Tineretului și în gropile Vergului avea
să fie construit stadionul care să adăpostească principalele
lui manifestãri.”12
Imaginea creionată de Gheorghe Parusi era rezultatul
procesului de extindere a Bucureștiului a cărui evoluție
o vom analiza pe cele câteva planuri datate ante 1950 pe
care le avem la dispoziție. Planul, întocmit de Generalul
Constantin Teodorescu în 1936 și executat în atelierele
Institutului Cartografic „Unirea” Brașov, prezintă, în zona
Bariera Vergului (Piața Hurmuzachi Eudoxiu), o tramă
stradală similară cu cea actuală, Calea Călărașilor, str.
Theodor Speranția (Bulevardul Decebal), Șoseaua Mihai
Bravu, Calea Vergului (Bulevardul Basarabia) și chiar străzi
mai puțin importante ca Vatra Luminoasă, Maior Coravu și
Șoseaua Cățelului (str. Câmpia Libertății), fiind clar formate.
Str. Maior Coravu se bifurca, la acea dată, în străzile Țepeș
Vodă Între Vii și Cetatea Aref. Din acest plan reiese că zona
de studiu era la anul 1936 în afara Municipiului București,
limita orașului fiind trasată după Parcelarea Călărași,
organizată în zona străzii Arhitect Hârjeu. Se remarcă însă
faptul că, în imediata vecinătate a Parcelării Călărași pe
„Gropile Vergului”, se găsea Parcul Vergului, străbătut de
str. Cetatea Aref. Conform Planului și Ghidului orașului
București, realizat de Maior Mihai C. Pântea în anul 1923,
zona aflată între Șoseaua Vergului (Bulevardul Basarabia)
și str. Mărcuța Între Vii (str. Vatra Luminoasă) era integral
nesistematizată, fiind străbătută doar de str. Țepeși Vodă
Între Vii (str. Maior Coravu) și str. Cetatea Aref. Din păcate,
pe nici unul dintre planuri nu este reprezentat fondul
construit, cu excepția unor clădiri reper, fapt pentru care nu
putem emite considerații dincolo de trama stradală.
Ediția oficială a Planului Orașului București din anul 1911
prezintă o situație similară cu cel din 1923, din punct de
vedere al tramei stradale. Mai detaliat, însă, pe acest plan,
se observă, la nord de zona de studiu, mai multe parcele
lungi și înguste, cu casele așezate spre șoseaua Mihai Bravu
și străzile Mărcuța (str. Vatra Luminoasă) și Țepeș Vodă Între
Vii (str. Maior Coravu). La sud de str. Țepeș Vodă Între Vii
și până la Calea Călărași (bulevardul Basarabia), terenul era
împărțit în parcele de mari dimesiuni, lipsite de construcții,
„Groapa Vergului” fiind în propritatea Elenei Dambici. Trama
stradală și parcelarea, din 1911, apare, cu mici diferențe la
nivelul fondului construit, care era mai restrâns, și pe Planul
Bucureștilor ridicat de Institutul Geografic al Armatei între
anii 1895 și 1899.
În concluzie, Parcul de cultură și sport „23 August” a fost
ridicat pe un teren viran, probabil destinat grădinilor,
amenajarea acestuia ducând la sistematizarea integrală
a străzii Maior Coravu și închiderea străzilor Țepeș Vodă
Între Vii și Cetatea Aref, la a căror bifurcație a fost creat
un rond. Zona de studiu a fost limitată încă de dinainte de
1936, la partea de vest, de Parcelarea Călărași, în timp ce
Parcelarea Vatra Luminoasă, ce limitează parcul la nord și
Raionul 23 August, situat la sud, au fost ridicate ulterior.
De altfel, edificarea Parcelării Vatra Luminoasă a însemnat
restructurarea unei zone cu un fond construit lax, specific
zonelor periurbane, ce a început să se formeze înainte de
1900. Trebuie menționat că Parcelarea Vatra Luminoasă
este în prezent protejată prin PUG București, aceasta
fiind considerată un cartier rezidențial de standard redus,
caracteristic pentru prima jumătate a secolului XX, compus
studii de caz 71
din cvartale de locuințe, specifice perioadei urbanismului
sovietic de după cel de al Doilea Război Mondial.
Evoluția complexului sportiv
Perioada dintre anul 1948 și finele anului 1955 a reprezentat,
atât pentru urbanism, cât și pentru arhitectură, un moment
de cotitură, aceasta corespunzând primei faze a desfășurării
revoluției socialiste13. Grigore Ionescu nota, la 1969, că
„această etapă este caracterizată, pe de o parte, de căutarea
celor mai potrivite mijloace tehnice și materiale necesare
realizării în număr cât mai mare a clădirilor felurite cerute
de ritmul accelerat al dezvoltării economiei naționale și de
noua viață socială și culturală a țării, pe de altă parte, de
începutul și desfășurarea muncii de lămurire a problemelor
ideologice legate de conținutul și forma arhitecturii acestor
noi clădiri”14.
Un moment important pentru arhitectură a fost anul
1949, când au fost înființate institutele de proiectare care,
cu timpul, au cuprins întregul personal de specialitate.
Odată cu apariția planului cincinal, dezvoltat pentru prima
dată pentru perioada 1951-1955, sarcinile domeniului
proiectării au sporit, fapt pentru care a fost adoptată metoda
construcțiilor tipizate sau de fabricare în serie a unor
elemente constructive. În paralel, pentru eficientizarea
procesului de sistematizare a orașelor și de coordonare a
obiectelor arhitecturale în cadrul urban nou format, a fost
înființat Institutul Specializat pentru Proiectarea Orașelor
și a Construcțiilor Publice și de Locuit (I.S.P.R.O.R), care
și-a găsit o formulă proprie pentru capitală, în Proiect
București15.
Parcul de cultură și sport „23 August” este un produs al
planului cincinal 1951-1955, proiectat în cadrul Institutului
Proiect București, acesta fiind realizat cu contribuția mai
multor arhitecți. Funcțiunea complexă pe care acesta o
presupune a reprezentat pentru proiectanți unul dintre
procesele de „căutare” despre care vorbea Grigore Ionescu.
Parcul de cultură și odihnă era, așa cum notează și Irina
Tulbure, unul dintre proiectele recente, destinate noii lumi
socialiste. „Acesta era conceput ca unul dintre elementele
cheie ale orașului socialist, în general rezervat pentru
orașele de diemensiuni mari. [...] În alcătuirea acestor
parcuri intrau stadione, teatre și cinematografe de vară, dar
72 studii de caz
și restaurante, biblioteci și alte construcții sportive și de
loisir. [...] Importanța acordată acestor mari suprafețe verzi
era subordonată construirii marilor cartiere, fiind veriga
de închidere a relației locuire-industrie și, deci un rezervor
de sănătate fizică și mentală cu destinație precisă către
oamenii muncii16”.
Complexul de sport și recreere a fost proiectat cu scopul
ridicării nivelului urbanistic și edilitar al unei mari zone
de locuit17, a orașului București care, așa cum am văzut în
capitolul anterior, s-a aflat în zona periurbană a capitalei
până în anii ʼ50. Componenta principală a parcului, compus
cu două axe de simetrie, una paralelă, alta perpendiculară
pe Bulevardul Muncii (bulevardul Basarabia), era stadionul,
așezat drept capăt de perspectivă pentru strada Maior Coravu.
Pe lângă acesta, parcul de cultură și sport mai cuprindea,
conform proiectului, un teatru în aer liber, împrejmuit de
o bogată vegetație, un lac pentru canotaj, amenajat prin
sistematizarea „Gropii Vergului”, un grup de baze sportive
destinate înotului, voleiului, baschetului, tenisului etc., dar și
un turn de parașutism18.
Parcul proiectat după principiile arhitecturii realist socialiste
se prezintă ca un spațiu vast, verde, cu alei desenate geometric,
în spiritul unui control total asupra elementului natural, în
care sunt amplasate diverse elemente arhitecturale, atent
studiate și exprimate într-un limbaj vizual specific, ușor
de înțeles19. Complexul pe care îl vedem astăzi nu aparține
însă integral acestei perioade, diverse facilități sportive
fiind construite ulterior sau modernizate, pentru a se ridica
la standardele sportive internaționale, aflate în continuă
evoluție.
Parcul și Teatrul de vară
Teatrul în aer liber este componenta culturală a complexului
de sport și recreere. Acesta a fost ridicat în perioada 1952-
1953, conform proiectului realizat de către arhitectul A.
Dîmboianu. Construcția este așezată în extremitatea vestică
a Parcului Național, compunându-se ca element final al
axului est-vest care, în compoziția originală, străbătea
parcul până la turnul de parașutism.
Organizarea funcțională a acestuia se bazează „pe reluarea
Fig. 61: Teatrul de vară (dreapta)
73
74
Fig. 63: Parcul de Cultură și Sport „23 August” - imagine de ansamblu din 1966
tipului de teatru roman, cu un fundal de scenă în compoziția
căruia elementul dominant este un portic soluționat în
spiritul Renașterii timpurii, dar realizat cu elemente preluate
din arhitectura locală a veacurilor XVII-XVIII”20. „Ca aporturi
originale, în semicercul orchestrei este excavată o fosă în care
avansează conturul ondulat al scenei, iar din porticul dublu
al fundalului, care formează o limită transparentă spre parc,
coboară spre centrul scenei două rampe simetrice”21. Accesul
la Teatrul de vară se face dinspre strada Arhitect Hârjeu,
printr-un portic așezat în ax, încadrat de casele de bilete
care se prezintă ca un pandant mai puțin monumental, dar
la fel de transparent ca porticul scenei. În cadrul parcului de
recreere, ce se desfășura până la grupul bazelor sportive, mai
existau, pe lângă teatrul în aer liber, „un teatru de păpuși, un
aquarium cu diferite specii de pești, și un loc special pentru
păsări răpitoare și păsări de bată”22.
Fig. 62: Teatrul de păpuși de pe malul lacului „23 August” (stânga)
Stadionul 23 august
Stadionul, componenta principală a parcului, era așezat
în partea de nord-est a complexului, aproximativ în axul
străzii Maior Coravu. Cu o capacitate de 80.000 de locuri
și pistă de alergări cu șase culoare, stadionul proiectat de
arhitecții Willy Juster, G. Aznavorian și G Filipeanu era,
în anul 1953, cel mai mare stadion din România. Pentru
ridicarea lui într-un timp foarte scurt ce nu permitea
realizarea unei construcții din beton monolit, turnat la fața
locului, „s-a adoptat soluția ingenioasă de a adănci cu 7,5
m zona terenului de sport, pământul rezultat din săpătură
fiind dispus în jur ca un rambleu pe care s-a așezat partea
superioară a tribunelor”23. Ideea utilizării pantelor naturale
nu era una nouă în anul 1953, aceasta fiind folosită și la
stadioane proiectate anterior ca Stadionul Repubicii sau
Stadionul Olimpic de la Fundeni, realizat după planurile
arhitectului Octav Doicescu24. Se remarcă, însă, în cazul
studii de caz 75
stadionului „23 August”, utilizarea unor pante artificiale
de pământ, stabilizate prin plantarea, la partea exterioară,
a unor arbori. Din punct de vedere arhitectural se remarcă
zonele de acces și tribuna oficială pentru care s-a utilizat
un limbaj arhitectural similar teatrului de vară, ambele
construcții formând un tot unitar.
Stadionul a beneficiat, de-a lungul timpului, de pe urma mai
multor intervenții de modernizare. Prima astfel de intervenție
a avut loc în anul 1971, când a fost montată instalația de
nocturnă, ceea ce a dus însă la reducerea cu 20.000 a numărului
de locuri. Proiectarea părții de arhitectură și construcția
acestei lucrări a fost realizată de I.S.P.E. (Institutul de studii
și proiectări energetice) după proiectul arhitectului Victor
Păunescu-Vaida și a inginerului Eugen Bolki. Soluția tehnică,
cu caracter unicat la acea vreme, corespundea cerințelor celor
mai moderne și permitea iluminarea atât a terenului de fotbal,
cât și a pistelor de atletism. Pentru susținerea panourilor
de reflectoare au fost proiectați patru stâlpi metalici, ampli,
realizați din zăbrele sudate și așezați pe coronamentul
76 studii de caz
stadionului. Alegerea formei structurale a fost principala
provocare pentru proiectanți, stâlpii trebuind să răspundă atât
unor parametrii tehnico-structurali stricți, cât și unor cerințe
estetice deosebite, instalația de nocturnă fiind vizibilă de la
mare distanță. Prin forma adoptată, cu o înclinație de 45 de
grade, stâlpii dădeau senzația că închid linia de cea mai mare
pantă a gradenelor, făcând astfel un tot unitar cu stadionul25.
Zece ani mai târziu, cu ocazia celei de a 11 ediții a
Universiadei de Vară, ce s-a desfășurat între 19-30 iulie și
la care au participat sportivi din 86 de țări, stadionul a fost
modernizat26. În acest context au fost schimbate gradenele
de lemn și a fost introdusă pista de atletism din tartar, ce
a înlocuit-o pe cea de pământ. Tot atunci a fost construită
și o uriașă torță olimpică, aprinsă de Nadia Comăneci cu
ocazia deschiderii jocurilor. Ultima modernizare înainte de
demolarea stadionului de la sfârșitul anului 2007 și începutul
anului 2008, a fost făcută în 1998, cu ocazia Campionatului
European de Tineret. Aceasta intervenție a vizat înlocuirea
instalației de iluminat și introducerea scaunelor27.
Fig. 64: Stadionul „23 August” și strada Maior Cravu
Turnul de parașutism

