REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

32 STUDII

Constantin Ungureanu*
POPULAŢIA BUCOVINEI ÎN PERIOADA
ADMINISTRAŢIEI PROVINCIALE (1861-1918)

Imigrări şi colonizări în Bucovina, până la mijlocul sec. al XIX-lea

La momentul anexării Bucovinei, în 1774-1775, în acest teritoriu locuiau
cca. 68.700 de locuitori, dintre care cca. 60% români, cca. 31-32% ucraineni
(ruteni şi huţuli) şi cca. 8% reprezentanţi ai altor etnii, în principal evrei, ţigani şi
armeni1. Românii constituiau majoritatea absolută a populaţiei şi erau răspândiţi
pe suprafaţa întregii Bucovine. În zona dintre Prut şi Nistru şi în satele de pe
valea Ceremuşului, românii reprezentau circa o treime, iar ucrainenii două tre-
imi din populaţie. Evreii constituiau cca. 3,5% din totalul populaţiei şi formau
trei comunităţi importante la Cernăuţi, Suceava şi Vijniţa. În acest teritoriu se
mai aflau atunci aproximativ 420 de familii de ţigani (cca. 3% din total), iar la Su-
ceava, de mai multe secole, exista o puternică şi influentă comunitate armeană,
constituită din 58 de familii sau 0,4% din totalul populaţiei.
În perioada administraţiei militare (1774-1786), numărul populaţiei Buco­
vinei a crescut semnificativ (de la cca. 67.000-73.000 persoane în 1774, la cca.
135 mii persoane în 1786). Acest spor s-a datorat în principal imigrării intense în
ţinut a locuitorilor din provinciile învecinate. Până în 1779, cele mai însemnate
imigrări s-au produs din Galiţia. După anul 1779 s-a limitat simţitor posibilitatea
refugierii rutenilor în Bucovina, iar sporul populaţiei s-a datorat în principal
imigranţilor din Moldova. Procesele migraţioniste au avut în principal un
substrat economic şi social, autorităţile austriece fiind cointeresate în popularea
ţinutului.
„Înglobarea” Bucovinei în toamna anului 1786 în cadrul Galiţiei a provocat
o emigrare însemnată a populaţiei bucovinene în Moldova. Aceste emigrări au
fost mai semnificative în primele trei decenii de administrare galiţiană. Emi-
grarea populaţiei a culminat în anii 1814-1816, când numărul locuitorilor s-a
micşorat cu cca. 28.500 persoane sau cu 12,4% din total. Aceste emigrări aveau
loc în cea mai mare parte pe seama românilor bucovineni, cele mai afectate de
aceste procese fiind districtele din centrul şi sudul Bucovinei. Treptat, procesele
migraţioniste au scăzut din intensitate, iar creşterea numerică a populaţiei de-
pindea mai mult de sporul natural.
În perioada administraţiei militare a demarat şi procesul de colonizare a
Bucovinei. Până în 1786 au fost întemeiate cinci colonii maghiare, trei cu lipo-

* Constantin Ungureanu, doctor în istorie, cercetător științific coordonator la Institutul de Isto-

rie al AȘM.
1
Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece 1774-1918, Chişinău, 2003, p.
38, 239.
 Constantin Ungureanu
POPULAŢIA BUCOVINEI ÎN PERIOADA ADMINISTRAŢIEI PROVINCIALE (1861-1918) 33

veni şi una cu mineri germani. În urma colonizărilor şi imigrărilor, la sfârşitul

anului 1786 numărul total al maghiarilor era de 2.350 persoane, al germanilor de
cca. 1.580, al lipovenilor de cca. 400 persoane.
Pe parcursul administraţiei galiţiene în Bucovina au fost întemeiate un şir
de colonii germane, ceea ce a contribuit la mărirea ponderii populaţiei germane
din ţinut. În Bucovina au fost înfiinţate mai multe colonii cu mineri germani (în
zona muntoasă din sud-vestul ţinutului), câteva colonii cu sticlari din zona Boe-
miei. Cele mai numeroase au fost coloniile, întemeiate de către ţărani germani.
În perioada administraţiei galiţiene, colonii separate au fost înfiinţate doar de
către imigranţii germani şi slovaci. Reprezentanţii celorlalte etnii fie se stabileau
cu traiul în coloniile deja existente, cum era cazul maghiarilor şi lipovenilor, fie
se aşezau în localităţile mai importante, fără a forma colonii distincte (evreii,
polonezii, armenii). Germanii, slovacii, maghiarii şi lipovenii au înfiinţat colonii
separate, deoarece principala lor ocupaţie era agricultura. Evreii, polonezii şi ar-
menii se stabileau cu preponderenţă în centrele urbane, unde practicau comer­
ţul, diverse meserii, arendau moşii sau ocupau diferite funcţii administrative.

