Economia funcționalității

1. Definiție și conținut: de la proprietate la utilizare

Economia funcționalității poate permite o mai bună structurare a diferitelor valori care compun valoarea unui
bun. Valorile de utilizare, dar și valoarea de producție trebuie, prin urmare, să găsească o modalitate de
a coexista în economia funcționalității.

Clarificarea și simplificarea provocărilor în materie de asigurare cu care se confruntă modelele EF vor fi

esențiale și, prin urmare, va fi necesar ca aceste modele să fie mai explicite pentru consumatorul final,
într-o logică de dezvoltare a unor noi oferte de EF.

Obiectivul economiei funcționalității constă în a dezvolta utilizarea produselor, mai degrabă decât posedarea
acestora. Cu toate acestea, nu este suficientă o simplă integrare de „servicii” adăugate la un „produs”,
ci trebuie să se ia în considerare toate modificările consumului, ținându-se în mai mare măsură seama
de utilizatorul final, de modelele economice mai eficiente din punctul de vedere al utilizării de resurse,
mergând chiar până la producția de cobeneficii pentru regiuni. Din această perspectivă, întreprinderile
nu vând un produs, ci o funcție facturată în funcție de utilizarea acestuia. Prin urmare, producătorii au,
încă de la început, interesul de a dezvolta, în cadrul modelului lor economic, obiecte solide, reparabile,
ușor de întreținut, precum și de a asigura o linie de producție și o logistică adaptate.

Paradigma economică de bază rămâne ideea că valoarea constă în beneficiile obținute din utilizare, adică
valoarea de utilizare, dar și în produsul sau serviciul în sine sau în părerea altora despre acesta, adică
valoarea sa de producție sau valoarea sa de schimb.

În modelul economic tradițional, producătorii creează valoare, iar consumatorii o distrug prin consum. În EF,
interesele ambelor părți trebuie să se intersecteze, sau cel puțin să realizeze o convergență, astfel încât
fiecare să păstreze, sau chiar să creeze, valoare. Odată cu revoluția digitală în curs de desfășurare,
producerea și exploatarea datelor obținute grație cunoașterii utilizărilor constituie, de exemplu, una
dintre aceste noi resurse și valori create de cele două părți.

Noile dinamici emergente în jurul imaginii, pentru moment doar teoretice, a „prosumatorului” (neologism
articulând cele două roluri distincte istoric de producător și consumator) ilustrează această
reconfigurare a raporturilor economice foarte liniare sau verticale în modele sau structuri mai
întrepătrunse sau orizontale.

EF poate promova dematerializarea economiei prin integrarea tuturor costurilor în prețul final. Aceasta
trebuie să contribuie la promovarea decuplării dintre activitatea economică și impactul asupra
mediului.

Două școli de gândire oferă două modele mai mult sau mai puțin reușite de aplicare a conceptului de EF.
Prima ia în considerare o ofertă de servicii axată pe utilizare și trimite la ideea generală a unei
economii a serviciilor. Aceasta regândește relațiile de proprietate, dar nu aduce deloc în discuție
produsele. Cea de a doua se concentrează asupra externalităților EF care permit definirea de noi
 soluții, în care vânzarea de bunuri și servicii este concepută ca un ansamblu integrat (aducând în
discuție activitatea sau producerea de resurse imateriale, în special pentru regiune) și în care
consumatorul face parte integrantă din soluția concepută.

2. Provocări

EF este interesantă în măsura în care este capabilă, în teorie, sau cel puțin în anumite condiții, să răspundă
provocărilor multiple legate de consumul actual, fie ele economice, sociale, de mediu sau culturale.

Ca parte a unei abordări integrate, în special în cadrul regiunilor, aceasta poate genera cobeneficii sau
externalități pozitive. Astfel, de exemplu, prin intermediul unor moduri de lucru cooperative și
transversale, unele comunități includ în serviciile lor de iluminat public performanța economică,
siguranța spațiilor publice, dar și reducerea poluării luminoase, precum și reducerea consumului de
energie. Integrarea acestor obiective diferite, mai degrabă decât optimizarea unui singur parametru,
permite un răspuns la multiple provocări, cu costuri controlate.

Prin punerea în comun a investițiilor, EF reprezintă un mijloc de promovare a inovării pentru dezvoltarea
durabilă, și îndeosebi a inovațiilor tehnologice nepoluante și ecologice. Acestea din urmă, necesitând
adesea mai mult capital decât soluțiile convenționale, găsesc astfel un model economic care
favorizează difuzarea lor prin intermediul consumatorilor care, în mod individual, nu ar dispune de o
capacitate financiară suficientă. De exemplu, un contract de performanță energetică va permite
utilizatorului să dispună de tehnologii și servicii de eficiență energetică uneori costisitoare, în schimbul
unei contribuții lunare modeste.