Turnul de parașutism este așezat în apropiere de stadion,

în axul teatrului de vară și străjuiește axul nord-sud al
parcului. Acesta a fost construit după metode inovatoare
la acea vreme si este printre puținele din lume din beton
armat.

Având o înălțime de 80 de metri, turnul este cel mai înalt

din România și a pus, la momentul proiectării, o serie de
probleme de calcul, economie de materiale și metode de
execuție. Deși majoritatea turnurilor de parașutiști din
lume sunt metalice, cel din complexul „23 August” a fost
executat din beton armat, pentru a se economisi metalul
necesar industriei. Turnul cilindric are un diametru exterior
constant de 4,70 metri, în timp ce pereții au la bază o grosime
de 35 de centimetri, iar pe ultimii 30 de centimetri ajung la
o grosime de doar 15 centimetri. În vârful turnului exista
un pod metalic de pe care se face lansarea parașutiștilor și
care are o lungime totală de 25 de metri și o greutate de 10
tone. Acesta se poate roti, orientându-se după vânt, astfel
încât vântul să-l îndepărteze de turn pe parașutistul în
cădere28.

În actualul complex sportiv și de recreere se regăsesc, pe

lângă clădirile construite în 1953, și o serie de construcții,
destinate activităților sportive, care au fost însă ridicate în
anii următori, completând conceptul inițial. Majoritatea
sunt așezate înspre bulevardul Basarabia și fac parte din
Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu”. Excepție face
patinoarul artificial, așezat în partea de est a lacului, care
se afla în administrarea Federației Române de Hochei pe
Gheață.

Patinoarul artificial „23 august”

A fost construit în 195929. Construcția, demolată în martie

2016, era un volum simplu dominat de un acoperiș concav
ancorat cu cabluri. Din pozele de arhivă, ce prezintă
ansamblul în anii ʼ60, se poate observa că patinoarul era
inițial descoperit și se închidea spre nord cu un portic
similar celui de la teatrul de vară. Porticul a fost parțial
păstrat și după acoperirea patinoarului, volumetria acestuia
fiind lizibilă la interior.
Fig. 65: Turnul de parașutism

