Le Gof-Evul mediu și nașterea Europei

(pp.179-182)
Europa gotică
Secolul al XIII-lea a fost perioada unei mari înfloriri artistice,
indeosebi in domeniul arhitectural . Arta, şi în special arhitectura,
a reprezentat una dintre marile manifestări şi unul dintre cei mai
puternici lianti ai unitătii europene. În pofida trăsăturilor comune,
literaturile rămîneau depărtate unele de altele prin diversitatea
limbilor ; limbajul artei a fost însă aproape acelaşi. Dej a arta
romanică - ea marca, aşa cum arată şi numele, o anumită intoarcere
la arta romană antică - se răspîndise pe o mare parte din
teritoriul Europei, dar cu importante particularităţi în funqie de
popoare şi regiuni . Arta gotică, numită şi arta franceză, a invadat
întreaga Europă creştină, pornind din nordul Frantei şi mai ales din
inima regiunii numite, în secolul al XIII-lea, Franta propriu-zisă ,
iar mai tîrziu Île-de-France. Noua artă, foarte diferită de cea
romanică, răspunde in egală măsură unui important avint demografic
, ce reclamă biserici mai mari, şi unei adinci mutatii a
gustului . Pe lîngă dimensiunile mai vaste, goticul se manifestă
prin atractia fată de verticalitate, de lumină şi chiar de culoare .
Oraşele importante, căci era o artă cu un grad mai ridicat de
urbanitate decît arta romanică, s-au întrecut în indrăzneală şi în
frumusete pentru a realiza edificii gotice, care s-au ilustrat cu
deosebire prin catedrale. Este ceea ce Georges Duby a numit
"vremea catedralelor". Din ea a luat naştere o Europă a gigantismului
şi a lipsei de măsură. " Tot mai înalt" , acesta pare să fi
fost cuvîntul de ordine al arhitectilor gotici. O primă generatie de
catedrale a apărut între 1140 şi 11 90, fiind marcată de edificiile
din Sens, Noyon şi Laon ; dar marele secol al catedralelor,
incepind cu Notre-Dame de Paris, a fost cel de-al XIII-lea.
Căutarea frenetică a lungimii şi a înăltimii s-a manifestat, printre
altele, la catedrala din Amiens, construită intre 1 220 şi 1 270,
adică practic pe parcursul întregii domnii a lui Ludovic cel Sfint ;
acesta a pronuntat aici , in strana terminată deja în 1 256, faimoasa
Zisă de la Amiens , sentintă arbitrală între regele Angliei şi baronii
săi . Catedrala din Amiens avea o lungime de 145 de metri şi o
înăltime de 42 ,50 metri . Punctul maxim a fost atins şi depăşit cu
1 80 EVUL MEDIU ŞI NAŞTEREA EUROPEI
turla de pe strana catedralei din Beauvais, care, înălţată la 47 de
metri in 1272 , s-a prăbuşit în 1 284 .
Construirea înaltelor ferestre din bisericile gotice a fost guvernată
de o anumită spiritualitate a luminii . Teoria ei a fost expusă
încă din secolul al XII-lea de abatele Suger de la Saint-Denis,
care a început reconstruirea bisericii din abaţia sa după noile
principii teologico-estetice. Spre deosebire de vitraliile romane,
de obicei albe sau în tonuri gri , vitralîile gotice au cunoscut
afirmarea culorii , legată atît de dezvoltarea culturii de plante
tinctoriale precum drobuşorul , cît şi de progresul tehnicilor de
vopsire. Culorile vitraliilor, la care se adaugă policromia sculpturilor,
au fost readuse în atenţie de Alain Erlande-Brandenburg in
lucrarea sa Quand les cathedrales etaient peintes . Arhitectura
gotică a fost însoţită de o înflorire a sculpturii, preponderent în
omamentarea catedralelor. Dezvoltarea portalurilor sculptate a
oferit Un spatiu spectaculos sculpturilor, în special reprezentărilor
Judecăţii de Apoi, a căror viziune echilibra, atît prin teamă, cît
şi prin speranţă, elanul vertical şi iradierea luminoasă.
