Hiliuţă Iuliana-Raluca

CIG 13

Knowledge Management în aplicaţii ERP

Prin ce se caracterizează aşa numitul „management al cunoaşterii”? Într-o definiţie

simplă, knowledge management poate reprezenta conştientizarea propriei cunoaşteri şi
utilizarea acesteia în mod profitabil. Privit din perspectivă organizaţională, acesta are în
vedere problemele critice de adaptare, competenţă şi supravieţuire a firmei în condiţiile unei
schimbări discontinue a mediului înconjurător. Managementul cunoaşterii înglobează un set
de practici care permite indivizilor să creeze, să partajeze şi să aplice cunoaşterea în mod
colectiv şi sistematic pentru a atinge în mod eficient obiectivele organizaţiei: sporirea
performanţei, avantaj competitiv, inovare, partajarea cunoştinţelor, perfecţionarea continuă.
De ce este important managementul cunoaşterii într-o organizaţie? Pentru că putem
dispune de date şi de informaţii şi totuşi să nu avem cunoaştere. Simpla înşiruire a acestora
nu ne permite să facem predicţii. Datele nu prezic trendurile datelor. Fără posibilitatea de a
face predicţii, viitorul unei întreprinderi depinde doar de hazard. Knowlwdge management
este un management al incertitudinii, schimbării şi complexităţii. Modelele asocierilor dintre
date şi informaţii şi alte modele au capacitatea de a reprezenta cunoaşterea, iar înţelegerea
acestora ne poate permite să facem estimări. Valoarea managementului cunoaşterii este legată
direct de eficienţa cu care cunoaşterea administrată le permite membrilor organizaţiei să se
confrunte cu situaţiile actuale şi să-şi creeze viitorul. Fără acces la cunoaşterea comună,
fiecare individ se raportează la o situaţie utilizând doar cunoştinţele proprii. În schimb,
accesul la cunoaşterea de grup permite raportarea la situaţie cu suma tuturor cunoştinţelor pe
care le au toţi membrii organizaţiei cu privire la o situaţie de natură similară. Asta face ca
managementul cunoaşterii să fie atât de eficient în derularea activităţii unei organizaţii.
Se consideră că pentru implementarea cu success a managementului cunoaşterii în
întreprinderi se parcurg cinci etape de dezvoltare: iniţierea proiectului; explorarea şi
experimentarea; organizarea focus grupurilor şi a iniţiativelor de managementul cunoaşterii;
extinderea şi sprijinul; instituţionalizarea managementului cunoaşterii. Pentru fiecare etapă în
parte putem identifica o serie de activităţi cheie.
În cazul primei etape se remarcă:
• definirea managementului cunoaşterii în termini la care oamenii se pot raporta;
• identificarea unor ferestre de oportunitate;
• valorificarea sistemelor intranet;
• însărcinarea departamentului IT cu furnizarea instrumentelor necesare într-o viziune
echilibrată a managementului cunoaşterii.
Explorarea şi experimentarea încearcă să analizeze cum se încadrează managementul
cunoaşterii în contextul specific al organizaţiei. Ea are drept activităţi cheie:
• selectarea focus grupurilor;
• găsirea resurselor pentru a susţine obiectivele.
Organizarea focus grupurilor şi a iniţiativelor de managementul cunoaşterii are drept
scop principal captarea cunoaşterii, cu următoarele activităţi:
• fondarea grupurilor;
• dezvoltarea metodologiilor care pot fi reproduse şi îmbunătăţite;
• captarea cunoaşterii.