studii de caz 77
Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu”
Baza sportivă de pregătire olimpică „Lia Manoliu” este
compusă din patru construcții ridicate în perioada 1960-
1970. Terenul de atletism „Viitorul” a fost realizat în
anul 1963 și cuprinde o pistă circulară cu patru culoare,
o pistă de încălzire cu două culoare, o pistă centrală, un
sector de sărituri în lungime și triplu salt, două sectoare
pentru sărituri în înălțime și un sector de sărituri cu
prăjina. Pe lângă aceasta, baza sportivă mai oferă o sală
de gimnastică, construită în 1964 și săli de pregătire
pentru box, haltere și arte marțiale, complex edificat în
anul 197230.
Din această bază se remarcă sala de jocuri destinată
sporturilor de echipă, ce a fost realizată în anul 1974.
Sala de jocuri sportive, actuala arenă a baschetului, a
fost ridicată după proiectul realizat în cadrul IPROMET
- București, de către arhitecții Boris Stuparu și Letiția
Moisescu și inginerii Cristea Pascu și Ion Florea. Arhitectura
clădirii a fost concepută pentru a se încadra în zona
bogat plantată din apropierea patinoarului artificial și „se
caracterizează prin curba concavă, elegantă a structurii
de rezistență, care formează o interesantă unitate de
ansamblu cu acoperirea convexă a patinoarului și cu
verticala turnului de parașutism”31. Volumetria sălii de
sport a fost determinată de utilizarea funcțională, aceasta
urmând să adăpostescă mai multe programe sportive -
tenis, volei, handbal, gimnastică și atletism - activitatea de
Fig. 66: Sala de jocuri sportive - vedere exterioară
78 studii de caz
bază fiind tenisul. Astfel, traictoria caracteristică a mingiei
în zbor a fost factorul determinant pentru soluționarea
secțiunii longitudinale, sub forma unui arc32. Preocupările
principale ale echipei de proiectare au fost realizarea unei
construcții ușoare, din materiale eficiente, cu un consum
minim al metalului și limitarea lucrărilor umede, de finisaj,
în vederea realizării unei execuții rapide. Clădirea are o
structură realizată din șapte arce metalice, dublu articulate,
aflate la distanțe de 3 metri, este învelită cu tablă cutată,
așezată direct pe structură și se închide lateral cu panouri
de sticlă armată, montată în tâmplărie metalică de tip „U”33.
Sala de jocuri sportive nu a fost concepută pentru a
adăposti competiții, ci pentru antrenamente, fapt pentru
care aceasta nu a fost dotată cu gradene pentru spectatori
și nici spații de deservire a acestora. Astfel, pe lângă terenul
de sport propriu-zis și a unui spațiu de circulație, clădirea
mai cuprindea vestiare și grupuri sanitare pentru sportivi,
precum și o intrare principală, cu grupuri sanitare și un
hol, pentru oficialități. Corpurile destinate acestor facilități
anexe sunt adosate fațadelor principale și erau finisate cu
cărămidă aparentă și tencuială de terasit.
Structura deosebit de eficientă și reprezentativă a
construcției sălii de sport a fost model pentru o serie de săli
tip, ce au preluat integral sistemul constructiv, amplificând
o serie de funcțiuni și creând suprafețe necesare pentru
spectatori. Proiectul a fost implementat în mai multe cazuri
de săli de sport, de mici dimensiuni, toate având caracter
competițional34.
Fig. 67: Sala de jocuri sportive - vedere interioară
Baza de natație și atletism „Lia Manoliu” este situată
spre strada Maior Coravu, în spatele patinoarului artificial.
Sala de atletism a fost pusă în funcțiune în anul 1969 și
cuprinde o pistă circulară de alergări, cu patru culoare; o
pistă centrală cu 8 culoare, pentru alergări și garduri; un
sector pentru săritura în lungime și triplusalt, precum și
un sector pentru sărituri cu prăjina. Tot din 1969 datează
și bazinul de înot acoperit, prevăzut cu o piscină de 20x50
m, bazin destinat exclusiv antrenamentelor. Acesta are
toate facilitățile necesare desfășurării înotului, dar nu este
prevăzut cu tribune. Bazinul de înot descoperit a fost pus
în funcțiune în anul 1976 și este singurul bazin în aer liber
cu dimensiuni olimpice din București. Acesta era inițial
destinat exclusiv antrenamentelor și a fost amenajat pentru
competiții în anul 1981, cu ocazia Universiadei. Dotat cu
tribune pentru spectatori și instalație de cronometrare
și afișare, bazinul a găzduit competiții naționale și
internaționale, precum și jocuri balcanice. În 1996 au fost
inaugurate sala pentru alergări și cea pentru aruncări, iar
în 1999 sălile unde funcționau bacurile de antrenamet,
pentru probe nautice au fost reamenajate ca săli de sport
multifuncționale, destinate antrenamentelor de gimnastică
ritmică, aerobică, arte marțiale etc.35
Parcul de cultură și sport „23 August” este cel mai mare
complex de sport și recreere din România. „Cu toate că a
fost cu forța promovat prin mecanismul organizării de
evenimente sportive din 1953, acest program nu și-a mai
găsit tot atâta vigoare după 1960. Cu toată importanța
acordată activității sportive în general, amploarea unor
astfel de proiecte nu și-a mai găsit un ecou pe măsură în
arhitectura Românească”36.
Momente și personalități marcante în istoria
complexului sportiv
Parcul și Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu” are o
deosebită valoare memorialistică. Cunoscut drept „mândria
Epocii de Aur”, complexul, și în special stadionul, au
fost, pentru mai bine de 50 de ani, locul de desfășurare
a numeroase competiții sportive, parade, spectacole și
evenimente. Inaugurat cu ocazia Festivalului Tineretului
și Studenților pentru Pace și Prietenie, acesta a fost,
de asemenea, gazda Jocurilor Mondiale Universitare, a
grandioaselor parade și spectacole ce aveau loc cu prilejul
sărbătoririi Zilei Naționale, pe 23 august, arena fiind la
multe evenimente ocupată până la refuz.
Stadionul „23 August” a găzduit, de-a lungul timpului,
meciuri memorabile ale echipei naționale de fotbal, la
care s-au înregistrat chiar recorduri de audiență, la acestea
asistând 90-100.000 de spectatori, mai mulți spectatori
decât permitea arena, lucru nepermis astăzi. Dar nu numai
fotbalul a adunat atât de mulți spectatori, o asistență de
100.000 de persoane înregistrându-se și la un meci de rugby
