PREVENIREA ŞI COMBATEREA

VIOLENŢEI PSIHOLOGICE -
BULLYINGUL ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL
CADRU LEGISLATIV
1.Legea educației naționale nr. 1/2011,
2.Legea nr. 221/2019 pentru modificarea şi
completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011
3.ORDIN nr. 4.343/2020 din 27 mai 2020,
privind aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor art. 7 alin. (11), art. 561 și
ale pct. 61 din anexa la Legea educației
naționale nr. 1/2011, privind violenţa
psihologică – bullying a fost publicat în
Monitorul oficial nr. 0492 din 2020
Definiție
ØTermenul de “bullying” vine de la “bully”(eng.), care
înseamnă bătăuş.

ØCuvântul “bullying” nu are o traducere exactă în

limba română, însă poate fi asociat cu termenii de:
§intimidare,
§terorizare,
§brutalizare.
Definitia Prof. Dr. Dan Olweus, un profesor cercetător în
psihologie din Norvegia este considerat pionier
pe tema bullying-ului,pe baza a aproape 40 de ani de
cercetare, implementare și evaluare a programelor de
prevenire

„Un elev este agresat atunci când el/ea este expus,

în mod repetat în timp, unor acţiuni negative din
partea unuia sau mai multor elevi....
O acţiune negativă este situaţia în care o persoană
provoacă intenţionat, sau intenţionează să
provoace, durere fizică sau disconfort unei alte
persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte
moduri.” (Olweus, 1993)
 Violenţă psihologică - bullying
Acţiunea sau seria de acţiuni fizice,verbale, relaţionale şi/sau
cibernetice, într-un context social dificil de evitat,săvârşite cu
intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept
consecinţă:
- atingerea demnităţii,
- crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,
umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane
sau a unui grup de persoane
- vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi
legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie,
religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de
convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile
personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se
desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate
educaţiei şi formării profesionale.
 Violenta fizica
Violenţă fizică se realizează prin:
atingeri/contacte fizice dureroase,exercitate de un
preşcolar/elev asupra unui alt copil sau grup de copii,
intimidare fizică îndreptată asupra victimei,
distrugerea unor bunuri personale care aparţin
victimei.
Formele posibile de manifestare: împins, trasul de
păr, răsucirea braţelor, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri
cu pumnul, cu palma sau cu piciorul, aruncarea în
victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi,
utilizarea unor obiecte ca arme etc.;
 Violenţă psihologică cibernetică
cyberbullyingul
Constă în acţiuni care se realizează prin: intermediul reţelelor
de internet, calculator, tabletă, telefon mobil
Poate cuprinde:
1. elemente de hărţuire online, alături de un conţinut ilegal
şi/sau ofensator care se referă la orice comportament mediat
de tehnologie, identificat în spaţiul de social-media, website-
uri, mesagerie.
2.excluderea deliberată/marginalizarea unui copil în spaţiul
online, spargerea unei parole de cont personal de e-mail,
derulate pe grupuri şi reţele de socializare online sau prin alte
forme de comunicare electronică online;
 Abuzul emoţional
Constă în expunerea repetată a unui copil la situaţii al căror
impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare
psihologică.
Abuzul emoţional vine din partea unei persoane care se află în
relaţie de încredere, de răspundere sau de putere cu copilul.
O situaţie de abuz emoţional poate îmbrăca:
- formă de umilire verbală şi/sau nonverbală,
- intimidare, ameninţare, terorizare,
- restrângerea libertăţii de acţiune,
- denigrarea, acuzaţiile nedrepte, discriminarea,
- ridiculizarea şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de
copil.
Consecinte psihologice ale
abuzului emotional
 Violenţa sexuală

Constituie o formă posibilă a violenţei

psihologice - bullying,
Constă în:
- comentarii degradante cu conotaţii sexuale,
- injurii,
-propuneri indecente făcute victimei,
- atingeri nepotrivite;
 Fenomenul bullying – o problemă frecventă

Bullying înseamnă folosirea unei forțe superioare pentru a influența

sau intimida pe cineva.
Este un comportament repetat si intenționat prin care agresorul își
persecută, rănește, intimidează victima verbal, relațional și/sau
fizic.