În termeni de mediu, modelele actuale de consum bazate pe proprietatea individuală implică o subutilizare a
bunurilor și, prin urmare, o risipă considerabilă de resurse naturale [de exemplu, un autoturism este
neutilizat în prezent în proporție de 95% din timp, iar în oraș, acesta este, în general, utilizat rareori de
mai mult decât de persoană (1,2)].

Achiziționarea unui serviciu de mobilitate (un loc pentru un anumit număr de kilometri, un autoturism pentru
o anumită perioadă de timp și un kilometraj specificat etc.) contribuie la intensificarea utilizării acestor
resurse. EF poate, prin urmare, să sporească intensitatea de utilizare a multor bunuri de larg consum și,
astfel, să creeze mai multă valoare cu o amprentă de mediu mai mică.

Stabilirea prețului serviciilor EF, care încorporează toate costurile produsului și ale serviciilor, și nu doar
costul marginal, permite o mai bună înțelegere a costurilor reale de către utilizator. Acest lucru oferă
un indicator de preț mai apropiat de impactul real al producției și încurajează, astfel, un comportament
mai responsabil (de exemplu, în cazul achiziționării unei ore de utilizare în comun a unui autoturism,
utilizatorul plătește amortizarea costului vehiculului, asigurarea, parcarea, combustibilul etc., adică, în
total, toate costurile calculate în mod proporțional. Prin urmare, consumatorul va fi mai sensibil la o
utilizare rezonabilă a vehiculului respectiv în raport cu o utilizare în calitate de proprietar, unde numai
combustibilul este perceput, în general, ca un cost de utilizare).

Din punct de vedere social, prin reducerea costurilor de acces la un produs sau serviciu, fie prin punerea în
comun a unor investiții realizate în mod colectiv, fie prin limitarea costului utilizării avute în vedere
doar la costul de acces, EF poate permite unui număr mai mare de consumatori să aibă acces la servicii
 la care nu puteau să acceadă înainte. Chestiunea fundamentală, atât din punct de vedere economic, cât
și juridic sau al asigurării, este, astfel, cea a investitorului și proprietarului capitalului pus la dispoziția
utilizatorilor. Din acest punct de vedere, provocările cu care se confruntă noile reglementări ce trebuie
create sunt majore.

Problemele sociale sunt numeroase și, la fel ca în cazul problemelor de mediu, acestea trebuie să fie analizate
în mod riguros, pentru a decide interesul pe care EF îl prezintă sau nu în acest domeniu, și în special
condițiile de aplicare a EF astfel încât să se promoveze progresul social.

Schimbarea de paradigmă care implică trecerea de la „proprietate” la „acces” este semnificativă. Aceasta
presupune o trecere de la un model de consum bazat pe ostentație și dorința mimetică la un consum
mai liniștit, mai puțin bazat pe logici compulsive, în orice caz, mai puțin dependent de proprietatea
asupra bunurilor materiale.

Domeniul digital poate permite extinderea domeniului EF în afara sferei exclusive, în orice caz inițiale, a
B2B. Prin reducerea costurilor de distribuție și de implementare, în special, soluțiile digitale pot oferi
tuturor accesul la soluții EF într-o varietate de domenii (muzică, mobilitate, echipamente, locuințe
etc.). În acest context, pentru a promova coexistența cu modelul economic existent, trebuie conceput și
implementat rapid un cadru fiscal și de reglementare adecvat.

Activitățile și experiența recentă arată că practicile EF au succes și sunt adoptate atunci când soluțiile
îmbunătățesc experiența utilizatorilor și calitatea vieții consumatorilor, mai mult decât în funcție de
criterii exclusiv economice sau de mediu. Cazul utilizării în comun a autoturismelor ilustrează acest
lucru, în contextul problemei cruciale a parcării în centrul orașelor, pe care acest sistem o soluționează,
sau în contextul streamingului, mulțumită posibilității de acces aproape instantaneu la un catalog
imens.

3. Obstacole și limite

EF poate duce, în unele cazuri, la o accelerare a ritmului de consum și de reînnoire a produselor. Astfel, în
telefonia mobilă sau vânzarea vehiculelor închiriate pe lungă durată, nu este sigur că aceste modele
(închirierea pe termen lung cu opțiunea de cumpărare, în general) contribuie la prelungirea duratei de
viață a produselor sau îmbunătățesc reciclarea la sfârșitul duratei de viață.

