CAPITOLUL 1.

CADRUL DE
MANIFESTARE A FINANğELOR
ÎNTREPRINDERII

1.1.Organizarea afacerilor în economia de piaĠă

Afacerea este definită ca o tranzacĠie financiară, comercială sau

industrială, în urma căreia participanĠii speră să obĠină un câútig 1 . În
economia de piaĠă există trei forme principale de organizare a afacerilor:
afacerea proprietate individuală, afacerea în parteneriat úi corporaĠia2.
Afacerea proprietate individuală presupune ca proprietatea să
aparĠină unei singure persoane. Aceasta oferă individului proprietar atât
avantaje, cât úi dezavantaje. Dintre avantajele cele mai semnificative
enumerăm faptul că:
- proprietatea se constituie cu uúurinĠă úi fără mari cheltuieli datorită
faptului că nu este necesară stabilirea unui statut sau a altui act
juridic similar;
- nu se plătesc impozite corporaĠionale pe profituri, ci doar impozite
pe veniturile individuale.
Dezavantajele proprietăĠii individuale, angajată în afaceri, sunt mai
numeroase úi sunt, cu deosebire, de natură financiară úi anume3:
- aceasta îúi constituie cu dificultate capitalurile de care are nevoie úi
aceasta în primul rând datorită accesului limitat la piaĠa financiară;
- proprietarul este unicul răspunzător pentru rambursarea datoriilor,
suportând singur úi consecinĠele riscurilor inerente afacerii. De
asemenea, toate bunurile personale pot fi urmărite de creditori, chiar
dacă ele nu au fost implicate în afacere úi aceasta până la recuperarea
integrală a datoriilor;
- transferul de proprietate se face cu mare greutate;
- viaĠa afacerii este egală cu durata de viaĠă a proprietarului.

1
xxx, DicĠionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureúti, 1975, p.15
2
P. Halpern, F. Weston, E. Brigham – FinanĠe manageriale, Editura Economică, Bucureúti, 1998, p.22
3
Ibidem, p.23
9
 Afacerea în parteneriat presupune asocierea a două sau a mai multor
persoane, pe baza unei înĠelegeri verbale sau contractuale scrise. Avantajele
úi dezavantajele sunt, în mare, aceleaúi ca úi în cazul afacerii proprietate
individuală.
CorporaĠia este o persoană juridică care poate încheia contracte úi
poate avea bunuri în proprietate. Juridic, această formă de organizare a
afacerii presupune o separare faĠă de proprietari úi/sau managerii săi.
Această separaĠie conferă corporaĠiei trei avantaje majore:
- are o viaĠă nelimitată, acest fapt semnificând că poate continua să
existe úi după ce primii proprietari nu mai sunt în viaĠă;
- proprietatea poate fi divizată în părĠi de capital social, situaĠie care
creează posibilitatea unui transfer mult mai uúor decât în celelalte
două forme de organizare prezentate anterior;
- prezintă o răspundere limitată.
ÎnfiinĠarea unei corporaĠii presupune întocmirea mai multor acte
juridice în care să se regăsească numeroase informaĠii care să permită
funcĠionarea ei cu maxim de fiabilitate úi eficienĠă.
Organizarea afacerilor sub forma corporaĠiilor prezintă o serie de
avantaje:
- răspunderea limitată reduce riscul acĠionarilor, situaĠie care
conduce la sporirea activelor,
- posibilitatea de a atrage rapid úi în volum mare de capital, urmare
a unei bune legături cu piaĠa financiară, fapt care creează premise
favorabile pentru sporirea valorii întreprinderii,
- corporaĠia are o lichiditate mult superioară afacerilor în
parteneriat, conferind acestora o mai bună bonitate pe piaĠă.
În literatura úi în practica economică sunt utilizate mai multe noĠiuni
cu ajutorul cărora se fac referiri la participanĠii la diferitele forme de
organizare a afacerilor úi anume: organizaĠii, agenĠi economici, firme,
întreprinderi, societăĠi comerciale, companii, unităĠi economice.
În definirea fiecărei noĠiuni, autorii au în vedere elementele pe care
aceútia le consideră ca fiind reprezentative pentru a exprima condiĠiile
manifestării participanĠilor menĠionaĠi, în mediul afacerilor, precum:
competenĠele decizionale, cadrul juridic în care îúi desfăúoară activitatea,
modul de organizare a activităĠii, etc.
OrganizaĠia economică reprezintă un grup de persoane cu concepĠii
sau preocupări comune care are un regulament sau un statut propriu,

10
constituit în vederea depunerii unei activităĠi organizate. 1 În cercetarea
economică se pot identifica, schematic, trei viziuni ale conceptului de
organizaĠie:
- prima, exemplificată de teoria relaĠiilor de agenĠie, sau de
mandatare, caracterizează organizaĠiile ca fiind un nod de
contracte úi îúi propune să exploreze în profunzime mecanismele
sale incitative, precum úi dificultăĠile punerii lor în aplicare,
atrăgând atenĠia asupra constrângerii puternice care o constituie
exigenĠa contractelor;
- a doua, care poartă amprenta economiútilor „evoluĠioniúti”,
propune o viziune „moderată” a organizaĠiilor concepute ca
depozitare ale unei cunoaúteri úi ca producătoare de competenĠe.
În această abordare se remarcă perspectiva dinamică a cercetării
úi rolul central pe care îl joacă activele umane;
- a treia abordare, cunoscută ca úi teoria costurilor de
tranzacĠionare este incontestabil cea care a propus caracterizarea,
cea mai bine fundamentată, organizaĠiilor interpretate ca
„structuri de guvernare” care conduc tranzacĠiile prin modalităĠi
diferite de cele folosite de structurile alternative reprezentate de
pieĠe úi de formele hibride.
OrganizaĠia este privită ca o structură de autoritate în interiorul
firmei sau a unui organism public, proprietatea acesteia este definită în
termeni relativi, iar eficacitatea este reflectată prin capacitatea ei de a reduce
atât costurile de producĠie, cât úi cele de tranzacĠionare. În acest context se
consideră, ca semnificativ pentru tratarea conceptului, studierea procesului
de luare a deciziilor, ca proces intern, úi mai puĠin modul în care se asigură
cele mai eficiente relaĠii cu piaĠa, aúa cum se întâmplă atunci când se
tratează, funcĠionarea întreprinderii.
O teorie nouă, care după părerea unor economiúti, completează
conceptul de organizaĠie este teoria integrării, conform căreia atributele
tranzacĠiilor (ale pieĠei) sunt cele care determină, dacă o anumită structură
de guvernare este sau nu potrivită pentru organizarea afacerilor. În
concluzie, noĠiunea de organizaĠie face trimitere mai mult la o anumită
structură internă, capabilă să ia decizii.
Agentul economic este definit ca persoana fizică sau grupul de
persoane care pot fi considerate drept centre de decizie economică prin care
hotărăúte comportamentul lor în domeniul afacerilor. NoĠiunea de agent se

1
xxx, DicĠionar enciclopedic, Editura Cartier, Bucureúti, 2001, p.621
11
foloseúte úi atunci când se face referire la un participant la o afacere
proprietate individuală sau la una în parteneriat sau la corporaĠie. Aceasta,
deoarece se acceptă sub denumirea de agent úi o persoană, dar úi mai multe,
iar organizarea activităĠii lor se poate face cu sau fără un statut sau un act
juridic similar. Aceste elemente care definesc noĠiunea de agent economic
sunt în concordanĠă cu cerinĠele celor trei forme de organizare ale afacerilor.
AgenĠii economici au fost clasificaĠi după mai multe criterii:
sociologic, instituĠional sau funcĠional. Primele clasificări s-au făcut încă din
secolul trecut când Fr. Quesnay a considerat că agenĠii economici se
clasifică în: fermieri (clasa productivă), artizani (clasa neproductivă) úi
proprietarii funciari. D. Ricardo a vorbit, în acelaúi context, de trei grupe:
muncitori, capitaliúti úi proprietari funciari. K. Marx a împărĠit agenĠii
economici în proletari úi capitaliúti. J.M. Keynes a constatat că suma
comportamentelor individuale ale agenĠilor economici diferă de
comportamentul lor global, concluzie contestată ulterior.
În practica europeană agenĠii economici au fost grupaĠi după funcĠia
economică îndeplinită. Astfel, în FranĠa anilor úaptezeci, contabilitatea
naĠională a organizat agenĠii economici în cinci mari grupe: gospodăriile,
întreprinderile nefinanciare, administraĠiile, instituĠiile financiare úi
străinătatea.1
Într-o ordonare a contabilităĠii naĠionale româneúti de manieră ce are
rezonanĠe europene, agenĠii economici sunt clasificaĠi după două criterii:
funcĠional úi instituĠional. CerinĠa instituĠională are în vedere acele unităĠi
care se bucură de autonomie de decizie în exercitarea funcĠiei lor principale.
AgenĠii economici care îndeplinesc această cerinĠă sunt mai departe grupaĠi
în sectoare instituĠionale. Un sector este un ansamblu de unităĠi prezentând
un comportament economic analog (identificat prin funcĠia lor principală úi
prin natura úi originea principalelor lor resurse). Cele cinci sectoare sunt:
- societăĠile nefinanciare care sunt împărĠite în patru subsectoare,
în funcĠie de acĠionarul majoritar, respectiv: societăĠi publice,
societăĠi private cu capital în principal naĠional, societăĠi private
cu capital european úi societăĠi private cu capital provenind din
restul lumii li cuprind unităĠile care au ca funcĠie principală
producerea de bunuri úi servicii comercial nefinanciare, iar
resursele lor băneúti sunt procurate în cea mai mare proporĠie în
urma valorificării produselor proprii,

1
CENECO – Dixeco de l’economie, Dunod, Paris, 1980, p.2
12
 - instituĠiile financiare, sector care include úi societăĠile de
asigurări, cuprinde unităĠile care au drept funcĠie principală
producerea de servicii comerciale financiare care vizează, în
principal, valorificarea disponibilităĠilor băneúti în condiĠii de
risc,
- administraĠiile publice centrale, locale úi de asigurări sociale se
referă la unităĠile care oferă servicii necomerciale destinate
întregii populaĠii, iar ca o caracteristică a acestui sector, resursele
necesare funcĠionării lui sunt obĠinute exclusiv numai din alocaĠii
bugetare obligatorii,
- instituĠiile fără scop lucrativ sunt reprezentate de unităĠile care
oferă servicii destinate, în esenĠă, gospodăriilor úi care sunt
oferite fie gratuit, fie la preĠuri modice,
- gospodăriile, care reunesc unităĠile a căror funcĠie principală este
de a consuma. Acestea sunt cunoscute úi prin cele două
componente, respectiv gospodăriile colective úi gospodăriile
individuale.
În concluzie, noĠiunea de agent economic are cea mai mare sferă de
cuprindere, semnificând atât persoana fizică, cât úi grupul de persoane fizice
sau juridice care exercită o activitate economică. Această definiĠie permite
utilizarea noĠiunii de agent economic atunci când se fac referiri la
participanĠii prezenĠi în toate cele trei forme de organizare ale afacerilor.
Un alt termen prezent pentru a defini organizarea afacerilor este cel
de societate comercială. ConĠinutul noĠional al societăĠii comerciale face ca
aceasta să se confunde cu trăsăturile unei singure forme de organizare a
afacerilor úi anume corporaĠia. Societatea comercială este definită ca
persoana juridică creată în baza unui contract prin care două sau mai multe
persoane fizice sau juridice se asociază pentru ca, prin aporturile individuale
aduse úi prin săvârúirea de acte sau fapte de comerĠ, să obĠină un profit pe
care să-l împartă între ele.
În practică funcĠionează trei tipuri de societăĠi comerciale:
- de persoane,
- de capitaluri,
- cu răspundere limitată.
SocietăĠile comerciale de persoane au drept caracteristic faptul că
aportul participanĠilor nu este liber transferabil. În cadrul societăĠilor
comerciale de persoane se includ societăĠile comerciale în nume colectiv úi
cele în comandită simplă. Enumerăm câteva din elementele care le
diferenĠiază:
13
 - societatea comercială în nume colectiv este de inspiraĠie familială
úi este constituită din cel puĠin doi participanĠi – asociaĠi care
angajează în afaceri întregul lor patrimoniu úi se fac responsabili
cu toate bunurile lor. AsociaĠii au calitatea de comercianĠi úi sunt
declaraĠi faliĠi odată cu societatea respectivă,
- societatea comercială în comandită simplă se compune din cel
puĠin doi participanĠi. Unul, denumit comanditar, este deĠinător
de capital, pe care-l pune la dispoziĠia celuilalt, numit comanditat
(care este întreprinzătorul), contra unei părĠi din profit, fără ca el
să îúi asume vreo obligaĠie comercială úi obligaĠii băneúti mai
mari decât aportul de capital. Comanditatul este asociat în nume
colectiv úi răspunde pentru angajamentele societăĠii cu întregul
patrimoniu.
Societatea comercială de capitaluri se caracterizează printr-o mare
mobilitate a capitalurilor. ParticipanĠii-acĠionari îúi evidenĠiază aporturile cu
ajutorul acĠiunilor care pot uúor a fi schimbate pe piaĠa financiară pe bani.
Din această grupă de societăĠi comerciale fac parte: cele anonime, pentru
plasament de capital, de investiĠii, etc.
Societatea comercială cu răspundere limitată are un caracter
complex, luând din trăsăturile primelor două tipuri, elementele privind
răspunderea, pe de o parte úi circulaĠia capitalului, pe de altă parte. Astfel,
într-o societate cu răspundere limitată, răspunderea este până la nivelul
aportului fiecărui asociat, iar acesta nu poate ceda sau transfera în mod liber
părĠile sociale, decât pe baza unui acord al celorlalĠi asociaĠi.
În lumea afacerilor tipurile de societăĠi prezentate, sunt în ponderi
diferite, de la Ġară la Ġară sau de la etapă la etapă de evoluĠie economică.
Spre exemplu, societăĠile comerciale în comandită sunt, de mai mult timp,
în declin în Ġările dezvoltate, în schimb acestea se găsesc în expansiune în
Ġările aflate în tranziĠia către economia de piaĠă.
Remarcăm totuúi, că societăĠile comerciale de capitaluri sunt forme
de organizare a afacerilor reprezentative pentru economia de piaĠă.
Un alt termen des utilizat în definirea participanĠilor la organizarea
afacerilor este cel de firmă. Termenul de firmă provine din limba engleză
unde are înĠeles de societate comercială, întreprindere sau orice fel de
unitate economică organizată prin asociere. În limbajul curent, termenul este
larg folosit cu înĠeles de societate comercială, întreprindere, de regulă
privată. Acest înĠeles este contrar prevederilor legale imperative potrivit

14
cărora firma este „numele sau după caz denumirea sub care un comerciant
îúi exercită comerĠul úi sub care semnează”1.
În practica afacerilor este folosită úi noĠiunea de companie. Aceasta
este considerată de unii autori ca substituibilă cu cele de firmă, de
întreprindere sau de societate comercială. 2 În alte lucrări termenul de
companie este utilizată pentru a exprima o stare de monopol într-o anumită
ramură.3
Termenul de întreprindere, care face obiect de cercetare al
prezentului curs, este foarte complex úi expresiv pentru domeniul afacerilor.
Întreprinderea este o unitate economică producătoare care se caracterizează
printr-un gen specific de activitate, printr-o funcĠionalitate úi organizare
tehnologică, prin capacitatea de a produce anumite bunuri, de a se conduce
úi gestiona raĠional, precum úi prin autonomia sa financiară. În jurul acestei
unităĠi polarizează subunităĠile úi marile unităĠi, motiv pentru care ea este
considerată o unitate de bază.
Marea diversitate a întreprinderilor contemporane este rezultatul
unei duble evoluĠii, ambele reflectând progresul tehnic:
- pe de o parte, multiplicarea bunurilor oferite consumatorilor, iar
- pe de altă parte, transformările în maniera de a produce.
În acest context, producĠia de masă a bulversat structurile economice
úi juridice ale producĠiei. Pentru a evita o parte a restricĠiilor impuse de piaĠă
úi din afara pieĠei, întreprinderile caută să devină mai puternice, să-úi
adapteze activitatea la schimbările ce survin în tehnică úi în tehnologie, în
economie úi în legislaĠie.
Întreprinderile se prezintă într-o mare varietate de forme, astfel
având în vedere criterii economice úi juridice tipologia lor se prezintă în
modul următor:
- întreprinderi – persoane fizice (individuale – ferme private de
familie),
- întreprinderi – asociere (corporative),
- întreprinderi – societăĠi comerciale (juridice),
- întreprinderi – regii autonome.

1
C. Forescu, P. Mâlcomete, N. Pop, DicĠionar explicativ, Editura Economică, Bucureúti, 2003, p.259
2
M. Băcescu – Compediu de macroeconomie, Editura Economică, Bucureúti, 1997, p.77; xxx – DicĠionar
enciclopedic, Editura Cartier, Bucureúti, 2001, p.194; xxx – DicĠionar de economie, EdiĠia a II-a, Editura
Economică, Bucureúti, 2001, p.1606
3
C. NiĠă, M. Popescu – DicĠionar de marketing úi de afaceri, Editura Economică, Bucureúti, 1999, p.651
15
 Dacă avem în vedere o noĠiune discutată deja, atunci întreprinderea
poate fi considerat ca un caz suplimentar de organizaĠie úi anume este o
organizaĠie economică, deoarece:
- este un ansamblu delimitat de persoane (proprietari, salariaĠi,
colaboratori),
- are un rol, scopuri úi obiective definite, legale úi utile,
- fiecare persoană are un rol delimitat pentru atingerea obiectivelor
întreprinderii,
- este structurată corespunzător pentru realizarea obiectivelor
(secĠii, ateliere, etc.),
- între membrii organizaĠiei ca úi între grupurile structurale se
stabilesc relaĠii multiple,
- interacĠionează cu mediul úi îl influenĠează.
Întreprinderea se deosebeúte de alte organizaĠii prin rolul său
economic (vânzarea pe piaĠă a produselor sau serviciilor, obĠinerea de
profit), precum úi prin gradul de formalizare a activităĠii sale.
Întreprinderea este un agent economic a cărui funcĠie principală este
aceea de a pune la dispoziĠia utilizatorilor potenĠiali, bunuri sau servicii
comercializabile. Ea mai poate fi definită úi ca unitatea economică care
dispune de personalitate juridică úi desfăúoară un anumit tip de activitate.
Întreprinderea se caracterizează printr-o organizare tehnologică specifică,
prin capacitatea ei de a produce anumite bunuri úi servicii, prin gestiunea úi
conducerea unică, precum úi prin unitatea sa financiară. Având în vedere úi
termenii trataĠi anterior putem afirma că întreprinderea este cea mai mică
unitate legal constituită care dispune de autonomie decizională (posedă
personalitate juridică, Ġine contabilitate proprie úi întocmeúte bilanĠ contabil
pe care îl dispune la organele financiare) úi este organizată să desfăúoare în
unul sau mai multe locuri, una sau mai multe activităĠi pentru producerea de
bunuri úi/sau servicii.
În cursul „FinanĠele întreprinderii” vom folosi termenul de
întreprindere cu înĠelesul prezentat mai sus, însă vom utiliza cu înĠeles
similar úi termeni de firmă, societate, referindu-ne cu precădere la
întreprinderea proprietate privată.

AplicaĠie

Să se stabilească suma care urmează a fi achitată de trei asociaĠi la o

afacere în parteneriat, útiind că fiecare a investit câte 1.000 RON într-o

16
afacere care ulterior a falimentat úi în urma căreia au rămas datorii de
21.000 RON.

Rezolvare

Într-o afacere în parteneriat, proprietarii au răspundere nelimitată

pentru rambursarea datoriilor generate de aceasta. Datoriile pot fi plătite
de cei trei asociaĠi în proporĠii egale cu sumele investite de ei în afacerea
respectivă (adică 30%), până la achitarea integrală a sumei de 21.000
RON, deci câte 7.000 RON fiecare. Dacă doi din cei trei asociaĠi sunt
insolvabili, atunci al treilea va suporta integral datoria de 21.000 RON.
Dacă afacerea era organizată sub forma corporaĠiei, atunci pierderea
suferită de cei trei acĠionari din exemplu ar fi fost de 1.000 RON, atât cât
reprezintă sumele investite în acĠiuni. Acest fapt se produce datorită
răspunderii limitate care funcĠionează în cadrul corporaĠiei.