Fenomenul bullying apare atunci când un copil este etichetat,

tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de colegi.
Uneori, aceste tachinări se transformă în îmbrânciri sau, în unele
cazuri, în atacuri fizice.
 FORME DE BULLYING
Bullying-ul poate fi înţeles ca un act de violenţă fizică
şi/sau psihică.
Chiar dacă fenomenul bullying este cel mai frecvent asociat cu mediul şcolar,
acesta poate apărea şi în alte contexte - în faţa blocului, la locul de joacă etc.

Forma de "bullying emoţional"

este mai des întâlnită în rândul
fetelor, în timp ce forma de
"bullying fizic" se regăsește în
rândul băieţilor.

Bullying-ul nu presupune existenţa unui conflict bazat pe o

problemă reală, ci pe dorinţa agresorului de a obţine putere
sau autoritate.
Exemple de bullying în
școală
Școala este o insituţie a societăţii care ne crește,
educă și formează copiii pe o perioadă lungă a
vieţii lor.
Școlile, ca instituţii obligatorii, se dezvoltă
constant, se transformă și se modifică rapid,
lucru care este
.
În prezent, școlile sunt considerate atât „un spaţiu
educaţional și pentru dezvoltare personală,
transfer și conservare de cunoștinţe” cât și o
„instituţie educaţională, un mediu protejat, un
spaţiu de viaţă, un tărâm al experienţei, o
autoritate de socializare”.
În calitate de instituție educațională, școala
stabilește o gamă de cerinţe specifice:
performanţele școlare ale elevilor sunt în mod
sistematic
-inspectate,
- examinate
-comparate cu ale celorlalţi.
Așteptările și presiunea percepută în ceea ce
privește realizările, precum și stresul legat de
acestea pe de-o parte și un climat școlar
negativ în general, de cealaltă parte, sunt
factori importanţi care facilitează bullying-ul în
școală.
Bullying în procente
Statistici despre bullying:

* Mai mult de 3.2 milioane de elevi din intreaga lume

sunt victime ale bullying-ului în fiecare an.

* 1 din 4 profesori nu văd nimic greşit, ieşit din

comun, în aceste acte de agresiune şi aceştia aleg să
intervină în doar 4% din cazuri.

* Aproximativ 160.000 de adolescenţi chiulesc în

fiecare zi de la şcoală din cauza agresiunilor repetate.
Bullying în procente
* 56% din elevi au fost martori la diverse tipuri de
agresiune în şcoală.

* 2/3 din elevi consideră că şcolile răspund

nesatisfacator la bullying, iar foarte mulţi elevi
consideră că ajutorul adulţilor este rar şi ineficient.

* 71% din elevi reclamă incidente de asemenea gen în

școala lor.

* 1 din 10 elevi renunţă la şcoală din

cauza agresiunilor repetate.
 De ce apare fenomenul bullying?
Cine sunt agresorii?
Unii dintre agresori sunt bine priviţi în grup, sunt populari, au influenţă în rândul
celor de aceeaşi vârstă şi le place să domine sau să conducă pe alţii;

Alţii sunt agresivi deoarece aceștia au fost izolați și simt o nevoie puternică de a
aparține unui grup, ȋnsă nu posedă abilitățile sociale de a-și păstra prietenii;

Mulți copii nu pot evalua violența școlară ca fiind negativă sau inacceptabilă, așa
cum fac adulții, și pot interpreta actele de agresiune ca amuzament sau distracție;

Chiar dacă am putea avea impresia că agresorul este o persoană puternică şi

încrezătoare, lucrurile stau uneori altfel – aceşti copii au de multe ori o stimă de
sine scăzută, simţindu-se superiori doar dacă îi lezează pe alţii;

De multe ori agresorii sunt ei înşişi victime ale fenomenului de bullying, pe care îl
„învaţă” de la părinţi sau fraţi mai mari.
§ Agresorii nu au nevoie să fie
neapărat mai mari sau mai
puternici decât cei pe care îi
agresează.
§ Diferenţa percepută de
p u tere p o ate p ro v e n i d i n
surse diferite:
§ - popularitate,
§ - abilităţi fizice sau cognitive,
§ - caracteristici de
personalitate.
 TIPURI DE COMPORTAMENTE
care pot fi încadrate în categoria bullying

