Conjugarea verbelor la Timpul Prezent

Timpul prezent este folosit pentru a

vorbi despre acțiuni care se întâmplă
în mod repetat sau acțiuni continue
care se întâmplă în momentul prezent.
De asemenea, funcționează pentru a
forma afirmații simple și pentru a
vorbi despre ceva care este
întotdeauna adevărat.
Verbe care se termină în -er, -ir, -re
Pentru a forma timpul prezent în franceză, iei forma de infinitiv a verbului, dai la o
parte -er, -ir sau -re și adaugi terminația corespunzătoare.
În tabelul de mai jos, vei găsi terminațiile corespunzătoare pentru fiecare dintre
cele trei grupe de verbe care se termină în -er, -ir sau -re.

De exemplu, să conjugăm verbul Remplir (a umple) pentru a vedea cum

funcționează când avem un verb cu terminația -ir.
Je remplis
Tu remplis
Il/Elle remplit
Nous remplissons
Vous remplissez
Ils/Elles remplissent
La fel funcționează și conjugarea
verbelor regulate cu terminația -er sau
-re.

Verbele neregulate la timpul prezent

 
Este esențial să avem în vedere faptul că în limba franceză există și verbe
neregulate, care nu se conjugă după regula prezentată anterior.
Să aruncăm o privire la aceste două exemple de mai jos. Bineînteles că există mai
multe verbe neregulate în limba franceză, dar despre acestea vom vorbi într-un alt
articol. 

Verbele neregulate avoir (a avea) și être

Conjugarea verbelor la Passé Composé
Passé composé (perfectul campus) îți permite să vorbești despre o acțiune specifică
sau o succesiune de acțiuni specifice care au avut loc în trecut. De asemenea, este
folosit pentru a vorbi despre circumstanțe vechi care sunt încă predominante în
prezent. Acest timp este adesea folosit în franceza vorbită.
Iată cum se formeză acest trecut compus:
Pronume + verb auxiliar conjugat la timpul prezent + participiu trecut
Verbele auxiliare utilizate la formarea passé composé sunt verbele neregulate être
și avoir. 
Reguli de formare a participiului trecut 
Dacă verbul se termină cu -er, tai terminația -er din forma de infinitiv a verbului și
adaugi é pentru a forma participiul trecut. Exemplu: parler devine parlé.
Dacă verbul se termină cu -ir, tai terminația -ir din forma de infinitiv a verbului și
adaugi i pentru a forma
participiul trecut.
Exemplu: finir devine fini.
Dacă verbul se termină cu -re,
tai terminația -re din forma de
infinitiv a verbului și
adaugi u pentru a forma
participiul trecut.
Exemplu: attendre devine att
endu.
În exemplul de mai jos, verbul descendre (a coborî) se conjugă cu verbul auxiliar
être. Alte verbe regulate terminate în -er sau -ir sunt conjugate în același mod, dar
cu verbul lor auxiliar respectiv (de exemplu, finir ar urma același model, dar cu
auxiliarul avoir)
Je suis descendu (Am coborât)
Tu es descendu (Ai coborât)
Il/Elle est descendu(e)* (El / Ea a coborât)
Nous sommes descendus (Noi am coborât)
Vous êtes descendu(e)s* (Voi ați coborât)
Ils/Elles sont descendu(e)s* (Ei/Ele au coborât)
Trucul pentru a ști ce verb auxiliar să folosești este în mare parte memorarea.
Vestea bună este că être este destul de des folosit alături de verbe care descriu o
formă de mișcare, precum ascendre (pentru a merge sus), partir (a pleca) sau de
verbele pronominale/reflexive (se lever). Pentru restul verbelor, vei folosi ca auxiliar
verbul avoir.
*Conjugarea cu auxiliarul être are în plus faţă de conjugarea cu auxiliarul
avoir acordul, care este obligatoriu.
 Regulile acordului sunt următoarele:

 la feminin singular adăugăm –e final.

 la feminin plural adăugăm –es final.
 la masculin plural adăugăm –s final.

Conjugarea verbelor la Imparfait

Dacă vrei să discuți despre ceva care s-a întâmplat în trecut, dar în mod
continuu, cum ar fi un obicei sau o acțiune care nu se mai întâmplă, atunci vei
folosi timpul imparfait. Spre deosebire de passé compose, nu există verbe
auxiliare la timpul imperfect.
Inperfectul se formează în
felul următor:
Pronume + rădăcina
verbului + terminația de
imparfait
Să luăm ca exemplu
verbul Habiter (a trăi)
Plus-que-parfait (mai mult ca
perfect) exprimă o acţiune
trecută încheiată, anterioară altei acţiuni trecute.
Conjugarea verbelor la Plus-que-parfait
Se formează în felul următor:
Pronume + verb auxiliar conjugat la timpul imparfait + participiu trecut
Să luăm ca exemplu verbul Danser (a dansa), care se conjugă cu auxiliarul avoir.
J’avais dansé (Eu dansasem)
Tu avais dansé (Tu dansaseși)
Il/Elle avait dansé (El/ Ea dansase)
Nous avions dansé (Noi dansaserăm)
Vous aviez dansé (Voi dansaserăți)
Ils/Elles avaient dansé (Ei/ Ele dansaseră)
Același model este urmat și de verbele care folosesc auxiliarul être.

