Poezia, unul din misterele nedescifrate si nedescifrabile ale omenirii, a constituit

de-a lungul timpurilor o atracție fascinantă pentru muritori , care și-au încercat
sensibilitatea în a reda prin forța cuvintelor sentimente ,stări de spirit ,aspirații.

În primul rând, a învața să citim o poezie înseamnă a ne deschide sufletul.

Receptarea ei cere pasiune, perseverența ,dragoste. In poezie e nevoie de
autoinițiere, de dobândirea unei anumite apropieri de aceasta. Nu este nevoie
neaparat de o cercetare de natură filologică, ci de o cunoaștere care se identifică
cu emoția ,curiozitatea, cu aflarea a ceva căutat.

În al doilea rând, la poezie se poate ajunge învățând mai întai ce este muzica,
obișnuindu-ne cu limbajul ei deoarece poezia se regasește printre arte. Oprindu-
ne numai la ce e semnificativ si demn, poezia rămâne una dintre cele mai
frumoase modalități de a ajunge să simți lumea și oamenii.

În concluzie, poezia sensibilizează. Cea adevarată e mult mai adâncă decât se

banuiește, e mai mult decât un vers pe hârtie. Nu e orice cuvânt, ci un cuvânt
care vibrează cu realitatea, dar și cu iluzia. Poezia deschide viața, deschide
lumea, ne pune în contact cu launtrul vieții.