“ Natiunea care are cuvantul hotarator in domeniul prelucrarii informatiei va

poseda in secolul al XXI-lea cheile conducerii lumii”.

(Robert E. Kahn, 1997,
http://www.agir.ro/univers-
ingineresc/noua_economie_si_tehnologia_informatiei_si_comunicatiilor_731.html
http://www.cnaa.md/files/theses/2010/15847/rodica_crudu_abstract.pdf
http://www.mtic.gov.md/img/law/2009/proiect/2009-10-31a/strategia_.pdf
Actualitatea temei de cercetare
Tendinţele actuale ale economiei mondiale denotă faptul ca informaţia
devine o resursă esenţială în dezvoltarea societăţiilor moderne, evoluate în plan
politic, economic şi social. Dinamismul şi complexitatea noului tip de societate,
care antrenează o creştere continuă a volumului şi diversităţii informaţiilor
prelucrate şi care utilizează pe scară largă tehnologiile informaţiei şi
comunicaţiilor (TIC), au condus la conceptul de Societate informaţională.
Acest context subliniază ca dezvoltarea societăţii informaţionale şi a
cunoaşterii, grefată pe tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, reprezintă un
catalizator formidabil pentru dezvoltarea omenirii, la modul general, iar rolul
crescând al tehnologiilor în creşterea economică accelerată şi în promovarea
dezvoltării actualmente este destul de evident.
Miezul societaţii informaţionale este ramura de telecomunicaţii care
reprezintă astăzi unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate din economia
mondială posedînd un potenţial economic semnificativ evolutiv. Caracterul
dinamic al telecomunicaţiilor reflecta ansamblul proceselor economice
tehnologice de a produce efecte economice si financiare favorabile fapt ce
subliniază conceptul de eficienţă economică.

Principiul de baza al conceptului de eficienţă economică vizează nu doar

maximizarea rezultatelor pe baza utilizării unui volum dat de resurse sau
minimizarea costurilor de producţie , ci şi compatibilizarea mecanismelor pieţii
concurenţiale generatoare de profit şi rentabilitate, cu cerinţa de maximizare a
bunastării societaţii.
 Conform cu titlul tezei voi incerca sa abordez o noţiune ampla a eficienţei
economice precum si a investiţiilor indeosebi in domeniul telecomunicaţiilor.
Motivarea actualitaţii temei demonstreaza inca odata ca la nivel naţional ramura
de telecomunicaţii se confruntă cu unele întirzieri in ritmul de dezvoltare şi
creştere economica privind gradul de dezvoltare şi răspandire a serviciilor de
telecomunicaţii. Totuşi in pofida consecinţelor Republica Moldova depune eforturi
considerabile pentru a recupera întîrzierile respective si anume prin organizarea
activităţii ramurei de telecomunicaţii precum şi prin majorarea şi direcţionarea
fluxurilor investiţionale.
O eficienţa economica se realizeaza prin anumite cai de sporire denumite si
ca investiţii care deţin factorul principal al creşterii şi dezvoltării economice
deoarece demonstrează singura soluţie la îndemîna unei ţări pentru a şi extinde
producţia. Eficienta investitiilor trebuie apreciata si in corelatie cu interesele de
ansamblu ale economiei nationale,adica sa se tina seama de multiplele efecte create
in avalul si amontele domeniului respectiv al productiei materiale.

Scopul principal al tezei îl constituie cercetarea şi elaborarea bazelor

teoretice şi metodice ale evaluării eficienţei economice şi argumentarea direcţiilor
prioritare de eficientizare şi perfecţionare a metodelor estimării eficienţei
economice precum şi elaborarea unor recomandări concrete privind stimularea
fluxului investiţional ce vizează dezvoltarea ramurei telecomunicaţiilor.
Subiectul tezei reliefiaza principiul de baza al conceptului de eficienţă
economică ce vizează nu doar maximizarea rezultatelor pe baza utilizării unui
volum dat de resurse sau minimizarea costurilor de producţie, ci şi
compatibilizarea mecanismelor pieţii concurenţiale generatoare de profit şi
rentabilitate, cu cerinţa de maximizare a bunastării societaţii.

Importanţa aplicativa a tezei devine relevantă conform propunerilor elaborate în

baza cercetărilor ştiinţifice, înaintate Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi
Comunicaţiilor al Republicii Moldova, spre utilizare de elaborarea strategiei de
dezvoltare a sectorului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii pe anii 2010
– 2013. Materialele publicate pot fi utilizate în procesul de studii din instituţiile de
învăţământ superior, precum şi la pregătirea specialiştilor practici pentru
ministerele şi Guvernul Republicii Moldova.

În zilele noastre, Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a

civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă, calitativ superior, care implică folosirea
intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact
economic şi social semnificativ. Societatea informaţională permite accesul larg la
informaţie al membrilor săi, un nou mod de lucru şi de cunoaştere, amplifică
posibilitatea globalizării economice şi creşterea coeziunii sociale.
Utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi progresul către
Societatea Informaţională asigură creşterea economică în condiţii de protecţie
sporită a mediului, accelerând reducerea consumului fizic în favoarea valorificării
informaţiei şi a cunoaşterii, deplasarea centrului de greutate de la investiţii în
mijloacele fixe la investiţii în capitalul uman
Schimbările majore din ultimii ani – creşterea exponenţială a comunicaţiilor
mobile şi a numărului utilizatorilor de Internet, contribuţia sectorului TIC la
creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă, restructurarea companiilor şi
a business-ului în general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii,
dezvoltarea accelerată a comerţului electronic – susţin tranziţia de la era
industrială la cea post - industrială.

In condiţiile economiei actuale Telecomunicaţiile au devenit un factor competitiv

pentru agenţii economici pentru dezvoltarea integră a societăţii, pentru creşterea
economică la nivel microeconomic cît şi la nivel macroeconomic. În prezent,
telecomunicaţiile sunt cel mai des practicat transport special, dar şi cel mai
valoros ,pe baza lui se întretin legaturi nationale, regionale si internationale.
Globalizarea şi modernizarea societăţii este bazată pe schimbul rapid, transparent
şi calitativ al informaţiilor, astfel reuşita acestora nu poate fi concepută fără un
sistem de telecomunicaţii eficient, dezvoltat uniform la nivelul intregii ţări şi
interconectat cu sistemul regional şi mondial de telecomunicaţii.
In societatea informaţională, resursa economică de bază, nu mai este nici capitalul,
nici pămantul,nici munca fizică. Este şi va fi cunoaşterea. Alături de factorii
tradiţionali, cunoaşterea se impune ca un factor cu un rol determinat in progresul
economic. Indeosebi in Republica Moldova pentru ca piaţa naţionala a
telecomunicaţiilor sa crească şi să fie competitivă la nivel internaţional este necesar
de a aborda un nivel înalt de studii şi calificare al personalului autohton .

Capitolul 1 Concepte teoretice privind eficienţa economică

1.1 Conceptul de eficienta economica

Succesul sau insuccesul în afaceri, indiferent de domeniul de activitate,

depinde de eficienţa economică a activităţii desfăşurate. Esenţa eficienţei
economice are la bază sarcina primordială a activităţii umane – satisfacerea
necesităţilor materiale şi nemateriale. Rezultatele acestei activităţi se
caracterizeazăprin corelaţia dintre eforturi şi efecte, fiind exprimate prin indicatori
de eficienţă.

În sens larg, conceptul de eficienţă caracterizează modul de utilizare a

resurselor în procesul de producţie. Problemele eficienţei activităţii economice n-ar
exista, dacă resursele ar fi nelimitate. Însă cea mai mare parte din resursele care se
află la dispoziţia societăţii au un caracter limitat. Tocmai această limitare a
resurselor face ca problemele abordării eficienţei să devină tot mai importante,
întrucît, prin soluţionarea lor, întreprinzătorii trebuie să găsească răspuns la o serie
de întrebări complicate privind cît, ce şi cum să producă.

Atât viata oamenilor, în general, cât si activitatile lor economice, în special,

sunt guvernate de un principiu economic fundamental: principiul eficientei. În
conformitate cu acest principiu, oamenii vor sa obtina un efect maxim cu un
minimum de efort. Masura în care acestia realizeaza acest lucru se exprima prin
rata eficientei, care se determina ca un raport între:

Efect si Efort
În Micul dictionar enciclopedic, eficienta economica este definita astfel: „raportul
dintre ansamblul efectelor economice (materiale, sociale, valorice) favorabile, care
se obtin de pe urma unei activitati economice si totalul eforturilor economice pe
care le amplifica acea activitate. Efortul nu se reduce niciodata la efortul uman,
înteles ca un numar de oameni si numar de ore în care acestia produc, caci, în acest
caz, nu se tine seama de adevaratul efort”.„Orice activitate economica se deruleaza
având eficienta economica atât capremisa, cât si ca rezultat. Acceptarea eficientei
economice drept criteriu de performanta, ca un element al realitatii, este în masura
sa conduca, daca nu la schimbarea opiniilor privind determinarea si esenta sa, cel
putin la dezvoltarea acesteia”. [Petit Larousse, 1995]

Dictionarele explicative ale oricarei natiuni, precum si cele economice

sisociologice, cuprind si definesc pe larg notiuni ca: eficacitate, eficienta,
rentabilitate, care sintetizeaza raportul obiectiv, atât calitativ cât si cantitativ, între
efectele si eforturile procesului studiat. „Înca din timpuri stravechi, exista notiuni
precum „efficiens ” (care produce realmente un efect); „efficax” (care produce
efectul dorit); „effice re ” (a produce efecte sigure) ce converg la definirea
eficientei ca potenta resurselor consumate (cheltuite) de a produce efecte
(rezultate) utile” (în conformitate cu Enciclopedia stiintelor sociale , New Castle
University, 1994).Competitivitatea este o notiune complexa, care poate fi definita
dreptcaracteristica unei firme de a face fata concurentei din partea altor firme
similare, pe o anumita piata. Principalele elemente ale aprecierii nivelului de
performanta al unei firme, care se refera la eficienta globala a activitatii
economice, sunt:

· eficienta economica;

· performanta realizata sau planificata,· competitivitatea produselor sau a firmei,

· excelenta.

Competitivitatea firmei reprezinta calitatea (unui agent economic, produs sau

serviciu, individ sau activitate) de a fi susceptibil a suporta concurenta cu altii. La
nivelul firmei, se pot identifica urmatoarele categorii de competitivitate: globala,
financiara,comerciala, umana, manageriala, tehnica, organizationala
etc.Competitivitatea globala a unei firme reprezinta potentialul acesteia si
presupune efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacitatii de
care dispune, adica al fortelor de care dispune si al slabiciunilor tuturor
componentelor firmei, cu referire speciala la factorii cheie de succes si la
concurenta. Aceasta depinde de buna functionare a ansamblului componentelor
sale. Dintre criteriile de performanta, care asigura un nivel ridicat de
competitivitate, fac parte: profitul, costul muncii, gradul de satisfacere acerintelor
beneficiarilor, calitatea produselor si serviciilor etc.

Eficienta economica se refera, totodata, la nivelul sau gradul de îndeplinire de catre

o firma a obiectivelor de natura economica stabilite pentru o perioada. În cazul în
care obiectivul a fost atins 100%, se poate vorbi de eficacitate maxima, iar în restul
cazurilor de anumite grade partiale de eficacitate.Nivelul eficientei economice
depinde de volumul si calitatea, atât a resurselor, cât si a rezultatelor, deci, altfel
spus, prin intermediul acesteia se stabileste legatura dintre volumul si calitatea
eforturilor, ca factori generatori de efecte si rezultate. În conditiile actuale, ale
consolidarii economiei de piata, actiunile oricarui întreprinzator sunt viabile si
competitive în masura în care reflecta o eficienta ridicata, adica asigura obtinerea
unor rezultate cât mai mari în raport cu resursele care se aloca sau se consuma.