1.2. Mediul întreprinderii. MutaĠii în conĠinutul acestuia în

contemporaneitate

În economia de piaĠă, libera iniĠiativă se manifestă plenar deoarece

toate activităĠile sunt supuse descentralizării sub aspectul conducerii lor;
rolul de agent economic este atribuit tuturor întreprinderilor indiferent de
mărimea úi forma de proprietate pe care se bazează, chiar úi statul se
manifestă ca agent economic ce intervine în reglarea activităĠilor economice,
prin pârghii economico-financiare.
Activitatea unei întreprinderi nu poate fi concepută în afara mediului
în care ea funcĠionează úi evoluează, din acest mediu aceasta îúi procură
mijloacele de care are nevoie, îúi valorifică produsele sau serviciile,
efectuează încasări úi plăĠi, etc.
Mediul poate fi definit ca un ansamblu corelat de factori naturali,
economici, financiari, tehnici, demografici, sociali úi politici, în contextul
cărora acĠionează o firmă.
După conĠinutul factorilor úi după modul cum aceútia influenĠează
activitatea firmei, mediul este format din patru componente
inderdependente: industrial-comercială, socială, statală úi financiară.
Componenta industrial-comercială se referă la raporturile care se
crează între firmă si diferiĠi parteneri în procesul de constituire a factorilor
materiali de produĠie úi de valorificare a bunurilor úi/sau serviciilor rezultate
din procesul de exploatare.
17
 Componenta socială priveúte relaĠiile cu sindicatele cu deosebire pe
linia angajării, utilizării úi remunerării forĠei de muncă.
Componenta statală vizează dimensiunea úi structura obligaĠiilor
întreprinderii către bugetul public precum úi eventulele raporturi create prin
folosirea finanĠării bugetare, prin acordarea de subvenĠii, de diverse facilităĠi
fiscale, sau pe linia elaborării în comun úi apoi a înfăptuirii strategiilor úi a
programelor de dezvoltare economică.
Cea mai complexă componentă a mediului întrerinderii este cea
financiară. Aceasta priveúte relaĠiile firmei cu piaĠa financiară în contextul
înfăptuirii proceselor de constituire úi de utilizare a capitalurilor
întreprinderii.
Mediul întreprinderii a cunoscut numeroase mutaĠii în conĠinutul
său, modificând astfel condiĠiile în care îúi desfăúoară activitatea
întreprinderile. În consecinĠă, acestea trebuie să îúi adapteze
comportamentul (cu deosebire cel financiar) la aceste mutaĠii, astfel încât
rezultatele pe care le vor obĠine să fie cele mai favorabile.
În perioada contemporană, trei mutaĠii majore caracterizează
schimbarea mediului în care funcĠionează întreprinderile:
x mondializarea pieĠelor financiare;
x multiplicarea riscurilor;
x intensificarea concurenĠei.
x Mondializarea pieĠelor financiarea a început, ca proces, în anii
optzeci úi s-a dezvoltat apoi pe fondul deficitelor bugetare úi comerciale ale
SUA, la care se pot adăuga úi alte fenomene precum: politica monetară
restrictivă promovată de autorităĠile americane úi extrem de scăzuta rată de
economisire a populaĠiei acestei Ġări.
Evenimentele care au pregătit această mutaĠie pot fi observate în
starea mediului din anii anteriori deceniului opt. Politicile monetare
antiinflaĠioniste promovate de puterile publice au impus sporirea nivelului
real al dobânzilor pozitive, care în gestiunea întreprinderii, a însemnat o
sarcină suplimentară materializată sub forma cheltuielilor financiare mai
mari. Nivelul ridicat al dobânzilor a incitat întreprinderile să-úi restructureze
datoriile. Firmele rentabile au repartizat o parte mai mare din profituri
pentru sporirea capitalurilor proprii, majorând astfel ponderea lor în totalul
capitalurilor folosite. În acest fel, modul de finantare a economiilor
occidentale cunoaúte o schimbare profundă úi anume, sporeúte rolul
autofinanĠării. Astfel, dintr-un sistem de economie bazat pe îndatorare, sau

18
pe finanĠare administrată se evoluează către o economie de piaĠă financiară1.
Dezvoltarea pietelor financiare principale face posibilă emisiunea de acĠiuni
care, în cazul societăĠilor pe acĠiuni, asigură, alături de profit, resursele
proprii folosite pentru constituirea capitalurilor lor. PieĠele secundare
sporesc la rândul lor, mobilitatea procesului de constituire a capitalurilor
întreprinderii.
Mondializarea pieĠelor a debutat cu o liberalizare a capitalurilor
urmând ca pe toate pieĠele să se aplice aceleaúi reguli privind circulaĠia
capitalurilor. Într-un cuvânt „decompartimentarea” pieĠelor financiare a fost
însoĠită de progresele informaticii, care au permis analiútilor financiari să
facă comparaĠii permanente ale randamentelor diferitelor plasamente de pe
pieĠele de capital. În acest fel, capitalurile pot fi plasate acolo unde
investiĠiile oferă cele mai ridicate randamente.
În contextul mondializării pieĠelor financiare, puterile publice s-au
angajat să realizeze reforme vizând, în mod deosebit, favorizarea creúterii úi
mobilităĠii capitalurilor pe o piaĠă unificată úi organizată, stimulând astfel o
concurenĠă între intermediarii financiari susceptibili să antreneze o scădere a
costului de intermediere. Aceste fapte sunt de natură să facă atractive, din
nou, capitalurile împrumutate.
x Multiplicarea riscurilor se manifestă, în principal, pe trei nivele
fiecare semnificând apariĠia úi/sau dezvoltarea, cu precădere a trei mari
riscuri:
- riscul de schimb;
- riscul de dobândă úi
- riscul de credit.
Manifestarea riscului de schimb, a fost semnalată la începutul anilor
úaptezeci, odată cu introducerea, în Sistemul Monetar InternaĠional, a
regimului cursurilor flotante. Acest risc s-a intensificat concomitent cu
dezvoltarea schimburilor internaĠionale úi cu liberalizarea pieĠelor
financiare 2 . Odată cu introducerea monedei unice, riscul de schimb a
dispărut doar în relaĠiile, exprimate în euro, între statele membre ale Uniunii
Europene. Riscul de schimb se manifestă la întreprinderile care au creanĠe
exprimate într-o monedă care, la scadenĠă, înregistrează o depreciere faĠă de
o altă monedă, în care urmează să se convertească.

1
Bucătaru Dumitru – Capitalurile firmei, Editura Sedcom Libris, Iaúi, 1999, p.35
2 Anton, S.G. – Gestiunea riscurilor financiare: abordări teoretice úi studii de caz, Editura UniversităĠii “Al. I.
Cuza”, Iasi, 2009, p. 125.
19
 Scăderea rezervelor în devize la băncile centrale, concomitent cu
sporirea valorii schimburilor internaĠionale, dar úi creúterea ratei dobânzii,
reprezintă câteva cauze care îngreunează procesul de previzionare a
cursurilor de schimb úi de atenuare a consecinĠelor acestui risc.
Riscul de dobândă vizează consecinĠele negative, pentru
întreprindere, ale folosirii de către instituĠiile financiare a principalului
instrument al politicii monetare, respectiva rata dobânzii. Între riscul de
schimb úi riscul de dobândă există o strânsă legătură, în sensul că atunci
când se crează o diferenĠă între ratele dobânzii, în cazul a două monede, se
produce un flux de capital către moneda mai bine remunerată, modificând în
acest fel, raportul de schimb dintre respectivele monede.
Riscul de dobândă se întâlneúte la întreprinderile care contractează
un împrumut úi dispun cu această ocazie de posibilitatea să opteze pentru
una din cele două variante de stabilire a dobânzii: fixă sau variabilă.
În literatura de specialitate acest risc este tratat ca o stare de
volatilitate a dobânzii. Volatilitatea dobânzii sau riscul de dobândă este
explicat prin următoarele situaĠii:
- o întreprindere se îndatorează úi optează pentru o rată fixă a
dobânzii, caz în care cunoaúte costul capitalului împrumutat pe
întreaga durată a împrumutului, însă este împiedicată să profite de o
eventuală scădere a dobânzii;
- împrumutul este contractat cu o rată variabilă în speranĠa scăderii
costului împrumutului, riscând totuúi să se întâlnească cu o situaĠie
nedorită úi anume, cea de creútere a ratei dobânzii. Considerăm că
evoluĠia către o piaĠă monetară unificată este însoĠită de o scădere a
ratei dobânzii, fapt demonstrat de datele statistice din ultimii ani.
Riscul de credit, numit de către unii economiúti úi riscul de client
exprimă temerea că o creanĠă nu va putea fi recuperată. Pentru întreprinderi,
acest risc apare în condiĠiile în care nivelele ridicate ale dobânzilor
practicate de bănci, încă din anii optzeci, au obligat firmele să apeleze la
împrumuturi între întreprinderi. Falimentele, lipsa lichidităĠilor sau a
solvabilităĠii firmelor debitoare au fost úi continuă să fie cauzele manifestării
riscului de credit. MenĠionăm că din anii optzeci, frecvenĠa manifestată de
acest risc crescut constant până în anul 1993, după care s-a înregistrat o
evoluĠie descendentă.
x Intensificarea concurentei se produce pe fondul
internaĠionalizării pieĠelor, combinat cu relativa saturare a lor. Succesul
întreprinderii în această competiĠie este asigurat în mare măsură funcĠie de
cum aceasta reuúeúte să asigure: mai buna mobilizare a resurselor umane;
20
apariĠia de noi produse care să menĠină interesul clienĠilor pentru firmă; o
legătură strânsă între calitatea proceselor din întreprindere úi cele mai noi
evoluĠii tehnologice din domeniu.
În lupta de concurenĠă se amplifică rolul finanĠelor întreprinderii úi
în acest sens, sunt remarcate modificări în comportamentul acestora,
respectiv:
- folosirea modalităĠilor de plată úi de finanĠare a clienĠilor, ca
instrumente de creare a celor mai atractive condiĠii pentru
parteneri;
- dezvoltarea ingineriei financiare în contextul sporirii rolului
operaĠiunilor de creútere externă;
- internaĠionalizarea activităĠii întreprinderii, care se
fundamentează atât din punct de vedere financiar, cât úi juridic,
atunci când se apreciază oportunitatea extinderii pe pieĠele
externe;
- apariĠia úi utilizarea de instrumente noi pentru fundamentarea úi
urmărirea realizării deciziilor financiare ale întreprinderii.
MutaĠiile produse în mediul în care evoluează întreprinderile
româneúti în perioada contemporană le obligă la schimbarea
comportamentului lor în sensul adaptării lui, la noile condiĠi în care
evoluiază. Aceste mutaĠii aduc cu sine atât oportunităĠi, cât úi elemente de
risc, dacă avem în vedere perioadele precedente.
RelaĠiile financiare sunt cele mai afectate de aceste mutaĠii, trebuind
să dovedească, în consecinĠă, o capacitate de adaptare foarte mare astfel
încât rezultatele întreprinderilor să fie maxime.

1.3. ConĠinutul úi funcĠiile finanĠelor întreprinderii. Adaptarea

finanĠelor la modificările mediului

Întreprinderea este considerată ca fiind celula de bază a economiei

naĠionale. Ea este rezultatul combinării unor factori de producĠie, materiali
úi umani, având drept scop crearea de bunuri úi servicii destinate vânzării.
Pentru a se constitui úi pentru a funcĠiona, întreprinderile trebuie să
dispună de capitaluri, care se formează în urma unui amplu proces de fluxuri
băneúti interne úi externe. O parte a acestor fluxuri exprimă relaĠii legate de
constituirea, dezvoltarea sau reducerea capitalului, de repartizare úi de
utilizare a rezultatelor exploatării cu deosebire a profitului întreprinderii.
21
 CAPITOLUL 2. CIRCUITE, FLUXURI ùI
CICLURI FINANCIARE

2.1. Circuitele financiare ale întreprinderii

Circuitele financiare, ca parte a circuitelor economice, se constituie

în urma interacĠiununii fluxurilor născute din operaĠiuni în care intervin
resurse băneúti afectate nevoilor, pe orice perioadă1. Circuitele financiare
pot fi: pur financiare (atunci când se face referire la miúcarea lichidităĠilor
aferentă nevoilor pe termen lung úi circuite monetare atunci când fluxurile
băneúti privesc realizarea nevoilor pe termen scurt.
Nu fac parte din categoria circuitelor financiare miúcările valorice
care asigură transferuri de echivalenĠă precum creditul comercial sau
compensările dintre întreprinderi. Desfăúurarea circuitelor financiare ne
permite să identificăm câteva trăsături definitorii:
- derularea lor presupune o anumită evoluĠie spaĠială, în sensul că
se Ġine seama de toate activităĠile ce se produc într-un cadru
geografic definit, cel mai adesea într-o Ġară;
- fiecare circuit financiar se desfăúoară într-un timp dimensionat
pe baza unor repere tehnice úi economice;
- circuitele financiare au un caracter repetabil, deoarece miúcarea
valorică aferentă exploatării trebuie reluată, urmare a cerinĠelor
continui de nevoi de asigurat;
- pe parcursul circuitelor valoarea îmbracă diverse forme
funcĠionale, ocazie cu care, urmare a aportului adus de muncă, se
adaugă valoare;
- circuitele financiare ale întreprinderii sunt la rândul lor
„asamblate” circuitelor macroeconomice, circumscriindu-se
astfel unor miúcări valorice interdependente. Circuitul financiar,
ca flux de lichidităĠi poate fi declanúat úi apoi întreĠinut, ca
1
Toma M., Alexandru F. – Finante úi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, Bucuresti, 1998,
p.15
41
 urmare a implicării, în activitatea întreprinderii, atât a
actionarilor, cât úi/sau a managerilor úi/sau a creanĠierilor úi/sau a
statului. IntervenĠia lor influenĠează deciziile privind procesele
de constituire úi/sau de utilizare a capitalurilor firmei precum úi
procesul de repartizare a rezultatelor financiare.
Într-o primă etapă, circuitele financiare se grupează în circuite
primare úi circuite secundare:1
FinanĠare directă

Primare FinanĠare intermediară

FinanĠare indirectă
Circuite
financiare
PiaĠa bursieră

Secundare

PiaĠa extrabursieră

Circuitele financiare primare se referă la fluxurile de lichidităĠi prin

care se asigură fie finanĠarea directă, fie intermediară, fie cea indirectă a
firmelor.
În finanĠarea directă fluxul de lichidităĠi porneúte de la deĠinătorul
disponibilităĠilor băneúti, către investitorul solicitant al acestora. În schimbul
lichidităĠilor, investitorul va oferi active financiare, precum acĠiuni sau părĠi
sociale. Circuitul financiar realizat între investitor, care poate fi o
întreprindere úi furnizorul de lichidităĠi pe linia finanĠării directe, reflectă o
relaĠie de echivalenĠă în sensul că ofertantul disponibilităĠilor solicită (úi
primeúte) un drept de creanĠă, egal valoric, cu obligaĠia, care úi-o asigură
investitorul că odată cu lichidităĠile încasate datorează acea sumă úi că îi va
oferi, în plus, la termene convertite, remunerări corespunzătoare. În
circuitele financiare care privesc finanĠările directe, cei doi parteneri
participanĠi au pieĠei financiare: proprietarul economiilor băneúti úi
investitorul-utilizator al acestora, se cunosc, iar prin întâlniri directe
stabilesc termenii colaborării, respectiv: timpul de utilizare a lichidităĠilor;
costul resurselor; activele financiare care urmează a fi create; etc.

1
M. Toma, F. Alexandru - FinanĠe úi gestiunea financiară de întreprindere, Editura Economică, Bucureúti, 1998,
p.22
42
 În circuitele financiare care vizează finanĠările intermediare,
investitorul, utilizator al disponibilităĠilor, solicită unei firme specializate în
asemenea operaĠiuni (care poate fi o societate de valori mobiliare, de
intermediere úi consultanĠă, sau de brokeraj) să găsească proprietari ai unor
disponibilităĠi băneúti, dispusă să le cedeze investitorului în vederea
valorificării. În schimbul acestui serviciu, societatea de intermediere
financiară încasează un comision. Circuitul financiar se poate manifesta, în
finanĠările intermediare, într-o variantă aparte, dacă societatea de valori
mobiliare achiziĠionează totalitatea acĠiunilor emise de investitor, oferindu-i
în schimb lichidităĠile necesare, după care se va preocupa de vânzarea
acestora către deĠinătorii de disponibilităĠi , doritori să le valorifice. Câútigul
firmei de intermediere va rezulta ca diferenĠă între preĠul de achiziĠie úi cel
de vânzare al acĠiunilor.
În circuitele financiare referitoare la finanĠarea indirectă, „furnizorii
de lichidităĠi sunt societăĠi financiare, bănci sau fonduri mutuale”. Aceútia
folosesc în circuit, lichidităĠile ce aparĠin unor deponenĠi persoane fizice sau
juridice care au primit în schimbul lor de la instituĠiile financiare respective,
diferite titluri. După cum se observă în circuitele financiare de finanĠare
indirectă avem dea face de fapt cu două circuite distincte legate între ele în
procesul de valorificare a disponibilităĠilor1:
- un prim circuit este reprezentat de fluxul de lichidităĠi, de la
deponent (proprietari ai lichidităĠilor) către instituĠiile financiare (bănci,
fonduri mutuale, etc.), în schimbul unor produse financiare precum
certificate de depozit, etc.;
- cel de al doilea circuit este format din fluxul de lichidităĠi creat
între instituĠiile financiare úi investitorii-anteprenori pentru care, aceútia din
urmă, oferă primilor active financiare (obligaĠiuni). În această situaĠie este
evident că instituĠiile financiare joacă un rol de intermediar între proprietarii
de lichidităĠi úi investitori, mobilizând disponibilităĠile primilor, către cei din
urmă.
DeĠinătorii de titluri financiare doresc ca activele lor să fie cât mai
lichide. Acest lucru înseamnă ca ele să fie posibil de transformat oricând în
bani. În acelaúi timp, alĠi deĠinători de disponibilităĠi doresc să le valorifice,
úi în acest sens, sunt dispuúi să transforme respectivele disponibilităĠi în
active financiare emise pe piaĠa primară.
Întâlnirea dintre deĠinători de disponibilităĠi, doritori să le transforme
în active financiare úi deĠinători de active financiare emise în circuitele

1
M. Onofrei, FinanĠele întreprinderii, Ed. Economică, Bucureúti, 2004.
43
primare, la rândul lor dornici să le schimbe pe lichidităĠi, are loc pe piaĠa
secundară, unde cu ocazia tranzaĠionării se realizează circuitele financiare
secundare. Aceste circuite se referă la piaĠa financiară secundară care, dacă
priveúte mobilitatea lichidităĠilor în schimbul unor titluri pe termen scurt
poartă numele de piaĠă monetară, iar dacă vizează tranzacĠionarea de titluri
pe termen mijlociu úi lung, atunci se numeúte piaĠa capitalurilor. PiaĠa
monetară se referă cu deosebire la piaĠa interbancară úi la cea ipotecară, la
procedeele de refinanĠare, precum úi la intervenĠia băncii centrale asupra
pieĠei monetare.
Spre deosebire de pieĠele monetare, piaĠa capitalurilor nu este
rezervată numai specialiútilor, aici au loc tranzacĠii de titluri, pe care toĠi
deĠinătorii de disponibilităĠi pot să le obĠină. Această piaĠă conĠine două
componente: piaĠa bursieră úi piaĠă extrabursieră. Prima este o piaĠa pur
speculativă, în timp cea de a doua, deúi are elemente speculative, urmăreúte
în mod deosebit protecĠia împotriva riscului, respectiv evitarea unei pierderi
potenĠiale de randament sau de capital.

2.2. Fluxuri úi cicluri financiare

Realizarea proceselor economice presupune ca între întreprindere úi

mediu să aibă loc schimburi cu ocazia cărora se transferă bunuri úi monedă.
CantităĠile de bunuri úi servicii transferate între întreprindere úi ceilalĠi
agenĠi economici poartă numele de fluxuri.1
Economistul american Jay Forrester defineúte fluxurile ca "fenomene
de miúcare, de transport a unor entităĠi"2 úi consideră că sunt úase tipuri de
fluxuri în cadrul unei întreprinderi: fluxuri materiale; fluxuri băneúti; fluxuri
de echipamente tehnice; fluxuri de forĠă de muncă; fluxuri informaĠionale;
fluxuri decizionale.
Dacă se are în vedere faptul că la începutul procesului se produc
operaĠiuni de transfer dinspre mediu ambiant către întreprindere, iar la
sfârúitul acestuia sensul este invers, alĠi autori consideră utilă gruparea
fluxurilor în:3

1
Bistriceanu Gh., AdochiĠei M., Negrea E. - FinanĠele agenĠilor economici, E.D.P., R.A., Bucureúti, 1995, p.81.
2
J.Forrester - Principiile sistemelor, Edit.Tehnică, Bucureúti, 1979.
3
N.Georgescu - Roegen - Legea entropiei úi procesul economic, Editura politică, Bucureúti, 1979, p.355.
44
 ƒ fluxuri de intrare (input-uri); concretizate în transferuri de resurse
naturale (energie solară, apă, cărbuni), capitaluri úi forĠă de muncă;
ƒ fluxuri de ieúire (output-uri); produsele finite úi deúeurile.
Dintre toate fluxurile prezentate, un interes aparte îl prezintă
fluxurile băneúti care constituie obiectul principal al implicaĠiilor financiare
ale economiei întreprinderii. Aceste fluxuri exprimă operaĠiunile de folosire
a banilor, concretizate în transformarea acestora în factori de producĠie, ce
au loc cu ocazia pregătirii úi desfăúurării proceselor economice, precum úi
cele de convertire a produselor sau serviciilor în bani, care se realizează la
sfârúitul proceselor amintite. Celelalte operaĠiuni care privesc în principal
gestionarea bunurilor materiale, precum aprovizionarea, prelucrarea materiei
prime, vânzarea produselor finite sunt denumite ca fluxuri reale (corporale).
ÎmpărĠirea fluxurilor în două grupe: fluxuri băneúti úi fluxuri reale
(corporale) este utilă în explicarea conĠinutului gestiunii financiare a
întreprinderii care vizează procurarea capitalului în timp util la costul cel
mai scăzut posibil, precum úi alocarea úi utilizarea acestuia în condiĠii de
eficienĠă, iar apoi recuperarea lui, ocazie cu care se obĠine un surplus
monetar suficient să acopere destinaĠiile prestabilite ale acestuia.
Între întreprindere úi mediul ambiant, în care aceasta acĠionează, se
dezvoltă o varietate de fluxuri băneúti úi reale (fig.nr.2). După cum se
observă întreprinderea este un nod al fluxurilor, în care sunt în conexiune
fluxuri corporale (reale) cu cele băneúti. Geneza fluxurilor băneúti se află în
derularea fluxurilor reale, iar ambele se leagă în mod necesar de gestiunea
capitalului. Schimburile dau naútere la viaĠa financiară a întreprinderii,
deoarece se realizează cu ajutorul banilor sau a înlocuitorilor acestora.
Pentru înfăptuirea obiectului său de activitate (obĠinerea de produse úi/sau
servicii) úi a scopului propus (profitul) întreprinderea (firma) realizează
legături cu piaĠa factorilor de producĠie, a consumatorilor, cu piaĠa
financiară úi cu statul.
Fluxurile băneúti se pot clasifica în dependente sau de contraparte
(faĠă de fluxurile reale) úi autonome. Fluxurile băneúti de contraparte se
caracterizează prin faptul că se crează urmare a manifestării în prealabil a
fluxurilor reale. Ele pot fi immediate sau decalate.
Astfel, de pe piaĠa factorilor de producĠie, întreprinderea îúi procură
maúini, utilaje, materii prime etc. În contraparte cu aceste fluxuri reale
(corporale) se produc fluxuri băneúti reprezentate de sumele folosite pentru
achitarea contravalorii aprovizionărilor menĠionate.
Pe piaĠa consumatorilor se livrează produsele úi/sau serviciile,
rezultate din procesele de fabricaĠie, fapt ce determină manifestarea
45
 fluxurilor reale, de această dată dinspre întreprindere către mediu, respectiv
cumpărătorii produselor úi/sau serviciilor sale.