Deși marile grupuri industriale sunt cele mai cunoscute pentru implementarea unor exemple concrete, un rol
important în consolidarea și diseminarea economiei funcționalității în cadrul societății le revine și
sectoarelor mai tradiționale, cum ar fi agricultura, de exemplu prin achiziții colective, dar și
întreprinderilor nou-înființate. În plus, rezultă că, prin acest concept și punerea sa în aplicare, IMM-
urile pot, de asemenea, găsi noi soluții pentru clienții lor. Structuri sub formă de cooperative pot
favoriza, de asemenea, moduri de guvernanță mai orizontale și în care utilizatorul este implicat pe
deplin.

Prin reducerea costurilor de acces la un produs sau un serviciu, EF poate fi un avantaj pentru cetățenii cu
mijloacele cele mai modeste. Aceasta permite o anumită flexibilitate în accesul la servicii și produse.
Însă în același timp, aceasta poate crește vulnerabilitatea acestor cetățeni cu mijloacele cele mai
modeste atunci când nu mai sunt în măsură să plătească drepturile de acces, de utilizare sau de abonare
 la un serviciu. Din acest punct de vedere, și în contextul actual de precaritate sporită în multe țări
europene, proprietatea poate părea preferabilă și, prin urmare, mai liniștitoare pentru o categorie de
utilizatori care se confruntă cu sărăcia. În plus, în ceea ce privește accesul la anumite bunuri și servicii,
un acces inegal nu este doar o chestiune de capital economic (resurse financiare), ci și de capital
cultural sau educațional (mediu social, formare).

Din punct de vedere social, EF poate spori dependența consumatorilor și, prin urmare, a cetățenilor, de
organizațiile economice sau de un anumit sistem tehnic și economic. Odată înscris într-un anumit
serviciu, este dificil, sau chiar imposibil, de reparat, schimbat, modificat etc., produsul pus la
dispoziție. Astfel, EF poate consolida heteronomia în cazul în care serviciile nu implică suficient
utilizatorii în proiectarea produselor și a soluțiilor dezvoltate. Vor trebui să fie identificate și
promovate modele economice și de guvernare care să favorizeze autonomia consumatorilor (din punct
de vedere al alegerilor, practicilor și utilizărilor lor).

Domeniul digital poate contribui la extinderea domeniului de aplicare a EF la toți consumatorii. Cu toate
acestea, el ridică și numeroase probleme: retenția de valoare de către anumite platforme, optimizarea
sau eludarea fiscală, respectarea dreptului la viață privată (în special în ce privește utilizarea datelor
colectate), concentrarea economică (monopoluri de platforme) și chestiuni legate de activitate (după
cum se menționează la punctul 1.6).

Simpla trecere la „economia serviciilor” nu poate proteja EF împotriva tuturor acestor riscuri sau obstacole.
O abordare mai integrată a EF, care pune sub semnul întrebării guvernanța întreprinderii, munca,
relația cu regiunea, și ține cont deopotrivă de consumator, începând de la conceperea serviciului și pe
tot parcursul ciclului de viață al produsului, poate ajuta la depășirea acestora.

Cu toate acestea, cu privire la mai multe dintre aceste aspecte, și în special în ceea ce privește concurența sau
respectarea vieții private, este, cu siguranță, necesară o intervenție juridică.

În Europa, EF apare ca o modalitate pentru întreprinderi de a recrea valoare adăugată și de a promova soluții
intensive în materie de angajare (inclusiv în aval, în domeniul întreținerii, reparării etc., dar și în
amonte, în dezvoltarea unor modele economice inovatoare și conceperea de servicii conexe) și, în
special, de a consolida competitivitatea anumitor sectoare. Prin dezvoltarea unor oferte de servicii mai
apropiate de nevoile consumatorilor, mai degrabă decât a unei producții standardizate și puțin
adaptate, aceasta poate ajuta la restabilirea unei relații de încredere între întreprinderi și consumatori și
poate da un nou sens consumului.

În timp ce serviciile de inovare ale marilor întreprinderi, regiunile și numeroși experți și-au luat angajamentul
de a promova economia funcționalității, este uimitor de remarcat caracterul redus al dinamicii
europene. Deși economia funcționalității se află în centrul economiei circulare, aceasta nu este deloc
menționată în recentul raport al Comisiei intitulat „Închiderea buclei” pe această temă.

În pofida acestor incertitudini și limitări, în situația politică și economică incertă din Europa de astăzi, EF
reprezintă o oportunitate pentru Europa de a valoriza și de a dezvolta expertiza și competențele unui
număr mare de actori.