Analiza eficientei economice raspunde la întrebarile: cum se folosesc resursele si

cât se consuma din acestea. Se urmareste, astfel, atât gradul de valorificare cât si
cel de economisire a acestora. Sensul eficientei activitatii productive, a utilizarii
resurselor difera în raport cu nivelurile organizatorice ale economiei, interesele
care se urmaresc, locul unde se desfasoara activitatea economica etc.Pentru ca
eficienta economica sa caracterizeze o activitate utila, trebuie sa aiba în vedere
utilitatea atât din punct de vedere al consumatorului cât si din cel al
comerciantului. Acesta din urma este cel care trebuie sa afle raspunsul la
întrebarile Ce? Cât sa se vânda? Unde sa se vânda? Cui sa se vânda ?

În prezent, eficienta economica se exprima fie sub forma randamentului combinarii

si utilizarii resurselor, fie sub forma consumului specific de factori de productie
pentru obtinerea efectelor scontate (deci consumul de factori de productie ce revine
pe o unitate de efect economic util). În literatura de specialitate exista o varietate
de pareri în privinta conceptului de eficienta economica, în general si a conceptului
de eficienta economica la nivel microeconomic, în special.Efectele economice au o
natura complexa, variata, neputând fi cuantificate exhaustiv. Totodata, acestea
trebuie sa satisfaca nevoia sociala în raport cu posibilitatile oferite de consumul de
resurse si apar în expresie valorica si/sau natural-materiala.Eforturile economice
trebuie analizate din punct de vedere al modului de esalonare în timp a surselor de
finantare, gradului de disponibilitate a unor resurse, posibilitatilor de regenerare,
implicatiile pe care le au aceste cheltuieli în avalul sau amontele activitatii în care
acestea se folosesc etc.De asemenea, trebuie avut în vedere si faptul ca resursele
consumate se exprima în diferite unitati de masura (naturale, natural-
conventionale, valorice). Trebuie tinut cont de faptul ca eficienta economica nu
include orice efecte, ci numai pe cele utile, pozitive în sens economic, care confera
un plus de valoare activitatii depuse.Eficienta economica confera sensul realizarii
echilibrului economic, iar echilibrul este conditia cea mai importanta pentru o
economie eficienta. Pe ansamblul economiei, eficienta se exprima prin sporul de
venit national pe unitatea de efort, iar la nivelul unei firme prin nivelul
productivitatii muncii, al costurilor unitare de productie, al rentabilitatii
etc.Marimea eficientei economice se materializeaza, asadar, în cadrul firmei, dar
aceasta are importanta si pentru economia nationala în ansamblul ei.Eficienta
productiei, dar mai ales a utilizarii produselor în economia nationala sau a
valorificarii lor pe piata externa, depinde nu numai de productivitatea muncii
carerealizeaza aceste produse, ci si de nivelul lor tehnic si calitativ, de nivelul
consumurilor materiale si energetice, care reprezinta un factor hotarâtor al
competitivitatii pe piata externa.Mai mult decât atât, eficienta poate fi privita si la
nivelul tarilor cu care economia noastra nationala intra în relatii, deoarece
îmbunatatirea activitatii partenerilor nostri duce la obtinerea unor produse cu un
efort mai scazut.

„La nivel de organizatie lucrativa comerciala, ramura sau economie nationala,

eficienta utilizarii capitalului este data de formula:
e'= r'= (P : K), (1.1)

unde: P este profitul realizat de firma, ramura, economie nationala,

K este întregul capital utilizat la un nivel sau altul de referinta,

Eficienta se poate exprima sub forma de coeficient sau procentual. La nivel de

produs, eficienta sau rentabilitatea se determina astfel:

e'= r'= P : (C +V ), (1.2)

în care: C + V = costul produsului.

În concluzie, eficienta, calculata ca un raport între iesirile sistemului si efefortul

facut (intrari) pentru obtinerea efectului respectiv, se urmareste sub aspecte
multiple. Pe baza principiului general de calcul al eficientei economice, relatiile
dintre intrari si iesiri se pot stabili astfel:

max e = Iesiri / Intrari si min e’ = Intrari / Iesiri (1.3)

unde e si e’ reprezinta cele doua forme ale eficientei economice.

Deci, apare necesitatea abordarii eficientei sub forma de sistem, ca o comparare a

intrarilor cu iesirile din sistem. Aceste elemente trebuie cuantificate, dar apare
totodata necesitatea cuantificarii efectelor si eforturilor, actualizarea evaluarii lor
ca natura si timp

Eficienta activitatii la nivelul firmei comerciale, ca expresie a minimizarii

cheltuielilor sau a maximizarii rezultatelor, este apreciata, de regula, pe baza
criteriilor:

· eficienta utilizarii resurselor economice , care se evidentiaza prin indicatori în

care resursele se raporteaza la rezultatele economice, ca efort, iar ca efect se obtine
consumul de resurse la o unitate de rezultat (ca de exemplu: valoarea fondurilor
fixe, valoarea fondurilor financiare, coeficientul de utilizare a timpului de lucru
calendaristic, coeficientul de utilizare a capacitatii unui mijloc de transport etc.).
· costul de circulatie ce reflecta conditiile proprii de desfasurare a activitatii de
catre fiecare agent economic si modul de folosire a factorilor de productie prin
indicatori absoluti, relativi, de nivel si de dinamica, precum: nivelul absolut al
cheltuielilor, cuantumul reducerii nivelului relativ al cheltuie lilor de circulatie,
nivelul relativ al cheltuielilor de circulatie etc.

· rentabilitatea activitatii economice reprezinta sinteza calitativa a activitatii, în

cadrul acestui indicator regasindu-se atât modul de utilizare a factorilor de
productie cât si calitatea relatiilor cu partenerii si inclusiv cu mediul.În prezent, în
conditiile consolidarii economiei de piata din punct de vedere informational,
timpul mediu de raspuns la cereri de informare, entropia informationala, costul
prelucrarii datelor etc., exprima eficienta sistemului de informare. Asadar, eficienta
poate fi considerata ca un concept de evaluare si nu poate fi despartita de faptul ca
aceasta constituie obiectivul fiecarei societati. Deci, eficienta poate fi considerata
ca un „succes în activitate”, în concordanta cu puterea de a realiza eficacitate si
performanta maxime cu eforturi minime de catre orice întreprinzator sau economie
nationala.

http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/management_si_marketin
g/metode_statistice_de_calcul_si_analiza_a_eficientei_economice_in_comert/cap1
.pdf

Asadar potrivit marilor gînditori si economişti ai secolului trecut,precum sunt

Adam Smith sau Karl Marx conceptul de eficienta economica se contureaza in
urma compararii efectelor unei actiuni,cu eforturile necesare producerii ei.
Eficienta economica este o conceptie moderna de evaluare a activitaţii si serveste
la fundamentarea deciziilor,astfel incat resursele disponibile sa fie consumate in
modul cel mai favorabil pentru societate.

La conturarea acestei definiţii complexe a contribuit si economistul Petre Jica ce

atribuie noţiunii patru sensuri
 • un sens foarte larg in care eficienta este definita ca si calitatea unei
activitati,actiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive
care se exprima prin compararea efectelor cu eforturile
• un sens larg in cadrul caruia se include efectele directe si cele conexe
,respectiv efortul direct si conex.Avem de a face deci cu eficienta
absoluta,care nu presupune comparatia cu alte alternative ale actiunii
respective
• un sens restrans care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect sa fie
acceptabil in comparatie cu alte raporturi ale activitatii sau cu alte variante
sau cu un regim normat de eficienta
• un sens forte restrans care reprezinta abordarea cea mai sintetica si mai
completa a notiunii de eficienta,abordare ce presupune o corelare a
eforturilor echivalate ca natura si timp cu efectele obisnuite,de asemenea
echivalate ca natura si timp.

Se poate concluziona ca eficienta economica exprima un ansamblu complex de

relatii de cauzalitate intre efectele economice (pozitive si negative)cu care o
actiune se soldeaza,obtinute atat de intreprinzatorul actiunii cat si la alte
niveluri,efecte aflate intr-o anumita corespondenta cu nevoia sociala si cheltuielile
totale presupuse de desfasurarea acestora,efectele si cheltuielile fiind
comparabile,relatie ce duce la devansarea cheltuielilor de catre diferenta dintre
efectele economice pozitive si cele negative.

Eficienta se poate delimita in doua forme: eficienta activitatii si eficienta

economica a activitatii.Ceea ce deosebeste cele doua forme este sfera de
cuprindere a efortului,respectiv a efectelor.In cazul eficientei activitatii se
realizeaza comparatia intre efectele economice si extraeconomice,respectiv efortul
economic si extraeconomic,iar in cel de al doilea caz sfera se restrange la
efectul,respectiv efortul economic.

Eficienta economica e activitatii se imparte in eficienta economica a

formelor activitatii si eficienta economica a tipurilor de resurse dintr-o activitate.In
cadrul primei categorii se pot delimita eficienta economica a productiei,a
repartitiei,a circulatiei sau a schimbului,a consumului.In cea de a doua categorie
avem de a face cu eficienta economica a utilizarii resurselor naturale
(minerale,vegetale,silvice),eficienta economica a resurselor
avansate(investitii,cercetare-dezvoltare,invatamant),eficienta economica a
resurselor ocupate(utilizarea fortei de munca,utilizarea mijloacelor fixe) si eficenta
economica a resurselor consumate(costurile de productie).

In general,cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau

alocate,criteriul de eficienta este de economisire a lor.Pentru resursele consumate
insa se pune problema gradului lor de valorificare,adica obtinerea unor efecte
economice cat mai mari pe unitatea de resursa consumata.

In sistemul concurential al pietei libere din cadrul ramurei de telecomunicaţii

activitatea agentilor economici asigura performanta in masura in care are o
eficienta inalta.Crearea condiţiilor de concurenţă pe piaţa telecomunicaţiilor
constituie factorul de bază, care determină succesul operatorilor în prestarea unei
game largi de servicii înalt calitative. Astfel conform unor condiţii de reglementare
a concurenţei pot prevede introducerea graduala a competiţiei eficiente prin
gestionarea eficientă a resurselor naturale, în special, a spectrului de frecvenţe
radio, a resurselor de numerotare şi accesului la facilităţi, în vederea asigurării unui
tratament echitabil pentru toate categoriile de participanţi la piaţa
telecomunicaţiilor, sub supravegherea autorităţilor naţionale competente.