1
 Avansarea la stagiul patru demonstrează că managementul cunoaşterii s-a dovedit
suficient de valoros pentru a deveni o parte din activităţile organizaţiei. Între activităţile
acestei etape remarcăm:
• dezvoltarea unei strategii de extindere;
• facerea publică a strategiei;
• dirijarea dezvoltării şi controlul riscului.
Pasul cinci, instituţionalizarea managementului cunoaşterii, are loc după ce
managementul cunoaşterii este înglobat în modelul de afaceri. Structura organizaţiei trebuie
să fie adapatată la noua situaţie, iar efectele implementării managementului cunoaşterii sunt
luate în calcul automat la evaluarea formală a performanţelor întreprinderii. Partajarea şi
folosirea cunoaşterii devin parte integrantă din modul de operare al organizţiei. Puţine firme
au ajuns la acest stadiu al dezvoltării.
Acestea obţin cunoaşterea prin învăţare externă, precum şi cercetare şi evaluare
internă. Partajează această cunoaştere cu clienţii şi personalul şi o aplică prin intermediul
produselor şi serviciilor pe care le oferă.
Pentru supravieţuirea unei afaceri, în condiţiile actuale, partajarea cunoaşterii este o
condiţie sine qua non. Aceasta sporeşte viteza, îmbunătăţeşte calitatea serviciilor, susţine
inovarea şi reduce costurile prin eliminarea proceselor inutile.
De ce este important managementul cunoaşterii pentru sistemele ERP? Softul ERP
oferă un mediu electronic integrat de management al cunoaşterii, care controlează, de regulă,
toată logistica şi programele întreprinderii. Multe companii se bazează actualmente pe aceste
sisteme pentru operaţiunile zilnice, asigurând întreţinerea şi adaptarea lor în paralel cu
evoluţia afacerii, adăugând noi furnizori şi clienţi. Procesul de dezvoltare a softului ERP
necesită cunoştinţe detaliate despre aceste sisteme. Sistemele ERP devin adesea unice pentru
o întreprindere, iar pentru dezvoltarea lor investiţiile pot să necesite milioane de euro.
Valoarea managementului cunoaşterii pentru managementul şi operarea sistemelor ERP, este
în mod evident, imposibil de neglijat. Knowledge management pentru sistemele ERP poate fi
considerat un factor critic când vine vorba de succesul unei firme, dacă aceasta vrea să deţină
controlul asupra afacerii şi asupra sistemelor.
Totuşi, chiar şi sistemele bazate pe knowledge management, deşi se consideră că sunt
foarte bine fundamentate, pot înregistra eşecuri răsunătoare. Cauzele eşecului au în vedere
două motive principale. În primul rând, deoarece sistemele bazate pe knowledge management
sunt adesea definite în termeni de intrări precum datele, tehnologia informaţiei, cele mai bune
practici, care, analizate individual, pot fi inadecvate pentru performanţa afacerii. În al doilea
rând, eficacitatea input-urilor şi modul în care sunt implicate strategic sunt probleme
importante lăsate adesea fără răspuns pe măsură ce rezultatele aşteptate sunt obţinute, dar
valoarea acestor performanţe poate fi erodată de schimbările dinamice în afacere şi mediile
competitive.
Privite în ansamblu, însă, avantajele pe care le poate aduce managementul cunoaşterii
activităţii desfăşurate de o întreprindere sunt mult superioare aspectelor sale negative.
Managementul cunoaşterii este o practică a prezentului şi a viitorului. Pentru a ne asigura
supravieţuirea şi reuşita în noua economie globală a cunoaşterii, trebuie să devenim mai
eficienţi şi mai productivi. Trebuie să ţintim spre cea mai înaltă calitate şi cele mai bune
relaţii. Organizaţiile de success nu-şi pot permite să repete aceleaşi greşeli sau să reinventeze
roata. Ineficienţa costă şi nu poate fi evitată decât prin acoperirea golurilor de cunoaştere.
Cunoaşterea este un principiu atemporal şi neschimbat. Ea reprezintă valoarea cheie a
secolului 21, iar organizaţiile viitorului trebuie să investească în cele mai bune strategii de
identificare, dezvoltare şi valorificare a acestei valori, pentru a-şi putea asigura reuşita în
afaceri.

2
 Bibliografie

1. Parry, Glenn;Graves, Andrew, The importance of knowledge managemnt for ERP

systems, 2008
2. Malhotra, Y., Why Knowledge Management Systems Fail?, 2004
3. www.brint.com
4. www.knowledge-management-online.com
5. www.wikipedia.org