Populaţia Bucovinei în anii’ 50-70 ai sec. al XIX-lea

În urma emigrărilor semnificative ale românilor bucovineni, mai ales până
în anul 1816, al imigrării rutenilor şi evreilor din Galiţia, precum şi al colonizării
Bucovinei, în principal cu germani, pe parcursul administraţiei galiţiene s-a
produs o creştere rapidă a populaţiei, dar şi o modificare substanţială a structurii
etnice şi confesionale, în detrimentul populaţiei româneşti. Dacă la începutul
stăpânirii austriece, cca. 60-65% din populaţia Bucovinei era românească, atunci
la mijlocul sec. al XIX-lea românii reprezentau deja mai puţin de jumătate din
populaţia acestei provincii.
Până la mijlocul sec. al XIX-lea, însă, nu s-au publicat date statistice şi nu
s-au efectuat recensăminte oficiale privind structura etnică a populaţiei Bucovi­
nei. Totuşi, majoritatea surselor originale de atunci constatau că românii încă
constituiau populaţia de bază în această provincie. Primele date statistice oficiale
despre etniile din provinciile Monarhiei habsburgice au fost publicate la mijlocul
sec. al XIX-lea, cele mai veridice pentru Bucovina fiind evaluările statistice ale
lui Karl Czoernig, şeful direcţiei statistice administrative de la Viena.
În a doua jumătate a sec. al XIX-lea a continuat să crească rapid numărul
populaţiei Bucovinei, atât pe cale naturală, cât şi datorită proceselor migraţio­
niste. Totodată, ponderea populaţiei româneşti a continuat să scadă. Numai
în decurs de două decenii, ponderea locuitorilor de naţionalitate română s-a
diminuat de la 48,5% în 1850, la 40,8% în 1869. În acelaşi timp, ponderea popu­
laţiei ucrainene s-a menţinut aproximativ la acelaşi nivel de cca. 37,3-37,5%, dar
a crescut mai rapid numărul locuitorilor de alte etnii, în special al evreilor şi ger-
manilor. În această perioadă, structura etnică a populaţiei Bucovinei s-a modifi-
cat în felul următor:
 REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

34 STUDII

Populaţia Bucovinei, după naţionalităţi, în perioada 1850-18692

1850 1857 1869
Naţionalitatea
absolut în % absolut în % absolut în %
Români 184.718 48,5 202.655 44,4 209.116 40,8
Ruteni 142.682 37,5 170.983 37,4 191.195 37,3
Germani 25.592 6,7 35.934 7,9 41.065 8,0
Evrei 11.856 3,1 29.187 6,4 47.754 9,5
Maghiari 5.586 1,5 7.282 1,6 8.586 1,7
Polonezi 4.008 1,1 6.719 1,3
Lipoveni 2.300 0,6 3.055 0,7 3.043 0,6
Cehi, slovaci 1.844 0,5 1.120* 0,2 2.650 0,5
Armeni 2.240 0,6 2.315 0,5 1.710 0,3
Alţii 4.389** 1,0 126
TOTAL 380.826 100 456.920 100 511.964 100
Note: * numai slovacii din coloniile Soloneţul Nou, Poiana Micului şi Pleş.
**
majoritatea covârşitoare – polonezi şi slovaci, care locuiau dispersat.

La mijlocul sec. al XIX-lea, românii încă reprezentau cca. 4/5 din totalul
populaţiei în districtele Cernăuţi, Gura Humorului şi Storojineţ, aproximativ 3/5
în districtele Câmpulung, Rădăuţi şi Suceava, 2/5 în Siret şi 1/2 în districtul Sada-
gura. Doar districtele Zastavna, Coţmani, Vijniţa şi Vaşcăuţi, din nord-vestul
Bucovinei, erau locuite în majoritate de ruteni3. În 1857, în partea de nord a
Bucovinei, românii încă constituiau cca. 71-72% în districtele Cernăuţi (rural) şi
Storojineţ, 39,5% - în districtul Sadagura, situat în partea de nord a râului Prut,
34,8% - în oraşul Cernăuţi, 22,8% - în districtul Stăneşti4. În 1869, districtul poli­
tic Cernăuţi rural (împreună cu Sadagura) era populat de 74.367 locuitori, in-
clusiv 28.315 (38,1%) români şi 35.011 (47,1%) ruteni. Districtul Storojineţ avea
54.344 locuitori, dintre care 27.127 (49,9%) români şi 15.842 (29,1%) ruteni. În
districtul Siret locuiau 46.929 persoane, românii constituind 14.339 (30,6%), iar
rutenii – 14.881 (31,7%) din total. Totodată, în districtul Coţmani (cu Zastavna)
locuiau doar 1.021 (1,3%), iar în districtul Vijniţa (cu Putila) – respectiv 1.281
(2,6%) români5. Aşadar, în anii `50-`70 ai sec. al XIX-lea, diminuarea populaţiei
româneşti a fost cea mai însemnată în oraşul Cernăuţi şi în districtele cu popu-
2
Pentru 1850 - Karl Czoernig, Ethnographie der österreichischen Monarchie, Wien 1857, vol. I,
p. 74-80; 1857 - Hauptbericht und Statistik der Handels- und Gewerbekammer des Herzogthums
Bukowina nebst topographisch-statistischer Darstellung des Kammerbezirkes mit Schlusse des Jah-
res 1861, Czernowitz 1862, p. 104-105; 1869 - Hauptbericht und Statistik über das Herzogthum
Bukowina für die Periode 1862-1871, Lemberg 1872, p. 65-67.
3
Mihai-Ştefan Ceauşu, Evoluţii etno-demografice în Bucovina la sfârşitul sec. al XVIII-lea – înce-
putul sec. al XIX-lea, în Codrul Cosminului (serie nouă), Suceava, nr. 3–4, 1997–1998, p. 103.
4
Hauptbericht und Statistik der Handels- und Gewerbekammer des Herzogthums Bukowina ...,
p. 104-105.
5
Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece 1774-1918, p. 251.
 Constantin Ungureanu
POPULAŢIA BUCOVINEI ÎN PERIOADA ADMINISTRAŢIEI PROVINCIALE (1861-1918) 35

