COMPOZITIA IN ARTELE PLASTICE

Capitolul I: COMPOZITIA PLASTICA

Compozitia in general, semnifica organizarea unor elemente intr-un ansamblu

unitar. In toate domeniile creatiei este folosita organizarea compozitionala-are la baza
elemente de limbaj si mijloace de expresie specifice (literatura, muzica, teatru, film,
coregrafie, arte plastice).
Clasificarea compozitiei specifice artelor plasticese face in functie de destinatia
acesteia, de principiile care stau la baza organizarii, precum si a tehnicilor si
materialelor de lucru utilizate. Din aceste considerente, compozitia poate fi de doua
feluri: plastica si decorativa.
Raportarea la realitate, alaturi de caracterul elementelor compozitionale si de mesajul
mijloacelor de expresie continute, determina departajarea compozitiilor in alte doua
categorii. Din acest punct de vedere, compozitia poate fi: figurativa si nonfigurativa.
Compozitia plastica reprezinta modul de organizare a unei suprafete, a unui spatiu sau a
unui volum. Relatiile stabilite cu ajutorul elementelor de limbaj (puncte,linii, forme,
culori sau valori) si al mijloacelor de expresie plastica (contrast,ritm,armonie,
proportie,echilibru,simetrie-asimetrie, suprapunere,juxtapunere) se supun problemelor
specifice artelor plastice.
Intr-o compozitie, imaginile din natura, formele si culorile nu copiaza
realitatea ci o transforma. Creatorul foloseste o noua ordine, o noua expresie, care este o
noua realitate continuta intr-o expresie plastica subordonata unei teme si unui scop.
La alcatuirea compozitiei plastice se tine seama de principiile compozitionale
care sunt:
- paginatia ( dispunerea elementelor in spatiu plastic );
- structura (shema de ansamblu , prin care elementele sunt distributive );
- proportia (armonia stabilita intre elemente );
- contrastul (opozitia dintre elemente: mare-mic, cald-rece, inchis-deschis);
- ritmul (repetarea voita a unui element) s.a.
 Distribuirea si ordonarea elementelor de limbaj pe suprafata sau in spatiu
reclama dispunerea pe axe orizontale, verticale, sau oblice, o asezare simetrica sau
asimetrica fata de axe si gruparea sau raspandirea lor pe toata suprafata . In acest
mod, se asigura echilibrul maselor si raportul intre plin si gol, ritm si miscare,
armonia formelor si a culorilor,contrastul si accentele.
Un element specific oricarei compozitii plastice il constituie centrul de interes care
poate fi singular sau multiplu.
 Capitolul al II-lea: CENTRUL DE INTERES

Centrul de interes reprezinta locul sau zona dintr-o compozitie care atrage
privirea din primul moment. Acest loc nu coincide cu centrul geometric al
compoztiei, decat in cazuri rare,si nici cu centrul paginii. Centrul de interes poate fi
orice semn, un fragment dintr-un intreg sau un detaliu al fondului si poate fi pus in
evidenta printr-o serie de modalitati, printre care se afla:
- directionarea alementelor spre locul ales;
- aglomerarea unei anumite zone cu detalii;
- dispunerea contrastului cel mai puternic;
- atribuirea celei mai pure culori;
- asezarea petei celei mai valorate sau a celei mai grizate;
- stabilirea celei mai accentuate miscari.

Cu elevii, vor fi urmarite pe reproduceri de arta centrele de interes si modul in

care au fost evidentiate. Pot fi facute analogii cu eroii din desenele animate sau cei
desprinsi din lecturile cunoscutev care joaca rolul de eroi principali deveniti centre
de interes in desfasurarea unor actiuni. Asa sunt Tom si Jerry, Ratoiul Donald, Fat-
Frumos, Cocosul nazdravan etc.
Ca exemple demne de a fi illustrate sugeram Pestisorul de aur, Vulpea si
corbul, Broscuta calatoare, La cirese, Pupaza din tei, Mos Craciun, Cu steaua,
Colindatori.
 Capitolul al III-lea: TIPURI DE COMPOZITII PLASTICE

Modul de structurare si dispunere a elementelor componente in cadrul

compozitiei determina tipul acesteia care poate fi inchisa sau deschisa. Totodata,
schema compozitionala si directiile de forta fac compozitia sa fie statica sau
dinamica.

