România şi Uniunea Europeană între anii

1993-2007

La 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Calitatea de stat
membru implică atât drepturi, cât şi obligaţii. Toate acestea derivă din tratatele şi legislaţia adoptate
de Uniunea Europeană de la înfiinţare până în prezent, la fel ca în cazul oricărui alt stat membru al
Uniunii Europene.

2019

Ianuarie-iunie – România a deținut, pentru prima dată, Președinția rotativă a Consiliului

Uniunii Europene.

2014

22-25 mai – alegeri pentru Parlamentul European. Delegația română include 32 de membri,
cu unul mai puțin decât în precedenta legislatură. Jumătate dintre europarlamentari fac parte din
grupul PSE.

1 ianuarie – finalul perioadei de tranziție în ce privește restricțiile de acces pe piața muncii

din UE pentru lucrătorii din România

2009

4-7 iunie – primele alegeri pentru Parlamentul European la care România participă în calitate
de stat membru. Sunt aleși 33 de europarlamentari, peste două treimi din el făcând parte din PPE
(Partidul Popular European) și PSE (Partidul Social-Democrat European).

2007

1 ianuarie - România devine stat membru al Uniunii Europene.

Tratatul de aderare prevede că, dacă există deficienţe grave în transpunerea şi punerea în
aplicare a acquis-ului în domeniile economic, piaţa internă şi, respectiv, justiţie şi afaceri interne, pot
fi adoptate măsuri de salvgardare într-un termen de până la trei ani de la data aderării.

Aderarea României a fost insoţită şi de o serie de măsuri de acompaniere specifice, instituite

pentru a preveni sau pentru a remedia deficienţele în domeniile siguranţei alimentelor, fondurilor
agricole, reformei sistemului judiciar şi luptei impotriva corupţiei.

Pentru ultimele două componente a fost stabilit un mecanism de cooperare şi verificare cu

scopul de a îmbunătăţi funcţionarea sistemului legislativ, administrativ şi judiciar şi de a remedia
deficienţele grave în lupta împotriva corupţiei.

2005

25 aprilie - în cadrul unei ceremonii oficiale, desfăşurate la Abaţia de Neumunster din

Luxemburg, preşedintele României, Traian Băsescu, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea
Europeană
 13 aprilie - Parlamentul European dă undă verde aderării României şi Bulgariei la Uniunea
Europeană

2004

17 decembrie - la Consiliul European de la Bruxelles, România primeşte confirmarea politică a

încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană

2003

26 martie - Comisia Europeană prezintă ediţia revizuită a Parteneriatului de Aderare cu

România

2002

12-13 decembrie - Consiliul European de la Copenhaga decide asupra aderării a 10 noi state
membre şi adoptă foile de parcurs pentru România şi Bulgaria

20 noiembrie - Parlamentul European ia în considerare data de 1 ianuarie 2007 ca dată-ţintă

pentru aderarea României la Uniunea Europeană

13 noiembrie - Comisia adoptă o "Foaie de parcurs" pentru România şi Bulgaria

2000

Februarie - in cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicată lansării

Conferinţei Interguvernamentale, sunt deschise oficial negocierile de aderare cu România

1999

Decembrie - la Helsinki, Consiliul European decide începerea negocierilor de aderare cu şase

ţări candidate, printre care şi România

Iunie - România adoptă Planul Național de Aderare la Uniunea Europeană

1998

Noiembrie - Comisia Europeană publică primul Raport de Ţară privind procesul de aderare a
României la Uniunea Europeană

1997

Iulie - Comisia Europeană adoptă Agenda 2000, care include Opinia asupra cererii de aderare
a României la Uniunea Europeană

1995

Iunie – România depune cererea de aderare la Uniunea Europeană

1 februarie - intră în vigoare Acordul European

1993

1 februarie - România semnează Acordul European, ce instituie o asociere între România, pe

de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de altă parte
 România a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale cu
Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înțelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de
Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea
schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoașterea de facto a Comunității
Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE,
concomitent, fiind semnat și Acordul asupra Produselor Industriale.

Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în
1991 să fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare. Acordul european a intrat în funcțiune în
februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord
Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu
Declarația de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante
ale României, în care acestea își exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană.1

În iulie 1997, Comisia și-a publicat "Opinia asupra Solicitării României de a Deveni Membră a
Uniunii Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind Progresele României în
Procesul de Aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999,
Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiția îmbunătățirii
situației copiilor instituționalizați și pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). După
decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au
început la 15 februarie 2000.

Obiectivul României a fost de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La

summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest
obiectiv.

În Raportul de țară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană
în grupul popularilor creștin-democrați, se menționează că "Finalizarea negocierilor de aderare la
sfârșitul lui 2004 și integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme
structurale endemice: eradicarea corupției și punerea în aplicare a reformei". Recomandările
destinate autorităților române privesc: măsurile anticorupție, independența și funcționarea
sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.

Amendamentul 19 al aceluiași raport a dat cele mai multe emoții la București, deoarece în
acesta se propunea inițial suspendarea negocierilor cu România. "Parlamentul European cere
Comisiei o analiză detaliată și o monitorizare permanentă a problemelor menționate în raport și
raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei și Consiliului să reorienteze
strategia de aderare a României, pentru a îndruma această țară către un stat de drept. (...) Cere
Comisiei să stabilească de urgență un plan pentru o monitorizare mai bună și mai eficientă a
implementării acelei părți a legislației europene deja adoptate de România, în special în ceea ce
privește justiția și afacerile interne", se arată în amendament.

După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câștig de cauză, însă s-au
realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacționat imediat prin
realizarea unui plan de acțiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârșitul anului și pe parcursul
anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privința României iar la summit-ul de la
Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că face parte din primul val al
extinderii alături de Bulgaria și celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune și că Uniunea
Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului. Comisarului
european pentru extindere, Günter Verheugen, a exprimat de multe ori în vizitele sale dorința
Uniunii de a vedea România cât mai repede ca membru cu drepturi depline al acesteia.
 România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles
din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster
din Luxemburg[1], urmând ca cele două țări să adere la 1 ianuarie 2007, cu excepția cazului în care
sunt raportate încălcări grave ale acordurilor stabilite, caz în care aderarea va fi amânată cu un an,
până la 1 ianuarie 2008 (clauze de salvgardare).

Comisia Comunităților Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de țară, privind
progresele înregistrate de România în perspectiva aderării la UE. Potrivit acestuia, România continuă
să îndeplinească atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cât și criteriul unei economii de
piață funcționale. Raportul afirmă că „o punere în practică serioasă a programului propriu de reforme
structurale îi va permite să facă față presiunilor concurențiale și forțelor de piață din cadrul UE.“.
Raportul mai precizează că România a făcut progrese semnificative în alinierea legislației interne la
legislația Uniunii Europene și va fi capabila să-și îndeplinească obligațiile de Stat Membru al Uniunii
începând cu momentul preconizat al aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii și se
va concentra pe consolidarea capacității administrative în ansamblul ei.

Efecte asupra viitorului Uniunii:

Amplasarea geopolitică a României va influența politica UE cu privire la relațiile cu Europa de

Est, Orientul Mijlociu, Turcia și Asia. Prin Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), România
are o oportunitate de a-și demonstra supremația în regiune.

Integrarea în Uniunea Europeană a influențat și relațiile regionale ale României. În

consecință, România a impus un regim de vize pentru câteva state est-europene precum Republica
Moldova, Serbia, Muntenegru, Rusia, Ucraina, Belarus și Turcia.

Oficialii consideră că țara face parte atât din Europa Centrală cât și din Balcani. Acest lucru
reflectă ambițiile dualiste ale guvernului român, care dorește îmbunătățirea integrării euro-atlantice
a țării, concomitent cu crearea unei zone de stabilitate la Marea Neagră.

Webografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Integrarea_Rom%C3%A2niei_
%C3%AEn_Uniunea_European%C4%83

https://ec.europa.eu/romania/about-us/eu_romania_ro