Nivelul eficienţei economice depinde de volumul şi calitatea atat a

resurselor, cat şi a rezultatelor.Eficienţa economică se calculează ca un raport intre
mărimea efectelor şi a eforturilor sau intre mărimea eforturilor şi cea a efectelor.
Pentru ca noua resursă a cunoaşterii să devină axul de restructurare a societăţii
noastre, este
necesară o schimbare radicală (conceptul de “ruptură” implică generarea unor noi
tendinţe şi“frangerea” altora ce ar reproduce vechile configuraţii societale) a
factorilor de promovare a evoluţiei noastre şi anume crearea, consolidarea,
promovarea, susţinerea noilor actori-cheie specifici unui nou mod de producere şi
reproducere societală. Aceşti noi agenţi-cheie care contribuie la transferul de
tehnologie in telecomunicaţii sunt:
• Noii investitori ce-şi concentrează interesele spre domeniile in expansiune ale
activităţilor
şi, cu predilecţie, in ramurile tehnologiilor informatice şi ale telecomunicării;
• Noile elite ale economiei cunoaşterii, identificabile in sfera invăţămantului,
cercetăriidezvoltării,
activităţilor informatice;
• Profesorii reprezintă personalul ce pregăteşte şi direcţionează ruptura prin
modificarea
radicală a tipului actorilor sociali, producand pe inşişi aceşti actori sociali, dand
viaţă
principiului: cine stăpaneşte invăţămantul stăpaneşte viitorul;
• Cercetătorii şi inovatorii, producătorii principali ai cunoaşterii şi ai materializării
sale in instrumente practice de acţiune, crează resursa cunoaşterii valorizată şi
valorificată prin invăţămant, producerea bunurilor şi serviciilor materiale,
management, mass media etc;
• Noii manageri formaţi in spiritul comportamentelor moderne ale pieţelor, capabili
a trece de la managementul tehnocentric (taylorist) spre modelele promovate
actualmente de Uniunea Europeană şi care pun omul in centrul activităţilor de
conducere;
• Noile generaţii de politicieni, mai puţin prezenţi in viaţa social-economică a ţării,
educaţi in
spiritul ataşamentului faţă de schimbare şi risc;
• Noile generaţii de lideri sindicali, in curs de formare;

1.2 Principalii indicatori de eficienţă economic ……………………..

Dupa însasi denumirea grupei, acesti indicatori exprima si în acelasi timp

contureaza expresii cu caracter general privind conditiile concrete de eficienta
economica în care se va materializa proiectul de investitii.

în cadrul acestei grupe se cuprind urmatorii indicatori:

a) Capacitatea de productie (Q)

 Acest indicator reprezinta principala modalitate de masurare a rezultatelor
utile obtinute într-o unitate de timp, în conditii normale de functionare
a obiectivului si a elementelor adiacente ale acestuia (forta de munca, resursele
financiare si materiale, organizarea judicioasa a procesului de productie, etc).
Capacitatea de productie se determina la nivel de documentatie, luându-se ca baza
de calcul utilajul conducator al procesului de productie si se exprima în general în
unitati fizice de productie, respectiv: tone, bucati, m2, m3, etc, dar si în unitati
valorice, în activitatea neproductiva se poate exprima în: numar de locuri de paturi
- în spitale, în m2 suprafata comerciala, în numar de locuri - în sali de spectacole,
etc.

Daca fondurile de investitii sunt aceleasi la mai multe variante de investitii,

atunci varianta de investitii ce prevede o capacitate de productie mai mare este cea
mai eficienta.

În cadrul acestui indicator o implicatie deosebita o are:

a) atingerea parametrilor proiectati, pentru care durata de timp trebuie sa fie

cât mai scurta, iar varianta de proiect care satisface aceasta cerinta este prioritara,
fiind cea mai eficienta.

b) numarul schimburilor de lucru, care determina în fond capacitatea de productie

efectiva, iar varianta de proiect care asigura o productie efectiva mai mare, este
varianta cea mai eficienta.

Capacitatea de productie este un indicator de volum, care concretizeaza, în fapt, un

prim efect al efortului investitional facut, prezentând o imagine de ansamblu a
dimensiunii obiectivului de investitie.

b) Profitul (P)

Acest indicator trebuie înteles ca fiind esenta, scopul investitiei, el

determinându-se ca diferenta între veniturile si cheltuielile efectuate. El este în fapt
o concretizare a eforturilor de investitie, are un efect economic pozitiv, pe baza
caruia se creaza premizele cresterii de capital.

Relatiile de calcul pentru profitul brut, profitul impozabil si cel net sunt:
PB=V - C

P,=PB + Csrf

Pn=P, + IP

în care:

PB - profitul brut

V - veniturile obtinute

C - cheltuielile efective

P, - profitul impozabil

Csrf - cheltuieli suportate direct din rezultate financiare

P„ - profitul net

Ip - impozit pe profit

Nivelul acestui indicator constituie un element de baza si de greutate în

balanta deciziei de investitie privind realizarea unui obiectiv.

Pe baza acestui indicator, agentii economici determina rata profitului sau

rentabilitatea investitiei, care exprima în fond capacitatea de a produce profit.

c) Rentabilitatea (r)

Indicatorul se mai numeste rata profitabilitatii sau rata rentabilitatii si este în

economia de piata cel mai important indicator de eficienta economica. El se
determina ca raport între marimea profitului si costurile aferente, cifra de afaceri
sau capitalul folosit (cheltuielile de productie).

De înteles ca în analiza economica se va opta pentru varianta care are

rentabilitatea cea mai mare.

d) Costul de productie (C)

Este un indicator ce exprima o mare putere de sinteza, reprezentând costurile

necesare pentru crearea unei unitati de produs.
 Nivelul costurilor de productie trebuie sa prezinte o tendinta de scadere ca
urmare a promovarii progresului tehnic, a reducerii consumurilor specifice, a unei
organizari mai judiciase, etc.

În analiza eficientei economice a investitiilor este necesara existenta mai

multor variante de proiect, fiind considerata ca cea mai eficienta, varianta cu
costurile cele mai mici.

Costurile de productie reprezinta un instrument principal în conducerea

proceselor economice.

O apreciere a eficientei economice se realizeaza:

■ fie prin calculul cheltuielilor de productie ce revin la 1000 lei productie

■ fie luând în considerare cheltuielile materiale ce vor fi apreciate ca o pondere

în volumul total al cheltuielilor de productie

e) Numarul de salariati (Ns)

Acesta se stabileste functie de productia necesara, productivitatea muncii,

numarul de schimburi, dotarea tehnica, etc. Indicatorul trebuie cunoscut în
structura, pe categorii de specialisti, etc. si anume:

■ nr. salariati direct productivi

■ nr. salariati indirect productivi

sau

nr. salariati muncitori nr. salariati TESA

nr. salariati barbati nr. salariati femei

nr. salariati navetisti nr. salariati localnici

f) Productivitatea muncii (W)

Orice calcul de eficienta economica considera acest indicator ca fiind un

dement de baza în decizia de investitie, întrucât ca raport între valoarea

productiei si numarul de salariati, reprezinta în fond o comparatie directa între

efortul util (productie) si efortul realizat (consumul de resurse - numar de salariati.
în practica investitionala este de neconceput ca o varianta de investitie sa poata fi
luata în discutie în cazul în care nu prevede un nivel înalt al productivitatii muncii,
în comparatie cu realizarile înregistrate la obiective similare, puse în functiune
anterior.

Acest indicator raspunde criteriilor eficientei economice a investitiilor si exprima

de fapt eficienta muncii sociale, determinând optiunile fundamentale generatoare
de progres al întregii societati.

Cresterea productivitatii muncii se materializeaza prin obtinerea de venituri

suplimentare si ar duce la cresterea capitalului fix.

http://www.cnaa.md/files/theses/2009/14404/elena_timofti_abstract.pdf

Eficienţa economica a Republicii Moldova

Productivitatea este o măsură a abilităţii de a crea bunuri şi servicii folosind o

combinaţie de muncă, materii prime, capital, teren, cunoştiinţe într-o anumită
perioadă de timp. Nivelul de productivitate al unei ţări în producţia de bunuri şi
servicii ne arată eficienţa economică a unei ţări.Când productivitatea creşte, în
general creşte şi nivelul de bunăstare dar în vremuri de criză productivitatea creşte
fără a conduce la creşterea bunăstării. Scade numărul de locuri de muncă şi
afacerile devin mai eficiente. Resursele sunt alocate mai bine.

Cu un indice al competitivităţii de 3,86 puncte pe o scară de performanţă de 7

puncte, Republica Moldova ocupă poziția 94 în clasamentul competitivităţii la
nivel mondial din 139 de țări analizate în cadrul Raportului global al
competitivității 2010 – 2011,

Republica Moldova cedează în competiţia economică cu ţările din regiune,

România se află pe locul 67, Bulgaria - pe 71, Polonia – pe 39, Federaţia Rusă a
fost plasată pe locul 63, iar Ucraina ocupă poziţia 89. Moldova este inclusă într-un
grup de 38 de state care se află la primul nivel, cel mai jos, de dezvoltare
economică, alături de Burkina Faso, Etiopia, India, Kîrgîzstan, Nigeria, Pakistan.
Singura „consolare” e că, în fine, Chişinăul a urcat trei poziţii faţă de anul 2007,
când se plasa pe locul 97. Faţă de topul anterior, în care Republica Moldova se afla
pe penultimul loc din Europa Centrală şi de Est, acum trei state membre ale CSI
(Armenia, Tadjikistan, Kîrgîzstan) sunt mai puţin competitive decât Moldova.
Dintre ţările Europei Centrale şi de Est pe poziţii inferioare Moldovei se află
Serbia şi Bosnia şi Herţegovina, care au fost grav afectate de criza mondială.

Astfel Moldova revine în topul celor mai competitive ţări, după ce în anul 2009 nu
a fost efectuat sondajul pe ţară în rândul managerilor, în baza căruia, dar şi a
datelor statistice, este alcătuit topul.

Inovaţiile, complexitatea afacerilor, infrastructura şi eficienţa pieţei bunurilor sunt

capitolele la care Republica Moldova se poziţionează cel mai slab.

Potrivit cercetarilor efectuate, capitolul la care am obţinut cel mai redus punctaj
(2,49 din 7) şi locul 129 din subsolul clasamentului sunt inovaţiile, urmat de
complexitatea afacerilor (locul 113) şi eficienţa pieţei bunurilor (104).

Cel mai mare dezavantaj al nostru este inovarea şi complexitatea afacerilor, spune
dl Guţu. Potrivit acestuia, „o condiţie obligatorie pentru o economie bazată pe
cunoaştere şi inovare, în Republica Moldova aproape că lipseşte”. La acest capitol
Moldova a coborât cu patru poziţii în ultimii patru ani. „Dacă excludem inovarea
din circuitul economic, această economie nu poate să asigure o sustenabilitate în
dezvoltare, nu poate asigura o durabilitate a creşterii economice şi în final nu poate
asigura o creştere a veniturilor populaţiei şi un nivel decent de trai”, mai afirmă
Corneliu Guţu. În următorii ani guvernarea ar trebui, în opinia vicerectorului
ASEM, să perfecţioneze managementul inovaţiilor şi să stimuleze implementarea
inovaţiilor în circuitul economic.

http://www.scribd.com/doc/10060078/An3-Eficienta-Economica

http://www.scritube.com/economie/business/Evaluarea-si-analiza-
proiectel84616.php

http://www.stiucum.com/management/managementul-investitiilor/Documentatii-
privind-realizare83418.php
Criterii de apreciere a eficienţei economice a investiţiilor
Criteriul exprima un anumit punct de vedere, sau poate fi o norma care permite o
apreciere, o clasificare sau o definire.Un criteriu obligatoriu este obtinerea
eficientei economice maxime. Prin aplicarea in practica a acestui criteriu se
intelege atat reducerea sau minimizarea consumului total de resurse, cat si
maximizarea efectelor obtinute ceea ce se reflecta cel mai graitor in efectele
economice la un leu resurse. Un criteriu deosebit de important in etapa actuala, este
imbinarea cerintelor economice cu cele sociale, gasirea unei stari de echilibru
nefiind simpla insa efortul trebuie facut neaparat pentru a evita implicatiile
economico-sociale grave.

Imbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva, este o problema importanta ca

urmare a duratei de viata mare pe care o au obiectivele de investitii si efectelor de
lunga durata. Trebuie sa se tina seama de modificarile previzibile pe care le
comporta activitatea cum ar fi necesarul de resurse materiale, financiare, umane,
evolutia costurilor. Manifestarea starii de incertitudine nu se poate evalua
probabilistic, de aceea incertitudinea duce la imprecizie, nesiguranta in cunoasterea
consecintelor unor decizii.
Pentru evaluarea nivelului eficientei, trebuie parcurse etapele:
- identificarea si evaluarea resurselor de activitate;
- echivalarea ca natura si timp a resurselor si efectelor;
- identificarea efectelor extra economice;
- constituirea sistemului de indicatori;
- analiza economica a indicatorilor calculati;
- decizia.
In concluzie, pentru luarea unei decizii cu privire la finantarea si executarea
investitiei, trebuie precedata de studii bine fundamentate care sa permita evaluarea
cat mai corecta a eficientei economice.
Aprecierea eficienţei investiţiilor
Ca urmare a desfasurarii procesului investitional pe o perioada mai mare de timp,
are loc retragerea din circuitul economic a unei parti din produsul creat pentru
societate. Intotdeauna, cand momentul efectuarii cheltuielilor de investitii nu
coincide cu momentul punerii in functiune a obiectivului de investitii apare un
decalaj ce presupune imobilizarea unor importante resurse materiale, umane,
financiare. Dinamismul procesului investitional, manifestat prin caracterul
asincron al eforturilor si efectelor, impune luarea in considerare a timpului ca
factor al
accelerarii procesului de crestere economica.
Nu este indiferent daca daca venitul net posibil intr-o varianta de investitii se
realizeaza intr-un timp mai scurt sau mai lung. Amanarea realizarii venitului net cu
un numar de ani reprezinta o pierdere pentru economia nationala, o incetinire a
ritmului de crestere a acesteia.
Cresterea economica este un proces complex in care interactioneaza numerosi
factori. Pentru interpretarea dinamica a eficientei economice este suficient sa se ia
in considerare efectul economic al investirii venitului net sau al amortizarilor.
Timpul cumulat cu un volum ridicat de investitii si cu o eficienta inalta are
consecinte directe asupra procesului de crestere economica, crestere care
conditioneaza volumul investitiilor viitoare, atragerea unui numar sporit de
muncitori in procesul de productie, schimbarea structurii productiei in scopul
valorificarii superioare a resurselor disponibile, cresterea potentialului economic al
tarii.
Dimpotriva, neaplicarea imediata a noilor descoperiri stiintifice, a tehnologiilor
perfectionate, a noilor utilaje, conduce la o depreciere a acestora cu trecerea
timpului. In economie aceasta se manifesta sub forma uzurii morale, fenomen ce se
materializeaza in pierderi de munca sociala si scaderea competivitatii pe piata.
Luarea in considerare a factorului timp poate evita o serie
de pierderi, accelerand ritmul cresterii economice ca urmare a aplicarii noii
tehnologii si modernizarii celor existente. Materializarea noilor descoperiri in
utilaje cu performante ridicate necesita efectuarea anumitor investitii. Daca
investitiile effectuate au la baza ultimele cuceriri stiintifice, in domeniul respective
va rezulta o eficienta sporita, concretizata in spor de venit national. Asteptand
scurgerea unui interval de timp dupa descoperirea respectiva, exista pericolul ca alt
partener sa apara pe piata.
Pentru cresterea eficientei investitiilor este necesar sa se considere timpul ca factor
indispensabil calculelor de alegere a deciziei optime, cheia succesului deoarece
avantajele cele mai mari le obtin intreprinderile care reusesc sa aplice mai repede
in productie rezultatele cercetarii stiintifice. Din punct de vedere practic, rezulta ca
la orice investitie este mai eficient ca efectele sa se obtina pe o perioada mai scurta,
dar cu o rata de eficienta cat mai ridicata. Aceasta va avea consecinta, prin
intermediul efectului propagat si asupra altor domenii de activitate, impunandu-se
totodata o mobilitate mai accentuata din partea intreprinderilor la noile adoptari
tehnice si de piata.

1.3 Eficienţa investiţiilor

Investiţiile reprezintă unul dintre cele mai relevante domenii pentru analiza
eficienţei economice, având în vedere complexitatea factorilor de influenţă asupra
cheltuielilor şi rezultatelor economice şi tehnologice.
Activitatea de investiţii presupune, în general, cheltuirea unor sume de bani
pentru achiziţionarea de factori de producţie(maşini, utilaje, capital circulant,
salarii etc.) în vederea realizării unor obiective (investiţii tangibile sau materiale)
care urmează să realizeze bunurişi/sau servicii generatoare devenituri. Totodată,
investiţiile înseamnă cheltuieli pentru plasamente în bunuri mobiliare (acţiunişi
obligaţiuni) sau depozite bancare purtătoare de dividende sau diferite
forme deprofit. Investiţiile reprezintă un factor de efort, o cheltuială care
intră nemijlocit în ecuaţia eficienţei economice.
Eficienţa economică a investiţiilor reprezintă un factor-cheie pentru
dezvoltarea unei companii ca şi a economiei în ansamblul său, contribuind
totodată la creşterea competitivităţii.
 Se consideră eficiente numai investiţiile generatoare deprofit care, cumulat pe
durata de funcţionare a unui obiectiv,urmăreşte să recupereze integral cheltuielile
cu investiţiile şi să asigure şi un profit adiţional a cărui maximizare
reprezintă unuldintre obiectivele majore ale societăţii.
Eficienţa economică a investiţiilor depinde de o multitudine de factori care
acţionează pe durata realizării obiectivului investiţional ,cât şi pe durata funcţionării
acestuia

Caile de sporire in ramura de telecomunicaţii

Caile de sporire determina rolul investiţiilor la impulsionarea şi implementarea
inovaţiilor, ceea ce in final ar conduce la sporirea gradului de competitivitate al
diferitelor nivele ale activităţii economice.Astfel cel mai frecvent termen utilizat,
in ultimul timp, in domeniul de activitate economic este cel de investiţie.
Investiţiile reprezintă factorul primordial in strategia dezvoltării economiei
naţionale, a tuturor ramurilor şi domeniilor de activitate, a zonelor ţării, condiţie de
creştere a nivelului de trai şi inaintării pe calea progresului, civilizaţiei şi
bunăstării.

Actualmente ramura de telecomunicaţiile a devenit un factor competitiv

pentru agenţii economici, pentru dezvoltarea integră a societăţii, pentru creşterea
economică, la nivel micro-economic, cat şi macroeconomic.

http://www.ict.md/files/documents/ICT_ro.pdf
http://www.e-moldova.md/Sites/emoldova_ro/Uploads/PII-23-
122.36370AF841D74D74B3969D0FA3FBE6D2.pdf
http://www.jurnal.md/ro/news/dezvoltarea-sectorul-tic-va-contribui-la-cresterea-
pib-ului-cu-1-2-108315/
http://idsi.asm.md/node/451
http://www.bis.md/pdf/Analiza_pietei_comunicatiilor_electronice_2008.pdf
Republica Moldova are cele mai mici preţuri la internet din Europa de Sud-Est.
Ministrul Tehnologiilor Informaționale, Alexandru Oleinic, susţine că politicile de
liberalizare a pieței în acest domeniu din ultimul an, asigură un mediu favorabil
pentru investitori.

Standartele europene implementate, dar şi concurenţa loială vor determina costuri

accesibile pentru serviciile din domeniul Tehnologiilor Informaţionale.

Oficialii promit investiții mai mari pentru modernizarea sectorului informaţional.

Majorarea numărului de servicii prestate prin intermediul oficiilor poşate şi
introducerea televiziunii digitale vor avea un impact pozitiv asupra industriei
MEDIA, care va creşte cu 30 la sută în următorii 5-7 ani.

Sectorul Tehnologiilor Informaționale deservește peste 1 milion şi jumătate de

abonați la telefonia fixă şi aproape 3 milioane de abonați la telefonia mobilă.

În condiţiile constituirii societăţii informaţionale şi cunoaşterii, implementarea

amplă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii (TIC), de către toate
nivelurile societăţii, reprezintă o tendinţă globală a dezvoltării mondiale. Scopul
investigaţiilor constă în identificarea rolului TIC în procesul constituirii societăţii
cunoaşterii, precum şi-n determinarea impactului investiţiilor în dezvoltarea
sectorului TIC.

Pentru a spori cresterea economica a telecomunicatiilor la nivel national ar trebui

sa se aprobe proiectul Strategiei de dezvoltare a sectorului Tehnologiilor
Informaţionale şi de Telecomunicaţii (TIC), un document considerat drept un
catalizator de creştere economică globală prin investiţii şi crearea locurilor de
muncă. Sectorul TIC include 19 industrii de baza care sunt grupate in 4
subsectoare mari
 producerea de echipament, vânzarea cu ridicata a echipamentului,
telecomunicaţii şi elaborarea softurilor. Sectorul TIC corespunde unei părţi
substanţiale din Produsul Intern Brut şi ocuparea forţei de muncă şi ocupă aproape
un sfert din activităţile de cercetare şi dezvoltare la nivelul UE. Bunurile şi
serviciile TIC sunt factori importanţi în creşterea productivităţii şi performanţei
economice a tuturor sectoarelor.

Practic subsectorul telecomunicaţiilor este cel mai mare din totalul TIC si
constituie baza sectorului dat.
Asadar potrivit Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor
(MTIC), Strategia de dezvoltare a sectorului TIC pe anii 2010-2013, va contribui la
creşterea accesului la internet în bandă largă cu 10%, iar ulterior se va înregistra o
creştere a Produsului Intern Brut (PIB) cu 1,2 la sută.
In acelasi timp aceasta strategie va contribi la transformarea sectorului TIC al ţării
într-un sector economic bine consolidat, eficient şi competitiv. Subliniez faptul ca
Republica Moldova la capitolul competitivitate naţională este plasată pe locul 86
din 117 ţări apreciate. Analiza competitivităţii naţionale derivă in final la analiza
conceptului de competitivitate a ramurilor care o formează.
Ţara deţine un avantaj competitiv atunci cand in aceasta există numeroase
companii ce deţin acelaşi avantaj. Subiecţii ce formează competitivitatea unei
unităţi economice sunt: indivizii şi produsele.

Definirea investiţiilor şi clasificarea lor

Notiunea de investitie, într-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare,
plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezinta o
cheltuiala facultativa pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si
durata de folosinta îndelungata.
Investitiile sunt întelese ca reprezentând partea din venit destinata pentru
,,formarea capitalului”. Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a
structurii reprezinta nivelurile nete, daca se utilizeaza si amortizeaza, obtinerea
investitiei brute. A investi înseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real
existent la un moment dat.

Acceptiunea cea mai des întâlnita pentru definirea investitiei este aceea de
cheltuiala sau plasament de sume banesti la un moment initial, pentru a obtine
efecte ulterioare.

Un prim aspect în definirea investitiei se refera la faptul ca acestea sunt

opuse consumului imediat, care înseamna distrugerea unei parti din valoarea
creata, în fapt, distrugerea de avutie, investitia urmarind tocmai contrariul.

