VARIANTA 1

Subiectul I – punctul 7
O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi calificată ca validă sau
nevalidă.
Subiectul III – punctul 1
Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Inferenţe deductive mediate
- Inferenţe deductive nemediate

VARIANTA 2
Subiectul I – punctul 7
Echivocaţia este un sofism de limbaj care se datorează folosirii cu mai multe înţelesuri
a unui termen pe parcursul aceluiaşi demers raţional.
Subiectul III – punctul 1
Argumentul este dovada sau proba (poate fi propoziţie sau raţionament) pe care se
întemeiază o demonstraţie.
Subiectul III – punctul 2
- Premise
- Concluzie

VARIANTA 3
Subiectul I – punctul 7
Extensiunea unui termen este constituită din totalitatea obiectelor care sunt grupate
într-o clasă.
Subiectul III – punctul 1
Termenul este cuvântul sau grupul de cuvinte prin care se exprimă o noţiune.
Subiectul III – punctul 2
- Definitul
- Definitorul
- Relaţia de definire

VARIANTA 4
Subiectul I – punctul 7
Într-un silogism de figura a III-a, termenul mediu este subiect în ambele premise.
Subiectul III – punctul 1
Intensiunea unui termen este constituită din proprietăţile obiectelor ce se găsesc în
extensiunea termenului (o mai putem numi definiţia termenului).
Subiectul III – punctul 2
- Elementele clasificării
- Clasele
- Criteriul clasificării

VARIANTA 5
Subiectul I – punctul 7
O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi adevărată sau falsă.
Subiectul III – punctul 1
Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi
constituie intensiunea termenului.
Subiectul III – punctul 2
- Silogismul
- Polisilogismul

VARIANTA 6
Subiectul I – punctul 7
Amfibolia este un sofism de limbaj care apare atunci când o expresie sau o propoziţie
dintr-un argument este ambiguă din punct de vedere sintactic.
Subiectul III – punctul 1
Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect,
caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte.
Subiectul III – punctul 2
- Raţionamente deductive valide
- Raţionamente deductive nevalide

VARIANTA 7
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă extensiunile lor coincid.
Subiectul III – punctul 1
Subiectul logic este termenul propoziţiei despre care se enunţă ceva.
Subiectul III – punctul 2
- Inducţia completă
- Inducţia incompletă

VARIANTA 8
Subiectul I – punctul 7
Falsa dilemă este un sofism al supoziţiei neîntemeiate care apare datorită unei
bifurcaţii şi se întemeiază pe supoziţii false.
Subiectul III – punctul 1
Predicatul logic este termenul propoziţiei prin care se enunţă ceva despre subiect.
Subiectul III – punctul 2
- Termenul major (P)
- Termenul minor (S)
- Termenul mediu (M)

VARIANTA 9
Subiectul I – punctul 7
Clasificarea animalelor în vertebrate şi nevertebrate, după criteriul prezenţei/absenţei
coloanei vertebrate, este o clasificare dihotomică.
Subiectul III – punctul 1
Raţionamentul este operaţia logică prin care din propoziţii date numite premise se
deduce o altă propoziţie numită concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Teza de demonstrat
 - Fundamentul demonstraţiei
- Procesul de demonstrare

VARIANTA 10
Subiectul I – punctul 7
Diviziunea genului „raporturi între propoziţii categorice” în speciile: raport de
contrarietate, raport de subalternare, raport de contradicţie, raport de
subcontrarietate este o diviziune completă.
Subiectul III – punctul 1
Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Dilema constructivă simplă
- Dilema distructivă simplă

VARIANTA 11
Subiectul I – punctul 7
Clasificarea animalelor în vertebrate, nevertebrate şi mamifere nu respectă „regula
criteriului unic” într-o operaţie de clasificare.
Subiectul III – punctul 1
Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect,
caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte.
Subiectul III – punctul 2
- Teza argumentului
- Temeiurile argumentului

VARIANTA 12
Subiectul I – punctul 7
Clasificarea animalelor în vertebrate şi nevertebrate, după criteriul prezenţei/absenţei
coloanei vertebrate, este o clasificare dihotomică.
Subiectul III – punctul 1
Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite
criterii, în clase din ce în ce mai generale.
Subiectul III – punctul 2
- Prin urmare
- Deci

VARIANTA 13
Subiectul I – punctul 7
Propoziţiile categorice sunt forme logice în care se exprimă un singur raport logic între
doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.
Subiectul III – punctul 1
Propoziţia compusă este o unitate de discurs formată din propoziţii simple, a cărei
valoare de adevăr depinde de valoarea de adevăr a propoziţiilor simple care o
compun.
Subiectul III – punctul 2
- Deoarece
 - Dacă