Piata factorilor de productie Piata bunurilor si serviciilor

aprovizionari cu masini, utilaje, materii prime, livrari de produse si/sau servicii

energie, forta de munca

plata bunurilor aprovizionate incasari din livrari de produse si/sau servicii

Intreprindere

formarea capitalurilor (aporturi in bani,

imprumuturi) plati privind impozite si taxe

plati privind dividendele, dobanzile, restituiri incasari din subventii, prime export
credite

Piata financiara Statul

Fig.nr.2. Fluxurile băneúti úi fluxurile corporale (reale) ale

întreprinderii

Dacă fluxurile băneúti de contraparte se desfăúoară concomitent cu

cele reale, atunci întâlnim fluxuri imediate. Dacă există un ecart temporal
între fluxurile reale úi cele băneúti, atunci se produc fluxuri băneúti
dependente decalate. Fluxurile băneúti decalate (în timp) dau naútere la
bunuri (produse) financiare. În acest caz, întreprinderile schimbă moneda pe
un bun (produs) financiar în cursul unor operaĠiuni specifice, numite
operaĠiuni financiare. Produsul (bunul) financiar se materializează într-o
creanĠă la furnizor úi o datorie la cumpărător.1
Fluxurile băneúti autonome au loc cu ocazia operaĠiunilor de
împrumut. Astfel, înfiinĠarea unei întreprinderi este legată de constituirea

1
I.Neagoe - FinanĠele întreprinderii, Editura Ankarom, Iaúi, 1997, p.37
46
capitalului social al acesteia, iar existenĠa lui de necesitatea asigurării
derulării legăturilor ei cu piaĠa financiară. Prin emiterea de acĠiuni,
obligaĠiuni úi contractarea de credite bancare, sau prin capitalizarea unei
părĠi din rezultatele obĠinute - operaĠiuni financiare pure - întreprinderea îúi
constituie sau sporeúte capitalul total. Deci, capitalul întreprinderii se
formează prin fluxuri autonome, din acumulări financiare anterioare, din
afara sau din întreprindere, fluxuri care îúi au originea în operaĠiuni
independente de cele de producĠie úi care conduc la modificarea cantitativă,
sau a naturii diferitelor active financiare. Fluxurile financiare autonome,
prin care se constituie capitalul întreprinderii, stau la baza fluxurilor băneúti
complementare fluxurilor reale. Fluxuri financiare autonome au loc úi cu
ocazia achitării preĠului capitalului utilizat respectiv plata dividendelor úi a
dobânzilor. Întreprinderea desfăúoară cu bugetul public fluxuri financiare
autonome în ambele sensuri; cu prilejul vărsării către buget a obligaĠiilor
fiscale (impozite úi taxe) sau a încasării subvenĠiilor, a primelor de export
etc.
Putem conchide că fluxurile băneúti generate de activitatea
economică a întreprinderii sunt legate, în primul rând, de procurarea
capitalului, de utilizarea acestuia în concordanĠă cu necesităĠile pe care le
reclamă buna derulare a fluxurilor corporale, în al doilea rând, de
recuperarea integrală a acestuia, iar în al treilea rând, de obĠinerea úi
folosirea profitului. În măsura în care întreprinderea desfăúoară activităĠi de
comerĠ exterior, fluxurile sale băneúti îmbracă úi forma fluxului valutar,
întrucât exprimarea bănească a fluxurilor corporale (reale) poate fi făcută nu
numai în moneda naĠională ci úi în alte monede.
FuncĠionarea capitalului ca element de fond al procesului economic
se declanúează ca urmare a fenomenului financiar. Fenomenul financiar este
un ansamblu coerent de activităĠi de bază úi complementare, organizate úi
desfăúurate în timp, prin care întreprinderea îúi mobilizează, alocă úi
utilizează, potrivit unor metode úi tehnici specifice domeniului, capital
financiar necesar îndeplinirii, în condiĠii de eficienĠă maxim posibilă, a
funcĠiei sale obiectiv; vânzarea de utilităĠi cerute pe piaĠă úi obĠinerea de
profit.
Fenomenul financiar, derulat la nivel de întreprindere, are un dublu
caracter: concret úi de reglare. Concret, acesta semnifică un ansamblu de
activităĠi ce trebuiesc organizate úi desfăúurate la nivelul oricărei
întreprinderi cu un scop bine determinat: mobilizarea oportună, alocarea
raĠională úi utilizarea eficientă a capitalului necesar funcĠionării normale a
acesteia, ca sistem economic de sine stătător. Fenomenul financiar are un rol
47
regulator al activităĠii economice prin manifestarea fluxurilor informaĠional-
decizionale. În procesele economice, care au loc în cadrul întreprinderilor,
capitalul parcurge succesiv cele trei stadii îmbrăcând mai multe forme:
bănească, materială iar în final din nou cea bănească. Capitalul, odată
revenit la forma iniĠială (bănească), desăvârúeúte un ciclu financiar.
Ciclul financiar este definit ca totalitatea operaĠiunilor úi
procedurilor care se produc între momentul transformării banilor în bunuri
úi/sau servicii până la cel în care aceasta revine la forma iniĠială. După
conĠinutul úi duratele proceselor care au loc în intervalul delimitat de
momentul în care capitalul aflat iniĠial în formă bănească se transformă în
alte forme funcĠionale úi cel în care revine la forma bănească; deosebim trei
cicluri financiare: investiĠii, exploatare úi al operaĠiunilor financiare.
În cadrul ciclului de investiĠii se constituie capacitatea de producĠie a
întreprinderii, prilej cu care banii, ca primă formă de manifestare a
capitalului, se schimbă prin acte de cumpărare, sau prin decontarea
cheltuielilor ocazionate de crearea cu forĠe proprii a clădirilor, maúinilor,
utilajelor, instalaĠiilor, etc. în bunuri materiale (fig.nr.3).

Bunuri
cumpărări úi/sau materiale Amortizare
decontarea altor clădiri, maúini, cost produse
Bani utilaje,
cheltuieli din regie
instalaĠii etc.
finite- Bani
proprie vânzare-
încasare

Fig.nr.3 Desfăsurarea ciclului de investiĠii

După construirea capacităĠilor, valoarea aflată sub formele materiale

amintite, se transferă prin operaĠiuni de exploatare în mod treptat pe durata
mai multor ani, în valoarea bunurilor úi/sau serviciilor rezultate, care prin
vânzare-încasare, determină revenirea la forma bănească. Acest ciclu se
caracterizează, în primul rând, prin faptul că bunurile materiale rezultate din
schimbarea banilor reprezintă baza tehnică a proceselor de exploatare. În al
doilea rând crearea acestei baze se face într-o perioadă, cel mai adesea,
mare. Procesul de convertire a valorii din forma materială în cea bănească
durează însă un timp foarte lung.
În ciclul de exploatare se desfăúoară procesul de prelucrare urmat de
vânzarea úi încasarea contravalorii produselor rezultate. Astfel, prin
48
cumpărarea de materii prime, materiale, combustibil, etc. se constituie
activele circulante ale firmei. Produsele finite obĠinute în urma proceselor de
fabricaĠie sunt livrate clienĠilor, iar prin încasare, capitalul revine la forma
bănească (fig.nr.4).

vânzare
cumpărări de ProducĠie
Bani materii prime neterminată
produse finite
úi încasare a Bani
úi alte utilităĠi contravalorii
lor

Fig.nr.4 Desfăúurarea ciclului de exploatare

Ciclul operaĠiunilor financiare se produce atunci când se acordă úi se

restituie un împrumut, urmare a unor relaĠii stabilite între o instituĠie
financiară úi o întreprindere. RelaĠii de împrumut se pot stabili între o
întreprindere úi o bancă úi în sens invers, dacă firma dispune de un
disponibil bănesc pe care doreúte să-l valorifice prin plasamente la acea
bancă. Acest disponibil poate apărea dacă se crează un decalaj temporal
între fluxurile băneúti úi cele reale (fig.nr.5).

Bunuri (produse)
financiare:
Bani Acordare Restituire Bani
- certificate depozit,
împrumut împrumut
acĠiuni, obligaĠiuni

Fig.nr.5 Desfăúurarea ciclului operaĠiunilor financiare

Fluxurile sunt expresia miúcării úi caracterizează viaĠa întreprinderii,

în timp ce stocurile redau situaĠia patrimoniului la un moment dat ca o
consecinĠă a transformărilor produse de fluxuri într-un interval temporal.
Fluxurile băneúti dau expresie vieĠii financiare a întreprinderii. RelaĠiile
dintre fluxuri úi stocuri constituie fundamentele mecanismelor financiare.

49
 CAPITOLUL 4. FORMAREA
CAPITALURILOR ùI STRUCTURA
FINANCIARĂ A FIRMEI

4.1. Conceptul de capital al întreprinderii

NoĠiunea de capital apare pentru prima dată în secolul al XII - lea úi

a circulat la început sub diverse sensuri; ca fond, stoc de mărfuri, masă de
bani etc. În secolul al XIV - lea, termenul de capital este întâlnit cu înĠeles
de bogăĠie, averi băneúti, fonduri, etc. ConĠinutul modern de capital a fost
introdus de economistul francez A.J. Turgot în secolul al XVIII - lea. În
accepĠiunea economistului francez, noĠiunea de capital însemna mai mult
decât bani sau bunuri, respectiv, o valoare care participă la producerea unor
noi valori úi a profitului. Ulterior toĠi economiútii s-au raportat la acest
concept.
Definirea noĠiunii de capital a cunoscut de-a lungul timpului
numeroase abordări. Adam Smith în “AvuĠia naĠiunilor“ face distincĠie netă
între capitalul individual úi capitalul naĠional .
Capitalul individual este definit ca un stoc de bunuri úi lichidităĠi,
având originea în economisire, de care dispune individul în întreprinderea sa
úi care îi aduce un profit. Nu constituie capital bunurile care îi servesc
pentru uzul personal. Autorul pledează pentru economii, întrucât acestea
sporesc capitalul, în timp ce conduita risipitoare duce la diminuarea lui,
aceasta dacă economiile sunt imediat úi în totalitate investite. Structura
capitalului individual se prezintă la A.Smith ca fiind formată din capitalul
fix úi capital circulant, care au semnificaĠii deosebite.
Capitalul fix este creat úi dezvoltat în urma unui proces de
economisire, de unde rezultă că “orice capital fix este derivat din capital
circulant,” 1 deoarece capitalul circulant este considerat ca fiind singurul
capabil să producă profit. Capitalul naĠional este format din suma

1
Adam Smith - AvuĠia naĠiunilor, Editura Academiei, Bucureúti, 1962, p.188
67
capitalurilor individuale (capital fix úi capital circulant) plus rezervele de
consum.
Capitalul circulant este acea parte din capital care aduce profit prin
faptul că circulă úi îúi schimbă stăpânul, iar cealaltă parte din capital care nu
părăseúte manufactura úi aduce profit numai indirect, cu ajutorul capitalului
circulant este numit capital fix.
DistincĠia dintre capitalul individual úi capitalul naĠional este făcută
de A.Smith cu ajutorul a două criterii:
x pentru ca un bun să devină capital individual trebuie să aducă profit,
x este capital naĠional numai dacă el este capabil să creeze bunuri
materiale.
Capitalul fix constă în principal în patru articole: maúini, unelte de
lucru, clădiri, pământuri ameliorate, precum úi cunoútinĠe dobândite. 1
Capitalul circulant este compus în primul rînd din bani cu ajutorul cărora
sunt create úi apoi puse în circulaĠie celelalte părĠi, respectiv materiile prime
úi materialele ce sunt transformate în semifabricate, apoi în produse finite,
iar prin vânzare se obĠine profitul. Din abordările noĠiunii de capital
realizate de A.Smith se desprind o serie de concluzii :
x capitalul se constituie, în urma unui proces de economisire. Cu această
ocazie se realizează o repartizare a unei valori acumulate, dintr-o stare
inactivă într-una activă, deoarece A.Smith consideră că doar valorile cu
destinaĠie productivă reprezintă capital;
x compoziĠia capitalului, arată că acesta conĠine în primul rând mijloace
băneúti, ca stare iniĠială, úi bunuri materiale diverse: maúini - unelte,
clădiri, pământuri ameliorate, cunoútinĠe dobândite, materii prime,
semifabricate, produse finite ca stări, ulterioare etc. Aceste mijloace
arată formele concrete pe care valoarea repartizată iniĠial s-a consumat,
într-o primă etapă pentru crearea structurii productive a întreprinderii
(cele patru articole ce reprezintă capitalul fix, precum úi materiile prime
úi materialele necesare producĠiei). Cuprinderea în capital a mijloacelor
materiale precum producĠia neterminată, produse finite scoate în
evidenĠă procesele de transformare care au loc în cadrul exploatării, în
urma cărora valoarea ia forme funcĠionale corespunzătoare stadiilor
parcurse;
x motivaĠiile după care A.Smith face distincĠie între capitalul naĠional úi
cel individual exprimă în fapt obiectivele utilizării acestora. CerinĠa
funcĠionării întreprinderii în contextul industrial úi comercial în care
1
Ibidem, p. 187
68
 acĠionează aceasta, respectiv crearea de bunuri úi servicii în conformitate
cu nevoia socială, reflectă obiectivul economic, iar obĠinerea profitului
necesar remunerării celor angrenaĠi în activitatea acesteia este obiectivul
financiar .
DefiniĠiile ulterioare date capitalului se găsesc în acelaúi spirit al
considerării lui ca expresie valorică a ansamblului de mijloace băneúti úi
materiale destinate creerii de bunuri úi servicii care, prin valorificare să
conducă la obĠinerea unui surplus monetar. Economiútii contemporani spre
deosebire de A.Smith, consideră că izvorul de creare a capitalului nu este
doar propria muncă, prin economiile degajate, ci úi resursele împrumutate.
În “Dizionario di administrazione, contabilita, diritto, economia,
finanza, informatica, lavoro d’ufficio, risk management“, se remarcă două
înĠelesuri date noĠiunii de capital; - unul provenind din limbajul curent al
practicii financiare a întreprinderii iar un altul regăsit în teoria economică.
În limbajul curent prin termenul de capital se indică în general “o
suma de bani sau o bogăĠie, destinată să genereze un venit pe parcursul
timpului .”1
În teoria economică categoria de capital a căpătat o semnificaĠie mai
complexă exprimând “un ansamblu de bunuri exprimate valoric, ce participă
la procesul de producĠie sub forme diferite úi sunt la rândul lor rezultatul
unui precedent proces productiv .”2
Identificarea capitalului ca o sumă de bunuri ce participă la procesul
economic are menirea de a sublinia caracterul de factor de producĠie al
acestuia, alături de muncă úi pământ. Particularizarea capitalului faĠă de
ceilalĠi doi factori de producĠie este realizată de autori prin elementele de
conĠinut ale acestuia. Astfel, capitalul este compus doar din bunuri rezultate
dintr-un proces de producĠie anterior, spre deosebire de resursele naturale
(pământul), care chiar dacă participă la acest proces, nu sunt produse de om.
Un alt argument invocat este acela că spre deosebire de muncă úi pământ,
capitalul se prezintă ca o masă eterogenă de bunuri. Din această cauză
exprimarea lui nu se poate face în termeni fizici, ci doar în formă valorică,
bănească. Cele două accepĠiuni date capitalului întreprinderii se deosebesc
prin obiectivele urmărite în procesul de utilizare a lui. În “limbajul curent”
folosirea capitalului are drept obiectiv obĠinerea profitului, în teoria

1
*** - Dizionario di administrazione, contabilitá, diritto, economia, finanza, informatica, lovoro, d’ufficio, risk
management, Franco Angeli Libri, Milano 1989, p. 126
2
Ibidem pag. 127.
69
economică aceasta trebuie să asigure derularea procesului productiv ce are
ca finalitate crearea de bunuri úi servicii oferite consumatorilor .
În alte lucrări capitalul este definit ca o sumă de bogăĠii utilizate
pentru producerea altor bogăĠii. Aceste bogăĠii se concretizează într-un
ansamblu de mijloace financiare úi tehnice de care dispune o întreprindere
comercială úi industrială pentru investiĠii1.
În acelaúi spirit, Pierre Conso defineúte capitalul ca “ansamblu de
mijloace puse în operă pentru a asigura îndeplinirea funcĠiei de producĠie a
întreprinderii”. 2 Crearea capitalului presupune o colectare de resurse, iar
deĠinerea lui corespunde unei imobilizări de mijloace băneúti care implică
un cost. Resursele proprii provin din aportul asociaĠilor, din surplusul
monetar degajat de întreprindere úi din împrumuturi. Ca factor de producĠie,
capitalul este caracterizat ca fiind o sumă de mijloace băneúti úi materiale,
generic numite bogăĠii ale întreprinderii. Mijloacele, componente ale
capitalului întreprinderii, capătă denumiri după locul úi rolul lor în cadrul
procesului economic. Astfel, maúinile utilajele reprezintă capitalul tehnic,
materiile prime úi creanĠele -capitalul juridic, iar banii - capitalul financiar.
M. Ternisien defineúte capitalul într-o viziune dinamică. Autorul
consideră capitalul ca fiind compus din imobilizări necorporale úi corporale
precum úi din stocuri (materii prime, produse nefinite, produse finite).
Aceste capitaluri sunt la originea proceselor de transformare materială sau a
fluxurilor fizice (cele care privesc producerea de bunuri úi servicii) precum
úi a celor de contraparte, adică a fluxurilor monetare generatoare de surplus
monetar 3. În acelaúi sens úi profesorii J. Magerin úi J.C. Mallard, definesc
capitalul, într-o optică numită funcĠională “drept totalitatea resurselor
utilizate în finanĠarea întreprinderii”.4
Profesorul Pierre Vernimen consideră capitalul întreprinderii ca “un
ansamblu de resurse folosite de acesta pentru finanĠarea activităĠii”.5 Aceste
resurse pot fi foarte diverse: aporturile acĠionarilor la crearea societăĠii,
rezultatele curente acumulate, resursele de origine fiscală, quasi capitalul
propriu úi resursele împrumutate6. Resursele de origine fiscală provin din
avantajele pe care întreprinderea le primeúte de la buget úi care se

1
*** - Le dictionnaire de notre temps, Hachette, Paris, 1988, p.217
2
P.Conso - La gestion financiére de l’entreprise, Dunod, Paris, 1989, p.28
3
M.Ternisien- Comprendre l’entreprise par les flux, La Villequerin Éditions, Paris, 1988, p. 27
4
Jacques Magerin, Jean-Claude Mallard - Dicogefi, le dictionnaire de la gestion, les éditions d’organisation, Paris,
1989, p.16
5
Ibidem , p.16
6
P.Vernimen - Finance d’entreprise. Analyse et gestion, Dalloz, Paris, 1988, p.53
70
concretizează în exonerări fiscale definitive sau temporare. Quasi capitalul
propriu este reprezentat de soldurile conturilor curente ale proprietarilor,
reprezentând dividende neridicate. Varietatea resurselor arată posibilităĠile
mari pe care le are întreprinderea pe piaĠa capitalurilor pentru constituirea
unei structuri financiare optime.
În alte lucrări, capitalul este definit ca “un asamblu de bunuri
economice, deĠinute de un individ sau un grup de indivizi (întreprindere),
care este utilizat în vederea producerii de bunuri úi servicii“. 1 Această
definiĠie nu surprinde momentul de creare a capitalului, operaĠie efectuată
prin acumulare, úi nici obiectivele utilizării lui.
O altă abordare este aceea după care capitalul este considerat ca
“totalitate a resurselor materiale acumulate úi reproductibile care, prin
asociere cu ceilalĠi factori de producĠie, participă la producerea de noi
bunuri în scopul obĠinerii de profit”.2
Unii economiúti au definit capitalul accentuând asupra miúcării
valorice pe care acesta o realizează pe parcursul procesului economic;
”capitalul reprezintă ansamblu valorilor materiale, spirituale rezultate din
activitatea umană úi totalitatea valorilor financiare deĠinute de o persoană,
pentru a fi utilizate în scopul obĠinerii unui venit“,3 incluzându-se deci, pe
lângă mijloacele aflate în proprietate úi pe cele împrumutate. Capitalurile
întreprinderii aflate în diferite stadii ale procesului economic este denumit,
după forma pe care o îmbracă, capital bănesc, capital productiv (tehnic) sau
capital de circulaĠie. Capitalul tehnic este format din maúinile, utilajele úi
instalaĠiile de lucru. Capitalul de circulaĠie acĠionează în sfera circulaĠiei úi
este format din capitalul bănesc úi capitalul marfă. Capitalul bănesc
reprezintă “suma de bani care procură deĠinătorului un venit úi are funcĠia de
cumpărare a muncii úi a mijloacelor de producĠie”4. În paralel cu noĠiunea de
capital bănesc este utilizată în practica úi teoria economică, cu acelaúi
conĠinut úi cel de fond bănesc.
AlĠi autori după ce definesc capitalul ca factor de producĠie recunosc
în mod expres că o altă accepĠiune dată acestuia este aceea de fonduri. În
acest sens J. B. Charreton úi J.Raffegeau afirmă: “capitalul social reprezintă
forma iniĠială a fondurilor proprii”5. În alte lucrări se consideră chiar că al

1
*** - DicĠionar poliglot explicativ, Editura enciclopedică, Bucureúti, 1995, p.30
2
*** - ABC economiei de piaĠă moderne, Casa de Editură úi presă ViaĠa românească, Bucureúti, 1991, p. 31
3
*** - DicĠionar enciclopedic, Editura enciclopedică, Bucureúti,1993, p.316
4
Costin KiriĠescu - Moneda-mică enciclopedie, Editura ùtiinĠifică úi enciclopedică, Bucureúti,1982, p. 80
5
J.B. Charreton, J.Raffegeau - Financement des entreprise, Editions Frances Lefebvre, Paris, 1992, p. 273.
71
doilea sens dat noĠiunii de capital al întreprinderii este acela de fonduri,
semnificând “expresia bănească a proceselor de transformare a valorii care
circulă în cele trei stadii ale ciclului de exploatare” 1 . NoĠiunea nu face
referire la vreo operaĠiune materială oarecare, fiind expresia bănească a
mijloacelor materiale în diferitele momente ale procesului economic.
În sens economic larg, capitalurile exprimă mijloacele băneúti
precum úi expresia bănească a celor materiale folosite de întreprindere
pentru producerea unor bunuri sau servicii, care prin vânzare permit
obĠinerea profitului. În procesul producerii bunurilor úi serviciilor valoarea
parcurge cele trei stadii: aprovizionare, producĠie úi comercializare, ocazie
cu care îmbracă o serie de forme funcĠionale: materii prime, produse
nefinite, produse finite etc. Prin utilizarea capitalurilor se urmăreúte în final
realizarea obiectivului financiar úi anume obĠinerea surplusului monetar.
Capitalul privit din punct de vedere al naturii sale se împarte în
capital real úi în capital fictiv. Capital real exprimă consecinĠele esenĠiale
de natură patrimonială ce decurg din procesele de constituire úi de utilizare
ale capitalului firmei. Constituirea determină crearea unor obligaĠii pentru
firmă, atât în privinĠa restituirii sumelor procurate cât úi a achitării costului
lor, toate aceste datorii sunt reflectate în pasivul bilanĠului (fig.nr.8).

