Despre Monaco - prezentare, informatii, poze si recomandari

Monaco  a primit un rating de  5  / 5 de la  clientii Direct Booking (1  opinii in

perioada 17.10.2017  -  17.10.2017).  Vezi impresii turisti despre Monaco, Monaco

Principatul Monacu este al doilea stat independent ca mărime din lume, după Vatican.

Este localizat pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, aproape de frontiera cu Italia.

Principatul este înconjurat pe trei laturi de regiunea franceză Provence-Alpes-Côte d'Azur, iar relieful
său constă într-o plajă lungă și dealuri abrupte care se înalță până la 63m peste nivelul mării.

Monaco este cunoscut pentru peisajul natural și clima însorită. Temperatura minimă medie este în
ianuarie de 8 °C, iar în iulie 26 °C.

Monaco este împărțit în patru zone: Monaco-Ville, orașul vechi ce este amplasat pe un teren stâncos
ce se extinde în Marea Mediterană; La Condamine, partea nord-vestică care include și zona portului
este subdivizată în trei regiuni: Moneghetti – zona portului, Les Revoires – cuprinzând Grădinile
exotice, La Colle – la granița vestică; Monte Carlo, cuprinzând zona turistică și cazinoul aflate în
centru, Larvotto – plaja din estul principatului, Saint Roman și Tenao în nord-est, Saint Michel – zona
rezidențială ; și Fontvieille, o zonă nou construită.

Populația Principatului Monaco este neobișnuită pentru că localnicii sunt minoritari în propria țară. Cei
mai mulți rezidenți sunt francezii (47%), iar monegaștii reprezintă 16%, italienii 16% și 21% aparținând
altor 125 de naționalități ce formează populația internațională din Monaco.Singura limbă oficială este
franceză dar mai sunt vorbite italiană și engleză. Limba monegască este și ea vorbită însă nu este
răspândită.

Una din principalele surse de venit ale Principatului Monaco este turismul; în fiecare an mulți turiști
sunt atrași de clima plăcută și de cazinoul său. În 2001 un nou mare proiect a dus la extinderea
portului folosit de navele de croazieră, dar și de ambarcațiunile private.

Principatul a reușit să creeze afaceri prospere în domenii ce sunt prietenoase mediului, precum
cosmetica naturistă. Fiind un lider mondial în lux și bani, Monaco este una din cele mai scumpe locații
de pe Pământ. Principatul este cunoscut și ca un rai al taxelor și mulți dintre rezidenții săi sunt
milionari ai altor țări.

Monaco | Principatul Monacu este al doilea stat independent ca mărime din lume, după Vatican.

Este localizat pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, aproape de frontiera cu Italia.

Principatul este înconjurat pe trei laturi de regiunea franceză Provence-Alpes-Côte d'Azur, iar relieful
său constă într-o plajă lungă și dealuri abrupte care se înalță până la 63m peste nivelul mării

 Monaco are o suprafață de 2,02 km² și o populație de aproximativ 37800 de locuitori; este

