Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Testele Rezolvate La DR Comertului International
Testele Rezolvate La DR Comertului International
1.1 definitia
Dreptul comerţului internaţional reprezintă un ansamblu de norme care reglementează relaţiile
comerciale internaţionale. Raporturile juridice ale comerţului internaţional se stabilesc între state,
persoane juridice şi persoane fizice. În organizarea şi desfăşurarea relaţiilor comerciale
internaţionale, statul are o dublă calitate: de subiect de drept internaţional şi subiect de drept civil.
1.2 explicati criteriile de definire a carac. international al rap. jur., care consti. obiectul dr.
comer. international.
Noţiunea de internaţionalitate se defineşte prin prezenţa elementului de extraneitate şi specificul
operaţiunii. Caracterul internaţional este dat de existenţa anumitor criterii în conformitate cu
specificul operaţiunii. În contextul reglementării din sistemul nostru de drept, noţiunea de
internaţionalitate are o accepţiune tehnico-juridică. În acest sens, un raport commercial va fi
internaţional, dacă elementul de extraneitate pe care îl cuprinde este de natură a-l face
susceptibil de a veni în contact cu mai multe sisteme de drept. Această condiţie este îndeplinită
dacă părţile îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinţa lor obişnuită în altă ţară, dacă actele
referitoare la încheierea ori executarea contractului prezintă puncte de legătură cu mai multe
legislaţii sau obiectul obligaţiei se localizează pe teritoriul unor state diferite.
Unele convenţii internaţionale consacră un singur criteriu. Astfel, în material contractului de
vânzare de mărfuri, caracterul internaţional este dat de domiciliul sau sediul părţilor, iar în absenţa
acestuia reşedinţa lor obişnuită. În acest sens dispune art. 1 al Convenţiei Naţiunilor Unite de la
Viena asupra contractului de vânzare internaţională de mărfuri din 1980 şi art. 2 al Convenţiei de la
New York asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri din 1974. În material
transporturilor, elementul internaţional constă în executarea prestaţiei pe teritoriul mai multor state.
În acest sens, dispun prevederile Convenţiei de la Varşovia pentru unificarea unor reguli privitoare
la transportul aerian internaţional din 1929 şi dispoziţiile Convenţiei de la Geneva referitoare la
contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele din 1956. Alte convenţii internaţionale
adoptă pentru identificarea internaţionalităţii două criterii, adică un criteriu principal, care este
dublat de un criteriu secundar. În Convenţia de la Haga referitoare la vânzarea internaţională de
bunuri mobile corporale din 1964 sunt stipulate două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ: sediul
sau reşedinţa părţilor în state diferite, precum şi mişcarea obiectelor vândute, locul încheierii
contractului sau locul predării lucrului vândut.
4. Subiectele DCI
1.1 Identificati categoriile subiectilor dreptului comertului international
In general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupa ordinea
juridica careia ii apartin in 2 grupe:
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.
Participantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international sunt subiectii de
drept national – persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi
decit oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.
Subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in 2 grupe: 1.statele 2 organizatiile de state cu
caracter interguvernamental
1.2 Determinati elementele specific societatilor trasnationale
Societatile transnationale – soceitatile comerciale care chiar de la constituirea lor se fondeaza pe
elemente fara caracter national cum sunt capacitatea ce provine de la asociati din diferite state;
stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt lipsite de o legatura
juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici una din legile nationale , iar
litigiile izvorite din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase din competent
instituiilor nationale, pt a fi date spre solutionare unor instante speciale. Elementele specific ale
societatilor transnationale:
- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.
- pot avea mai multe sedii in tari diferite,
-au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de un centru unic de decizie si control,
precum si de gestiune globala.
-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe baza
unei strategii economice si financiare comune.
-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau tribunale
internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat.
1.3 Analizati modurile in care statul actioneaza in raporturile juridice de comert
international
Statul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte forme de
cooperare economica si tehnico-stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea de organizare a
relatiilor sale economice externe. Statul e un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile juridice
de comert international, deoarece pe de o parte actioneaza ca putere suverana, iar pe de alta parte ca
persoana juridical putind incheia acte de comert international, desi nu are calitate de comerciant.
Pozitia specifica a statului in raporturile juridice de comert international rezulta din
atributiile pe care le are ca titular de suveranitate, calitate in care legifireaza statutul juridic al
celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile international cu celelalte state. Ca
putere suverana , statul actioneaza ca subiect de drept administrative, financiar, elaboreaza politicile
comerciale pe care le considera necesare sau instituind un regim vamal de natura sa garanteze o
balanta comerciala active printr-o echilibrare a importurilor si exporturilor in raport cu cerintele
fiecarei etape de dezvoltare.
Astfel statul actioneaza in 2 moduri:
- in raporturile pe care le incheie cu persoanele fiz./jur. straine, statul actioneaza ca putere
suverana (exemplu: incheierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori de colaborare
financiara cu alte state sau cu institutii financiare monetare international.
- in unele raporturi juridice statul actioneaza ca subiect de drept privat de iure gestiones, pe
pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e o persoana fiz./jur. nerezidenta (contr. de
concesiune sau de asistenta tehnica, acordurile de investitii industrial sau contr. de inchiriere
de bunuri sau servicii ale proprietatii publice).
5. Izvoarele DCI
1.1 Identificati categoriile izvoarelor DCI
Izvoarele dreptului comertului international pot fi clasificate in : Izvoare interne si izvoare
internationale
Izvoarele interne pot fi clasificate in doua mari categorii:
Izvoare specific , care contin norme destinate reglementarii raporturilor din comertul international,
si izvoare nespecifice , constituite din actele normative care intereseaza in primul rind alte ramuri de
drept, dar care contin si norme de drept ale comertului international.
Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele
comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina
1.2 Stabiliti particularitatile uzantelor comerciale internationale ca izvor al DCI
Uzantele comerciale – reprezinta practice sociale prin natura lor nescrise care prezinta un
anumit grad de vechime repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de
parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un domeniu de activitate comerciala
si care pot prezenta sau nu – izvoare de drept.
Caracteristicile uzantelor comerciale internationale:
-contin un element obiectiv si anume constituie o practica sociala
-se aplica mai multor parteneri comerciali
-sunt opera participantilor la raporturile juridice de comert international
-sunt recunoscute ca utile si necesare de parti
- au un rol essential in facilitarea desfasurarii raporturilor juridice de comert international
1.3 Comparati categoriile izvoarelor internationale ale DCI
Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele
comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina.
Conventiile comerciale internationale reprezinta intelegeri scrise intre doua sau mai multe state
privind reglementarea problemelor de comert exterior.In dezvoltarea schimburilor internationale
conventiile comerciale au o pondere si un rol foarte important. In cuprinsul acestora sunt precizate
dr si obligatiile partilor si prin aceasta se asigura corecta lor indeplinire, precum si stabilitatea
raporturilor juridice.
Conventiile multilaterale
Conventiile comerciale multilaterale nu sunt foarte numeroase dar ele au un rol deosebit prin aceea
ca ele au o sfera larga de reglementare. Ele au un dublu rol in sensul ca ele contribuie la unificarea
normeleor de drept material si conflictual privind comertul international:
Conv. asupra contr. de vinz. internat. de marfuri;
Conv. pt recun. si execut. sentin. arbitrale straine;
Conv. pt unificarea anumitor reguli relative la trans. aerian internation.
Conventiile bilateral.Acestea constituie o modalitate juridica importanta si eficienta. In relatiile
comerciale conventiile bilaterale sunt foarte numeroase.In practica internationala conventiile
bilaterale sunt utilizate sub forma tratatelor si acordurilor:
Ac. comerciale si/sau de coop. econo. internat. inche. intre Guv. RM si Guv. altor tari;
Ac. pr. promovarea si protejarea reciproca a investitiilor …..;
Ac. pr. evitarea dublei impuneri;
Tratate de asis.j. in material civila, familial, penala si vamala.
Uz. comerciale internatio. – practice sociale prin nat. lor nescrise ce prezinta un anumit grad
de vechime, repetabilitate si stabilitate apli. intre un nr. nedefinit de parteneri comerciali, de
regula pe o zona geografica sau intr-un dom. de activ. comer. si care pot prezenta sau nu – izv.
de dr.
Uz. comerciale uniforme internationale - reguli conturate prin folosirea repetata a unor clauze
contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale sip e care practica
comer. internat. le-a pus in valoare operind o anumita standardizare si unificare a lor real. prin
diverse met. ca: adoptarea de cond. uniforme cu cara. gene.; elabo. de contr. model cu pr. la grupuri
special de marfuri; includerea intr-un anumit contract de CI a unor cond. generale.
Caracteristicile:
1. contin un elem. obiectiv si anume consti. o practica sociala
2. se apli. m. multor parteneri comerciali
3. sunt opera particip. la rap.j. de CI
4. sunt recunoscute ca utile si nece. de parti
5. au un rol essential in facilitarea desfasurarea rap.j. de CI
Felurile uzantelor
Aplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri de uzante.
Sunt uzante locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in sensul ca se aplica la o anumita
piata comerciala, localitate, port sau regiune,etc.
Uzantele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr. respective ori ramurile de
activitate, cum ar fi uzantele de cereale, sau cele ale unei profesiuni (ca de ex.agentii de bursa).
Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de relatii comerciale, independent
de obiectul contractului, ramura de activitate, profesiunea partilor sau alte asemenea criterii.
O distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre uzantele normative si
uzantele conventionale.