Capitaluri Capital social

Capitaluri proprii Rezerve,
provizioane
Capital permanente Datorii pe
termen
total mijlociu úi
lung
Datorii pe
termen scurt

Fig.nr.8 Capitalul real văzut după sursele de constituire (pasivul

bilanĠului)

1
*** Dixeco de l’economie, Dunod, Paris, 1989, p. 28.
72
 Unii autori consideră că, având în vedere obiectivul pentru care sunt
create, provizioanele úi rezervele nu ar exprima conĠinutul noĠiunii de
capital al întreprinderii 1 . Aceasta, deoarece resursele menĠionate sunt
destinate efectuării unor cheltuieli nelegate de exploatare. Dacă totuúi se are
în vedere faptul că până la producerea evenimentului pentru care sunt create,
aceste resurse sunt disponibile úi sunt angajate în activitatea de exploatare,
atunci se poate considera că reprezintă capitalul întreprinderii.
În procesul de utilizare a capitalului se urmăresc cele două mari
obiective ale întreprinderii: unul, economic materializat în obĠinerea de
bunuri úi/sau servicii în conformitate cu nevoia socială, iar altul, financiar
concretizat în realizarea unui surplus monetar. Surplusul monetar se crează
în perioada de angajare a capitalului în diverse activităĠi economice prin
trecerea succesivă prin cele trei stadii ale ciclului de exploatare. Mărimea
aúteptată a acestui surplus este determinată de exigenĠele ce privesc
repartizarea lui: în primul rând trebuiesc onorate obligaĠiile ce decurg din
costul capitalului iar apoi asigurarea resurselor proprii pentru finanĠarea de
noi investiĠii. Mărimea costului capitalului este influenĠată úi de timpul de
utilizare a resurselor angajate.
Privită în perspectiva preocupărilor de remunerare a capitalurilor la
nivelul asumat, din rezultatele obĠinute în perioada de folosire a lor, atunci
capitalul apare ca o sumă de imobilizări pe termen lung (peste un an) úi pe
termen scurt (până la un an). În acest sens se poate aprecia dacă
plasamentele realizate (pe perioade mai lungi sau mai scurte) au adus
suficient surplus încât să se acopere cel puĠin costul resurselor contractate.
Deci capitalul real, definit după modalităĠile de folosinĠă (activul bilanĠului),
semnifică în esenĠă două tipuri de plasament care se deosebesc între ele
după ritmul de recuperare, adică de revenire în forma iniĠială de
disponibilitate aptă de a fi reinvestită (fig.nr.9). În aceste plasamente,
valoarea rămâne fixată timp îndelungat într-o anumită formă materială, sau
circulă îmbrăcând forme materiale succesive ajungând mult mai rapid la
forma bănească.

1
I.A.Giurgiu – FinanĠele firmei, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2000, p. 24.
73
 corporale
Capital Active necorporale
Capital fix imobilizate financiare
Stocuri
Total Capital Active CreanĠe úi
circulant circulante valori
realizabile în
termen scurt
DisponibilităĠi
băneúti

Fig.nr.9 Capitalul real reflectat după modalităĠile de utilizare (activul

bilanĠului)

Capitalul fictiv numit úi capital financiar este reprezentat de

instrumentele prin care se constituie capitalul real respectiv acĠiuni,
obligaĠiuni etc., sau care facilitează folosirea lui adică diverse titluri de
credit precum úi efecte comerciale (cambii, bilete la ordin, cecuri etc.). Prin
modul lor de circulaĠie capitalul fictiv poate contribui pozitiv sau negativ la
surplusul monetar al firmei consecinĠă a diferenĠelor înregistrate dintre
preĠurile de cumpărare úi de vânzare.

4.2. Metode úi resurse de constituire ale capitalurilor

În funcĠie de provenienĠa resurselor cu ajutorul cărora se constituie úi

sporeúte capitalul întreprinderii, deosebim două modalităĠi de finanĠare:
x finanĠare internă úi
x finanĠare externă.
În cadrul celor două modalităĠi se întâlnesc mai multe metode cu
ajutorul cărora se mobilizează o diversitate de resurse care asigură procesele
de finanĠare.
FinanĠarea internă se realizează atunci când se face apel la următoarele
resurse:
x profitul net sau profitul rămas după plata dividendelor,

74
x amortizarea activelor imobilizate, sume din valorificarea activelor
imobilizate scoase din funcĠiune sau din vânzarea celor de prisos
x fondurile asimilate celor proprii.
FinanĠarea externă presupune constituirea, iar ulterior sporirea
capitalului firmei cu ajutorul:
x aporturilor în natură sau în bani ale viitorilor proprietari, la care se pot
adăuga sume din:
x contribuĠii ale statului, ale unor colectivităĠi publice úi organisme
specializate
x emisiunea úi vânzarea de noi acĠiuni,
x emisiunea úi vânzarea de obligaĠiuni, contractarea de împrumuturi
bancare, practicarea creditului comercial, sau a creditului leassing.
Principalele metode de creare úi apoi de sporire a capitalului firmelor
sunt:
x metoda aportului în bani úi în natură,
x metoda autofinanĠării,
x metoda creditării,
x metoda finanĠării bugetare,
x finanĠarea din fonduri europene nerambursabile.
Practica economică contemporană impune úi alte metode între care cele
mai frecvent folosite sunt:
x fuziunea, absorbĠia sau comasarea,
x convertirea de creanĠe în acĠiuni,
x încorporarea de rezerve.
Tratarea conĠinutului metodelor se va face după natura resurselor
mobilizate, respectiv metode de constituire úi apoi sporire a capitalului
social, apoi a capitalului propriu úi acelui permanent.
1. Metoda aportului în bani úi în natură permite constituirea capitalului
social al întreprinderii. FinanĠarea prin aportul de capital în numerar úi în
natură conferă persoanei respective calitatea de asociat sau acĠionar, adică
de coproprietar al unei părĠi din capitalul social. Acesta îúi va recupera
fondurile investite în societatea comercială, după lichidarea acesteia, din
partea rămasă după onorarea creditorilor. Recuperarea capitalurilor
investite, înainte de lichidarea societăĠii, se face prin vânzarea părĠilor sau
acĠiunilor sale altor persoane.
SocietăĠile în nume colectiv, societăĠile în comandită simplă precum úi
societăĠile cu răspundere limitată sunt asociaĠii între un număr redus de
parteneri úi fiecare în parte deĠine sub forma părĠilor sociale, o parte mai
75
mare sau mai mică din capitalul societăĠii. În aceste întreprinderi, asociaĠii
sunt legaĠi prin contractul de societate, aúa încât ieúirea unui asociat din
societate pune sub semnul întrebării menĠinerea societăĠii în nume colectiv
sau în comandită simplă. În ceea ce priveúte societatea cu răspundere
limitată, un asociat nu-úi poate vinde partea socială decât cu acordul
celorlalĠi asociaĠi. Asistăm, aúadar, la un fel de personalizare a capitalului
societăĠii, dreptul de proprietate asupra capitalului sau asupra unei părĠi din
el neputând circula independent pe piaĠa financiară. În cele trei tipuri de
societăĠi, noĠiunii de capital real nu-i putem asocia úi noĠiunea de capital
financiar.
În ceea ce priveúte societăĠile pe acĠiuni úi societăĠile în comandită pe
acĠiuni asistăm la o separare netă a proprietăĠii societarilor (acĠionarilor)
asupra părĠilor de capital social. AcĠionarii îúi pot vinde acĠiunile (dreptul de
proprietate asupra unei părĠi din capitalul social) în orice moment fără ca
societatea să sufere vreo schimbare úi fără a fi nevoie de acordul celorlalĠi
acĠionari. În acest caz, circulaĠia dreptului de proprietate se manifestă în
mod liber pe piaĠa financiară. Constituirea capitalului social se face prin
libera asociere a deĠinătorilor de disponibilităĠi băneúti sau bunuri (terenuri,
clădiri, mijloace de transport, utilaje etc.) în număr limitat, stabilit prin statut
sau prin subscripĠie publică. În funcĠie de nevoia de capital, imediată sau la
termen, întreprinderea utilizează o serie de instrumente financiare úi în acest
sens emite acĠiuni, certificate de investiĠii sau bonuri de subscripĠie. În
legislaĠia noastră, forma expresă prevăzută este subscrierea pe acĠiuni.
AcĠiunile sunt titluri de valoare care atestă dreptul de proprietate asupra
capitalului social al deĠinătorilor. Acestea oferă dreptul la încasarea în
fiecare an a unui dividend în funcĠie de mărimea profitului net realizat de
întreprindere úi de proporĠia de distribuire hotărâtă de Adunarea Generală a
AcĠionarilor. Mărimea anuală a dividendului nu este aceeaúi, din această
cauză acĠiunile sunt valori cu venit variabil. În statutul societăĠii comerciale,
acĠionarii fondatori prevăd: forma acĠiunilor, precum úi valoarea nominală
a acestora.
AcĠiunile pot fi de mai multe forme între care cele mai semnificative
sunt: comune, preferate (preferenĠiale), la purtător sau nominative. AcĠiunile
comune asigură deĠinătorilor lor o participare deplină la câútigurile úi
bogăĠiile firmei, aceútia fiind adevăraĠii proprietari ai firmei, cei care au
drept de vot úi de decizie. Câútigurile, sub forma dividendelor nu sunt
garantate, ele pot apare numai dacă firma realizează profit. AcĠiunile
preferate oferă în locul dreptului la vot, alte privilegii precum stabilirea
mărimii dividendelor ce li se cuvin deĠinătorilor, încă din momentul emiterii
76
lor, prioritate atât în răscumpărarea de către firmă a acestor acĠiuni, cât úi de
rambursare a capitalului, în cazul dizolvării societăĠii, dreptul de a le
converti în acĠiuni comune etc. AcĠiunile nominative spre deosebire de cele
la purtător conferă doar deĠinătorilor nominalizaĠi (în conĠinutul lor)
drepturile cuvenite, iar transferul către alte persoane trebuie menĠionat în
registrul societăĠii.
Valoarea nominală este plătită, de regulă, de acĠionari la înfiinĠarea
societăĠii, deoarece ulterior, prin subscripĠie publică pe piaĠa financiară, în
funcĠie de cererea úi oferta de acĠiuni, se stabileúte un preĠ, sau curs al
acĠiunilor, mai mic sau mai mare decât aceasta. Subscrierea la înfiinĠarea
societăĠii comerciale se face conform prevederilor Legii nr.31/1990, prin
vărsarea a cel puĠin 30% din capitalul subscris, imediat, urmând ca restul de
70% să fie vărsat într-un anumit termen, prevăzut în prospectul de emisiune.
Nevărsarea diferenĠei la termen atrage după sine pierderea calităĠii de
acĠionar. Capitalul social prevăzut la înfiinĠarea societăĠii comerciale poate
fi modificat ulterior, în funcĠie de necesităĠile úi politica de finanĠare a
acesteia.
Certificatele de investiĠii sunt în realitate titluri imobiliare duble:
certificate de investitor (echivalentul incomplet al acĠiunii) úi certificate de
drept de vot. Acestea conduc la mărirea capitalului social dar nu modifică
puterea de decizie a acĠionarilor existenti, deoarece certificatul de investitor
se distribuie aducătorului de capital, dându-i dreptul la dividend, iar
certificatul de drept de vot se distribuie acĠionarilor existenĠi.
Răscumpărarea certificatului de drept de vot conduce la reconstituirea
acĠiunii, iar deĠinătorul certificatului de investitor devine acĠionar.
Bonurile de subscripĠie reprezintă un mod de finanĠare în viitor,
deĠinătorul lor putând subscrie oricând într-un termen de maxim cinci ani, la
un preĠ fixat dinainte.
Dacă aportul de capital este în natură (terenuri, utilaje, clădiri etc.) este
necesară evaluarea acestuia. Evaluarea este justificată, deoarece aportul
fiecărui coproprietar la constituirea capitalului social este importantă sub
două aspecte:
x ca participare la crearea factorilor de producĠie úi
x ca suport a stabilirii geografiei puterii; numărul de acĠiuni (părĠi sociale)
atribuite aportatorului conferă acestuia un număr de voturi, deci o
anumită forĠă în procesul fundamentării deciziilor. Evaluarea permite ca
împărĠirea puterii să se realizeze cu ajutorul unor unităĠi de măsură
comune, respectiv unităĠile monetare, atât în cazul aporturilor în bani cât
úi în natură.
77
 2. În cazul sporirii capitalului social se poate recurge la noi aporturi úi la
emisiunea de noi acĠiuni. Emisiunea de noi acĠiuni este în general o metodă
nu prea agreată de vechii acĠionari deoarece, prin apariĠia noilor acĠionari,
pot pierde controlul úi administrarea societăĠii. Din această cauză, metoda
reprezintă o soluĠie "in extremis" folosită după epuizarea celorlalte
posibilităĠi de finanĠare. Noile actiuni se oferă în primul rând spre subscriere
acĠionarilor existenĠi, proporĠional cu numărul acĠiunilor pe care le deĠin,
într-un anumit termen. Dacă aceútia nu-úi exercită dreptul de preferinĠă în
interiorul acestui termen, acĠiunile se pun în vânzare prin negociere pe piaĠa
financiară, prin subscripĠie publică. Modul de subscriere a noilor acĠiuni,
respectiv prin aport în numerar sau în natură, produce influenĠe financiare în
activitatea întreprinderii.
În cazul aportului în numerar se realizează o îmbunătăĠire a structurii
financiare în sensul modificării raportului dintre capitalurile proprii úi cele
împrumutate, în favoarea celor dintâi. Prin creúterea capitalului social are
loc o sporire a fondului de rulment net úi a lichidităĠii întreprinderii.
În cazul aportului în natură sporesc atât fondul de rulment cât úi activele
imobilizate, deci echilibrul anterior rămâne în prima fază neschimbat.
Creúterea capacităĠii de producĠie sau de comercializare, prin încorporarea
noilor imobilizări corporale conduce, de regulă, la sporirea necesarului de
active circulante, adică a necesarului de fond de rulment (stocuri, creanĠe),
fapt ce implică asigurarea resurselor suplimentare, fie prin emisiunea de alte
acĠiuni în numerar, fie prin resurse împrumutate.
Punerea în circulaĠie a acĠiunilor se realizează, de regulă, prin
intermediul unor bănci comerciale cu sucursale úi filiale pe întreg teritoriul,
sau prin intermediul unor ghiúee speciale, înfiinĠate în cadrul oficiilor
poútale. În vederea rapidităĠii subscrierii mai multe bănci pot forma
Sindicate financiare de emisiune, care funcĠie de răspunderile asumate pot
fi:
x sindicate de plasament, care nu-úi asumă responsabilitatea vânzării
integrale a emisiunii, ele intermediind plasamentul între firma emitentă
de acĠiuni úi potenĠialii cumpărători. În schimbul acestui serviciu, ele
încasează un comision de plasament;
x sindicate de angajare fermă, care subscriu întreaga emisiune, după care o
plasează pe cont propriu pe piaĠa financiară, câútigând din diferenĠa de
preĠ;
x sindicate de garantare, care asigură vânzarea integrală a emisiunii. În
situaĠia în care nu reuúesc vânzarea întregii emisiuni, atunci ele subscriu

78
 partea nevândută. Câútigul lor provine din comisionul de garantare mai
mare decât comisionul de plasament.
Majorările de capital prin aporturi noi în numerar pot fi realizate pe două
căi, fie:
x prin aport suplimentar numai de la vechii acĠionari, caz în care se
procedează la o majorare a valorii nominale a acĠiunilor deja existente.
Această soluĠie întâmpină obstacole date de faptul că este greu ca toĠi
acĠionarii să consimtă să-úi aducă aportul lor la majorarea capitalului
social;
x prin emiterea de noi actiuni la care să poată subscrie atât vechii acĠionari
cât úi alĠii noi. Această soluĠie este mai des practicată deoarece impune
un preĠ de emisiune, permite ocrotirea vechilor acĠionari, plasarea
acĠiunilor etc.
Emisiunea de noi acĠiuni poate determina apariĠia procesului de
diluare a bogăĠiei (capitalului) pe acĠionar, a profitului pe o acĠiune precum
úi a puterii exercitate de acĠionari. Valoarea bursieră a întreprinderii după
emisiunea de noi acĠiuni este:
N u P0  n u E , iar o acĠiune valorează:
N u P0  n u E
N n
unde E este preĠul de emisiune,
N reprezintă numărul de acĠiuni vechi,
n reprezintă numărul de acĠiuni noi,
P0 este preĠul la bursă al acĠiunii vechi.
Valoarea acestei acĠiuni este mai mică decât preĠul (cursul) la bursă,
iar diferenĠa este:
N u P0  n u E
P0 
N n
AcĠionarul vechi pierde această diferenĠă pentru fiecare titlu, deci îúi
diluiază bogăĠia. Din această cauză, legislatorul acordă vechilor acĠionari un
drept preferenĠial de subscripĠie asupra acĠiunilor noi, egal cu pierderea
constatată. Aceútia pot să achiziĠioneze acĠiunile noi la preĠul de emisiune
numai într-un număr proporĠional cu titlurile pe care le deĠin deja, calculat
N
pe baza raportului: .
n
Un cumpărător care nu este acĠionar, pentru a putea achiziĠiona o
acĠiune nouă, trebuie să cumpere mai întâi un anumit număr de drepturi

79
preferenĠiale de subscripĠie de la acĠionarii vechi, care este egal cu raportul:
N
úi apoi să achite preĠul de emisiune. Noul acĠionar achită deci preĠul de
n
emisiune plus un număr de drepturi preferenĠiale pentru a deĠine o acĠiune.
Dreptul de subscripĠie (Ds) se calculează cu ajutorul relaĠiei:
n
DS ( P0  E ) sau ,
N n
N u P0  n u E
DS P0 
N n
Vechiul acĠionar are două variante: să subscrie la numărul
corespunzător de titluri, sau să vândă drepturile de subscripĠie, astfel că el
nu pierde, dar nici nu câútigă. ExistenĠa dreptului preferenĠial de subscripĠie
este justificată úi de faptul că întreprinderea úi-a creat niúte rezerve, în
timpul exerciĠiilor anterioare, la care noii acĠionari nu úi-au adus contribuĠia.
Acest drept se atribuie de adunarea generală care poate hotărî să nu-l acorde,
dacă preĠul de emisiune pentru noile acĠiuni depăúeúte cu mult valoarea
nominală a acestora. Dreptul preferenĠial se prezintă sub forma unui cupon
sau bon pe care se înscrie "drept de subscriere", iar în cazul vânzării face
obiectul unor cotaĠii la bursă fiind supus raportului cerere-ofertă. Cursul
bursier al dreptului de subscriere depinde de o serie de factori:
x preĠul de emisiune a cărui limită inferioară este valoarea nominală, iar
cea superioară este cursul la bursă al acĠiunii noi;
x preĠul de bursă al acĠiunilor vechi, a cărui influenĠă este: cu cât diferenĠa
dintre acesta úi preĠul de emisiune al noilor acĠiuni este mai mare cu atât
este mai mare úi cursul (preĠul) dreptului de subscriere;
x rata de subscriere dată de relaĠia "număr de acĠiuni vechi pentru
achiziĠionarea uneia noi";
x situaĠia generală de pe piaĠa capitalurilor caracterizată prin existenĠa
lichidităĠilor úi a dorinĠei de investiĠie.
Diluarea beneficiului pe o acĠiune apare atunci când beneficiul nu
sporeúte direct proporĠional cu numărul titlurilor emise. Mărimea diluării
poate fi determinată cu relaĠia:
Beneficiul total inainte de emisiune Beneficiul total dupa emisiune

Numar actiuni vechi (N) Numar actiuni vechi (N)  Numar actiuni noi (n)

Diluarea puterii are loc în condiĠiile în care acĠionarii vechi nu pot

cumpăra noi acĠiuni ceea ce echivalează cu pierderea controlului firmei. În
cazul majorărilor de capital în numerar, când acĠionarii varsă o sumă mai
80
mare decât valoarea nominală a acĠiunii, apare un excedent denumit primă
de emisiune. Această primă are rolul de a acoperi cheltuielile de emisiune úi
de a evita lansarea pe piaĠă a unui număr prea mare de acĠiuni.