a) Compozitia inchisa este compozitia in care toate liniile directoare conduc

privirea spre interiorul lucrarii,unde se afla centrul de interes. Toate celelalte
elemente se subodoneaza si inconjoara zona cu scopul de a marca directia, actiunea,
interesul sau relatia intentionat aleasa. Totul este structurat intr-o forma care aduna
si se rezuma la o schema compozitionala care poate fi: cerc, oval, patrat, triunghi,
piramida.(anexa 72).
O compozitie incadrata in cerc semnifica perfectiune, cea incadrata in
triunghi cu baza jos sau in patrat da senzatia de de stabilitate, echilibru,liniste. Cand
este incadrata in triunghi cu varful in jos , compozitia sugereaza instabilitate, lipsa
echilibrului si un potential pericol. Elevii au tendinta sa confunde termenii si sa
considere ca “inchisul” se refera la tonalitatile culorilor si vor fi tentati sa folosesca
mult negru. Se poate apela la exemple de genul: “usa inchisa”, “fereastra inchisa”,
“gura inchisa”etc. Toate exemplele arata ca “inchisul” nu se refera la culoare , ci la
faptul ca nu iese sin acel spatiu. Subiectele adevcvate ar fi: Hora, Masa festiva, Foc
de tabara, La circ, Baba-oarba etc

b) Compozitia deschisa contine mai multe centre de interes si are linii

directoare care conduc privirea in afara cadrului lucrarii. Actiunea, liniile, formele,
culorile par a iesi din limitele suprafetei de lucru si s-ar putea continua in exteriorul
acesteia,inspre stanga sau in dreapta in sus sau in jos. Atunci cand elementele
compozitiei dau senzatia ca depasesc marginile cadrului, rezultatul se incadreaza in
categoria compozitiei deschise( anexa 73).
Ca si compozitia inchisa, se va recurge la exemple familiare copiiior, pentru a
intelege specificul compozitiei deschise, care nu isi are explicatia in folosirea
culorilor deschise. Exemple posibile: usa deschisa lasa sa se vada in afara casei, din
penarul deschis sunt scoase creioanele, cartea deschisa ocupa mult spatiu. Elevii pot
fi indrumati sa realizeze scenarii care sa se preteze la compozitia deschisa. Astfel,un
elev sterge tabla, altul isi pune haina in cuier,unii elevi citesc, altii vorbesc, unii se
joaca. Toate elementele prezentate se pot comasa intr-o singura compozitie cu tema
“In recreatie”.
Subiectele adecvate pentru ilustrarea acestui tip de compozitie pot fi: In excursie,
Ciclism, La piata, In parc etc.

c) Compozitia statica are la baza o structura geometrica si schema

compozitionala compuse din linii si forme dispuse pe orizontala si verticala, pe
simetrie si echilibru , pe figuri geometrice stabile ( triunghi cu varful in sus, patrat,
dreptunghi,trapez). Directionarea este data atat de constructia liniilor, de pozitia
formelor cat si de expresia cromatica. Ea poate fi atat inchisa cat si deschisa. (anexa
71) . Staticul sugereaza repausul,lipsa miscarii, echilibrul. La studiul linii ca element
de limbaj plastic, s-a constatat ce semnificatii poate dobandi in functie de calitatea
ei, de modul de trasare sau de grupare cu alte linii. Liniile verticale si orizontale sunt
linii pasive, care sugereaza calm, liniste, repaus, odihna, stabilitate. “Odihna” sau
“lectura “ se constituie ca elemente preponderente in abordarea compozitiei deschise
in cazul pictorilor Camil Ressu, Ion Tuculescu, Stefan Popescu, Corneliu Baba, Ion
Musceleanu. Intr-o compozitie statica elementele sunt ordonate in planuri paralele
sau perpendiculare cu marcinea tabloului. Exista echilibru intre plin si gol,intre linii
si forme. Personajele au atitudini firesti si miscari retinute, iar coloritul nu iese in
avidenta prin contraste. Centrul de interes atrage atentia prin stabilitate,echilibru si
simetrie. Compozitia statica transmite o stare de calm, armonie care lasa impresia de
statornicie,consecventa si seninatate.