din 1957.
După 1990 stadionul a devenit o importantă destinație
pentru concerte și evenimente în aer liber, aici
susținând spectacole nume importante pe scena muzicii
internaționale, artiști ca Michael Jackson (1992, dar și de
două ori în 1996), Depeche Mode (2006) sau Rolling Stones
(2007).
Importanța Complexului Sportiv „23 August” se relevă nu
numai în cazul competițiilor și evenimentelor artistice,
dar și prin faptul că aici s-au antrenat, de-a lungul
timpului, generații întregi de sportivi ce făceau parte din
cluburi, loturi de tineret, dar și din loturile naționale și
olimpice. Patinoarul artificial, spre exemplu, a fost primul
patinoar profesionist din București, ridicarea acestuia
permițând sportivilor să se antreneze pentru a își dezvolta
performanțele. Astfel, a fost o perioadă în care hocheiul
românesc participa la Campionate Mondiale în Grupa A şi
la Olimpiade, iar hocheiştii români erau tentaţi cu oferte
fabuloase să rămână şi să joace în Occident. Sfârşitul
anilor ʼ70 şi începutul anilor ʼ80 au reprezentat apogeul
hocheiului pe gheaţă românesc. A fost perioada în care
Naţionala României uimea lumea învingând SUA la singura
participare în grupa mondială (1977).
Analiza situației în prezent și perspective de viitor
De-a lungul timpului, Parcul de cultură și sport „23 August”
a suferit numeroase modificări, atât regimul de proprietate,
cât și modul de uitilizare schimbându-se, mai ales după
1991, când a fost înființat Complexul Sportiv Național „Lia
Manoliu”. Parcul, aflat în administrația primăriei, a cunosut
astfel o traiectorie diferită față de zona cu caracter sportiv.
Din punct de vedere formal, o schimbare importantă a
studii de caz 79
80
fost diminuarea axului compozițional est-vest, care acum care o va construi, va păstra şi turnul de paraşutism41, acesta
se extinde numai până la lac. Tot în acest context, lacul a nu apare pe planul de situație publicat de hotnews42. Sala cu
pierdut caracterul sportiv, secția de sporturi nautice nefiind 5 niveluri și o înălțime de 22 de metri ar urma să găzduiască
inclusă în complexul național sportiv. diverse evenimente culturale, dar mai ales sportive, pentru
tenis, baschet, handbal, fotbal în sală, fustal, volei etc.
Cele mai mari modificări au început însă odată cu „Obiectivul principal constă în posibilitatea de organizare a
demararea lucrărilor de reamenajare a stadionului, în 2007. competițiilor internaționale europene sau mondiale pentru
Nevoia recunoscută de Ministerul Tineretului și Sportului, diferite discipline sportive, sporirea numărului de spectacole
de modernizare a bazei materiale sportive naționale, și-a susținute de celebrități, precum și îmbunătățirea condițiilor
găsit un puternic ecou în cazul complexului sportiv „Lia în domeniul ospitalității corporatiste și a sponsorizărilor.
Manoliu”, aici fiind prevăzute importante proiecte. Datorită unui solid concept organizatoric și gastronomic,
sala multifuncțională București va deveni unul dintre
Stadionul „23 August” a fost trecut în administrarea punctele de referință ale orașului în domeniul sportiv și al
municipalității și demolat în anul 2007 pentru a face evenimentelor culturale pe plan internațional”43.
loc unei arene noi, cu facilități impuse de standardele
internaționale. La 6 septembrie 2011 a fost inaugurată
Arena Națională, un stadion cu o capacitate de 55.600 de
locuri, dispuse pe patru niveluri, instalație de nocturnă și 1
BBda8 Vâ_ka8’ IFefOa-x- MB8da- a- T8e_eOx-x k SOxde8t-B_’
sonorizare, dar și acoperiș retractabil37. Bxcx_ekOçøı,SctădefOB_efBca-ăK’B8 Studii și Articole De Istorie,
LXXXII’SBceOaOeadeŞO8ţeIfOB_ced8RB6â8a’çı’L,d,
În anul 2015 a fost redeschisă baza de atletism „Viitorul”, 2
CBf68 Bxdea8că k F-B_e8O8 O-Oea8x :cBB_d,;’ Stalinizare și
după ce aceasta a trecut printr-un amplu proces de destalinizare. Evoluții instituționale și impact social, EdOx_a PB-_B6’
modernizare în cadrul căruia a fost reabilitată pista și a fost B_6aOdOa-:eBbBB*;’çd,
instalat un sistem de iluminat38.
3
CB8B_6 x8e Lxb-cat a _e6’ cB8fx-OaOă Le fOeBx- a_6Şxfe_,
b-BfLBO,_B’acefaO-aç,,ç,
În anul 2016, după ce a fost trecut și acesta în administrarea
4
A8d_ea C_x’U ISx66e_ çøı’ Bxca_efO& Te T_d B_-d W YBxO
municipalătății, patinoarul artificial a fost demolat39 pentru CB8_effa8dTeFBx_OB_-d W YBxOFefOa-,TeIOa-a8CB8ce_8fK’
B8 Romanian Review of Eurasian Studies / Revista Romana de Studii
a face loc unui complex cu patinoar, bazin semiolimpic,
Eurasiatice,B-,ł’8_,çB2ç’LL,çıBçç,
terenuri de sport și cabinete pentru medicină sportivă. 5
CB8B_6 x8e Lxb-cat a _e6’ cB8fx-OaOă Le fOeBx- a_6Şxfe_,
Arhitectura viitorului complex se remarcă prin acoperișul b-BfLBO,_B’acefaO-aç,,ç,
pietonal, sub formă de relief artificial orientat spre lacul 6
IA-IIIB-eaCB8_efMB8da-a-T8e_eOx-xkce-dea-IVB-eaFefOa-
din imediata vecinătate, pe care va fi amenajată o pistă MB8da- a- T8e_eOx-x k SOxde8t-B_ Le8O_x Pace k P_eOe8eK’ B8
de skating. Patinoarul va avea o suprafață desfășurată de Scânteia Tineretului, Apelul C.C. al U.T.M., 1953.
aprox. 9500 mp, cu o capacitate de 3.100 locuri40. Ibidem.
8
Sportul popular’d8øaL_-eçøı’L,ç,
Din anul 2012 presa vorbește și despre un proiect pentru ø
Știință și tehnică’6açøı,
o sală polivalentă ce urmează a fi poziționată în imediata ç
I_8a x-b
T x_e’ Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960:
apropiere a Arenei Naționale, pe actualul teren al turnului constrângere și experiment, EdOx_a6eO_a S ’xcB x_ekO’çı’LL,çBçdç,
de parașutism. Terenul a fot trecut încă din 20 noiembrie 11
ZB8aNatB8a-A_e8a’cB8fx-OaOăLefOeBx-dx8ede8fL,B_dL_eff,
2012 în administrarea municipalității în vederea construirii cB6’acefaO-a,,ç,
unei săli de sport multifuncționale pentru 16.000 de 12
GeB_e Pa_xf’ Bariera Vergului sau Viaţa unui băiat de Bucureşti,
spectatori. Deși primarul general din acel moment, Sorin EdOx_aCB6La8a’Bxcx_ekO’ø’LL,øBł,
Oprescu, a declarat că în proiectul noii săli polivalente pe 13
G_B_e IB8efcx’ Arhitectura în România perioada anilor 1944 - 1969,
EdOx_acade6e A ReLxb-cSBca-fOeRB6â8a’Bxcx_ekO’çøø’L,çł,
Fig. 68: Teatrul de vară (stânga) 14
Ibidem.