A.Uzantele normative - Sunt acele uzante care au valoare de norma de drept, deoarece nu-si au
izvorul in vointa partilor ca uzantele conventionale, nu fac parte din domeniul autonomiei de vointa,
ci isi trag forta dintr-o practica sau jurisprudenta bine stabilita, care le acorda o autoritate
proprie.
B. Uzantele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa contractantilor, care au deplina
libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul contr.pe
care incheie. Acest gen de uzante se formeaza de regula spontan, la initiativa unui partener
contractual.
6. Notiunea si caracteristica generala a contractelor comerciale internationale
1.1 Descrieti caracterele juridice ale contractelor comerciale internationale
Contractele comerciale internationale au urmatoarele caractere:
-sunt contracte cu titlu oneros – deoarece principalul scop este obtinerea de profit.Toate
contractele comerciale internationale urmaresc ca finalitate obinerea profitului.
-sunt contracte sinalagmatice – adica creaza obligatii reciproce si interdependente, fiecare parte
avind si drepturi si obligatii.
-sunt comutative – deoarece existenta si intiderea prestatiilor asumate de parti sunt cunoascute si
determinate sau determinabile chiar din momentul incheierii contractului.
-sunt contracte consensuale – fiindca se considera valabil incheiate doar prin simplu acord de
vointa al partilor
1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteria nespecifice, de natura civila
Criteriile nespecifice:
1.dupa efectele juridice care le genereaza contracetele sunt:
-constitutive – creaza anumite drepturi subiective (contr. de mandat, comision, depozit,
transport).
-translative – transmit drepturi reale de la un titular la altul (contr. de v-c)
-declarative - (contr. de tranzactie).
2.modul de executare pot fi :
-contr. cu executare instantanee – au ca obiect una sau mai mult prestatii care se indeplinesc
imediat
-contr. cu executare succesiva – obligatia comporta o executare in timp printr-o serie de prestatii
de acelasi fel, repetate la interval de timp regulate sau neregulate( contr. de leasing)
-contr. cu executare continua – debitorul desfasoara o activitate neintrerupta pe tot termenul
contractului(contr. international de furnizare a energiei electrice sau gaze natural).
3.dupa corelatia existenta intre ele:
-principale – nu depend de vre-un alt contract. Majoritatea contractelor comerciale internationale
sunt principale.
-accesorii – nu au existenta si o valoare juridica desinestatatoare, ci depind de existenta unui
contract principal (gajul, ipoteca, fidejusiunea bancara).
4.dupa obiectul obligatiei pe care le genereaza:
-contracte ce dau nastere la obligatii : de a da; de a face; de a nu face
-contracte ce dau nastere la obligatii de rezultat
-contracte ce dau nastere la obligatii de mijloace
1.3 Formulati regulile de interpretare a contractelor comerciale internationale
Reguli de interpretare:
- contractual se interpreteaza in conformitate cu intentia comuna a partilor la momentul incheierii,
si nu dupa sensul literal al termenilor.
- contrectul se interpreteaza conform principiului bunei-credinte.
- se interpreteaza pe baza de obicei,echitate si lege.
- clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul de a produce efecte juridice si nu in sensul de
anu produce.
- expresiile ce pot primi 2 intelesuri, ambele susceptibile de a produce efecte juridice se
interpreteaza in intelesul ce se potriveste cel mai mult naturii contractului.
- clauzele contractual se interpreteaza unele prin altele dindu-se fiecareia intelesul ce rezulta din
intregul act.
- cind este indoiala contractual se interpreteaza in favoarea celui ce se oblige.
- la interpretarea contractului comercial international se va tine seama de caracterul international.
- daca apare un conflict intre o uzanta comerciala si o clauza contractual stipulate expres in
contract, prevaleaza clauza contractual.
- daca exista uzante codificate la nivel international, ele prevaleaza in principiu ca reguli de
interpretare asupra uzantelor locale.
- daca in contract suma de plata e scrisa in cifre si litere, in caz de neconcordanta prevaleaza
literele. Daca in contract suma e scrisa de mai mult ori, fie in cifre sau litere, in caz de
neconcordanta se va tine seama de suma cea mai mica.
- conditiile generale se considera incorporate in contract numai cind una din parti le-a propus, iar
cealalta parte le-a acceptat in mod expres.
- acele conditii generale la care cealalta parte nu se putea astepta in mod rezonabil pot fi
incorporate in contract.
Pentru evaluarea despagubirilor pot fi mentionate mai multe modalitati, si anume: pe cale
judicialra. Legala sau conventionala (clauza penala).
Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in culpa
le-a prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.
a. Cind contractul este rezolvit iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si intr-un
termen rezonabil ldupa rezolvire a procedat la un act de inlocuire sau la vinzare
compensatorie partea care cere daunele poate cere diferenta dintre pretul din contract si
pretul de inlocuire sau a vinzarii compensatorii.
b. Cind contractul este rezolvit iar partea nu a procedat la o vinzare de inlocuire sau la o
vinzare compensatorie si marfurile au un pret curent ea poate cere daune interese echivalente
cu diferenta dintre pretul stabilit in contract si pretul curent din momentul rezolvirii.
Principiile UNIDROIT prevad faptul ca o parte poate considera ccontractul incetat atunci cind
neexexutarea obligatiei de o parte este o neexecutare esentiala.
Caracterul esential de neexecutare a obligatiei intr-un contractul comercial international poate
fi determinat luindu-se in considerere (UNIDROIT) :
2. Stabiliti cazurile prev de UNIDROIT in care creditorul nu poate cere executarea silita in
natura a obligatiei , alta decit a plati o suma de bani.
Orice creditor are dreptul sa ceara debitorului executarea obligatiei in forma sa specifica in mod:
- voluntar
- silit
UNIDRIOT:
Atunci cind un debitor care datoreaza o obligatie diferita de aceea de a plati o suma de bani nu
executa obligatia, creditorul poate cere executarea u exceptia :
O abordare tradiţională a condiţiilor de aplicare a sancţiunii sub formă de daune interese ţine de
analiza următoarelor elemente:
1. Neexecutarea contractului
2. Prejudiciul
4. Vinovatia
14.Raspunderea contractuala in CI
Clauza primului refuz este frecventa in practica comerciala alnglo-saxona , denumirea ei engleza
fiind first refusal clause.
Doctrina a remarcatca , in baza clauzei primului refuz o parte contractanta A se obliga fata de
cealata –beneficiar-B, de ai propune sa realizeze in viitor o anumita operatie impreuna cu preferinta
fata de orice alt client; iar in cazul in care refuza beneficiarul B, cealalta parte A este libera sa trateze
cu orice alt client.
In doctrina s-a conturat doua oprinii diferite cu referire la calificarea juridica a clauzei primului
refuz. Astfel, unii autori considera ca acesta este o clauza de adaptare a contractului la noile
imprejurari , iar alti autori incadreaza clauzei primului refuz in grupa clauzelor privind continuarea
raporturilor contractuale.
In doctrina juridica s-a incercat o clasificare a modalitatilor mai frecvent utilizate pe baza
posibilitatilor de succesiune n timp a ofertelor facute e un partener celuilat si tertului, astfel s-au
distins 2 situatii :
3. Formulati asemanari si deosebiri dintre clauza hardship si forta majora si clauza hardship
si leziune Clauza hardship si forta majora:
Ambele produc disporportii intre avantajele unei parti care genereaza dezavantaje
mari pt alta
Momentul aparitiei : Hradship: dupa incheierea contractului; Leziune :exista la
momentul incheierii contractului
Contractul comercial internaţional este acordul de voinţă realizat între doi sau mai mulţi subiecţi ai
dreptului comerţului internaţional din state diferite în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi
juridice de comerţ internaţional.
prevenirea riscurilor valutare are loc prin inserararea de catre parti in contractul comercial
interntional a unor clauze asiguratorii specifice: clauza aur, clauzele valutare, clauza de orptiune
a monedei liberatorii etc.
a. Clauzele valutare.-se caracterizeaza prin faptul ca partile stablesc doua monede- una
de plata iar alta de cont .
Exista 3 categorii de clauz. Valut. :
Monovalutare- presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede
diferite :un a de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai putin stabila , mai expusa
fluctuatiei si deprecierii , iar moneda de cont este mai puternica, stabila. Moneda de cont
desemneaza moneda aleasa de parti iar cea de plata est e intrumentul utilizat de debtor pt asi
onora obligatia de plata
Clauza multivaalutara bazata pe un cos stabilit de parti. Stabilirea poate fi facuta de
catre parti printr-o clauza contractuala Ea presupune alegerea valutelor care urmeaza sa fie
cuprinse in cosul valutar si determina ponederea pentru fiecare valuta in cosul valutar
Clauza multivalutara bazata pe un cos insitutionalizat.sunt stabilite de un prgan
interntional specializat, formind o unitate de cont institutionalizata. DST (drepturi speciale
de tragere) a fost introduse in practica relatiilor valutare de catre Fondul Monetar
International , incepind cu 1969 DST este un ban de cont ce nu are acoperire reala.marimea
DST este calculata si publicata zilnic.
b. Clauza de aur.- debitorul are obligatia sa determine volumul datoriei in functie de
peritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.
Imbraca 2 forme :clauza valoare-aur(pretul contractului este exprimat intr-o valuta, iar
aurul este etalonul valorii acestei valute)
Clauza moneda aur(pretul est e exorimat direct in aur)
c. Clauza de optiune a locului de plata- creditorul are dreptul de a incasa la scadenta
valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract in locul
aales de acesta dintre cele covenite.
d. Clauza de optoiue a monedei liberatorii- partile exorima pretul convenit in doua sau
mai multe monede de plata , avind in vedere paritetea existenta intre acestea la data
contractarii si prin care se autorizeaza creditorul , ca la scadenta sa aleaga intre acele monede
pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa efectueze plata in moneda astfel aleasa.