3. Încorporarea de rezerve este o altă metodă de sporire a capitalului

social care însă nu aduce resurse financiare noi pentru întreprindere,
deoarece fondurile de rezervă s-au constituit de-a lungul anilor din
beneficiile nerepartizate ca dividende. În momentul aplicării metodei aceste
resurse financiare deja există, fiind de altfel angajate în procesele economice
ale întreprinderii. Când rezervele devin importante, întreprinderea
procedează adesea la încorporarea lor în capitalul social. Creúterea
capitalului social se realizează prin reducerea cu aceeaúi sumă a rezervelor,
rezultatelor úi fondurilor proprii. Metoda poate fi pusă în aplicare pe două
căi, fie:
x prin creúterea valorii nominale a acĠiunilor existente,
x prin emisiunea de acĠiuni care se împart gratuit acĠionarilor vechi.
InfluenĠele financiare sunt diferite în cele două variante astfel:
x în cazul creúterii valorii nominale a acĠiunilor se modifică rata
dividendului pe acĠiune nu úi dividendul ca atare;
x în situaĠia ofertei suplimentare de acĠiuni se poate ajunge la scăderea
cursului acĠiunilor. PreĠul acĠiunilor firmei după mărirea numărului lor
(P1) se calculează cu relaĠia:
N u P0
P1 , unde
N n
N x P0 este valoarea bursieră a întreprinderii.
DiferenĠa dintre valoarea la bursă (preĠul) unei acĠiuni înainte de
emisiune úi valoarea acesteia după emisiune reprezintă teoretic valoarea
dreptului de atribuire egală cu pierderea pe care o suferă acĠionarul prin
emisiunea de acĠiuni gratuite. Valoarea teoretică a dreptului de atribuire se
stabileúte plecând de la dreptul de subscripĠie în care preĠul de emisiune are
valoarea zero. Prin distribuirea de acĠiuni gratuite, situaĠia bogăĠiei
acĠionarilor rămâne neschimbată, se modifică doar numărul de titluri, care
sporind, face ca bogăĠia să fie repartizată pe mai multe acĠiuni. AcĠionarul
speră ca preĠul (cursul) la bursă al acĠiunilor să rămână acelaúi, ceea ce ar
avea ca efect o îmbogăĠire. AcĠionarul nu riscă reducerea beneficiului, ci
doar repartizarea acestuia pe un număr mai mare de acĠiuni. Puterea úi
controlul actionarului asupra societăĠii se întăresc ca efect al deĠinerii unui
număr mai mare de titluri.
81
 4. Consolidarea datoriilor întreprinderii este o metodă prin care
capitalul social creúte prin încorporarea în acesta a datoriilor pe care firma,
în cauză, le are faĠă de diverúi parteneri. Metoda se întâlneúte úi atunci când
are loc transformarea datoriilor pe termen scurt în datorii pe termen mediu úi
lung, caz în care sporeúte capitalul permanent. Creúterea capitalului social
prin încorporarea datoriilor se face numai cu acceptul furnizorilor úi
creditorilor firmei, dar úi al acĠionarilor existenĠi, care trebuie să renunĠe la
dreptul lor preferenĠial de subscriere. Aplicarea metodei are ca efect
creúterea fondului de rulment datorită faptului că sporirea capitalului social,
poate fi asimilată fie unei emisiuni de acĠiuni în numerar, dacă este vorba de
creanĠe lichide, fie creúterii prin aport în natură, dacă sunt creanĠe de acest
fel faĠă de furnizori. Forma consacrată de transformare a datoriilor în capital
social este conversia obligaĠiunilor în acĠiuni pe baza unei proporĠii stabilită
din momentul emiterii obligaĠiunilor convertibile. Creúterea numărului de
acĠiuni dă naútere "efectului de diluare", prin scăderea profitului pe o
acĠiune.
5. Fuziunea úi absorbĠia totală sau parĠială a întreprinderilor
reprezintă metode des întâlnite în economia contemporană, caracterizată
prin mondializarea producĠiei úi a pieĠelor. ConsecinĠa folosirii acestor
metode o reprezintă cumularea capitalurilor sociale (părĠilor de capital) ale
societăĠilor fuzionate sau absorbite. Privite din perspectiva folosirii
capitalurilor în procesele economice, metodele pot conduce la rezultate mult
mai bune decât suma rezultatelor obĠinute individual de fiecare
întreprindere, înainte de producerea fuziunii sau absorbĠiei.
6. AutofinanĠarea este o metodă de creútere a capitalului propriu al
întreprinderii úi se caracterizează prin reĠinerea de către întreprinderi a unei
părĠi din rezultatele obĠinute din desfăúurarea activităĠii lor. Ea este
considerată ca metodă de bază în constituirea capitalurilor întreprinderii,
care însă în condiĠiile unei dezvoltări de mari proporĠii poate fi insuficientă,
impunându-se folosirea ei împreună cu alte metode1. Ponderea participării
autofinanĠării la constituirea capitalurilor firmei depinde, în principal, de:
x capacitatea acesteia de a produce profit;
x hotărârea proprietarilor de repartizare a unei anumite părĠi sau a
totalităĠii profitului net pentru acumulare, în detrimentul dividendelor;

1
Bistriceanu Gh.ú.a. - Op.cit., pag.84
82
x mărimea amortizării determinată la rându-i, de valoarea de inventar a
mijloacelor fixe úi de sistemul de calcul a amortizării folosit de
întreprindere.
Din punct de vedere a sferei resurselor mobilizate în autofinanĠare, în
teorie sunt utilizate mai multe noĠiuni1:
x autofinanĠarea netă care presupune utilizarea doar a unei părĠi din
profitul net, rămasă după plata dividendelor;
x autofinanĠarea de menĠinere realizată cu participarea numai a amortizării
mijloacelor fixe;
x autofinanĠarea totală (brută), dacă sunt angajate resursele menĠionate
anterior;
x marja brută de autofinanĠare (cash-flow) care exprimă capacitatea
întreprinderii de a mobiliza, alături de amortizarea întregului profit net
pentru dezvoltare.
Din punct de vedere al momentului alocării resurselor proprii faĠă de cel
al utilizării lor, autofinanĠarea mai poate fi:
x imediată, situaĠie în care întreprinderea este capabilă să angajeze încă de
la început resurse proprii;
x amânată, atunci când firma nu are suficiente resurse proprii úi este
nevoită să apeleze, pentru început, la cele împrumutate. Ulterior, odată
cu restituirea împrumuturilor, cu ajutorul profitului sau a amortizării,
întreprinderea înlocuieúte capitalul împrumutat cu cel propriu. Unii
autori contestă formularea noĠiunii de autofinanĠare "amânată", datorită
faptului că absenĠa resurselor proprii úi înlocuirea lor, cel puĠin în prima
fază a procesului investiĠional cu cele împrumutate, presupune de fapt -
aplicarea unei alte metode de creare a capitalurilor, respectiv a metodei
creditării. AutofinanĠarea apare doar atunci când se stinge obligaĠia către
împrumutător prin intermediul resurselor proprii.
AutofinanĠarea asigură independenĠa decizională úi autonomia
financiară a întreprinderii. Folosirea însă în mod exclusiv a autofinanĠării
subordonează dezvoltarea întreprinderii de rezultatele activităĠii proprii, o
rupe de piaĠa financiară úi îi micúorează flexibilitatea ofensivă. Această
metodă este preferabilă creditării atunci când rata dobânzii este mai mare
decât rata dividendului, cerută de acĠionari precum úi de cât rata estimată a
rentabilităĠii economice a investiĠiilor planificate. Efectele benefice ale
autofinanĠării sunt evidente însă atunci când rentabilitatea noilor proiecte de
investiĠii depăúeúte pretenĠiile de remunerare ale proprietarilor.
1
Voinea Gh. - Autonomia financiară úi autofinanĠarea, în Revista finanĠe, credit, contabilitate nr.5/1992, p.21.
83
 7. Creditarea este metoda prin care se formează capitalurile
împrumutate. Aceste capitaluri au caracter rambursabil úi sunt purtătoare de
dobânzi care afectează profitul întreprinderii. De pe piaĠa capitalurilor pot fi
contractate împrumuturi: pe termen mijlociu úi lung úi/sau pe termen scurt.
I. Împrumuturile pe termen mijlociu úi lung au o scadenĠă mai mare
de un an úi au rolul de a finanĠa cu deosebire activele imobilizate.
Capitalurile constituite din capitalurile proprii la care se adaugă capitalurile
create din împrumuturi pe termen mijlociu úi lung sunt numite capitaluri
permanente. Capitalurile permanente sunt constituite din resurse care se
caracterizează prin faptul că sunt la dispoziĠia întreprinderii o perioadă
îndelungată. Capitalul propriu poate fi considerat din acest punct de vedere
nucleul din care se constituie capitalul permanent deoarece provine din
resursa cea mai stabilă a întreprinderii; resursa proprie care este folosită de
aceasta atât cât există firma. Din acest motiv folosirea împrumuturilor pe
termen mijlociu úi lung o considerăm ca o metodă de sporire a capitalurilor
permanente. În Ġara noastră sunt considerate împrumuturi pe termen lung
cele ale căror scadenĠă depăúesc 5 ani. Capitalurile permanente sunt
preferabile capitalurilor constituite pe baza împrumuturilor pe termen scurt
deoarece pot fi structurate mai uúor astfel încât scadenĠa lui să coincidă cu
viaĠa economică a activului ce urmează să fie finanĠat. În felul acesta
fluxurile monetare pozitive (încasările) generate de procesele economice de
utilizare a activelor create prin investiĠii (cu ajutorul capitalului împrumutat
pe termen lung úi mijlociu) pot servi la rambursarea ratelor de împrumut.
Sporirea capitalului permanent prin contractarea de împrumuturi pe termen
lung poate fi realizată prin:
A. - obĠinerea împrumutului în urma negocierii directe cu o bancă;
B. - emisiunea de obligaĠiuni;
C. - credit bail.
A. În cazul împrumuturilor contractate cu o bancă sau cu o altă
instituĠie financiară (societate de asigurare, fond mutual etc.) trebuiesc avuĠi
în vedere trei factori: a) costul capitalului, b) garanĠiile cerute de creditor, c)
modul úi termenele de rambursare. Comparativ cu împrumutul obligatar,
împrumutul bancar pe termen mijlociu si lung oferă trei mari avantaje:
rapiditate, flexibilitate în utilizare úi costuri de obĠinere relativ reduse.
a. Rapiditatea rezidă din faptul că firma negociază direct cu cei care
acordă creditele, apoi suportă cheltuieli de obĠinere relativ mici úi realizează
operaĠiuni úi documente formale mai puĠine decât în cazul unei emisiuni de
obligaĠiuni. Sporirea capitalului permanent prin împrumut bancar pe termen
84
mijlociu úi lung asigură, pe de o parte, accesul la împrumut mult mai rapid,
iar pe de altă parte, o flexibilitate viitoare mai mare deoarece permite
vehicularea mai uúoară a condiĠiilor legate de împrumut datorită faptului că
se negociază cu un împrumutător úi nu cu o mulĠime de obligatari care pot
avea interese nu întotdeauna convergente. Rata dobânzii pentru creditul
bancar pe termen mijlociu úi lung poate fi variabilă sau fixă pe întreaga
perioadă de acordare a creditului. Rata variabilă este stabilită, de regulă, cu
un anumit număr de puncte peste dobânda bancară de referinĠă, rata
obligaĠiunilor emise de stat, sau rata oferită interbănci la Londra (LIBOR).
Aceasta se ajustează anual, trimestrial, lunar sau pe baza altor date
specificate în contractul de credit. Rata fixă se află în general aproape de
rata dobânzii obligaĠiunilor cu aceeaúi scadenĠă úi risc ca cele ale
împrumutului bancar.
b. Majoritatea creditelor pe termen mijlociu úi lung sunt garantate,
iar contractele de împrumut prevăd úi acorduri restrictive (pozitive sau
negative) care să dea o mai mare certitudine în legătură cu recuperarea
împrumutului. Acordarea împrumutului se realizează pe baza garanĠiilor úi a
unei documentaĠii tehnico-economice bine fundamentate. GaranĠiile sunt fie
sub forma:
a) ipotecii asupra unor bunuri imobile prin definiĠie (clădiri, construcĠii,
terenuri etc.) sau prin destinaĠie (instalaĠii fixate în spaĠiu, furnale, forje,
cuptoare etc.);
b) gajului asupra unor bunuri mobile - fără deposedare - (maúini, utilaje)
aflate în proprietatea împrumutatului, valorificabile pe piaĠă, sau - cu
deposedare - (acĠiuni, obligaĠiuni, metale preĠioase);
c) cesiunii de creanĠă privind drepturi de încasat rezultate din contracte
ferme de livrare a produselor către parteneri cu bonitate recunoscută de
bancă, a cesiunii drepturilor de despăgubire din asigurările care constituie o
garanĠie suplimentară a băncii pentru bunuri ipotecate sau gajate;
d) scrisorilor de garanĠie emise de bănci sau instituĠii financiare din Ġară úi
străinătate.
DocumentaĠia tehnico-economică întocmită cu acest prilej cuprinde:
a)memorii justificative pentru listele de utilaje; b)studiul de fezabilitate
bazat pe analiza propriei activităĠi úi a perspectivelor sale; c)proiecĠia
resurselor úi a utilizării lor până la rambursarea creditului; d)ultimul bilanĠ
încheiat úi e)documentele prin care se atestă proprietatea úi neafectarea
bunurilor constituite drept garanĠii1.

1
M.OpriĠescu, ú.a. - Op.cit., p.36
85
 Sporirea capitalului permanent prin împrumuturi pe termen mijlociu
úi lung este folosit în primul rând pentru finanĠarea investiĠiilor în active
imobilizate însă úi în finanĠarea activităĠii de exploatare dacă necesarul de
resurse pentru crearea activelor circulante este pe termen relativ lung, dar nu
permanent. În felul acesta se evită crearea imobilizărilor de resurse proprii,
dacă activitatea de exploatare se restrânge, iar finanĠarea se face doar din
aceste resurse. Restituirea împrumutului pe termen mijlociu úi lung se face,
în general, în rate egale periodice. În această situaĠie se reduce riscul
creditorului de a-úi recupera împrumutul comparativ cu modul de
rambursare într-o singură sumă. În contractul de credit pe termen mijlociu úi
lung se poate prevede úi o perioadă de graĠie (de vacanĠă) în care nu
trebuiesc rambursate ratele ci doar dobânzile. În cazul existenĠei unei
perioade de graĠie, dobânda totală (D) se calculează cu ajutorul relaĠiei:
C ut ud
D , unde:
T u 100

C este împrumutul acordat, t este perioada de acordare, d este rata anuală a

dobânzii, iar T poate fi exprimat ca 360 zile sau ca 12 luni.
B. Capitalul permanent poate fi sporit úi cu ajutorul emisiunii de
obligaĠiuni. ObligaĠiunea reprezintă un titlu de credit deoarece exprimă pe
de o parte, angajamentul emitentului ca în schimbul sumelor primite (din
vânzarea obligaĠiunilor) să ofere deĠinătorilor garanĠia plăĠii unor dobânzi
precum úi a răscumpărării titlului respectiv, la termene dinainte stabilite, iar
pe de altă parte, datoria obligatarului ca în schimbul câútigului promis să
furnizeze mijloacele băneúti negociate odată cu livrarea obligaĠiunilor. Deci,
firma se împrumută, prin încasarea de la deĠinătorii de disponibilităĠi băneúti
a contravalorii obligaĠiunilor vândute úi restituie împrumutul prin plata
dobânzilor úi răscumpărarea acestor hârtii de valoare. ObligaĠiunea face
parte din categoria valorilor mobiliare pe termen lung. Ea este oferită
investitorilor spre cumpărare fiind însoĠită de un prospect. Prospectul poate
fi considerat o înútiinĠare sau o invitaĠie prin care se oferă publicului
posibilitatea subscrierii sau cumpărării unor acĠiuni sau obligaĠiuni emise de
firmă. LegislaĠia din Ġara noastră (art.119, din Legea 31/1990) prevede
pentru întreprinderile româneúti ca emisiunea de obligaĠiuni să se facă pe
baza unui prospect de emisiune publicat, cu viza instanĠei judecătoreúti în
raza căreia întreprinderea îúi are sediul, în care trebuie să se evidenĠieze
mărimea capitalului social úi a rezervelor, suma totală a obligaĠiunilor care
au fost emise úi care urmează să se emită, situaĠia patrimoniului după
bilanĠul aprobat, valoarea nominală a obligaĠiunilor úi dobânda lor, dacă
86
sunt nominative sau la purtător, sarcinile care grevează imobilele societăĠii
etc. MenĠionăm, totuúi că din diverse motive firmele româneúti practică
această modalitate puĠin sau aproape deloc. În conformitate cu art.118 din
legea 31/1990, societăĠile pe acĠiuni pot emite obligaĠiuni nominative sau la
purtător pentru o sumă de până la trei pătrimi din capitalul social vărsat,
existent în ultimul bilanĠ. Ele trebuie să fie de o valoare egală, pentru a
acorda posesorilor lor drepturi egale. Emisiunea de obligaĠiuni este hotărâtă
de Adunarea generală a acĠionarilor úi nu de Consiliul de administraĠie sau
de managerul întreprinderii, întrucât legiuitorul urmăreúte să protejeze
subscriitorii de obligaĠiuni de societăĠile comerciale care nu oferă toate
garanĠiile necesare rambursării împrumutului. Firma emitentă de obligaĠiuni
trebuie să înútiinĠeze de acest fapt Oficiul de EvidenĠă a Valorilor Mobiliare
din cadrul Comisiei NaĠionale a Valorilor Mobiliare care verifică
respectarea legislaĠiei în vigoare. În acest scop firma emitentă va depune la
O.E.V.M. în termen de 10 zile de la încheierea ofertei următoarele
documente:
ƒ o cerere de înregistrare a obligaĠiunilor emise;
ƒ date despre firma emitentă úi valorile mobiliare emise.
După înfăptuirea emisiunii, subscrierea úi punerea efectivă în
circulaĠie a obligaĠiunilor, firma emitentă este obligată să întocmească
rapoarte semestriale iar dacă intervin evenimente importante chiar rapoarte
curente pe care să le depună la Comisia NaĠională a Valorilor Mobiliare úi
deĠinătorilor de obligaĠiuni. Aceste rapoarte trebuie să vizeze activitatea
economico-financiară a firmei emitente. Emisiunea de obligaĠiuni poate fi
publică sau privată. Principala diferenĠă între cele două genuri de emisiuni
constă în aceea că emisiunea privată este plasată la o instituĠie creditoare úi
nu direct publicului. DeĠinătorul obligaĠiunii este un creditor al firmei
emitente úi are prioritate de a fi plătit, în caz de faliment, faĠă de acĠionari.
ObligaĠiunea se caracterizează prin:
x valoarea emisiunii de obligaĠiuni care exprimă nevoile de resurse pentru
investiĠii ale firmei úi care nu trebuie, conform reglementărilor din Ġara
noastră, să depăúească trei pătrimi din capitalul social vărsat la
momentul emisiunii;
x durata împrumutului stabilită în funcĠie de nevoile de finanĠat, de
persistenĠa în timp a lor, dar úi de condiĠiile pieĠei (dacă rata dobânzii
este mare, termenul este mai scurt úi invers);
x rata dobânzii este o rată a venitului promis anual investitorilor în
obligaĠiuni. Ea este înscrisă pe titlul de valoare úi este în funcĠie de rata

87
 dobânzii pe piaĠa financiară, de riscul estimat în activitatea firmei, de
randamentul cerut de investitori úi durata împrumutului;
x valoarea nominală a obligaĠiunii este înscrisă úi ea pe titlu, iar pe baza
acesteia se calculează dobânda anuală sau semestrială sub formă de
cupoane;
x preĠul de emisiune este suma plătită de un investitor pentru a cumpăra o
obligaĠiune. Acesta poate fi mai mare (cu prima de emisiune), egal sau
mai mic (cu discount) decât valoarea nominală;
x preĠul de rambursare este preĠul pe care firma emitentă îl plăteúte la
scadenĠă deĠinătorului obligaĠiunii. El poate fi egal sau mai mare (cu
prima de rambursare) decât valoarea nominală a obligaĠiunilor.
ObligaĠiunile pot fi de mai multe feluri. Astfel după modul de
rambursare a datoriei, obligaĠiunile se pot ordona în: clasice (simple),
convertibile în acĠiuni, schimbabile, convertibile în orice moment.
ƒ ObligaĠiunile clasice (simple) prezintă caracteristicile generale ale
obligaĠiunii: au o dobândă fixă, sunt emise pe termen lung, iar
rambursarea se face la valoarea nominală care, de regulă, este egală
cu preĠul de emisiune. ObligaĠiunile clasice pot fi după forma de
prezentare nominative sau la purtător. Dacă se are în vedere locul de
contractare a împrumutului atunci obligaĠiunile clasice se pot grupa
în interne, externe sau euroobligaĠiuni.
ƒ ObligaĠiunile convertibile sunt vândute la emitere ca obligaĠiuni cu o
anumită rată a dobânzii însă oferă posibilitatea schimbării lor, într-
un anumit termen, în acĠiuni comune la un preĠ determinat.
Emisiunea unor astfel de obligaĠiuni se face numai cu autorizarea
Adunării Generale a AcĠionarilor, deoarece vechii acĠionari trebuie să
renunĠe la dreptul lor preferenĠial de subscripĠie în viitor la acĠiuni, în
favoarea deĠinătorilor de obligaĠiuni convertibile. De aceea, subscrierea la
obligaĠiunile convertibile este rezervată acĠionarilor úi numai soldul rămas
nesubscris se oferă altor deĠinatori de disponibilităĠi băneúti. În practică, cel
mai adesea, obligaĠiunile convertibile sunt puse în vânzare direct în public,
la o valoare nominală mai mare decât cursul din acel moment al acĠiunilor.
În acest caz, dreptul de preferinĠă al acĠionarilor devine nul. Pentru firmă
folosirea unui asemenea gen de obligaĠiune este avantajoasă, pe de o parte,
că întăreúte structura capitalului iar pe de altă parte, ca urmare a
deductibilităĠii fiscale a dobânzii care reduce costul capitalului. Pentru
deĠinătorul unei obligaĠiuni convertibile avantajul constă în posibilitatea de
alegere dintre două opĠiuni, pe cea mai favorabilă lui:

88
x dacă firma se află într-o situaĠie favorabilă úi preĠul acĠiunii creúte,
atunci el realizează conversia;
x dacă nu, atunci el este liber să-úi retragă investiĠia în obligaĠiuni prin
răscumpărare.
După caracterul dobânzii obligaĠiunile se pot ordona astfel:
obligaĠiuni clasice; obligaĠiuni indexate (cu venit variabil); obligaĠiuni
participative.
ObligaĠiunile indexate permit subscriitorilor să se protejeze faĠă de
creúterea preĠurilor fie prin menĠinerea puterii de cumpărare a obligaĠiunilor
(majorându-le valoarea cu un indice monetar, în limitele unui plafon) fie a
valorii lor de răscumpărare, fie a ratei dobânzii.
ƒ ObligaĠiunile participative sunt obligaĠiunile la care se determină o
dobândă suplimentară sau eventual o primă de rambursare a căror
variaĠie este legată de profitul întreprinderii. Ele sunt rar utilizate în
practica financiară deoarece este greu de stabilit aportul capitalului,
constituit prin astfel de obligaĠiuni, la creúterea profitului.
C. Credit bail (leasingul) este o cale de împrumut pe termen mediu
(leasingul mobiliar) sau lung (leasingul imobiliar) care permite
întreprinderii să exploateze un bun fără să fie nevoită să recurgă la
împrumut bancar sau obligatar sau să-úi cheltuiască capitalul propriu.
FuncĠie de mecanismul de înfăptuire sunt mai multe tipuri de leasing
între care cele mai folosite sunt: financiar, de exploatare úi pentru servicii.
Leasingul financiar se caracterizează prin faptul că o societate cumpără
bunul cerut de locatar de la furnizor în prealabil convenit úi îi cedează
folosinĠa lui contra unei chirii, urmând ca la sfârúitul perioadei de contract
locatarul să-l poată cumpăra la valoarea rămasă, convenită. Leasingul de
exploatare este o înĠelegere pe termen scurt sau mediu potrivit căreia
locatorul cedează locatarului folosinĠa unui bun pe o perioadă determinată
contra unei chirii fără ca locatarul să mai poată să-l achiziĠioneze la sfârúitul
perioadei de contract. Leasingul pentru servicii se încheie în cazurile în care
locatorul se obligă să asigure serviciile de întreĠinere a bunurilor ce fac
obiectul contractelor de leasing financiar sau de exploatare.
Credit-bail este un contract de închiriere a unui bun pe termen mijlociu
sau lung, exemplu pentru utilaje úi maúini - până la 7 ani, iar pentru terenuri
úi construcĠii - până la 20-25 ani úi care conĠine promisiunea de vânzare la
încheierea locaĠiei în funcĠie de valoarea reziduală. În Ġara noastră firmele
practică leasingul pe o perioadă de cel puĠin 75% însă nu mai mult de 90%
din durata de amortizare a bunurilor respective, în timp ce reglementări
legale prevăd ca termenul maxim al acestui tip de contract să fie de 36 de
89
luni úi minim de un an1. Firma închiriază bunul de la o instituĠie financiară
specializată care la rându-i îl cumpără pe baza unei cereri ferme pentru care
percepe pe durata contractului o chirie care conĠine: amortizarea activului
respectiv, remunerarea capitalului investit, prima de risc (pentru instituĠia
care suportă finanĠarea) úi cheltuielile administrative. Contractul de leasing
cuprinde în principal următoarele elemente: părĠile în contract (locatorul/
finanĠatorul, utilizatorul); utilizatorul; descrierea exactă a bunului care face
obiectul contractului; valoarea totală a contractului; valoarea ratelor úi
termenul de plată; perioada de utilizare; clauza privind asigurarea bunului;
valoarea iniĠială a bunului; clauza privind dreptul de opĠiune a utilizatorului
cu privire la cumpărarea bunului úi condiĠiile în care acesta poate fi
exercitat. Credit-bail prezintă o serie de avantaje, cât úi dezavantaje. Între
avantaje evidenĠiem faptul că:
x de cele mai multe ori chiria este progresivă, dând posibilitate
utilizatorului să realizeze o rentabilitate acoperitoare;
x chiria este deductibilă prin profitul impozabil, întreprinderea suportând
doar diferenĠa faĠă de cota de impozit;
x este o resursă de finanĠare care nu sporeúte pasivul firmei respectiv
nivelul îndatorării;
x prezintă o tehnică de obĠinere mai simplă decât împrumutul bancar sau
obligatar.
Dezavantajele credit-bail constau în principal în:
x costul de finanĠare care este mai mare decât costul îndatorării (cu circa
1-2% faĠă de creditul obligatar) datorită includerii în chirie úi a primei de
risc;
x utilajul primit nu aparĠine întreprinderii utilizatoare până la
achiziĠionarea lui.
II. Capitalurile întreprinderii pot spori úi cu ajutorul împrumuturilor
pe termen scurt. Termenul de acordare a împrumuturilor pe termen scurt
este de până la un an. Apelul la împrumut pe termen scurt se face pentru a
finanĠa partea din nevoia neacoperită de capitalurile permanente. Capitalul
rezultat din reunirea resurselor aferente capitalurilor permanente cu cele pe
termen scurt, formează capitalul economic sau investit al întreprinderii.
Resursele pe termen scurt pot fi obĠinute din împrumuturi bancare sau din
finanĠări nebancare. Între creditele bancare pe termen scurt cele mai