Intimidarea verbală: poreclire, batjocorire,

a m e n in ţ a r e , ir o n ie , r e p l i c i o f e n s a t o a r e ,
comentarii sexuale etc.
Intimidarea socială: excluderea intenţionată
dintr-un grup sau colectiv, punerea intenţionată
într-o situaţie jenantă în public, răspândirea de
zvonuri jignitoare etc.
Intimidarea fizică: bruscare, lovire, scuipare,
daune aduse bunurilor persoanei intimidate
 RECUNOASTEREA POTENTIALILOR
AGRESORI
 Chiar dacă nu putem ştii Are o toleranţă redusă la
niciodată cu siguranţă frustrare
dinainte dacă un copil va
avea un comportament Probleme familiale,neimplicare
de tip bullying, sunt din partea familiei
câteva care
cresc şansa ca un copil
Are o părere proastă despre
să devină agresor: ceilalţi
Are dificultăţi în respectarea
regulilor
Vede violenţa într-o lumină
pozitivă
Are prieteni care îi agresează
pe alţii
Semne care pot indica faptul că un copil
este hărţuit
Vânătăi, răni neexplicate
Haine sau obiecte personale pierdute sau distruse
Dureri de cap sau de stomac frecvente, rău real sau prefăcut înainte de a
merge la şcoală
Schimbări în tabieturile alimentare, cum ar fi mâncatul în exces sau
săritul peste mese (copiii pot veni flămânzi de la şcoală sau au tendinta
de a manca incontinuu)
Scăderea notelor, scăderea interesului pentru şcoală, fobie şcolară
Pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale
Sentimente de neajutorare şi scăderea stimei de sine
Comportamente de risc, fuga de acasă, auto-mutilare sau preocupare
legată de suicid.
-dificultăţi de concentrare;
- scăderea randamentului şcolar, absenteism/abandon şcolar;
- neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitate de a respecta unMprogram
impus;
- tulburări de comportament, de tipul: apatie, iritabilitate, impulsivitate,
agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool, de droguri,
- tulburări de somn, de tipul: insomnii, somnolenţă, somn agitat, coşmaruri;
- autostigmatizare, autoculpabilizare;
- ticuri, de tipul: clipit, rosul unghiilor;
-enurezis, encoprezis;
- dificultăţi în relaţionare şi comunicare;
- persistenţa unor senzaţii olfactive sau cutanate obsedante;
- modificarea rapidă a dispoziţiei afective;
- comportament sexual inadecvat vârstei;
- prezenţa unei sarcini nedorite;
- teama incontrolabilă de persoane de sex masculin, în cazul fetelor.
Prevenirea şi
stoparea fenomenului
de bullying necesită
implicarea tuturor:
- şcoală,
- cadre didactice,
- părinţii,
- copii.
 Unităţile de învăţământ
La începutul fiecărui an
şcolar, scolile au
responsabilitatea de a-şi
întocmi propriile strategii
şi planuri de asigurare şi
de menţinere a unui climat
social adecvat educaţiei
de calitate, condiţie
esenţială pentru
prevenirea şi combaterea
bullyingului, prin:
a) aplicarea politicilor de
prevenire şi de combatere a
bullyingului
b) procese participative cu
implicarea directă a elevilor, a
părinţilor, a cadrelor didactice şi
a personalului auxiliar;
c) evaluări anuale ale climatului
educaţional, incluzând
dezbateri, focus grupuri,
propuneri extracurriculare, care
au ca scop diminuarea
fenomenului de bullying.
Atributiile Grupului de acţiune antibullying
a) aplică legislaţia în vigoare cu privire la prevenirea, identificarea şi
raportarea situaţiilor de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi
propune conducerii unităţii de învăţământ sesizarea autorităţilor competente
în cazul comiterii unor acte de violenţă psihologică - bullying sau a altor acte
de violenţă gravă comise în unitatea de învăţământ;
b) întocmeşte şi implementează planul antibullying al unităţii de învăţământ;
c) întocmeşte codul antibullying al şcolii, care, pe lângă aspectele normative
şi descrierea valorilor de respect, toleranţă, curaj şi grijă, asumate şi
revendicate de şcoală, va include şi măsurile educative ori disciplinare ce pot
fi aplicate în situaţiile de bullying şi responsabilităţile elevilor, ale cadrelor
didactice şi ale părinţilor;
d) primeşte sesizări, în scris ori verbale, din partea cadrelor didactice, a
elevilor, părinţilor sau a personalului auxiliar cu privire la situaţiile de bullying
identificate şi procedează imediat la investigarea lor, astfel încât procesul de
evaluare şi stabilire a gravităţii faptelor să nu dureze mai mult de 48 de ore;
e) colaborează cu învăţătorii şi profesorii diriginţi pentru soluţionarea
problemelor raportate şi adoptarea măsurilor adecvate protecţiei victimei şi
corectării comportamentelor de bullying ale autorului;
f) asigură protecţia elevilor care au raportat situaţiile de bullying împotriva
oricărei forme de discriminare ori răzbunare din partea elevilor ori a cadrelor
didactice;
g) aplică în activitatea sa formularele, chestionarele, recomandările, regulile
de investigaţie, intervenţie şi monitorizare a cazurilor de bullying
/cyberbullying din ghidurile specifice întocmite de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării;
h) realizează materiale de informare şi le distribuie, direct ori online, atât
elevilor şi cadrelor didactice, cât şi părinţilor şi membrilor personalului
nedidactic;
i) ia legătura cu familiile victimelor şi ale autorilor, în vederea gestionării
situaţiilor de bullying, actelor de bullying/cyberbullying;
j) derulează programe de informare cu elevii, părinţii şi cadrele didactice, prin
colaborare cu comisiile pentru prevenirea şi eliminarea violenţei, cu alte
structuri interne ale şcolii ori cu specialişti ai organizaţiilor neguvernamentale,
pentru cunoaşterea caracteristicilor fenomenului de bullying şi a riscurilor la
care sunt supuşi elevii, pentru încurajarea implicării lor în promovarea şi
respectarea codului antibullying al şcolii, precum şi pentru prezentarea rolului
grupului de acţiune antibullying;