d) Compozitia dinamica se structureaza pe diagonale,unghiuri ascutite, are

la baza o schema asimetrica, figuri geometrice instabile si contine miscare, actiune,
forta, instabilitate, cadere. Dinamisul este evidentiat prin folosirea expresiilor date
de linii curbe,frante,oblice,agitate,contorsionate,energice, ca si de cele ale
contrastelor de culoare si de valoare puternice. Personajele compozitiei dinamice au
miscari exagerate, teatrale, sunt redate in plin avant, in cadere,in zbor, in lupta.
Centrele de interes indica directia miscarii si sunt sustinute u accente de lumina sau
de culoare. Compozitia dinamica impresioneaza prin organizare si reda
miscarea,forta, exuberanta, dramatismul,incordarea. Poate avea aspect inchis si
deschis(anexa 70).
Compozitia “Guernica”a pictorului Pablo Picasso reda in stil expresionist
bombardarea orasului,episod dramatic al razboiului civil din Spania(1937). Formele
ascutite,insotite de o multitudine de elemente simbolice alese drept centre de interes,
sugereaza ideea de lupta,de agresivitate si contribuie la dinamismul
compozitiei(anexa 70,fig. 1).
Compozitia “Vioara rosie”a pictorului Marc Chagall este structurata pe o linie
serpuita descendenta pe care coboara violonistul si copilul cersetor. Dinamismul
aparent absent este prezent prin drama celor doi,insotiti de senzatia de apasare si
compasiune. Dramatismul situatiei este accentuat prin contrastul
clarobscur(anaxa70,fig.2).
“Plutasii de pe Bistrita” a pictorului Stefan Szonyi reprezinta un exemplu
tipic de compozitie dinamica deschisa. Gruparile liniilor ce alcatuiesc pluta din
barne de lemn traverseaza pe diagonala in ritm descendent cadrul. Contrapondrea la
curgerea vijelioasa a apei raului de munte o da miscarea celor doi barbati care lupta
sa mentina directia.
 Capitolul al IV-lea: PAGINATIA, CONSTRUCTIA SI VALORATIA

Paginatia este primul pas ce trebuie facut într-o compozitie plastica indiferent
de subiect. Punerea în pagina înseamna organizarea echilibrata si armonioasa a
elementelor ce urmeaza a fi desenate si pictate. Prima miscare este sa asezam foaia sau
pânza pe orizontala sau verticala, în functie de caracterul obiectelor ce compun natura
statica. A doua miscare este
trasarea axelor orizontale si verticale ale pânzei. Dispunem obiectele pe suport
echilibrat, astfel încât compozitia sa nu cada în stânga sau în dreapta

Constructia cuprinde elemente analizate si desenate separat, apoi organizate ca

naturi statice, peisaje, ornamente decorative. Constructia obiectelor se realizeaza prin
masurarea corecta cu creionul, cu coada unei pensule subtiri sau cu un bat, tinut in
pozitie verticala, cu bratul perfect intins si cu un ochi inchis pentru mai multa precizie.
Masurarea consta in corelarea dimensiunilor principale ale unui obiect, de ex: de cate
ori intra latimea in inaltime. Constructia unui element implica mai multe faze:
-trasarea axei verticale;
-stabilirea inaltimii si latimii maxime;
-masurarea latimilor minime si medii;
-desenarea elipselor;

Valoratia se refera la redarea volumului, a umbrei si a luminii prin hasura

obiectelor se disting: demitenta, lumina, pasajul, umbra proprie, reflexul si umbra
purtata. Valoratia alb-negru se executa in creion sau carbune prin hasura. Modeleul
valoric se refera la vibrarea zonelor de lumina, umbra si penumbra. Prin modelarea
valorica se redau reflexele pe care orice obiect le primeste de la celelalte elemente.
 Capitolul al V-lea: ELEMENTE ALE COMPOZITIEI PLASTICE

Modelarea este un procedeu de tratare picturala practicat din vechime si pana in

zilele noastre. El consta din redarea efectelor de lumina si umbra prin amestecul treptat
al culorilor cu din ce in ce mai mult alb sau cu negru sau siena arsa-maro inchis.

Modularea este o tehnica opusa modelarii. Ea consta in alte procedee picturale

de a reda volumul, lumina, umbra si spatialitatea. In afara de aceasta, unele forme ale
modularii exprima si alte efecte picturale cum ar fi vibrarea unor suprafete colorate
uniform,obtinerea detransparente coloristice, ornamentarea diferitelor zone pictate prin
suprapuneri garfice de lini, puncte si pete, divizarea tentei si altele. Modularea prin
suprapunere transparenta este un procedeu de a picta, peste culori semiuscate, cu zemuri
foarte subtiri de culoare, care sa permita observarea vaga a formelor de dedesubt.
Modularea prin divizarea tentei consta in asezarea culorii in tuse mici, juxtapuse
ori suprapuse partial. Ele dau tabloului luminozitate. Tusele se pun in valoare unele pe
altele, se exalta ori se sting in functie de efectele juxtapunerii. Amestecul cromatic se
face pe retina si el se datoreaza constructiei fiziologice ale ochiului uman. Daca niste
tuse galben-verzui, care sunt reci fata de culorile calde, sunt juxtapuse unor tuse
albastre, foarte reci, cele dintai se vor incalzi usor. Acest fenomen se numeste
amestecul optic al culorilor.