Doctrina juridica a remarcat ca arealul alcuzelor necesare cuprinde atit stipulatii contractuale
necesare pt valabilitatea contractului , cit si clauze prin care se exprima continututl economic al
tranzactiei , materializat pe plan juridic in contracat. Clauze generale:
Privind partile contrcatente (cod bancar, nr. Identificarii comerciale, sediul etc.)
Obictul contrcatului(descrere a marfii)
Clauzele referitoare la cantitatea marfii(cod civil stab ca daca nu este prev cantitatea
contractul este nul)
Clauza privind raspunderea pt calitatea marfii
Clauzele referitoare la reclamatii de cantitate/calitate
Ambalajul si marcarea marfii
Clauza privind termelene de livrare
Conditiile pribind incarcarea/descarcarea in transport si asigurarea marfii
Clauza privind oblig de preluare a marfii
Clauza referitoare la pret, conditiile de plata ( nu se utillizeaz a ches)-in cazul in care
nu este stabilit Conv. De la Viena- la pretul practicat la moment in domeniul comercial
Cod civil art. 712: (1) Clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate anticipat
pentru o multitudine de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă
celeilalte părţi la încheierea contractului. Este indiferent dacă prevederile formează un
document separat sau sînt parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu
importă numărul condiţiilor şi forma contractului.
(2) Nu există clauze contractuale standard în măsura în care condiţiile contractului au fost
negociate în particular între părţi.
(3) Condiţiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cînd partea
care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres la cunoştinţa
celeilalte părţi sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luînd în considerare şi handicapul
acesteia, să ia cunoştinţă de conţinutul lor şi, cînd cealaltă parte este de acord, să le accepte.
Articolul 714. Prioritatea clauzelor contractuale negociate
Clauzele contractuale negociate au prioritate faţă de clauzele contractuale standard
Clauza penala. Cod civil :(1) Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin
care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării
obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.
Caracterele acesteia:
Determina aticipat cuantumul prejudiciilorin caz de neexecutare a obligatiei dar nu
creaza pt debitor posibilitatea de a se elibera printr-o alta prestatie decit cea principala.
Se fixeaza anticipat valoarea prejudicilui cauzat creditorului prin neexecutare
Cuamtumul daunelor evaluate de parti poate fi modificat de instanta in anumite
situatii.
Clazua privind plata daunelor interese.Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care
debitorul trebuie sa le plateasca creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita
neexecutarii, executarii intirziate sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor .
Clauzele limitative. Partile pot sa diminueze sau sa agraveze situatia debitorului, dar pt ca o
asemenea conventie sa fie valabila ea trebuie perfectata anterior suportarii prejudiclui de
creditor.
Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in culpa le-a
prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.
19. Contractul de transoport international auto de marfuri
1.Descrieti regimurile vamale special (sub acoperire a carnetelor ATA si TIR ) pt transportul
interntional de marfuri pe sosele
Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR elimina
operatiunile de deschidere la punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea ce
determina reducerea duratei de transport. De asemenea, carnetul TIR scuteste transportorii de
depunerea unor garantii vamale, proportionale cu valoarea marfurilor transportate.
Carnetul ATA reprezintă un document vamal internaţional cu valoare de declaraţie vamală utilizat
pentru admiterea temporară a mărfurilor, cu excepţia mijloacelor de transport, care cuprinde o
garanţie valabilă la nivel internaţional în vederea acoperirii drepturilor şi taxelor de import.Un
carnet înlocuieste/tine locul unor documente vamale din tara de export temporar si usureaza
vamuirea. În plus, carnetul anuleaza necesitatea de constituire a unei garantii sau a unor depuneri
materiale la oficiile vamale.
2.Expuneli obligaliile partilor in contractul internalional auto de marfuri.
Obligatiile expeditorului:
- Sa achite taxa de transport pina la transportarea incarcaturii.
- Sa predea incarcatura in vederea transportarii in locul, timpul si in cantitatea
prevazuta de contract.
- Sa predea incarcatura in ambalajul corespunzator.
- Sa marcheze in prealabil marfurile ambulate
- Daca contractual nu prevede altfel, sa incarce marfurile in mijlocul de transport sis a
asigure fixarea, consolidarea si acoperirea lor, folosind instalatii proprii.
- In cazul transmiterii spre transportare a marfurilor perisabile clientul este obligat sa
anexeze la scrisoarea de trasura certificatul de conformitate, de calitate, igienic, fito-sanitar.
Obligatiile carausului:
- Sa puna la sipozitia clientului mijlocul de transport corespunzator in stare buna.
- Sa primeasca incarcatura spre transportare.
- Sa verifice corespunderea datelor din scrisoarea de trasura, aspectul exterior al
incarcaturii si modul de incarcare si aranjare.
- Sa transporte incarcatura in termenele stabilite. Si pe calea cea mai scurta
- Sa pastreze marfurile.
Obligatiile destinatarului:
- Sa preia incarcatura sosita sis a o verifice sub aspect calitativ si cantitativ
- Sa achite taxele de transport si alte plati daca o astfel de conditie este prevazuta de
contract
- Sa achite taxele de transport restante sis a restituie carausului cheltuielile suportate pe
parcursul transportarii
- Sa descarce marfa daca aceasta obligatie este stipulate in contract
- Saelibereze mijlocul de transport de ramasitele incarcaturii
3.Formulati o scrisoare de trasura internationala
Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:
a) locul si data intocmirii sale;
b)numele si adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia.
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscuta;
g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;
h) greutatea bruta sau cantitatea altfel exrpimata a marfii;
i) cheltuielile aferente transportului(prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama si
alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la eliberare);
j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;
k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei
alte clauze contrare.
2. Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:
a) interzicerea transbordarii;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;
d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;
e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;
f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
3. Partile pot insera in scrisoarea de trasura orice alta indicatie pe care ele o considera
utila.
20 . Contractul de transoport international de marfuri
Contractul internaţional de transport auto de mărfuri este un contract încheiat între expeditor şi cărăuş,
prin care cărăuşul se obligă faţă de expeditor ca în schimbul unei taxe de transport să transporte anumite
mărfuri şi să le elibereze la destinaţia stabilită
In cazul in care marfa de transport trebuie sa fie incarcata in vehicule diferite sau daca
este vorba de diferite feluri de marfa ori de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul
are dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul folosit sau
pentru fiecare fel de marfa ori lot de marfuri.
Art. 27
1. Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste dobinzi, calculate
la 5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau, daca nu a
existat o reclamatie, din ziua introducerii actiunii in justitie.
2. Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sint exprimate in
moneda tarii in care se cere plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii
despagubirii.
Art. 28
1. In cazurile in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau intirzierea survenita in
cursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii
extracontractuale, transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii care
exclud raspunderea sa sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.
2. In cazul cind, pentru pierdere, avarie sau intirziere intervine raspunderea
extracontractuala a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul raspunde potrivit
prevederilor articolului 3, aceasta persoana poate, de asemenea, sa se prevaleze de
dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea transportatorului sau care
determina ori limiteaza despagubirile datorate.
Art. 29
1. Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol care
exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost
provocata din dolul sau sau dintr-o culpa care ii este imputabila si care, in conformitate cu
legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cu
un dol.
2. Acelasi lucru este valabil si daca faptele savirsite cu dol sau culpa sint ale prepusilor
transportatorului sau ale oricarei alte persoane la serviciile carora el recurge pentru
executarea transportului, daca acesti prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiunii
lor. In acest caz, prepusii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prvala, in ceea ce
priveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol, mentionate in paragraful 1
Contractul de transport aerian de marfuri- acord prin care carausul se obliga cu titlu oeors sa
transporte cu ajutorul unei aeronave , marfa predata de expeditor ,sa o conserve si sa o predea
destinatarului intr-un anumit termen , pe teritoriul unui anumit stat sau pe teritoriul aceluaisi stat in
cazul in care s-a facut o escala in strainatate.
2. Analizati obligatiile partilor in contractual interntinal aerian de marfuri prin prisma
prevederilor conventiei Montreal 1999
Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de trasura, care
potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare pe care expeditorul o
adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.
Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii, circumstantiale(dar nu in cazul
oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt indeplinite ipotezele la care aceste mentiuni
se refera) si facultative(pot fi inserate in scrisoarea de trasura daca partile considera ca sunt utile, de
ex : mentiunea ca destinatarul nu are sa modifice unilateral contractul de transport ; mentiunii ca
marfa urmeaza sa fie restituita expeditorului in cazul piedicii la livrare). Mentiunile obligatorii
trebuie sa figureze in scrisoarea de trasura in cazul oricarui transport international de marfuri pe
calea ferata si se refera la :
- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ;
- numele si adresa partilor si a destinatarului ;
- denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul statiilor de cale
ferata ;
- numarul si seria sigiliilor aplicate ;
- denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se prevede si
denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de marfuri periculoase ;
- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt necesare pentru
indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;
- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport intermodal ;
- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat – suportat de
catre expeditor sau transmis – plata la destinatar) ;
- masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea cantitatii de marfa ;
Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie facand obiectele
indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare mai mult de 1 vagon.
Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe parcurs),
exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda expeditorului,
avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul unicat care insoteste
marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de marfa centralizat.
Functiile scrisorii de trasura:
a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport, fiind forma scrisa
a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ;
b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul de transport
feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ;
c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice drepturile
rezultate din contract; pentru expeditor – drepturile care se sting in momentul ajungerii marfii la
destinatie, iar pentru destinatar – drepturi care pot fi valorificate din momentul ajungerii marfii la
destinatie.