laţie mixtă Cernăuţi (rural), Siret şi Storojineţ din centrul Bucovinei, iar în dis-
trictele Coţmani şi Vijniţa minoritatea românească fusese aproape în întregime
asimilată. Cauza principală a diminuării ponderii populaţiei româneşti s-a da-
torat proceselor migraţioniste din perioada respectivă, dar şi asimilării etnice a
minorităţii româneşti din nordul Bucovinei.
În perioada autonomiei provinciale, populaţia Bucovinei a continuat să
crească mai ales pe cale naturală, fiind mai puţin influenţată de procesele migra­
ţioniste. În această perioadă au mai fost întemeiate câteva colonii germane în
par­tea centrală a Bucovinei. Pe moşiile satelor Banila Moldovenească, Berhomet
pe Siret şi Jadova au luat fiinţă coloniile germane Augustendorf, Alexanderdorf,
Katharinendorf, Jadova Nouă şi Nikolausdorf. Un număr însemnat de germani
s-au stabilit la Storojineţ, Hliboca şi Stăneştii de Jos pe Ceremuş. Numai la
Augustendorf coloniştii erau romano-catolici, în celelalte colonii majoritatea
germanilor era de confesiune luterană.

Populaţia Bucovinei, în 1880-1910, după limba de comunicare

Începând cu anul 1880, recensămintele austriece au înregistrat etnia locui­
torilor după criteriul limbii de comunicare. În Bucovina, marea majoritate a
evre­ilor, indiferent dacă erau cetăţeni austrieci sau străini, erau consideraţi drept
vorbitori de limbă germană; toţi lipovenii, deşi vorbeau ruseşte, erau tre­cuţi la
limba de conversaţie ruteană; armenii catolici în marea lor majoritate se consi­
derau vorbitori de limbă polonă, iar armenii orientali, care locuiau cu prepon­
derenţă în sudul Bucovinei, se înscriau la limba de conversaţie română. În ceea
ce-i priveşte pe ţigani, ei acceptau limba de conversaţie a etniei majoritare din
locali­tatea respectivă, dar erau şi cazuri când ţiganii din unele sate din zona
populată compact de ucraineni se considerau vorbitori de limbă română.
În perioada 1880-1910, numărul populaţiei permanente din Bucovina a
crescut de la 568.453 persoane, în 1880, la 794.929, în 1910, adică cu 226.476 sau
cu cca. 39,8%. Până în 1900, a scăzut procentul populaţiei româneşti (de la 33,4%
la 31,7%), ucrainene (de la 42,1% la 41,2%) şi maghiare, dar a crescut ponderea
locuitorilor, care se considerau vorbitori de limbă germană (de la 19,1% la 22%)
sau poloneză (de la 3,2% la 3,7%). În schimb, în primul deceniu al sec. XX a
crescut ponderea populaţiei româneşti şi poloneze, dar s-a diminuat cea a vorbi-
torilor de limbă ruteană şi germană. Structura lingvistică a populaţiei Bucovinei
din această perioadă a fost următoarea:

Populaţia Bucovinei, în 1880-1910, după limba de comunicare6

1880 1890 1900 1910
Limba
absolut în % absolut în % absolut în % absolut în %
Ruteană 239.690 42,1 268.367 41,8 297.798 41,2 305.101 38,4

6
Leopold Waber, Die zahlenmäßige Entwicklung der Völker Österreichs, în Statistische Monat-
schrift, 41 Jg., Wien, p. 706-707.
 REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

36 STUDII

Română 190.005 33,4 208.301 32,4 229.018 31,7 273.254 34,4

Germană 108.820 19,1 133.501 20.8 159.486 22,0 168.851 21,2
Poloneză 18.251 3,2 23.604 3,7 26.857 3,7 36.210 4,6
Maghiară 9.887 1,7 8.139 1,3 9.516 1,3 10.391 1,3
Cehă, 1.738 0,3 536 0,1 596 0,1 1.005 0,1
slovacă
Alte 62 47 233 117
Total 568.453 100 642.495 100 723.504 100 794.929 100

Comparativ cu recensământul din 1869, cele mai mari modificări s-au

consemnat în districtele cu populaţie mixtă din partea centrală a Bucovinei. În
1880, populaţia românească era dominantă în districtele Câmpulung, Rădăuţi şi
Suceava din sudul Bucovinei, iar ucrainenii erau majoritari în Coţmani, Vijniţa
şi în partea de nord a districtului Cernăuţi rural, din nord-vestul provinciei.
În două districte din partea centrală a Bucovinei, nicio naţionalitate nu avea o
majoritate covârşitoare. Astfel, în Storojineţ, 48% din locuitori erau români, faţă
de 37,4% ruteni, iar în districtul Siret, rutenii constituiau 38% şi românii – 29,9%
din totalul populaţiei.
Următoarele recensăminte nu au consemnat o modificare substanţială
a structurii etnice a populaţiei Bucovinei. În primul deceniu al sec. al XX-lea,
ponderea populaţiei româneşti a crescut de la 31,7% la 34,4%, iar a polonezilor
– de la 3,7% la 4,6%. Concomitent, proporţia locuitorilor ucraineni s-a redus de
la 41,2% la 38,4%, dar şi a vorbitorilor de limbă germană – de la 22% la 21,2%.
Comparativ cu recen­sământul anterior, sporul absolut al populaţiei româneşti a
fost de 44.236 persoane, faţă de numai 7.303 al populaţiei ucrainene.
Structura etnică a populaţiei era diferită în localităţile urbane, unde domina
populaţia vorbitoare de limbă germană. În 1910, în Bucovina erau 10 oraşe şi 6
târguri, ponderea populaţiei urbane mărindu-se de la 15%, în 1857, la 23,9%, în
1910. Cele mai mari oraşe erau Cernăuţi (85.458 de locuitori), Rădăuţi (16.604),
Suceava (11.314), Storojineţ (10.266), Câmpulung (8.726), Siret (7.815). Majori-
tatea locuitorilor din localităţile urbane erau germani şi evrei, urmaţi de români,
ucraineni şi polonezi. În 1910, din cei 190.234 de locuitori ai localităţilor urbane,
90.681 (47,7%) erau vorbitori de limbă germană, 43.637 (22,9%) se considerau
români, 34.159 (17,9%) ucraineni şi 21.050 (11,1%) polonezi. În capitala Bu-
covinei, din totalul de 85.458 de locuitori, 41.360 (48,4%) erau germani şi evrei,
15.254 (17,8%) ucraineni, 14.893 (17,4%) polonezi şi 13.440 (15,7%) români.
Cele mai urbanizate naţiuni erau evreii, polonii şi etnicii germani: 60,5% din
evrei, 58,1% din poloni şi 41,9% din etnicii germani locuiau în oraşe şi târguri.
La români şi ucraineni această pondere era de 16% şi respectiv 11,2%, iar 99,1%
din maghiari şi 92,5% din lipoveni locuiau la sate7.
În perioada 1880-1910, cel mai rapid a crescut numărul evreilor din Bu-
covina (de la 67.418 la 102.919 persoane). În 1910, proporţia evreilor oscila în-
Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece …, p. 255, 263.
7
 Constantin Ungureanu
POPULAŢIA BUCOVINEI ÎN PERIOADA ADMINISTRAŢIEI PROVINCIALE (1861-1918) 37