studii de caz 81
15
Ibidem’L,çø,
16
I_8ax-b T x_e’ op. cit.’L,çø,
ç
G_B_eIB8efcx’ op. cit.’L,ç,
18
CB8B_6 x8e Lxb-cat a _e6’ cB8fx-OaOă Le fOeBx- a_6Şxfe_,
b-BfLBO,_B’acefaO-aç,,ç,
çø
I_8ax-b T x_e’ op. cit.’L,çø,
G_B_eIB8efcx’ op. cit.’L,,
21
Teatrul de vară Mihai Eminescu, Bucureşti (1952-1953), articol
cB8fx-OaOLefOeBx- OOL&22,dBcB6B6B,_B ’acefaO-a,,ç,
22
CB8B_6 x8e Lxb-cat a _e6’ cB8fx-OaOă Le fOeBx- a_6Şxfe_,
b-BfLBO,_B’acefaO-aç,,ç,
23
G_B_eIB8efcx’ op. cit.’L,ç,
24
ade a_x-,_B28e f2fLB_O2cB8fO_xcOB_ BadxfBdea-x-BfOad B8B
ç3ıb eaa ıad d øacøcd 28de,O6- ;’efa
c a O-aç,,ç,
25
VcOB_ Păx8efcxBVada’ ISOâ-L Le8O_x 8fOa-ata de -x68aO a
fOadB8x-xHxxfOFK’ A B8 Arhitectura’8_,Bd2çø’LL,çBçç,
26
OOL&22 ,b xc x_efO ec f 8B ,_B2 ç 2 ı2fOa d Ba 8e-eBx Oa OeBa -eB
xcb x_efO-B_BeL-B ’efa
c a O-a,,ç,
OOLf&22BOb-x-_B6a a 8OB_d
,c L_eff,cB62Oa2e8xf2 efa
;’c c a ç
,,O,-a
28
OOL&22’x_8a -x-,_B2fO_2Bb fe_a OB_2LBefOea Bc e-xB6a B8a -OBOx_8Bd eB
La_afxOf6Bd8B_B6a8aBa-e_eBBOBBçd,O6- ’efa
c a O-a,,ç,
ø
G_B_eIB8efcx’ op. cit.’L,ç,
OOL&22,cf8-a6a8B-x,_B2defL_eB8B2aOcOaOBfLB_Oe2 efa
c ’a ç,
,O-a
31
BB_f SOxLa_x ’ ISa-a de ’Bcx_ fLB_Oe d8 cad_x- cB6L-ex-x
axxfOd8Bxcx_ekOK’B8 Arhitectura’8_,d2çø’L,ı,
32
Ibidem.
33
Ibidem.
34
Ibidem.
35
O O L & 2 2 , c f 8 - a 6 a 8 B - x , _ B 2 d e f L _e B 8 B 2 a c O O a O B f L B _ O e 2 ,
acefaO-aç,,ç,
36
I_8ax-b T x_e’ op. cit.’L,çø,
O O L & 2 2 , c - c * , _ B 2 8 e f 2 b x c x _e f O 2 B O B a - e _ e B c x 6 B a ’ x 8 f B
fOadB8x-BBaxxfOBa_e8aB8aOB8a-aBdeBa ’acefaO-a,,ç,
38
OOL&22 ,b ı,_B2fBaBdefc fBL fOaBdeBaO-eO f6BdeB-aB- aB
6a 8B- xB OB_x-Bc xB8Bc Ox_8a Bc a OBc BfOa Ba b B8a 6e8Ox-3 d ç ı ,
O6-E8 ’acefaO-a,,ç,
ø
O O L & 2 2 , d f L B _ O , _ B 2 S L B _ O 2 A L T E | S P O R T U R I 2
LaO8Ba_|6a|ƒa6a_BLB-|de6B-a_e ’efa
c a O-a,,ç,
d
OOL&22,bı,_B2LaO8Ba_x-B6aBƒa6a_BLB-BaBUBde6B-aOB8BaefOBa c 8B
8Bx-BLaO8Ba_BaBaeaBb8Bd a eB8BOB3ççø,O6-E8 ’efa
c a O-a,ç,
41
ade a_x-,_B28e f2bxcx_e fO 2cB6L-e x-BfLB_O B Bax xfOB
_ec B8fO_xc Oa Bb xc x_efOx-xBfBc a -fOBfa -a BLB-a -e8Oa Bç B-Bc x_B
ç3ıacebıcdıała28de,O6- ’acefaO-a,,ç,
42
OOL&22,BO8ef,_B2fO_Bad68fO_aOe3-Bca-aBçıdçøıøB-c OaOaB
Le8O_xBcB8fO_xcOaBfa-BLB-a-e8OeBçB B-Bcx_Bd 8BcB6L-ex-B-aB
6a8B-xBBfOB-a8faOaBa-Ba_eaBcB8O_aOx-xBıB6-Ba c 8eBex_B,O6 l, accesat
-a,ç,
43
Ibidem.

