Prefaţă
de Tudor Arghezi Scurmând şi opintindu-se,
(pe o expiraţie)  Luptând şi despletindu-se
Într-o zi pe înserat
ce să vezi, ne-am apucat,
doi părinţi şi doi copii,
din cartea cu jucării,
să minţim, să povestim,
ce-am ştiut, ce nu mai ştim,
pentru alţi copii mai mici
nici chiar mici de tot
dar nici mari ca de însurătoare,
Şi făcurăm şi-o prinsoare:
cine poate scri mai iute
stihuri vreo câteva sute
şi ne-am aşternut pe scris.
Ochii ni s-au cam închis,
mâna ne-a cam amorţit
şi-a ieşit ce a ieşit.
Am citit în adunare
ce scrisese fiecare
şi din toate vrea nu vrea
s-a ales povestea mea.
Rămăşagul fu, se poate,
scris şi pe nerăsuflate.
Vorba e c-am câştigat
Şi-n sfârşit am răsuflat.
Cataracta Lodorei
de Şt. O. Iosif
 
Cum vine oare, apa la Lodora?
Sărind şăgalnică,
Crescând năvalnică,
Slăbind, târându-se,
Ţâşnind, lăfăindu-se,
Fugind, azvârlindu-se,
Aiurând, zvârcolindu-se,
Ocolind, plecându-se,
Săltând, reîntorcându-se,
De peste tot şi-adună
În goana-i ce detună,
Şuviţele ei săltăreţe,
Din care sar altele, răzleţe,
Pe care apoi iarăşi le-ndrugă
Până la o nouă fugă.
 
Ea îşi urzeşte ţesătura ei,
Că stai uimit şi pleoapele
Le-închizi fără să vrei.
Rămâi aşa, nedumerit,
Şi asurzit şi aiurit,
De larma ce-o fac apele
În cursul lor nemaioprit.
 
Săgeată pornind,
Şopotind, forfotind,
Clocotind şi cotind,
Smorcăind, horcăind,
Ici picând strop cu strop,
Ici jucând în potop,
Năruind, stăruind,
Tremurând, murmurând,
Ţârâind, pârâind,
Ropotind, bobotind,
Duduind, zguduind,
Vâjâind, gâfâind,
Aromind şi momind
Şi murind, tresărind şi sărind
Şi fierbând şi turbând,
Galopând şi săpând, şi rupând şi surpând.
Strălucind, clipocind, nălucind, rătăcind,
Lunecând, zdrumicând şi jucând şi trecând,
Unduind, şerpuind şi suind şi vuind,
Spumegând, fumegând, răpăgând şi strigând,
Dănţuind, chefuind, duduind şi huind
Bolborosind regăsind, poposind şi sosind,
Şopăind, ropăind, ţopăind, hopăind,
Fremătând şi cântând, desfătând şi săltând…
 
Aşa coboară apa-n cădere la Lodora!