tre 18,8% în districtul Vijniţa şi 6,1% în districtul Gura Humorului. În primul

deceniu al sec. al XX-lea s-a constatat şi o tendinţă de diminuare a ponderii
evreilor din Bucovina, care considerau germana drept limbă de conversaţie (de
la 95,6% în 1900, la 93% în 1910), în schimb, s-a mărit simţitor numărul evreilor,
care considerau ucraineana, româna sau poloneza drept limbă de comunicare. În
1910, din totalul de 102.925 de evrei, 95.706 (93%) considerau germana ca limbă
de comunicare, urmată de limbile ucraineană (2.102 – 2%), poloneză (1.177 –
1,1%) şi română (1.024 – 1%)8.
Numărul etnicilor germani era mult mai mic decât al vorbitorilor de limbă
germană. Potrivit unei statistici, în 1900 în Bucovina locuiau 69.916 etnici ger-
mani, dintre care numai 5.131 (7,3% din total) în districtele din nord-vestul
Bucovinei, populate compact de ucraineni. Germanii constituiau atunci în 12
colonii peste 90%, iar în alte 10 colonii – peste 50% din populaţie. În localităţile
urbane din sudul Bucovinei, ponderea populaţiei de etnie germană varia între
16,1% la Câmpulung şi 44,2% la Gura Humorului. În oraşul Cernăuţi etnicii ger-
mani constituiau 20,4% din totalul populaţiei, fiind mai numeroşi în suburbiile
Roşa (42,5%), Mănăsterişte (38,9%) şi Caliceanca (27,5%)9.
La sfârşitul stăpânirii austriece practic s-a dublat numărul polonezilor sau
al vorbitorilor de polonă din Bucovina (de la 18.251, în 1880, la 36.210, în 1910).
Majoritatea polonilor locuiau dispersat, în diferite localităţi ale Bucovinei. Nu-
mai în fostele colonii slovace Pleş, Soloneţul Nou şi Poiana Micului ei constituiau
peste 43% din populaţie. Ponderea polonezilor era mai mare într-un şir de sate
din zona târgului Sadagura şi din apropierea oraşului Storojineţ. La Cernăuţi
locuiau, în 1910, 14.893 sau 41% din totalul polonilor din Bucovina, ei având o
pondere mai însemnată în suburbiile Caliceanca (32%) şi Clocucica (21,5%)10.
Alături de lipoveni, maghiarii s-au caracterizat ca una din cele mai izo-
late comunităţi etnice din Bucovina. În 1910, din totalul de 10.391 de maghiari
din Bucovina, 10.065 sau 96,9% din total locuiau în cele 5 colonii din sud-estul
provinciei, din apropierea oraşelor Rădăuţi şi Suceava11. Maghiarii din Bucovina
erau aproape exclusiv de confesiune romano-catolică, şi numai la Andreasfalva
erau în 1910 şi 347 de maghiari protestanţi calvinişti.

Populaţia Bucovinei, după confesiuni

Alipirea Bucovinei la Austria a avut drept efect şi o modificare substanţială
a structurii confesionale a populaţiei. Imediat după anexare au sosit în Bucovina
diferiţi funcţionari militari şi civili, meşteşugari, comercianţi, care în marea lor
majoritate erau de religie catolică. Procesele migraţioniste însemnate şi politica
de colonizare au atras în Bucovina mii de ţărani ruteni, germani, maghiari, po-
8
Ibidem, p. 264.
9
Norbert Zimmer, Die deutschen Siedlungen im Buchenland (Bukowina), Plauen im Vagtland
1930, p. 29-32.
10
Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece ..., p. 261.
11
Ibidem, p. 261.
 REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

