Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(Pulmo)
Plamanii sunt organele principale ale respiratiei. Sunt in numar de doi: unul
drept, altul stang. La nivelul plamanilor are loc schimbul alveolar de gaze.
Plamanii sunt continuti in cele doua seroase pleurale, complet separate intre
ele. Seroasele pleurale si plamanii, separati prin mediastin, sunt situati la randul lor, in
cavitatea toracica. 58298bdq48zbu2p
Capacitatea totala, adica cantitatea maxima de aer pe care o contin cei doi
plamani este in medie de 4500 - 5000 cmc.
1
La adulti culoarea plamanilor devine cenusie si prezinta depozite negricioase,
deoarece in mediile viciate cu particule de carbune, siliciu, fier etc., tesutul
reticuloendotelial al plamanilor se incarca cu aceste particule, dand in unele cazuri
pneumoconioze: antracoza, silicoza, sideroza. Depozitul de particule de pulbere este
variabil dupa diferitele portiuni ale plamanilor: este mai abundent, la varf si in portiunea
vertebrala, acolo unde excursiunile respiratorii sunt mai reduse.
Cei doi plamani, suspendati prin pediculii lor, pot fi comparati cu doua
jumatati ale unui con taiat de la varf spre baza. In acest mod, fiecare plaman prezinta o
baza, un varf, doua fete si doua margini. Aceste elemente realizeaza raporturi de
vecinatate prin intermediul pleurelor.
Baza (Basis pulmonis). Repauzeaza pe diafragma, motiv pentru care mai este
numita si f a t a d i a f r a g m a t i c a (Facies diaphragmatica). Baza este puternic
excavata (concava), deoarece se muleaza pe fata superioara, boltita, a diafragmei.
Concavitatea bazei este inclinata: priveste nu numai in jos, dar in acelasi timp anterior si
medial.
Diafragma este mai ridicata in dreapta din cauza ficatului. Ca urmare baza
plamanului drept este situata pe un plan mai inalt decat baza plamanului stang.
Fata costala (Facies costalis). Este convexa, rotunjita; priveste inainte, lateral
si inapoi, urmarind curba descrisa de coaste. De altfel, coastele imprima pe aceasta fata
cateva santuri transversale.
2
O zona posterioara, rotunjita, numita portiunea vertebrala (Pars vertebralis),
care patrunde in santul pulmonar al toracelui osos. Raporturile acestei portiuni se
realizeaza cu: fetele laterale ale corpurilor vertebrelor toracale, extremitatea posterioara a
coastelor, spatiile intercostale, ganglionii simpatici toracali, nervii intercostali si vasele
intercostale;
3
Marginea inferioara (Margo inferior) circumscrie baza plamanului. Este
subtire si taioasa. Separa baza de cele doua fete: costala si mediala. Baza plamanului fiind
inclinata, marginea urmeaza acelasi plan, fiind mai coborata in portiunea ei posterioara.
Pe fetele plamanilor se intalnesc fisuri sau scizuri adinci, care divid organul in
lobi.
Fisura oblica divide plamanul stang in doi lobi: superior si inferior (Lobus
superior si Lobus inferior). Lobul superior are forma conica. El cuprinde varful, marginea
anterioara, cea mai mare parte a fetei costale si mediale si putin din baza plamanului.
Lobul inferior este cubic si formeaza cea mai mare parte a plamanului stang.
Fisurile plamanului drept separa trei lobi: superior, mijlociu si inferior (Lobus
superior, Lobus medius, Lobus inferior). Cei trei lobi ai plamanului drept sunt inegali. Cel
mai voluminos este lobul inferior, iar cel mai mic lobul mijlociu. Lobul superior are
forma conica, iar lobul inferior forma cubica, la fel cu lobii corespunzatori de la plamanul
stang. Lobul mijlociu al plamanului drept are forma unei prisme cu baza orientata lateral.
4
STRUCTURA PLAMlNILOR
5
La nivelul plamanului drept se intilnesc zece bronhii segmentare, care
deservesc prin ramurile lor acelasi numar de segmente bronhopulmonare:
6
si reteaua de capilare perialveolare. Trebuie subliniat faptul ca septele interalveolare —
ca de altfel si stroma plamanilor — contin o mare abundenta de fibre elastice care permit
retractarea alveolelor pulmonare in timpul expiratiei. Se remarca de asemenea bogatia
fibrelor reticulinice, ele avind rolul de a proteja alveolele impotriva supraextensiei
inspiratorii.