1
OrdonanĠa Guvernului nr.51/1997 privind operaĠiunile de leasing úi societăĠile de leasing republicată în
Monitorul Oficial nr.236/27 mai 1999
90
utilizate sunt: credite de trezorerie; credite pentru stocuri; credite de
mobilizare.
x Creditele de trezorerie sunt utilizate pentru asigurarea echilibrului
trezoreriei atunci când plăĠile curente depăúesc încasările determinate de
caracterul ciclului de exploatare (sezonalitatea acestuia) sau de unele
"accidente" cu care se confruntă firma (întârzieri în livrări, perturbări ale
ciclului numerarului etc.). La acordarea acestor credite preocuparea
centrală a băncii este de a se asigura asupra bonităĠii firmei úi a
solvabilităĠii ei pe termen scurt. Creditele de trezorerie nu sunt garantate
cu active certe, nu au termene stabilite de rambursare de aceea prezintă
pentru bancă un risc relativ mare. Una din formele foarte flexibile de
acordare a creditelor de trezorerie este "descoperirea de cont", prin care,
în limitele sumei úi a duratei fixată de bancă, se oferă firmelor
posibilitatea de a avea la conturile lor la bancă solduri debitoare pe
anumite perioade. În cazul acestui credit băncile îúi rezervă dreptul de a
solicita constituirea unor garanĠii reale sau personale.
x Creditele pentru stocuri sunt puse la dispoziĠia firmelor după ce se
cunoaúte motivarea solicitării, se asigură garantarea úi controlul utilizării
lor. Banca preferă astfel de credite care se mai numesc "credite care se
autolichidează" deoarece sunt rambursate în mod automat odată cu
lichidarea obiectului pentru care sunt acordate. Firmele care au nevoie
de stocuri mari de materiale pot obĠine un astfel de credit garantat prin
gajarea stocurilor; stocurile sunt păstrate în gaj úi orice modificare a
mărimii lor este raportată băncii.
x Creditele de mobilizare se referă la folosirea creditelor comerciale pe
care firma le are asupra clienĠilor, concretizate în hârtii de valoare. Acest
fapt înseamnă transformarea creanĠelor la termen în lichidităĠi. Creditele
de mobilizare se obĠin în urma operaĠiunilor de scontare a titlurilor,
precum tratele úi biletele la ordin.
Trata (scrisoarea de schimb) este definită ca fiind "un titlu prin care
emitentul (trăgătorul) garantează purtătorului (deĠinătorului) legitim că o
persoană desemnată în titlu (trasul) îi va plăti o sumă de bani determinată la
prezentarea titlului, la o anumită scadenĠă úi în locul specificat"1. Biletul de
ordin este un titlu redactat în formele legale, transmisibil tot prin andosare,
ca úi trata, conferind titularului legitim dreptul necondiĠionat de a i se plăti o
suma de bani de către emitent, denumit semnatar. Trata úi cambia nu sunt
doar titluri comerciale ci úi de credit. Firma trage aceste titluri direct asupra

1
Legea asupra cambiei úi biletului de ordin, M.O. nr.100/1 mai 1934.
91
băncii obĠinând astfel finanĠarea de care are nevoie. Banca acceptă trata
promiĠând să plătească suma înscrisă în titlu la o anumită data viitoare. În
acest caz, titlul de credit este similar scrisorii de schimb obiúnuite între două
firme în care una din părĠi este banca. În situaĠia unor nevoi urgente o trată,
purtând numele unei bănci reputate, poate fi vândută pe piaĠa monetară la o
anumită rată de scont, procurând în felul acesta mai repede de data
scadenĠei, mijloacele băneúti trebuitoare.
Capitalul întreprinderii mai poate fi constituit din resurse pe termen
scurt provenite din finanĠări nebancare. FinanĠările nebancare pe termen
scurt se referă la creditul comercial - "furnizori", avansurile de la clienĠi úi
creditele pe bază de bilete de trezorerie sau bonuri de casă. Creditul
comercial - "furnizori" semnifică mijloacele băneúti ce rămân la dispoziĠia
firmei prin amânarea plăĠilor pentru diverse materii prime úi materiale
primite de la furnizori. Întreprinderile pot primi de la clienĠi avansuri în
mijloace băneúti pentru achiziĠionarea materiilor prime necesare începerii
fabricaĠiei produselor contractate cu aceútia. Creditul pe bază de bilete de
trezorerie sau bonuri de casă se obĠine de întreprindere prin emiterea úi
plasarea în public a biletelor sau bonurilor amintite, cu scadenĠă de până la
un an cu o dobândă atrăgătoare.
8. FinanĠarea bugetară este o metodă de constituire a capitalurilor
anumitor întreprinderi, în special a regiilor autonome sau a societăĠilor
comerciale din anumite ramuri sau sectoare de activitate considerate vitale
pentru economia naĠională. Această metodă se întâlneúte úi atunci când
anumite întreprinderi beneficiază de diferite înlesniri, scutiri fiscale sau
prime pentru export.
Procurarea capitalurilor este realizată de întreprindere prin
intermediul pieĠei financiare. Aceasta funcĠionează ca un mecanism care
face legătura între posesorii de disponibilităĠi băneúti, dornici să le
investească úi solicitanĠii de capitaluri, ca ofertanĠi de variante de investire.
Întreprinderile, ca solicitanĠi de capitaluri, emit în schimbul
disponibilităĠilor băneúti primite titluri financiare precum acĠiunile sau
obligaĠiunile. PiaĠa financiară cuprinde două componente: piaĠa primară úi
piaĠa secundară. Pe piaĠa primară se tranzacĠionează titlurile nou emise iar
pe piaĠa secundară se negociază titluri deja emise úi aflate în circuitul
economic. PiaĠa financiară se manifestă, în principal, prin Bursa de Valori.
Bursa de valori, ca loc de întâlnire al ofertanĠilor dar úi solicitanĠilor de
capitaluri, trebuie să ofere garanĠii úi seriozitate celor doi parteneri. Din

92
acest punct de vedere sunt admise la Bursa de Valori doar firmele care
îndeplinesc o serie de condiĠii1:
- o anumită profitabilitate realizată pe o perioadă îndelungată;
- un activ real net de o anumită dimensiune minimă;
- o valoare de piaĠă cel puĠin egală cu valoarea activului real net;
- un număr de acĠiuni puse în vânzare de o valoare minimă;
- un număr de acĠionari foarte mare;
- auditarea bilanĠului de către o firmă internaĠională de prestigiu.
În Ġara noastră funcĠionarea Bursei de Valori este reglementată de
Comisia NaĠională a Valorilor Mobiliare. Aceasta este structurată pe trei
sectoare:
- sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române;
- sectorul valorilor mobiliare emise de către stat úi organele
administraĠiei centrale úi locale de stat;
- sectorul internaĠional.
În primul sector se găsesc emitenĠi de valori mobiliare grupaĠi în
două categorii: de bază úi categoria I-a. În categoria de bază se găsesc firme
care îndeplinesc următoarele condiĠii:
- sunt înregistrate la Oficiul de EvidenĠă a Valorilor Mobiliare;
- asigură libera transferabilitate a valorilor mobiliare, furnizarea de
informaĠii, pluta comisioanelor;
- are încheiat Contractul de Registru cu Bursa de Valori;
- certifică datele furnizate de emitent.
În categoria I-a sunt cuprinúi emitenĠii care pe lângă condiĠiile
precedente mai îndeplinesc încă úi alte condiĠii precum:
- obĠinerea de profit net în ultimii doi ani;
- o perioadă anterioară de activitate de minimum trei ani;
- cel puĠin 15% din numărul acĠiunilor să fie deĠinute de cel puĠin
1800 acĠionari.
9. FinanĠarea din fonduri europene nerambursabile. În contextul
procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, firmele au la
dispoziĠie fonduri europene pentru a-úi finanĠa investiĠiile de modernizare a
capacităĠilor de producĠie. Pentru a putea fi finanĠat, un proiect trebuie să
respecte o serie de criterii de eligibilitate, care privesc:
- categoriile de solicitanĠi care pot cere un ajutor financiar
nerambursabil;

1
Giurgiu I.A. – FinanĠele firmei, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p.165
93
 - tipurile de proiecte pentru care se poate acorda un ajutor
financiar nerambursabil;
- tipurile de investiĠii úi categoriile de cheltuieli eligibile.
Pentru a beneficia de finanĠare nerambursabilă, solicitantul trebuie să
demonstreze viabilitatea economico-financiară a proiectului printr-un studiu
de fezabilitate úi plan de afaceri. Viabilitatea economică poate fi definită
drept utilizarea din plin a unităĠii de procesare sau a unei părĠi din aceasta
prin raportarea de performanĠe financiare efective úi abilitatea de a opera
fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operaĠională. Beneficiarul
trebuie să demonstreze că îĠi poate plăti obligaĠiile úi datoriile în mod
regulat, fără să supună la nici un risc desfăúurarea normală a activităĠii sale
economice úi că generează un venit semnificativ. În mod special este
necesară existenĠa pieĠelor de desfacere pentru produsele respective (atestată
prin studii de piaĠă incluse în planul de afaceri). De asemenea, proiectul
trebuie să corespundă cu normele UE de mediu, igienă úi bunăstare úi
întreprinderea beneficiară trebuie să corespundă standardelor naĠionale.
Firmele româneúti au avut posibilitatea de a accesa fonduri europene
úi în perioada de pre-aderare. Acestea, funcĠie de natura investiĠiilor de
realizat, erau disponibile pentru firmele româneúti prin intermediul a trei
programe: SAPARD, ISPA úi PHARE. LegislaĠia europeană impunea úi în
cazul utilizării acestor fonduri o serie de condiĠii de natură financiară legate
de existenĠa în prealabil a resurselor proprii, precum úi realizarea unei
anumite eficienĠe. Pentru a ilustra posibilităĠile de utilizare a fondurilor
europene considerăm următorul exemplu. În cadrul programului SAPARD,
măsura 1.1 sunt finanĠate proiecte amplasate în mediul rural úi numai pentru
modernizarea capacităĠilor existente proiectele pot fi amplasate în mediul
urban. Valoarea minimă eligibilă a proiectului depus în cadrul măsurii 1.1
este de 30.000 euro, iar valoarea maximă exigibilă este de 2.000.000 euro.
Ajutorul financiar nerambursabil nu poate depăúi 50% (pentru sectoarele
lapte úi produse lactate, carne, produse din carne úi ouă, fructe úi cartofi,
vinificaĠie, peúte) sau 30% (pentru sectoarele cereale, seminĠe oleaginoase úi
zahăr) din valoare totală eligibilă a proiectului. La rândul ei, contribuĠia
publică se compune din 75% contribuĠia ComunităĠii úi 25% cofinanĠare
internaĠională.

AplicaĠia 1
O societate comercială are un capital social de 100 miliarde lei
format din 50 milioane acĠiuni cu valoarea bursieră de 3000 lei/acĠiune.
Societatea îúi planifică obĠinerea de fonduri de 25 miliarde lei emiĠând
94
acĠiuni la un preĠ de 2500 lei/acĠiune. Să se precizeze care este valoarea
unui drept de subscriere úi cum trebuie să procedeze un acĠionar pentru a
intra în posesia unei acĠiuni emise.
Rezolvare
Pentru a afla numărul acĠiunilor oferite spre subscriere împărĠim
totalul fondurilor de obĠinut la preĠul de emisiune:
25.000.000.000lei
n 10 milioane acĠiuni
2.500lei / actiune
Valoarea totală de piaĠă a acĠiunilor vechi era de:
50 milioane acĠiuni x 3.000 lei/actiune = 150 miliarde lei
Prin vânzarea noilor acĠiuni societatea obĠine o sumă suplimentară
de 25 miliarde lei. Presupunând că valoarea de piaĠă a acĠiunilor creúte
exact cu aceste 25 miliarde lei (drepturile de subscriere fiind exercitate
integral) noua valoare totală de piaĠă a acĠiunilor comune va fi de
150+25=175 miliarde lei. ÎmpărĠind această valoare la noul număr total de
acĠiuni (50+10=60 milioane) obĠinem că noua valoare de piaĠă a unei
acĠiuni este de:
175miliarde
2.916,67 lei/acĠiune
60 milioane
Deci, după realizarea emisiunii, preĠul unei acĠiuni comune va
scădea de la 3.000 lei/acĠiune la 2.916,67 lei/acĠiune.
Valoarea unui drept preferenĠial de subscriere care compensează
pierderea teoretică de capital a vechilor acĠionari va fi egală cu:
DS P0  P1 3.000  2.916 ,67 83 ,33lei / drept
Numărul de drepturi de subscriere necesar pentru a cumpăra o nouă
acĠiune se obĠine prin împărĠirea numărului acĠiunilor aflate în circulaĠie la
numărul noilor acĠiuni:
N 50
n DS 5 drepturi
n 10
Un acĠionar trebuie, deci, să predea cinci drepturi de subscriere úi să
plătească preĠul de emisiune de 2.500 lei/acĠiune pentru a primi o acĠiune
nou emisă care are în final o valoare de 2.916,67 lei.

AplicaĠia 2

O societate comercială are un capital social de 100 miliarde lei

format din 50 milioane acĠiuni úi rezerve de 40 miliarde lei. Se decide
95
creúterea capitalului social prin încorporarea a 50% din totalul rezervelor
constituite emiĠându-se 10 milioane acĠiuni cu valoarea nominală de 2.000
lei/acĠiune. ùtiind că valoarea bursieră a acĠiunilor este de 3.000 lei/acĠiune
să se precizeze cum se modifică valoarea acĠiunilor după emisiunea de
acĠiuni gratuite úi care este valoarea dreptului de atribuire de acĠiuni
Rezolvare
Valoarea de piaĠă a acĠiunilor vechi era de:
50 milioane acĠiuni x 3.000 lei/acĠiune = 150 miliarde lei
Prin oferirea de acĠiuni gratuite acĠionarilor existenĠi această
valoarea totală de piaĠă rămâne neschimbată, dar ceea ce se modifică este
numărul acĠiunilor aflate în circulaĠie (50+10=60 milioane acĠiuni). De aici
rezultă că noul curs al acĠiunilor în urma încorporării rezervelor este:
150 miliarde
P1 2.500lei / actiune
60 milioane
Deci, cursul bursier al acĠiunilor a scăzut cu 3.000-2.500=500
lei/acĠiune.
Prin urmare, valoarea dreptului de atribuire de acĠiuni gratuite care
compensează această pierdere suferită de acĠionar este:
DA P0  P1 500lei / drept sau
n u P0 10.000.000 u 3.000
DA 500lei / drept
N n 60.000.000
Noua mărime a capitalului social în urma încorporării rezervelor
este de 100+50% x 40=120 miliarde lei, fiind format din 60 milioane
acĠiuni cu valoarea nominală de 2.000 lei/acĠiune úi valoarea bursieră de
2.500 lei/acĠiune.

AplicaĠia 3

La sfârúitul unui exerciĠiu financiar o societate comercială a

înregistrat venituri totale de 200 miliarde lei úi cheltuieli totale de 180
miliarde lei, din care cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe – 6 miliarde
lei.
ùtiind că profitul net este repartizat în proporĠie de 40% ca
dividende úi 60% pentru dezvoltarea întreprinderii să se calculeze
autofinanĠarea brută úi capacitatea de autofinanĠare ale societăĠii analizate.

96
 Rezolvare
Profitul brut al exerciĠiului se determină ca diferenĠă între veniturile
totale úi cheltuielile totale: 200 – 180 = 20 miliarde lei.
Întrucât societatea plăteúte un impozit pe profit în rată de 25%
rezultă că profitul net al acesteia va fi egal cu: 20 – 25% x 20 = 15 miliarde
lei. Din cele 15 miliarde lei, 40%, adică 6 miliarde lei sunt repartizate ca
dividende, iar 60%, adică 9 miliarde lei sunt destinate dezvoltării
întreprinderii.
În aceste condiĠii, autofinanĠarea brută a societăĠii analizate, adică
suma dintre autofinanĠarea netă úi autofinanĠarea de menĠinere va fi egală
cu:
9 + 6 = 15 miliarde lei
Capacitatea de autofinanĠare (marja brută de autofinanĠare) se
obĠine adăugând la autofinanĠarea brută mărimea dividendelor distribuite:
15 + 6 = 21 miliarde lei.
Un alt mod de stabilire a capacităĠii de autofinanĠare are în vedere
caracterul acesteia de surplus al încasărilor asupra plăĠilor efectuate de
societate. Întrucât încasările potenĠiale obĠinute de întreprindere sunt de
200 miliarde lei, iar plăĠile băneúti determinate de activitatea întreprinderii
reprezintă suma dintre cheltuielile totale (excluzând cheltuielile cu
amortizarea mijloacelor fixe) úi impozitul pe profit, adică (180-6)+5=179
miliarde lei, rezultă că marja brută de autofinanĠare va fi egală cu 200 -
179= 21 miliarde lei.

4.3. Definirea structurii financiare. Criterii de optimizare

În vederea desfăúurării activităĠii sale întreprinderea trebuie să

dispună de capitaluri. Acestea sunt necesare pentru constituirea aparatului
tehnic de producĠie, adică a activelor imobilizate, precum úi pentru
achiziĠionarea obiectelor muncii, respectiv a activelor circulante.
Capitalurile trebuiesc colectate de pe piaĠa financiară la un nivel care
să acopere integral nevoia de resurse financiare a întreprinderii. Gestionarii
financiari ai firmei vor trebui să adauge la cerinĠa asigurării firmei cu
resurse până la nivelul necesar úi preocuparea de a angaja cele mai mici
obligaĠii către „furnizorii” de capitaluri, inerente activităĠii de atragere a
capitalurilor. Aceasta înseamnă că procesul de constituire a capitalurilor
trebuie să se finalizeze cu o anumită structură financiară.

97
4.5. Efectul de levier financiar

Efectul de levier (pârghie) reflectă rezultatele unei activităĠi

desfăúurate în condiĠiile folosirii unui punct de sprijin. Efectul de levier
financiar are drept scop creúterea rentabilităĠii financiare prin modificarea
structurii financiare. În urma efectului de levier financiar se aúteaptă
sporirea eficienĠei folosirii capitalurilor proprii (a rentabilităĠii financiare) pe
seama creúterii mărimii capitalului împrumutat. Acest lucru este posibil
dacă exista o marjă între rentabilitatea aúteptată a capitalurilor investite
(proprii úi împrumutate), pe de o parte, care trebuie să fie cât mai mare úi
costul capitalului împrumutat, pe de altă parte, care ar trebui să fie cât mai
mică. Concret, firma este necesar să obĠină împrumuturi cu dobânzi mici úi
în acest caz sumele să fie cât se poate de mari úi pe care să le folosească cu
rentabilităĠi mult superioare mărimii dobânzilor datorate.
Dacă se manifestă efectul de levier financiar atunci relaĠia dintre
rentabilitatea financiară (rf ) úi rata rentabilităĠii economice (rec ) ar trebui să
arate astfel:
rf > rec
adică posibilităĠile de remunerare a capitalurilor proprii sunt majorate prin
adăugarea la profitul obĠinut, din folosirea capitalului propriu, a diferenĠei
rămase dintre profitul rezultat din utilizarea capitalului împrumutat úi
dobânda plătită împrumutătorilor.
Pentru a evidenĠia efectul de levier este necesară prezentarea ratelor
de rentabilitate economică úi financiară, a evoluĠiei relaĠiei dintre ele în
urma modificării compoziĠiei capitalurilor.
Rata rentabilităĠii economice (rec), numită în practică economică
anglo-americană return on capital employed (abreviat ROCE), exprimă
eficienĠa cu care sunt utilizate capitalurile investite de către firmă, fie că
sunt proprii sau împrumutate. Ea se calculează ca un raport între rezultatul
exploatării (Rex), mai puĠin impozitul pe profit úi suma capitalurilor proprii
(Cp) úi a datoriilor financiare nete (D).
Rex x(1  T )
rec , unde
Cp  D
T este cota de impozit pe profit.
Rata rentabilităĠii financiare (rf), numită úi return on equity (ROE)
exprimă eficienĠa folosirii capitalurilor proprii. Această rată se stabileúte
prin raportarea rezultatului net curent (Rn) la capitalurile proprii:
115
 Rn
rf
Cp
Rezultatul net se poate scrie în funcĠie de rezultatul exploatării ca
fiind:
Rn ( Rex  C f ) x(1  T ) unde Cf sunt cheltuielile financiare,
Rn Rex x(1  T )  C f x(1  T )
Dacă avem în vedere că rata reală a dobânzii (rrd) se determină:
C f (1  T )
rrd atunci
D
Rn rec x(C p  D)  rrd xD rec xC p  (rec  rrd ) xD ,
Rn
rf înlocuind în relaĠie formula rezultatului net:
Cp
ª Dº
«r f rec  (rec  rrd ) »
«¬ C p »¼
D
În relaĠia de mai sus raportul reprezintă levierul financiar,
Cp
D
diferenĠa (rec – rrd) este braĠul levierului, iar produsul (rec – rrd) este
Cp
efectul de levier.
Efectul de levier poate spori în urma:
ƒ creúterii rec, lucru posibil prin selectarea celor mai eficiente investiĠii;
ƒ minorării rrd, adică prin contractarea celor mai ieftine împrumuturi de pe
piaĠa financiară úi cu mult mai mici decât rentabilitatea economică a
investiĠiilor;
ƒ majorarea, maxim posibil, a capitalului împrumutat (evident cel mai
ieftin). Odată cu acest fapt sporeúte úi riscul financiar. Se impune, fără
îndoială, un echilibru între dorinĠa de sporire a efectului de levier prin
creúterea capitalului împrumutat, pe de o parte úi implicarea firmei în
acĠiuni riscante. Aprecierea permanentă a mărimii riscului financiar se
poate realiza prin compararea mărimii profitului previzionat cu masa
dobânzilor de plătit pentru împrumuturile contractate 1 . Dacă există o
marjă consistentă între cei doi indicatori, în sensul că masa profitului de

1
Filip Gh. – Dimensiunea financiară a întreprinderii, Eco Art, Iaúi, 1995, p.132
116
 realizat este cu mult mai mare decât masa dobânzilor de plătit, atunci se
poate considera că firma este protejată împotriva riscului financiar.