VARIANTA 14
Subiectul I – punctul 7
Două propoziţii categorice aflate în raport de contradicţie nu pot fi nici adevărate şi
nici false în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.
Subiectul III – punctul 1
Funcţia de adevăr este o relaţie între două variabile propoziţionale ale unei propoziţii
compuse care decide valoarea de adevăr a propoziţiei compuse.
Sau putem încerca o definiţie prin enumerare:
Funcţie de adevăr este: negaţia, implicaţia, conjuncţia, disjuncţia, echivalenţa, etc.
Subiectul III – punctul 2
- Subiectul silogismului (S)
- Predicatul silogismului (P)

VARIANTA 15
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni se află în raport de opoziţie numai dacă extensiunile lor nu au în comun
nici un obiect.
Subiectul III – punctul 1
Negaţia unei propoziţii p este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi este
adevărată dacă şi numai dacă p este falsă.
Subiectul III – punctul 2
- Deoarece
- Dacă
- Atunci

VARIANTA 16
Subiectul I – punctul 7
Un termen este vid dacă extensiune sa nu conţine nici un obiect.
Subiectul III – punctul 1
Conjuncţia este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă ambele
propoziţii sunt adevărate; în caz contrar, ea este falsă.
Subiectul III – punctul 2
- Raţionament deductiv
- Raţionament inductiv

VARIANTA 17
Subiectul I – punctul 7
Un termen este vid dacă extensiunea sa nu conţine nici un obiect.
Subiectul III – punctul 1
Disjuncţia neexclusivă este funcţia de adevăr care este falsă dacă şi numai dacă
ambele propoziţii sunt false; în caz contrar, ea este adevărată.
Subiectul III – punctul 2
- Premisa majoră
- Premisa minoră
VARIANTA 18
Subiectul I – punctul 7
Un termen este singular numai dacă extensiunea sa este constituită dintr-un singur
obiect.
Subiectul III – punctul 1
Implicaţia este funcţia de adevăr care este falsă dacă şi numai dacă prima propoziţie
(antecedenta) este adevărată, iar cea de-a doua propoziţie (consecventa) este falsă;
în celelalte cazuri, implicaţia este adevărată.
Subiectul III – punctul 2
- Teza de demonstrat
- Fundamentul demonstraţiei
- Procesul de demonstrare

VARIANTA 19
Subiectul I – punctul 7
Sofismele de relevanţă sunt argumente care se bazează pe premise adevărate, dar
nerelevante, pentru stabilirea concluziei.
Subiectul III – punctul 1
Echivalenţa este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă cele două
propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr; în caz contrar, ea este falsă.
Subiectul III – punctul 2
- Premisele
- Concluzia

VARIANTA 20
Subiectul I – punctul 7
Un termen este colectiv numai dacă obiectele din extensiunea sa sunt colecţii de
obiecte, iar proprietăţile colecţiei nu revin totodată şi fiecărui membru al acesteia.
Subiectul III – punctul 1
Legea logică este formula adevărată independent de valorile variabilelor
propoziţionale.
Subiectul III – punctul 2
- Direcţia inferenţei este de la particular la general
- Concluzia este probabilă

VARIANTA 21
Subiectul I – punctul 7
Un termen este distributiv numai dacă fiecare caracteristică din intensiunea sa revine
fiecărui obiect din extensiunea sa.
Subiectul III – punctul 1
Formula contingentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii
compuse care conţine şi valoarea de adevăr „adevărat” şi valoarea de adevăr „fals”.
Subiectul III – punctul 2
- Subiectul silogismului (S)
- Predicatul silogismului (P)
 - Termenul mediu (M)

VARIANTA 22
Subiectul I – punctul 7
Un termen este vag numai dacă nu se poate decide cu certitudine pentru orice obiect
dacă face parte sau nu din extensiunea sa.
Subiectul III – punctul 1
Formula inconsistentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii
compuse care conţine doar valoarea de adevăr „fals”; se mai numeşte contradicţie.
Subiectul III – punctul 2
- Inducţia incompletă prin simplă enumerare
- Inducţia incompletă ştiinţifică

VARIANTA 23
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni se află în raport de ordonare numai dacă extensiunea unuia se include
total în extensiunea celuilalt termen, astfel încât cele două extensiuni nu coincid.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa deductivă este raţionamentul în care concluzia are un grad de generalitate
mai mic decât premisele.
Subiectul III – punctul 2
- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată
- Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei

VARIANTA 24
Subiectul I – punctul 7
Într-un silogism de figura a IV-a, termenul mediu este predicat în premisa majoră şi
subiect în premisa minoră.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa inductivă este raţionamentul în care concluzia are un grad de generalitate
mai mare decât premisele.
Subiectul III – punctul 2
- Deoarece
- Dacă

VARIANTA 25
Subiectul I – punctul 7
Un termen este absolut numai dacă notele care formează intensiunea sa
caracterizează obiectele din extensiunea sa, considerate în mod izolat faţă de alte
obiecte.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa imediată este raţionamentul în care dintr-o singură premisă se obţine o
concluzie, folosind două tehnici numite conversiune şi obversiune.
Subiectul III – punctul 2
- Indicatori ai temeiurilor
- Indicatori ai tezei
VARIANTA 26
Subiectul I – punctul 7
Un termen este negativ numai în măsura în care indică absenţa unei însuşiri la un
obiect.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa mediată este raţionamentul în care din două sau mai multe premise se
obţine o concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată
- Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei

VARIANTA 27
Subiectul I – punctul 7
Un termen este negativ numai în măsura în care indică absenţa unei însuşiri la un
obiect.
Subiectul III – punctul 1
O inferenţă este validă dacă şi numai dacă respectă regulile formale de construcţie a
raţionamentului.
Subiectul III – punctul 2
- Deci
- În consecinţă
- Dacă

VARIANTA 28
Subiectul I – punctul 7
Un termen este compus numai dacă, într-un discurs, este folosit ca noţiune derivată
dintr-o noţiune primară.
Subiectul III – punctul 1
O inferenţă este nevalidă dacă şi numai dacă nu respectă regulile formale de
construcţie a raţionamentului.
Subiectul III – punctul 2
- Premisa majoră
- Premisa minoră

VARIANTA 29
Subiectul I – punctul 7
Un termen este simplu numai dacă într-un discurs deţine rolul de noţiune primară.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa ipotetică este tipul de raţionament în care, deşi premisele sunt adevărate,
concluzia rămâne totuşi probabilă.
Subiectul III – punctul 2
- Definirea
- Clasificare
VARIANTA 30
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă au în comun toate obiectele din
extensiunile lor.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa disjunctivă este argumentul cu propoziţii compuse în care prima premisă
este o disjuncţie; este de două tipuri: ponendo-tollens şi tollendo-ponens.
Subiectul III – punctul 2
- Dacă
- Atunci

VARIANTA 31
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă extensiunea unuia se include
total în extensiunea celuilalt termen, astfel încât cele două extensiuni coincid.
Subiectul III – punctul 1
O inducţie este completă dacă şi numai dacă ia în considerare toate cazurile
particulare.
Subiectul III – punctul 2
- Disjunctive
- Ipotetice
- Conjuncţii

VARIANTA 32
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni se află în raport de încrucişare numai dacă extensiunile lor coincid parţial,
fiecare având în extensiunea sa şi obiecte ce nu aparţin extensiunii celuilalt termen.
Subiectul III – punctul 1
O inducţie este incompletă dacă şi numai dacă nu ia în considerare toate cazurile
particulare, datorită faptului că există un număr nedeterminat de asemenea cazuri.
Subiectul III – punctul 2
- Premisele
- Concluzia

VARIANTA 33
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni sunt în raport de opoziţie numai dacă extensiunile lor nu au în comun nici
un obiect.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa inductivă slabă este inferenţa inductivă a cărei concluzie are un grad redus
de probabilitate.
Subiectul III – punctul 2
- Argumente deductive mediate
- Argumente deductive nemediate

VARIANTA 34
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni sunt în raport de contrarietate numai dacă, oricare ar fi obiectul ales,
acesta nu aparţine simultan extensiunii ambilor termeni, existând însă posibilitatea de
a nu aparţine extensiunii nici unuia dintre ei.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa inductivă tare este inferenţa inductivă a cărei concluzie are un grad ridicat
de probabilitate.
Subiectul III – punctul 2
- Definitul
- Definitorul
- Relaţia de definire

VARIANTA 35
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni sunt în raport de contrarietate numai dacă, oricare ar fi obiectul ales,
acesta nu aparţine simultan extensiunii ambilor termeni, existând posibilitatea de a
nu aparţine extensiunii nici unuia dintre ei.
Subiectul III – punctul 1
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din
propoziţii adevărate.
Subiectul III – punctul 2
- Elementele clasificării
- Clasele
- Criteriul clasificării