Unitatea reprezinta calitatea compozitiei de a se constitui intr-un intreg coerent ;

o compozitie este unitara daca nu se poate adauga sau scoate nimic din intreg , fara a
afecta compozitia.

Echilibrul este acel raport dintre partile unei compozitii prin care contrariile se
echivaleaza, iar contrastele se neutralizeaza prin complementaritate ; echilibrul se
realizeaza intre parti juxtapuse : sus-jos, apropiere-departare, gol-plin, dreapta-stanga.

Expresivitatea este acea proprietate care o face capabila sa atraga interesul, sa

comunice emotii puternice, sa patrunda in sufletul privitorului.
 Simetria este structura compozitionala formata din doua parti , care suprapuse ,
imaginar sau real , ele corespund ; este o repetitie inversata in functie de o dreapta
numita axa de simetrie , o forma perfecta de echilibrare a partilor.
Asimetria este structura opusa simetriei ; pentru a obtine echilibru in acest caz
se cere un discernamant compozitional deosebit; ea se obtine prin folosirea unor cresteri
si descresteri ale cantitatilor sau calitatilor.

Disimetria este o simetrie in care sunt inversate culorile sau valorile .

Ritmul este repetitia elementelor intr-o anumita modalitate ; orice obiect

concret insufletit sau neinsufletit are forma, proportie si o anumita ordine, iar daca este
bine proportionat are si o armonie, adica aspect placut ; pentru ca un obiect sa fie bine
proportionat trebuie asigurate raporturi armonioase intre partile obiectului unele fate de
altele, precum si intre acele parti si intreg.
O proportie deosebita este sectiunea de aur , care este raportul constant dintre
elementele unui sir de cel putin trei elemente , in care unul se raporteza la cel precedent
, intocmai cum se raporteaza cel urmator la elementul reper ; raportul se poate aplica la
lungimi, suprafete, volume, culori, valori, goluri .

Proportia consta in armoonia creata intre elementele componente.

Contrastul reprezinta opozitia dintre diversele elemente de limbaj plastic :

mare-mic;
cald-rece ; inchis-deschis.
 Capitolul al VI-lea: COMPOZITIA DECORATIVA

Compozitia decorativa presupune imbinarea elementelor plastice intr-un tot

armonios. Aceste elemente se pot lua din natura, geometrie, din arta popoarelor antice,
din arta moderna, arta populara sau din imaginatie. Inglobarea fireasca, unitara si
armonioasa a elementelor in forme compozitionale nu poate fi facuta intamplator, ci pe
baza cunoasterii principiilor compozitionale decorative, in scopul
obtinerii unor expresivitati plastice. Aceste principii sunt: repetitia, alternanta, simetria
etc.
Repetitia este un procedeu de ornamentare, de compunere a unor elemente,
motive, tinandu-se seama de ritm si cadenta. Ea presupune fie repetarea unui element de
limbaj plastic (punct, linie, pata, forma), fie repetarea unui motiv decorativ.
Alternanta este o succesiune de cel putin doua elemente diferite ca forma,
marime, culoare si pozitie.
Simetria exprima echilibru intr-o compozitie plastica, ea presupune existenta
unei axe ce are de o parte si de alta elemente si motive asezate la distante egal departate
de ea. O forma este simetrica daca axa de simetrie o imparte in doua parti egale, ale
caror puncte coincid prin suprapunere. Un ansamblu compozitional poate deveni
simetrie cand axa de simetrie imaginara orizontala sau verticala separa compozitia in
doua parti identice. Formele naturale sau create pot avea una sau mai multe axe de
simetrie orientate orizontal, vertical sau oblic. Simetria este una dintre legile
fundamentale de structurare a formelor naturale.Formele compozitionale folosite in arta
decorativa sunt: friza, chenarul decorativ, jocul de fond etc.

Friza este suprafata in forma de banda in care se ordoneaza motive si elemente

dupa legile artei decorative.
Chenarul este o banda decorativa ce decoreaza o suprafata de jur imprejur.
Jocul de fond este compozitia ce se bazeaza pe o retea in care motivele
decorative sunt organizate in functie de legile artei decorative.