82 studii de caz
83
84 bibliografie și surs e
 BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE
SURSE BIBLIOGRAFICE
Cărți
***, Sporting Heritage, English Heritage, London, 2012
***, Amenjări de baze sportive, Ministerul Tineretului și
Sportului, 1950
AMBROZIE, N.S., BEIU, C. și MIHALACHE, G., Oameni Noi Pe
Stadion. Nuvele Sportive, Editura de Stat, București, 1951
ANGELESCU, M., CRISTEA, Dan OVIDIU, Istoria fotbalului
românesc, vol. I, 1909-1944, București, 2010
BERINDEI, Dan și colab., București – Ghid, Editura Meridiane,
București, 1962
BOBOC, Dan şi DE HILLERIN, Pierre Joseph, Viziunea
strategică de organizare şi dezvoltare a activităţii de educaţie
fizică şi sport din România pentru perioada 2010-2020,
Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport, Bucureşti,
2010
BOCĂNEȚ, Anca și ZAHARIADE, Ana Maria, „Proiecte de
arhitectură”, în Centenar Marcel Iancu 1895-1995, Editura
Simetria, București, 1996
CELAC, Mariana; CARABELA, Octavian; MARCU-LĂPĂDAT,
Marius, București, arhitectură și modernitate. Un ghid
adnotat, Arcub - Simetria, București, 2005
CURINSCHI VORONA, Gheorghe, Istoria arhitecturii în
România, Editura Tehnică, București, 1981
EPURAN, M.; FĂINARU, J.; WALTER, E., Amenajări, terenuri și
instalații sportive, Editura cultură fizică și sport, București, 1951
GEORGESCU, Florian, Educaţia fizică şi sportul - fenomen
social, Editura Stadion, Bucureşti, 1971.
GIURESCU, Constantin, Istoria Bucureștilor, Editura Sport-
Turism, București, 1979
IONESCU , Grigore, Arhitectura în România perioada anilor
1944 - 1969,EdOx_acade6e
A ReLxb-cSBca-fOeRB6â8a’
Bxcx_ekO’çøø
IONESCU, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a
lungul veacurilor, Editura Academiei socialiste România,
București, 1982
KIRIȚESCU, Constantin, Palestrica. O istorie universală a
culturii fizice, Editura Uniunii de cultură fizică și sport,
București, 1964
LASCU, Nicolae, Bulevarde bucureștene până la Primul Război
Mondial, Editura Simetria, București, 2011
LĂZĂRESCU, Cezar; CRISTEA, Gabriel; GHEORGHIU, Dinu;
BORGOVAN, Anca, Arhitectura românească contemporană,
Editura Meridiane, București, 1972
MEYNAUD, Jean, Sport et politique, Editions Payot, Paris,
1966
POSTOLACHE, N., Istoria Sportului in Romania, Profexim,
București, 1995
SFINȚESCU, Cincinat, Urbanistica generală, II Igiena,
Institutul Urbanistic al României, București, 1932
SEBASTIAN, Dan și BONIFACIU, Berindei, București – Ghid
turistic, Editura Sport–Turism, București, 1980
TULBURE, Irina, Arhitectură și urbanism în România anilor
1944-1960: constrângere și experiment, Editura Simetria,
București, 2016
ZAHARIADE, Ana Maria, Arhitectura în proiectul comunist.
România 1944-1989, Editura Simetria, București
Articole
***, „Săli de sport gemene”, în Arhitectura, nr. 3-4/1972
***, „Sală polivalentă cu 5000 de locuri la Brașov”, în
Arhitectura, nr. 5/1968
***, „Sala de jocuri sportive din cadrul complexului 23
August din București”, în Arhitectura, nr. 4/1976
AGENT, Victor, „Patinoarul artificial din ansamblul Parcul
Floreasca – București”, în Arhitectura, nr. 2-3/1966
BOERESCU, Neagu, „F.S.S.R., U.F.S.R. și O.N.E.F.”, în Boabe de
bibliografie și surs e 85
grâu, anul II, nr. 6-7, iunie-iulie 1931
BULGĂREANU, Viorel, „Bazin acoperit de înot la Arad”, în
Arhitectura, nr. 1-2/1978
CRISTEA, Claudiu, „Bazin acoperit de înot acoperit la
Brașov”, în Arhitectura, nr. 1-2/1978
CRISTIAN, Varlam, „Modernizare la Ștrandul Tineretului –
București”, în Arhitectura, nr. 1-2/1978
DAICHE, Petre, „Aspecte ale dezvoltării urbanistice în
București”, în Materiale de istorie și muzeografie, vol. IV, 1966
DANCIU, Teodor, „Conceperea modulată și polivalența
sălilor de sport”, în Arhitectura, nr. 1-2/1978
DANCIU, Teodor, „Sală de sport cu 1400 de locuri”, în
Arhitectura, nr. 1-2/1978
DUMITRESCU, Jenny, „O măreață serbare la ștrand”, în
Ilustrațiunea Română, anul I, nr. 8 din 15 august 1929
ENESCU, Ion M. și și OPRIȘESCU, Ileana, „Construcții
sportive: programe, structuri, forme”, în Arhitectura, nr.
1-2/1978
ENESCU, Ion M. și și OPRIȘESCU, Ileana, „Sală de sport la
Iași”, în Arhitectura, nr. 1-2/1978
ENESCU, Ion M. și și OPRIȘESCU, Ileana, „Sală de sport la
Deva”, în Arhitectura, nr. 1-2/1978
FLORESCU, Gheorghe, „Sala sporturilor 2200 – Baia Mare”,
în Arhitectura, nr. 1-2/1978
G LEA, Smărăndița, „Sala de sport a Universității”, în
Arhitectura, nr. 2-3/1981
GRAVA, Sorin, „Sala sporturilor din Timișoara”, în
Arhitectura, nr. 5/1970
ILIESCU, Vlad, `Sala de antrenamente sportive I.T.B., în
Arhitectura, nr. 3/1957
IOVĂNESCU, Dan, „Stadionul și Parcul de cultură și sport din
orașul Constanța”, în Arhitectura, nr. 9/1954
LITVIN, Nicolae, „Bazin de înot acoperit la Cluj”, în
Arhitectura, nr. 5/1968
MOLDOVEANU, Constantin, „Baze sportive bucureștene
după 23 august 1944”, în Materiale de istorie și muzeografie,
vol. IV, 1966
MOSCU, Ion, „Hala de sport «23 August»”, în Arhitectura, nr.
3/1957
OLTEANU, Miron, „Construcțiile sportului românesc”, în
Arhitectura, nr. 1-2/1978
OPRIȘESCU, Ileana, „Sala sporturilor din Pitești”, în
Arhitectura, nr. 3-4/1972
PEPENE, Nicolae, „Sportul în slujba comunismului: Jocurile
Mondiale Universitare de Iarnă – Poiana Stalin, 28 ianuarie
86 bibliografie și surs e
– 7 februarie 1951”, în Revista Astra, serie nouă, anul III
(XLVI), nr. 3-4 (331-332), 2012
POPA, Ioan, „Actualitate și tendințe în proiectarea
construcțiilor destinate activității sportive”, în Arhitectura,
nr. 1-2/1978
RĂDĂCINĂ, Ion, „Patinoar acoperit la Miercurea Ciuc”, în
Arhitectura, nr. 1-2/1978
RUS, Aurel, „Bazin de înot acoperit la Baia Mare”, în
Arhitectura, nr. 1-2/1978
SZILVESTER, András, „Sala de sport Tîrgu-Mureș”, în
Arhitectura, nr. 1-2/1978
TEODORESCU, Aurelia, „Concursul pentru o sală de sport cu
1000 de locuri. Unele observații critice”, în Arhitectura, nr.
2-3/1966
V RȘAN, Bogdan, „Festivalul Mondial al Tineretului și
Studenților, București 1953. Schiță de istorie socială”, în
Studii și Articole De Istorie. LXXXII, Societatea de Ştiinţe
Istorice din România, 2015
VERICEANU, Nicolae, „Complex săli de sport – Nicolina”, în
Arhitectura, nr. 2-3/1981
Alte surse
Legea Educaţiei Fizice şi a Sportului nr. 69/2000
Legea nr 34/2009 pentru modificarea şi completarea Legii
Educaţiei Fizice şi a Sportului nr. 69/2000
Carta Albă a Sportului, document al Comisiei Europene, emis
la Lisabona în 2005 şi actualizat în 2007
Strategia Națională pentru Sport și Tineret în România (2016 –
2032), Asociația Politici Noi ale Sportului în România, 2016
Programe naţionale de utilitate publică în domeniul
sportului, Ministerul Tineretului și Sportului:
Programului Naţional de Întreţinere a Bazelor Sportive
Programul „Promovarea sportului de performanţă”
Programul „Sportul pentru toţi”
SURSE PRIMARE
ANR-SANIC, Fond Ministerul de interne. Serviciul
arhitecturii şi oficiul tehnic 1903 – 1950.
ANR-SANIC, Fond Institutul muncitoresc pentru sport și
educație în România 1926-1937.
ANR-SANIC, Fond Consiliul național pentru educație fizică
și sport 1946-1958.
 SURSA ILUSTRAȚIILOR