38 STUDII

loni, slovaci, lipoveni, care, evident, nu erau de confesiune ortodoxă. Toate aceste
procese au contribuit la diminuarea treptată a ponderii populaţiei ortodoxe din
Bucovina.
În anul 1816, ortodocşii din Bucovina încă constituiau aproape 90% din
totalul populaţiei, dar catolicii, care cu patru decenii mai înainte practic nu exis­
tau în acest teritoriu, deja constituiau 5,1% din total. În intervalul 1816-1850,
numărul populaţiei Bucovinei practic s-a dublat, iar ponderea locuitorilor
ortodocşi s-a diminuat până la 81,1% din total. În următoarele decenii a continuat
să scadă ponderea populaţiei ortodoxe, a armenilor catolici şi ortodocşi, dar a
crescut proporţia locuitorilor de confesiune romano-catolică, protestantă şi mai
ales mozaică. În perioada 1880-1910, numărul populaţiei prezente din Bucovina
a crescut de la 571.671 persoane, în 1880, la 800.098, în 1910, adică cu 228.427
sau cu cca. 40%. În acest interval a crescut procentul locuitorilor de confesiune
romano-catolică (de la 11,1% la 12,3%) sau mozaică (de la 11,8% la 12,9%), dar
s-a diminuat mai ales ponderea populaţiei ortodoxe (de la 70,7% la 68,4%).
Structura confesională a populaţiei Bucovinei din diferiţi ani este prezentată în
tabelul de mai jos:

Populaţia Bucovinei, în 1823-1910, după confesiuni12

1823 1850 1880 1910
Confesiunea
absolut în % absolut în % absolut în % absolut în %
Ortodoxă 213.924 87,8 306.150 80,7 404.450 70,7 547.603 68,4
Mozaică 6.282 2,6 14.618 3,9 67.418 11,8 102.919 12,9
Romano- 14.540 6,0 32.673 8,6 63.691 11,1 98.565 12,3
catolică
Greco-catolică 13.453 3,6 17.589 3,1 26.182 3,3
Luterană 4.107 1,7 6.672 1,8 13.265 2,3 20.029 2,5
Calvină 277 0,1 574 0,2 934 0,2 484 0,1
Lipoveni 710 0,3 2.110 0,6 2.801 0,5 3.232 0,4
Armeni 1.808 0,7 1.629 0,4 756 0,1 657 0,1
catolici
Armeni 2.021 0,8 1.300 0,3 686 0,1 341 0,1
ortodocşi
Alţii 81 86
Total 243.669 100 379.179 100 571.671 100 800.098 100

Structura populaţiei după confesiuni era cea mai diversă în localităţile ur-
bane ale Bucovinei, pe când în zona rurală, marea majoritate a populaţiei era or-
todoxă, cu excepţia satelor locuite de germani, maghiari, polonezi sau lipoveni.
În 1910, în 10 oraşe din Bucovina locuiau 164.652 de persoane, inclusiv 55.195
(33,5%) mozaici, 49.000 (29,8%) ortodocşi, 40.711 (24,7%) romano-catolici,

Ibidem, p. 252.
12
 Constantin Ungureanu
POPULAŢIA BUCOVINEI ÎN PERIOADA ADMINISTRAŢIEI PROVINCIALE (1861-1918) 39

12.974 (7,9%) greco-catolici, 5.729 (3,5%) luterani, restul de alte confesiuni. Tot
atunci, 6 târguri din Bucovina erau populate de 28.960 de persoane, dintre care
15.828 (54,6%) ortodocşi, 7.087 (24,5%) mozaici, 4.200 (14,5%) romano-catolici,
1.739 (6%) greco-catolici, 56 luterani. Capitala Bucovinei, împreună cu subur-
biile, era locuită de 87.128 de persoane, inclusiv 28.613 (32,8%) mozaici, 23.474
(26,9%) romano-catolici, 20.615 (23,7%) ortodocşi, 9.588 (11%) greco-catolici,
4.294 (4,9%) luterani, restul de alte confesiuni13.
În Bucovina nu exista o distincţie clară între diferite confesiuni şi etnii. Ast-
fel, ucrainenii, germanii, maghiarii, armenii aparţineau diferitor confesiuni, iar
principalele confesiuni ca ortodoxă, romano-catolică şi protestantă cuprindea
pe reprezentanţii mai multor etnii. În 1910, din totalul celor aproape 103 mii de
evrei din Bucovina, 93% considerau germana ca limbă de comunicare; mai mult
de jumătate din romano-catolici (50.009 persoane) erau etnici germani, restul
fiind polonezi şi maghiari; din cei 273.216 vorbitori de limbă română, 268.892
(98,4%) erau ortodocşi; din 305.222 vorbitori de ucraineană, 274.758 (90%) erau
ortodocşi şi 21.508 (7%) greco-catolici14.
Aproape toţi protestanţii luterani erau de naţionalitate germană şi locuiau
fie în coloniile de ţărani din sudul Bucovinei (Arbore, Bădeuţi, Frătăuţii Vechi,
Ilişeşti, Iţcanii Noi, Milişeuţi, Satul Mare, Tereblecea), fie în coloniile de mi­neri
din sud-vestul provinciei (Freudenthal, Eisenau, Iacobeni, Louisenthal, Pojorâta).
Un număr mai mic de luterani locuiau în comunităţile mai noi, înfiinţate în
a doua jumătate a sec. al XIX-lea în partea de nord a Bucovinei. Comunităţi
importante de germani luterani existau de asemenea în oraşele Cernăuţi, Rădăuţi
şi Suceava. În 1910, marea majoritate a protestanţilor luterani (19.475 persoane)
erau de naţionalitate germană. Tot atunci locuia şi un număr mic de protestanţi
de alte etnii (176 români, 112 ucraineni şi 98 poloni)15. Protestanţii calvini erau
de naţionalitate maghiară şi locuiau, în principal, la Andreasfalva. Emigrarea
unui număr mare de maghiari, în 1883, inclusiv şi de confesiune protestantă, a
fost cauza principală a reducerii la jumătate a credincioşilor calvini, în perioada
1880-1890.
Cea mai puternică comunitate greco-catolică din Bucovina se afla la Cernă­
uţi, unde, în 1910, locuiau 9.588 persoane de această confesiune sau cca. 36,6%
din total. Numărul greco-catolicilor era însemnat şi în alte localităţi urbane din
Bucovina. În 10 oraşe şi 6 târguri locuiau 14.713 credincioşi greco-catolici, adică
56,2% din totalul de 26.182 persoane. În sate, numărul greco-catolicilor era mai
însemnat la Rarancea, Pohorlăuţi, Hliboca, Cacica, Jucica Nouă, Seletin, Clit,
Davideni, etc. Marea majoritate a greco-catolicilor din Bucovina era de etnie
ucraineană, o parte fiind de origine din Galiţia. În 1910, 21.508 greco-catolici
sau 82,1% din total erau ucraineni, 954 erau vorbitori de limbă germană, iar