4.6. Teorii privind optimizarea structurii financiare a

întreprinderii

IncidenĠa schimbării structurii capitalului asupra valorii firmei este

subiectul unei impresionante munci de cercetare. O parte din teoriile
elaborate susĠin că structura financiară are un rol neutru asupra valorii
firmei. Cele mai numeroase construcĠii teoretice demonstrează însă
contrariul, în sensul că structura financiară optimă are un efect pozitiv
asupra valorii de piaĠă a întreprinderii.

Legătura între eficientizarea prin optimizarea structurii financiare a

procesului de constituire - utilizare a capitalurilor úi realizarea obiectivului
managementului firmei, respectiv sporirea valorii de piaĠă a acesteia, poate
fi pusă în evidenĠă, cu ajutorul următoarelor relaĠii1:
- valoarea unei acĠiuni este:
D1
P0 , unde
Rcp
P0 este preĠul curent al acĠiunii,
D1 sunt dividendele în numerar, în sumă constantă,
Rcp este rata (cerută) a rentabilităĠii capitalurilor acĠionarilor investitori,
- în cazul că toate câútigurile sunt plătite exclusiv sub formă de
dividende în numerar, ecuaĠia poate fi scrisă;
C pa
P0 , unde
Rcp
C pa sunt câútigurile pe o acĠiune, iar
- pentru toate acĠiunile firmei relaĠia devine;

Va
¦ C pa , unde
Rcp
Va este valoarea totală de piaĠă a acĠiunilor firmei.

1
Bucătaru Dumitru – Capitalurile firmei, Sedcom Libris, Iaúi, 1999, p.86
117
 CAPITOLUL 5. PLASAMENTE DE
CAPITAL PE TERMEN LUNG

5.1. ConĠinutul úi criterii de clasificare a investiĠiilor

InvestiĠiile sunt consecinĠa principalei decizii financiare a

întreprinderii, care presupune crearea de capacităĠi de producĠie úi de
comercializare. Conceptul de investiĠii este deosebit de complex fiind tratat
în mod diferit de către economiúti în funcĠie de punctul de vedere adoptat de
aceútia.
Într-o accepĠiune largă, investiĠiile reflectă plasamentul de capitaluri
lichide (mijloace băneúti) atât în imobilizări pe termen lung de natură
corporală, necorporală úi în participaĠiuni, cât úi în imobilizări pe termen
scurt 1 . Într-o manieră asemănătoare, investiĠiile sunt definite úi în
reglementări legale privind investiĠiile din Ġara noastră (OrdonanĠa
nr.92/1997 privind stimularea investiĠiilor directe), respectiv ca “participare
la constituirea sau extinderea unei întreprinderi în oricare din formele
juridice prevăzute de lege, dobândirea de acĠiuni sau părĠi sociale ale unei
societăĠi comerciale, cu excepĠia investiĠiilor de portofoliu, precum úi
înfiinĠarea sau extinderea în România de sucursale de către societăĠi
comerciale străine”.
În înĠeles restrâns, investiĠiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează
pentru obĠinerea de active imobilizate, prin construire, reconstruire, lărgire,
modernizare sau achiziĠionare de maúini, utilaje, instalaĠii, clădiri, mijloace
de transport etc. InvestiĠii sunt considerate úi cheltuielile referitoare la
lucrările de proiectare, prospecĠiuni úi explorări geologice úi pregătirea
personalului ce va lucra la obiectivele de investiĠie2.
În viziune economică, investiĠiile înseamnă constituirea capitalului
fix, adică a factorilor fizici de producĠie úi de comercializare. Aceúti factori

1
I.A.Giurgiu – FinanĠele firmei, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p.57.
2
Bistriceanu Gh., ú.a. - FinanĠele agenĠilor economici, Editura Didactică úi Pedagogică R.A., Bucureúti, 1995,
p.117.
133
contribuie la funcĠionarea întreprinderii pe mai multe cicluri de exploatare
succesive.
În optică financiară, investiĠiile sunt concretizarea deciziei de a
efectua cheltuieli, în prezent, în active imobilizate, prin exploatarea cărora
se estimează obĠinerea, în viitor, eúalonat în timp, a unor fluxuri de încasări.
F.Aftalion consideră că a investi "înseamnă a renunĠa, astăzi la mijloace
băneúti în speranĠa realizării unor încasări viitoare, distribuite în timp"1.
Din punct de vedere contabil, investiĠiile semnifică diminuarea
soldurilor conturilor de lichidităĠi concomitent cu sporirea soldurilor de
imobilizări fie că sunt corporale, necorporale sau financiare. P.Massé afirmă
că investiĠiile "constau în transformarea mijloacelor financiare în bunuri
concrete"2.
Considerăm că investiĠiile pot fi definite ca alocări sau cheltuieli
legate: de crearea de noi active imobilizate cu destinaĠie productivă sau
socială; de înlocuire a celor uzate; de dezvoltare úi/sau modernizare a celor
existente, de achiziĠionare de active circulante precum úi de participaĠiuni.
Indiferent de punctele de vedere conform cărora se definesc
investiĠiile, se pot observa câteva trăsături caracteristice:
x cu ocazia desfăúurării investiĠiei se produce o transformare a valorii din
forma bănească în forme materiale diverse (echipamente materiale,
bunuri financiare, informaĠii etc.) care au durate de viaĠă economică
îndelungate;
x prin procesele de valorificare care urmează se speră obĠinerea unei valori
suplimentare concretizată într-un surplus monetar;
x operaĠiunile de constituire a activelor imobilizate, dar mai ales cele de
valorificare suportă numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu
rezultatelor;
x pe timpul desfăúurării investiĠiei are loc o imobilizare de mijloace
financiare al cărei cost trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete
sperate.
InvestiĠiile se clasifică după mai multe criterii. Astfel, din punct de
vedere al naturii lor investiĠiile se grupează în:
x investiĠii materiale concretizate în active ce privesc creúterea sau
modernizarea capacităĠii de producĠie;

1
Aftalion F., ú.a. - Thèorie financière de l'entreprise, P.U.F., Paris, 1974.
2
Massé P. - Le choix des investissements, Dunod, Paris, 1968, p.29.
134
x investiĠii imateriale realizate, în principal, în programe de cercetare,
programe informatice, în pregătirea personalului precum úi cele de
reclamă úi publicitate;
x investiĠii financiare reprezentate de fondurile plasate în acĠiunile úi
obligaĠiunile achiziĠionate de la alte firme.
După structura internă investiĠiile se clasifică în:
x lucrări de construcĠii-montaj care se concretizează în clădiri, construcĠii
speciale, amenajarea úi pregătirea teritoriului etc.;
x achiziĠii de utilaje care necesită montaj (fixarea în fundaĠii pe piloni sau
postamente), sau care nu necesită montaj (mijloace de transport etc.);
x lucrări úi explorări geologice (prospecĠiuni, explorări pentru conturarea
úi extinderea zăcămintelor în masiv, lucrări de foraj, studii úi cercetări
geologice etc.);
x alte cheltuieli concretizate în obiecte de inventar, cheltuieli cu obĠinerea
terenului, pentru supravegherea tehnică pe durata realizării investiĠiei
etc.
Din punct de vedere al modului de executare a lucrărilor, investiĠiile
se împart în:
x investiĠii executate în antrepriză care privesc lucrările executate de
firmele specializate în construcĠii-montaj;
x investiĠii executate în regie care se referă la lucrările ce se pot realiza cu
forĠele proprii ale beneficiarului.
Din punct de vedere al legăturii cu obiectul principal investiĠiile au
următoarea structură:
x investiĠii de bază în care se includ obiectele úi dotările care asigură
exploatarea normală a proiectului prevăzut;
x investiĠiile colaterale care privesc obiectele de investiĠii legate teritorial
úi funcĠional de investiĠia directă precum centrala termică, reĠelele de
canalizare, racorduri de utilităĠi etc.;
x investiĠiile conexe sunt cele care se realizează în alte întreprinderi sau
sectoare ca efect al realizării investiĠiei de bază pe linia aprovizionării úi
desfacerii sau acoperirii cu utilităĠi.
Din punct de vedere al resurselor de finanĠare, investiĠiile pot fi1:
- finanĠate din fonduri proprii;
- finanĠate din fonduri împrumutate.

1
I.Neagoe - FinanĠele întreprinderii, Editura Ankarom, Iaúi, 1997, p.116.
135
 Între criteriile de clasificare a investiĠiilor o importanĠă aparte îl
prezintă cel care priveúte structura resurselor angajate. Conform acestuia
investiĠiile se împart în:
x investiĠii brute care sunt realizate prin mobilizarea în principal a
amortizării úi a profitului firmei;
x investiĠii nete care sunt finanĠate doar pe seama profitului.
Aceste două categorii sunt utilizate în teoria dar úi practica
economică fiind recomandate pe plan internaĠional pentru a asigura
comparabilitatea investiĠiilor în ceea ce priveúte volumul úi caracterul lor.

5.2. Elemente financiare ale investiĠiilor

În evaluarea investiĠiilor trebuie să se Ġină cont de caracteristicile

financiare ale efortului depus úi efectelor obtenabile. Efortul úi efectele unei
investiĠii sunt evidenĠiate cu ajutorul următoarelor elemente:1
- suma cheltuielilor de investiĠii;
- durata de viaĠă a investiĠiei;
- profitul suplimentar sau economiile la costurile de exploatare;
- valoarea reziduală a investiĠiei.
Cheltuilelile de investiĠii sunt formate din totalitatea sumelor folosite
pentru achitarea activelor care reprezintă obiectul respectivei investiĠii,
precum úi cele pentru plata transportului, montajului, eventual, a taxelor
vamale. Cheltuielile reflectă, în principiu, efortul investitorului úi sunt
reflectate în devizele elaborate cu aceast ocazie. Costul unei investiĠii de
aport în natură este dat de mărimea dividendelor care trebuiesc plătite
aportului respectiv.
Durata de viaĠa a investiĠiei are semnificaĠii diverse, urmare a
unghiurilor diferite din care este tratată. Astfel, aceasta poate fi durata
fiscală (contabilă), tehnică, comercială sau juridică, aspecte dezvoltate în
partea privind elementele de calcul ale amortizării.
Beneficiile suplimentare sunt rezultatul unei diferenĠe favorabile
investitorului, între fluxurile marginale pozitive (încasări) úi cele negative
(plăĠi). Acest lucru înseamnă că sporirea încasărilor, urmare a investiĠiei,
faĠă de situaĠia anterioară investiĠiei, depăúeúte creúterea plăĠilor, apreciată în
acelaúi mod, datorită aceleiaúi cauze: investiĠia. DiferenĠa din sporul de
încasări úi sporul de plăĠi se concretizează în fluxul marginal de trezorerie.

1
Stancu I. – Gestiunea financiară a agenĠilor economici, Editura Economică, Bucureúti, 1994, p.253
136
 CAPITOLUL 6. AMORTIZAREA
CAPITALULUI IMOBILIZAT ÎN ACTIVE
CORPORALE ùI NECORPORALE

6.1. Conceptul de active imobilizate. Uzura acestora – bază

obiectivă a amortizării

InvestiĠia privită ca un plasament semnifică din punct de vedere al

circulaĠiei valorii o imobilizare pe diferite termene. Aceste imobilizări pot
lua forme concrete corporale, necorporale sau financiare. Un element al
imobilizărilor poartă numele de activ. Imobilizările corporale sunt definite
în Standardele InternaĠionale de Contabilitate ca fiind acele active care:
- „sunt deĠinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producĠia de
bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terĠilor sau pentru a fi
folosite în scopuri administrative,
- este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade”1.
Activele imobilizate corporale se deosebesc prin faptul că au
valoarea încorporată în conĠinutul lor material, în timp ce valoarea activelor
necorporale este concretizată în cheltuielile făcute pentru obĠinerea acestora:
este cazul licenĠelor, brevetelor, a documentaĠiilor referitoare la tehnologii
de fabricaĠie etc. Imobilizările corporale se concretizează în mijloace
materiale precum: maúini, utilaje, instalaĠii diverse, clădiri etc., care alături
de materiile prime, materialele úi de alte utilităĠi folosite de întreprindere
formează aparatul de producĠie al acesteia. Ca parte componentă distinctă a
aparatului de producĠie, maúinile, clădirile, utilajele etc. constituie baza
tehnică a firmei. Elementele bazei tehnice se caracterizează prin faptul că
participă cu întreaga lor valoare la desfăúurarea proceselor economice, care
însă se consumă în mod treptat, de fapt se transmite, parte cu parte, în
valoarea produselor úi/sau serviciilor rezultate în urma folosirii lor.
Pe parcursul activităĠilor economice la care participă, activele
imobilizate suferă un proces de uzură, urmare a acĠiunii factorilor fizici,
chimici, economici, tehnici etc. In consecinĠă, după fiecare utilizare, aceste

1
Standardele InternaĠionale de contabilitate, Editura Economică, Bucureúti, 2001, p.356.
169
active impun costuri de întreĠinere mai mari, sunt tot mai puĠin precise în
exploatare, au randamente mai scăzute etc., într-un cuvânt sunt tot mai
puĠin utile activităĠilor economice desfăúurate în condiĠii de eficienĠă.
Uzura este un proces complex concretizat în scăderea treptată a
utilităĠii activelor imobilizate nu doar urmare a folosirii ci úi datorită
nefolosirii lor, sau a apariĠiei de active mai ieftine sau cu parametri tehnico-
funcĠionali superiori. Uzura activelor imobilizate îmbracă două forme: uzura
fizică sau materială, care este o consecinĠă a folosirii sau a trecerii timpului,
caz în care această uzură se manifestă úi dacă activul este nefolosit úi uzura
morală care se datorează evoluĠiei tehnicii úi creúterii productivităĠii muncii
în ramurile economice producătoare de bunuri de acest fel úi care determină
apariĠia de obiecte similare la aceleaúi preĠuri însă superioare funcĠional, sau
cu aceleaúi performanĠe faĠă de cele deja existente în exploatare, dar la
preĠuri mai mici. Se consideră că nu toate activele imobilizate sunt afectate
de uzură úi deci nu este necesară amortizarea lor. Între acestea se pot
menĠiona:
ƒ fondul de comerĠ (goodwill-ul) compus din active necorporale
precum: calitatea clientelei, vadul comercial, reputaĠia conducerii
etc., elemente ce concură pe termen lung la menĠinerea sau
dezvoltarea firmei;
ƒ terenurile, ca fiind active cu potenĠial de reproducere considerat
infinit;
ƒ o serie de active financiare care la valorificare influenĠează în mod
direct rezultatul final al întreprinderii, exemplu acĠiunile emise de
alte firme úi achiziĠionate pentru diverse scopuri.
Activele imobilizate îúi pierd odată cu trecerea timpului, prin uzură,
în totalitate calităĠile tehnico-economice úi devin inutile în procesele
economice în care ar trebui angajate. Asigurarea continuităĠii exploatării
impune reconstituirea fizică a celor uzate integral. Pentru a le achiziĠiona
însă este necesară constituirea de mijloace băneúti egale ca valoare cu cea a
activelor ce urmează a se înlocui. In acest sens se cuantifică valoarea
pierdută de activele în cauză (de fapt transmisă asupra produselor/serviciilor
obĠinute) pe parcursul exploatării, în vederea includerii în valoarea ce
urmează a se recupera (încasa) de la beneficiarii bunurilor livrate. Stabilirea
valorii transmise de activele imobilizate în procesele economice este
determinată de cerinĠa dimensionării consumurilor tuturor factorilor de
producĠie, angajaĠi în exploatare, operaĠiune concretizată în calcularea
costurilor. În cazul activelor imobilizate calculele se realizează prin

170
stabilirea amortizării. Putem afirma deci că uzura reprezintă baza obiectivă a
amortizării.
În Ġara noastră, activele imobilizate care se amortizează pe seama
rezultatelor activităĠii întreprinderii cuprind active corporale úi active
necorporale. Activele corporale se compun la rândul lor din terenuri úi
mijloace fixe. Terenurile nu se amortizează, după cum am menĠionat,
excepĠie fac doar acele terenuri obĠinute prin vânzare-cumpărare sau ca
despăgubiri, în cazul exproprierilor. Valoarea acestora, reflectată în
documentele care atestă operaĠiunile amintite, se amortizează prin aplicarea
unei cote de 25% din cuantumul dobânzii curente la disponibilităĠile băneúti
de valoare egală cu preĠul de achiziĠie al terenurilor respective, acordată de
banca la care are deschis contul principal firma. Lacurile, bălĠile, iazurile
care nu sunt rezultatul unor investiĠii precum úi terenurile împădurite sunt
considerate active corporale, dar nu se amortizează.
Mijloacele fixe sunt definite, într-o viziune contabilă, ca obiectul sau
complexul de obiecte ce se utilizează ca atare úi îndeplineúte cumulativ
următoarele condiĠii:1
- au o valoare de intrare mai mare de 1.500 RON;
- au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Mijloacele fixe sunt organizate în „Catalogul privind clasificarea úi
duratele normale de funcĠionare a mijloacelor fixe” în trei grupe, mai multe
subgrupe, clase, subclase úi familii. Cele trei grupe sunt:2
x grupa 1: ConstrucĠii;
x grupa 2: Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii;
x grupa 3: Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a
valorilor umane si materiale si alte active corporale.
InvestiĠiile efectuate mijloacelor fixe luate cu chirie precum úi
investiĠiile pentru descopertă în vederea valorificării de substanĠe minerale
utile care se exploatează la suprafaĠă sunt asimilate mijloacelor fixe úi deci
se supun amortizării.
Activele necorporale se concretizează într-o grupă de cheltuieli ce
privesc: constituirea firmei (taxe úi alte cheltuieli de înscriere úi
înmatriculare, privind emiterea úi vânzarea de acĠiuni, de prospectare a
pieĠei, de publicitate); cercetarea-dezvoltarea; cu descoperirea rezervelor de

1
Legea nr.15/1994, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale úi necorporale, republicată în
Monitorul Oficial nr.242/31 mai 1999
2
H.G. 2139/30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea úi duratele normale de
funcĠionare a mijloacelor fixe, Monitorul Oficial nr. 46 din 13 ianuarie 2005
171
substanĠe minerale utile; achiziĠionarea de programe informatice. Activele
necorporale se amortizează pe durate stabilite pe fiecare cheltuială în parte
de Consiliul de AdministraĠie al firmei, cu condiĠia ca acestea să nu
depăúească 5 ani.

6.2. ConĠinutul úi rolul amortizării

NoĠiunea de amortizare este întâlnită în literatura de specialitate cu

mai multe înĠelesuri. Într-un sens mai cuprinzător amortizarea reprezintă „o
reducere ireversibilă, repartizată pe o perioadă determinată a valorii
anumitor posturi de bilanĠ”1. În acest caz amortizarea semnifică pe lângă
recuperarea valorii activelor imobilizate úi stingerea treptată a unui
împrumut pe calea rambursării sumei contractate în perioada de timp
convenită cu împrumutătorul. Considerăm necesară departajarea noĠiunilor
de amortizare úi de provizion. Amortizarea exprimă o reducere a valorii unui
bun datorită deprecierii ireversibile a acestuia, în timp ce provizionul
semnifică scăderea valorii unui element de activ (materii prime, produse
finite, creanĠe) datorată unor cauze care nu pot fi considerate ca ireversibile,
precum creúteri de preĠuri, a cursului de schimb valutar etc.). În altă ordine
de idei, amortizarea este caracteristică atât unor elemente de activ: active
imobilizate corporale sau necorporale, obiecte de inventar, cât úi de pasiv
precum împrumuturile contractate de firmă, pe când provizioanele se
creează doar pentru elementele de activ.
Într-o viziune contabilă, amortizarea este definită ca un proces de
reflectare a deprecierii activelor imobilizate în cursul unei perioade de timp.
Amortizarea este deci un proces ce priveúte corectarea valorii activelor
imobilizate, ca urmare deprecierii suferite în cursul timpului. Prin acest
proces se comensurează ritmul úi amploarea uzurii fizice úi morale a
activelor imobilizate corporale úi necorporale în scopul stabilirii valorii reale
a acestora astfel încât să se asigure sinceritatea datelor din bilanĠ faĠă de
creditori úi alĠi terĠi. În această abordare, amortizarea are un caracter pasiv
de reflectare a pierderii suferite de active, dar úi un caracter obligatoriu
deoarece trebuie să prezinte creditorilor gradul de uzură al activelor
imobilizate.

1
G.Depallens – Gestion financière de l’entreprise, Sirey, Paris, 1988, p.47, citat după M.OpriĠescu ú.a., -FinanĠe úi
contabilitate, Editura Universitaria, Craiova, 1999, p.121.
172
 În viziune economică, amortizarea este definită ca fiind un procedeu
de repartizare a consumului de capital pe o perioadă de timp. Prin calculele
amortizării se repartizează costul unei investiĠii pe durata de exploatare a ei.
Cheltuielile de exploatare sunt grevate în fiecare exerciĠiu cu o cotă parte
din valoarea activelor imobilizate folosite în procesul economic.
În viziune financiară amortizarea este considerată un proces prin
care se asigură reînnoirea activelor uzate. În urma recuperării amortizării se
creează resursele financiare necesare reproducĠiei simple (identice) a acelor
active. Ca o consecinĠă a acestor abordări, amortizarea poate fi privită sub
trei aspecte:
ƒ ca proces, care înseamnă o detaúare úi transmitere de valoare din
activele imobilizate asupra producĠiei;
ƒ ca o cheltuială care urmează a se include în costuri; cu
menĠiunea că amortizarea este de o natură diferită faĠă de
celelalte elemente de cheltuieli, deoarece nu conduce la o plată
imediată cum este cazul materiilor prime, consumurilor
energetice, salariilor etc.;
ƒ ca resursă financiară care trebuie să asigure recuperarea valorii
activelor imobilizate úi deci finanĠarea înlocuirii acestora.
Unii autori definesc în mod sintetic amortizarea ca fiind expresia
bănească a uzurii 1 . Aceasta nu înseamnă că în orice moment valoarea
pierdută prin uzură de un activ imobilizat este egală cu amortizarea.
Egalitatea se realizează, de regulă, la sfârúitul duratei de funcĠionare a
activului, eventual úi cu luarea în considerare a valorii reziduale. DiferenĠele
apar ca urmare a capacităĠii inegale a mecanismelor, folosite în cuantificarea
amortizării, de a reflecta ritmul uzurii. Prin procesul de amortizare se
creează în întreprindere resursele de finanĠare a înlocuirii activelor scoase
din uz, cu menĠiunea că temporar, acestea pot fi utilizate úi în alte scopuri,
de exemplu pentru acoperirea unor cheltuieli de exploatare. Rolul
amortizării este în primul rând de a evidenĠia valoric deprecierea activelor
imobilizate úi de a permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea ca
proces are rolul de a elibera resurse de finanĠare pentru reînnoirea activelor
uzate. Constituirea resurselor cu această destinaĠie trebuie făcută chiar dacă
firma obĠine pierderi. O firmă care nu calculează úi recuperează amortizarea
îúi diminuează patrimoniul. Amortizarea apare ca o resursă a autofinanĠării
fiind o componentă a finanĠării interne.

