Biochimie curs 5

Vitamine

Vitaminele reprezinta o clasa de substante organice de origine in general exogena (alimentara) cu structuri
chimie foarte variate, care sunt indispensabile organismului uman si care, in cantitati foarte mici, asigura
cresterea, dezvoltarea si functionarea normala a acestuia.
Rolurile vitaminelor in organism:
 sunt factori alimentari accesorii absolut necesari organismului;
 sunt indispensabile cresterii normale si manifestarii proceselor vitale ale organismului;
 sunt componente esentiale pentru evolutia normala a proceselor metabolice;
 exercita actiuni de reglare a functiilor celulare si intervin in utilizarea energiei;
 unele vitamine actioneaza in calitate de coenzime, asigurand efectul catalitic al enzimelor, cu care
actioneaza si moduland astfel activitatea acestora;

Sursa primordiala furnizoare de vitamine pentru om o reprezinta plantele, animalele si produsele acestora.
O sursa secundara de vitamine o constituie flora bacteriana localizata in intestinul gros si care sintetizeaza
anumite vitamine pe care le furnizeaza organismului.

Vitaminele pot fi clasificate in vitamine hidrosolubile si vitamine liposolubile.

Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B si vitamina C. Functiile lor sunt in general de a asista
enzimele importante implicate in productia de energie din carbohidrati si grasimi. Nu sunt depozitate in
organism in cantitati mari deci aportul frecvent este necesar. Carentele de vitamine hidrosolubile afecteaza
cel mai mult tesuturile care "cresc" sau au un metabolism rapid cum ar fi pielea, singele, tractul digestiv si
sistemul nervos. Sunt instabile in prezenta caldurii si procesul de preparare al hranei afecteaza cantitatea de
vitamine disponibile din mincare.

Vitamine liposolubile sunt vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina K. Vitamina A joaca un rol vital
in functionarea retinei, cresterea si maturarea celulelor epiteliale, cresterea oaselor si reproducere. De
asemenea are rol antioxidant. Vitamina E are rol de protectie al membranelor celulare, are rol antioxidant,
imbunatateste functia imuna la batrini, reduce riscul cataractei. Vitamina D este implicata in fixarea
calciului in oase, iar vitamina K are rol anticoagulant si ajuta la calcefierea osoasa.

Vitamina A
Vitamina liposolubila, indispensabila functiei vazului (indeosebi vederii crepusculare), cresterii, sistemului
imunitar,metabolismului hormonilor steroizi, diferentierii tesuturilor.
Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente, unele de origine animala - ficat, oua, peste gras, lapte
integral si produse lactate nedegresate (unt, smantana) -, altele de origine vegetala: fructe si legume verzi,
galbene (lamai grepfruturi) sau portocalii (mango, portocale, morcovi) contin, de fapt carotenoide, care se
transforma partial in vitamina A in organism. Ea este, de asemenea, sensibila la prelucrarea termica a
alimentelor.

Carenta de vitamina A duce la:

 scaderea acuitatii vizuale in penumbra, care poate fi asociata cu o uscaciune oculara si cutanata.
Administrarea de vitamina A este indicata si in caz de acnee, de psoriazis sau de ihtioza (boala cutanata
cronica ce este caracterizata printr-o piele groasa, uscata si aspra la pipait).
Aporturile excesive de vitamina A se manifesta prin:
 dureri de cap, printr-o somnolenta,
 prin tulburari cutanate,
 provoaca greturi,
 tulburari cutanate (descuamare),
 atingeri hepatice (ciroza),
 dureri,
 la copil, anomalii osoase responsabile de o intarziere a cresterii

1
 la femeia gravida, o hipervitaminoza risca sa provoace malformatii ale fatului, indeosebi ale sistemului sau
nervos.

Vitamina B1
Vitamina hidrosolubila care intervine mai ales in metabolismul energetic al celulelor.

Vitamina B1 se mai gaseste in numeroase alimente: germenul si invelisul extern al cerealelor complete,
drojdia de bere, legumele uscate, carnea (mai ales cea de porc si unele maruntaie ca ficatul si rinichii),
pestele, ouale, laptele si produsele lactate etc. Aceasta vitamina este sensibila la actiunea caldurii, in mediu
umed, la lumina si pH-urile neutru si alcaline; pierderile prin preparare difera dupa modul de preparare
(bicarbonatii, in special, antreneaza distrugerea ei).