Subiectul 24 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT FEROVIAR DE
MARFURI
Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de trasura, care
potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare pe care expeditorul o
adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.
Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii, circumstantiale(dar nu in cazul
oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt indeplinite ipotezele la care aceste mentiuni
se refera) si facultative(pot fi inserate in scrisoarea de trasura daca partile considera ca sunt utile, de
ex : mentiunea ca destinatarul nu are sa modifice unilateral contractul de transport ; mentiunii ca
marfa urmeaza sa fie restituita expeditorului in cazul piedicii la livrare). Mentiunile obligatorii
trebuie sa figureze in scrisoarea de trasura in cazul oricarui transport international de marfuri pe
calea ferata si se refera la :
- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ;
- numele si adresa partilor si a destinatarului ;
- denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul statiilor de cale
ferata ;
- numarul si seria sigiliilor aplicate ;
- denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se prevede si
denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de marfuri periculoase ;
- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt necesare pentru
indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;
- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport intermodal ;
- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat – suportat de
catre expeditor sau transmis – plata la destinatar) ;
- masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea cantitatii de marfa ;
Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie facand obiectele
indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare mai mult de 1 vagon.
Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe parcurs),
exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda expeditorului,
avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul unicat care insoteste
marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de marfa centralizat.
Functiile scrisorii de trasura:
a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport, fiind forma scrisa
a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ;
b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul de transport
feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ;
c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice drepturile
rezultate din contract; pentru expeditor – drepturile care se sting in momentul ajungerii marfii la
destinatie, iar pentru destinatar – drepturi care pot fi valorificate din momentul ajungerii marfii la
destinatie.
Reclamatiile privind contractul de transport trebuie sa fie adresate in scris caii ferate. La reclamatia
scrisa se va anexa duplicatul scrisorii de transport si in lipsa acestuia, el trebuie sa aiba autorizatia
destinatarului sau o dovada a acestuia ca a refuzat marfa (daca expeditorul este reclamant) sau
unicatul scrisorii de trasura (daca destinatarul este reclamant si daca i-a fost remis acest document).
De asemenea, aceste acte pot fi insotite de procesul-verbal comercial si de alte documente pe care
cei interesati considera util sa le anexeze.
Actiunile judecatoresti bazate pe regulile uniforme CIM nu pot fi intentate decat in fata
judecatorului competent al statului de care depinde calea ferata actionata in judecata (cu exceptia
cazului in care exista intelegeri intre state care prevad altfel).
Orice cale ferata care a incasat fie la predare, fie la destinatie, taxele (sau alte creante) care rezulta
din contractul de transport trebuie sa plateasca cailor ferate interesate partea care le revine acestora,
iar modalitatile de plata se stabilesc prin intelegeri incheiate intre caile ferate.
Calea ferata de expediere este raspunzatoare fata de celelalte cai ferate de tariful de transport si de
celelalte taxe pe care trebuia sa le incaseze de la expeditor si nu le-a incasat, cu rezerva de a avea
dreptul de regres impotriva predatorului.
Cand calea ferata de destinatie elibereaza marfa destinatarului, fara sa incaseze taxele si celelalte
creante ce rezulta din contractul de transport, ea raspunde in fata celorlalte cai ferate care au
participat la transport si fata de ceilalti interesati.
Calea ferata care a platit o despagubire pentru pierdere totala/partiala sau pentru avariere, are drept
de actiune in regres impotriva cailor ferate care au participat la transport, astfel:
· calea ferata care a cauzat paguba este singura raspunzatoare;
· cand paguba rezulta din vina mai multor cai ferate, fiecare din acestea raspunde de paguba pe
care a cauzat-o;
· daca nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzata din vina uneia/mai multor cai ferate,
despagubirea se repartizeaza intre toate caile ferate care au participat la transport, cu exceptia
acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proportional cu
distantele kilometrice de aplicare a tarifelor;
· in caz de insolvabilitate a uneia din caile ferate, partea de despagubire ce ii revine acesteia si
nu este platita de aceasta se repartizeaza intre toate celelalte cai ferate care au participat la transport,
proportional cu distanta de aplicare a tarifului.
La fel se procedeaza si in cazul in care se plateste de catre o cale ferata o despagubire pentru
depasirea termenului de executare a contractului de transport. Daca intarzierea are la baza vina mai
multor cai ferate, despagubirea este repartizata intre aceste cai ferate, proportional cu durata
intarzierii pe liniile respective.
Subiectul 25 : CONTRACTUL DE NAVLOSIRE.
Prin prisma Conventiei de la Hamburg din 1978 contract de transport international maritim
înseamnã orice contract prin care cãrãuşul se obliga, contra plãţii unui navlu, sa transporte mãrfuri
pe mare de la un port la altul. Conosamentul este documentul care face dovada unui contract de
transport pe mare şi a preluãrii sau încãrcãrii mãrfurilor de cãtre cãrãuş, prin care cãrãuşul se obliga
sa livreze mãrfurile contra prezentãrii acestui document. O astfel de obligaţie se realizeazã prin
prevederea expresã din document ca mãrfurile sa fie livrate la ordinul unei persoane nominalizate, la
ordin, sau la purtãtor.
2. Enumerati si caracterizati formele contractului de transport international maritim de
marfuri.
Contractul de transport international maritim de mărfuri este acel contract prin care una din părţi -
o companie de transport naval (navlosantul) se obligă să transporte mărfuri dintr-un port în altul pe
mare, iar cealaltă parte - navlositorul (expeditorul) - să plăteasca preţul stabilit, denumit navlu.
Cunoastem doua forme ale contractului de transport international maritim de marfuri şi anume:
1. contractul de navlosire – adică închirierea navei în intregime, sau a unei parti din ea cu
închirierea anumitor spaţii pentru transportul de marfuri (charterul);
2. fără închirierea navei .
Corespunzător celor două forme de transport (de linie şi tramp), contractul de transport maritim de
mărfuri poate fi încheiat în următoarele forme:
I. O primă formă este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adică pentru
transporturile executate cu navele de linie.
În acest caz contractul se încheie pentru transportul mărfurilor determinate cu bucata, pentru
transportul de colete, în containere şi palete.
Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi efectuate cu vase, care deşi nu
servesc cu regularitate anumite porturi, execută totuşi transporturi de mărfliri pe bază de
conosament, în care sunt menţionate condiţiile vaselor de linie.
II. O altă formă a contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire, prin care
se pune la dispoziţia navlositorului pentru transport o navă, părţi din ea sau o încăpere de către
navlosant. Acest contract se încheie în cazul navigaţiei tramp, care nu are un itinerar fix şi un orar
precis. Navele circulă în căutarea de marfă şi se opresc în acele porturi unde se găsesc încărcături.
În temeiul acestui contract se transportă cu precădere mărfuri de masă, în vrac, cu ocuparea
spaţiului de transport al navei în întregime sau în parte, părţile stabilind portul de încărcare şi cel de
destinaţie.
Atunci cand contractul prevede transportul unei încărcături complete sau punerea la dispoziţie a
unei nave în acest scop, contractul de navlosire este încorporat într-un document numit charter-
party.
În contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispoziţia expeditorului nava, ca în
contractul de navlosire, ci se realizează numai efectuarea transportului lotului de marfa contractat
(coletelor, containerelor, paletelor etc.).
În ambele forme de contract se eliberează de către compania de transport naval un document de
transport denumit conosament sau poliţă de încărcare, ce constituie un titlu reprezentativ al
mărfii.
In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea navelor
comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si anume:
• transportul cu nave de linie;
• transportul cu nave de tramp.
Transportul marfurilor cu navele de linie este preponderent in transportul marfurilor generale si
aproape in exclusivitate in transportul marfurilor containerizate. Are un caracter regulat si de
permanenta, intre anumite porturi de expediere si de destinatie, dupa un grafic cunoscut.
Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp, liniile respective avind
reprezentanti in fiecare port de escala si dane proprii sau inchiriate. Nava soseste si pleaca indiferent
daca este incarcata la capacitate. Deaceia costurile de exploatare sunt mai mari si deci navlurile sunt
ridicate.
Desi in principiu obiectul transportului cu nave de linie il fac marfurile generale, in partide mici si
containerizate, in ultima perioada a inceput sa fie transportate in acest sistem si marfurile in partide
mari (inclusiv minereuri, fosfati, cherestea si cereale).
Companiile de navigatie de linie sunt putine la numar comparativ cu numarul firmelor din
sistemul de transport tramp, si formeza asa zisele “conferinte”, “acorduri cu privire la tarife ” pe o
anumita zona sau relatie. Adica armatorii respectivi stabilesc in comun nivelul tarifelor practicate,
conditiile de executare a transporturilor, nivelul compensatiilor (reducerilor) la zonele mai
indepartate de port etc.
Navele de linie sunt de tip universal, perfectionate din punct de vedere tehnic si cu viteze mari de
deplasare, capabile sa transporte si marfuri in containere, marfuri paletizate si pachetizate.
Navele de linie nu asteapta randul la port, avind prioritate si beneficiaza de taxe portuare mai mici.
Navigatia tramp (tramp - inseamna nava vagabond ) este neregulata, ea nu se refera la o anumita
zona geografica sau la porturi de expeditii si de destinatie cunoscute dinainte, nu au un itinerar si un
orar precis.
Navele sint angajate pentru transport fara sa existe un orar de intrare sau iesire dintr-un port. De
obicei, aceste nave se inchiriaza pentru a fi incarcate la intreaga capacitate si transporta, de regula,
materii prime si semifabricate unde un lot de marfa (o expeditie) este destul de mare si unde nu
exista o anumita frecventa de livrare pe aceeasi relatie.
