Sunteți pe pagina 1din 2

Principii generale - dreptul familiei

Principii generale - dreptul familiei


La baza relaţiilor de familie şi a dreptului familiei ca ramură de drept, stau următoarele principii:
a) Principiul  ocrotirii familiei, a căsătoriei, a mamei şi a  copilului
Statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei;
statul apără interesele mamei şi a copilului şi manifestă o deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei
generaţii
Aceste dispoziţii sunt preluate din Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a
O.N.U la 10 decembrie 1948 ( art.16 aliniatul 3), în accepţiunea căruia familia constituie elementul natural şi
fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
Ocrotirea căsătoriei, apărarea intereselor mamei şi copilului se realizează prin norme juridice care reglementează
încheierea, desfacerea sau desfiinţarea căsătoriei, stabileşte filiaţia faţă de mamă, tată, obligaţia de întreţinere,
exercitarea îndrumării şi controlului de către autoritatea tutelară, încuviinţarea adopţiei, etc.
b) Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi
Familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi
Acest principiu constituţional este preluat din Declaraţia Universală a drepturilor omului şi Pactul internaţional privind
drepturile civile şi politice şi Pactul intenaţional privind drepturi economice, sociale şi culturale.
Raţiunea instituirii acestui principiu rezidă din faptul că la baza căsătoriei se află sinceritatea şi teimeinicia
sentimentelor de afecţiune dintre soţi.
c) Principiul monogamiei „Este oprit a se căsători bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită”
precum şi de dispoziţii din alte acte normtive:
- art.227 alineatul 1 din Legea 307/2004 – încheierea unei căsătorii de către o persoană căsătorită constituie
infracţiunea de bigamie
- alineatul 2 – persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană pe care o ştie căsătorită săvârşeşte
infracţiunea de bigamie.
d) Principiul egalităţii în drepturi şi obligaţii a soţilor
Bărbatul şi femeia au drepturi egale în căsătorie; soţii hotărăsc de comun acord în tot ce ptiveşte căsătoria.
Acest principiu are la bază egalitatea deplină a femeii cu bărbatul în toate sectoarele vieţii sociale şi este preluat din
reglementările internaţionale.
Principiul vizează raporturile dintre soţi, dintre aceştia, în calitate de părinţi şi copii lor minori.
Toate măsurile privind persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi în comun. Membrii unei familii au obligaţia
de a-şi asigura sprijin moral şi material.
Obligaţiile de întreţinere există între soţi, părinţi – copii, dar şi între bunici şi nepoţi, străbunici si strănepoţi, fraţi –
surori sau între persoanele anume prevăzute de lege – obligaţia de întreţinere a soţului faţă de copilul minor al
celuilalt soţ, cât timp este minor, iar părinţii săi fireşte au murit, sunt dispăruţi sau în nevoie.
e) Principiul exercitării drepturilor şi îndatoririlor părinteşti  în interesul copiilor
: „Drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor”.
Această dispoziţie se aplică atât copiilor din căsătorie, cât şi din afara căsătoriei, precum şi copiilor adoptaţi.
Exercitarea îndatoririlor părinteşti  se face sub îndrumarea şi controlul autorităţii tutelare.
Interferenţa dreptului familiei  cu alte ramuri de drept.
Raporturile interumane care se află în strânsă legătură cu familia, constituie obiect de reglementare pentru
numeroase ramuri de drept. De aceea, dreptul familiei se află în strânsă legătură cu alte ramuri de drept.
a) Dreptul civil
Normele de dreptul familiei se completează cu normele de drept civil. Dreptul civil are rol de drept comun în materie.
Dispoziţiile privind  capacitatea, consimţământul soţilor la încheierea căsătoriei, viciile de consimţământ, dispoziţii
privind nulitatea, domiciliul, starea civilă, completează normele de dreptul familiei. Totodată, succesiunia se dezbate
după rudenie, reglementată de dreptul familiei.
b) Drept procesual civil
Normele de drept procesual civil asigură realizarea normelor de dreptul familiei pe calea constrângerii judiciare, 
atunci când participanţii la raporturile de dreptul familiei nu le îndeplinesc de bună voie.
Procedura divorţului constituie una dintre procedurile speciale reglementate în Codul de procedură civilă: competenţa
teritorială a instanţei judecătoreşti investită cu soluţionarea divorţului este cea de la ultimul domiciliu comun al soţilor;
- încredinţarea minorilor se poate realiza pe calea ordonanţei preşidenţiale, cu respectarea dispoziţiilor din Codul de
procedură civilă;
- hotărârile judecătoreşti privind pensia de întreţinere şi încredinţarea minorilor nu au autoritate de lucru judecat
- potrivit art. 189 Cod  procedură civilă , nu pot fi ascultaţi ca martori rudele şi afinii pâna la gradul trei inclusiv, şi nici
soţul, chiar despărţit
c) Dreptul muncii
Codul muncii conţine dispoziţii menite a proteja interesele părinţilor, ale copiilor, precum concediul de
maternitate/paternitate pentru îngrijirea copiilor nou-născuţi sau bolnavi, alocaţiile de stat, alocaţiile suplimentare
pentru familiile cu mai mulţi copii.
d) Dreptul constituţional – principiile dreptului familiei sunt, în general, principii constituţionalităţii
e) Dreptul administrativ – o serie de organe ale publice au atribuţii privitoare la raportul de dreptul familiei –primarul
acordă dispensă de vârstă pentru încheierea căsătoriei, la Oficiul Român pentru Adopţii desfăşoară activitate
funcţionari publici.
f) Drept penal
Sunt consacrate în Codul penal o serie de dispoziţii prin care se urmăreşte ocrotirea relaţiilor de familie – art. 305
incriminează abandonul de familie;  art. 303- bigamia; art. 306 – rele tratamente aplicabile minorilor; art.307 –
nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului; art. 198 – act sexual cu un minor.
Titlul V este intitulat  „Minoritatea” şi reglementează răspunderea penală a minorilor, sunt instituite măsuri educative,
etc..
g) Drept procesual penal
- soţul sau orice altă rudă apropiată a învinuitului sau inculpatului sunt scutiţi a depune mărturie
- femeia însărcinată sau care are în îngrijire un copil mai mic de 1 an poate solicita amânarea sau întârzierea
pedepsei cu închisoarea
- tribunale pentru minori sunt instanţe judecătoreşti care soluţionează cauze cu minori.
h) Drept internaţional privat
Atunci când raporturile de familie cuprind unul sau mai multe elemente de extaneitate, se aplică dispoziţiile Legii nr.
105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat. Normele conflictuale soluţionează conflictele de legi care pot
să  apară în materia căsătoriei, a divorţului, obligaţiei de întreţinere, etc..

S-ar putea să vă placă și