P. Mosse stabileste patru elemente esentiale pentru o investitie[2]:

1.Subiectul, reprezentat de cel care investeste (persoana fizica sau juridica).

2.Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc.; modul în
care se concretizeaza investitia.
3.Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual, consumat pentru
obtinerea acelui obiect concret.

4. Efectele valorice, rezultate prin realizarea investitiei, care se obtine în

viitor si reprezinta în realitate o speranta mai mult sau mai putin certa.

Tipologia investiţiilor într-o întreprindere este de o mare diversitate. Cea mai

des întâlnită este investiţia tehnică privind achiziţia, construcţia şi montajul unor
maşini, utilaje, instalaţii, mijloace de transport etc. Alături de aceasta, se
realizează investiţii umane în formarea, calificarea, specializarea personalului,
investiţii sociale (cum ar fi construcţia în întreprindere a unei cantine restaurant),
investiţii financiare în cumpărarea de titluri de participaţie la alte societăţi
comerciale, investiţii comerciale pentru publicitate şi reclamă etc.
Investiţiile au la baza doua surse principale: economiile populaţiei şi
împrumuturile externe.Tipurile de investiţii rezultate în urma acestei clasificări
sunt fiecare rezultatul aplicării unei anumite strategii de dezvoltare.
După acest criteriu, deosebim:
• investiţii interne, rezultate în urma aplicării unei strategii de creştere internă,
concretizată în specializarea producţiei şi consolidarea poziţiei pe piaţă. Aceste
investiţii se fac în cercetare - dezvoltare, în modernizarea tehnologiei de producţie
şi a relaţiilor de distribuţie şi în specializarea personalului;
• investiţii externe, rezultate ale aplicării unei strategii de diversificare a activităţii,
de speculare a oportunităţilor de pe pieţele de capitaluri;
In cadrul telecomunicaţiilor se disting investiţii de înlocuire, de modernizare,
de expansiune, de inovare, strategice care sunt clasificate pe baza criteriului
destinaţiei finale a proiectelor.

• Investiţiile destinate înlocuirii servesc pentru înnoirea utilajelor şi

instalaţiilor de producţie uzate, având ca obiectiv menţinerea nivelului
capacităţii de producţie a societăţii. Investiţii de înlocuire sau reutilare sunt
şi acelea făcute pentru utilajele care din cauza unor defecţiuni
de proiectaresau a unei exploatări necorespunzătoare se
deteriorează iremediabil şi trebuie înlocuite.
• Investiţiile de modernizare contribuie la raţionalizarea şi creşterea
randamentului instalaţiilor de producţie şi sunt dependente de evoluţia
progresului tehnic in domeniu. Au ca scop in special reducerea costurilor de
producţie pe seama diminuării forţei de muncă in primul rînd. Din
punctul de vedere al eficienţei, investiţiile pentru modernizare sunt net
superioare celor de înlocuire şi expansiune. Deciziile luate de agenţii
economici pentru aceste prime două categorii de investiţii sunt foarte
frecvente, întrucât ele răspund cel mai bine cerinţelor curente în
conjunctura actuală, prezintă un risc redus şi pot fi uşor fundamentate
economic, deoarece atât cheltuielile de realizare, cât şi economiile la
costurile de exploatare ori sporurile de producţie generate se pot cuantifica
cu precizie.
• Investiţiile de expansiune urmăresc creşterea nivelului capacităţii de
producţie a societăţii comerciale ca urmare a unei conjuncturi favorabile şi
de perspectivă pe pieţele de desfacere. Se realizează cu prioritate în
sectoarele dinamice ale economiei naţionale şi acolo unde oferta este
sub nivelul cererii. Se urmăreşte, de asemenea, lărgirea sortimentului
 de produse , atragerea denoi resurse naturale şi forţă de muncă în
circuitul economic. Deoarece se află sub incidenţa unui risc ridicat trebuie să
se acorde o atenţie mare fundamentării oportunităţii şi eficienţei financiare.

In urma efortului de investitii in transferul de tehnologie se obtin diverse efecte

economice, reflectate si pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, in raport cu
efortul investitional, da masura eficientei investitiei in transferul de tehnologie.
Efectele economice obtinute, in functie si de caracterul investitiei, pot fi:
• reducerea costurilor de functionare a utilajelor pe seama investitiilor de inlocuire
a masinilor si utilajelor;
• diminuarea cheltuielilor cu forta de munca, obtinute mai ales pe baza investitiilor
de modernizare si de aplicare a inovatiilor;
• sporirea rentabilitatii (randamentului) activitatii firmei, prin investitii de
dezvoltare, care duc la cresterea capacitatii de productie si/sau la adaugarea unui
nou produs gamei existente; pe baza unor astfel de investitii se asteapta castiguri
suplimentare mult mai mari decat cele din miscarea costurilor;
• obtinerea unor efecte in perioade mai indepartate si adesea indirecte, la investitii
strategice sau de interes national.
Inovarea tehnologică presupune indeosebi valorificarea creaţiei tehnice, care se
constitue ca parte integrată a procesului general de inovare

Rolul investiţiilor in contextul economiei de piaţa

Investiţiile joacă un rol important în economia unei ţări, ele reprezentînd
suportul material al dezvoltării economico-sociale a unei ţări. Prin ele se asigură
sporirea capitalului fix, creşterea randamentului tehnic şi economic al celor
existente dar şi crearea de noi locuri de muncă. În acest context investiţiile
reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor
intensivi, calitativi şi de eficienţă. În orice domeniu economic, social-cultural
investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. În mod logic, la nivelul economiei
naţionale, dezvoltarea aparatului de producţie şi lărgirea suportului material al
activităţilor social-culturale sunt în dependenţă directă de fondurile de investiţii pe
care societatea îşi permite să le aloce într-o anumită perioadă.
Investiţiile străine directe (ISD) au jucat un rol semnificativ în construcţia şi
modernizarea masivă a infrastructurii în deceniul trecut, în special, în sectorul
telecomunicaţiilor . Practic, fiecare ţară în curs de dezvoltare are implicate
corporaţii transnaţionale (CTN) în dezvoltarea sectorului de telecomunicaţii.
Conform unui studiu realizat de Banca Mondială, în perioada 1996-2006, 122 de
ţări în curs de dezvoltare au finanţat cu investiţii străine directe proiecte de
infrastructură în sectorul TIC. Ca rezultat, ISD în sectorul TIC s-au soldat cu peste
152 miliarde dolari SUA, ceea ce reprezintă 11,5% din totalul fluxurilor ISD
destinate ţărilor în curs de dezvoltare în acea perioadă. Din majoritatea fluxurilor
de investiţii străine directe cu destinaţie dezvoltare infrastructură, sectorul
telecomunicaţiilor din ţările în curs de dezvoltare şi ţări în tranziţie este
caracterizat drept sectorul în care implicarea CTN s-a produs, în mare măsură, prin
investiţii de proprietate.
Structura sectorului de telecomunicaţii este în continuă schimbare atât la
nivel global, cât şi în ţările în curs de dezvoltare, datorită, preponderent,
tranzacţiilor de fuziuni şi achiziţii. Putem remarca faptul că, în perioada 1991-
2007, şapte dintre cele mai mari afaceri de fuziuni şi achiziţii au avut loc, anume,
în sectorul de telecomunicaţii, însumând valoarea de 437 miliarde dolari SUA.
Achiziţionarea companiei Air Touch (SUA) în 1999 şi a companiei Mannesmann
(Germania), în 2000, de către Vodafone (Marea Britanie), reprezintă cele mai mari
afaceri de achiziţii şi fuzionare care au schimbat configuraţia industriei
telecomunicaţiilor, făcând-o pe Vodafone cea mai mare companie a acestui sector .
A treia dintre cele mai mari tranzacţii, achiziţionarea companiei Orange (Marea
Britanie) de către France Telecom în 2000, poate fi interpretată ca un răspuns al
celui mai important concurent al companiei Vodafone la concentrarea masivă a
puterii acesteia pe piaţa respectivă. De regulă, sectorul telecomunicaţiilor, în
special în ţările în curs de dezvoltare, este un sector dominat de investiţii publice
autohtone (ca şi în cazul Republicii Moldova, sectorul telefoniei fixe, SA
„Moldtelecom”).
 Actualmente companiile sunt susceptibile de a se confrunta cu dificultăţi în
vederea sporirii fondurilor necesare pentru finanţarea investiţiilor, în timp ce ţările
dezvoltate sunt, preponderent, susceptibile de a fi afectate negativ de criza
creditelor. Dacă creditul continuă să rămână auster, operatorii de telecomunicaţii,
în special cei cu datorii mari, se văd nevoiţi să-şi reducă investiţiile lor de capital.
În 2009, scăderea cererii pentru noile tehnologii poate avea drept rezultat scăderea
numărului de noi proiecte în sectorul de telecomunicaţii. Ca urmare a crizei,
deficitul de creditare va îngreuna şi mai mult procesul de finanţare a marilor
tranzacţii de achiziţii şi fuziuni, iar privatizările planificate vor fi amânate. În
schimb, ţările în curs de dezvoltare, în pofida crizei creditelor, beneficiază de o
creştere puternică în domeniul TIC, şi mulţi operatori de telecomunicaţii, din
aceste economii, ar putea fi în măsură să înregistreze fluxuri de venituri
„sănătoase
În ciuda crizei financiare şi economice la care sectorul TIC nu este imun, există
două motive pentru care sectorul respectiv poate fi caracterizat prin capacitate de
adaptare. Unul dintre acestea este că tehnologia evoluează continuu, iar progresele
în majoritatea domeniilor de aplicare a TIC avansează cu un ritm rapid.
Multe studii au examinat impactul TIC asupra creşterii economice.Metodologia de
măsurare a contribuţiei TIC în creşterea economică şi productivitate se bazează pe
opera originală a lui Solow şi Jorgenson şi Griliches şi, mai târziu, prelungită de
Oliner, Sichel şi Jorgenson şi Stiroh . Aceste studii au arătat că investiţiile TIC au
contribuit la aprofundarea capitalului în ţările luate spre analiză. De asemenea, un
alt rezultat al cercetărilor contribuţiei investiţiilor TIC în creşterea economică a
statelor este că TIC măresc productivitatea funcţiei de producere sau a factorilor de
producere ai acesteia, iar impactul economic al tehnologiei, prin urmare, poate fi
măsurat prin modificările în productivitate .
Rolul investiţiilor TIC în accelerarea creşterii economice este deosebit de
pronunţat în astfel de ţări, ca SUA, Japonia, China, Danemarca, Suedia etc. – ţări
care reprezintă cele mai importante surse de atracţie a acestor investiţii. Deşi
creşterea investiţiilor TIC, până în 2008, a reprezentat un fenomen global,
contribuţia acestor investiţii este diferită în diferite state. În urma analizei efectuate
la acest subiect, se poate concluziona că sectorul TIC din ţările în curs de
dezvoltare a fost beneficiarul preferat al fluxurilor de ISD ultimii zece ani, iar
investiţiile în telecomunicaţii continuă să domine investiţii TIC, totalizând mai
mult de 57% sau 1,9 trilioane dolari în 2008.

