2.OBIECTIVUL TURISTIC NATURAL.

Peştera Emil Racoviţă

Peștera "Zolushka" sau "Emil Racoviță" este cea mai
mare peșteră din Republica Moldova și a 26-a cea mai lungă peșteră în lume. Este
recunoscută, de asemenea, ca a treia cea mai lungă peșteră de ghips din
lume. Ocupă o suprafață de 51 ha.
Peștera este situată în regiunea est-europeană, în locul unde se intersectează
granițele a trei state: Ucraina, Republica Moldova și România. Una dintre granițe -
cea moldo-ucraineană - parcurge direct deasupra peșterii. Singura intrare în
peșteră se află pe teritoriul Republicii Moldova, în apropierea
satului Criva, raionul Briceni, pe partea dreaptă a traseului Chișinău–Cernăuți.

ISTORIC:
În anul 1977, după o explozie în partea de nord a carierei, s-a deschis intrarea
actuală în peșteră. Din jurnalul oficial al clubului de speologie din or. Cernăuți
"Troglodyt":
„12 - 13 martie 1977, c. Cenușăreasa. Compoziția grupului: Korzhik V.,
Kabashnyuk V., Degtyarenko N., Lemeshev A., Filipets A., Gaysenyuk V., Lutsiv O.,
Voityshen S., Yastremsky V., Filipets G. Descoperire, pentru prima dată în peșteră.
Am pus 56 de pichete. Lungimea planului este de 350 de metri în linie dreaptă,
cursa de 4-6 metri."
Această dată este considerată data descoperirii peșterii - noaptea de 12-13
martie 1977. Au început imediat lucrările la topografierea galeriilor, care a durat
până în 1993, când ultimul district „Bucovina” a fost transferat pe hartă. Toată
activitatea de organizare, coordonare și adunare a hărților a fost realizată de
clubul "Troglodyt" din or. Cernăuți, Ucraina, rolul principal avîndu-l Vitaly
Pavlovich Korzhik.

CARACTERISTICI GENERALE/ TRĂSĂTURILE SALE SPECIFICE:

Peștera este caracterizată prin prezența unor săli grandioase care ating lungimi
de 60-100 m, lățimi de 30-40 m și înălțimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină
pe coloane de dimensiuni mari
În golurile carstice ale peșterii se află peste 20 de lacuri (unele surse indică peste
60), cu adâncimea nu mai mare de 2 m și temperatura constantă de 8-11°C.Apa
lacurilor, după cum au arătat analizele hidro-chimice are un conținut bogat de
săruri minerale, care au un efect curativ asupra organismului uman. Sunt prezente
și „fântâni” naturale cu adâncimea de 16-20 m. Fiecare sală și galerie subterană
este căptușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării
aleatorii: verde, albastru, roșu, negru, alb etc. Speologii amatori au plămădit din
argilă, pe anumite trasee subterane, niște figurine, care folosesc drept indicatoare
spre diferite săli și labirinturi. Remarcabile sunt stalactitele calcito-argiloase care
acoperă tavanele și pereții unor galerii, draperiile cu grosimea de 2-20 cm.
Rezultatul multor ani de muncă a savanților a fost descoperirea și studiul
coloniilor unice de microorganisme feruginoase.
Peștera este relativ tânără, formându-se la sfârșitul perioadei pleistocene.
După caracteristicile morfologice și morfometrice au fost identificate 15 regiuni
ale peșterii.
După geneza sa, peștera Emil Racoviță se datorează eroziunii de dizolvare
(coroziune), tipul rețelelor ei fiind determinat de regimul de curgere al apei în
subteran, un rol secundar avându-l prăbușirile și sedimentarea speleală. O
asemenea proveniență o au cele mai importante și variate peșteri din lume.
Dimensiunile (dezvoltarea) rețelei speologice depășind 50 km fac ca peștera, în
conformitate cu clasificația adoptată, să fie considerată foarte mare sau chiar
gigantică. Peștera se află la adîncimea de la 5 până la 50 m, distanța între
punctele extreme ale rețelei speologice depășește 1.250 m. Inițial deschiderea
peșterii a apărut în pereții carierei datorită exploatării zăcământului de ghips,
ulterior a fost amenajată o intrare artificială.
Din punct de vedere al direcției generale de dezvoltare, rețeaua speologică este
orizontată pe plan vertical și are două direcții preferențiale în plan orizontal (20-
50° NE și 290-310° NV) determinate de factorul tectonic – poziția rețelei
tridimensionale a litoclazelor, respectiv fisurilor și diaclazelor care afectează
stratul carstificabil.
În caverne au fost stabilite prezența depozitelor neogene și cuaternare, dar și
ale Badenianului superior, care sunt constituite dintr-un strat de ghips de calitate
superioară cu grosimea de 20-25 m. Deasupra ghipsului se află 12 niveluri de
argile de diferite culori și compoziții, în funcție de fauna
de foraminifere, briozoare, ostracode și moluște care a stat la bază. Secțiunea
stratigrafică se termină cu un strat de aluviuni pleistocene, în care au fost
descoperite resturi scheletice de mamut, bizon și cal.
 PROTECŢIA:
Peștera Emil Racoviță este protejată prin „Legea Nr. 1538-13” din 25
iunie 1998 privind fondul ariilor protejate de stat. Este categorizată ca monument
al naturii de tip geologic sau paleontologic și se află în administrarea Carierei de
ghips din satul Criva. Este cea mai vestică arie protejată de acest tip din țară. Se
află sub protecția statului încă din 1991, conform Hotărîrii nr. 664 a Guvernului
Republicii Moldova.
În imediata apropiere a peșterii își desfășoară activitatea extractivă compania
germană Knauf.

(Sursa: IgotoWorld.com)
(Sursa: medium.com)

(Sursa: natura.md)