13
Ibidem, p. 255.
14
Wilhelm Hecke, Die Bevölkerung der Bukowina nach der Umgangssprache, în Statistische
Monatsschrift, vol. 40, Wien 1914, p. 716.
15
Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece ..., p. 197.
 REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

40 STUDII

majoritatea celorlalţi (cca. 3.000 de persoane) era de naţionalitate română. Cele

mai importante comunităţi de greco-catolici români existau la Boian şi Bros­
căuţii Vechi16.
Aproape toţi armenii catolici din Bucovina erau veniţi din Galiţia şi erau
vorbitori de limbă polonă. Marea lor majoritate locuia în partea de nord a Bu-
covinei, în principal în oraşul Cernăuţi. Treptat, ei s-au asimilat etnic şi lingvis-
tic, identificându-se cu naţiunea polonă şi religia catolică. Armenii ortodocşi
locuiau mai mult în sudul Bucovinei, în principal în oraşul Suceava. Ei se iden-
tificau tot mai mult cu naţiunea română şi religia ortodoxă. La începutul sec. al
XX-lea s-a micşorat şi numărul lipovenilor din Bucovina. Din cauza lipsei de
pământ, cca. 200 de lipoveni din Fântâna Albă au emigrat, în 1908, în Rusia.
Procese similare s-au consemnat şi în celelalte sate, locuite de lipoveni. În 1910,
din totalul de 3.232 de lipoveni, cca. 91% erau concentraţi în satele Climăuţi,
Fântâna Albă, Lipoveni şi Lucavăţ pe Siret (în colonia Lipoveni).

Satele cu populaţie mixtă româno-ucraineană

În districtele Cernăuţi (rural), Siret şi Storojineţ din partea centrală a Bu-
covinei exista un număr mare de sate cu populaţie mixtă, româno-ucraineană.
Atât românii, cât şi majoritatea covârşitoare a ucrainenilor de la sate erau orto-
docşi, iar în satele cu populaţie mixtă, cei mai mulţi locuitori posedau ambele
limbi. Iniţial, partea centrală a Bucovinei era populată în majoritate covârşitoare
de români, dar treptat în acest spaţiu s-au stabilit mulţi ruteni din Galiţia, care
cu timpul au asimilat o parte din populaţia românească.
Încă la mijlocul sec. al XIX-lea, românii reprezentau cca. 4/5 din totalul
popu­­laţiei în districtele Cernăuţi şi Storojineţ, şi cca. 2/5 în Siret. Peste două
decenii, în 1869, românii mai constituiau 50% în districtul Storojineţ, 38%
- în Cernăuţi (rural) şi peste 30% - în districtul Siret. Asimilarea lingvistică a
românilor din aceste districte a continuat şi în deceniile următoare. Sate întregi,
mai ales din apropierea oraşelor Cernăuţi, Storojineţ şi Siret, care încă în 1869
erau considerate ca fiind populate în majoritate de români, în 1880 au fost
apreciate drept sate ucrainene.
Timp de două decenii, ponderea populaţiei româneşti s-a diminuat cel
mai semnificativ în districtul Storojineţ (de la 48%, în 1880, la numai 35%, în
1900), iar proporţia ucrainenilor a crescut de la 37,4%, la 42,3%. În acest in-
terval, minoritatea românească practic a fost asimilată la Căbeşti, Comareşti,
Costeşti, Jadova, Panca. În alte sate, precum Banila Moldovenească, Broscăuţi,
Corceşti, Davideni, a crescut semnificativ numărul ucrainenilor, în detrimen-
tul locuitorilor de naţionalitate română. În această perioadă s-a micşorat foarte
mult ponderea românilor şi în oraşul Storojineţ. În acelaşi timp, în câteva sate
mari de lângă Cernăuţi, precum Ceahor, Corovia, Cuciurul Mare sau Mihalcea,
în ultimele două decenii din sec. al XIX-lea s-a consemnat o creştere lentă a
numărului locuitorilor, care considerau româna ca limbă de conversaţie.
Ibidem, p. 192.
16
 Constantin Ungureanu
POPULAŢIA BUCOVINEI ÎN PERIOADA ADMINISTRAŢIEI PROVINCIALE (1861-1918) 41

