Invertorul trifazat de tensiune -

comanda SPWM (Sinusoidal Pulse

Width Modulation)
Elemente caracteristice

Invertorul de tensiune poate să fie alimentat cu putere de c.c. de la un redresor

(în cele mai multe aplicatii industriale). Forma de undă a tensiunii la ieşire va fi
formată din mai multe pulsuri de lăţime egală, iar comanda este denumită
modulaţie multiplă. Întreruptoarele k1÷k4 reprezintă grupările tranzistor-diodă
de regim liber în montaj antiparalel. Aceste întreruptoare sunt bidirecţionale în
curent şi unidirecţionale în tensiune.

Fiecare dintre tranzistoare permite conductia curentului de la colector la emitor,

iar diodele redresoare de putere montate în antiparalel permit conductia
curentului în sens invers. Aceste diode numite si diode de regim liber sunt
caracteristice invertoarelor de tensiune furnizând o cale pentru curentul de
sarcină cu sens invers. În acest mod se poate recupera dinspre invertor spre
sursa de c.c. energia înmagazinată în inductivitatea circuitului de sarcină.

Sistemele de comandă bazate pe principul modulatiei în latime a impulsurilor au

fost introduse în aplicatiile cu invertoare datorită avantajelor oferite în
comparatie cu comanda simetrică (pentru cazul monofazat) sau programul de
1800 (pentru cazul trifazat); aceste avantaje sunt:

 Posibilitatea de reglare atât a frecventei cât si a amplitudinii tensiunii la

iesire prin comanda invertorului;
 Armonicele de ordin mic sunt eliminate din forma de undă a tensiunii de
iesire a invertorului;

Forma de undă cea mai performantă care poate fi obţinută la ieşirea unui
invertor se bazează pe modificarea lăţimii impulsurilor după o lege sinusoidală.

Structura invertorului trifazat în punte comandat pe principiul MID este identică

cu structura invertorului trifazat cu 6 pulsuri. Controlul tensiunii la ieşire este
realizat prin modularea în lăţime a formei de undă, fără a fi necesară
modificarea formei de undă a tensiunii din c.i. de c.c.

Frecvenţa de comutaţie a unui invertor comandat pe principiul MID este mult

mai mare decât în cazul unui invertor cu şase pulsuri. Ca urmare, pierderile în
comutaţie sunt şi ele mai semnificative. Formele de undă ale tensiunilor de fază,
respectiv semnalele de comandă pentru fiecare braţ, sunt identice, dar defazate
între ele cu 120°el.. Acest fapt împiedică folosirea tehnicii de modulaţie mono-
puls (comanda asimetrică), utilizată în comanda invertorului monofazat în
punte.

Schema electrica echivalenta (modelarea Psim)

340
A A

Ulinie
V
Uc0
V

UrA
V

UrB
V UrC
V Up
V

În cazul comenzii PWM dreptunghiulare, frecvenţa, amplitudinea şi spectrul de

armonici ale semnalului de referinţă sunt reproduse în tensiunile de pol ale
invertorului. În consecinţă, armonicile de frecvenţă joasă ale undei de referinţă
apar în forma de undă la ieşire. Întrucât cea mai mare parte a maşinilor de c.a.
sunt proiectate să funcţioneze cu o formă de undă de alimentare sinusoidală,
tensiunea la ieşirea invertorului trebuie să fie cât mai apropiată de o sinusoidă.
Ca urmare, undele dreptunghiulare de referinţă au fost înlocuite cu sinusoide.

Pentru un indice de modulare mare, invertorul trifazat de tensiune cu comandă

MID sinusoidală furnizează la ieşire o tensiune calitativă privind spectrul de
armonici. Armonicile dominante din forma de undă a tensiunii la ieşire sunt de
frecvenţă mare, fiind grupate în jurul frecvenţei purtătoare şi a multiplilor
acesteia. În consecinţă, armonicile de frecvenţă joasă (nedorite) şi pulsaţiile de
cuplu specifice alimentării cu o undă cu şase pulsuri dispar în cazul utilizării
comenzii MID sinusoidală.

Relatii de calcul

Principalele mărimi caracteristice ale comenzii PWM sinusoidală sunt

următoarele:
• gradul de modulare:
ma = Uref / Up Uref - valoarea de vârf a semnalului de referinţă sinusoidal
Up - amplitudinea semnalului purtător care este păstrată ct
• indicele de modulare:
mf = fp /fs

Pentru un braţ de punte, comanda intreruptoarelor (de exemplu k 1 şi k2) se

bazează pe compararea dintre uref şi up, iar tensiunile de pol obţinute sunt
independente de sensul curentului:
uref > up, k1 este comandat ON
uref < up, k2 este comandat ON
Forme de unda

Armonici
Indicele de modulare mf determină ordinul armonicilor predominante în formele
de undă modulate ale tensiunilor de pol. Acestea apar ca nişte benzi laterale în
jurul frecvenţei purtătoare şi a multiplilor acesteia. Pentru cazul general, ordinul
armonicilor poate fi exprimat astfel: h=k·mf+n (a n-a bandă laterală în jurul
frecvenţei purtătoare multiplicată cu k. Pentru valori pare ale lui k în forma de
undă a tensiunii de pol apar benzi impare de armonici. Dacă k şi n sunt
amândouă pare nu apar armonici de ordin superior. Astfel, pentru k=2 apar
armonici de ordinul , 2·mf±1, 2·mf±3, 2·mf±5 etc., amplitudinea lor scade foarte
repede odată cu creşterea ordinului benzii laterale.

Pentru valori impare ale lui k în spectrul de armonici apar benzi laterale de
ordin par. Dacă k şi n sunt amândouă impare nu apar armonici de ordin superior.
Astfel, pentru k=1 apar armonici de ordinul mf±2, mf±4 etc. Pentru multipli
impari ai indicelui mf, în forma de undă a tensiunii de pol sunt prezente şi alte
armonici cum ar fi cele de ordinul 2·mf±3, denumite şi armonici multiplu de
trei. Dacă mf este multiplu de trei, aceste armonici nu sunt aplicate sarcinii
trifazate.