k) organizează şi coordonează, cu sprijinul cadrelor didactice şi al

reprezentanţilor elevilor şi părinţilor, sistemul de raportare al şcolii cu privire la
actele de bullying între elevi, cu respectarea principiilor anonimităţii şi al
confidenţialităţii;

l) anual, evaluează, cu participarea elevilor, dimensiunea fenomenului de

bullying în şcoală şi eficienţa intervenţiilor grupului de acţiune antibullying;
m) participă la evaluarea şi îmbunătăţirea climatului şcolar, la promovarea
valorilor şcolii şi la organizarea de acţiuni în vederea creşterii gradului de
coeziune între elevi şi a comunicării pozitive între aceştia şi cadrele didactice;
n) colaborează cu responsabilul pentru proiecte şi programe educative şcolare
şi extraşcolare, în vederea organizării de activităţi extraşcolare, dezbateri ori
evenimente speciale de conştientizare a problematicii
bullyingului/cyberbullyingului, în cadrul şcolii ori în comunitate, atât pentru
elevi, cât şi pentru întreg personalul didactic ori nedidactic al şcolii;

o) organizează în şcoli sesiuni de informare/dezbatere cu privire la

responsabilităţile parentale în reducerea situaţiilor de bullying;

p) pregăteşte şi coordonează elevii numiţi de către consiliile şcolare ca

"ambasadori antibullying";