1
I.Neagoe – FinanĠele întreprinderii, Editura Ankarom, Iaúi, 1997, p.151
173
 Amortizarea se calculează din momentul intrării în funcĠiune a
activului imobilizat úi până în cel al recuperării integrale a valorii acestuia.
Atunci când un activ imobilizat este scos din funcĠiune înainte de
recuperarea normală úi integrală, amortizarea se calculează până la nivelul
valorii de inventar, mai puĠin suma ce se poate recupera prin valorificare.
Dacă după expirarea duratei de funcĠionare activele imobilizate pot să-úi
continue activitatea, atunci nu se mai justifică operaĠiunile de stabilire a
amortizării. În perioadele de inflaĠie, sumele ce trebuiesc reinvestite pentru
reconstituirea activelor imobilizate sunt mai mari, urmare a sporirii preĠului
lor de achiziĠie. În acest caz elementele de calcul, cu deosebire valoarea de
amortizat, dar úi metodele de amortizare trebuiesc adaptate, astfel încât să
existe o egalitate între mărimea amortizării úi preĠul de achiziĠie a activului
imobilizat ce urmează a fi înlocuit.

6.3. Elementele de calcul ale amortizării

Datorită faptului că cea mai mare parte a activelor imobilizate

amortizabile ale întreprinderilor sunt concretizate în mijloace fixe ne vom
referi în continuare la calculul amortizării acestora. Aprecierile făcute la
acest subiect sunt valabile în mare măsură pentru celelalte activele
imobilizate amortizabile ale firmelor. Elementele cu ajutorul cărora se
determină amortizarea mijloacelor fixe sunt:
a) valoarea de amortizat,
b) durata de amortizare,
c) norma de amortizare.
a)Valoarea de amortizat reprezintă elementul de bază în sistemul de
calcul a amortizării úi se poate exprima în moduri variate. Folosirea unor
anumite valori în stabilirea amortizării are consecinĠe diferite asupra
echilibrului dintre posibilităĠile de constituire a resurselor financiare úi
necesităĠile de investiĠii cerute de reproducĠia mijloacelor fixe. Valoarea
amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului în
situaĠiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală1.
Mijloacele fixe sunt evidenĠiate, conform legislaĠiei în Ġara noastră,
la valoarea de inventar care poate fi2:
1
Standardele InternaĠionale de Contabilitate 2001, Editură Economică, Bucureúti, 2001, p.357.
2
Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale úi necorporale, republicată în
Monitorul Oficial nr.242/31 mai 1999.
174
 ƒ valoarea iniĠială sau de origine;
ƒ valoarea de înlocuire, reproducĠie sau actualizată.
Valoarea iniĠială reflectă:
ƒ preĠul de achiziĠie la care se adaugă eventualele cheltuieli de
transport, montaj, punere în funcĠiune, taxe vamale precum úi alte
cheltuieli necesare ocazionate de crearea mijlocului fix respectiv;
ƒ cheltuielile de producĠie în cazul activelor produse sau construite de
întreprindere în regie proprie;
ƒ valoarea de aport convenită de părĠi, determinată prin expertiză
pentru mijloacele fixe intrate cu ocazia asocierii sau fuziunii
conform statutului úi contractului de societate.
Valoarea de înlocuire sau de reproducĠie este dată de suma
cheltuielilor ce trebuiesc făcute în momentul înlocuirii mijlocului fix cu
unul identic sau echivalent.
Valoarea actualizată se calculează urmare a modificărilor ce au loc
în nivelul preĠurilor, precum úi a utilizării mijloacelor fixe în alt regim decât
cel stabilit iniĠial, sau a discordanĠei care apare între mărimea amortizării úi
ritmul uzurii. Determinarea acestei valori se realizează cu ajutorul
operaĠiunii de reevaluare folosind preĠurile practicate pe piaĠă în acel
moment. Între tehnicile de reevaluare menĠionăm:
ƒ corectarea fiecărei valori de intrare cu câte un indice al preĠului
specific familiei de bunuri căreia îi aparĠine elementul de activ
imobilizat;
ƒ corectarea tuturor valorilor de intrare cu un indice care exprimă
variaĠiile nivelului general al preĠurilor.
Cu ocazia reevaluării se stabileúte úi valoarea actualizată rămasă
(V.a.r) în funcĠie de valoarea de inventar actualizată (V.i.a.), durata
consumată (D.c.) úi durata rămasă (D.r.) conform relaĠiei:
V .i.a.xD.r.
V .a.r.
D.c.  D.r.
Înaintea reevaluării se efectuează o inventariere a activelor
imobilizate, iar după o analiză a posibilităĠilor economice úi tehnice a lor, se
estimează durata de funcĠionare precum úi valoarea rămasă. Cu ocazia
reevaluării se stabilesc noi durate normate de serviciu, duratele rămase úi
cele consumate. În practică se mai folosesc úi alte valori de amortizat
precum:
ƒ valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată);
ƒ valoarea de intrare majorată cu suma reparaĠiilor capitale, în situaĠia
în care amortizarea este resursă de finanĠare a acestora;
175
 ƒvaloarea de intrare diminuată cu valoarea reziduală estimată.
b)Durata de amortizare exprimă perioada medie de timp în care
mijloacele fixe ar putea să funcĠioneze. Unii autori fac distincĠie între durata
de funcĠionare care poate fi mai scurtă sau mai lungă úi durata de amortizare
care reprezintă perioada avută în vedere de legiuitor pentru calculul
normelor de amortizare1. Duratele de amortizare (funcĠionare) îndeplinesc
un dublu rol:
ƒ servesc ca durate de amortizare pe intervalul cărora trebuie recuperate
valorile de inventar ale mijloacelor fixe. În funcĠie de aceste durate se
constituie resursele de finanĠare a investiĠiilor de înlocuire a mijloacelor
fixe uzate;
ƒ servesc ca suport de previzionare a mărimii producĠiei de mijloace fixe,
deoarece cererea de astfel de bunuri este influenĠată în mod direct de
necesitatea înlocuirii acelor mijloace uzate, care de regulă este
evidenĠiată de expirarea duratelor de serviciu.
În teoria úi practica economică sunt utilizate mai multe categorii de
durate de funcĠionare2.
În primul rând se face referinĠă la durata fiscală, contabilă, adică
durata normală de funcĠionare a mijloacelor fixe din Catalogul normelor
anexă la Legea amortizării din Ġara noastră folosită de întreprinderi în
programarea amortizării.
În al doilea rând este vorba de durata tehnică de funcĠionare a
mijloacelor fixe determinată de caracteristicile de funcĠionare tehnice
specifice fiecărui mijloc în parte. Comparând cele două durate menĠionate,
putem afirma că sunt situaĠii în care durata contabilă este mai mare decât
cea tehnică în condiĠii de utilizare intensivă (două-trei schimburi, viteze
sporite etc.) sau în condiĠii deosebite de exploatare (mediu umed,
temperaturi ridicate). De asemenea se întâlnesc úi cazuri în care durata
tehnică este mai mare decât cea contabilă ca urmare a unei exploatări úi
întreĠineri atente a mijlocului fix respectiv. AlĠi autori consideră durata
tehnică ca o durată fizică care nu ia în considerare influenĠa uzurii morale
adică a progresului tehnic úi a altor factori imprevizibili care pot scurta
durata de utilizare. În principiu această durată poate fi nedeterminată în
timp, datorită efectului reparaĠiilor capitale care se efectuează periodic
mijloacelor fixe3.

1
I.A.Giurgiu – Mecanismul financiar al întreprinzătorului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995, p.94.
2
I.Stancu – Gestiunea financiară a agenĠilor economici, Editura Economică, Bucureúti, 1994, p.254.
3
Sighicea N. – Amortizarea capitalului fix, Editura Amicul Casei, Craiova, 1997, p.88-89.
176
 În al treilea rând se face referire la durata comercială care prezintă
interes prin durata de viaĠă a produselor fabricate cu mijlocul fix respectiv.
Perioada de timp în care produsele sunt cerute pe piaĠă (urmare a
nemodificării preferinĠelor consumatorilor) permite ca odată cu vânzarea –
încasarea bunurilor respective să se recupereze amortizarea activelor fixe úi
să se poată face reproducĠia lor.
În al patrulea rând, durata juridică reflectă durata protecĠiei juridice
asupra dreptului de concesiune a unei exploatări, asupra unui brevet, licenĠă,
mărci de fabrică etc. ExistenĠa mai multor forme ale duratelor de funcĠionare
pune problema recuperării efective a valorii mijloacelor fixe prin
amortizare. Aceasta deoarece durata normală stă la baza programării
amortizării iar existenĠa celorlalte durate influenĠează condiĠiile de
recuperare a amortizării. Astfel, amortizarea se programează (în calculul
linear, folosit cu preponderenĠă nu doar în Ġara noastră ci úi în lume) prin
repartizarea uniformă, pe durata normală de funcĠionare a valorii mijloacelor
fixe angajate în exploatare. Recuperarea amortizării, în sistemul de calcul
menĠionat, la nivelul programat, presupune în primul rând ca durata normală
să coincidă cu celelalte forme ale duratelor de funcĠionare. CerinĠa este
respectată dacă durata normală este cel puĠin egală cu:
- perioada de manifestare a capacităĠilor fizice úi tehnice ale
mijloacelor fixe (durata tehnică);
- perioada în care există cerere de produse úi/sau servicii la
producerea cărora participă mijloacele fixe (durata comercială);
- perioada de exercitare a drepturilor juridice ce privesc exploatarea
mijloacelor fixe respective (durata juridică).
În Standardele InternaĠionale de Contabilitate se face referire la
durata de viaĠă utilă care reprezintă:
„a)– perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va
utiliza activul supus amortizării; sau
b)– numărul unităĠilor produse sau a unor unităĠi similare ce se
estimează că vor fi obĠinute de întreprindere prin folosirea activului
respectiv1.”
Un interes aparte îl prezintă durata economică de exploatare care
semnifică perioada în care mijlocul fix este capabil să aducă proprietarului
profit. Această durată este mai mică decât durata tehnică de serviciu, fie
datorită uzurii morale, fie datorită schimbării condiĠiilor de producĠie, faĠă
de cele existente la data punerii în funcĠiune. Durata de serviciu optimă este

1
Standardele InternaĠionale de Contabilitate, Editura Economică, Bucureúti, 2001, p.357.
177
intervalul de timp în care folosirea activului fix are o eficienĠă maximă,
adică raportul între rezultatele utile care se obĠin úi cheltuielile ocazionate
este maxim. Determinarea duratelor de funcĠionare este o activitate extrem
de laborioasă úi cu un grad ridicat de dificultate, atât datorită enormei
varietăĠi a mijloacelor fixe cât úi a numărului mare de agenĠi economici care
le folosesc în condiĠii variate de mediu (normal, umed, coroziv). De aceea,
duratele de funcĠionare trebuie să ia în considerare procesul obiectiv al
uzurii fizice úi morale a mijloacelor fixe, precum úi obiectivele esenĠiale ale
politicii financiare promovate în fiecare perioadă. În marea majoritate a
Ġărilor duratele de serviciu sunt stabilite în mod centralizat, de către stat úi au
un caracter obligatoriu pentru firme, însă în altele, duratele sunt orientative
(S.U.A.). Fundamentarea duratelor de funcĠionare se realizează cu ajutorul
modelelor statistico-matematice între care cele mai frecvent utilizate sunt:
metoda cheltuielilor specifice úi teoria jocurilor.
În Ġara noastră duratele de amortizare ale mijloacelor fixe, sunt
numite durate normale de funcĠionare, sunt stabilite în mod centralizat de
guvern úi sunt obligatorii pentru toĠi agenĠii economici care utilizează
acelaúi tip de mijloace fixe, în aceleaúi condiĠii. Duratele normale de
funcĠionare coincid cu duratele de amortizare, în ani, aferente regimului
liniar de amortizare. Dacă pe parcursul vieĠii mijlocului fix, agentul
economic constată că durata de funcĠionare normală, conform catalogului,
nu este adecvată, atunci aceasta se poate corecta, la sfârúit de an, pe baza
unor analize pertinente, cu aprobarea Consiliului de AdministraĠie astfel:
x se poate prelungi cu până la 20% faĠă de durata prevăzută în catalog
dacă urmare a unor cheltuieli s-a reuúit îmbunătăĠirea parametrilor de
funcĠionare sau datorită unei politici eficiente de întreĠinere úi de
reparaĠii s-a asigurat o funcĠionare rentabilă într-o perioadă mai mare;
x se poate reduce cu până la 20% faĠă de durata din catalog dacă
schimbările tehnologice sau cele din structura pieĠei impun acest lucru.
Majorarea duratei de funcĠionare a unor mijloace fixe care pot afecta
protecĠia vieĠii, a sănătăĠii úi a mediului se va face numai cu avizul
organismelor naĠionale de atestare competente.
c)Norma de amortizare exprimă mărimea amortizării, de regulă, în
procente faĠă de valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Normele de
amortizare au un caracter mediu úi pot fi stabilite pe fiecare fel, grupe
omogene, categorii mari úi total mijloace fixe. Din punct de vedere al
modului în care influenĠează mărimea amortizării anuale deosebim trei
categorii de norme:
a. proporĠionale;
178
 b. regresive sau accelerate;
c. progresive.
a. Normele proporĠionale sunt la rândul lor de mai multe feluri:
ƒ proporĠionale în timp;
ƒ proporĠionale pe unitate de produs;
ƒ proporĠionale pe km. (1000 km.)
Normele proporĠionale în timp sunt utilizate în calculul amortizării
marii majorităĠi a mijloacelor fixe úi se caracterizează prin nivelul lor
uniform úi constant, iar folosirea lor conduce la un nivel al amortizării egal
în fiecare an, la aceleaúi active, aúa încât costurile úi rezultatele financiare
sunt afectate la fel pe întreaga durată de amortizare. Aceste norme creează
un cadru favorabil pentru previziunea, analiza úi recuperarea amortizării, dar
nu Ġin cont de variabilitatea în timp a uzurii. Aplicarea normelor
proporĠionale în timp este cunoscută sub denumirea de calculul linear al
amortizării. RelaĠia de calcul a acestor norme este:
Vi
1
Na Dn u 100 u 100, unde
Vi Dn
Na este norma proporĠională în timp
Vi este valoarea de inventar,
Dn este durata normală de serviciu.
Normele proporĠionale pe unitate de produs sunt folosite în situaĠii
specifice cu deosebire la acele mijloace fixe, precum clădiri, construcĠii
speciale sau investiĠii pentru descopertări din minele de cărbuni, saline, sau
în cariere, dacă durata de folosire a acestora fixe este limitată la durata de
exploatare a rezervelor, caz în care ele nu pot primi alte utilizări după
epuizarea resurselor minerale. Calculul acestor norme se realizează după
relaĠia:
Vi sau Vr
Na , unde,
Re
Vi este valoarea de inventar a clădirilor sau construcĠiilor speciale sau
valoarea
investiĠiilor pentru descopertă
Vr este valoarea rămasă a bunurilor menĠionate anterior
Re este rezerva exploatabilă exprimată în tone, metri cubi etc. a minelor,
salinelor, carierelor.
În cazul clădirilor úi construcĠiilor speciale ale unor incinte miniere
care servesc mai multor mine, precum úi pentru clădirile úi construcĠiile
179
speciale ale instalaĠiilor de preparare, cu organizare independentă de
exploatările miniere pe care le servesc, norma de amortizare se determină:1
Vi sau Vr
Na , unde
Re1  Re 2  Re 3  ...  Re n
Re1, Re2...Ren semnifică rezerva exploatabilă a fiecărei mine servită în
incinta centrală respectivă.
Normele proporĠionale pe km (sau 1.000 km) úi pe ora de zbor (1000
ore zbor) sunt destinate numai pentru calculul amortizării mijloacelor de
transport. Deúi nu mai sunt utilizate în practica stabilirii amortizării în Ġara
noastră aceste norme sunt folosite într-o serie de Ġări datorită capacităĠii lor
de a reflecta mai bine ritmul uzurii mijloacelor de transport, prin luarea în
considerare a condiĠiilor de exploatare, comparativ cu situaĠia calculării
normelor cu ajutorul anilor. În cazul mijloacelor de transport auto norma de
amortizare se stabileúte după relaĠia:
Vi
Np 100
Na u 100 , unde:
Vi Np
Np este parcursul normat.
Normele de amortizare pe ora de zbor (1000 ore de zbor) sunt
destinate pentru calcularea amortizării aeronavelor la companiile de
transport aerian. Ele crează condiĠii pentru amortizarea integrală a valorilor
aeronavelor după realizarea parcursului normat în mii de ore de zbor.
Această normă se exprimă în lei pe ora de zbor (mii ore de zbor):
Vi
Na , unde
Dnv
Vi este valoarea de inventar a aeronavei care se amortizează,
Dnv este durata de serviciu normată în mii ore de zbor.
b. Normele regresive sau accelerate se caracterizează prin
descreúterea nivelului lor de la un an la altul conducând la amortizări mai
mari în primii ani de funcĠionare ai mijloacelor fixe úi mai mici spre sfârúitul
duratei acestora. Folosirea normelor regresive conferă firmelor o serie de
avantaje de natură financiară, însă úi dezavantaje care nu pot fi ignorate.
Printre avantaje enumerăm:
ƒ procurarea mai rapidă a resurselor financiare necesare reproducĠiei
activelor imobilizate;

1
I.Neagoe, FinanĠele întreprinderii, Editura Ankarom, Iaúi, 1997, p.163.
180
 ƒ micúorarea pierderilor provocate de uzura morală;
ƒ reducerea valorii rămase neamortizată ca urmare a scoaterii
premature din uz a activelor imobilizate;
ƒ realizarea unei relaĠii mai bune între mărimea normelor úi
randamentul mijloacelor fixe.
Dezavantajele utilizării normelor regresive se referă la:
ƒ transformarea unei părĠi din beneficiile firmei în amortizare, la
începutul duratei de funcĠionare;
ƒ faptul că nu asigură cunoaúterea, la un moment dat, a valorii reale a
mijloacelor fixe deoarece sunt diferenĠe între uzura reală úi mărimea
amortizării;
ƒ complicarea muncii de stabilire úi evidenĠiere a amortizării.
Aceste norme se prezintă în două variante în practica altor Ġări, nefolosite
nici una din ele în Ġara noastră, funcĠie de sistemul degresiv folosit de firme.
În cazul în care sistemul degresiv este construit cu ajutorul valorii rămase
(care scade de la an la an), atunci norma de amortizare este constantă
stabilită astfel:
V
Na (1  n r ) x 100 , unde
Vi
Vr este valoarea reziduală la sfârúitul duratei de serviciu
Vi este valoarea de inventar
Când sistemul degresiv se obĠine prin practicarea unei valori de
amortizat anuale constante, pe întreaga durată de serviciu, atunci norma se
stabileúte cu relaĠia:
Dr
Na u 100 , unde:
¦ Nu
Dr este durata de serviciu rămasă;
Nu este suma numărătorilor utilizaĠi în calcul.
În Ġara noastră normele folosite în calculul degresiv al amortizării
sunt în fapt norme proporĠionale úi sunt obĠinute prin multiplicarea normelor
liniare cu unul din coeficienĠii următori:
ƒ 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat
este între 2 úi 5 ani;
ƒ 2,0 dacă durata este între 5 úi 10 ani;
ƒ 2,5 dacă durata normală este mai mare de 10 ani.

181
 c. Normele progresive permit obĠinerea unor amortizări tot mai mari
pe măsura parcurgerii duratei de funcĠionare. Aplicarea acestor norme
conduce la o serie de dezavantaje precum:
ƒ îngreunează constituirea resurselor necesare amortizării datorită
scăderii în timp a randamentului mijloacelor fixe;
ƒ conduce la variaĠii mari ale amortizării în costuri influenĠând
dimensiunea profitului, care este mai mare la începutul duratei de
funcĠionare, deoarece se transformă amortizarea în profit úi mai mic
spre sfârúitul acesteia (când profitul se transformă în amortizare).
Datorită dezavantajelor ele nu sunt aplicate nici în Ġara noastră úi nici în altă
Ġară cu toate că se consideră că normele progresive reflectă, în general,
ritmul uzurii. RelaĠia de calcul a acestor norme este:
Dc
Na u 100 , unde
¦ Nu
Dc este durata consumată a mijloacelor fixe.
După modul cum sunt stabilite, normele de amortizare pot fi
analitice sau unice. Normele analitice sunt calculate pentru fiecare grupă de
mijloace fixe avându-se în vedere durate de funcĠionare stabilite funcĠie de
factorii specifici ce acĠionează în procesul de uzură al acestora.
Norma unică se determină numai după ce în prealabil s-au aplicat în
întreprindere norme analitice în dimensionarea amortizării. RelaĠia de calcul
a normei unice este:
t. A
Nu u 100 , unde
t.Vmat
Nu este norma unică,
t.A este fondul de amortizare anual total pe întreprindere,
t.Vmat este valoarea medie anuală totală pe întreprindere.

6.4. Sisteme úi mecanisme de calcul ale amortizării

Sistemele de calcul ale amortizării mijloacelor fixe pot fi studiate din

mai multe puncte de vedere. Astfel, după forma de exprimare a bazei de
calcul sunt cunoscute două sisteme: temporal úi funcĠional1. Acest criteriu
are în vedere modul în care se face asocierea elementelor ce stau la baza
sistemului.

1
M.OpriĠescu ú.a. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Dova, Craiova, 1996, p.121; A.I.Giurgiu –
FinanĠele firmei, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p.126.
182