Apele subterane din Câmpina – Prahova

Studiul efectuat are ca scop prezentarea atentă a segmentului de sistem fluviatil al

bazinului hidrografic Prahova, ce intersectează municipiului Câmpina, judeţul Prahova, fiind
un organism complex ale cărui însuşiri decurg din conexiunile părţilor sale componente
precum: rocă, relief, climă, sol, vegetaţie, acţiune antropică. Prin studierea acestor
componente a permis cunoaşterea însuşirilor şi a funcţiilor sistemului fluviatil, fluxul general
de materie şi energie din cadrul acestuia.

Peisajul geografic, ca rezultantă a interacţiunii componentelor naturale şi antropice,

constituie principala unitate în analiza potenţialului natural al unui spaţiu geografic.

Valea Prahovei şi sistemul său fluviatil, parte integrată a sistemului Ialomiţa,

reprezintă un organism complex, ale cărui însuşiri sunt reglate de numeroase variabile de
control precum: relieful, geologie, clima etc.

În studiul de fata s-a ales doar segmentul fluviatil din cadrul Municipiului Campina
pentru evidenţierea particularităţilor problemelor de geografie pe care le ridică bazinul
hidrografic al râului Prahova din cadrul oraşului, evoluţia şi regimul de alimentare, procesele
termice cât şi direcţiile de folosire ale acestor resurse.

Municipiul Câmpina este situat în judeţul

Prahova, al 3-lea judeţ ca mărime al ţării. Amplasat
într-un adevărat amfiteatru natural, oraşul Câmpina
se afla pe două coordonate esenţiale ale
continentului: paralela de 45 de grade Nord (la fel cu
New York-ul) şi meridianul 26. Este situat pe Valea
Prahovei, la o distanţă de 30km fata de Ploieşti
(reşedinţa judeţului Prahova) şi la 90 km de Braşov.

Fig.1 Campina-asezare in cadrul

judetului Prahova

Limitele oraşului sunt impuse următoarele vecinătăţi:

1
 - Nord – comună Cornu;
- Nord-Est – comună Brebu;
- Vest – comună Poiana Câmpina
- Sud – comună Băneşti
- Sud-Est – comună Telega
Urcând dealul Muscel, la
punctul denumit “La Observator”, de la
cei de 550 m ai acestuia se va avea sub
priviri întreaga panoramă a oraşului şi a
împrejmuirilor sale. De aici, se constată
cu uşurinţă că cele trei râuri care îl
înconjoară, la nord râul Câmpiniţa, la
est râul Doftana, iar la vest râul
Prahova, au reuşit să modeleze terasa
Câmpinei, transformând-o într-o
platformă de formă triunghiulară, cu
Fig.2 Terasa Campina 3D
pante mai line sau mai abrupte, care se întinde pe o suprafaţă de 2.423 hectare, având o
uşoară înclinare pe direcţia nord-sud.
Câmpina este situată în zona colinară din nordul Munteniei, ca un avanpost al
Subcarpaţilor înaintea câmpiei, la cca. 1 km de confluenţa râului Prahova cu Doftana, pe
malul stâng al Prahovei.
Terasa Câmpinei, este cea mai caracteristică terasa de eroziune din Subcarpaţi,
dominând cu 40-45 m văile celor trei râuri care o delimitează, alcătuită dintr-un strat gros de
pietrişuri (20 m) ce repauzează peste fundamental cutat, acoperit cu un orizont cenuşiu-
roşiatic pe seama căruia s-a format solul; de la Comarnic unde are 85 m altitudine relative
fiind singura terasa bine dezvoltată; coboară la Breaza şi Cornu (65 m), unde este formată din
două trepte bine, uşor denivelate una faţă de alta, având o lăţime de 1-2 km; iar de la
localitatea Cornu se prelungeşte până dincolo de Campina, unde formează triunghiul dintre
Prahova şi Doftana cu o lăţime de 4 km; este modelată de o serie de dealuri, care au
transformat-o într-o depresiune ferită de vânturile puternice ce bat în câmpie.
Terasele Campina, Brebu, Văleni şi Podeni fiind sincrone cu câmpia, aluviunile lor
alcătuiesc marele con de dejecţie al râului Prahova.
De-a lungul Văii Doftanei se află dealul Ciobul (618m); la vest, paralel cu râul
Prahova se observă un lanţ de dealuri dintre care se evidenţiază Piţigaia (634 m), iar spre