Cele mai multe nave care se angajeaza la transport in sistemul “tramp” sint tancurile petroliere,
mineralierele, navele specializate pentru transportul: cherestele, fosfatilor si ingrasamintelor,
cerealelor si produselor metalurgice. Pretul la transportul in sistemul “tram” este mai mic in
comparatie cu sistemul de linie deoarece nava se angajeaza la intreaga capacitate, armatorii
dispunind in acest scop de nave de capacitati diferite.
- este un titlu de proprietate, adica dovedeste ca posesorul acestuia este proprietarul marfii ;
- este un titlu probator, adica confirma ca marfa a fost incarcata pe nava în buna regula. Asa
tip de consonament se numeste clean bill of leading - consonament curat. Daca capitanul depisteaza
ca marfa nu corespunde ambalajului sau calitatii, atunci el face o însemnare despre aceasta in
consonament care se numeste - unclean bill ofleading (conosament murdar);
- este un titlu de valoare negociabil - poate sa fie instrainat (vindut, donat,etc) liber, circulind
prin intermediul girului (andosamentului). Girul este o operaţiune de instrainare a titlurilor de
valoare si a instrumentelor de plata prin care posesorul lor le transmite altei persoane facind o
inscriere pe dosul (andosament) documentului indicind numele noului psesor si punindu-si
semnatura.
Reieşind din aceasta conosamentul poate fi un instrument de credit, adică pe baza lui se
deschide prin intermediul bancilor creditul necesar finantarii contractului de vanzare-
cumparare ;
- este unica dovada de existenta a contractului de navlosire ( de transport maritim) intre
armator si navlositor la transportarea mărfurilor cu nave de linie.
Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daca vanzatorul incalca obligatia de
conformitate a marfii, cumparatorul este in drept :
1. sa ceara vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire, daca lipsa de conformitate
constituie o contraventie esentiala la contract si daca aceasta predare este ceruta in momentul
denuntarii de catre cumparator a lipsei de conformitate sau intr-un termen rezonabil calculat
de la momentul denuntarii ;
2. sa ceara vanzatorului sa repare lipsa de conformitate cu exceptia cazului in care
aceasta ar fi rezonabil, tinand seama de toate imprejurarile ;
3. cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care
marfurile efectiv livrate o aveau in momentul predarii si valoarea pe care marfurile conforme
ar fi avut in acel moment.
Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980 ofera vanzatorului posibilitaea ca dupa data predarii sa
repare pe contul sau orice lipsa a obligatiilor sale, cu conditia ca aceasta sa nu atraga o intirziere
nerezonabila a executarii, sa nu cauzeze cumparatorului inconveniente nerezonabile sau incertitudini
in ceea ce priveste rambursarea de catre vanzator a cheltuielilor facute de cumparator si cu conditia
ca sa nu fi fost declarata rezolutiunea contractului de catre cumparator.
In cazul in care cumparatorul nu-si onoreaza oricare din obligatiile sale, vanzatorul este in drept sa
ceara executarea contractului, sa recurga la masuri intermediare, sa ceara daune interese sis a declare
contractual rezolvit.
Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daune interese pentru o contraventie la
contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suportata si castigul nerealizat din cauza
contraventiei.
Daune interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizt pe care o parte in culpa
le-a prevazut sau a trebuir sa le prevada in momentul incheierii contractului in considerarea faptelor
de care avea cunostinta ca ar fi posibile.
Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980, stabileste 2 modalitati de calculare a daunei interese in
cazul rezolutiunii contractului :
a) cand contractul e rezolvit, iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si un termen
rezonabil dupa rezolvire a procedat la o cumparare de inlocuire sau vanzatorul la o vanzare
compensatorie partea care cere daune interese poate obtine diferenta dintre pretul din
contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii ;
b) cand contractul e rezolvit, iar parte nu a procedat la o cumparare de inlocuire sau la o
vanzare compensatorie si marfurile au pret curent, ea poate cere daune interese echivalente
cu diferenta dintre pretul stabilit prin contract si pretul curent din momentul rezolvirii.
Partea care invoca contraventie la contract trebuie sa ia masuri rezonabile tinand seama de
imprejurari pentru a limita pierderile, inclusiv castigul nerealizat rezultat al contraventiei. Daca ea
neglijeaza sa o faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunei interese egala cu marimea
pierderilor care ar fi trebuit evitate.
In legatura cu locul predarii marfii-vanzatorul este obligat sa predea marfurile la locul prevazut in
contract. Daca in contract nu este stabilit locul predarii marfurilor vanzatorul e obligat sa predea
marfa in unul din urmatoarele locuri :
a) cand contractul de vanzare-cumparare implica transportul marfii, vanzatorul va
remite marfa primului transportator ;
b) cand contractul de vanzare-cumparare nu implica transportul marfii si contractul se
refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care
trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat sau produs si cand in
momentul incheierii contractului partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate
intr-un anumit loc, vanzatorul este obligat sa puna marfa la dispozitia cumparatorului in acel
loc ;
c) in toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa puna marfurile la dispozitia
cumparatorului in locul in care vanzatorul avea sediul sau in momentul incheierii
contractului.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de predare a marfii este insotita in functie de imprejurari
de unele obligatii adiacente ale vanzatorului si anume :
1. daca conform contractului sau cu Conventia de la Viena vanzatorul remite marfurile
unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate conform contractului, vanzatorul
trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica marfurile ;
2. daca vanzatorul e obligat sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie sa
incheie contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut cu
mijloacele de transport adecvat imprejurarilor si in conditiile obisnuite pentru un astfel de
transport ;
3. daca vanzatorul nu e tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul transportului, el
trebuie sa furnizeze cumparatorului la cererea acestuia toate informatiile de care dispune si
care sunt necesare incheierii acestei asigurari.
Referitor la momentul predarii marfii vanzatorul trebuie sa predea marfurile la data stabilita in
contract, sau in perioada de timp prevazuta in contract.
In toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa predea marfa intr-un termen rezonabil calculat de la
data incheierii contractului.
Conform Conventiei de la Viena daca vanzatorul e obligat sa remita documentele care se refera la
marfuri el trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazuta de
contract.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de conformitate are ca obiect cantitatea, calitatea si tipul
marfii precum si ambalajul cau conditionarea acestuia. Obligatia de conformitate o include si pe cea
de garantii pentru vicii.
Potrivit prevederilor Conventiei de la Viena obligatia de conformitate a marfurilor se considera
indeplinita de catre vanzator dupa urmatoarele distinctii :
1. in cazul in care cantitatea , calitatea si tipul marfii, ambalajul si conditionarea sunt
prevazute in contract atunci cand aceste elemente corespund prevederilor contractuale ;
2. in lipsa unor asemenea stipulatii, marfurile sunt conforme cu contractual daca:
a) sunt adecvate intrebuintarii la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;
b) sunt adecvate oricarei intrebuintari special care a fost adusa expres sau tacit la
cunostinta vanzatorului in momentul incheierii contractului;
c) poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca
esantion sau model;
d) sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip sau
in lipsa unui mod obisnuit intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si proteja.
Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza in conditiile prevazute in contract.
Conventia de la Viena garanteaza obligatia de garantie pentru evictiune. Vanzatorul trebuie sa
predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a uni tert cu exceptia cazului in care
cumparatorul accepta sa preia marfurile in asemenea conditii.
Cand cumparatorul intarzie sa preia marfurile sau nu plateste pretul in cazul in care plata si
predarea marfii trebuie sa se faca concomitent, vanzatorul daca are marfurile in posesie sau sub
controlul sau trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a le asigura conservarea tinand sema de
imprejurari. Vanzatorul este in drept sa le retina pina cand va obtine de la cumparator rambursarea
cheltuielilor rezonabile.
1.In cazul in care cumparatorul intr-un termen rezonabil dupa rezolvire a precedat la o cumparatura
de inlocuire sau daca vinzatorul a precedat la o vinzare compensatorie , partea care cere plata
daunelor-interese poate obtine diferenta dintre pretul contractului si pretul cumpararii de inlocuire
sau vinzarii compensatorie.
Partea care invoca contraventii la contract trebuie sa ia masurile rezonabile tinind seama de
imprejurari,pentru a limita pierderile,inclusiv cistigurile nerealizate.Dca ea neglijeaza sa o
faca,partea in culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu marimea pierderilor care ar fi
trebuit evitate.
Conv. folos. o enumer. diferita, astfel ca nu folos. si nu contine nici o dispozitie cu privire la
transferul de propriet., pe care ea nicci nu-l reglementeaza in schimb, obligatia de remitere a
documentatiei care constituie un accesoriu propriu-zis al livrarii, este reglementat in prima sectiune,
art. 31-34, prin care se considera necesar o analiza a cf marf si a drepturilor si obligatiilor tertilor.
Referitor la oblig de predare a marfii => din intregu spectrul Conv Viena rezulta ca ob sau de
reglem il constituie vinza de bunuri mobile corporale. In situatia in care CCI are ca obiect predarea
unui bun, individual determinat., vinzatorul trebuie sa predea bunul in starea in care se gasea cind s-
a incheiat CCI, raminind responsabil p/t deteriorarile intervenite, astfel decit ca urmare a cazului
fotuit sau a fortei majore.
Vinzarea poate avea ca ob si un bun determinat prin caractere generice (cintarire, msaurare,
cantitate, calitate); pentru astfel de vinzari , transmit. riscurilor se produce in momentul
individualizarii bunului , indifferent de efectele predarii. La fel Conv Viena consfinteste ca ob
CVCI pot sa-l form si bunurile viitoare (art. 3 (1)). Totusi cu privire la aceste CCI, Conv Viena
considera ca acestea nu fac ob reglem ei daca partea care le comanda furnizeaza o parte esentiala din
elemtele necesare fabricarii/producerii lor.