Carenta de vitamina B1 - boala Beriberi, provocat de o carenta extrema de vitamina B1, a devenit o boala
rara in tarile industrializate, aici se intalnesc cazuri, mai putin grave, de carenta, legata de un aport
alimentar insuficient la subiectii alcoolici, ori cu o alimentatie prin perfuzii nesuplimentate; acesta carente
antreneaza o oboseala, o pierdere a apetitului si a greutatii corporale, si tulburari neurologice (polinevrita),
psihice, cardiace si digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina B1. Riscul de hipervitaminoza este
foarte mic, vitamina B1 nedevenind toxica decat la doze foarte mari (de 100 ori mai mari decat aporturile
zilnice recomandate)

Vitamina B2
Vitamina hidrosolubila ce intervine in reactiile care elibereaza energia necesara celulelor, precum si in
metabolismul lipidelor, proteinelor si a glucidelor.
Carenta de vitamina B2, legata, in principal, de o malabsorbtie digestiva , de un aport alimentar insuficient
sau de un consum excesiv de alcool, poate antrena leziuni ale pielii si ale mucoaselor.

Administrarea de vitamina B2 este indicata in carenta corespunzatoare si in caz de perles (inflamatie a

comisurii buzelor) si de crampe musculare.

Vitamina PP
Vitamina hidrosolubila implicata in reactiile de oxidoreducere ale celulei. Vitamina PP, denumita in Franta
si vitamina B3, corespunde la doi compusi: acidul nicotinic si nicotinamida.
Principalele surse alimentare sunt: carnea (ficatul si rinichii), pestele, ouale, drojdia de bere, cerealele si
ciupercile. Organismul poate sa o si fabrice pornind de la un acid, triptofanul. Vitamina PP este stabila la
lumina, la caldura si rezistenta la oxidare.

Carenta in vitamina PP, descrisa sub termenul de pelagra, este rara si rezulta fie prin aporturi alimentare
insuficiente, fie din interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si antiparkinsoniene). In tarile
industrializate, ea afecteaza indeosebi subiectii varstnici, alcoolici sau supusi unei hraniri parenterale (prin
perfuzii), nesuplimentate cu vitamina PP. Ea se traduce printr-o oboseala, pierdere a apetitului, apoi prin
tulburari cutanate, digestive, psihice si hematologice si se trateaza prin administrare medicamentoasa de
vitamina PP.

Administrarea - luarea de doze mari de acid nicotinic permite reducerea eficace a nivelului sangvin de
colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii, mai ales in caz de
insuficienta renala. Luarea de doze mari de acid nicotinic este categoric contraindicata in caz de ulcer
gastroduodenal sau de diabet.

Vitamina B5
Vitamina hidrosolubila care joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor (indispensabil
degradarii glucidelor, lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi si colesterolului) si
participa la formarea anumitor hormoni.
Vitamina B5 se gaseste in majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere, carnea (mai ales
ficatul si rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si pestele. Aceasta vitamina este sensibila la
caldura si la mediile acide si alcaline.

2
Carenta in vitamina B5 se traduce printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree, dureri), cutanate
(caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor etc.).
Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5.

Vitamina B6 este prezenta in numeroase alimente intre care drojdia de bere, carne, (ficatul si rinichii mai
ales), pestele, cerealele, legumele proaspete si uscate, fructele (oleaginoase, in special) si laptele; de altfel,
flora tubului digestiv sintetizeaza o anumita cantitate de vitamina B6. Aceasta vitamina se altereaza la
lumina.

Carente rare se pot observa in caz de aport alimentar insuficient, de malabsorbtie digestiva (mai ales la
subiectii alcoolici), de crestere a necesitatilor, in anumite boli genetice si in cursul unor tratamente (luarea
de izoniazidu sau de estroprogestative, hemodializa). Ele se manifesta printr-o pierdere in greutate, prin
atingeri cutanate (piele uscata si pruriginoasa), prin tulburari neurologice, prin glosita (inflamatie a limbii),
prin anemie, prin iritabilitate, chiar prin depresie.

Administrarea de vitamine B6 sub forma medicamentoasa este indicata in carenta corespunzatoare si in

caz de polinevrita (atingere a sistemului nervos periferic), de boala genetica ce perturba metabolismul
acestei vitamine, de hemodializa sau de alimentalie prin perfuzii. Riscul de hipervitaminoza este mic,
vitamina, B6 nedevenind toxica decut in doze ridicate (de 50 ori mai mari decat aportul zilnic recomandat).
Luarea indelungata de doze mari de vitamina, B6 poate totusi sa se afle la originea unei polinevrite.
Vitamina B6 este contraindicata in caz de tratament cu levodopa, un antiparkinsonian.
Vitamina hidrosolubila care joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la celulele-mama si in
sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati.

Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la
aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze.

Carente in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod
exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o gastrectomie (ablatie a
stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum boala lui
Biermer. In continuare, apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari
hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita optica
inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si mucoase (limba
depapilata).

Administrarea de Vitamina B12 se face sub forma de injectii intramusculare si este indicata in carenta
corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Administrarea medicamentoasa
de vitamina B 12 este contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).

vitamina C
Vitamina hidrosolubila implicata in productia de glucocorticosteroizi si de anumiti neurotransmitatori
(substante care permit transrnisia influxului nervos), in metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului
folic si al anumitor acizi aminati, in neutralizarea radicalilor liberi si a nitrozaminelor, in reactii
imunologice, care faciliteaza absorbtia fierului la nivelul tubului digestiv.
Principalele surse alimentare de vitamina C sunt legumele si fructele crude. Aceasta vitamina este usor
oxidabila si foarte sensibila la caldura si la radiatii infrarosii si ultraviolete.

Carente in vitamina C, rara in tarile in curs de dezvoltare si exceplionala in tarile industrializate. este
responsabila de scorbut. Cauzata de un sport alimentar insuficient, unei malabsorbtii digestive, unei cresteri
a necesitatilor sau unei eliminari excesive, carenta apare de cele mai multe ori la subiectii varstnici,
alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica sau supusi unei hraniri prin perfuzii nesuplimentate in vitamina
C. Ea se traduce printr-o oboseala, prin dureri osteoarticulare, edeme, o gingivita, hemoragii.
Administrarea de vitamina C este prescrisa pe cale orala in tratamentul carentelor corespunzatoare, al
starilor de oboseala, al unor tulburari capilare si venoase, iar pe cale intravenoasa in caz de
methemoglobinemie ( crestere anormala a concentratiei sangvine de methemoglobina, molecula incapabila
sa transporte oxigenul). In schimb, contrar unei idei raspandite, vitamina C nu are nici o influenta asupra

3
virusului gripal. Luarea excesiva de vitamina C (prin suplimentare medicamentoasa) poate antrena o
agitatie si insomnii, dar ea nu este periculoasa, excesul fiind eliminat prin urina si fecale. Pentru doze egale
sau mai mici de 1 000 miligrame pe zi, nu exista nici un fel de contraindicatii. Doze mai mari nu trebuie
administrate in caz de hemocromatoza (boala consecutiva acumularii de fier in tesuturile organismului), de
litiaza renala oxalica, de deficit in gluco-6-fosfat dehidrogenaza sau de insuficienta renala.

Vitamina D
Vitamina liposolubila necesara absorbtiei intestinale de calciu si fixarii sale in oase, precum si reabsorbtiei
fosforului de catre rinichi, care joaca un rol esential si in alte fenomene biologice ca diferentierea celulara
si imunitatea.
Vitamina D prezenta in organism are o origine dubla: endogena, prin transformarea in piele a colestcrolului
sub influenta radiatiilor ultraviolete (vitamina D3)si exogena prin alimentatie (vitamina D2 din vegetate si
vitamina D3 din produsele animale). Alimentele cele mai bogate in vitamina D sunt ficatul pestelui slab
(ulei din ficat de morun), pestele gras, galbenusul de ou, ficatul,laptele integral si produsele lactate
nedegresate (unt, in special). Aceasta vitamina este foarte sensibila la caldura, la lumina, la oxigen si la
mediile acide.

Carenta in vitamina D antreneaza o decalcifiere osoasa care provoaca un rahitism la copil si, la adult, o
osteomalacie, ce se traduce prin deformatii osoase si este insotita de tulburari biologice (cresterea
nivelurilor sangvine le parathormon, de fosfataze alcaline, scaderea nivelului sangvin de fosfor, nivelul
sangvin al calciului fiind normal sau scazut). In situatii particulare se poate observa o carenta la adult:
persoane in varsta, alcoolice sau care sufera de o malabsorblie digestiva cronica, de o insuficienta renala
cronica sau de o insuficienta hepatica, de o hipotiroidie sau, inca, in caz de interactiune medicamentoasa
(luarea de anumite anticonvulsivante, barbiturice, hidantoine) sau antituberculoase Rrifampicinul.
Carentele in vitamina D se trateaza prin administrare medicamentoasa (pe cale orala) a acestei vitamine.