Dinspre cavitatea alveolei spre capilarul sanguin, acest complex este format
din urmatoarele structuri: 1) epiteliul alveolar, 2) membrana bazala a epiteliului, 3)
substanta fundamentala dintre cele doua membrane bazale, alveolara si capilara, 4)
membrana bazala a capilarului, 5) endoteliul capilarului perialveolar. Importanta
functionala a acestui complex structural este ilustrata de unele cifre. La om exista in jur
de 75 milioane de alveole cu suprafata totala de 80—120 mp, iar reteaua de capilare
acopera 73—90% din suprafata alveolara, aducand la acest nivel sangele venos din
ventriculul drept al inimii.
7
Vascularizatia functionala este asigurata de trunchiul pulmonar cu cele doua
ramuri ale lui: artera pulmonara dreapta si artera pulmonara stanga si de cele patru vene
pulmonare: doua drepte si doua stangi.
Artera pulmonara dreapta situata inaintea, apoi dedesubtul si in cele din urma
postero-lateral fata de bronhia principala, se divide chiar inainte de patrunderea ei in hil,
in patru ramuri:
8
posterioara; mai este prezenta si ramura bazala mediala, chiar in lipsa segmentului
bronhopulmonar corespunzator.
Din unirea tuturor acestor afluenti se formeaza cate doua vene pulmonare la
dreapta si la stanga: una superioara si alta inferioara, care fac parte din pediculii
pulmonari.
Prin vasele bronhice trece circa l% din cantitatea de sange destinat plamanilor.
In conditii patologice insa (de ex.: insuficienta cardiaca) aceste vase pot drena pina la
80% din totalul sangelui pulmonar. Derivarea sangelui se datoreste in aceste cazuri
anastomozelor dintre retelele de capilare ale vaselor bronhice si ale vaselor pulmonare.
Anastomozele sunt foarte numeroase la fat si la nou-nascut, dar ele se oblitereaza cu
varsta.
9
Venele bronhice se formeaza din reteaua subpleurala, din stroma pulmonara si
din reteaua capilara din jurul bronhiolelor intralobulare.
Din cele expuse rezulta ca plamanii sunt formati dintr-o bogata arborizatie
bronhiala si bronhiolara, in jurul careia se grupeaza elementele parenchimului, ale
stromei, vasele si nervii. Se formeaza in acest fel teritoriile bronhopulmonare relativ bine
delimitate: lobulii pulmonari, segmentele bronhopulmonare si lobii pulmonari.
10
Duetele alveolare se termina prin saculetii alveolari, in jurul carora se
grupeaza alveolele pulmonare. Totalitatea saculetilor alveolari si a alveolelor alcatuiesc
parenchimul respirator, acinii pulmonari. Acinii reprezinta unitatea morfo-functionala a
plamanului, deoarece la acest nivel se grupeaza elementele morfologice care asigura
schimburile de gaze de la nivelul plamanilor.
Segmentele bronhopulmonare sunt unitati mai mari. Cum s-a mai mentionat,
segmentele bronhopulmonare au ventilatie proprie data de bronhia segmentara, au
pedicul arterial propriu si pot prezenta particularitati radiologice si clinice individualizate.
Lobii pulmonari sunt cele mai mari unitati morfologice ale plamanilor; sunt in
numar de "trei la plamanul drept si de doi la plamanul stang. Lobii pulmonari reprezinta
totalitatea parenchimului si stromei care se organizeaza in jurul unei bronhii lobare si a
ramurilor ei. Un lob pulmonar este deservit de artere si vene proprii numai lui.
Uneori (in 0,5—l% din cazuri), plamanul drept poate avea un lob accesor.
Acesta apare datorita traiectului aberant al venei azigos, care patrunde in lobul superior al
plamanului drept, il strabate si apoi se varsa in vena cava superioara. Vena azigos
antreneaza cu ea o portiune din foita parietala a pleurei, care ii formeaza astfel un mezou.
Vena azigos si cu mezoul ei creeaza o fisura suplimentara si delimiteaza cel de al patrulea
lob al plamanului drept, lobul accesor sau lobul venei azigos.
11
perilobular. Este zona perihilara, in care structurile parenchimatoase sunt mai bine
reprezentate.
12