http://www.cnaa.md/files/theses/2010/15847/rodica_crudu_thesis.pdf
În Republica Moldova, piaţa comunicaţiilor electronice şi a tehnologiei
informaţiei a constituit, în ultimii ani, aproximativ 10% din valoarea adăugată
brută pe economie. Potenţialul acestei pieţe este enorm, având în vedere ritmul cu
care anumite tehnologii şi metodele respective de implementare se dezvoltă. În
plus, în ultimii ani, economia Republicii Moldova a demonstrat o capacitate viabilă
de a genera valoare adăugată în acest sector, în condiţiile în care ea devine un
utilizator, din ce în ce mai activ, al ultimelor realizări tehnico-ştiinţifice în acest
plan. Sectorul Tehnologilor Informaţionale şi Comunicaţiilor reprezintă un sector,
care înregistrează cea mai accelerată dezvoltare din toată economia Moldovei.
Pentru Republica Moldova, cât şi pentru celelalte ţări în tranziţie, investiţiile
străine (în special investiţiile străine directe, ISD) au devenit primordiale privind
creşterea şi dezvoltarea lor economică. Investitiile contribuie direct la completarea
necesarului de resurse interne şi la dezvoltarea factorilor competitivi de producţie.
Însă, pentru a beneficia de aceste investiţii, este necesar de a crea un climat
investiţional favorabil, care implică stabilitate economică, stabilitatea legislaţiei,
politică fiscală adecvată, ajustarea capitalului uman, infrastructura de afaceri
dezvoltată.
Credem că dezvoltarea TIC ar putea avea un impact colosal asupra
destinului de mai departe al Republicii Moldova. Piaţa TIC din ţara noastră este
încă în curs de formare şi e reprezentată, în mare parte, de sectorul de
telecomunicaţii, prestări de servicii de Internet, de companii ce elaborează produse
şi prestează servicii software, furnizori de echipament TIC
Pornind de la situaţia economică a Republicii Moldova care este un
imperativ al timpului şi care necesită o intervenţie urgentă în vederea reglementării
calităţii vieţii populaţiei. Studiind economia sesizam o legitate: atît timp cît
potenţialii investori nu utilizează resursele băneşti, aceste resurse nu se multiplică,
ci din contra se diminuează pe cheltuieli curente necesitate de întreţinere.
Investiţiile sunt unica cale spre dezvoltare.O dată provocată avalanşa de investiţii
la nivel intern, aceasta crează o avalanşă de investiţii internaţionale deoarece
sporeşte credibilitatea în succesul investiţiilor în Republica Moldova. Datorita
progreselor accentuate efectuate in cadrul tehnologiilor noi implementate ramura
de telecomunicaţii a reuşit sa-şi creeze un statut de leader pe piaţa economică
mondial. Privite la nivel mondial, telecomunicaţiile reprezintă unul dintre cele mai
dinamice domenii de activitate. Astfel acest domeniu a devenit în ultimele decenii
indispensabil dezvoltarii economice moderne si cerintelor societatii contemporane
pe baza caruia se întretin legaturi nationale, regionale si internationale realizate
anume prin posta, telegraf, telefon, telex, sistemele de radio si de televiziune,
reteaua Internet etc.
Importanta telecomunicatiilor fiind cunoscuta, determina administratiile de
stat sa faca investiţii pentru dezvoltarea acestora. Echipamentele necesare
dezvoltarii se caracterizeaza prin: durata lunga de viata, costuri ridicate si
complexitate tehnica. În consecinta, este dificil de a lega sistemele care sa
garanteze cea mai buna dezvoltare posibila a retelei, atât din punct de vedere
economic, cît si din punct de vedere tehnic.
In Republica Moldova putem remarca orientarea mare spre investiţii,
caracteristică pentru ramura de telecomunicaţii (ponderea investiţiilor in cifra de
afaceri). Reieşind din direcţia de efectuare, structura investiţiilor se prezintă astfel:
sectorul telefoniei mobile –60,1%; telefonia fixă –31,9%, sectorul servicii de acces
la Internet şi transport date 5,65%, segmentul servicii TV şi radio prin cablu/eter –
2,32% din totalul investiţiilor.
http://www.cnaa.md/files/theses/2009/13354/tatiana_tofan_thesis.pdf
Atragerea investitiilor in Republica Moldova
Dezvoltarea economico-socială a Republicii Moldova necesită un volum
mare de investiţii, fapt ce contribuie spre perfecţionarea instrumentelor de calcul şi
a metodelor de planificare, în aşa fel încât fondurile cheltuite să se materializeze în
obiectivele cele mai utile pentru societate.
 Investiţiile contribuie direct la promovarea progresului tehnic, în primul
rând, prin caracterul lor novator. Se poate afirma, că, simultan cu realizarea
investiţiilor, în economie are loc un proces de înnoire. Chiar şi atunci când se
înlocuiesc mijloacele fixe uzate cu altele de acelaşi profil şi de aceeaşi capacitate
se realizează mijloace fixe mai perfecţionate, care se vor caracteriza prin
randamente superioare, vor funcţiona la parametri mai înalţi, în comparaţie cu
mijloacele fixe înlocuite, corespunzător nivelului atins de ştiinţa şi tehnică din ţara
respectivă.
La momentul actual politicile comerciale promovate de către Republica
Moldova sunt orientate în cea mai mare măsură, spre atragerea investiţiilor în
sectoarele economiei naţionale, care sunt capabile să asigure inovaţii, transfer de
know-how şi producţie competitivă pe piaţa internă şi externă, valoare adăugată
înaltă şi crearea unei infrastructuri tehnice şi economice eficiente pentru
valorificarea potenţialului economic existent.
Atractivitatea investiţională a Moldovei e determinată şi de faptul, că din
iunie 2001 ţara este membru al OMC şi al Pactului de Stabilitate. A fost încheiat
Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu Uniunea Europeană (UE). Republica mai
are acces pe pieţe prin intermediul Sistemului General de Preferinţe (GSP+) cu
UE, Elveţia, Japonia etc.
Rezultatele Moldovei în atragerea investiţiilor străine sunt mixte. În pofida
faptului că Republica Moldova înregistrează unele succese ce ţin de îmbunătăţirea
climatului de afaceri, intrările de capital în Moldova sunt relativ mai mici în
comparaţie cu ţările din Europa Centrală şi de Est şi cele din spaţiul post-sovietic.
În raportul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) cu
privire la investiţiile străine directe, făcut public în septembrie 2004, Republica
Moldova ocupă locul 110 dintr-un total de 187 ţări după Indicele Potenţialului de
Atragere a ISD.1 Dar ca valoare medie a Indicelui Performanţei de Atragere a ISD
Moldova s-a clasat pe locul 25 din 140 de ţări. Astfel, Moldova este în categoria
ţărilor, care au performanţe de atragere a ISD peste potenţial.

1
 Sa constatat că impedimentul in in atragerea invetiţiilor straine din tara este
lipsa unei infrastructuri adecvate. Grupul de tari din care face parte si R. Moldova
aloca pentru dezvoltarea infrastructurii 3-4 procente din PIB, insa dupa unele
calcule ale BM necesarul e de circa 7-8%. Pentru depasirea acestei bariere se
recomanda liberalizarea sectorului infrastructurii si deschiderea acestuia catre
sectorul privat. Statul trebuie sa-si asume doar rolul de reglementare si
supraveghere, iar infrastructura sa fie construita de catre companii private, inclusiv,
corporatiile transnationale. In Moldova s-au facut deja primii pasi in aceasta
directie prin crearea, la prima etapa, a unor parteneriate intre sectoarele public si
privat.Deasemenea ca factor negativ este si criza economică mondială ce
marcheaza considerabil fluxul investiţiilor străine directe în ramurile economiei
naţionale

Totuşi, nivelul investiţiilor străine directe în sectorul real al economiei

rămâne a fi insuficient, în special în domeniile generatoare de valoare adăugată
înaltă precum producere şi prestare a serviciilor, care ar asigura sporirea ofertei pe
pieţele de desfacere externe. De asemenea, Republica Moldova cedează
deocamdată altor ţări CSI în atragerea investiţiilor străine directe per capita, ne mai
vorbind de ţările UE. Aşadar, acest indicator în anul 2009 a constituit 713 USD.
Doar Kîrgîzstan şi Tadjikistan au atras investiţii mai puţin decît Moldova, respectiv
196 USD şi 125 USD. Concomitent Ucraina, Belarus şi Kazahstan au atras,
respectiv, 1132 USD, 874 USD şi 4625 USD.

Analizind situaţia actuală potenţialul Moldovei este mult mai înalt. La moment,
este vizibilă tendinţa sporirii interesului din partea investitorilor străini, inclusiv
strategici, pentru realizarea proiectelor investiţionale în ţară. Totodată, conform
opiniei Ministerului Economiei o atenţie deosebită este necesar de acordat atragerii
în ţară a tehnologiilor performante. Toate acestea vor contribui atât la stabilizarea
şi diversificarea economiei naţionale, cât şi la sporirea atractivităţii investiţionale
ale regiunilor ţării şi promovarea imaginii pozitive a ţării în ansamblu, prin urmare
sporind fluxul de investiţii.
Legea despre Investitii Straine regelementeaza activitatea investitorilor straini in
Moldova. Legea garanteaza repatrierea profiturilor si protejeaza investitiile straine.
In toate sectoarele economiei investitiile straine si cele nationale sunt tratate in
acelasi mod, legislatia curenta a Republicii Moldova fiind bazata pe ne-
descriminarea intre investitorii nationali si cei straini. Moldova se bucura de o
clima de afaceri prielnica si transparenta. Politicile anti-monopoliste sunt
guvernate de catre Legea despre Activitatea Monopolurilor si Dezvoltarea
Concurentei. Legea in cauza stabileste principiile fundamentale, bazate pe
standardele UE, care reglementeaza activitatea interprinderilor monopoliste si
dezvoltarea concurentei.
Alte legi importante care reglementeaza investitiile straine sunt: Legea despre
Proprietate, Legea despre Anterprenoriat si Interprinderi, Legea despre Suportarea
Business-ului Mic, Legea despre Institutiile Financiare, Legea despre Franchising
si Codul Fiscal. Moldova se bucura de un sistem investitional liberal. Legea despre
Investitii Straine permite investitii de capital in toate sectoarele ale economiei
Republicii Moldova.