Administrarea de doze excesive de vitamina D poate provoca o intoxicatie: dureri de cap, lipsa de apetit,
varsaturi, tulburari osteoarticulare (dureri, crampe), hidroelectrolitice (hipercalcemie, hipercalciurie) si
renale (deshidratare, indeosebi), calcificare a organelor (rinichi, inima, plamani, vase sangvine); in plus, la
femeia gravida, o hipervitaminoza D risca sa antreneze malformatii fetale.
vitamina E
Vitamina liposolubila indispensabila unei bune stabilizari a membranelor celulare, mentinerii activitatii
unor enzime, agregarii plachetelor sangvine si protectiei globulelor rosi impotriva substantelor oxidante
(radicali liberi, de exemplu). S-ar parea si ca vitamina E incetineste imbatranirea celulelor; Termenul de
vitamina E grupeaza, in fapt, 4 substante denumite tocoferoli: alfa-tocoferolul (cel mai activ), beta-
tocoferolul si gamma-tocoferolul (care au o activitate vitaminica mai redusa), si delta-tocoferolul (practic
inactiv).

Sursele alimentare cele mai importante de vitamina E sunt vegetalele (uleiuri si margarine vegetate bogate
in acizi grasi polinesaturati, fructe uscate oleaginoase - alune -, germeni de cereale, legume verzi), dar si
sursele animale (ficat, galbenus de ou). Aceasta vitamina este relativ stabila la caldura, la lumina si in
mediu acid, dar foarte sensibila la oxidare in mediu alcalin.

Carenta in vitamina E este rara si survine in contexte deosebite: copil prematur, subiect afectat de o
malabsorbtie digestiva cronica (boala lui Crohn, ablatia ileonului (a 3-a parte a intestinului subtire) sau de o
boala genetica (betalipoproteinemie - tulburare a metabolismului lipidelor, mucoviscidioza). Ea se traduce
prin tulburari hematologice (anemie), neurologice (atingere a sistemului nervos central), neuromusculare
(miopatie) si oftalmice (alterarea retinei), si se trateaza prin administrarea medicamentoasa de vitamina E.
Riscul de hipervitaminoza este foarte slab, aceasta vitamina devenind toxica doar la doze foarte ridicate (de
100 de ori mai mari decat aportul zilnic recomandat).
Vitamina K
 Indispensabila functionarii normale a coagularii
 Implicata in procesul de mineralizare osoasa

4
 SURSE:
Exista doua forme ale vitaminei K:

 Vitamina K1 – filochinona (sau fitochinona), sintetizata de plante

 Vitamina K2 – menachinona, sintetizata in organismul uman de bacteriile florei intestinale

Vitamina K1 se gaseste in plante verzi ca spanacul, salata, varza, conopida, broccoli, patrunjel, in fructe
precum kiwi si avocado, in cereale, in diferite uleiuri vegetale (masline, soia). Vitamina K2 este o alta
forma activa a vitaminei K, sintetizata de bacteriile intestinale intr-un mediu acid. Vitamina K2 se gaseste
in galbenusul de ou, in laptele de vaca, in majoritatea branzeturilor fermentate, in soia, in ficatul animal si
unele maioneze.

Carenta:
 Boala celiaca, intoleranta la gluteni, boala Chron, colita ulcerativa, diareea cronica – boli care asociaza
malabsorbtia grasimilor
 Boli hepatice
 Obstructii biliare
 Infectii intestinale (candidoze post-administrari prelungite de antibiotice)

Simptome:

 Tendinta de a face vanatai usor

 Sangerari gingivale, nazale
 Sange in urina, in scaun
 Sangerari menstruale prelungite si abundente
 la noi nascuti se pot dezvolta hematoame intracraniene ce pot pune viata in pericol.

SUPRADOZARE
Chiar daca reactiile alergice sunt posibile, nu sunt cunoscute cazuri de supradozare de vitamina K, formele
active K1 si K2. Simptomele includ eritem (roseata) cutanat, greata si prurit.
Insa pentru forma sintetica a vitaminei K (Vitamina K3, menadiona) s-au descris o serie de reactii toxice
determinate de supradozare (prin interferarea cu glutationul, unul dintre antioxidantii naturali ai
organismului): icter, anemie hemolitica la copii, insuficienta hepatica si afectare cerebrala la nou nascuti.