2
nord se află vârful Poienii (672 m). Dincolo de râul Câmpiniţa spre nord şi nord-est se
reliefează dealul Cornului, dintre care vârful Voila (675 m). În zare, pe aceeaşi directive, se
vede crucea eroilor situate pe dealul Gurga, ce domină, cu cei 743 m ai săi, oraşul Breaza, iar
în zilele însorite, în ultimul plan, apar munţii Bucegi cu crestele lor semeţe.

Trecerea de la câmpie spre râurile care o delimitează se face prin versanţi abrupţi,
uneori direct spre albia râurilor. Subcarpaţii Prahovei au aspectul unui ansamblu de culmi
deluroase, cu dimensiuni şi orientări variate, a căror înălţime creşte dinspre câmpie spre zona
muntoasă. Cea mai mare parte a culmilor sunt înguste, multe având înfăţişarea unor creşte.

Această poziţie geografică a Câmpinei, de terasă a râului Prahova, cum se numeşte

din punct de vedere geomorfologic, a fost şi este deosebit de favorabilă pentru dezvoltarea
unei aşezări umane.

Resurse natural:

Zăcământul de petrol de la
Câmpina este cantonat în nisipurile şi
gresiile pliocene (meoţiene), de la
contactul cu accidentul tectonic şi
până la cca 500 m, la sud de acesta,
unde petrolul vine în contact cu apa
din sinclinal. Pentru a ne face o idee
asupra vârstei formaţiilor geologice,
care apar la suprafaţa în zona
Câmpinei, este suficient să arătăm că,
de la începutul miocenului şi până la
sfârşitul pliocenului s-au scurs circa
30 milioane de ani, iar stratul de
pietriş care constituie cuvertura
formaţiunilor pliocene, simiocene s-a
format în cca 2 milioane de ani.
Fig.3 Harta geologica a Bazinului Prahova
Datorită constituţiei petrografice caracterizate de prezenţa sării, se pot recunoaşte
forme caracteristice tipice, cu alunecări de teren, cu bălţi sărate folosite în scop terapeutic.
Aceste zone cu sărături se întâlnesc la nordul oraşului Câmpina, pe Valea Telega şi pe Valea
Lupăriei.

3
 Solurile și subsolurile. Predomină cambisolurile, la care se adaugă argiluvisoluri şi
local molisoluri.
În ceea ce priveşte alcătuirea geologică a terasei, peste 70% din suprafaţa construibilă
prezintă în subsol depozite sedimentare ce aparţin miocenului, alcătuite din marne şi argile cu
intercalaţii de nisip şi gresii, dar şi depozite de sare şi gipsuri.
Din punct de vedere geologic, zonă care cantonează zăcămintele de hidrocarburi
face parte din marea unitate a Carpaţilor Orientali, respectiv zona alungită spre nord în
direcţia lanţului muntos, denumită zona neogenă sau precarpatică a Carpaţilor Orientali.
Formaţiunile din zonă aparţin Neogenului, mai precis Cuaternarului, reprezentat prin
seria Pleistocen inferior.
Meoţianul este alcătuit dintr-o formaţiune nisipoasă, slab cimentată, cu intercalaţii de marne.
Ponţianul, dispus discordant, cuprinde o formaţiune marnonisipoasă, fiind reprezentat
prin marne friabile şi nisipuri cenuşii, slab micafere.
Dacianul grupează depozite reunite sub denumirea de formaţiunea nisipoasă, ce
prezintă bazal marne cenuşii, iar superior nisipuri cenuşii-gălbui, micafere.
Romanianul este alcătuit din două unităţi distincte: formaţiunea argilelor pătate,
reprezentată prin
Argile şi marne cenuşii, cu pete roşcate, şi formaţiunea cu pietrişuri şi nisipuri.
Cuaternarul este reprezentat prin seria Pleistocen inferior, cu straturi de nisipuri,
pietrişuri şi argile.