Conjugarea verbelor la Futur Simple

 Futur Simple exprimă o acțiune care se va întâmpla în viitor, care nu s-a întâmplat
încă la momentul vorbirii.
Se formează în felul următor:
Pronume + verb la infinitiv +
terminațiile specifice de
Futur Simple
Reguli de formare:
Pentru verbele care se termină în -er sau -ir , terminațiile se adaugă direct la forma
de infinitiv.
Pentru verbele care se termină în -re, „e” pică și se adaugă terminațiile.
Terminațiile sunt aceleași pentru toate grupele de verbe.
Conjugarea verbelor la Futur Antérieur
Futur Antérieur este un timp
viitor și este compus. Poate fi
folosit:

 împreună cu viitorul simplu

pentru a exprima o acțiune
care va avea loc înainte de a
doua acțiune - Quand
tu seras parti, ils fermeront la porte.
 singur pentru a exprima un fapt sau o acțiune care se va încheia în acel moment -
Dans deux ans, ils auront fini les travaux.

Se formează în felul următor:

Pronume + verb auxiliar conjugat la futur simple timp + participiu trecut
Să luăm ca exemplu verbul Partir (a pleca) care se conjugă cu auxiliarul être.

Je serai parti (Eu voi fi plecat)

Tu seras parti (Tu vei fi plecat)
Il/Elle sera parti(e) (El / Ea / va fi plecat)
Nous serons partis (Noi vom fi plecat)
Vous serez partis (Voi veți fi plecat)
Ils/Elles seront parti(e)s (Ei/Ele vor fi plecat)

Conjugarea verbelor la Futur Proche

Futur Proche exprimă o acțiune care se va întâmpla într-un viitor foarte aproapiat
de momentul vorbirii. Exemplu: Je vais prendre mon train dans cinq minutes.
Se formează în felul următor:
Pronume + verbul aller conjugat la timpul prezent + verb de acțiune la
infinitiv
Să luăm ca exemplu verbul Chanter (a cânta). Toate verbele rugulate urmează
același model.
Je vais chanter (Eu o să cânt)
Tu vas chanter (Tu o să cânți)
Il/Elle va chanter (El / Ea o să cânte)
Nous allons chanter (Noi o să cântăm)
Vous allez chanter (Voi o să cântați)
Ils/Elles vont chanter (Ei/ Ele o să
cânte)
Rămâi alături de mine, mai sunt
doar câteva timpuri! Iar la final
îți voi prezenta instrumentul de
care ți-am spus, cu ajutorul
căruia vei putea învăța cu ușurință formele verbelor în franceză la diferite timpuri și
moduri.
Conjugarea verbelor la Conditionnel Présent
Acest timp este folosit atunci când vorbești despre ceva ce s-ar întâmpla, dar și
atunci când vrei să exprimi o cerere: Je voudrais vous rencontrer.
Se formează în felul următor:

Pronume + rădăcina verbului la infinitiv + terminațiile de condițional prezent

Reguli de formare: 
Pentru verbele care se termină cu -er și -ir, terminațiile de conditionnel présent se
adaugă pur și simplu după „r'. Pentru verbele care se termină în -re, „e” de la sfârșit
pică și se adaugă terminațiile.
Exemplu conjugarea verbului Prendre (a lua)
Conjugarea verbelor la Conditionnel Passé
Conditionnel Passé este folosit în vorbire
atunci când vorbim despre evenimente
din trecut care s-ar fi putut întâmpla, dar
nu s-au întâmplat. Poate exprima un
regret sau un reproș: Tu aurais pu nous
le dire.
Se formează în felul următor:
Pronume + verb auxiliar conjugat la conditionnel présent + participiu trecut 
Mai jos avem conjugarea verbului Choisir (a alege), care se conjugă cu verbul
auxiliar avoir:
 J’ aurais choisi (Aș fi ales)
Tu aurais choisi (Ai fi ales)
Il/Elle aurait choisi (El / Ea ar fi ales)
Nous aurions choisi (Am fi ales)
Vous auriez choisi (Ați fi ales)
Ils/Elles auraient choisi (Ei/Ele ar fi ales) 

Conjugarea verbelor la Impératif

Imperativul este folosit în vorbire pentru a exprima un îndemn, o rugăminte, un
ordin, o poruncă.
Se formeză în același mod ca prezentul simplu, dar include doar forme de persoana
a II-a singular și plural (tu și voi) și de persoana I plural (noi)
Iată exemplu de conjugare a verbului Ecouter (a asculta):
[Tu] écoute-moi! (Ascultă-mă!)
[Nous] écoutons! (Să ascultăm!)
[Vous] écoutez-moi! (Ascultați-mă!)
Verbele neregulate au forme diferite de imperativ, precum Faire (a face):
[Tu] fais! (Fă)
[Nous] faisons! (Hai să facem!)
[Vous] faites! (Faceți)
Conjugarea verbelor la Subjonctif
Ori de câte ori vrei să exprimi o îndoială, un dubiu sau vorbești despre emoțiile,
opiniile, speranțele sau preferințele tale vei folosi subjonctivul. Subjonctiv present
se conjugă la fel ca indicativul prezent, singura diferență este prezența lui „i' la
formele de persoana I și a II-a plural.
Iată ca exemplu conjugarea verbului Chercher (A se uita):
Je cherche (eu să caut)
Tu cherches (tu să cauți)
Il/Elle cherche (El / Ea să caute)
Nous cherchions (Noi să căutăm)
Vous cherchiez (Voi să căutați)
Ils/Elles cherchent (Ei/ Ele să caute)
Exemplu:
Il faut que j’aille chercher ma mère. (Trebuie să merg să-mi caut mama.)