Ecourile umanismului in tarile romane devin semnificative in secolul al XVII-

lea,prin carturari care au dobandit cunostinte lingvistice si retorice tipice pentru o

cultura umanista(unii au studiat in Polonia sau in Italia),care manifesta preocupari
istorice,partial si filologice,recunosc prestigiul Antichitatii si afirma latinitatea
limbii romane si romanitatea poporului roman:Grigore Ureche,Miron
Costin,Constantin Cantacuzino,Dimitrie Cantemir.

In domeniul istoriei,cronicarii romani s-au remarcat prin interesul pentru cultura

antica si originile noastre latine,demonstrarea etnogenezei romanesti(teoria care
sustine romanitatea poporului roman,latinitatea etnica,unitatea etnica a
romanilor din cele 3 provincii si continuitatea elementului daco-getic in spatial
carpato-danubiano-pontic),receptarea critica a izvoarelor istorice,politica
antiotomana si de aparare a credintei crestine,lupta pentru independent
nationala(o lupta comuna antiotomana),meditatia asupra conditiei umane
,,fortuna labilis”(destin schimbator),implicarea in probleme religioase,facand
cunoscuta ortodoxia in occident.De asemenea,ei au pus bazele istoriografiei
romanesti,sustinand rolul educative al cunoasterii si responsabilitatea istoricilor
de a spune adevarul in fata contemporanilor si a urmasilor.Nu trebuie uitata
imbratisarea idealurilor umaniste de catre domnitori si boieri.Astfel,se remarca
tendinta unor voievozi de a edifica o cultura romaneasca,concretizata in:crearea
de tipografii, destinate tipariturilor in limba romana, si de scoli
domnesti,dezvoltarea istoriografiei,alcatuirea de gramatici,intemeierea
bibliotecilor la manastiri si la curti domnesti,aparitia unui stil renascentist in
arhitectura,cunoscut mai tarziu drept stilul brancovenesc.
In ceea ce priveste lucrarile importante ale cronicarilor care trateaza
subiectul istoriei nationale,este de remarcat ,,Letopisetul Tarii Moldovei de la al
doilea descalecat al lui Dragos-Voda pana la domnia lui Aron-Voda”,de Grigore
Ureche, cuprinzand 235 de ani din istoria Moldovei,din 1359 pana in 1594,si
continand informatii despre legenda intemeierii Moldovei si despre domniile unor
voievozi precum:Alexandru cel Batran,Petru Rares,Alexandru Lapusneanul si
Despot-voda,iar parte cea mai importanta a lucrarii ii este dedicate domniei lui
Stefan cel Mare(1457-1504).O alta lucrare importanta a acelei epoci ii apartine lui
Miron Costin si se intituleaza ,,Letopisetul Tarii Moldovei”,fiind o continuare a
cronicii lui Grigore Ureche.Aceasta opera contine evenimente din istoria Moldovei
dintre anii 1564 si 1691 si se axeaza pe razboaiele cu turcii,evocand domniile lui
Tomsa-voda,Eremia Movila,Stefanita Lupu etc.O importanta deosebita pentru
istoria noastra nationala este purtata si de alta lucrare a acestui cronicar, care se
intituleaza ,,De neamul moldovenilor sau din ce tara au venit stramosii
nostri”,fiind alcatuita din 7 capitole ce impletesc date despre Roma si Dacia.Este o
lucrare care polemizeaza atat cu interpolatorii operei lui Grigore Ureche:Simion
Dascalul,Misail Calugarul,Axinte Uricariul,cat si cu istorici straini:Aeneas
Silvius,Jane Zamoxi, si care isi propune sa demonstreze etnogeneza
romaneasca,combatand falsurile istorice.Scrierea se deschide cu o predoslovie
care explica motivele ce l-au determinat sa scrie opera:dorinta de a relata faptele
istorice de la descalecatul lui Traian incoace si de a stabili imprejurarile istorice ale
nasterii poporului roman,de a combate falsurile aparute prin interpolari si prin
teoriile gresite ale istoricilor romani si nu in ultimul rand,vorbeste despre
responsabilitatea scrierii istoriei in fata urmasilor.De remarcat este si lucrarea lui
Ion Neculce,intitulata ,,Letopisetul Tarii Moldovei”,care trateaza 80 de ani din
istoria Moldovei,fiind prezentata in 2 etape,inainte si dupa domnia lui Dimitrie
Cantemir,si care se deschide cu o culegere de 42 de legende despre
domnitori,boieri,tarani simpli, cu titlul ,, O sama de cuvinte”.Nu in ultimul rand,nu
trebuie uitata nici importanta istorica a lucrarii lui Dimitrie Cantemir,,,Istoria
ieroglifica”,care cuprinde anii 1688-1705,descriind framantarile pricinuite de
Constantin Brancoveanu in Moldova si incepute din vremea lui Constantin
Cantemir pana la urcarea pe tron a lui Antioh Cantemir.
Scrierile cronicarilor reprezinta un nivel superior de folosire a limbii romane
vechi ,precum si o marturie a efortului de transformare a limbii din mijloc direct
de comunicare in unul de creatie si transmitere a culturii.Astfel,desi operele sunt
scrise intr-un stil arhaic si uneori greu de inteles,ele au meritul de a consemna o
faza incipienta a limbii noastre care cu timpul a devenit limba literara de astazi.In
unele cazuri,se remarca oralitatea limbajului folosit, cum este cazul legendelor din
,,O sama de cuvinte”,ceea ce reprezinta o caracteristica importanta a recunosterii
transpunerii limbii vorbite in scris.De altfel,e interesant de remarcat
transformarea pe care au suferit-o anumite cuvinte de-a lungul
timpului,datorata,desigur,punerii la punct a unor reguli ortografice si gramaticale
mult mai riguroas.Se remarca,de asemenea,disparitia sau iesirea din uz a unor
cuvinte,precum si inlocuirea unora cu altele neologice sau,pur si
simplu,modificarea formei lor.Sunt,desigur,de remarcat si aspecte care tin de tipul
alfabetului in care au fost scrise aceste cronici-trecerea de la alfabetul chirilic la
cel latin a determinat o serie de schimbari in ceea ce priveste rostirea unor
cuvinte-de exemplu,e(cu un accent pe el) transpune in scrierea ,,De neamul
moldovenilor” o slova despre care nu e sigur daca in epoca se citea ca diftongul
,,ea”,cu un ,,e” deschis sau ca un sunet intermediar intre acestea;de asemenea,nu
putem sti nici daca u(cu un accent pe el) final se mai pronunta(eventual mai
scurt,devocalizat) sau notarea lui era deja o simpla obisnuita grafica.