Credem, că politica investiţională a Republicii Moldova trebuie să fie orientată

spre o atragere a capitalului străin şi a noilor tehnologii. Dar acest proces nu
trebuie să decurgă spontan,ci trebuie controlat şi reglementat de stat şi, dacă este
nevoie, efectuat întru-un mod foarte riguros. Este necesară o politică investiţională
selectivă: cu determinarea priorităţilor, a domeniilor „închise” şi „deschise” pentru
capitalul străin, dezvoltarea unor firme de participare a capitalului străin, care ne-ar
avantaja, în primul rând, să se pună accentul pe investiţii directe şi participarea la
procesul de realizare a producţiei. Politica investiţională trebuie să fie transparentă
şi cu un caracter previzibil. Investitorii, dar, de fapt, şi ceilalţi participanţi la viaţa
economică, au nevoie de careva „condiţii de joacă” foarte clare şi efective şi de un
„juriu” obiectiv din partea organelor de conducere la toate nivelele
Politicile elaborate pentru atragerea investiţiilor străine directe urmăresc mai multe
obiective,spre exemplu:
- să contribuie, în mod direct, la creşterea volumului investiţiilor străine;
- să contribuie, direct sau indirect, la creşterea volumului investiţiilor străine prin
abordarea specifică a anumitor investitori;
- să contribuie la atragerea a mai multor întreprinderi multinaţionale, care ar
concura pentru un anume proiect.
În strategiile de promovare a unei ţări, ca loc de investiţii, de regulă, guvernele
ţărilor respective, combină trei tipuri de tehnici de promovare în diferite proporţii
şi anume:
1. Tehnici de creare a imaginii – cu scopul de a schimba imaginea ţării ca loc de
investiţii, fără, însă, a urmări generarea direcţiei de investiţii. Printre aceste tehnici,
cele mai frecvente sunt publicitatea în mass-media financiară şi generală,
participarea la târguri şi expoziţii, publicarea în mass-media din anumite sectoare
industriale, organizarea de dimensiuni economice generale,organizarea de
seminare internaţionale cu informaţii generale sau specifice. Instituţiile de
promovare folosesc, în asemenea situaţii, campanii de publicitate care urmăresc să
prezinte imaginea ţării ca loc potrivit pentru investiţii, să imprime o imagine
favorabilă a ţării în rândul comunităţii internaţionale de afaceri sau, pur şi simplu,
să menţină imaginea ţării în atenţia investitorilor potenţiali.
2. Tehnici de generare directă a investiţiilor, care cuprind campania de contactare
directă prin poştă sau telemarketing, misiuni de investiţii sau seminarii specializate
pe anumite sectoare sau alte manifestări (delegaţii, misiuni de prezentare), care se
adresează direct unor întreprinderi multinaţionale. Aceste tehnici prezintă rezultate,
materializate în concretizarea unor proiecte, în măsura în care prin aceste acţiuni s-
a intrat în legătură cu factorii de decizie din întreprinderile multinaţionale
investitoare printr-un contact direct şi sigur.
3. Tehnici de furnizare a serviciilor pentru investitori, activităţi care cuprind
informarea, consultanţa, asistenţa pentru obţinerea aprobărilor şi autorităţilor
necesare,serviciile postinvestiţie,capabile să satisfacă toate solicitările
investitorului. Aceste activităţi au, mai curând, rolul de a consolida investiţiile
existente, decât să genereze direct noi investiţii

Climatul investitional de telecomunicatii

În ultimul deceniu, sectorul telecomunicaţiilor a devenit unul din cele mai
dinamice şi viabile sectoare ale economiei naţionale. Investiţiile şi aplicarea
tehnologiilor avansate au provocat o adevărată revoluţie în acest domeniu. În mai
puţin de zece ani, cu paşi rapizi, s-au dezvoltat telefonia fixă, telefonia mobilă şi
serviciile transport date (Internetul). S-a diversificat, în mod considerabil, spectrul
serviciilor, cum ar fi: IP-telefonia, serviciile prestate cu cartele preplătite,
mesageria vocală, videoconferinţa, acces de bandă largă prin bucla locală ADSL
etc. De asemenea, în ritmuri rapide, a evoluat şi structura sectorului
telecomunicaţiilor, a sporit, în mod substanţial, numărul reţelelor şi tipurilor de
reţele, care necesită interconectare: reţelele de telefonie fixă, reţelele de telefonie
mobilă, reţelele Internet, reţelele de cablu ale companiilor TV etc. În anul 2008,
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat înregistrează 965 de contribuabili ai
sectorului TIC faţă de 397 în 2001. Există diferenţă geografică în accesul şi
utilizarea TIC.
Din pacate Republica Moldova nu se situeaza pe poziţii favorabile in ceea ce
priveşte fluxul mare de investiţii straine din motivul lipsei resurselor naturale
proprii precum şi a politicilor inadecvate în domeniul atragerii investiţiilor straine.
Totuşi datorita poziţiei geografice favorabile a Republicii Moldova de Uniunea
Europeana a contribuit la sporirea fluxurilor mari de investiţii straine.Astfel la
sfirşitul anului 2006 in R. Moldova sau inregistrat investiţii straine din 86 ţari ale
lumii,cele mai mari venind din Uniunea Europeana,SUA si Canada.In cadrul
telecomunicaţiilor Franţa a servit ca un investitor strain favorabil FranceTelecom
 Totuşi în Republica Moldova putem remarca orientarea mare spre investiţii,
caracteristică pentru ramura de telecomunicaţii (ponderea investiţiilor in cifra de
afaceri). Reieşind din direcţia de efectuare, structura investiţiilor se prezintă astfel:
sectorul telefoniei mobile –60,1%; telefonia fixă –31,9%, sectorul servicii de acces
la Internet şi transport date 5,65%, segmentul servicii TV şi radio prin cablu/eter –
2,32% din totalul investiţiilor.

În Republica Moldova, sectorul Tehnologiilor Informaţionale şi de

Telecomunicaţii (TIC) constituie unul din principalii promotori ai schimbărilor din
societate şi mediul de afaceri şi menţine o dinamică de dezvoltare stabilă.
Investiţiile în TIC stimulează inovaţiile în diversele sectoare ale TIC transformând
economia mondială într-o economie bazată pe cunoaştere. Astfel, rolul investiţiilor
în dezvoltarea sectorului TIC este unul important , şi, începând cu anul 2000, multe
ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare au început să investească foarte mult în
sectorul TIC obţinănd rezultate impunătoare.

Evoluţia investiţiilor in TIC la nivel mondial in anii 2000-2008 (mlrd.USA)

Sursa : sistematizată de autor în baza datelor UNCTAD. Information Economy

Report 2009 si World
Investment Report 2009

Cifra de afaceri este susţinută, în mare măsură, de creşterea volumului de

investiţii în sectoarele pieţei TIC. Pe parcursul ultimului deceniu sectorul TIC din
Moldova s-a bucurat de un volum considerabil de investii, constituind o pondere
de cca. 5% din totalul investiţiilor în economie. Astfel dacă în anul 2005 valoarea
investiţiilor în sector constituia 1mlrd 228,1 mil. lei, în anul 2008 volumul de
investiţii care s-a ridicat la 1mlrd. 970,2 mil. Lei, atestînd o sporire de 60 la sută
faţă de anul 2005. În acestă perioadă cele mai importante investiţii au fost efectuate
în sectoarele telefoniei fixe şi telefoniei mobile. Ascendenţa investiţiilor în
sectorul TIC, care au crescut continuu între anii 2000-2008, cu o rată medie
cumulativă de 32.5% anual, determină contribuţia sporită a acestora în creşterea
PIB-ului.

Deşi sectorul TIC din Moldova este în topul ţărilor CSI, în comparaţie cu
media ţărilor europene rămâne considerabil în urmă. Spre exemplu, la finele anului
2008 rata de penetrare a telefoniei fixe, raportată la o sută de locuitori, era de 32%,
iar a telefoniei mobile – de 75%. În Uniunea Europeană (UE) acest indice era de
72% şi 112% respectiv. Astăzi penetrarea serviciilor de acces la Internet este la
nivel de 37%, iar penetrarea serviciilor de acces la Internet în bandă largă a atins,
nivelul de circa 5%. În UE media acestor indicatori este de 57 şi 23 % respectiv.

Analizind insa situatia actuala am depistat ca volumul total al investiţiilor

efectuate in dezvoltarea pieţelor de telecomunicaţii a scazut faţa de anul 2009 cu
1,4 % şi a constituit 1,725 miliarde de lei. Această evoluţie a fost cauzata prin
reducerea semnificativă a investiţiilor în reţelele mobile. Astfel, volumul acestora
s-a micşorat cu 17,2% şi a insumat 941,1 milioane de lei. Investiţiile în reţelele
fixe, datorită creşterii volumului de alocări in reţelele optice de acces şi reţelele
magistrale, s-au majorat cu 28% şi au constituit 741,4 milioane de lei, iar
investiţiile în reţelele audiovizuale au crescut cu 24,7% şi au alcătuit 42,7 milioane
de lei.
Potrivit Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (MTIC)
determina implementarea unei Strategii Strategiei de dezvoltare a sectorului
Tehnologiilor Informaţionale şi de Telecomunicaţii (TIC), un document considerat
drept un catalizator de creştere economică globală prin investiţii şi crearea locurilor
de muncă. Strategia de dezvoltare a sectorului TIC pe anii 2010-2013, va contribui
la creşterea accesului la internet în bandă largă cu 10%, iar ulterior se va înregistra
o creştere a Produsului Intern Brut (PIB) cu 1,2 la sută.

Volumul investiţiilor capitale în piaţa serviciilor TIC, (mil. lei)

Sursa: elaborat de autor in baza datelor ANRCETI

În structura investiţiilor efectuate în sectoarele pieţei TIC în anul 2009, cele

mai semnificative sunt în reţelele mobile – 1 136 mil. lei sau 64,8% din totalul
investiţiilor, urmate de investiţiile în sectorul telefoniei fixe -19,4% şi în serviciile
de acces la Internet– 13,6%. O pondere redusă deţin în structura investiţiilor –
alocaţiile în sectorul TV şi radio prin cablu/eter – 1,9% şi sectorul comunicaţiilor
poştale- 0,3%.

Structura investiţiilor în sectoarele pieţei TIC în anul 2009 (mil. lei)

Moldova rămâne în urmă comparativ cu indicatori medii ai ţărilor UE

(2008) ce ţin de rata de penetrare a telefoniei fixe, rata de penetrare a telefoniei
mobile, rata de penetrare a computerelor, rata de penetrare Internet, inclusiv rata de
penetrare Internet în bandă largă. Analizind aceasta diagrama putem observa acest
lucru.
Sursă: Datele ANRCETI pentru anul 2009; sondajul PNUD Moldova pentru anul
2009.

Printre cei mai mari investitori se enumera cele 3 companii de comunicaţii

electronice SA „Moldtelecom”, SA „Orange Moldova” şi SA „Moldcell”. Potrivit
datelor ANRCETI, în 2010 aceste companii împreună au asigurat 97,7% din
totalul investiţiilor. Astfel Moldtelecom a investit 976 milioane de lei sau 56,6%
din totalul investiţiilor, Orange Moldova 443,1 milioane de lei sau 25,7%, iar
Moldcell 266,6 mil. lei sau 15,4% din total.

Analizand subiecţii care investesc observăm că cel mai mare volum,peste

65 % din totalul de investiţii a fost efectuat de SA „Moldtelecom”. Astfel
Moldtelecom a fost în anul 2010, cel mai mare investitor pe piaţa
telecomunicaţiilor din Republica Moldova. Datorita investiţiilor din ultimii ani
aplicate in cadrul reţelelor au fost implementate tehnologii şi servicii noi, s-a căutat
în continuu îmbunătăţirea relaţiei cu abonaţii. Putem remarca pentru inceput din
istoricul anilor precedenti faptul ca Moldtelecom a lansat la 1 martie 2007
operatorul de comunicaţii mobile în standard CDMA2000 – Unité. Pe parcursul
anului 2009 campania a pozat circa 1,7 mii kilometri de cablu cu fibre optice, iar
lungimea lui totală a constituit 6,7 mii de kilometri. Acest tip de comunicaţii s-a
utilizat nu numai pentru racordarea centralelor telefonice la obiectele, care urmează
să fie reconstruite şi modernizate, dar şi pentru organizarea reţelelor de acces în
bandă largă la Internet. In acelasi an investiţiile in Moldtelecom au constituit 739
milioane de lei cele mai mari sume au fost atrase în construcţia reţelei de
comunicaţii mobile-3G, la tradiţionala reţea staţionară precum pentru dezvoltarea
tehnologiilor informaţional şi pozarea cablului cu fibre optice.