q) participă la întâlniri cu alte grupuri de acţiune antibullying, la evenimente

şi campanii organizate în acest domeniu şi utilizează resursele online avizate de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
r) îndeplineşte orice altă activitate antibullying cerută de conducere ori de
consiliul de administraţie al unităţii şcolare.
 Măsuri propuse de grupul de acţiune
antibullying conducerii scolii
Se va incerca evitarea, pe cât posibil, a mutării disciplinare la o
altă clasă şi a măsurii de exmatriculare.
a) conştientizarea aspectelor negative ale comportamentului
raportat şi adoptarea unei atitudini corecte faţă de victimă;
b) medierea conflictului şi împăcarea;
c) evaluarea psihologică pentru elevii implicaţi în actele de
bullying/cyberbullying;
d) consilierea psihologică de specialitate, dacă este cazul;
e) implicarea victimelor, agresorilor şi martorilor în activităţi
educative specifice, cu participarea în roluri menite să stimuleze
comunicarea pozitivă, atitudinile şi comportamentele prosociale
şi empatice între aceştia şi în relaţia lor cu ceilalţi colegi;
f) aplicarea unor practici restaurative şi soluţii de remediere în
cazul pierderii ori distrugerii de obiecte sau de împăcare;
g) implicarea necondiţionată a părinţilor în soluţionarea situaţiei
de bullying şi prevenirea repetării comportamentelor agresive
(întâlniri între părinţi moderate de directorul unităţii şcolare, unul
dintre membrii grupului de acţiune antibullying ori de consilierul
şcolar, monitorizarea comportamentelor copiilor lor, transmiterea
de feedback etc.);
h) aplicarea măsurilor prevăzute de statutul elevilor şi de
regulamentul de ordine interioară;
i) sesizarea organelor de poliţie, a serviciilor de asistenţă socială
ori SMURD.
 Infiintare la nivelul
scolii
Pentru reducerea ratei de prevenire a violenţei psihologice-bullying, în
fiecare unitate de învăţământ va fi înfiinţat un grup de acțiune anti-
bullying.
Grupul de acţiune antibullying se dimensionează potrivit particularităților
fiecărei unităţi de învăţământ, având maximum 10 (zece) membri.
Din care vor face parte maximum 10 membri:
– directorul unităţii de învăţământ,
- profesorul consilier şcolar,
- trei cadre didactice formate în problematica violenţei, inclusiv a violenţei
psihologice-bullying,
- doi sau mai mulţi reprezentanţi ai elevilor,
- un reprezentant al părinţilor,
- reprezentanţi ai autorităţii locale.
Propunerile ori candidaturile pentru calitatea de membru al
grupului de acţiune antibullying se supun spre dezbatere şi
aprobare structurilor reprezentative ale şcolii, cu respectarea
principiilor şi procedurilor prevăzute în ROI, după cum
urmează:
a) consiliul profesoral face propunerile de membri din rândul
cadrelor didactice;
b) consiliul reprezentativ al părinţilor numeşte prin vot, pe
baza propunerilor primite din partea comitetelor de părinţi, 2
părinţi şi, respectiv, 2 supleanţi;
c) consiliul elevilor numeşte, ţinând seama de propunerile
colectivelor claselor, prin vot, 2 sau mai mulţi elevi cu vârsta
de cel puţin 12 ani.
 Importanta Consiliului elevilor
Elevii din Consiliul elevilor reprezinta/sunt "ambasadori
antibullying" şi pot organiza echipe antibullying la nivelul claselor
de elevi cu rol de informare privind:
a) creşterea gradului de conştientizare în rândul elevilor;
b) identificarea situaţiilor de bullying;
c) importanţa medierii conflictelor lipsite de pericol, care pot
agrava relaţiile între elevi şi care pot conduce la acte grave de
violenţă;
d) încurajarea elevilor, în special a martorilor, de a adopta strategii
de susţinere a victimelor actelor de bullying;
e) responsabilizarea elevilor de a raporta actele de violenţă
psihologică către orice cadru didactic ori către grupul de acţiune
antibullying;
f) promovarea activităţilor grupului de acţiune antibullying din
Grupul de acţiune anti-bullying are rol de
prevenire, identificare şi soluţionare a faptelor
de bullying, comise între elevi, prin acţiuni
fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice.
Cadrele didactice trebuie să facă diferenţa între
situaţiile accidentale, de mici şicane, abuz şi
situaţiile violente repetitive şi intenţionate.
Cadrele didactice membre în grupul de acţiune
antibullying vor organiza scurte activităţi de
informare la orele de dirigenţie ale claselor din
unitatea de învăţământ, în vederea prezentării
grupului de acţiune antibullying şi a încurajării
comportamentelor pozitive ale elevilor.
 Profesorul consilier şcolar
membru al grupului anti bullying
Asigură:
a) evaluarea iniţială cu privire la situaţia de bullying şi
medierea conflictelor de tip bullying/cyberbullying, iar, dacă
se impune, evaluarea psihologică a elevilor implicaţi în
situaţiile de bullying (victime şi autori) şi consilierea lor
individuală, de grup şi familială;
b) formularea de recomandări, dacă este cazul, pentru
părinţi de a solicita sprijinul organelor de poliţie, al
serviciilor de asistenţă socială, al serviciilor psihomedicale
sau psihiatrice;
c) comunicarea cu învăţătorii, diriginţii şi părinţii
victimelor actelor debullying/cyberbullying, în
vederea monitorizării comportamentului lor şi a
interacţiunii cu autorii agresiunilor ori cu alţi elevi;
d) intervenţii psihopedagogice adecvate pentru
autorii actelor de bullying în adoptarea
comportamentelor pozitive faţă de colegii lor şi
faţă de cadrele didactice;
e) verificarea caracterului adecvat şi a relevanţei
materialelor şi acţiunilor de informare destinate
elevilor;
f) coordonarea evaluării climatului şcolar şi a
măsurilor de îmbunătăţire a acestuia.
 PREVENIREA
bullyingului şi a cyberbullyingului în
unităţile de învăţământ preuniversitar