a doua cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume. Monaco are o frontieră terestră de
4,4 km, o coastă de 4,1 km, și o lățime care variază între 1.700–349 m. Cel mai înalt punct din
țară este pe o cărare îngustă numită Chemin des Révoires(d) pe pantele Mont Agel(d), în
districtul Les Révoires(d), la 161 m deasupra nivelului mării. Cel mai populat cartier din
Monaco este Monte Carlo și cel mai populat district este Larvotto/Bas Moulins(d). Prin îmbunătățiri
funciare(d), masa de uscat monegască s-a extins cu douăzeci la sută. Deși mic, Monaco este
foarte vechi și destul de bine cunoscut, mai ales datorită statutului său ca teren de joacă pentru
cei bogați și celebri. În 2014, s-a constatat că aproximativ 30% din populație era alcătuită din
milionari, la fel ca orașele Zürich sau Geneva.[1]
Monaco este un principat reglementat sub o formă de monarhie constituțională, cu Prințul Albert
al II-lea ca șef de stat. Deși Prințul Albert al II-lea este un monarh constituțional, el deține o
imensă putere politică. Casa de Grimaldi conduce statul Monaco, cu scurte întreruperi, încă din
1297.[2] Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și înțelese
și monegasca(d), italiana și engleza. Suveranitatea statului a fost recunoscută oficial prin tratatul
franco-monegasc din 1861(d), Monaco devenind membru cu drepturi depline al Națiunilor Unite în
1993. În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea țării este responsabilitatea
Franței. Cu toate acestea, Monaco menține două mici unități militare(d).
Dezvoltarea economică a fost stimulată în secolul al XIX-lea prin deschiderea
primului cazinou, Monte Carlo(d), și a unei legături feroviare cu Parisul.[3] De atunci, clima blândă,
peisajele splendide și localurile de jocuri de noroc au contribuit la statutul principatului
de destinație turistică(d) și centru de recreere de prim rang pentru cei bogați și celebri. În ultimii
ani, Monaco a devenit un important centru bancar(d) și a reușit să-și diversifice economia în
servicii și industrii mici, cu valoare adăugată mare(d) și non-poluante. Statul nu impune
niciun impozit pe venit(d), impozitele pe profit sunt reduse, și este un cunoscut paradis fiscal. De
asemenea, este gazda anuală a Marelui Premiu al Principatului Monaco, una dintre primele mari
premii de Formula Unu.
Monaco nu face în mod oficial parte din Uniunea Europeană (UE), dar participă la anumite politici
ale UE, inclusiv la controalele vamale și de frontieră. Prin relația sa cu Franța, Monaco
utilizează euro ca monedă unică (înainte de aceasta se folosea francul monegasc). Monaco a
aderat la Consiliul Europei în 2004. Este membră a Organizației Internaționale a Francofoniei (
Numele de Monaco vine de la colonia grecească phocaeană(d) din apropiere. Denumită
de liguri Monoikos, din grecescul „μόνοικος”, „casă singură”, de la "μόνος" (monos) „singur”[4] +
„οἶκος” (oikos) „casă”,[5] , care poartă fie sensul de oameni care trăiau „într-o singură casă” sau
„trăiau separat, fiecare în casa lui”. Potrivit unui mit antic, Hercules a trecut prin zona Monaco și
s-a întors de la vechii zei.[6] Ca urmare, acolo a fost construit templul lui Hercule Monoikos.
Pentru că singurul templu din această zonă a fost „Casa” lui Hercule, orașul a fost numit
Monoikos.[7][8] A ajuns în mâinile Sfântului Imperiu Roman, care a dat-o apoi genovezilor. O
ramură exilată a familiei genoveze Grimaldi(d), a luptat o sută de ani până a obținut controlul
asupra așezării. Deși Republica Genova va dura până în secolul al XIX-lea, ea a permis familiei
Grimaldi să păstreze Monaco, și, ca urmare, și Franța și Spania, au lăsat-o în pace timp de sute
de ani. Franța nu a anexat-o până la Revoluția Franceză, dar după înfrângerea lui Napoleon a
fost pusă sub tutela Regatului Sardiniei. În secolul al XIX-lea, atunci când Sardinia a devenit o
parte din Italia, regiunea a intrat din nou sub influență franceză, dar Franța i-a permis să rămână
independentă. Ca și Franța, Monaco a fost ocupată de către puterile Axei în al Doilea Război
Mondial și, pentru o perioadă scurtă de timp, a fost administrat de către Italia, apoi cel de-al
Treilea Reich, înainte de a fi în sfârșit eliberat. Deși ocupația a durat doar puțin timp, aceasta a
însemnat deportarea populației evreiești și executarea mai multor membri ai rezistenței din
Monaco. De atunci Monaco a fost independent, dar a luat unele măsuri în direcția integrării
în Uniunea Europeană.