Resursa de apă

În cadrul municipiului se afla un post hidrometric ce ţine sub observaţie din 1962
regimul apelor din zona dealurilor subcarpatine. În privinţa apei, a dominat concepţia că
rezervele de apă nu reprezintă un factor de limitare a dezvoltării, presupunând că se dispune
din belşug de ea. Reţeaua hidrografică este dominată de bazinul râului Prahova, care deţine
3/4 din teritoriul judeţului, cu principalele râuri: Doftana, Teleajenul, Vărbilăul şi Cricovul
Sărat, care la rândul lor au numeroşi afluenţi.

Surse de apă de suprafaţă

4
 Debitul mediu multianual al celui mai important rău ce traversează zona Prahova este
de 41m3/s. Raul Doftana ce izvoraşte de sub pasul Predelus, are o lungime de 50km, un bazin
de 418 km2, iar debitul de 5m3/S

Din punct de vedere al calităţii râului Prahova şi Doftana sunt în zona Campina de
Categoria I, amonte (grupează apele care pot fi potabilizate pentru alimentarea fermelor
zootehnice şi păstrăvarii) şi Categoria D, aval (categoria de ape degradate, în care fauna
piscicolă nu se mai dezolta)

Paltinul, lac de acumulare pe

Doftana cu principal utilizare –
alimentarea cu apa, are un volum de
62,3 mil. m3 iar calitatea apei: din
punct de vedere chimic, Categoria I,
din punct de vedere biologic
oligotrof.

Staţia de apă Campina are o

capacitate de 1.080mii m3/an

Lungimea râului Prahova de la izvor

până la vărsare, este de 193 km
cursul său fiind împărţit, în funcţie
de unităţile principale de relief pe
care le străbate, în trei sectoare:
Fig.5 Scurgerea medie specifica Bazinului Prahova
cursul superior, care corespunde
zonei montane, de la izvor până la localitatea Comarnic (34km): cursul mijlociu, aferent
dealurilor subcarpatice, de la Comarnic până la Băneşti (24 km); cursul inferior, suprapus
zonei de câmpie, intre Băneşti şi localitatea Patru Fraţi (135km).

Prahova îşi colectează o bogată reţea hidrografică de pe spaţial unui bazin ce

totalizează o suprafaţă de 3740 km2 , reprezentând aproximativ 42% din suprafaţa bazinului
hidrografic Ialomiţa, în care se integrează, fiind cel mai important al acestuia. Acest bazin
face parte din grupa bazinelor cu extindere redusă, reprezentând de fapt 1,56% din teritoriul
României.

Fig. 4 Harta proceselor geomorfologice

 Bazinul Prahova este un bazin de tip alungit, viiturile formându-se şi transmiţându-
se mai lent, deoarece afluenţii se în râul colector eşalonat în timp şi spaţial, acestea având o
forţă eroziva şi de transport mai redusă decât cele produse în bazine dezvoltate îndeosebi în
lăţime – cu forma circulară, semicircular sau palmate.

Răul Prahova, organism hidrografic alohton, poate fi considerat cel mai asimetric
bazin din România.La sud de Campina, la ieşirea din depresiunea cu acelaşi nume primeşte
pe partea stângă, în dreptul localităţii Băneşti, apele râului Doftana, cel mai important afluent
al său cu o lungime de 51 de km, sistem fluviatil care rulează un debit mediu de 4,6 m 3/s şi
care imprima bazinului Prahova, în acest sector, o clară nota de asimetrie. În cursul mijlociu,
valea Prahovei devine, în condiţiile unei pante mai puţin accentuate şi a unor formaţiuni
litologice moi, friabile, mult mai largă şi este însoţită de 7 terase, dintre care unele au
dimensiuni apreciabile fiind utilizate pentru aşezări: Comarnic, Breaza, Nistoreşti, Cornu,
Campina, Băicoi şi culturi agricole, podul terasei Campina 40 - 45 m, având cea mai largă
extindere 4 km.