1.iniţiaza propuneri cu
privire la tipurile de
Unităţile de prevenire şi intervenţie
învăţământ sunt necesare,
obligate să identifice 2.se aproba în consiliile
eventualele de administraţie,
probleme/situaţii 3. se vor transmite
de risc: inspectoratelor şcolare, în
vederea avizării şi
monitorizării.
 Activităţile de prevenire
Este nevoie de implementarea, la
nivelul unităţii de învăţământ:
- Plan şcolar de prevenire şi
combatere a violenței,
- Programe/proiecte/campanii cu
scopul de creştere a coeziunii
grupului de copii şi a comunităţii
copii-adulţi,
- Campanii de conştientizarea
consecinţelor violenţei psihologice -
bullying,
- Eliminarea cauzelor/riscurilor/
vulnerabilităţilor care ar putea
determina producerea de astfel
de comportamente;
- Promovarea unui climat
educaţional care încurajează
atitudinile pozitive, nonviolente şi
suportive între membrii comunităţii.
- Promovarea relaţiilor democratice
între copii şi adulţi, prin toleranţă,
respect, incluziune şi solidaritate;
-Implementarea de măsuri
administrativ-organizatorice, care
să contribuie la crearea unui mediu
securizant din punct de vedere fizic
şi emoţional pentru copii, în
unitatea de învăţământ,
Masuri organizatorice la nivel de
scoala
Montarea de camere de luat vederi,
Profesori de serviciu,
Asigurarea pazei spaţiilor educaţionale,
Dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării
colaborării între copii,
Promovarea lucrului în echipă,
Formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării
personale şi al utilizării metodelor de disciplină
pozitivă.
 Planul anti-bullying
la nivelul fiecărei unităţi şcolare
a) activităţi de informare şi conştientizare
asupra fenomenului de bullying pentru
personalul şcolii, copii şi părinţi;
b) măsuri de comunicare şi informare internă, la
nivelul unităţii de învăţământ, cu privire la
procedurile de prevenire, identificare, raportare
şi intervenţie a situaţiilor de bullying în spaţiul
şcolar;
c) proceduri de intervenţie în situaţiile de
violenţă psihologică-bullying;
d) responsabilizarea cadrelor didactice în scopul
intervenţiei imediate în cazurile de bullying semnalate
sau identificate;
e) organizarea unor activităţi, precum concursuri, teatru
forum ş.a., în scopul încurajării respectării valorilor şi
misiunii declarate a şcolii, participarea la identificarea,
medierea sau raportarea situaţiilor de bullying;
f) atragerea părinţilor în participarea la dezbateri şi
sesiuni de informare cu privire la bullying;
g) activităţi de măsurare a impactului acţiunilor cuprinse
în planul anti-bullying şi ale eficienţei grupului de acţiune.
h) orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni
bullyingul.
 Regulamentul de ordine interioară al scolii (ROI)
- Va avea ca obiectiv "şcoală cu toleranţă zero la
violenţă" si va fi adus la cunoştinţa personalului
didactic/didactic, auxiliar/nedidactic/ elevilor/
părinţilor.
- In acord cu profesorii, elevii şi părinţii acestora,
unităţile de învăţământ stabilesc, prin ROI a unităţii
de învăţământ, măsurile aplicabile în cazul unui
comportament inadecvat,imoral sau necolegial al
unor copii faţă de alţi copii.
- Se introduce obligativitatea unei comunicări
empatice, non-violente, aceea a adoptării unui
comportament/limbaj lipsit de etichete/umilitor.
Pentru modificarea oricărui comportament învăţat, aşa
cum este şi bullying-ul, este nevoie de timp şi constanţă
in intervenţii.