În districtele din sudul Bucovinei, satele locuite de ruteni se asimilau mult

mai lent, ba, dimpotrivă, unele sate mixte continuau să se ucrainizeze. Astfel, în
perioada 1880-1890, numărul ucrainenilor a crescut în mai multe sate cu popu-
laţie mixtă din districtul Suceava, precum Danila, Găureni, Hatna, Măreţei, Mi-
tocul Dragomirnei. În câteva sate din sud-estul Bucovinei (la Ipoteşti, Şerbăuţi,
Milişeuţii de Sus, Milişeuţii de Jos) chiar s-a produs o inversare a structurii etnice
a populaţiei. De remarcat că, în majoritatea satelor respective au fost înfiinţate
iniţial şcoli cu limba ucraineană de instruire, deşi românii au cerut deschiderea
măcar a unor clase paralele româneşti.
La începutul sec. al XX-lea a fost modificată legea electorală privind alege­
rile pentru Dietă şi pentru Parlamentul de la Viena. S-a introdus votul direct
şi secret şi au fost înfiinţate curii electorale pe criterii etnice. Aceasta a făcut să
crească importanţa politică a structurii etnice a provinciei, fiindcă de rezultatele
recensămintelor depindea dacă o anumită localitate va fi atribuită unei curii
electorale româneşti sau ucrainene. În preajma recensământului din 1910, elitele
politice şi culturale româneşti au efectuat o amplă campanie de iluminare în
zona rurală, pentru a-i convinge pe ţăranii români din satele cu populaţie mixtă
să se înscrie drept vorbitori de limbă română, deşi mulţi dintre ei cunoşteau bine
şi foloseau frecvent în conversaţie şi limba ucraineană. În consecință, în multe
sate din nordul Bucovinei, unde se părea că procesul de asi­milare etnică devenise
ireversibil, s-a produs o adevărată redeşteptare naţională. În mai multe astfel de
sate au fost deschise şcoli particulare româneşti, iar mulţi români s-au înscris la
recensământ ca vorbitori de limbă română.
În urma recensământului din 1910, cea mai însemnată modificare a rapor­
tu­lui dintre români şi ucraineni s-a produs în districtele Cernăuţi (rural), Siret,
Storojineţ şi Suceava. Cele mai senzaţionale modificări, comparativ cu anul
1900, s-au produs în satele Cuciurul Mare, Mihalcea, Ceahor, Corovia, Molodia,
(districtul Cernăuţi rural); Banila Moldovenească, Broscăuţii Noi, Broscăuţii
Vechi, Corceşti, Davideni, Panca (districtul Storojineţ); Tărăşeni, Stârcea,
Hliboca, (districtul Siret); Călineşti Cuparencu, Călineşti Ienachi, Danila,
Hatna, Iacobeşti, Ipoteşti, Măreţei, Mitocul Dragomirnei, (districtul Suceava);
Milişeuţii de Sus (districtul Rădăuţi) etc.17.
Totuşi, chiar potrivit recensământului din 1910, populaţia românească din
multe sate din nordul Bucovinei era mai mică faţă de anul 1880. Astfel, în timp
de trei decenii ponderea populaţiei româneşti s-a diminuat la Banila Moldove-
nească, Căbeşti, Comareşti, Corceşti, Davideni, Huta Nouă, Jadova, Panca, în
oraşul Storojineţ, la Tărăşeni, Volcineţ etc.18. În toate aceste localităţi, a crescut
rapid ponderea populaţiei ucrainene. Majoritatea acestor sate se afla în vecinăta-
tea oraşului Storojineţ care, prin creşterea sa rapidă, a atras mulţi imigranţi şi în
satele apropiate.

Ibidem, p. 171, 254.

17

Ibidem, p. 171, 263.

18
 REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

42 STUDII

Realizarea recensămintelor austriece după criteriul limbii de conversaţie nu

era metoda cea mai reuşită pentru identificarea structurii etnice a populaţiei,
mai ales într-un şir de sate cu populaţie mixtă româno-ucraineană din Bucovina.
Fiind de confesiune ortodoxă şi vorbitori de ambele limbi, era mai greu de deter-
minat, dacă aceşti locuitori erau români, care vorbeau şi limba ruteană, sau erau
ucraineni, care înţelegeau şi româna. Din această cauză, de multe ori depindea
mai degrabă de recenzori, şi nu de locuitori, la care limbă de comunicare era
înscrisă populaţia din astfel de sate. Prin aceasta şi se explică diferenţele mari,
înregistrate în anumite sate, la diferite recensăminte.

Ştiinţa de carte şi identitatea naţională a românilor bucovineni

Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu a existat o diferenţă mare în ce
priveşte identitatea naţională a românilor bucovineni şi basarabeni. Românii
din Bucovina încă mai erau numiţi atunci în paralel şi moldoveni sau valahi.
Pe parcursul administraţiei galiţiene, românii din Bucovina nu au dispus de o
auto­nomie naţională, numărul şcolilor cu predare în română era foarte mic, iar
marea majoritate a populaţiei era analfabetă. Din această cauză, până la mijlocul
secolului al XIX-lea, nivelul de instruire şi de alfabetizare a populaţiei din Bu-
covina era comparabilă cu a celei din Basarabia.
După revoluţia din 1848 s-a produs o mare deosebire în evoluţia conştiinţei
şi identităţii naţionale la românii bucovineni şi basarabeni. Pe parcursul întregii
perioade de stăpânire austriacă, dar mai ales după revoluţia din 1848, românii
bucovineni au fost în permanentă legătură cu confraţii lor din Moldova şi Mun-
tenia (după 1859 – România) sau cu cei din Transilvania şi Banat, dar aproape
că au lipsit legăturile cu românii din Basarabia. În a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, în toate statisticile oficiale austriece românii bucovineni au fost în-
registraţi români sau vorbitori de limbă română. Grafia latină a fost introdusă în
Bucovina aproape concomitent cu Moldova şi Ţara Româ­nească, iar lingviştii şi
filologii bucovineni au participat activ la dezbaterile privind gramatica şi fone­
tica limbii române.
În 1869 a fost adoptată o nouă lege a învăţământului primar imperial, in-
troducându-se obligativitatea frecventării şcolilor primare, care erau scoase din
subordinea bisericii. În ajunul declanşării războiului, şcolile primare germane,
româneşti, ucrainene, poloneze şi maghiare dispuneau de inspectori şcolari
provinciali şi districtuali proprii, care aveau dreptul să verifice doar şcolile sau
clasele cu limba respectivă de instruire. Atunci în oraşul Cernăuţi erau câte un
inspector german, român, ucrainean şi polonez, iar în celelalte districte şcolare
activau opt inspectori ucraineni, şapte români, cinci germani, doi polonezi şi un
maghiar.
În Bucovina au fost deschise iniţial multe şcoli primare mixte cu două, trei
şi chiar patru limbi de instruire. Ulterior, odată cu dezvoltarea reţelei de şcoli
primare, au fost deschise mai multe şcoli cu o singură limbă de instruire. În
anul de învăţământ 1912/1913, în Bucovina funcţionau 564 de şcoli primare,
 Constantin Ungureanu
POPULAŢIA BUCOVINEI ÎN PERIOADA ADMINISTRAŢIEI PROVINCIALE (1861-1918) 43