In cadrul companiei Moldtelecom au fost facute investiţii care au dus la

implementarea noului serviciu de Televiziune Digitală IPTV- serviciu de ultima
generaţie de televiziune digitală şi opţiunea firească pentru clienţii ce doresc o
calitate superioară a imaginii şi a sunetului TV, o îmbinare armonioasă dintre
calitate, accesibilitate şi diversitate.
Un caracter dominant pe piata serviciilor de telecomunicaţii poseda si
compania „StarNet” care a construit pentru Republica Moldova reţeaua
metropolitană de fibră optică Fiber Link. Toate aceste reusite sunt rezultatul
investiţiilor in noile tehnologii care sunt in continua evolutie si satisfac nevoile
consumatorului.

Printre companiile de succes din Republica Moldova se remarca si compania

SUN Communications care a efectuat anul curent investiţii considerabile în
tehnologii inovatoare, în valoare de 2 mil dolari, ce permit clienţilor săi să
beneficieze de o calitate esenţial îmbunătăţită a serviciului Internet (SUN Internet),
telefonie fixă (SUN Voice) şi televiziune digitală (SUN TV). Obiectivul de bază al
investiţiilor continue efectuate de SUN Communications este îmbunătăţirea
calităţii serviciilor şi confortul clienţilor în utilizarea serviciilor de telecomunicaţii.
SUN Communications este lider pe piaţa operatorilor TV prin cablu din Republica
Moldova şi investeşte continuu în piaţa telecomunicaţiilor din Republica Moldova,
implementând tehnologii internaţionale de telecomunicaţii eficiente şi moderne. În
2010 SUN Communications a investit în îmbunătăţirea calităţii serviciilor sale 1,2
milioane dolari şi în 2009 – 1,5 milioane.

Remarcăm activitatea operatorului cu merite deosebite SA „Orange

Moldova”ca urmare a rebranding ului Voxtel care prin efoturi considerabile a
reuşit sa devină primul operator de telefonie mobila din Moldova cu peste 1.8 mln
clienti. Obiectivul Grupului France Telecom Orange este de a de a contribui la
dezvoltarea viitorului Republicii Moldova şi de a presta clieţilor servicii de o
calitate excelenta. Astfel, din anul 2010, au fost investite circa 500 milioane de lei,
fiind planificate deschiderea a noi locuri de muncă şi eficientizarea serviciilor.
Compania Orange a implementat tehnologia 3G in Moldova. France Telecom a
reusit sa faca investitii considerabile in Moldova si sa aduca cele mai interesante
inovatii pregatite in cele 10 laboratoare din toata lumea. O investitie considerabila
a fost deja facuta si mai multe investitii urmeaza a fi facute.
Din sectorul telefoniei mobile atestam şi compania „Moldcell care se dezvoltă
dinamic şi urmăreşte implementarea tehnologiilor noi pe piaţa de telecomunicaţii
din Moldova, investind nu doar în dezvoltarea pieţei de telcomunicaţii a ţării ci şi
în infrastructura ei. Astfel, dacă de la începutul activităţii sale (aprilie 2000), cifra
de investiţii Moldcell constituie circa 80 milioane de dolari, în următorii cinci ani
se preconizează alocarea altor 80 milioane dolari SUA.
Comparativ cu nivelul mediu al penetrării serviciilor de telefonie mobilă în alte
state europene, rata de penetrare a acestor servicii în R. Moldova este scăzută şi
dispune de rezerve mari de creştere. Conform rezultatelor UIT, în anul 2007, după
nivelul de penetrare a telefoniei mobile, Republica Moldova se plasează pe locul
105 (108 în 2006) din 211 ţări ale lumii, deţinând Europa locul 41 (42 în 2005).
Conform datelor UIT, în anul 2008, în Republica Moldova nivelul de penetrare
a telefoniei mobile (67,8%) a fost inferior nivelului unor astfel de ţări, ca Italia
(153,12%), Lituania (145,17%), Bulgaria ( 129,57%), Republica Cehă (124,88%),
Ucraina (119,55%), România (106,7%) etc., însă întrece astfel de ţări, precum
China (59,9%) şi Elveţia (62,5% )
Cel mai mare participant la piaţa serviciilor informaţionale, mai ales în ceea ce
priveşte serviciile de telefonie fixă este considerată întreprinderea Moldtelecom –
prestator de servicii de telecomunicaţii la nivel naţional şi care aparţine statului.
Cu toate acestea, începînd cu 2004 piaţa telecomunicaţiilor a fost liberalizată în
totalitate, iar prestatorii de servicii Internet au început să-şi dezvolte
infrastructurile lor IP pentru a oferi servicii de telefonie fixă. Totuşi, cota de piaţă a
operatorilor alternativi de acest tip de servicii este estimată la doar 0.05%.

Reieşind din contextul dezvoltării rapide a noilor tehnologii, Republica Moldova

tinde a ţine pasul progresului şi cerinţelor lumii moderne. Astfel, Întreprinderea
de Stat "Radiocomunicaţii" ca operator naţional în domeniul
telecomunicaţiilor, se prezintă a fi interesată în „egalarea" informaţională a
populaţiei republicii cu cea mondială.
Referindu-se la R. Moldova, Lilia Russu, director executiv MIEPO, a mentionat ca
in 2007 investitiile straine directe in economia Moldovei au constituit peste 1,830
mlrd dolari. Fata de 2006 fluxul investitional s-a majorat cu peste 540 mln.
Ponderea investitiilor in PIB a fost de circa 40%, ceea ce reprezinta o crestere cu
peste 10% fata de anul precedent. Din totalul investitiilor straine directe, cele mai
multe au fost directionate in comert - 26%, industrie - 22, sectorul energetic -15%.
Printre tarile care au directionat cele mai multe investitii in Moldova se numara
Olanda cu 20% din totalul investitiilor, Italia si Cipru cu cite 11%, Federatia Rusa -
9, Spania - 6%, precum si Germania, Marea Britanie, Franta, Romania si SUA.

n acelasi timp, peste 70% dintre companiile moldovenesti din domeniul

tehnologiilor informationale si de comunicatii isi desfasoara activitatea in
economia tenebra. Acest fapt pune in pericol cresterea ulterioara a acestui sector si
reduce motivarea pentru inovatii interne si impiedica investitiile straine.
Producatorii locali de software nu vad nici un motiv de a elabora produse noi
atunci cand programele software piratate duc la scaderea atat de mare a preturilor,
incat e putin probabil ca ei sa poata recupera costurile de elaborare, si mai ales sa
obtina profit.

Pentru a permite acestui sector, posibil destul de puternic, sa-si atinga pe deplin
potentialul si pentru a asigura un flux de investitii straine in acest sector, trebuie
facute cateva lucruri. Trebuie aplicat dreptul de proprietate intelectuala si eradicata
pirateria. Cetatenii simpli si conducatorii intreprinderilor trebuie sa lucreze
impreuna pentru a crearea si consolidarea asociatiilor ramurale independente.
Astfel de organizatii permit companiilor sa lucreze impreuna, sa faca schimb de
informatii, sa stabileasca norme si controale ale calitatii. Fara astfel de organizatii
neguvernamentale in sectorul informatiei si comunicatiilor, sansa ca dezvoltarea
tehnologiilor sa devina pilon al dezvoltarii economice a Moldovei va ramane
nerealizata.
Din punct de vedere conceptual, implicaţiile pozitive la nivel macroeconomic se
referă, în principal, la următoarele aspecte:

Susţin creşterea economică, fapt ce se realizează diferenţiat funcţie de forma pe

care o îmbracă investiţia străină directă. În cazul unei investiţii „pe loc gol”,
creşterea economică se datorează creării unei noi capacităţi de producţie, locurilor
de muncă suplimentare, apariţiei unui nou consumator şi plătitor de taxe.

În cazul participării la privatizare, efectele pozitive apar în situaţia eficientizării

activităţii agentului economic şi creşterii competitivităţii acestuia, permiţând
supravieţuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate.

Stimulează investiţiile interne, întrucât producătorii autohtoni vor fi interesaţi în

creşterea eficienţei activităţii şi îmbunătăţirea calităţii output-urilor fie pentru a
face faţă concurenţei datorate prezenţei investitorlior străini în sectorul de
activitate respectiv, fie pentru a dobândi calitatea de furmizori ai investitorului
străin.

În plus, firmele locale pot dobândi acces la canalele de distribuţie ale investitorului
străin, caz în care vor fi interesate în creşterea producţiei şi a calităţii bunurilor
realizate.

Privatizarea reprezintă, pentru Republica Moldova, un mecanism economic de

atragere a investiţiilor străine care vor constitui bază pentru investiţiile noi, în
rezultatul cărora se produce o plus valoare adăugată. La privatizare trebuie să se
ţină cont de criteriul eficienţei finale ale acesteia, adică al găsirii celui mai bun
proprietar pentru obiectul supus privatizării. Au fost evidenţiate unele aspecte
pozitive, dar şi negative ale privatizării efectuate în Republica Moldova şi, în
conformitate cu scopurile tezei, au fost propuse anumite măsuri privind
desfăşurarea privatizării în viitor.
De fapt, şi fără de a avea studii economice se cunoaşte faptul cum capitalul străin
conduce la dezvoltarea economiei naţionale. În prezent investorii străini riscă în
adevăratul sens al cuvîntului făcînd o încercare de antreprenoriat în Republica
Moldova. Deşi ei beneficiază de resurse umane – forţă de muncă ieftină,
posibilitatea rezistenţei la alte riscuri politice, financiare şi de altă natură, pe care le
întîlneşte actualmente o întreprindere, este foarte mică în această „perioadă de
tranziţie” care s-a cam întins, iar termenul cu care este definită perioada dată
devine destul de enervant, îi sperie pe majoritatea investorilor de talie înaltă, astfel
reducînd posibilitatea Republicii Moldova de a beneficia de resurse considerabile.

Investiţiile reprezintă factorul primordial in strategia dezvoltării economiei

naţionale, a tuturor ramurilor şi domeniilor de activitate, a zonelor ţării, condiţie de
creştere a nivelului de trai şi inaintării pe calea progresului, civilizaţiei şi
bunăstării. Investiţiile efectuate in mod judicios pot genera o serie de efecte de
natură: economică, tehnico-ştiinţifică, structurală, socială şi ecologică. Adoptarea
deciziilor investiţionale este condiţionată de o serie de factori majori, care trebuie
luaţi in consideraţie:- raportul dintre cerere şi ofertă; - termenul de recuperare a
investiţiilor; -rata dobanzii la creditele bancare
Industria telecomunicaţiilor este obsedată - şi deja blazată - de stăpânirea ştiinţei şi
tehnologiei; dar, deşi este produsul unei evoluţii acoperind mai bine de un secol, a
clivat şi s-a împrăştiat dincolo de controlul acestora. Maşinăria a căpătat o minte
proprie, pe care nici chiar inventatorii ei (cum ar fi Alexander Graham Bell, cel
care, în 1861, a oferit telefonul unui public nebănuitor) nu şi-ar fi putut-o imagina

Începând cu secolul XXI omenirea a intrat într-o nouă etapă a civilizaţiei umane, în
care informaţia şi comunicaţiile reprezintă elementele esenţiale care stau la baza
dezvoltării societăţii.Tot mai multe ţări şi organizaţii internaţionale îşi
orientează strategiile de dezvoltare în direcţia instaurării societăţilor
informaţionale, bazate pe cunoaştere.
Dezvoltarea societăţii informaţionale este de neconceput fără un sistem de
comunicaţii electronice modern, care să asigure difuzarea rapidă a informaţiilor la
un cost cât mai redus.Progresul tehnologic a permis apariţia unor noi servicii şi
aplicaţii telematice multimedia, care combină sunetul, imaginea, textul şi
utilizează toate mijloacele de comunicaţie .