§ Ce puteţi face:
Interveniţi imediat şi opriţi comportamentul.
Chemaţi încă o persoană să vă ajute dacă
este nevoie;
Asiguraţi-vă că toată lumea este în
siguranţă - adresaţi orice aspecte care ţin
de sănătatea fizică sau mentală imediată;
Staţi calm, liniştiţi copiii implicaţi şi martorii;
modelaţi un comportament respectuos când
interveniţi.
§ Ce este bine să nu faceţi:
Nu ignoraţi comportamentul, în ideea că
cei implicaţi vor rezolva singuri problema;
Nu obligaţi copiii să spună în public ce au
văzut sau ce s-a întâmplat; nu vorbiţi cu cei
implicaţi împreună, ci doar separat;
Nu-i forţaţi pe copiii implicaţi să se împace
sau să-şi ceară scuze pe loc.
 Cum îl ajutăm pe copilul care a fost
hărţuit?
Ascultaţi şi acordaţi atenţie copilului; nu spune niciodată copilului să
ignore bullying-ul;
Asiguraţi copilul că bullying-ul nu este din vina lui, chiar dacă la un
moment dat l-a provocat în vreun fel pe agresor;
Luaţi în considerare faptul că de multe ori copiii care sunt hărţiuţi au
dificultăţi în a vorbi despre acest lucru. Recomandaţi consultarea
consilierului şcolar sau a unui alt specialist;
Căutaţi împreună cu copilul posibile soluţii. Încercaţi să identificaţi
posibilile reacţii ale celor implicaţi, folosind de exemplu jocul de rol;
Întrebaţi copilul ce anume l-ar face să se simtă în siguranţă, fără a
produce schimbări majore în rutina copilului care să îl separe sau să îl
diferenţieze de ceilalţi;
Fiţi insistent. Este foarte posibil ca situaţia să nu se rezolve peste noapte,
fiind nevoie de constanţă şi implicare pentru rezolvarea ei.
 Cum procedăm cu cel care a iniţiat
comportamentul de bullying?

Ne asiguram că respectivul copil ştie care este comportamentul

problematic. Nu întotdeauna copiii înţeleg cât de dăunător poate fi
comportamentul lor pentru alţii;
Arătam copiilor că bullying-ul este grav şi este luat în serios;
Manipulam consecinţele comportamentului astfel încât acestea să
constituie o experienţă de învăţare. De exemplu, copilul agresor poate
să scrie o poveste sau eseu despre efectele bullying-ului, să
realizeze postere pentru prevenirea cyberbullying-ului etc.
Implicam copilul agresor în rezolvarea situaţiei. De exemplu, copilul
poate să: scrie o scrisoare prin care să îşi ceară scuze de la cel
agresat, să facă un serviciu sau o faptă bună pentru acesta sau
pentru alţii, să repare sau să plătească pentru bunurile distruse
etc.
Ce pot face ceilalţi copii?

Copiii îl pot ajuta pe un coleg care

este hărţuit fiind pur şi simplu
prietenoşi cu respectivul coleg în
alte contexte.
Prietenia este foarte importantă
pentru a-i arăta că nu este singur!
Este bine ca cei care sunt martori la o situaţie de bullying să
apeleze la ajutorul unui adult. Acesta poate întrerupe
respectiva situaţie şi poate oferi suport celui agresat;

Elevii pot oferi exemple pozitive de comportament, îşi pot

afirma şi demonstra opoziţia faţă de comportamentele de tip
bullying, fără a-şi risca siguranţa personală;

Agresorii au de cele mai multe ori nevoie de „public” – este

important ca cei care sunt de faţă la un astfel de
comportament să nu îl întărească râzând sau încurajându-l.