In legatura cu oblig de predare a marfii, Conv Viena reglem 3 aspecte: 1. Locul predarii marf; 2.
Anumite obligat ale vinzatorului, adiacente vinz; 3. Moment predarii.
Dispozitia Conv Viena cu privire la data , locul predarii au u rol subsidiar. Rolul important il ocupa
vointa partilor care se poate materialize fie printr-o clasa speciala, fie prin referire la un contract-tip/
o cl. –tip.
Locul predarii marfurilor, precum sic el al transmiterii riscurilor in com intl coincide cu cel in care
marfa vinduta este si individualizata; acolo unde marfurile scapa efectiv de sub controlul direct al
vinzarii lui.
Art. 31 Conv Viena reitereaza aspectul referitor la intelegerea dintre parti cu privire la locul
predarii marfurilor. In lipsa acestei intelegeri, Conv Viena formuleaza 3 reguli: Daca vinzatorul nu
este tinut sa predea consta in: 1. Remiterea marfii primului transportator pentru a le remite
cumparatorului, atunci cind CVCI implica transportarea marfii. 2. Punerea marfii la dispozitia
cumparatorului in acel loc in care marfa este individualizata, cind contr se refera la un bun
individual determinat; la un bun determinat prin caractere generice; care trebuie determinat/prelevat
dintr-o masa determinate sau care trebuie produs ori fabricat sic in, in mom inche contr , partile stiau
ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate/produse intr-un loc special; 3. In punerea marfii la
dispozitia cumparatorului in locul in care vinzatorul avea la moment inche CCI.
Conform Conv Viena oblig de predare a marfii este insotita , in fie de imprejurari, de anumite
obligatii adiacente ale vinzator:
- daca , in cf cu CCI/Conv, vinzatorul remite marf unui transport, si daca marf nu sunt clar
identificate potrivit CCI, prin aplicarea unui semn distinctive pe marfuri, prin documente de
transport/ alte mijloace , vinzatorul terbuiesa remita cumparatorului un aviz de expeditie care
specifica aceste marfuri;
-daca vinzatorul este tinut sa i-a masuri p/t transporta marfii , el trebuie sa incheie CCI necesare p/t
ca transportul sa transporte marfurile pina la locul prevazut, cu mijloace de transport adecvate
imprejur. si conditiile obisnuite p/t un astfel de tip de transport;
- daca vinzatorul nu este tinut sa subscribe insusi o asigurare pe timpul transportarii, el trebuie sa
furnizeze cumparatorului, la cerea acestuia , toate informatiile de care dispune si care sunt necesare
inch contr de asigurare.
Comisionul e contactul prin care o parte numita comisionar se obliga fata de cealalta parte,numita
comitent,sa incheie acte juridice in nume propriu,dar in contul comitentului,in schimbul unei
remuneratii calculata procentual la cifra de afaceri si numita comision.
Contractul international de curtaj-un contract prin care o persoana numita curier se obliga ca in
schimbul unei sume de bani numita curaj sa procure celeilalte parti numita client un cocontractant.
CI de franchising este un instrument juridic care imprumuta caracte unui contract de vinzare cu
monopol, a unui contract de licenta, de now-haw, de reprez, cu un intins drept de control din p
concedentului asupra activitatii comisionului. CI franchising e un sistem de comercializare bazat pe
o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin
care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie.
1. partile
- plati permanente;
Contractual de leasing reprezinta un contract in a acarui baza o parte (locator) se oblige la cererea unei
alte părți (locatar) sa-i asigure posesiunea si folosinta temporara a unu bun achiziționat sau produs de locator,
contra unei plati periodice, iar la expirare sa respecte dreptul de preemtiune a locatarului de a cumpara bunul,
de a prelungi contractual de leasing ori de a face sa inceteze raporturile contractual.
In realitatea operatiunea de leasing avind un character complex pesupune realizarea a doua contracte
independente: contractual de locatiune si contractual de Vinzare cumparare. Interdependent acestora
genereaza raspunderea vînzătorului fata de locatar. Intre aceste contracte exista o conexitate deoarece
locatorul nu va procura bunul decit daca va avea certitudinea ca-l va da in leasing locatarului si invers,
contractual de leasing va fi incheiat numai după finalizarea tratativelor de procurare a bunului dintre vinzator
si locator. In opinia mea, contractual de lesing se refera la contractile complexe de prestari servii, aceasta
reprezentind instrumental juridic prin care se infaptuieste prestarea unui serviciu de ordin financiar
(creditare), prin intermediul mecanismului de locatiune.
Forme speciale:
Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul §i utilizatorul este
una si aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde finantatorului, o instalatie, un
utilaj, cu obligatia acestuia de a i-l inchiria §i de a i-l revinde la finele perioadei de locatie la un pret
rezidual. Rolul operatiei de lease-back este considerabil442: fiind un mijloc de finantare foarte
ingenios, el permite unui industria?, sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente §i viitoare,
fara ca economi-ce§te sa piarda echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are sau
este pe cale sa le aiba.
Dupa obiectul sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. Dar
pentru comertul international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece se refera la ceea ce se
numeste echipament industrial.
Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational {operating
lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin faptul, ca locatorul
(lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala realizeaza intreaga valoare a
bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decat durata
vietii sale economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare, bunul poate fi dat in locatie la mai multi
utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este, la expirarea contractului, inca
importanta. In fine, incazul leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii
proprietarii bunului catre locatar.
3. Stabiliti drepturile si obligatiile partilor in contractul international de leasing
a) să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau
de drepturile care rezultă din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod
nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbă
natura sau regimul juridic al contractului;
b) să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacă
contractul de leasing nu prevede altfel;
c) să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să
rezilieze contractul, cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului, în cazul în care
locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului; d) să îmbine calitatea de locator cu cea de
vînzător (furnizor) dacă acest fapt este
prevăzut în contractul de leasing;
e) să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui financiară.
Prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent), se obligă
să cedeze celeilalte părţi, care este o întreprindere de factoring (factor), creanţele apărute sau
care vor apărea în viitor din contracte de vînzări de bunuri, prestări de servicii şi efectuare de
lucrări către terţi, iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii:
a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;
b) ţinerea contabilităţii creanţelor;
c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor;
d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere).
Contractul de factoring se încheie în scris.
Cesiunea creanţelor trebuie să fie notificată debitorilor.
Părţile sînt obligate să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile creanţelor care
fac obiectul contractului, precum şi elementele pentru determinarea sumei de plată. Faţă de
contractul de factoring se aplică prevederile referitoare la cesiunea de creanţă în măsura în care
dispoziţiile prezentului capitol nu prevăd sau din esenţa factoringului nu reiese altfel.
El este un contract complex, incluzind elemente specific creditului, prestarii serviciilor financiare
si cesiunii de creanta. Relatiile de factoring au un caracter mai complicat decit o cesiune de creanta
obisnuita, imbinindu-se nu doar cu relatiile de imprumut si credit, dar si cu posibilitatea prestarii
altor servicii financiare, cum ar fi evident contabila, asigurarea efectuarilor procedurilor de somare
si incasare a creantelor.
- plata creanţelor cesionate de aderent se face de către factor în momentul acceptării acestora, în
momentul în care factorul intră în posesia lor; astfel, îşi asumă finanţarea şi gestionarea creanţelor
preluate, precum şi asumarea riscului de neplată;
-factoring de agent (agency factoring) – factorul cumpără creanţele aderentului, după ce le acceptă
le plăteşte anticipat, preia riscul de neplată din partea debitorilor; gestiunea creanţelor rămâne însă în
sarcina aderentului. Acesta va urmări plata facturilor şi o va încasa de la debitori, în nume propriu,
remiţând-o de îndată factorului. Aderentul de comportă ca un intermediar, agent, al factorului.
-factoring deschis prin intermediul căruia aderentul cedeazăfactorului toate creanţele, notificând
debitorii în acest sens.
Din punctul de vedere al dreptului de regres pe care banca îl poate exercita asupra
aderentului,există:
-factoring cu regres (factoring with recourse) - în caz de neplată, factorul îşi va recupera sumele
neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al
aderentului sau prin valorificarea garanţiei;
-factoring intern – în acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial internaţional; acesta
se desfăşoară pe teritoriul aceleiaşi ţări, în cadrul acestei operaţiuni intervenind un singur factor;
-factoring internaţional – acest tip de factoring presupune existenţa unui contract comercial
internaţional, în cadrul operaţiunii intervenind doi factori (factorul de export şi cel de import).
Factorul de export achiziţionează creanţele exportatorului (numit şi aderent) asupra importatorului,
cedându-le apoi factorului de import.
Factoringul evită primirea plăţii la diferenţă de câteva săptămâni sau chiar luni după livrare.
Această tehnică bancară are avantajul că determină creşterea vânzărilor pe pieţele străine prin
oferirea unor termeni competitivi de vânzare. De asemenea, ea oferă un nivel de protecţie adecvat în
vederea diminuării beneficiului nerealizat pentru clienţii din străinătate. Comisioanele plătite
factorului se bazează pe volumul de vânzări, astfel încât costul fluctuează în funcţie de vânzări,
scăzând costurile de operare în timpul perioadelor de vânzări reduse. Prin intermediul factoringului,
se asigură lichidităţi pentru mărirea capitalului rulant, importatorii nu trebuie să deschidă o scrisoare
de credit şi se oferă o putere mărită de cumpărare fără blocarea liniilor de credit existente.