din care 219 ucrainene, 190 româneşti, 97 germane, 15 poloneze, 4 maghiare

şi 39 mixte (inclusiv 17 germano-române, 2 româno-ucrainene şi 5 germano-
româno-ucrainene)19. Până în 1913 au fost înfiinţate şi 13 şcoli primare private
româneşti, majoritatea în sate mixte din nordul Bucovinei, frecventate de cca
1.400 de elevi20.
În 1871, doar cca. 12-13% din copiii de vârstă şcolară din Bucovina erau
şcolarizaţi. În deceniile următoare s-a mărit rapid procentul copiilor şcolarizaţi,
astfel că, în anul de învăţământ 1912/1913, cca 96% din totalul copiilor de vârstă
şcolară frecventau o şcoală. În 1913, la şcolile primare publice şi private din Bu-
covina erau şcolarizaţi 109.441 de copii, din care 41.635 (38%) români, 38.081
(34,8%) ucraineni, 23.072 (21,1%) germani şi evrei, 4.791 (4,4%) poloni şi 1.510
(1,4%) maghiari. În localităţile urbane peste 50% din elevi erau vorbitori de ger-
mană, cca 20-21% români, cca 17-18% ucraineni şi cca 10% polonezi. În schimb,
la sate cei mai mulţi elevi erau români sau ucraineni21.
Dezvoltarea rapidă a învăţământului primar din Bucovina a contribuit la
diminuarea rapidă a populaţiei nealfabetizate (de la 87,5%, în 1880, la 53,9%, în
1910). La începutul secolului al XX-lea erau ştiutori de carte 46,1% din locuitorii
de peste 10 ani din Bucovina (în 1910), 43,5% din totalul populaţiei din Tran-
silvania şi Banat (în 1910), 39,3% din locuitorii de peste opt ani din România
(în 1912) şi doar 15,6% din totalul populaţiei Basarabiei (în 1897). În Bucovina,
aproape 40% din românii mai în vârstă de 10 ani puteau scrie şi citi în limba ma-
ternă, dar acest indicator era mult mai înalt la tinerii de 20-30 ani (49,1%), dar
mai ales la copiii şi adolescenţii de 10-20 ani (72,5%).
În ajunul declanşării Primului Război Mondial, exista o mare deosebire a
conştiinţei şi identităţii naţionale la românii bucovineni şi basarabeni. Românii
din Bucovina aveau o puternică conştiinţă naţională românească, dispuneau
de învăţământ primar şi parţial secundar în limba maternă, aveau posibilitatea
să activeze în diferite societăţi culturale şi profesionale, constituite pe criterii
etnice. În Bucovina funcţionau mai multe partide politice româneşti, iar românii
bucovineni aveau o influenţă dominantă în Dieta provincială de la Cernăuţi. În
capitala Bucovinei şi în alte localităţi erau editate un şir de ziare, reviste, cărţi în
limba română, dar exista şi acces la presa românească şi cărţile ce erau tipărite
în România sau Transilvania. În toate localităţile cu populaţie românească din
Bucovina activau biserici, unde serviciul divin se desfăşura în limba română, iar
marea majoritate a preoţilor era de naţionalitate română.

Summary

At the time of the annexation of Bukovina by the Habsburg Empire, in this terri­
tory lived approx. 68 700 inhabitants, of whom approx. 60% were Romanians, approx.
19
Constantin Ungureanu, Învăţământul primar din Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-
1918), Chişinău, Editura Civitas, 2007, p. 187.
20
Ibidem, p. 141.
21
Ibidem, p. 192-194.
 REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

44 STUDII

31-32% - Ukrainians (Ruthenians and Hutsuls) and approx. 8% representatives of

other ethnic groups, mainly Jews, Gypsies and Armenians. As a result of migration and
colonization of Bukovina, there was a rapid population growth, but also a substantial
change in ethnic and confessional structure, to the detriment of the Romanian
population. Only within two decades, the percentage of Romanian nationality
inhabitants decreased from 48.5% in 1850 to 40.8% in 1869. Austrian censuses
from the years 1880-1910, which registered population based on their language of
communication, witnessed particularly a significant reduction of Romanian speakers.
In 1910, from the total population of Bukovina, 38.4% were speakers of Ukrainian,
34.4% - of Romanian, 21.2% - of German (mostly Jews), 4.6% - of Polish, 1.3% - of
Hungarian. During Austrian rule, the religious structure of the population also
significantly changed. In 1910, from the total of approx. 800 thousand inhabitants of
Bukovina, 68.4% were Orthodox, 12.9% Mosaic, 12.3% Roman Catholic, 3.3% Greek
Catholic, 2.5% Lutheran, 0.4% Lipovans