VARIANTA 36
Subiectul I – punctul 7
Doi termeni se află în raport de identitate numai dacă au în comun toate obiectele din
extensiunile lor.
Subiectul III – punctul 1
Teza de demonstrat este o propoziţie concretă pe care o propunem şi pe care
urmează să o argumentăm.
Subiectul III – punctul 2
- Extensiunea
- Intensiunea

VARIANTA 37
Subiectul I – punctul 7
Diviziunea apare atunci când un termen este folosit în mod colectiv în premisa unui
argument, în timp ce în concluzie este folosit în mod distributiv.
Subiectul III – punctul 1
Fundamentul demonstraţiei este un ansamblu de premise care susţin teza propusă.
Subiectul III – punctul 2
- Premisa majoră
- Premisa minoră
- Concluzia
VARIANTA 38
Subiectul I – punctul 7
Amfibolia este un sofism de limbaj care apare atunci când o expresie sau o propoziţie
dintr-un argument este ambiguă din punct de vedere sintactic.
Subiectul III – punctul 1
Procesul de demonstrare este raţionamentul sau grupul de raţionamente prin care
susţinem teza cu ajutorul premiselor.
Subiectul III – punctul 2
- Direcţia inferenţei este de la particular la general
- Concluzia este probabilă

VARIANTA 39
Subiectul I – punctul 7
Sofismele formale sunt determinate de nerespectarea ordinii paşilor într-un argument.
Subiectul III – punctul 1
Raţionamentul este operaţia logică prin care din propoziţii date numite premise se
deduce o altă propoziţie numită concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Definirea
- Clasificarea

VARIANTA 40
Subiectul I – punctul 7
Sofismele circularităţii sunt determinate de presupunerea a ceea ce urmează a fi
argumentat.
Subiectul III – punctul 1
Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi
constituie intensiunea termenului.
Subiectul III – punctul 2
- Raţionamente deductive valide
- Raţionamente deductive nevalide

VARIANTA 41
Subiectul I – punctul 7
Sofismele supoziţiei neîntemeiate sunt argumente care se bazează pe supoziţii false.
Subiectul III – punctul 1
Negaţia unei propoziţii p este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi este
adevărată dacă şi numai dacă p este falsă.
Subiectul III – punctul 2
- Premisele
- Concluzia

VARIANTA 42
Subiectul I – punctul 7
Sofismele de relevanţă sunt argumente care se bazează pe premise adevărate, dar
nerelevante, pentru stabilirea concluziei.
Subiectul III – punctul 1
Disjuncţia exclusivă este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă
cele două propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr.
Subiectul III – punctul 2
- Direcţia inferenţei este de la general la particular
- Concluzia este la fel de generală sau mai puţin generală decât premisele

VARIANTA 43
Subiectul I – punctul 7
Sofismele dovezilor insuficiente sunt argumente în care premisele sunt relevante în
raport cu concluzia, dar nu sunt suficiente.
Subiectul III – punctul 1
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din
propoziţii adevărate.
Subiectul III – punctul 2
- Direcţia inferenţei este de la particular la general
- Concluzia este probabilă

VARIANTA 44
Subiectul I – punctul 7
Într-un silogism de figura a IV-a, termenul mediu este predicat în premisa majoră şi
subiect în premisa minoră.
Subiectul III – punctul 1
Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată
- Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei

VARIANTA 45
Subiectul I – punctul 7
Într-un silogism de figura a III-a, termenul mediu este subiect în ambele premise.
Subiectul III – punctul 1
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din
propoziţii adevărate.
Subiectul III – punctul 2
- Termenul major (P)
- Termenul minor (S)

VARIANTA 46
Subiectul I – punctul 7
Într-un silogism de figura a II-a, termenul mediu este predicat în ambele premise.
Subiectul III – punctul 1
Modus ponendo-ponens este argumentul deductiv ipotetic cu propoziţii compuse în
care a doua premisă este afirmativă iar concluzia afirmativă.
Subiectul III – punctul 2
 - Teza de argumentat
- Temeiurile argumentării
- Procesul de argumentare

VARIANTA 47
Subiectul I – punctul 7
Într-un silogism de figura I, termenul mediu este subiect în premisa majoră şi predicat
în premisa minoră.
Subiectul III – punctul 1
Inducţia prin simplă enumerare este tipul de argument inductiv care se bazează pe
simpla trecere în revistă a unui număr cât mai mare de cazuri, în care nici unul nu
contrazice rezultatul spre care tindem.
Subiectul III – punctul 2
- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată
- Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate

VARIANTA 48
Subiectul I – punctul 7
Clasificarea animalelor în vertebrate şi nevertebrate, după criteriul prezenţei/absenţei
coloanei vertebrate, este o clasificare dihotomică.
Subiectul III – punctul 1
Inducţia ştiinţifică este inducţia bazată pe reguli bine determinate şi utilizează
observaţia riguroasă şi experimentul dirijat.
Subiectul III – punctul 2
- Definitul
- Definitorul
- Relaţia de definire

VARIANTA 49
Subiectul I – punctul 7
Propoziţiile categorice sunt forme logice în care se exprimă un singur raport logic între
doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa deductivă mediată este inferenţa în care legătura din concluzie între subiect
şi predicat este mediată în premise de către un termen numit termen mediu.
Subiectul III – punctul 2
- Termenul major (P)
- Termenul minor (S)

VARIANTA 50
Subiectul I – punctul 7
Un termen este vid dacă extensiunea sa nu conţine nici un obiect.
Subiectul III – punctul 1
Validitatea este corectitudinea formală a unui raţionament.
Subiectul III – punctul 2
- Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată
 - Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate
VARIANTA 51
Subiectul I – punctul 7
O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi calificată ca validă sau
nevalidă.
Subiectul III – punctul 1
Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite
criterii, în clase din ce în ce mai generale.
Subiectul III – punctul 2
- Argumente deductive mediate
- Argumente deductive nemediate

VARIANTA 52
Subiectul I – punctul 7
Sofismele de limbaj sunt determinate de folosirea greşită a termenilor în cadrul unei
argumentări.
Subiectul III – punctul 1
Conjuncţia este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă ambele
propoziţii sunt adevărate; în caz contrar, ea este falsă.
Subiectul III – punctul 2
- Dacă
- Atunci

VARIANTA 53
Subiectul I – punctul 7
Afirmarea sau negarea predicatului despre subiectul logic desemnează calitatea
propoziţiilor categorice.
Subiectul III – punctul 1
Argumentarea este operaţia logică prin care o propoziţie numită teză a argumentării
este afirmată în baza unor propoziţii adevărate numite temeiuri.
Subiectul III – punctul 2
- Eroarea afirmării consecventului
- Eroarea negării antecedentului

VARIANTA 54
Subiectul I – punctul 7
Enunţarea predicatului despre întreaga extensiune sau numai despre o parte a
extensiunii subiectului logic desemnează cantitatea propoziţiilor categorice
Subiectul III – punctul 1
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din
propoziţii adevărate.
Subiectul III – punctul 2
- Inducţia completă
- Inducţia incompletă

VARIANTA 55
Subiectul I – punctul 7
După cantitate, propoziţiile categorice pot fi universale sau particulare.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa sau raţionamentul este operaţia logică prin intermediul cărei din propoziţii
numite premise este derivată o altă propoziţie numită concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Propoziţii categorice
- Propoziţii compuse

VARIANTA 56
Subiectul I – punctul 7
Enunţarea predicatului despre o parte sau despre întreaga extensiune a subiectului
logic desemnează cantitatea propoziţiilor categorice.
Subiectul III – punctul 1
Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Conversiunea
- Obversiunea

VARIANTA 57
Subiectul I – punctul 7
După calitate, propoziţiile categorice pot fi afirmative sau negative.
Subiectul III – punctul 1
Definirea este operaţia logică prin care sunt redate acele caracteristici ale unui obiect
care îl deosebesc de toate celelalte obiecte.
Subiectul III – punctul 2
- Indicatori de premisă
- Indicatori de concluzie

VARIANTA 58
Subiectul I – punctul 7
Corectitudinea în definire depinde de respectarea concomitentă a cinci reguli care
reflectă cerinţele principiilor logice.
Subiectul III – punctul 1
Termenul este cuvântul sau grupul de cuvinte prin care se exprimă o noţiune.
Subiectul III – punctul 2
- Conjuncţia
- Implicaţia

VARIANTA 59
Subiectul I – punctul 7
Un argument circular este un sofism care se produce atunci când se argumentează că
o propoziţie este adevărată pentru că este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite
criterii, în clase din ce în ce mai generale.
Subiectul III – punctul 2
- Componenta cognitivă
- Componenta lingvistică
- Componenta ontologică

VARIANTA 60
Subiectul I – punctul 7
Expresiile circulare sunt sofisme care presupun că ceea ce este de demonstrat a fost
deja demonstrat.
Subiectul III – punctul 1
Raţionamentul inductiv este raţionamentul în care direcţia inferenţei este de la
particular la general; se mai pot numi raţionamente prin generalizare.
Subiectul III – punctul 2
- Propoziţii categorice
- Propoziţii compuse