Efectele între părţi. Dreptul de creanţă se transferă din patrimoniul aderentului în patrimoniul
factorului păstrându-şi natura, aderentul având obligaţia de a remite factorului la intervalele
convenite facturile din perioadele respective, garanţiile şi documentele justificative, precum şi
declaraţia prin care aderentul transmite factorului în plină proprietate creanţele reprezentând preţul
mărfurilor sau prestaţiilor, furnizate şi acceptate de clienţi, cu dispoziţia ca plata să se facă direct
factorului. Data cesiunii creanţelor diferă în funcţie de operaţiunea de factoring: în cazul
factoringului clasic factorul dobândeşte proprietatea creanţelor transmise de aderent împreună cu
toate drepturile şi garanţiile aferente, de la data naşterii creanţei (sau la câteva zile după aceasta), în
timp ce în situaţia factoringului la scadenţă dobândirea dreptului de proprietate coincide cu data
exigibilităţii creanţei. Factorul are dreptul de a percepe comisionul de factoring şi, în anumite
cazuri,comisionul de finanţare. De asemenea, factorul este însărcinat cu păstrarea evidenţei
operaţiunilor de factoring. Ulterior subrogării, factorul devine singurul creditor, în această calitate
putând intenta acţiunile în plată contra debitorului şi fiindu-i opozabile toate excepţiile inerente
creanţelor născute anterior subrogării. Factorul dobândeşte concomitent cu proprietatea creanţelor
toate drepturile aderentului faţă de debitorii săi, pierzând însă acţiunea în regres împotriva
aderentului plătit, cu excepţia acţiunii în repetiţiune a plăţii nedatorate pentru inexistenţa totală sau
parţială a creanţei.
Efectele faţă de debitorul cedat se produc doar în situaţia în care debitorul cedat este notificat în
acest sens. Notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său pentru a-l înştiinţa că plata
trebuie efectuată doar către factor. Pe această cale a notificării se evită o plată cu bună credinţă către
alte persoane.
Conceptul de arbitaj commercial internațional este susceptibil de mai multe acceptiuni. Intr-o
prima acceptiune arbitrajul commercial internațional este o institutie juridical pentru solutionarea
litigiilor ce se ivesc in cadrul relatiilor comerciale internatioanale si de catre persoanele investite cu
aceasta sarcina, chiar de partile aflate in litigiu. Potrivit altei opinii arbitrajul internațional este
mijlocul prin care un litigiu sau mai multe litigii ce vor aparea in viitor pot fi solutionate definit de o
persoana neinteresata. Alti autori analizeaza arbitrajul commercial internațional ca jurisdcitie
speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa asigure rezolvarea litigiilor izvorite
din raporturile comerciale internaționale.
Conceptia mixta sau eclectic considera ca cele doua conceptii mentionate – contractual si
jurisdictional se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare al
activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati.
In doctrina juridical s-a mentionat ca in activitatea sa arbitrajul este conditionat atit de originea sa
contractual, exprimata prin conventia de arbitraj, precum si de finalitatea sa jurisdictional exprimata
in sentinta pe care o pronunta si care este definitive si executorie.
Arbitrajul comercial international poate fi clasificat in functie de mai multe criterii. Utilizand
aceste criterii,doctrina juridica a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:
— arbitraj de echitate (ex aequo et bono sau amiable composition). Acestui arbitraj ii este
specific faptul, ca se realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept. Este,
deci,un arbitraj de facto, arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legale de drept material si nici pe
cele de procedura.
Părţile sînt libere să stabilească numărul de arbitri. Dacă părţile nu au stabilit numărul de
arbitri, vor fi desemnaţi 3 arbitri.
Nici o persoană nu poate fi privată de dreptul de a fi desemnată arbitru din cauza cetăţeniei sale,
cu excepţia cazului cînd părţile au convenit altfel.
La constituirea tribunalului arbitral din 3 arbitri, fiecare parte desemnează cîte un arbitru, iar cei
doi arbitri astfel desemnaţi numesc un al treilea arbitru. Dacă o parte nu desemnează arbitrul în
termen de 30 de zile de la primirea solicitării celeilalte părţi de a-l numi sau dacă cei doi arbitri
desemnaţi nu vor putea numi în termen de 30 de zile din data numirii lor un al treilea arbitru, acesta
este numit, la cererea oricărei părţi, de autoritatea competenta în decursul a 15 zile din data primirii
cererii;
In cazul constituirii unui tribunal arbitral dintr-un singur arbitru, dacă părţile nu au reuşit să
convină asupra arbitrului, acesta va fi numit, la cererea oricărei părţi, de autoritatea competenta în
decursul a 15 zile din data primirii cererii.
Temeiurile de recuzare a arbitrului :
(1) În cazul în care este notificată despre o eventuală numire a ei în calitate de arbitru, persoana
trebuie să informeze asupra tuturor circumstanţelor de natură a genera îndoieli justificate cu privire
la imparţialitatea sau independenţa sa. Arbitrul, din momentul desemnării sale şi pe toată durata
procedurii arbitrale, este obligat să informeze părţile despre aceste circumstanţe dacă nu le-a
informat anterior.
(2) Arbitrul poate fi recuzat doar dacă există circumstanţe de natură a ridica îndoieli justificate
asupra independenţei sau imparţialităţii lui sau dacă el nu posedă calificarea convenită de părţi.
Partea este în drept să recuzeze arbitrul pe care l-a desemnat sau la a cărui desemnare a participat
doar pentru motive de care a luat cunoştinţă după desemnare.
Procedura de recuzare a arbitrului :
(1) Părţile sînt libere să convină asupra procedurii de recuzare a arbitrului.
(2) În lipsa înţelegerii, partea care intenţionează să declare recuzarea arbitrului trebuie să
informeze în scris tribunalul arbitral în termen de 15 zile din data la care a luat cunoştinţă de
constituirea acestuia sau din data survenirii circumstanţelor, notificînd în scris tribunalul arbitral
despre motivele recuzării. Dacă arbitrul căruia îi este înaintată recuzarea nu se retrage singur sau
dacă cealaltă parte nu este de acord cu recuzarea lui, asupra cererii de recuzare se pronunţă
tribunalul arbitral.
(3) Dacă recuzarea nu poate fi obţinută conform procedurii stabilite de părţi sau procedurii
stabilite , partea interesată poate, în termen de 30 de zile din data respingerii cererii de recuzare, să
solicite autorităţii competente adoptarea unei decizii privind recuzarea, care nu poate fi atacată. Pînă
la luarea deciziei de către aceste autorităţi, tribunalul arbitral, inclusiv arbitrul căruia îi este înaintată
recuzarea, poate continua procedura arbitrală şi poate pronunţa hotărîrea arbitrală.
Mandatul de arbitru încetează dacă arbitrul a devenit incapabil de fapt ori de drept de a-şi exercita
funcţiile sau dacă, din motive neîntemeiate, tergiversează exercitarea lor, sau dacă se retrage, sau
dacă părţile convin asupra încetării mandatului său. În caz contrar, dacă apare vreo controversă cu
privire la oricare din motivele enumerate, orice parte poate cere autorităţii să emită o decizie, care nu
poate fi atacată, referitor la încetarea mandatului de arbitru.
Dacă mandatul unui arbitru încetează ori în urma retragerii arbitrului din orice alt motiv, ori din
cauza revocării de către părţi, ori în orice alt caz, noul arbitru va fi desemnat potrivit regulilor
aplicate în cazul numirii arbitrului care se substituie.
CĂTRE
S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L., cu sediul în Bucureşti, Str. Drumul Taberei nr. 90, bl.
C8, sc. D, etaj 3, ap. 131, sector 6, înmatriculată la O.R.C.M. Bucureşti sub nr. J40/22473/1993, Cod
fiscal R-4754376, cont bancar nr. 407283486 deschis la BCR - Sector 3, reprezentată legal de
Director Gheorghe Atanasiu,
S.C. CARDEI SCIM PROD. COM S.R.L. cu sediul în Bistriţa, Str. Toamnei nr. 2, Judeţ
Bistriţa-Năsăud, înmatriculată la O.R.C. Bistriţa-Năsăud sub nr. J06/454/1993, Cod fiscal R-
5352571, cont bancar nr. 407231301 deschis la BCR Bistriţa, reprezentată legal de Director General
Cardei Ileana.
- 95.000.000 lei - avans acordat în contul mărfii, fără ca aceasta să fie livrată;
În fapt, între cele două părţi a fost încheiat un contract de comision pentru operaţiuni de
export nr. 19981/24.10.1998, prelungit prin Addendumuri până la 31.12.1999 (Anexa nr. 1).
Comisionarul, în cursul anilor 1998 şi 1999 a efectuat o serie de exporturi, achitând marfa livrată.
La cererea comitentului, comisionarul a acordat acestuia două avansuri, în contul mărfii ce urma a
fi livrată pentru export, în sumă de 65.000.000 lei la data de 22.12.1998 cu O.P. nr. 1009/22.12.1998
şi 30.000.000 lei la 01.06.1999 cu O.P. nr. 2033/01.06.1999 (Anexa nr. 2).
Potrivit art. 1073 şi urm. Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiilor şi în
caz contrar are dreptul la dezdăunare, daunele interese, prevăzute de art. 1084 Cod civil,
reprezentând pierderea suferită de creditor prin neexecutarea de către debitor a obligaţiei, urmând a
fi stabilite pe baza dobânzii oficiale a BNR pe perioada 01.01.2000 – 25.05.2002.