CONTEXT BAZE SPORTIVE

Începurile mișcării sportive în România Amenajările și construcțiile cu caracter sportiv

Fig. 1: Baronul Pierre de Coubertin - întemeietorul Jocurilor Fig. 8: Sala de sport - proiect tip realizat la Ploiești și Galați
Olimpice moderne Arhitectura, nr. 3-4/1972
Library of Congress’s Prints and Photographs division -
Fig. 9: Bazin de înot acoperit la Cluj
www.wikipedia.org Arhitectura, nr. 5/1968
Fig. 2: Ceremonia de deschidere a primelor Jocuri Olimpice Fig. 10: Sala sporturilor din Timișoara – detaliu de fațadă
moderne – stadionul Panatinaiko, Atena, 1896 Arhitectura, nr. 5/1970
www.wikipedia.org
Fig. 11: Sala sporturilor din Timișoara
Fig. 3: Proiectul Hipodromului Floreasca - arh. Paul Smărăndescu Arhiva Foto a Uniunii Arhirecților din România
Arhitectura, anul IV, 1925
Fig. 12: Sala sporturilor din Timișoara - vedere din holul de
Fig. 4: Hipodromul Floreasca - Vedere generală a tribunelor acces
Arhitectura, nr. 5/1970
Arhitectura, anul IV, 1925
Fig. 13: Bazin de înot acoperit la Baia Mare
Fig. 5: Ștrandul Lido Arhitectura, nr. 1-2/1978
Carte poștală ilustrată
Fig. 14: Sală de sport la Baia Mare
Fig. 6: Ștrandul Bragadiru Arhitectura, nr. 1-2/1978
Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Cărți poștale, Arhitectură
peisageră (1936) - www.digibuc.ro Fig. 15: Sală de sport la Iași – imagine interioară
Arhitectura, nr. 1-2/1978
Fig. 7: Parcul Cișmigiu - Patinaj artistic
Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Cărți poștale, Scene din Fig. 16: Sală de sport la Iași
Arhitectura, nr. 1-2/1978
Viața Socială (1925-1944) - www.digibuc.ro
Fig. 17: Sală de sport la Deva
Arhitectura, nr. 1-2/1978

