Comparatie psalmi

Psalmii sunt imnuri religioase, prin intermediul carora Dumnezeu este laudat
si slavit. Autorul isi exprima sentimentele de smerenie si credinta, vorbind despre
modul in care oamenii trebuie sa isi traiasca viata pentru a ajunge in Imparatia
Domnului.

Psalmii biblici- in numar de 150- sunt cele mai vechi cantari religioase
folosite in cultul crestin, impreuna constituind o carte numita “Psaltirea”. Acestia
sunt folositi aproape in toate slujbele religioase. Cu toate ca este una dintre cartile
biblice cu cei mai multi autori, de obicei, psalmii ii sunt atribuiti lui David, el fiind
autorul celei mai mari parti din aceasta carte.

“Psaltirea in versuri” scrisa de catre Dosoftei in anul 1673, reprezinta o

varianta in versuri a psalmilor biblici. Prin intermediul acestei scrieri, Dosoftei il
lauda pe Dumnezeu intr-o maniera artistica, aceasta carte devenind prima lucrare
poetica de valoare din literatura romana.

Fragmentele date expun aceleasi idei, structura textelor si modul de

exprimarea constituind diferenta dintre ele. Prin intermediul ambelor texte oamenii
sunt sfatuiti sa duca o viata lipsita de pacate, caci asa vor avea parte de reusite, iar
Dumnezeu ii va rasplatii pentru faptele lor bune. In schimb, necredinciosi vor fi
judecati si in final pedepsiti, atat pentru pacatele lor cat si pentru calea nedreapta
pe care se afla.

Din punct de vedere al structurii cele doua texte prezinta o multitudine de

diferente. Fragmentul din psaltirile lui Dosoftei, dupa cum sugereaza si titlul, este
in versuri, continand elemente ale liricului, care ii ofera o expresivitate aparte.
Textul este format din 6 secvente, fiecare reprezentand un psalm biblic creionat
intr-o maniera artistica. Secventele respective sunt formate din grupari de patru sau
sase versuri cu rima imperecheata.
 Imaginile artistice si metaforele au un rol esential in text, fiind necesare pentru
explicarea unor concepte spirituale complexe intr-un limbaj acesibil si cu intelesuri
usor de patruns. Tocmai de aceea multe dintre expresii si cuvinte nu sunt folosite
cu sensul lor proprii. De exemplu “scaunul de pierzare” reprezinta o metafore care
ilustreaza situatia in care se afla pacatosii, o situatie deloc prielnica, iar imaginea
artistica “Și frunza sa încă nu-ș-va pierde, Ce pre toată vremea va sta verde.” face
referire la nemurirea pe care o vor dobandi cei drepti si credinciosi.

Psalmii biblici prezinta aceleasi idei de natura religioasa, dar sub forma unei
proze, fiecare secventa reprezentand un psalm. Modul de exprimare este mult mai
simplu si mai direct decat in cazul psaltirilor lui Dosoftei, cu toate aceastea
metaforele sunt prezente si in acest text avand acelasi scop: folosirea unor concepte
comune pentru a explica anumite aspecte spirituale sau consecinte, acest mod de
expunere avand un efect mai accentuat asupra cititorilor. Exprimarea este mai
putin stufoasa, in acest text incercarea de a oferi o oarecare muzicalitate frazelor
nefiind necesara, iar limbajul este probabil mai usor de inteles decat cel al
psaltirilor versificate. Acest fapt se datoreaza simplitatii textului, atat din punct de
vedere structural, cat si al lexicului.

In opinia mea, faptul ca aceasi idee este expusa in doua moduri diferite,
accentueaza conceptele expuse si sporesc eficienta acestui proces, datorita celor
doua perspective diferite. Totusi psalmi versificati, datorita structurii si
muzicalitatii lor, ii consider ca fiind mai adecvati in cadrul unei slujbe religioase
sau pentru a transmite acele sentimente de credinta si lauda catre Dumnezeu. Prin
forma lor artistica par a se apropia mai mult de divin, de sfant, in timp ce psalmi
biblici, prin simplitatea lor, reusesc sa transmita mesajul dorit fara dificultate.