În drept, ne întemeiem pretenţiile pe art. 1073 şi urm. Cod civ. şi ale contractului de
comision pentru operaţiuni de export încheiat între părţi.
Arbitrul ales de noi este Dl Constantin Cunescu, supleantul său fiind Dna. Roxana Munteanu.
Chisinau 23.05.2004
40.Contractul International de Asigurare.
1. Definiti contractul internațional de asigurare.
Prin contract de asigurare se intelege ca asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului prima de
asigurare iar acesta se obliga sa plateasca la producerea riscului asigurat asiguratorului sau unui tert
care este beneficiatul asigurarii suma asigurata ori despagubirea in limitele si in termenele
convenite.
Potrivit CC al RM. CI de asigurare are caracter international daca se incheie intre asigurat si
asigurator care are sediul ori resedinta in tari diferite. Contractual de asigurare are urmat caractere
juridice:
Dupa producerea evenimentului asigurat asiguratorul este obligat in achitarea indemnizatiei catre
asigurat. El va proceda la constatarea producerii evenimentului asigurat si la evaluarea pagubelor ,
precum si la plata indemnizatiilor asiguratului art 1315 CC
Obligatii asiguratului:
Riscurile asigurate reprezinta insasi cauza asigurarii fiind anumite evenimente care pot
surveni in procedura de producer, comercializa sit ran a marf si au ca urmare avarierea totala sau
partial a acestora. Partile vor conveni expres asupra riscurilor care urmeaza a fi asigurate si in urma
carora vor fi achitate despagubiri sau in care e rational se va allege o clauza contractual care prevede
asigurarea riscurilor necesare. Companiile de asigurari clasifica riscurile in:
- Riscuri excluse- evenimente ce pot surveni in viitor si pot cauza daune comerciantilor
care sint asigurate nu prin intermediul CA, ci prin alte mijloace aplicate de comercianti cum
ar fit axe vamale imprevizibile, dolul asiguratului, interzicerea in livrare etc.
- Riscuri asigurabile car pot fi
- Obisnuite se datoreaza unor intimplari fortuite cum ar naufragiu , jaf, incendiu
- Special sint datorate de caracteristicile fizico-chimice ale marfurilor, fie sint datorate
ltor cause deosebite ivite in perioada asigurata cum ar fi scurgerea lichidelor, oxidare
metalelor, spargerea sticlei etc.
Suma asigurata este suma pina la concurenta careia asiguratorul raspunde fata de asigurat
in cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare. Ea serveste ca baza si pentru calcularea
primei de asigurare. Valoare bunului se stabileste reiesind din valoarea indicate a marfurilor in
facturile comerciale la care poate fi adaugat costul transporturilor, taxelor vamale si beneficial de
pina la 10 % din costulindicat in facture. Suma asigurata poate fi mai mica sau cel mult egala cu
valoarea de asigurare evintindu-se supraasigurarea nici subasigurarea. SA poate fi modificata prin
maj sau reducere
Prima de asigurare constituie suma de bani care este echivalentul serviciului asiguratorului
si care se plateste anticipat de catre asigurat. Prima este pretul pentru ca asiguratorul sa ia asupra sa
riscul. Criteriul essential de stabilire a marimii primei de asigurare constituie volumul riscurilor
asigurate care se determina pe baza de date statistice. In calculul primei de asigurare sint luate in
considerare durata si suma asigurata. Daca asiguratorul in baza unei clause contractual privind
actualizarea primei de asigurare mareste cuantumul acesteia, asiguratul poate rezilia contractual cu
respectarea termenului de preaviz care e de o luna, iar majorarile neinsemnate nu indreptatesc
reziliere.Practica asigurarilor a elaborate mai multe tipuri de polite de asigurare in dependent de
tipul asigurarii. Astfel deosebim polite maritime, fluvial, terestre sau aeriene care se stabilesc in
dependent de tipul de transport utilizat. Polite CARGO,CASCO in dependeta d ebunul asigurat,
polita de navlu care asigura, de port care sigura riscurile in timpul unei stationary mai indelungate in
port, polita de constructii se asigura nava in perioada de constructii, polita de reasigurare in cazul
asigurarii asiguratoprului contra survenirii riscului déjà asigurat. In dependent de polita de asigurare
se stabilesc drepturile si oblig partilor, suma asigur, prima de asigurare etc.
Asigurarea de bunuri este obiectul cel mai des intilnit in CIA si este asigurare
CASCO e o varietate a CIA avind ca obiect navele comerciale, navele de pescuit oceanic sau navle
auxiliare ce deserves porturile cum ar fi macaralele plutitoare , salupele si altele aflate in
proprietatea societatilor de navigatie ca si navele primate spre folosinta pastrare sau remorcare cu
titlu de inchiriere. Contractual se incheie pt pagubele cauzate bunurilor asigurate de accidentele,
intimplarile si pericolele navigatiei si exploatarii acestor bunuri. La perfectarea acestui contract se ia
in considerarea valoarea bunurilor asigurate(nave, masini, instalatii sau alte parti component putind
fi inclus nalvul sau cheltuielile legate de exploatarea navelor). Practica internationala a elaborate
uzante in domeniul asigurarilor astfel incit intreasigurator si asigurat sa fie suficienta indicarea
termenului special pt care se negociaza asigurararea. Astfel prin contract pot fi stipulate urmatoarele
coditii de asigurare:
- FPA fara raspundere pt avarii cu exceptia cazurilor de naufragiu, esuare, incendiu, explozie pe
bord si ciocnire. Asiguratorul isi asuma obligatia sa despagubeasca limitative pierderea totatla a
navei
- TLS cu raspundere numai pt pierderea totala a anavei inclusive cheltuielile de salvare, obligatia
asiguratorului se rasfringe la acordarea de despagubiri pt pagubele generate prin pierderea totala sau
disparitia navei, precum si cheltuielile necesare si rezonabile pt salvarea navei fiind irrelevant
rezuktatul acestora
Asigurarea CARGO- varietatea a CIA, care are ca ob marfuril aflate in transport intl. in cazul
marfuri de export pot fi incluse in asigurarea, cu observ reglementarilor vamale existente in st de
destinatie si taxele vamale la export. Durata asig CARGO este de la “magazine la magazie” si
acopera intervalul de timp scurs din mom in care marfa paraseste magazia si pina la intrarea acestora
in magazine destin-ului, sau la destinatia indicate in CIA.
In transp international se utilizeaza urmatoarele clauze:
-FPA – fara avarie particulara => presupune asigurarea de catre A a obligatiile de a plati
despagubirile asiguratului p/t daunele suportate de acestea, ca um a avariei commune sau
particulare, interbuintat in transport maritim.
In baza acestui termen comp de asig va acorda despagub asiguratului numai cind, in urma unui
accident sau catastrophe, bunul a fost pierdut sau avariat. In caz contrar, asiguratul nu va putea
pretinde despagubirile. In acest caz prima de asig este mai mica fata de cazul cind si include riscurile
sus mentionate.
-NPA => cu rasp pt avarie particulara => prevede despagubirea asiguratului si in cazul surve unor
daune ce nu au nimic comun cu avaria/catastrofa. La cererea asiguratului, in skimbul unei prime, in
contr pot fi stipulate urmat riscuri: furt, jaf, nelivrare, ruginire, oxidare, spargere, scurgere ordinara a
lichidului, recipientelor, asudare si aburire a navei, umezire prin umed atmosferica/ contaminare.
-AR – toate riscurile => se acopera toate daunele cauzate bunuri de orice risc l/a care acestea ar fi
expuse, cu exceptia riscurilor expres excluse, cum ar fi razboi, avarii provocate de mine, bombi,
piraterie. P/t a fi asigurat si aceste riscuri, partile treb sa specific in contr pe fiecare din ele. Ex: AR+
celelalte riscuri.
Distrugerea bunurilor in urma survenirii riscurilor pot fi provocate de citeva avarii: totale, partiale,
comune, particulare :
Totala => duce la pierderea intreaga a bunurilor asigurate sau deteriorarea/ proprietatilor lui, incit
devine imposibil utilize lui/dupa destin. Costurile de salvare depasesc costul bunului.
Partial => duce la disparitia, distrugerea partial a bun si este constatata imediat dupa avarie de un
comisar de avarie. Asiguratul va primi despagubirile in proportia bunurilor deteriorate.
Comuna => distrugerea bunurilor asigurate in mod constient pe nava. Se va considera asemenea
avarii, daca au fost intreprinse rational si in situatii exceptionale. Daunele surv sunt impartite intre
propriet marfi si transportator.
Particulara => daunele au survenit ca urmare a cazurilor fortuite.
O prima etapa este declaratia (cererea de asigurare) care consta in completarea de catre asigurat a
unui formular special al asiguratorului prin care se manifesta vointa de a incheia contractual.
Declaratia de asigurare permite asiguratorului sa-si faca o opinie asupra riscului pe baza
raspunsurilor asiguratului la intrebarile din formular. Fiind un act unilateral de vointa declaratia de
asigurare produce efecte juridice specific asigurarii numai dup ace a fost accepatat de asigurator.
O alta etapa o constituie analiza declaratiei de risc. Riscul prezinta pentru asigurator o importanta
deosebita. In functie de acest element se apreciaza daca se poate accepta riscul si marimea primei de
asigurare aferenta. Asiguratul trebuie sa faca declaratii complete chiar si atunci cind pe parcurs
imprejurarile esentiale privind riscul s-au schimbat. In caz contrar asiguratorul isi rezerva dreptul fie
de a modifica contractual, fie de a refuza despagubirea solicitata de asigurat. De regula contractual
de asigurare se considera incheiat prin plata primelor de asigurare si emiterea documentului de
asigurare.