Tipul sursei de alimentare şi variaţia acesteia în timpul anului determina

particularităţile regimului scurgerii lichide, precum şi ale altor elemente hidrologice din
cadrul bazinului hidrografic.

Râurile component din sistemul fluviatil al Prahovei sunt alimentate de apele rezultate
din ploi, din topirea stratului de zăpadă acumulat în sezonul rece şi din apele subterane.

6
 Scurgerea medie a râului din bazinul Prahovei se caracterizează prin pronunţate
variaţii de la o lună la alta sau de la un sezon la altul. Fiind cauzate, în principal, de factorii
climatic a căror influenţă se exercita asupra surselor de alimentare. Cele mai mari cantităţi de
apă se scurg pe raul Prahova în luna mai s-au înregistrat la staţia hidrometrică din Campina
fiind 14,4% apa scursă.

Surse de apă subterană

Zona depozitelor de sare este marcată de prezenţa dolinelor, în care s-au format
următoarele lacuri: Peştelui, Bisericii şi Curiacului, precum şi de existent unor izvoare de apă
sărată pe flancurile de est şi vest ale terasei. Poluarea cu substanţe impurificatoare alterează
calităţile fizice, chimice şi biologice ale apelor subterane. Astfel majoritatea hidrostructurilor
au suferit în timp procesul de contaminare a apei cu azotaţi (NO3)

Apele subterane din bazinul Prahovei sunt condiţionate de succesiunea diferitelor

formaţiuni geologice, varietate petrografică, permeabilitatea rocilor, grosimea depozitelor s. a
întâlnindu-se ca ape freatice şi de adâncime. Provenite din infiltrarea precipitaţiilor prin rocile
poroase permeabile, având o origine vadoasa.

În cadrul terasei Campina, stratele acvifere sunt alimentate din infiltraţii şi din zonele
de versant limitrofe şi se descarcă natural prin materialele deluviale situate pe fruntea
acestora sau prin izvoare. Unde debitele cuprinse între 0.5 şi 5 l/s le fac utilizabile pentru
industria locală sau pentru consum casnic. Nivelul piezometric prezentând adâncimi
oscilatorii între 3 şi 10 m, iar direcţiile de filtrare influenţate de condiţiile locale sunt, în
general, oblice fata de axul culoarelor de vale.

Poluarea se resimte diferenţiat, existând zone în care acviferul este intens poluat cu
concentraţii ce situează peste limita
STAS 1342/91 pentru acest indicator

Evacuarea apelor menajere, industrial

şi meteorice

Municipiul Campina este canalizat în

sistem divizor. Reţelele de canalizare
menajeră şi pluvial acoperă circa două
treimi din suprafaţa oraşului.

Fig. 6 Potabilitatea apelor subterane

 Lungimea reţelelor de canalizare menajeră este de 45 km, iar a reţelelor de apă
meteoric de 25 km.

Disfuncţionalităţi

· Staţia de epurare municipal este

depăşită, chiar dacă dispune
atât de treapta de epurare
mecanică, cât şi de cea biologică.
Procesul de epurare se desfăşoară
cu viteza sporită faţă de
normal, datorită faptului
că debitul de ape uzate este mai
mare decât cel pentru care a
fost proiectată staţia

· Staţiile de preepurare
ale unităţilor industrial
din municipiul Campina funcţionează
satisfăcător dar se
Fig7 Schita calitatii apelor raurilor din
bazinul hidrografic Prahova impune controlul
permanent al calităţii apelor uzate deversate de agenţii economici în reţele de
canalizare orăşeneşti. Acest control permanent este realizat de Compania
Publica de Gospodărirea Comunala Campina.

· Inexistenta canalizării menajere şi pluvial în unele cartiere

8
Bibliografie:

Constanţa Trufaş, 1998, Bazinul hidrografic al Prahovei – Calitatea Apelor, Bucureşti

Adrian Ştefan Nedelcu, 2010, Valea Prahovei şi sistemul ei fluviatil – Studiu de Geografie
fizică cu privire specială asupra Hidrografiei, Editura Universală

Webografie
http://www.ncsd.ro/documents/local_agenda_21/AgLoc21_Campina_rom.pdf