bibliografie și surs e 87
Fig. 18: Sală de sport la Deva Fig. 33: Ansamblul sportiv din Târgu-Mureș - grup de săli
Arhitectura, nr. 1-2/1978 pentru atletică grea (schiță)
Arhitectura, nr. 1-2/1978
Fig. 19: Sală de sport la Târgu-Mureș
Arhitectura, nr. 1-2/1978 Fig. 34: Stadionul din Constanța
Arhitectura, nr. 9/1954
Fig. 20: Sală de sport la Târgu-Mureș – imagine interioară
Arhitectura, nr. 1-2/1978 Fig. 35: Complexul sportiv din Constanța - perspectiva
stadionului
Fig. 21: Sală de sport la Pitești – imagine interioară Arhiva Foto a Uniunii Arhirecților din România
Arhitectura, nr. 1-2/1978
Fig. 36: Complexul sportiv din Constanța - amenajări
Fig. 22: Sală de sport la Pitești nautice (proiect)
Arhitectura, nr. 1-2/1978 Arhitectura, nr. 9/1954

Fig. 23: Sala sporturilor – Brăila Fig. 37: Complexul sportiv din Constanța - perspectiva
Arhitectura, nr. 1-2/1978 stadionului (proiect)
Arhitectura, nr. 9/1954
Fig. 24: Sală de sport la Arad
Arhitectura, nr. 1-2/1978 Fig. 38: Stadionul din Constanța – tribuna oficială
Arhitectura, nr. 9/1954
Fig. 25: Sală de sport la Arad
Arhitectura, nr. 1-2/1978 Fig. 39: Stadionul și Parcul de cultură și sport din Constanța
– plan general (proiect, realizat parțial)
Fig. 26: Bazin acoperit de înot la Brașov Arhitectura, nr. 9/1954
Arhitectura, nr. 1-2/1978
Fig. 40: Ansamblul sportiv din Baia Mare - sală de sport
Fig. 27: Sală de sport la Brașov Arhitectura, nr. 1-2/1978
Arhiva OAR filiala Bv-Cv-Hr - Proiectul Orașul Memorabil,
Colecție Clujescu Ioan Dan, 1987 Fig. 41: Ansamblul sportiv din Baia Mare – plan general
Arhitectura, nr. 1-2/1978
Fig. 28: Patinoar acoperit la Miercurea Ciuc – imagine
interioară Fig. 42: Complexul sportiv Floreasca – vedere de ansamblu
Arhitectura, nr. 1-2/1978 Carte poștală ilustrată

Fig. 29: Patinoar acoperit la Miercurea Ciuc STUDII DE CAZ

Arhitectura, nr. 1-2/1978 Ștrandul Tineretului și Complexul sportiv„Iolanda
Balaș Sőtér”
Fig. 30: Sală polivalentă în Onești - macheta proiectului
Arhitectura, nr. 1-2/1978
Fig. 43: Ștrandul Kiseleff
Fig. 31: Bazin de înot acoperit la Cluj – vedere generală Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Cărți poștale, Locuri
Arhitectura, nr. 5/1968 Publice și de Agrement - www.digibuc.ro

Fig. 32: Ansamblul sportiv din Târgu-Mureș – plan general Fig. 44, 45, 46, 47: Ștrandul Kiseleff - perioada interbelică
Arhitectura, nr. 1-2/1978 Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Cărți poștale, Scene din

88 bibliografie și surs e
Viața Socială (1925-1944?) - www.digibuc.ro Fig. 59: Stadionul Dinamo - 1956
Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Cărți poștale, Arhitectură
Fig. 48: Marcel Iancu (1954) civilă (1956) - www.digibuc.ro
National Photo Archive (www.gpo.gov.il) [Domeniul Public],
via Wikimedia Commons Fig. 60: Complexul sportiv Dinamo - 1957
Carte poștală ilustrată
STUDII DE CAZ
Complexul sportiv Giulești STUDII DE CAZ
Parcul și Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu”
Fig. 49: Perspectiva Stadionului Rapid - schiță de proiect
Rapid Trăiește - www.1923.ro Fig. 61, 68: Teatrul de vară
Arhiva Foto a Uniunii Arhirecților din România
Fig. 50: „Ceferiada” - imagine de pe Stadionul Rapid
Rapid Trăiește - www.1923.ro Fig. 62: Teatrul de păpuși de pe malul lacului „23 August”
Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Cărți poștale, Arhitectură
Fig. 51: Stadionul Rapid după inaugurare peisageră (1936) - www.digibuc.ro
Rapid Trăiește - www.1923.ro
Fig. 63: Parcul de cultură și sport „23 August” - imagine de
Fig. 52: Stadionul Rapid după bombardamentul din 1944 ansamblu din 1966
Rapid Trăiește - www.1923.ro Cate poștală ilustrată

Fig. 53: Sala sporturilor Giulești - imagine interioară Fig. 64: Stadionul „23 August” și strada Maior Cravu
Arhitectura, anul XXVI, nr. 1-2/1978 Arhitectura, nr. 2/1976

Fig. 54: Sala sporturilor Giulești - imagine exterioară Fig. 65: Turnul de parașutism
Arhitectura, anul XXVI, nr. 1-2/1978 Carte poștală ilustrată

Fig. 55: Stadionul Rapid Fig. 66: Sala de jocuri sportive - vedere exterioară
Rapid Trăiește - www.1923.ro Arhitectura, nr. 2/1976

STUDII DE CAZ Fig. 67: Sala de jocuri sportive - vedere interioară

Complexul sportiv Dinamo Arhitectura, nr. 2/1976

Fig. 56: Tribunele Hipodromului Floreasca (în construcție)

Arhitectura, anul IV, 1925

Fig. 57: Tribunele Hipodromului Floreasca - 1925

Arhitectura, anul IV, 1925

Fig. 58: Planul orașului București, 1938 - Detaliu al zonei

Planul Director de Tragere, 1938

bibliografie și surs e 89
 ISBN 978-973-0-23989-8
ePDF 978-973-0-24299-7

www.patrimoniulsportului.ro