Cealalta Ancuta

-argumentare-

Mihail Sadoveanu a fost un mare exponent al literaturii

traditionale la noi,autor de romane,povestiri si
nuvele.Scriitorul s-a remarcat prin arta lui de povestitor si a
fost asemanat din aceasta perspectiva cu maestrii
incontestabili ai genului(cronicarul I. Neculce sau I. Creanga).
Povestirea este specia epica de mica intindere cu un nr.
mic de personaje(mai mic decat cel al nuvelei) si cu actiune
simpla,derulata pe un singur fir narativ.In povestire actiunea
este verosimila,iar atentia naratorului se concentreaza asupra
evenimentialului.
Tehnica structurala principala uzitata aici de autor este
cea a insertiei sau a povestirii in rama dublata de inlantuirea
planurilor trecut-prezent si urmata de inlantuire.
"Cealalta Ancuta" evoca o alta poveste de dragoste din
vremuri apuse, mult mai pline de evenimente decat cele ale
timpului narativ. Naratorul este, de data aceasta, mesterul
Ienache coropcarul. "Iernile pe atunci erau mai tari", spune
acesta, figurand imprecis timpul evenimential, completandu-l
apoi cu detalii de atmosfera a vremurilor. Deschiderea
spatiului narativ incepe prin prezentarea oamenilor de
altadata, din "vremea veche", diferiti de cei din timpul
povestirii, cand prin targuri nu mai erau atatia "venetici", cu
atatea dughene noi, incat coropcarii, vanzatorii ambulanti de
maruntisuri, erau tinuti la mare cinste.
Protagonistul istorisirii propriu-zise este un “razas
nebun”,care avusese neobrazarea sa-si ridice ochii catre
duduca Varvara,sora vestitului vornic Bobeica.Lucrul
respectiv este “cu primejdie”,asa cum il avertizeaza Ancuta si
il determina sa devina un proscris,” deoarece se pune cu
stapanirea”.Personajul este mandru,experimentat(stapaneste
taina armelor) si este un vornic neinfricat,care iubeste cu
pasiune:“pentru o dragoste pot sa-mi dau viata si tineretile
mele.”
Forta lui iesita din comun constituie un element al
miraculosului si creeaza suspans in text.Un alt element
miraculos este redat prin inserarea ideii de catre narator
potrivit careia hangita stapaneste taine oculte.
Inceputul povestirii este de tip ex abrupto deoarece
intriga prevaleaza in fata expozitiunii.Desfasurarea actiunii
surprinde momente conflictuale de maxima intensitate pe
care finalul deschis le rezolva.
"Cealalta Ancuta" este astfel tot o povestire cu final
deschis, misterul intamplarii de la Timisesti ramanand
nedezlegat, naratorul avand numai o vaga banuiala ca iscusita
isprava ar fi fost opera legendarei Ancute.