VARIANTA 61
Subiectul I – punctul 7
Definirea este operaţia logică prin care sunt redate acele caracteristici ale unui obiect
care îl deosebesc de toate celelalte obiecte.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa deductivă mediată este inferenţa în care legătura din concluzie între subiect
şi predicat este mediată în premise de către un termen numit termen mediu.
Subiectul III – punctul 2
- Extensiunea
- Intensiunea

VARIANTA 62
Subiectul I – punctul 7
Operaţia de clasificare este inversa operaţiei de diviziune.
Subiectul III – punctul 1
Intensiunea unui termen este constituită din proprietăţile obiectelor ce se găsesc în
extensiunea termenului (o mai putem numi definiţia termenului).
Subiectul III – punctul 2
- Inferenţe deductive ipotetice
- Inerenţe deductive disjunctive

VARIANTA 63
Subiectul I – punctul 7
Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite
criterii, în clase din ce în ce mai generale.
Subiectul III – punctul 1
Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Formule contingente
- Tautologii
VARIANTA 64
Subiectul I – punctul 7
O clasificare în care nu apar toate speciile genului este incompletă.
Subiectul III – punctul 1
Premisa este propoziţia unui raţionament din care va fi inferată concluzia
raţionamentului.
Subiectul III – punctul 2
- Teza argumentării
- Temeiurile argumentării

VARIANTA 65
Subiectul I – punctul 7
O clasificare în care specii străine genului în discuţie şi care aparţin altui gen este
prea abundentă.
Subiectul III – punctul 1
Concluzia este propoziţia unui raţionament obţinută din una sau mai multe propoziţii
numite premise.
Subiectul III – punctul 2
- Definitul
- Definitorul

VARIANTA 66
Subiectul I – punctul 7
Un argument este o formă logică care poate fi calificată ca validă sau nevalidă.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa deductivă este raţionamentul în care concluzia este la fel de generală sau
mai puţin generală decât premisele.
Subiectul III – punctul 2
- Definirea
- Clasificarea

VARIANTA 67
Subiectul I – punctul 7
Pentru obţinerea unei concluzii adevărate este necesar, dar nu şi suficient să plecăm
de la premise adevărate.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa nedeductivă este raţionamentul în care concluzia este mai generală decât
premisele.
Subiectul III – punctul 2
- Elementele clasificării
- Clasele
- Criteriul clasificării

VARIANTA 68
Subiectul I – punctul 7
Pentru obţinerea unei concluzii valide este necesar şi suficient să respectăm regulile
de validitate ale argumentelor sau inferenţelor.
Subiectul III – punctul 1
Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi
constituie intensiunea termenului.
Subiectul III – punctul 2
- Termenul
- Propoziţia

VARIANTA 69
Subiectul I – punctul 7
Pentru obţinerea unei concluzii adevărate este necesar şi suficient să plecăm de la
premise adevărate şi să respectăm regulile de validitate ale argumentelor sau
inferenţelor.
Subiectul III – punctul 1
Implicaţia este funcţia de adevăr care este falsă dacă şi numai dacă prima propoziţie
(antecedenta) este adevărată, iar cea de-a doua propoziţie (consecventa) este falsă;
în celelalte cazuri, implicaţia este adevărată.
Subiectul III – punctul 2
- Inferenţe deductive valide
- Inferenţe deductive nevalide

VARIANTA 70
Subiectul I – punctul 7
Confundarea cauzei şi a condiţiei este o formă de sofism care constă în considerarea
unora sau a tuturor condiţiilor drept cauze.
Subiectul III – punctul 1
Tautologia este rezultatul calculului cu propoziţii compuse care conţine numai
valoarea de adevăr „adevărat”.
Subiectul III – punctul 2
- Premisele
- Concluzia

VARIANTA 71
Subiectul I – punctul 7
Definirea este operaţie logică prin care se precizează extensiunea şi intensiunea unei
noţiuni.
Subiectul III – punctul 1
Definitorul este elementul din structura definiţiei care precizează caracteristicile
definitului.
Subiectul III – punctul 2
- Conjuncţie
- Implicaţie

VARIANTA 72
Subiectul I – punctul 7
Clasificarea este operaţia logică de ordonare şi grupare a obiectelor, după diferite
criterii, în clase din ce în ce mai generale.
Subiectul III – punctul 1
Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între
doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.
Subiectul III – punctul 2
- Premisa majoră
- Premisa minoră
- Concluzia