Europa vitraliului colorat s-a ilustrat în mod deosebit prin
catedrala din Chartres, al cărei albastru a rămas celebru. Marile
catedrale franceze au fost deseori imitate în alte părţi, plecîndu-se
fie de la tipul cu trei nave, cel mai frecvent, fie de la cel cu cinci
nave, ca la Bourges. Cele mai frumoase copii s-au ridicat în
Spania, mai ales la Burgos, dar şi la Toledo sau Leon. În Anglia,
s-a răspîndit un gotic de factură specială, cu originea în Normandia ;
este una dintre primele expresii ale fenomenului ce va fi desemnat
în secolele al XIV şi al XV-lea prin denumirea de "gotic flamboaiant
". În Italia, arta gotică a fost "înghesuită" între arta
romanică încă prezentă şi arta incipient􀅈 a Renaşterii. Aici ,
goticul s-a răspîndit (dar în mod limitat) mai ales prin intermediul
ordinelor de călugări cerşetori, ca de exemplu la Assisi . În domeniul
germanic şi îndeosebi hanseatic, sub influenta negustorilor,
s-a afirmat un tip special de biserici gotice, construite în jurul
unei singure nave spatioase, aşa-numitele biserici-hale. Recent,
Roland Recht a pus în evidentă îndelungata traditie a goticului din
Europa, cu reverberatii pînă în zilele noastre. Citez : " Dacă privim
cu putină atenţie CÎteva realizări de marcă ale secolului XX ,
"FRUMOASA" EUROPĂ A ORAŞELOR ŞI A UNIVERSITĂTILOR 1 8 1
constatăm că ele prelungesc, îmbogătesc ş i actualizează un ansamblu
de achizitii realizate între 1140 şi 1 350 în nord-vestul Europei.
Acestora, Poelzig1 , Bruno Taut2, Mies Van der Rohe3 , Gropius4 ,
Niemeyer5, Gaudi6 , dar şi NervF, Gaudin8 sau Gehry9 le datorează
o mare parte din cultura lor arhitecturală. Emancipîndu-se
fată de idealul clasic, arhitectura modernă şi-a oferit în acelaşi
timp posibilitatea de a se inspira tocmai din ceea ce acest ideal
obstructionase : redefinirea statică şi estetică a peretelui , folosirea
unor structuri autoportante, prefabricarea unor elemente standardizate
şi, poate mai presus de toate, o clară lizibilitate a functiei
prin intermediul formei" 10. Un excurs prin diferitele forme ale
artei gotice ne-ar duce prea departe . Însă nu trebuie să uităm că
Europa gotică din secolul al XIII-lea nu e doar o Europă a
arhitecturii , ci şi, pe de o parte, una a sculpturii - de la portalurile
catedralelor la amvonurile sculptate din Pisa şi la statuile reprezentînd
îngeri, fecioare şi prinţese - , iar pe de altă parte , una a
1 . Arhitect german ( 1 869- 1 939) , a contribuit la reîlllloirea arhitecturii
din ţara sa. Autor al Grosses Spielhaus din Berlin (n. t . ) .
2. Arhitect german (1 880- 1 938) , a aderat l a mişcarea expresionistă,
coautor al aşa-numitelor Siedlungen, complexe rezidenţiale construite
în timpul Republicii de la Weimar, la periferia unor oraşe germane (n.t.) .
3. Arhitect german (1 886- 1 969) , autor, printre altele, al Vill ei Tugendhat
din Bmo (n . t . ) .
4 . Arhitect ş i urbanist german ( 1 883- 1 969) , unul dintre cei mai importanţi
exponenţi ai arhitecturii rationaliste. Dintre operele sale, Ambasada
S . U . A . de la Atena (n. t . ) .
5 . Arhitect brazilian (n. 1 907) , s-a preocupat îndeosebi de proiectarea
arhitectonică a capitalei Brasil , construind edificiile Senatului , Camerei
deputatilor, Palatului Congreselor (n. t . ) .
6. Arhitect catalan (1 852- 1926) , operele sale exprimă o conceptie spaţială
şi dinamică originală. Autor, printre altele, al catedralei Sagrada
Familia (n. t . ) .
7. Inginer italian ( 1 891 - 1 979) , a construit, printre altele, sala d e audiente
de la Vatican (n. t . ) .
8. Arhitect francez ( n . 1 933) , al cărui stil s e defineşte prin linii fluide
şi clare , autor al Conservatorului national de muzică şi dans din
Strasburg (n. t. ) .
9 . Arhitect canadian (n. 1929) , apropiat î n anii '70 de arta pop ş i de
arta minimalistă (n. t . ) .
10. Lectie inaugurală ţinută l a College de France , 1 4 martie 2002 , p . 30.
1 82 EVUL MEDIU ŞI NAŞTEREA EUROPEI
picturii, de la fresce la miniaturi. Goticul secol al XIII-lea a
îmbogăţit admirabil Europa imaginilor.