De multe ori copiii sau adolescenţii au şanse mai mari să se

convingă între ei să înceteze bullying-ul decât au adulţii.
Intervenţia din partea colegilor are un impact mai puternic.
 INTERVENTIA PARINTILOR
Cel mai important lucru este să transmiteţi şi demonstraţi copilului că sunteţi
disponibil pentru comunicare, pentru a-l asculta când are nevoie să vorbească;
Încurajaţi copilul să vă povestească ce se întâmplă la şcoală;
Discutaţi împreună despre diferite modalităţi în care ar putea rezolva situaţia;
Nu învinuiţi copilul pentru că este hărţuit, chiar dacă la un moment dat el a fost cel
care l-a provocat pe agresor;
Învăţaţi-l pe copil să facă diferenţa între situaţiile periculoase şi situaţiile în care îl
poate înfrunta pe agresor:
Daţi-i încredere că poate să-şi rezolve singur problemele dacă este vorba
despre o situaţie cu risc scăzut (de exemplu tachinare), dar spuneţi-i clar că
sunteţi dispus să-l ajutaţi.
Interveniţi dacă este vorba de o situaţie de hărţuire, apelând la cadre didactice
din şcoală, consilier şcolar sau director.
Nu încercaţi să faceţi chiar dvs. dreptate, această abordare are
toate şansele să escaladeze problemele!!
Învăţaţi copilul să nu ia totul personal atunci când se confruntă cu un agresor.
Explicaţi-i că insultele pe care acesta i le adresează nu exprima o problemă a
copilului, ci a agresorului.
Ce este cyberbullying?

Cyberbullying-ul reprezintă agresarea cuiva, din

spatele unui calculator, sau al unui telefon.

Pe diverse site-uri de socializare sunt adresate cuvinte

jignitoare, pagini cu caracter discriminator, răutăţi gratuite.

Din păcate, acestea sunt lucruri “normale”, care se întâmplă

zilnic. Cu cât eşti mai expus pe Internet, cu atât poţi cădea în
plasa celor care de abia aşteaptă să-şi găsească o nouă
victimă.
Cyberbullying se referă la
comportamentul de intimidare prin
intermediul tehnologiilor de
informare şi comunicare:
SMS-uri sau e-mailuri jignitoare,
răutăcioase,
zvonuri sau comentarii răspândite
pe site-uri de socializare,
distribuirea de imagini jenante sau
ofensatoare cu persoana hărţuită
etc.
Ce putem face împotriva
cyberbullying-ului?
§Luăm apărarea persoanei care este atacată. Putem posta
comentarii cu opusul adjectivelor spuse de agresori.

§Raportăm către site-ul gazdă acel utilizator, îl eliminăm din lista de

prieteni şi îl blocăm. Astfel, nu are cum să mai intre în contact, să
vadă sau să comenteze la ceea ce postăm.

§Să nu acceptăm cereri de prietenie de la necunoscuţi! Acestea pot

fi conturi false, făcute de persoane care ne vor răul.

§Să modificăm setările de confidenţialitate, astfel încât informaţiile

postate să fie vizibile doar pentru prietenii noştri.

§Folosim parole puternice, care nu pot fi ghicite uşor. Ne actualizăm

constant parola şi avem grijă cui o spunem. S-ar putea ca totul să se
întoarcă împotriva noastră, la un moment dat.
Cum facem fata fenomenului
de bullying?
Pentru stoparea violenţei toată lumea trebuie să fie
implicată:
școala,
profesorii,
elevii,
personalul auxiliar
Scopul colaborăriieste de a face spaţiul școlar o zonă
sigură.
Nu sunt suficiente doar niște semnale verbale de alarmă
trase de faţă cu toţi elevii școlii.
Vizionare film

§ http://www.youtube.com/watch?v=FYVvE4tr
2BI