VARIANTA 73
Subiectul I – punctul 7
O definiţie este circulară dacă şi numai dacă definitorul îl conţine în alcătuirea sa pe
definit.
Subiectul III – punctul 1
Raţionamentul ipotetic este tipul de inferenţă în care, deşi premisele sunt adevărate,
concluzia rămâne totuşi probabilă.
Subiectul III – punctul 2
- Elementele clasificări
- Clasele

VARIANTA 74
Subiectul I – punctul 7
O definiţie este circulară dacă şi numai dacă definitorul îl conţine în alcătuirea sa pe
definit.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa deductivă validă este tipul de raţionament deductiv corect din punct de
vedere formal.
Subiectul III – punctul 2
- Ia în considerare doar o parte din cazurile particulare
- Concluzia sa are un grad mare de probabilitate

VARIANTA 75
Subiectul I – punctul 7
O definiţie circulară nu este falsă, însă este lipsită de valoare informativă.
Subiectul III – punctul 1
Premisa minoră este a doua propoziţie dintr-un silogism, formată din subiect si
termenul mediu.
Subiectul III – punctul 2
- Concluzia este mai generală decât premisele
- Concluzia este probabilă

VARIANTA 76
Subiectul I – punctul 7
O definiţie este afirmativă dacă şi numai dacă definitorul enunţă afirmativ despre
definit, adică arată cum este acesta şi nu cum nu este el.
Subiectul III – punctul 1
Raţionamentul este operaţia logică prin care din propoziţii date numite premise se
deduce o altă propoziţie numită concluzie.
Subiectul III – punctul 2
 - Inducţia completă
- Inducţia incompletă

VARIANTA 77
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal
afirmative adevărate este falsă.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa imediată este raţionamentul în care dintr-o singură premisă se obţine o
concluzie, folosind două tehnici numite conversiune şi obversiune.
Subiectul III – punctul 2
- Concluzia este mai generală decât premisele
- Concluzia este probabilă

VARIANTA 78
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal
afirmative adevărate este falsă.
Subiectul III – punctul 1
Formula contingentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii
compuse care conţine şi valoarea de adevăr „adevărat” şi valoarea de adevăr „fals”.
Subiectul III – punctul 2
- Propoziţii categorice
- Propoziţii compuse

VARIANTA 79
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal
afirmative adevărate este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Inferenţa deductivă imediată este raţionamentul în care dintr-o singură premisă se
obţine o concluzie prin intermediul a două tehnici numite conversiune şi obversiune.
Subiectul III – punctul 2
- Indicatori de premisă
- Indicatori de concluzie

VARIANTA 80
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular
afirmative adevărate este probabilă.
Subiectul III – punctul 1
Raţionamentul disjunctiv este argumentul cu propoziţii compuse în care prima
premisă este o disjuncţie; este de două tipuri: ponendo-tollens şi tollendo-ponens.
Subiectul III – punctul 2
- Fundamentul demonstraţiei
- Procesul de demonstrare
VARIANTA 81
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subcontrara unei propoziţii categorice particular
afirmative false este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între
doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.
Subiectul III – punctul 2
- Inducţia completă
- Inducţia incompletă

VARIANTA 82
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subcontrara unei propoziţii categorice particular
afirmative adevărate este probabilă.
Subiectul III – punctul 1
Indicatorul de argumentare este cuvântul sau grupul de cuvinte care arată dacă
propoziţia pe care o introduce este premisă sau concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Raţionamente deductive
- Raţionamente inductive

VARIANTA 83
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal
negative adevărate este falsă.
Subiectul III – punctul 1
Modus ponendo-ponens este argumentul deductiv ipotetic cu propoziţii compuse în
care a doua premisă este afirmativă iar concluzia afirmativă.
Subiectul III – punctul 2
- Termenul mediu
- Termenii extremi

VARIANTA 84
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal
negative adevărate este falsă.
Subiectul III – punctul 1
Formula inconsistentă este rezultatul final al calculului propoziţional cu propoziţii
compuse care conţine doar valoarea de adevăr „fals”; se mai numeşte contradicţie.
Subiectul III – punctul 2
- Silogismul
- Polisilogismul

VARIANTA 85
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal
negative adevărate este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Premisa majoră este prima propoziţie a silogismului compusă din termenul major (P)
şi termenul mediu (M).
Subiectul III – punctul 2
- Teza argumentării
- Temeiurile argumentării

VARIANTA 86
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular
negative adevărate este plauzibilă.
Subiectul III – punctul 1
Termenul major este unul din cei trei termeni ai silogismului, el fiind predicatul
silogismului.
Subiectul III – punctul 2
- Premisele
- Concluzia

VARIANTA 87
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice particular
negative adevărate este falsă.
Subiectul III – punctul 1
Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între
doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.
Subiectul III – punctul 2
- Inferenţe deductive valide
- Inferenţe deductive nevalide

VARIANTA 88
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subcontrara unei propoziţii categorice particular
negative adevărate este plauzibilă.
Subiectul III – punctul 1
Modus tollendo-tollens este argumentul deductiv ipotetic cu propoziţii compuse în
care a doua premisă este negativă iar concluzia tot negativă.
Subiectul III – punctul 2
- Definirea
- Clasificarea

VARIANTA 89
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal
afirmative false este plauzibilă.
Subiectul III – punctul 1
Termenul minor este unul din cei trei termeni ai silogismului, el fiind subiectul
silogismului.
Subiectul III – punctul 2
- Modus ponendo-ponens
- Modul tollendo-tollens
VARIANTA 90
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal
afirmative false este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Termenul mediu este unul din cei trei termeni ai silogismului, el făcând posibilă
legătura între subiect şi predicat.
Subiectul III – punctul 2
- Modus ponendo-tollens
- Modus tollendo-ponens

VARIANTA 91
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal
afirmative false este plauzibilă.
Subiectul III – punctul 1
„Definiens” sau definitorul este elementul din structura definiţiei care precizează
caracteristicile definitului.
Subiectul III – punctul 2
- Inducţia completă
- Inducţia incompletă

VARIANTA 92
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular
afirmative false este falsă.
Subiectul III – punctul 1
Modus ponendo-tollens este argumentul deductiv disjunctiv cu propoziţii compuse, în
care a doua premisă este afirmativă iar concluzia este negativă.
Subiectul III – punctul 2
- Premisa majoră
- Premisa minoră

VARIANTA 93
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice particular
afirmative false este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Legea logică este formula adevărată independent de valorile variabilelor
propoziţionale.
Subiectul III – punctul 2
- Inferenţe deductive cu o premisă
- Inferenţe deductive cu două premise

VARIANTA 94
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal
afirmative false este probabilă sau este nedeterminată.
Subiectul III – punctul 1
Echivalenţa este funcţia de adevăr care este adevărată dacă şi numai dacă cele două
propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr; în caz contrar, ea este falsă.
Subiectul III – punctul 2
- Argumente ipotetice
- Argumente disjunctive

VARIANTA 95
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contrara unei propoziţii categorice universal
negative false este plauzibilă.
Subiectul III – punctul 1
Argumentul nedeductiv tare este argumentul a cărui concluzie are un grad ridicat de
probabilitate.
Subiectul III – punctul 2
- Termenul
- Propoziţia

VARIANTA 96
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice universal
negative false este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Silogismul este inferenţa deductivă mediată formată din două premise şi o concluzie.
Subiectul III – punctul 2
- Inferenţe deductive mediate
- Inferenţe deductive nemediate

VARIANTA 97
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal
negative false este plauzibilă.
Subiectul III – punctul 1
Modul tollendo-ponens este argumentul deductiv disjunctiv cu propoziţii compuse, în
care a doua premisă este negativă iar concluzia este afirmativă.
Subiectul III – punctul 2
- Inducţia completă ia în considerare toate cazurile particulare, în vreme ce
inducţia incompletă ia în considerare doar o parte din ele
- Concluzia inducţiei incomplete are un grad redus de probabilitate

VARIANTA 98
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular
negative false este falsă.
Subiectul III – punctul 1
Termenul mediu este unul din cei trei termeni ai silogismului, el făcând posibilă
legătura între subiect şi predicat.
Subiectul III – punctul 2
- Raţionamente deductive
- Raţionamente inductive
VARIANTA 99
Subiectul I – punctul 7
În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, contradictoria unei propoziţii categorice particular
negative false este adevărată.
Subiectul III – punctul 1
Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi
constituie intensiunea termenului.
Subiectul III – punctul 2
- Extensiunea
- Intensiunea

VARIANTA 100
Subiectul I – punctul 7
O propoziţie categorică este o unitate de discurs care poate fi adevărată sau falsă.
Subiectul III – punctul 1
Propoziţia categorică este forma logică în care se exprimă un singur raport logic între
doi termeni, acest raport fiind necondiţionat de altceva.
Subiectul III – punctul 2
- Analogia
- Inducţia